.

(Za'`,"-Z

ANALELE A. R.TOM. XXIX.MEM. SECT. ISTOR" NO. 12.

ACADEMIA ROMNA
41.1-0 0.1.

TRADITIA ISTORICA
IN

CHESTIUNEA ORIGINILOR ROMANE

DE

DIMITRE ONCIUL
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE.

EXTRAS DIN
ANALELE ACADEMIEI ROMANE
Seria II. Torn. XXIX.
MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE.

BUCTJRESTI
INST. DE ARTE GRAFICE CAROL GBL" S-SOT ION ST. RASIDESCU
16, STR ADA DOAMNEI, 16.
1907. 18.555

Pretul 30 bani.
www.digibuc.ro
 BIBLICr :4A
A$EZAMANTULL

NICOLAE BALCESCU"

91Vi

www.digibuc.ro
 TRADITIA ISTORICA
IN

CHESTIUNEA ORIGINILOR ROMNE

DE

DIMITRE ONCIUL
Membru al Acaderniel Romane.

,edinfa dela 23 Martie 1907.

Control, ersa in as nurnita chestiune romnA, inceput5, acum

125 de ani cu ipoteza lui Sulzer despre originea Rornnilor, care
a dat loc la o vie discutie, a mers, in cele clouA decenii din urmA,
foarte putin inainte. Scrierile mai nou5, ce privesc sau ating ches-
tiunea au adus fapte nou numai din punct de vedere linguistic,
dar fArh rezultate decizive; iar ultima scriere special: Die Her-
kunft der Runginen, de Dr. Emil Fischer (apttrut In 1904), o In-
cercare de nespecialist din punct de vedere istoric-linguistic-etno-
grafic, nu duce problema eu nici un pas- mai inainte. In starea
actual, a chestiunii, rezultate hothritoare pentru resolvarea ei de-
finitiv nu se pot astept, cred, dect dela mArturii nou5, ce s'ar
descoperi sau constata In viitor.
Dac totus vin a face aceast comunicare, tratnd despre tradifia
istoricei in chestiunea originilor romcine, fArA vreo mArturie nouA,
este pentru urmtoarele cuvinte.
In discutia ce a urmat pn acum, traditia despre originea Ro-
mnilor, constatat chiar dela cele dinti rnArturii istoriografice
asupra lor ca popor propriu cu nurnele de Vlahi, a fost prea putin
apretiat ca argument. Totus traditia istoricA, fntna fundamen-
tal a toat istoriografia, e singura care, pAn la probe contrare
convingtoare, poate sA formeze baza realA pentru punctul de ple-
Analele A. R. Torn. XXIX.Mernorine Sect. Islorice.

www.digibuc.ro
2 DIMITRE ONCIUL 566

care al istoriei noastre. Netinnd seam& de aceasta, unii autori nu

s'au sfiit a emite, cu o usurintA uimitoare, pAreri de cele mai bi-
zare despre Inceputul nationalittii rornne. Astfel si la noi s'a putut
IntAmplk tocmai In anul jubilar cnd Romnimea serbAtori, odat
cu 40 de ani de domnie a Intemeietorului Dinastiei Romniei si al
Regatului romn, 18 secole dela Intemeierea nationalitAtii romne
In Dacia lui Traian, s'a putut IntAmpl ca un autor romn s spun&
cele urmAtoare:
Sustin, precum voill dovedi pe larg in curnd aiurea, cA elementul ro-
man, rAmas in Dacia TraianA dup.. retragerea legiunilor, n'a putut sA se
mantie si a trebuit sA disparA in curnd fArA urme in potopul de barbari
nAvlitori. Nationalitatea romnA s'a nAscut deci, dupa mine, excluziv numai
din contopirea Slavilor ce venise sA se aseze in terile noastre, cu elemen-
tele romanizate de peste Duntire, aduse ca captivi in urma neincetatelor nA-
vAliri slave, sporite prin numArul acelora cari fugiau din Imperiu de greu-
tatea birurilor, si prin desnationalizarea celor dinti prin cei de ai doilea, cu
totul superiori in minte si in culturA. Acest chip de a concepe formatiunea
neamului romnesc ne inlesneste cu desilvArsire priceperea multor fapturi
ale alcAtuirii politice si economice a Romnilor in evul mediu (1).

Autorul, d-1 Radu Rosetti un colaborator apretiat al Analelor

noastre, unde a gAsit ospitalitate si In cazul de fatA, In Imprejurri
asupra crora Procesul-verbal al F.,4ecli*i dela 12 Ianuarie a. c.
dA lAmurire rAmne datornic eu proba, cum acest chip al su
de a concepe formarea neamului romnesc Inlesneste priceperea
alchtuirii politico si economice a Romnilor In evul mediu. D-sa
promite a dovedi aiurea teza ce a gsit de cuviinta s'o enunte aci
fr nici o probk (kept solutie a grelei probleme. Dar In scrierea
sa ulterioarA: Pamantul, sdtenii qi stetpdnii in Moldova, apArutA
In acest an, o carte de un merit remarcabil, cu o introducere
(mai putin meritorie) despre alctuirea neamului romnesc, au-
torul renuntA la dovacla ce trebui s'o dea, modificndu-si pArerea
In chipul urmAtor:
Din textele istoricilor bizantini zice dnsul constatAm cA Slavii,
in timpul nAvAlirilor lor in secolul al VI-lea, au transportat captivA, in Dacia

(1) Radu Rosetti, Despre originea qi transfortndrile clasei stdpaniloare din Moldova.
Extras din Analele Academiei Romitne, XXIX (1906), 2 146 sq.

www.digibuc.ro
567 TRADITIA ISTORICA.

TraianA, unde se stabilise, o parte insemnat a populatiunii romanizate din

Imperiul de Orient. Acest element roman introdus in Dacia, immultindu-se
pe cAnd lementul slay scdea prin pierderi in rasboaie si mai ales prin
colonizarea aproape a intregii peninsule Balcanice, s'a unit eu reimeisitele
vechii colonii traiane pare se refugiase in partea muntoasd a regiunii
dintre Olt si Tisa. In urm6 vitalitatea 9i puterea de expansiune a acestui
element :roman reu s desnationalizeze aproape u desvArsire elementul
slay, mal mare in numAr decAt el, ins lipsit de coeziune, formnd astfel
neamul rom&nesc. (Pag, 21.)

In acest inteles, d-lRosetti si-a formulat prerea mai Intiu

articol despre Invaziunile Slavilor in peninsula Balcanied fi
formatiunea nationalittii romeine? apArut acurn 18 ani (1). Ct
despre captivi, autorul ave drept predecesor, de mai bine de doug,
secole, pe Dalmatui Lucio, care, In scrierea sa: De regno Palma-
tiae et Croatiae (1666), exprimase o parere rnai mult sau mai
pupil identic In fond.
Desi scriitorii socotesc in general pe Vlahi drept ur-
zice 'Lucid
masi ai Romanilor adusi de Traian, tutu* . nnai probabil se pare A. Bul-

garii au transportat captivi romani, impreunA, cu limba, din *tile cisis-

triene in cele transistriene, cari s'au amestecat cu cei rmasi acolo din
timpul lui Aurelian sau transportati incolo mai inainte de alti barbari,
clect c toti ar descinde din vechii Romani, ram* acolo din timpul lui
Aurelian (2).
Dupa aceasta presupunere a urmat apoi si Engel, In scrierea
sa :Commentatio de expeditionibus Trajani ad Danubium et
origine Valachorum (1794), modificnd-o Ins& In sensul unel., re-
intoarceri in Dacia, care ar fi fost prsit% cu desvrsire de
Romani sub Aurelian. Urmasii. colonilor lui Traian, strarnutati peste
Dull:Are i amestecati cu elemente romanizate, ar fi ocupat iars
vechea lor patrie, find transportati Incoace de Bulgari In secolul
al IX-lea, cnd ei stpniau ambele maluri ale Dunrii.
D-1 Rosetti este al treilea autor care pune In legtur originea
Romnilor din Dacia cu captivii transportati incoace de barbari.
Transportarea de nurnerosi captivi din imperiul roman, de &Mr()

(1) Revista Noud, II (1889), 337.

(2) Schwandtner, Scriptores rsrum Hungaricarum, III (1748), 458.

www.digibuc.ro
4 DIMITRE DNCIDL 568

barbarii ce stapniau Dacia, este un fapt bine constatat prin mr-

turii contemporane. Intru ct Ins ei au contribuit ad la forma-
rea nationalittii romne, este o intrebare la care nu se poate rs-
punde cu atta usurint, fr alte *probe. Mrturiile istorice arat
c mai multi dintre acei captivi s'au intors iars In patrie, i le
dau important 11a nordul Dunrii numai ca propagatori ai ores-
tinismului Intre indigeni (1). Traditia istorich n'are stire despre cap-
tivi strbuni ai Romnilor, i istoricii afar de autorii citati
n'au Indrznit s iea pe captivii transportati de barbari in Daci .
drept punct de plecare al istoriei romne in aceast, Iar.
Dac in secolul al XVII-lea i al XVIII-lea asemenea, preri, r-
mase de aiminterea izolate, s'au putut emite fr probe serioaset
astzi aceasta nu mai poate fi permis in istoriografie.'beci o
orientare se cere, din acest loc, pentru istoriografia noastr natio-
nals& In sedinta dela 12 Ianuarie, d-1 T. Maioreseu, fcnd o Intre-
bare In privinta memoriului respectiv din Analele Academiei Ro-
mne, a cerut ca Sectiunea istoric s se pronunte. Erb, o
grip, pentru directia ce publicatiunile acestei institutiuni nationale
Itrebue s'o dea in miscarea noastr stiintifia.
Iat cuvntul pentru ce gsesc necesar a preciz, in cele urm-
toare, punctul de vedere istoric, eel dat prin traditia istorica.

