Sunteți pe pagina 1din 109

G.

POP2,0LISSEANU

IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR

IZVOARELE ISTORLE1 ROMAN1LOR VOLUMUL IX


1

www.dacoromanica.ro
FONTES
HISTORIAE DACO-ROMANORUM

FASCICULUS IX

FLAVII VOPISCI SYRACUSII

VITA DIVI AURELIANI


EDIDIT

G. POPA.LISSEANU

BUCUREETI
TIPOGRAFIA 1BUCOVINA», I. E. TOROITITU
1936

www.dacoromanica.ro
IZVOARELE
ISTORIEI ROMANILOR
VOLUMUL IX

VIEATA IMPARATULUI AURELIAN


DE

FLAVIUS VOPISCUS
TRA.DUCERE SI COMENTARU DE

G. POPAELISSEANU

BUCURESTI
TIPOGRAFIA CBTJCOVINA», I. E. TOROUTIU
1936
www.dacoromanica.ro
Amico dilecto
Georgio Cioriceanu
Rerum historicarum amantissimo
d. d. d.

www.dacoromanica.ro
PREFATA
Fiecare volum ce am, publicat in colectia acestor Fontes
Historiae Daco-Romanorum este precedat de un studiu intro-
ductiv, mai mult sau mai putin complet, cuprinzernd rezulta-
tele la cari am, ajuns §i concluziunile ce am socotit c putent
si tragem din cercetarea operei trad use. Aceste rezultate §i
aceste concluziuni cari se desprind in mod logic din examina-
rea textelor originate i cari nouit ni s'au impus cu putere de
dogma, ar putea sci fie, uneori, numai opiniile noastre perso-
nale cari sa nu aiba in totul §i aprobarea cetitorului. Origina-
lul acestor izvoare istorice stemd acum la indemema tuturora,
va putea fiecine si scoata direct inc.heierite ce le va crede ne-
cesare.
Lucrarea n,oastra principal, am putea spune lucrarea
noastra fundamentala, careia i-can dat o grije deosebitá, con-
sac' in publicarea textelor originate pe cari noi ne-am silit sa
le arn ceit mai exact posibil i dupit ultim,ele ediçii critice.
Traducerea ce am facut ar putea sí para" uneori, o sim-
noi aceasta, nu destul de desavar§ita. O traducere
perfectí este, dupa' cum am aratat-o alta- data' in studiul asupra
Meto dicei limbilor dasice, o imposibilitate. Caci o traducere
desaveir§ita nu se poate face deceit prin interpretare §i o atare
interpretare este aci cu neputingi. Aden?, Instí afirma cei tra-
ducerile noastre sunt in totdeauna fidele cu originalul.
Traducerea noastra a lui Eutropius, neinsotita de textul latin,
a aparut inca din anul 1916 in editura Casei Scoalelor.
In ce prive§te in special volumele IX §i X cari cuprind
un material istoric ce in ordine cronologica ar fi trebuit sí
intre in volumele precedente, ele, pin continutul lor, i prin
interpretarea noastra asupra acestui confinut, pun inca °data
interesanta problema' asupra petrel sirei Daciei §i implicit a con-
www.dacoromanica.ro
8 ---

tinuitatii elementului daco-roman in grile noastre. In acela§i


timp, ele fac dovada cí in istoria poporului roman n'a existat
acel gol, acel hiatus, de o mie de ani, cum s'a crezut, v-reme in-
delungata, de multi dintre istoricii no§tri, ci ca, din interpreta-
rea textelos r, fapte noi ¿es la iveala, fapte cari umple acel pre-
tins hiatus.
Aprecierile favorabile 'acute acestei colectii de izvoare
istorice sunt o dovada ca lucrarea noastra, grea, i migaloasd,
este o opera utiiaí, sau dupa cam se se exprima recensentul
revistei dela /a.5i,Cercetiri Istorice-qeste mare, de deosebit pret,
serviciul adus istoriografiei romeme prin aceste publicatii>>.

G. POPA-LISSEA_NU

www.dacoromanica.ro
AVANT PROPOS
En poursuivant le chtitnent- des pirates illyrlens qui infestaient
les nters Adriatique et lonienne les Romains pénétrent dans la
Péninsule Thrace, et non Balcanique comme on persiste a rap-
peter a tort par les ports de Dyrrhachium (Durazzo) et d'Apol-
Ionia, (aujourd'hui camaté). Ça se passait a la fin du 3-e siacle
avant J. Ch. Depuis les Rowans n'ant fait qu'élargir progressive-
ment leurs canquétes soumettant el tour de rôle les Illyriens, les
HeHanes, les Macédoniens, conglomérat de peapktdes thraces, et non
illyriennes, vivant rarement en rapports arnica= avec les Odryses,
leurs congénares du Rhodope et du bassin, de rHebrus.
Au début du 1-er siacle de nôtre ère, les limites de rEmpire
ramain s'établissent le long du Danube moyen et de rlster, le Da-
nube inférieur. Les points stratégiques, déja répérés par les Celtes
Scordisques et les Bastarnes4envahisseurs gaulois des 4-e et 3-e gla-
des, cornme Singiduruan (Belgrade) Bortortia (Vidin), Durostorum
(Silistra), Noviodunum (Isacea), qui com,mandent des gués impor-
tants, ainsi que d'autres localités, sont fortifiés le long ou au voisi-
nage de ce flewve. Les convmandenzents de plusieurs légions, fortes
de 4-5.000 horrones, sont fix& dans quelques-unes de ces localités
d'ou rayonnent des détachements dans toutes les directions chargés
de la securité des pays respectifs et d'arrater toute invasion venant
du Nord du Danube.
Avec rextension de lt2tr pouvoir, les Romains font .pénétrer
dans les villes du voisinage de la mer Adriatique 'leur civilisation,
qui gagrtera vite les bassins et les vallées, habités souvent par une
population noimbreuse, des principaux fleuve,s et rivières. Les for-
mes de vie rornaine font cha.nger profondarnent d'aspect les bourga-
des thraces des vallés de rAxius (Vardar), du Strymon (Strouma),
de rHebrus (Maritza), du Margus (Morave), de rIster et du Da-
nube moyen.

www.dacoromanica.ro
10

Avec la apaix romaine», étendue a toute la Péninsule Thrace,


le calme et la hyrnquilité s'établissent nulne dans les recoins des
montagries auparavant agités par des querelles et des lutte,s fratrici-
des. Presque toutes les populations thraces, portant des dénomina-
tions qui changent d'un pays a rautre, voire d'une région à rautre,
conruzisent une vie aisée; elles ren,oncent aux luttes intestines qui
les épuissaient pour se livrer au commerce, aux métiers, a ragricul-
ture, à rindustrie des t;ransports; les prodults de rélevage qu'elles
pratiquent trouvent des debouchés sûrs dans les vales agrandies; les
nécéssités économiques et administratives les mettent en rapports
permanents