* *

Cele dinti mrturii istorice asupra Romnilor ca popor deosebit

nu sunt mai vechi cleat din secolul al XI-lea. Hrisovulul impara-
tului Vasile II pentru .arhiepiscopatul de Ohrida, din 1020, dup.&
care acestui arhiepiscopat erau supusi i Vlahii din toat
garia (2), este cea mai veche mrturie contemporan ce ti nu-
meste. Inainte de aceast data, ei nu se afl mentionati dect la.
scriitori mai tArzii, cari ii arat mai Intiu in partite Daciei, ca.
locuitori mai vechi pe timpul invaziunii Ungurilor la sfrsitul se-

(1) Menandros, p. 334. :Ada S. Demetrii, ed. Migne, Patrologia graeca, CXVI, 136 t
sq. Theophano continuatus, p. 216 sq. (Pseudo-) Symeon magister, p. 615. Georgius
Monachus p. 817 sq. Leo Grammaticus, p. 231 sq. Scriptor incertus de Leone Bardae-
filio, p. 345.
(2) H. Gelzer, Ungedruckte und menig bekannte Bistiimerverzeichnissa der orienta..
lischen Ifirche, Byzantinische Zeitschrift, II (1893), P. 46 : v.By &V& 7C60001 Botkapiav.
BLipov.

www.digibuc.ro
569 TkAbIT/A ISTORICA. 5

colului al IX-lea (1), iar In peninsula Balcanick abi In a doua ju-

mtate a secolului al X-lea (2).
Prin itoatA Bulgarian, unde la Inceputul secolului al XI-lea se
aflau Vlahii din hrisovulul lui Vasile II, se Intelege fostul imperiu
bulgar, supus de acest Imparat (1.018), In Intinderea ce ave
circumscriptia arhiepiscopatului bulgar de Ohrida. Aceasta cuprindea
Bulgaria dunarean, cu prtile srbeti de Ing" Morava prA la
Belgrad, aproape toat, Macedonia, cu Orti din Albania qi Epir
pn dincolo de Janina, tt3i Tesalia de Nord pnsa dincolo de Vla-
holivada (3). In aceste prti, i Kekavmenos, scriitor bizantin din a
doua jumtate a scolului al XI-lea, arat locuintele Vlahilor din
peninsula Balcanica pe tirnpul Warr, i anume In 4Epir, Macedonia
Elada (mai ales Tesalia-,--Vlahia mare)n, cum 0 In emuntii Bul-
gariein (4). Tot acolo i gsim 0. mai pe urm.
Kekavmenos, cel mai vechiu autor care ne da qtire despre Romni
(cunoscut abi de 26 de ani), este 0 eel dintfu care pomeneqte
de originea Ion In' povetele de tactic 1 strategie ale scrierii sale,
vorbind de Vlahii din imperiul bizantin, pe cari, cu mare necaz
asupra lor, ti prezent ca necredincio0 qi vrAjma0 Grecilor, el zice:
Ma Qdatet ei n'au fost cu credinte4 cudva, nici chiar vechi-
lor impetrati ai Romanilor. Beituti.in reisboiu de impeiratul Tra-
tan si cu desetvrsire ei au fost supufi, regele lor
Decebal c fost ucis, capul lui a fost infipt In sulitet in mijlo-
cul ceteitii Romanilor, geici ei sunt a$ et numiii Daci i Bessi (5),

4
(1) Chronica Nestoris Iinceputu1 secol. XII), ed. Fr. Miklosich (1860), p. 12. L. Lger,
Chronique dite de Nestor (1884), p. 19. (Despre Vlahii lui Nestor, cf. Fr. Miklosich, D ie
slavischen Elemente im Rumunischen, 1861, p. 2, si L. Lger, p. 391.) Belae regis nota-
rius (secol XII), ed. Florianus, ifistoriae Rungaricae fontes domestici, II, 10, 23 sq., 37.
(2) B. Wassiliewsky dt V. Jernstedt, Cecaumeni strategicon et incerti scriptoris de
officiis regiis libellus (1896), p 96, a. 980 (din a doua jumtate a secol. XI). Xedrenos (sfitr-
situ1 secol. XI), II, 435. Cf. G. Murnu, Cdnd i unde se ivesc .RomAnii intdia datd in
istorie? Convorbiri Literare, XXXI% (1905), p. 97 sqq.
(3) II. Gelzer (Byz. II), p. 48 sqq.; ber Patriarchal von Achrida (1902), p. L C.
Jireeek, Geschichie der Bulgaren (1876), p. 202A
(4) Wassiliewsky-Jernstedt, op. cit., pp. 68, 74.
(5) Jbid. p. 74. Cf. W. Tomascbek, Zur Kunde den Raemus-Halbinsel, Sitzungs-
berichte der kais.Akademie der Wissenschaften in Wien, XCIX p. 492 sqq. (Extras
1882, p. 58 sqq)( B. P. Hasdeu, Strat substrat, Aua1e1a Academiei Romfme, XIV (1892),
p. 255. sqq., G. Murnu, Kelcavmenos i Romdnii, Convorbiri Literare, XXXIX1 (1205),
577 sqq.

www.digibuc.ro
 =walla oztaiut 570

Aceast reminiscent& ,istoria, Intr'un tractat de strategie, se tn-

temeiaz negresit pe o traditie literar& despre originea Romani ler,
unoscut& autorului In oarecare leghtur& rzut $eueerirea Daciel de
Traian. Dinteo asernenea lraditie, el aye& .tire despre Ilocuinfiele
mai vechi ale Romnilor din peninsula Balcanic, desprp rari lace:
feEi locuiau mai "(waste J4ng Dunre i Sau, pe care rem& rid/
numim acum Sava, uncle ad locueso . pleceind&
acolo, ei s'au rdspindit is tot Epirul i Macedonia, iar cei .mai
s'au ,cqezat Ln Elada. Retragerea spre iniaz&zi a relemen-
tului roman din provinciile rocupate de Srbi In secolul al rVII-lea,
care a dot nWere Macedo-Romnilor, este tm 'Apt bine constated
prin alte mrturii.
PunAnd originea Romnilor in leg&tur cu. cucerirea Daciei de
Traian i artnd locuintele mai vechi ale RomAnilorincridimall lng
Dun&re /0 Sava, uncle In adevAr ise aflau pan& la ,invaziunea
vilor in secolul al autorul urmeazi dupa o traditie iistorkk
cunoscutli pe timpul sau, ins& parte ru Inteleask parte elm inter-
pretat de dnsuL tirea despre Dacii supusi de Traian, pe cari
el U confund4 cu Vlahii din peninsula Balcanic* se raport ne-
gresit mai ales la Romnii din Dacia Traian& (1), numiti Dacip
tle soriltorl bizantini mak tArziil, ea 'I:lute& s pri'veasc i pe
Romnii meridionali, 'originari din Oacia kurdliank numai intru
ct aceasta lost colonizat& eu provincialii %str&mutati din batia
Traiank Iar Vlahii cei identific41 cu essii un neam trac din
peninsula Balcanica, al sc&rui nume, generalizat In 'Urm, pentru
resturile trace, a trecut i asupra Tracilor romanizqi din im-'
periul de Rshrit(2) sunt Romnii originari din prtile trace
dela sudul Dunrii. Deci Vialiii-Dacl ai lui Kekav-
menos ar reprezent& cele dou& ramuri principale, Daco-Romnii
Macedo-Romnii. Aceasta este cea mai natural& interpretare.
Pentru chestiunea noastr e important& constatarea ea In secolul
al XI-Tea exist& o traditie istoric& despre originea Romnilor, cu-
noscut& strategistului bzartin, e temeiul acelei traditiuni, el 11
identific cu Pad,' supusi de Traian, sprijinindu-si ,a,stfel afirmarea
c& Vlahii, vrjmasi Grecilor, n'au fost ou credintec nici vechilor
(I) Of. Wassitiewsky-Jernstedt, I2-13, contra pitrerli lui W. Thmaschek {op. cit.
p. 62), care o raporth la Dacia Anreliant..
(2) W. Tomasekek, Die taten Ihraker, Siteungsberichte der tais. Akademie, CXXVIII
(1893), p. 72-80 (Bessi),. ImpAraitul Leon I Trull] (457-i-474) enl. Bessie& oetus progeniei
Jordanes, ed. Mommsen, Mon. Germ. hist. Auct. antiqu. V. I, p. 43.

www.digibuc.ro
671 TRADTTIA ISMORICA. 7

ikmpetrari ai Yomanilort Dup toat probabilitatea, traditia ee

punei originea Romnilor lin legAtur ciii Traian, eueeritorul
prezent'a altminterea, legAtura istorie dintre si Romani).
Irh adevr, eu ui seo1i ma trziu,) lstoriograful bizantin Kinna-
mos, seeretarul i'MpAratulnk Manuili Gomnen (1143-1180), vorbind
de o expedi-tie contra Ungurilor cxec o arrnat bizantinr ajutat de
o ceat numeroas4 de. VIahin, o %ea pirin Tara-Romnease (1166),
spline& despre V1ahi de aci: fc& nice cei ei sunt din) vechime
coloni ai.i.celor din Itakiar(1). Deci & eraw privitf ca urrnasi, nu
ai Dacilor, ei ai eolonitor romani din Dacia. Cunostinta despre ori-
ginea roman& a Vlahilor e constatat, pe la 1200, si in corespon-
denta tui Caldioan, domnul romn ar Burgarifar si Ylahilor cu papa
Tnnocent Hi, uncle se ziee e4 el si poporul sn (romn) sunf des-
cender* ai Romanilor (2),
acestn Inteles va fi fost negresit traditia Literar .existent
la( Bizantini hi seeolut al XI-lea, pe care Kekavmenos o interpre-
teaz' n felul artat. Fie ea urmasi ainl Damlor- supusi de Traian,
fie ca urma si. ai polonflor sau al provinciatilor romani din Dacia
Traian, oris si cum Aomnii dela nordul Dunrii erau ca
find acA din timput stpniril romane.).
Cum ri imperiul bizantin, ea Iii eel vlaho-bulgar i in can,
celaria papal, i ri Ungaria er earmseirta, Irr evul mediu, o
traditie istoria, despre originea Romnilor. Cei mai veclii cro-
nicari, unguresti cunoteau pe Vlahfi din regatuf ungar ea fosti eco-
loni a Romanilar,4 rmasi In tar& si g.si aci de Unguri. Astfel
crontcile unguresti. din sezotul al X11I-leai XIV-rea, Intemeindu-se
pe O4cronici anterioarit ca izvor &mum, spun OA a V lahii, cart au
foe coloni qi pctstori ai komanilork, au rmas 1i ard sub std-
(p, Ng. 2104, 13)4kwu., Ito** 6p.a.ey, 11511, graixot, TgfaM4 rIVELL Aitawcat. Cf.
Miklosich, Die slay. Elem. im Rum., p. 3. Tomaschek, Zur Kunde der Haemus-Halb,
Peek p. 51: An5 Wlachen nrdlich yam Delta: mussy jedenfalls) die( bertihmte Stella
bei Kinnamos bezogen warden,
(2)- Deeumenle priviloare Za Maria, Rometnilarii,..p. (Tap& Innocent cAtre Ca1oioan, a.
1199; audita quod der nobiliIIrbis Romae prosapiapregenitorea tui originem traxerint...
I'. a, Caloioan darer papa, a., 1202v et, reduxita nos ad. memoriam sanguinis et patrie
nostra a qua descendimus, P. 3., Papa. atre Caloioan at. 1202: qui ex nobili Romanorum
prosapia dieeris descendisse. P. 4; sty popuhia terra tue,., qui de sanguine Romanorum
se asserit descendissoo.. P. 6. Arhiapiscopul de, Thrnova dare papaA a. 1202: tamquam
heredea descendentes a sanguin Romanot R. 6. Papa catra arkiepiscopul da Tfanova,
a 1202: Blachorum eaclesiam, eve a. Romania etiam secundum carnem et sanguinem des-
condisse dicitur.... qui a Romania traxerunt originem:/

www.digibuc.ro
8 DIMITRE ONCIIIL 572

pelnirea llunilor, ca fi dupe!, risipiirea acestora, $ i au trclit in

munti, in vecinettate eu relmelsite ale Hunilorb.(1) La
venirea Ungurilor, II arata In Transilvania, sub un duce national,
cum si In Banat, autorul celei mai vechi cronici unguresti ce ni
al, XII-lea); care de-
s'a lphstrat, notarul regelui Bela (dint secolul
asemenea are stire de a$ a numitii pcistori ai Romanilorn, ,pu0
alaturea cu Vlahii, ca yechi locuitori ai Ungariei (2).
Din cele dinti marturii istorigrafice asupra Romnilor, Incepand
din secolul al XI-lea si al XII-lea, se constata deci, I In imperiul
bizantin i in Ungaria, o tradttie care punea originea Romnilor din
(1) Simon de Keza, ed. Florianus, il, 65: plackis qui ipsorum (Romanorum) fuere
pastores et coloni remanentibus sponte in Pannonia. P. 70: Zacull Hunorum sunt resi-
dui, qui.... cum 1Blackis in montibus bonfinii sortem habuerunt.... Pannonia extitit
X annis sine rege, Sclavis tantummodo Grecis Teutonicis Messianis et Vlahis adv(imis
remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servitio sibi' serviebant. Chronicon
pictum, ibid. p. 114; Vlachis qui ipsorum coloni existere ao pastores remanentes sponte
in Pannonia. P. 120: Zekuli Hunorum aunt residui cum Vlachis in montibus confinil
sortem habuerunt.... Pannonia extitit decem annis sine rege, Sclavis ta,ntummodo
Grecis Vlachis Teutonicis advenis Messianis (var. Marchianis =Moravi) remanentibus in
eadem, qui vivente Atyla populari servitio sibi serviebant. Chronicon Dubnicense, ibid.
III, 17 (=Chronicon Budense, ed. Podhradczky, p. 24 sq.) : Vlachis qui ipsorum coloni
extitere (Chron. Bud. ac pastores) remanentibus sponte in Pannonia. P. 23: Skull Hu-
norum aunt residui.... [cum ylachis in montibus confinii sortem habuerunt] . 4
.
(=Chron. Bud. p. 32:) Pannonia remansit sine rege decem annis, Vlachis Grecis advenis
Messianis Teutonicis Mavis exulibus remanentibus tantummodo in Pannonia, qui Atile
serviebant. Chronicon Posoniense, ibid. 1V, 15: Vlachis qui ipsorum coloni erant vel
extitere ac pastores remanentibus sponte In Pannonia. P. 21: Pannonia permansit sine
rege X annis, Olachis Grecis Machianis Theutonicis Sclavis exulibus remanentibus tum in
Pannonia. Prin Pannonia se Intelege ad toath Ungaria. Pfirerea c aceast5, parte a
cronicilor, relativ la istoria Hunilor, ar fi fost scrisk mai Intftiu de Keza (R., F. ,Kaindl,
Studien on den ungwischen Geschichtsquellen, In Archiv fr sterreichische Geschichte,
LXXXVIII 1899-1900, pp. 209, 401 sqq.), OM In a doua jumitate a secolului al XIII-lea,
nu se poate admite pentru locurile citate, unde se recunoaste un izvor comun mai vechiu.
Cf. nota urmtitoare.
(2) Florianus, II, 10: Quam terram habitarent Sclavi, Bulgaril et Blachii ac pastores
Romanorum. (Cf. Chron. pick, Chron. Bud. tg Chron. Poson.: Vlachis qui ipsorum [Ro-
manorum] coloni ac pastorei). P. 23 sq., Vlahii In Transilvania. P. 37, Vlahi In Bit,-
nat.Pe la 1230 chlugrtrii predicatori din Ungaria cumIteau o cronick Gesta lJngarorum,
in care se ziceh, cit, Inainte de Vbnirea Ungurilor, Ungaria se numia pascua Romanorum.
(Docum. I, 155.) Cf. Thomas archidiacbnus Spalatensis (mijlocul secol. XIII), ed. Schwandtner,
III, 549: Haec regio dicitur antiquitus fuisse pascua Romanorunt. kAirea putek sit fie
luati din Gesta Ilungarorum h notarului qui Bela, pag. 10 : terra Pannonie pascua
Romanorunt esse dicebatur. (Cf. Florianus II, 297.) Par acesta se Intemeih negreit pe
o ironic& mai veche, din care i cronicarii urmtori dyeau informatia despre coloni ac
pastores Romanorum, In formit Invederat mai originalk

www.digibuc.ro
573 TRADITIA ISTORICA. 9

pArtile Daciei In legAtur cu stpnirea i colonizatia roman. Nici

o stire contrar& nu se afl In tot evul mediu. Traditia despre ori-
ginea romank cunoscut si n cancelaria papark cum si la Romnii
din- imperiul vlaho-bulgar ca traditie nationalk er general admis
In istoriografie.
Totus in a doua jumtate a secolului al XV-lea, Grecvl Laonikos
Chalkondyles (din Atena) nu mai s ti s spun:A In aceast privint
dect cele urmtoare :
Vlahii din miottele Pindului vorbesc aceectf Umbel ca Dacii
(=Romnii din Dacia) si sunt la fel cu ei. Limba Dacilor se asea-
Wind, cu limba Italienilor, dar este atelt de stricatel "twat Italienii
cu greu o pot intelege. De unde %Wei au venit ei, cu Umbel
obiceitwi romane, aceste locuri, asezndu-se ad, n'am aflat dela
nimeni, nici n'am auzit' ca cineva set pomeneascet (1).
Dar contemporanul s,u, Italianul Enea Silvio Piccolomini (papa
Pius II, -F 1464) cunoste pe Vlahi ca urrnasi ai colonilor romani, adusi
In Dacia dui:A cucETirea ei de Traian (2).
Pe temeiul traditiunii istorice de pn5, atunci, Anton Bonfini (-1- 1502),
umanist italian din epoca Renasterii i istoriograf al Ungariei, la curtea
regelui Matias Corvin, de neam roman, a dat cea dintai expunere
istorich despre inceputul Romnilor. In scrierea sa asupra istoriei
Ungariei, tratnd despre Dacia si despre originea Romnilor si a
familiei romnesti 4 Corvinilor, el la, cucerirea Daciei de Traian
colonizarea ei cu Romani drept punct de plecare al istoriei Ro-
mnilor ca urmasi ai colonilor romani (3). Bonfini, cunoscnd tra-
ditia cronicilor unguresti despre originea Romnilor i despre ve-
chimea lor In taik traditie In acelas timp nationalk conceptia lui
istoria nu poate fi privit ca combinatia unui umanist preocupat
de predilectiunile clasice ale epocei sale. El se rAzm pe traditia
cunoscut de mai Inainte In Ungaria, ca si In cancelaria papalk pre-
ciznd-o cu datele cstigate din studiul antichitAtii.
I

(1) P. 319 si 77 sq.

(2) Opera geographica et historica (1699). Historia de Europa, p. 220 :, Daciam vero
trans Danubium, quae nunc Hungariae portio est, Traianus imperator edomuit, et in
solo barbarico provinciam fecit.... P. 228: Et colonia Romanorum, quae Dacos carceret,
eo deducts duce quondam Flacco, a quo Flaccia nuncupata et pro Flacciis Valachi
Sermo adhue genti Romanus est, quamvis magna ex parte mutatus, et homini
Ralico vix intelligibilis.
(3) Reruns Hungwricaessm Decades, ed. Bel (1771), pp. 9, 284, 432, 526 sqq.

www.digibuc.ro
10 Butrintz ONOIXIL 674

Astfel genaterea( din Italia aducek prin Bonfini, nou& lumina nu

privire la punctul del plecare al istoriei Romanilor, preghtind prin
aceasta i renasterea rom&ni de mai, pe urrn.4 n direetia &A& de
umanistul italian au urmat apol, pM n seeoiul al XVIII-lea, mdi
mult sau mai putin, istoriografii ce s'au ocupat de chestiunea
romne.

cx traditie national& asupra eriginilar e eonstatatk afar de co-

respondent& Lai Caloioan cu papa, abi in prima um&tate a se-
colului al XVI-lea. Durk& relatlunea lui Franeesco dalla Valle,, care
in 1532 a fost in Tara-Romnease, cAlugrA dela Thrgoviste (din
mnstirea Deal)- i ziceau c Rornnii gam venit din vechinac dela
Roma spre a lama aceastd fard; Traiam Impdratnl, cucerind
tara, o mpr ostasilor sdi o few& colonic de Romani (1).
Stirea nu pute& s fie imprumutat din istoria lui Bonfini, aphrut
in prima editie abia la 1543; niei dela Enea Silvio (ecli 1551)
de care se deosebeste prin mai mull& elaritate.
Totus cele dintAi eronici nationale, mai putin precise decAt
cunoscuta cMugArilor dela Dear, atr numaf c amintire 'mg&
Intunecath despre originea romana. Cronica anonim a Terii-
R.omnerti, a c&rei ultim& form& (en partea scris& de Stoica Lu-
descu) este abi din a dou& jumtate a secolului al XVIr-lea, dar
dare pstreaz o compilatie mai veche de elemente' de istoriogra-
fie indigen, incepnd din prima jumtate a secolului at XV1-lea,
ne d, versiunea ced, mai veche a traditiunii ce g'a pstrat In ero-
nieile noastre. Vorbind de incepntul Terii-Romnegti, add WA' au
deselecat pravoslavnicii crestinfr, ea zice
gins& dinttitz izvedindu-se de Rominti carii eau desprfit
Romani si au pribegit spre miaz&noapte. pled treend apa Dunril
au deseleeat la Turnul Severinului, altii Irr tara Ungureasck pre
apa Oltului, si pre apa Morsului, gi pre apa Tisei, ajungnd
pn la Maramors. far eel ce au deselecat la Turnul Severinului
eau tins pre sub pealele muntilor pn la apa Oltufui artii s'au

(1). Magyar Zintitnellni I'dm, ILI (186'4 22-23:: &eon% essen venuti Roma
ad habitar in quel paese havendo Trajano Imp[erato]re debellato. et aoquistata, quql
paese, lo divise a suoi soldati, et lo face Come Colonia de Romani.

www.digibuc.ro
675 TR ADITIA ISTORIVA, 11

pogort pre Dunre in jos, ash, umplnduse tolt local de ei au

venit Tm marginea Nicopoeiv (1).
Acest diiitiu desclepat, a rui Intindere concord, In general
cu teritoriulcolonizatiunii romane inDacia, precum i desclecatul La
Turnul Severinului concord& ion punctu1 pe uncle Romanii au intrat
la cucerirea terii, cronica 11 pune, odat ou intemelerea Banatului
Basarabilor in Oltenia, mult vreme inainte de descAlecatullui Radul
Negru in partea dela rsrit de Olt, pus la arm!. 1290. Abi In a
doua jumatate a secolului al XVII-lea. autorul crpnicei aIstoriile
domnilor Vrii Rananesti (zis a lui Constantin apitanul), care cu-
most/ea i itorio strini, tie s, spun c estretmo0i Ramanilor
venise dela Roma, 'in zilele ui Traian Impdratul Romei (2), ct
stiau, i pailugrii dela Deal pe la Inceputul pecolului al XVI-lea.
Alt traditie, In forma unui mit ce caut, s explice originea ro-
man E,Ii credinta ortodox a Rornnilor, cum i numele dior de
Romni saulVlahi, ne 45, cronica anonim a Moldovei, scris pe la
linceputul secolului al XVI-lea i pstrat, ,n redact-le mai trzie,
Intr'D compilatie de cronici rusesti. Acest mit arat ca Atrbuni
Uo1dovenilor pe rdoi frati crestini, Roman itai Vlahatal fundatorii ce-
ttii Rm = Roma), ai cror urmasi pravoslavnici, numiti Rm-
lenii vechi, au pstrat credinta strmoseasa In lupt cu Min-
lenii noi (= Latinii), trind. In orasul 'tor RAIn Om& In zilele
craiului unguresc Vladislav. Atunci nvlind Ttarii in kara Un-
ureasc craiul Vladislay a zerut ajutor dela i Rmlenii
vechi Impreun cu Rmlenii nol i-au venit In ajutor ; biruind cu
ei pp `Mari, .prahil a dat din recunostint Ranalenilor vephi, pri-
goniti de Rmlenii noi, prnnt In Maramurs, de uncle Dragos,
until dintre .acei Rmleni, a deselecat apoi, cu invoirea praiului
Vladislav, lara Moldovei. i ajutorul dat -contra Ttarilor si des-
alecatul yoldovei sunt puse In domnia aceluias craiu, cu anal
1359 c a dat a descAlecatului 3(3).
(1) Istoria rerii Romitnesti, ed. G. Ioanid (1859), p. 1. Laurianu i BlIcescu, Magazin
istoric, IV, 231 : vinsb, dintitiu s'au eopring ae Romtnit tarii au purees dela Romani qi
nu ter& spre iniaanouptes. Manuscriptele pliStrate (oolectia Academiel Romano) con-
tordA .cn textni din nditia lut loanid. In ins. 441 -gin 1'792), f. 94, se aifii. interpolatla :
fiind lor apetenii mai mari Traian i cu gineristm Slyer ... i atunci au lIcut tunnel
acela %rem, carele s nlianiti, annul Turnul Seyerului.
(2) Mag. ist. I, 83=N. Iorga, Istoriile domnilor prii-Romdnesti de Constantin Cdpi-
tanui Fibipesen (WM), p.
(3) I. Bogdan, Vechile cronies moldovenesti (1891), p. +85 still.

www.digibuc.ro
12 DIMITRE onzuL 576

Wasboiul cu Ttarii, de care e vorba acl, este expeditia fcuta

de ()stile regelui Ludovic In, 1345, sub conducerea lui Andrei fiul
lui Latzk (=Vladislav), contra Ttarilor din Moldova, Invinsi atunci
cu desvrsire i siliti a se retrage spre rsrit (1). Dui:4 aceast
biruinta, atribuit de o legend ungureascA unui miracol al re-
gelui Ladislau cel Sfnt (patronul Transilvaniei), care s'ar fi scu-
lat din mormnt spre a conduce oastea crestin (2), a urmat des-
clecatul Romnilor din Maramur in prtile desertate de Ttari
si Intemeierea principatului Moldovei. La acst fapt istoric se ra-
port mitul craiului Vladislav din cronica moldoveneasc, format,
cum se vede, sub influenta legendei unguresti despre regele La-
dislau. Raporandu-se mai Intiu numai la descAlecatul Moldovei
In zilele craiului Vladislav, biruitorul Ttarilor, mitul a pus apoi,
prin sincronism, In timpul aceluias craiu, i venirea Rmlehilor,
strbunii Romnilor ce au descalecat tars Moldovei.
Dintr'o asemenea traditie, cronicarul Grigore Ureche (In prima
jumtate a secolului al XVII-lea) ave informatia &A Moldova a fost
deschlecata de osam de feciori de domni, den domniile ce au
fost pre aceale vremi la Rm, si cu oamenii lor den MaramorAs,
si c, Intre acei feciori de .domnf au fost sf Dragos Vod, carele
er din domnii Rmului ce venise dela' Maramors Din eistorii,
el stia, si de Traian Impratul Rmului, a cruia se cunoscu seam'.
nele puterii lui pre unde au tras troian (3). par el nu avea o
idea lmurit despre cucerirea, lui Traian, si ne lass in nedumerire
asupra traditiunii ce cunoste, despre domnii Rmului ce venise
dela Maramoras.
Cu Miron Costin (-I- 1692), istoriografia national Mai un pas In-
semnat Inainte. Din traditia national, el nu bunoste dect taga
amintire despre originea roman, cu mitul craiului *unguresc Vla-
dislav sau Laslu (ung. Lszl=Ladislau), la a truia vreme
cum zice el s'au deschlecat al doilea rnd, de Dragos Voevod,
tara noastr (Moldova), d de Negru Voevod, tara Munteneasc. (4).

(1) Joannes de Iiikullew, ed. Schwandtner, I (1746), p. 177. Chron. Buclense, p. 276.
(2) Chron. Dubnicense, p. 151 sq. (161-162), p. )67 sq, (173). Cf. D. Onciul, Zur Geschichte
der Romdnen in Marmarosch, RImlinische Bevue, VI (1890), p. 24 sqq., 1, Originile Princi-
patelor Romdne (1899), p. 96 sqq.
(3) M. Koglniceanu, Letopisitile 14)14 Moldovci, I, 97, 99 (=Cronicele Romdniei, I,
131, 133),
(4) Letopis. I, 31 (=Cron. Rom. I, 30). Cf. V. A. Urechia, Miron Costin, II, 102
I. Bogdan, Cronice inedite, p. 160.

www.digibuc.ro
577 TRADITIA ISTORICA. 13

Mitul craiulul Vladislav er cunoscut lui Miron Costin si Intr'o forma

alterat In chip batjocoritor, versiune interpolatA In unele cpii
ale cronicii lui Ureche, dui:A un pretins letopiset unguresc. Dup
aceastA versiune, LaslAu, craiul unguresc, cerAnd ajutor dela Imp-
ratul RAmului Impotriva Ttarilor, ImpAratul i-a dat pe oamenii
rAi din temnite, cu rspuns ea s nu-i mai trimeat Inapoi; biruind
cu ei pe Ttari, craiul le-a Imprtit mosii In Maramures, uncle
tresc si pAnA astzin (1). RAspingAnd cu indignare aceste ocAri
basne, Miron Costin se sileste a da, pe urmele lui Bonfini
ale altor istorici mai noi i pe temeiul istoricilor antici, o expu-
nere istoricA despre Inceputul RomAnilor, sthruind mai ales asupra
cuceririi i colonizatiunii romane.
Inceputul tarilor acestora i neamului moldovenesc i munte-
nesc, zice el 7si Ci snt In thrile unguresti CU acest nume
RomAni i pn astAzi, de unde sant si din ce semintie, de and
si cum au descAlecat intru aceste prti de pmnt, a scrie, multh
vreme la cumpn au sttut cugetul nostru. S incep osteneala
aceasta, dup atAtea vacuri dela desclecatul trilor cel dintAiu de
Traian impAratul RAmului, cu. cAteva sute de ani preste mie trecute,
se sparie gndul. A lash, iarAs nescris, cu mare ocar infundat nea-
mul acesta de osamA de scriitori, iaste inimii durere. Biruitau gn-
du! s m apuc de aceast osteneal, s scot lumii la vedere fe-
lul neamului, din ce izvor i semintie snt lAcuitorii trii noastre
Moldovei i rii Muntenesti i Romnilor din trile unguresti, cum
sau pomenit mai sus, &A tot un neam i odat desclecati skit (2).
Ash incepe Predoslovia la Cartea pentru descetlecatul dintetiu,
prin care Miron Costin luminA neamul su asupra originii sale 04
destept la nou viata. Biruitau getndul L. Da, o adevrat
biruint a gAndului er aceast scriere. Ideea romanittii, ash precum
el cel mai intAiu, cu convingerea istoricului si cu Insufletirea pa-
triotului, Ii dedeA expresiune intre RomAni, rod din semnta Re-
nasterii din Italia, er inceputul renasterii romAne.
In directia &AA de Miron Costin a urmat apoi fiul su Nicolae
Costin, In Cartea pentru descalecatul dintetiu, o expunere ceva
mai desvoltatA a aceluias subiect, dar Mr& progres esential In fond.
Tot In acel spirit e scris Istoria rii Rometnesti dintru inceput,
(1) Letopis. I. Apendiese, p. 3 sq. (=Cron. Rom. I, 377 sq.)
(2) Letopis. I. 3 (=Cron. Rom. I, 3), en 1ndreptari chip& V. A. Urechia, Miron Costin,
1, 373 sq.

www.digibuc.ro
14 DIMITRE ONO= 578

de un anonim (1), cuprinznd aceeaq perioad (pn5, la Atila) ea

foi Costineqtii. Pe urmele CostineOilor, Inatatul . principe Dimitrie
Cantemir, cu um material istoric neasernAnat mai bogat, adunat din
istorici antici i medievali, a fcut cea dinti lncercare de a in-
WO., In Hronicul vechimei Bomano-Moldo-Ylahilor (1717), toat
istoria veche a Romnilor pn la Intemeierea Principatelor, cu-
prinzAnd i. pe Romnii de peste Dunre. Cu aceast scriere, isto,
riografia national mai veche ajunse punctul su culminant, In avn-
tul ce ea luase sub infiuenta Renaterii din Occident.
Scrierile din aceast epoca de inflorire literar, reprezentat prin
Costineti, Dimitrie Cantemir i contemporanul lor anonim, se In-
temeiaz, In chestiunea originilor, pe vechea traditie istorick pre,
cizat de Bonfini prin mrturiile scriitorilor antici. Drept punct de
plecare al istoriei romne, ele iau cucerirea Daciei de Traian .1
colonizarea ei cu Romani; In .timpul nvlirilor, Romanii rma0 In
Dacia s'au adApostit peste munti, de unde urma0i lor au desc-
lecat Tara-Romneasca i Moldova.
Din acela punct de vedere plea* mai mult sau mai putin, i isto-
ricii strini ce au urmat dup Bonfini, 'Ana In secolul al XVIII-lea.
Conceptia istoric de pra atunci despre originea Romnilor o ex-
prim mai concis celebrul Gibbon, care In Istoria Imperiului Roman
(1776 . u.), vorbind de prsirea Daciei sub Aurelian, zice:
eVechea patrie a pstrat totuq un numr considerabil din lo-
cuitorii Ai, cari se temeau de exil mai mult deal de un stapAn
gotic. Ace0i Romani degenerati continuar sa serveasc imperiul,
la a arui ocrotire ei renuntase, introducnd intre cuceritorii lor
primele notiuni de agricultur, artele folositoare 0 deprinderile
vietii civilizate. Legturi de comert 0 de limb& fur stabilite suc-
cesiv Intro malurile opuse ale Dunarii. Valahii pstreaz Ina,
urme ale limbii latine, kii intotdeauna ei s'au mndrit de originea
lor romann (2).
*
- * *

(1) N. Iorga, Operele lui Constantin Cantacusino, p. 60 sq. Cf. V. A. Urechia, 0 cro-
nicd anonima, In Revista pentru istoHe, aroheologie qi filologie, II 1 (1884,, p. 65 sqq.
(Dupa felul cum autorul vorbeqte de Greci, e Indoios di el ar fi Constantin Cantacuzino,
el Insus fiu de Grec).
(2) The History of the decline and fall of the Roman Empire, ed. J. B. Bury (1897),
I, 294 sq.

www.digibuc.ro
579 TRADITIA ISTORICA. 15

In a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, chestiunea a intrat

Inteo nouh fazh. Pe cnd pn atunci literatura asupra ei se des-
voltase pe temeiul traditiunii istorice si sub influenta Renasterii, in
faza urmtoare ea a fost influentat de noua directie critich in isto-
riografie, cum si in parte de imprejurari politice. Chestiunea Orientu-
lui, push la ordinea zilei, si mai ales luptele nationale din Ungaria
n'au lipsit BA tulbure senina critich istoric, inaugurath prin noua
directie. Cercetrile critice asupra originii Romnilor, incepute in
asemenea imprejurri, au provocat controversa care inch pn asthzi
n'a ajuns la o resolvare definitiv.
In discutia ce a urmat, s'au formulat dou teorii contrare, ambele
in opozitie cu traditia admish phn atunci: una este teoria autocto-
niei, alta teoria migratiunii Romnilor. Cea dinti e Intemeiath de
Thunmann (1), care sustine CA Rornnii dela sudul Durihrii sunt
urmasii Tracilor din peninsula Balcanich, iar cei dela nordul Du-
nrii urmasii Dacilor de acelas neam trac, romanizati sub st-
pnirea roman& si adhpostiti in prtile muntoase ale patriei lor.
Cea de a doua are drept printe pe Sulzer (2), care pune origi-
nea tuturor Romnilor in peninsula Balcanich, unde ei s'ar fi for-
mat ea popor omogen, prin amestecul elementului roman cu cel
autocton si cu elementul slay suprapus, si de unde ei ar fi venit
in stnga Durarii mai ales In secolul al XII-lea si XIII-lea. Aceast ipo-
tezh, primit in istoriografie la inceput numai de Engel, cu modifica-
rea artath mai sus, a fost push dindat in serviciul luptelor politice,
spre a contest& Romnilor din Transilvania dreptul istoric pe care
ei il invocau intr'o petitie chtre impratul Leopold II (3).
Noule teorii, combtute mai vrtos de Petru Maior (4), au in-
tmpinat, mull timp, cea mai hothrIth opunere in istoriografia na-
tional. Totus scrierile publicate la inceputul secolului al XIX-lea
asupra istoriei romne, de Grecii din Principate: Fratii Tunusli (5),

(1) Untersuchungen fiber die Geschichte der stlichen europischen Volker (Lipsca 17741.
(2) Geschichte des Transalpinischen Daciens (Viena 1781-1782).
(3) Supplex libellus Valachorum Transsilvaniae . . . cum notis historico-criticis 1. C.
E[der] civis Transilvani (Cluj 1791).
(4) Istoria pentru inceputul Romnitor in 13achia (Buda 1812). In vederile lui Maior
Bunt : D. Th. Bojanci (Bozsinka), A nimadversio (Pasta 1827) si Respundere (Buda 1828),
si E. Murgu, Widerlegung etc. und Bemis dass die Wallachen der Rmer unbeemeifette
Nachkmmtinge sind (Buda 1830, ambii combatand scrierea lui S. T[keIyi], _Firm& dass
dieWalachen nicht rmischer Abkunft sind (Halle 1823; ed. II, cu trad. romank, Buda 1827).
(5) CIeyropEcc rh B)saxEa (Viena 1806).

www.digibuc.ro
16 DIMITRE DECIIIL 580

Dimitrie Philippide (1) si Dionisie Fotino (2), se abat dela moflul de

a vede, al istoricilor romni de pn atunci. Philippide admit@ ro,
manizarea Daeilor, prin care mai ales s'ar fi format poporul romn.
Iar la Tunusli i Fotino, traditia cronicii anonime a Terii-Rom-
nest despre descAlecatul 01 teniei i intemeierea BAnatului Basara-
bilor prin Romni de peste Dunre, apravoslavnici, crestini, este
interpretatA (independent de Sulzer 0 Engel) In intelesul unei trans,
migratiuni romne din Dacia Aurelian, ca intoarcere la Romnii
rmasi in Dacia Traian, pus pe la Inceputul seeolulpi al VII-lea.
Aceast interpretare o admite apoi i Mihail Koglnieeanu (B), pu,
nnd transmigrarea pe la sfarsitul secolului al VII-lea.
De altminterea, teoria migriunii, in sensul lui Sulzer si Engel, n'a
afiat aderenti nici In strAintate, deet mai trziu, admitndu-se In
general continuitatea elementului roman In Dacia, mai mult sau mai
putin im sensul teoriei autoctoniei (4). Abi, dup relmprosp.tarea
ei prin Fr. Miklosich si R. Roesler (6), 'in a doua jumtate a se,
colului trecut, teoria migratiunii gs1 rsunet in istorigrafie
ales In cercurile filologice.
Din motive linguistice, cari reclam ea necesars o unitate teri-
torial pentru formarea limbii romnesti inainte de separarea celor
trei dialeete principale (daco-, macedo- i istro-romn), Miklosich
pune originea nationalitAtii romne In dreapta Dunrii, unde Ror
mnii s'ar fi format mai ales prin romanizarea vechilor Ihn, str-
bunii Albanezilor de astzi. Prin invaziunea Slavilor, elementul ro-
,
(1) `Iatopa ,Fti Poop.ocAq; (Lipsca 1816),
(2) dIaTopEa i ccacct At:0a2; (Viena 1818, I).
(3) gistoire de la Valachie et de la Moldavie (Berlin 1837, ed. II 1854).
(4) J. C. Schuller, Argumentorum pro latinitate linguae valachicae sive rumunae
epiorisis (Sibiiu 1831); Zur Frage Ober den Ursprung der Romdnen und ihrer Sprachd
(Sibiiu 1866). Fr, Diez, Grammatik der romanischen Sprachen (Bonn 1836), I, 63 sqq.;
ed. III (1870), 136 sqq. A. Fuchs, Die romanischen Sprachen in ihrem Verhltnis zum
Lateinischen (Halle 1849). P. J. afaiik, Slovenske Stoproiitnosti (Praga 1837) = Slavische
Alterthiimer, JI (Lipsca 1844), 205, 0 a. Mai mult in Intelesul traditiunii: B. G. Niebuhr
+ 1831), Vortrge fiber rmische Geschichte, III (Berlin 1848), 218. J. A. Vaillant, La
Romanis (Paris 1844), 0. a. Pentru pitrerea lui Sulzer, Fr. PhlepS, De Valachorwm origine
dissertatio (Sibiiu 1829). 0 parere izolath sustine M. S. Mckesch, Benveise fiir die cel-
tische Abstanmung der Walachen oden. Romeinen (Sibiiu 1867).
(5) Die slavischen Blemente-im Rumunischen (Denkschriften der kais. Akademie der
Wissenschaften in Wien, 1861); Ober die Wanderungen der Rumunen (ibid. 1879); Beardge
zur Lautlekre der rumunischen Dialekte (Sitzungsberichte d. kais. Akademie d. Wiss. in
Wien, 1881-1882).
(6) Ronaini,sche Studien (1871).

www.digibuc.ro
581 TRADITIA ISTORICA. 17

man din provinciile ilirice a fost impins parte spre miazzI, unde
apoi se afl Macedo-Romnii, parte spre miazlinoapte, unde sunt
Daco-Romnii.
Roesler sustine teoria migratiunii din punct de vedere istoric. El
o intemeiaz, cu un bogat aparat critic, numai pe argumente nega-
tive, pe lng5, argumente linguistice ce nu rezist In felul cum le
prezent. Teoria lui, in fond identic eu ipoteza lui Sulzer, s'a propagat
mai ales In Ungaria, undo n'au lipsit i consideratiuni de ordine poli-
tic, chutndu-se, In luptele nationale, i arme din arsenalul isto-
riei: astfel ea a devenit o axiorn a istoriografiei unguresti din zilele
noastre (1).
In afar de scrierile militante din acest punct de vedere, lipsite
de senintate stiintific, teoria migratiunii a mai aflat, In istorio-
grafie, numai doi apArtori mai Insemnati: Wilhelm Tomaschek (2)
si Constantin Jire6ek (3). Cel dintiu pune transmigrarea mai ales
In secolul al XI-lea si al XII-lea, socotind dela mijlocul secolului al
XII-lea cele dintAi stiri sigure despre Romni la nordul Dunrii,
fr WA, tin& seam& de traditia cunoscut chiar pe atunci despre
originea i vechimea lor. Cel de al doilea, un cunoscator profund
al istoriei i etnografiei terilor balcanice, admite transmigrarea ro-
mn din dreapta In stnga Dunrii Intr'o epoc6, mult mai veche
dect cea presupus de Sulzer si Roesler, dar MIA s'o fixeze mai
(1) Scrieri privitoare la chestiune : P. Hunfalvy, Ethnographie von Ungarn (deutsch
von J. H. Schwicker, 1877) ; Die Rum&nen und ihre Ansprche (1883) ; Az oldhok
trtnete (Istoria Rominilor, 1894); L. Rthy, Az oldh nyelv s nemzet megalakuldsa (For-
mares limbii i nationalitAtii romane, 1887, ed. II 1890); A romanismus Illyricumban
(Romanismul tn Illyricum, 1896), trad. rom. de 1. Costa, Deslegarea cestiunii originii Ro-
mdnilor (1896). G. Rohonyi, A honfoglalds trtnete (Istoria cuceririi terii, 1896), nu se
sfiete a preface pe Vlahii din cronica notarului lui Bela, gsiti de Unguri, in Bulgari",
cari ar fi fost numiti Vlahi" (p. 103 sq.), de0 cronicarul deosebe0e precis pe unil de altii
(p. 10: Bulgarii et Blachii... p. 37: Bulgarorum atque Blacorum). Din ce punct de vedere
pleac istoriografia ungureascli de azi, cu privire la chestiunea romani, se vede din B.
Jancs, A romdn nemzetisgi trekvsek trtnete es jelenlegi dllapota (Istoria i starea
actualit a tendintelor nationaliste romne0i, 2 vol., 1896 1899), tti A. Bertha, Magyars
et Roumceins devan$ l'histoire (1899).
(2) Zur Kunde der Raemus-Ralbinsel (Sitzungsberichte d. kais. Akademie d. Wiss. in
Wien, 1881). Cf. Uber Brumalia und Rosalia nebst Bemerkungen f4ber den bessischen
Volksstamm (ibid. 1869) 0 recensiunea asupra crtii lui Roesler, In Zeitschrift far die
sterreichischen Gymnasien (1872), unde autorul sustinett Inch continuitatea, la care a
renuntat apoi (mai Intrtiu In recensiunea asupra Artii lui J. Jung, ibid. 1877).
(3) Geschichte der Bulgaren (1876), p. 113. Die Romanen in den Stddten Dalmatians
?Yearend des Mittelalters (Denkschriften der kais. Akademie d. Wise. in Wien 1901), p. 20.
Analele A. R.Tom. XXIX.Memoriile Sec!. letorice. 2

www.digibuc.ro
18 DIMITRE ONCIUL 582

deaproape. El determin centrul Strromnilor (das Centrum des Ur-

rumnischen) prin urmtoarele provincii romane din dreapta Duna-
rii : partea sud-esticA a Panoniei (regiunea Sirmiului), Moesia su-
perioar, Dacia ripensis, Dacia mediterranea si Dardania, astzi Syr-
mia, Serbia, Bulgaria apusean si vilaietul Kosovo.
De alminterea, fruntasii istoriografiei moderne, cum 0 etnografi
si geografi s'au pronuntat pentru continuitatea elementului roman,
care a dat nastere poporului romn in Dacia Traian5,(1). Intro
filologi ins, prerile inclin mai mult spre teoria migratiunii, unii
sustinnd totus continuitatea (2). Fac abstractie acl de istoricii si
filologii romni, apratori ai traditiunii istorice ori mai mult sau
mai putin ai teoriei autoctoniei, unii admitnd si o transmigrare
partial din peninsula Balcanica (3).
(1) L. Ranke, Weltgeschichte, III (1883), 272 sq., 448. V. Duruy, Histoire des Romains,
VI (1883), 461 sq.; cf. IV, 758. Th. Mommsen, Rmische Geschichte, V (1885), 226,
(Cf. J. Jung, Rmer und Romanen in den Donauleindern, 1877, pp. XLII, 239.) E. Wie-
tersheim F. Dahn, Geschiehte der Vlkerwanderung, I (1881), 240. E. Lavisse & A. Ram-
baud, Ristoire gnerale, H (1893), 830 sqq. L. Diefenbach, Vlkerkunde Ostewropas, I (1880),
310-314. H. Kiepert, Lehrbuch der alten Geographie (1878), p. 337; Zur Ethnographie der
Donauleinder (Globus, 1878); Leitfaden der alten Geographie (1879),p. 136. E. de Martonne,
La Valachie (1902),p. 240 sqq. H. Grothe, Zur Landeskunde von Rumeinien (1907), p.17
sqq., . a. Scrieri speciale: J. Jung, Die Anfeinge der Rumeinien (1876); Rmer und Ro-
manen in den Donauleindern (1877, ed. II, 1887) ; Die romanischen Landschaften des
rmischen Reiches (1881). J. L. Pia, *Ober die Abstammung der Rumeinen (1880); Zur ru-
mdnisch-ungarischen Streitfrage (1886). T. Tamm, 'Ober den Usprung der Rumdnen (1891).
(2) A. Budinszky, Die Ausbreitung der lateinischeu Sprache ber Italien und die Pro-
vinzen des rermischen Reiches (1881), p. 221 sq. F. G. Mohl, Introduction et la chronolo-
gie du latin vulgaire (1899), p. 257 sqq.
(3) Autoctonia o sustin: B. P. Hasdeu, Istoria criticd a Romdnilor, 1(1874); Fragmente
pentru istoria limbei romdne, Elemente dacice, I f3i II (1876); Zina Filma, Gotii 0 Gepizii
in Dacia (1877); Din istoria limbei romans (1883); Strat fi substrat, Genealogia popoa-
relor balcanice (Analele Academiei Romine, XIV 1892); Etymologicum magnum Roma-
niae, III (1894-1896), 2540 sqq, (Basarabd), 3102 sqq. (B/fnat)=-- Ronuinii Bandteni (Anal.
Acad. Rom, XVIII 1896); Cine sunt Albanezii (Anal. Acad. Romine XXIII 1901);A. D.
Xenopol, Teoria lui Roesler (1884); Unenigme historique, Les Roumains au moyen-dge
(1885 ; Istoria Romdnilor, I (1888); N. Iorga, Geschichte des rumeinischen Volkes im
Rahmen seiner Staatsbildungen (1905).-0 transmigrare partial& din dreapta Dunirii
admit; D. Onciul, Teoria lui Roesler (Convorbiri Literare, XIX 1885); Zur rumdnischen
Streitfrage (Mitteilungen des Instituts fr sterreichische Geschichtsforschung, 1887,
Erganzungsband II); Originile Principatelor Romeine (18991; Ronutnii in Dacia Traiand
pdnd /a intemeierea Principatelor (Enciclopedia Romanii, III, si Revista Romink 1902);
G. Denswianu, Histoire de la langus roumaine (1901);In (lava si A. D. Xenopol,
Ronulnsi fi Maghiarii inaintea istoriei, rempuns d-lui A. de Bertha (Analele Acad.
Rom. XXII 1900, p. 5), si N. Iorga, op. cit., p. 109 sq.

www.digibuc.ro
583 TRADITIA nrronioit. 19

Daca o transmigrare romna din dreapta In singa Dunarii, mai

ales In urma aezarii Slavilor In provinciile romanizate ale impe-
riului de Rsarit, se poate admite ca probabil, explicand unele
fenomene linguistice i etnografice, totuq aceasta nu poate sa fie
o prob contra traditiunii istorice, In ce priveite stratul etnic fun-
damental. E peste putinta de admis ea In imperiul bizantin i in
Ungaria 6A se fi format, In secolul al XI-fea i XII-lea, o traditie
despre vechimea Romnilor ln Dacia, aratati ca find ad din timpul
stapanirii romane, daca ei ar fi venit chiar atunci din imperiul
bizantin In Ungaria, cum sustin autorii citati. Chiar venind mai
Mainte, cum admit altii, o asemenea traditie nu se pute forma
numai pe temeiul unor reminiscente istorice despre stpanirea romank
Far& a intl.& In amnuntele chestiunii, voiu releva numai dou
fapte ce confirm& traditia istorick
In Dacia, Romnii sunt artati mai intiu pe teritoriul coloniza-
tiunii romane (Oltenia, Banat i Ardeal), de unde ei au ocupat apoi
prtile dincoace de Olt i de Carpati. Acolo Ii arata ca populatie
mai veche, Inainte de Intemeierea Principatelor, documentele i cro-
nicile ungure0i, cum ttii cronicile noastre. Tot pe acel teritoriu s'au
pstrat mai multe numiri topografice vechi: Alutus = Olt, Mutrius
('Ap.o&tptov = Ad-Mutrimn) = Motru, Tsierna = Cerna, Bersovia=
Barsava, Tibiscus= Timi, Marisus sau Marisia=Mureq, Ampelus=
Ampoiu, Gerasus sau Crisia= Cri, Samus=Somel. Deasernenea
numele vechiu a calea lui Traian sau a calea Traianului, cum po-
porul nume0e urmele call romane de pe Olt, a carei continuare
peste munti e numita ln inscriptiunile romane via Traiana, este
un nume ramas din antichitate (1). In aceste parti, continuitatea unei
populatiuni indigene, pe timpul nvlirilor, care sa transmit& pos-
teritatii vechea nomenclatura, este Invederata. Faptul ca tocmai pe
acest teritoriu, intensiv colonizat i romanizat sub stapanirea ro-
(1) Schwanz v. Springsfeld, .Beschreibung der Walachei (J. F. Neigebauer, Dacien,
1851, P. 119 sq.), cuno0e& pumele popular calea lui Traian (Kale-Trajan") pe timpul
ocupatiunii austriace a Olteniei (1718-1739). Sulzer, op. cit., I, 215 : Kalea Trajanului".
Ranke, op. cit., III, 272, vede in acest nume o probri. de continuitate. Numele roman
iia Tradana e constatat intro Potaissa (Turda) i Napoca (Cluj), In continuarea liniei
de pe Olt. (J. Jung, Rmer una Romanen, 1887, p. 1211 In afar& de teritoriul coloniza-'
%Mill romanei uncle a continuat sri existe vechea populatie dada pamit dud a disp.
rut tn potopul niivrairilorj nu s'au phstrat cleat numele marilor afluenti ai Dunfirii Tisia
(Pathisus)=. Tisa, Pyretus=Prut identitatea lni 'Ophca6; (Herodot, IV, 48) eu Ar-
gepl, numit de Romani Mariscus, e probabilit. Cf. C. Gooss, Studien swr Geographie und
Geschichte des Trajanischen Daciens (1874), p. 31.

www.digibuc.ro
 20 Whirr RE main 584

mana, se afla i locuintele naai vechi ale Romnilor la nordul Du-

glisiti aci de Unguri, este netagchilt confirmare a tracli-
tiunii istorice. 4
Privind sta-pnirea i colonizatia roman& ca Inceputul nationalir
tatii romane in Dacia, traditia istorica mi exclude a la formarea
ei au contribuit, bine MO les, I 1ementu1 autocton rOmanizat, ca
si cel roman transdanubian. Dar aceste elemente mai mult sau mai
putin accesorii nu puteau s aib, dupa cat rezuIt dn narturiile
istorice, Insemnatatea ce le dau teoriile contrare
Continuitatea elernentului daco-roman se confirma 0 din punct
de vedere geografic. Carpatii meridionali sunt cum foarte nemerit
zice un geograf mai nou (2)- dcoloana, vertebralo a teritoriului
romnese, centrul de uncle nationalitatea roman& .s'a rasfirat In Dacia.
Aceast stransa legatur lntre asezarea geografica i intinderea
etnografica, Inlatura probabilitatea ca .Romanii dela nordul Dunrii
s'ar fi raspndit alminterea cleat din aceSt centru geografic al ion
Pe laturile Carpatilor meridionali, tare Olt 0 Timis, cu ramificri
In Muntii-Apuseni, trebue sa cautam locul unde elementitil dace-
roman, In conditiunile de aparare Si de comunitate date dela na-
tura, s'a inchiegat ca nationalitate, Adpostit aci In prtile mun-
toase, cari erau evitate de barbarii veniti dela ses sau step si
nedeprin0 cu traiul, dela munte, el s'a putut Mantine 0 forma Ca
nationalitate, In unitate teritoriala cu._ elementul roman omogen din
,.dreapta Dunrii pn and asezarea Slavilor In peninsula Balcanic
a Indeplinit separarea Romnilor dela miazAnoapte de cei dela
miazzi.
Invaziunea slav av drept urmate retragerea elementului roman
din provinciile romanizate din dreapta Dunarii sprO miazazi, unde
apal se afl Macedo-Romanii., Pe Fang& aceast retragere, confir-
mat& prin mai multe 'mrturii, e probabil negresit i o transmi-
grare partiala spre miazanoapte, favorizata prin linistea de aproape
trei secole ce urmat In Dacia, paria la invazitmea Ungurilor. Ast-
le/ elementul daco-rornan ce a supravietuit hviirfle s'a Intrit ash,

(1) In Dacia, romanizarea elementului autocton n'a putut sa ouprindk in 165 de ani
de stApinire romank decAt pArtileg colonizate, din eari populatia dacieft se ,retrftsese in
mare parte. In dreapta Dunftrii, unde st&pinirea roman& a durat mai bine de 600 de
ant romanizarea a fost mai intensivk cuprinand mai ales pArtIle Iliricului (Dalmatia
veehe, intro Adriatic& si Sava, Moesia superioark Dacia Aurelian& si Dardania), mai putin
sau aproape deloo pArtile Traciei (eu Motsia inferioarA) si ale Macedoniei.
(2) H. Grote, op. cit., p. 19.

www.digibuc.ro
685 TRADITIA ISTORICA. 21

Incat a putut s absoarb5, elementul slay conlocuitor, ale crui urme

au rmas In nomenclatura topograficA de origine slav, rspandit
peste tot teritoriul Daciei, ca 0 In elementele slave ale limbii Daco-
Romnilor si ale organizatiunii lor sociale si politice, 0 s desf-
sure acea putere de expansiune prin care acestia au cucerit etniceste
aproape tot teritoriul Daciei vechi.
Asemnea putere de asimilare 0 de expansiune istoria n'o arat
decal la popoare autoctone sau cuceritoare, iar nici odat la ele-
mente venite- In pribegie sau In captivitate, ori cat de superioare
ele ar fi prin aminte 0 cultur. Asa si In Dacia, elementul roman
transdanubian, venind succesiV si pe nesimtite (cum si mai trziu
pstorii romni treceau cu turmele lor si dincolo si dincoace de
Dunre), a putut numai s IntreascA, populatia de bastin 0 orno-
gen cu care s'a contopit, dar nu s produc el Insus acele efecte,
precum nu le-a produs nici In prtile meridionale undo s'a retras.
Acolo Macedo-Romanii au rmas totdeauna un element risipit In
mijlocul unei populatiuni grecesti si albaneze, ca si Vlahii medie-
vali In Bulgaria si Serbia, risipiti In mijlocul populatiunii slave In
care au disprut.
Fat cu asernenea fapte, stiinta nu poate prsi trmul real al
traditiunii istorice, constatat dela prima aparitie a Rornnilor In
istorie, traditie general admis In evul mediu si necontrazis prin
nici o mrturie direct. Nu fr cuvnt, vecinii 0 popoarele con-
locuitoare vedeau In Romani pe locuitorii cei mai vechi ai Daciei
Traiane, ca urmasi ai primilor ei cuceritori istorici. Iar poporul
roman insus a pstrat pn astzi constiinta priori-L.4H sale, pe care
Rorranul bntean o exprirn att de caracteristic: alloi nis acasn.
Da, In patria pe care strbunii au Interneiat-o si noi din mosi
strmosi am rnostenit-o si o cultivm, In care trecutul neamului
nostru si toat5, istoria noastr se afla si s'a desfsurat, anoi nis
acas, cunoscuti de veacuri ca urmasi ai cuceritorilor si civili-
zatorilor ei celor mai vchi.

www.digibuc.ro
Analele SocietAtii Aeademlee Romdne. Seria I:
Tom..IXI. Sesiunile anilor 1867-1878.
Analele Academia. Romine. Seria II: L. B.
Tom. IX. Desbaterile- $i memoriile Academiei in 1879-1888.
Indice alfabetie al volumelor din Ana le pentru 1878-1888 2
Tom. Xl. Desbaterile Academiei in 1888-9
. XI Mentoriile Sectiunii Istorice. . . . . . ..... 3.
2.
Cteva manuscripte slavo-romne din Biblioteca Imperial:A dela
Viena, de Loan Bogdan ,50
riale dela Viena, de loan Bogdan . . . . . ...... . 1.
Cinci documente istorice slavo-romne din Arhiva Curtii Impe-
Diploma Barladeanh din 1131 si Principatul, Brladutui:-0 incer-
care de criticd diplomatic slavo-romn, de Ioan Bogdan . . ,60
Biserica din cetatea Neamtu $i documente relative la Vasile Lupu
si Doamna Ruxandra, de V. A. Ureehid.
,,
-.
XII. Desbaterile Acadeniiei in 1889-90
XII. Memoriite Sectiunii Istorice
3.
12
Biserica ortodox in luptd cu Protestantismul, in special cu Cal-
vinismul in veacul XVII-lea, qi cele don sinoade din Moldova
contra Calvinilor, de Episcopul Melhisedec ..... . . . 1,20
Memoriu asupra perioadei din Istoria Romnilor dela 1774-1786,
insotit de documente cu totul inedite, de V. A. Urechid . . . 11.
. XIII. Desbaterile Academiei in 1890-91

........
4.50
XIV. Desbaterile Academiei in 1891-2 2,50
,,
.
.
Xv:
XV.
Desbaterile Academiei in 1892-3
Memoriile Sectiunii Istorice . . .
.

.. . . . . .
4,
8.
Documente inedite din domnia lui Alexandru Constantin Mpruzi,
.
1793-1796. Memoriu de V. A. Urechid
XVI. Desbaterile Academiei in 1893-4
8.
4,50
XVI. Memoriile Sectiunii Istorice ..... . . . . . . . . 3,50
Codex Bandihus. Memoriu asupra scrierii lui Bandinus dela 1646,
urmat de text, insotit de acte $i documente, de V. A. Urechid. 3,50
.
.
XVII. Desbaterile Academiei in 1894 5
XVILMemoriite Sectiunii Istorice. ..... . . .
7.
2.
Sofia Paleolog, nepoata Impratului Constantin XII Paleolog, $i
Domnita Olena, fiica Domnului Moldovei Stefan cel Mare, 1472
1509, de A. Papadopol-Calimach 1,60
Vilegiatura $i re$edintele de var la Romani, de I. Kalinderu ,50
Un nou document dela Constantin Cantemir Vod, Ia$i, anul
7197 (1689). Comunicatiune de V. A. Urechid ,20
. XVIII. Desbaterile Academiei in 1895-6 5
. XVIII. Memoriile Sectiunii Istorice 1,50
Contributiuni la istoria Munteniei din a doua jumtate a seco-
lului XVI, de N. Iorga,
Chestiunea Arilor, de Gr. C. Butureanu. . . . .
1.
,25
Un epizod din istoria tipografiei in Romnia, de A. Papadopol-
Calimach ,20
Tom. XIX. Desbaterile Academiei in 1896-7 4,50
. XIX.Memoriile Sectiunii Istorice .... ...
Domnia lui Ioan Caragea.
.
Biserica romn, de V. A. Urechid
. . . . . 3.
1,60
August $i literatii de I. Kalinderu 35

XX
Preteridenti domne$ti in secolul XVI, de N. Iorga
Desbaterile Academiei,in -1897-8 ..... : . . .
1.
4,50
. XX Memoriile Sectiunii Istorice
Domnia lui Ioan Caragea, 1812-1818. Biserica. Scalele. Cul-
tura public, de V. A. Urechid ...... . . . . . . . 1,20

Xenopol. . . . . . . . ........ .
Primul proiect de Constitutiune a Moldovei din 1822, de A. D.
Bucure$tii.pand la 1500, de G. I. Ionnescu-Gion. ,30
Manuscripte din biblioteci strine relative la Istoria Romnilor
(Intiul memoriu), de N. lorga ,60
Literatii opozanti sub Cezari, de Ion Katinderu ,30
Justitia sub loan Caragea, de V. A. Ureehid 1,60
Documente noua, in mare parte romne$ti, relative la Petru Schiopul
$i Mihaiu Viteazul, de N. Iorga
Indice alfabetic al volumelor din Anale pentru 1888-1898 . .
1.
2.
Tom. XXI. Desbaterile Academiei in 1898-9
. XXI. Memoriile Sectiunii Istorice
5.
6.
Manuscripte din biblioteci strine relative la istoria Romnilor
(Al doilea memoriu), de N. Iorga
www.digibuc.ro
1.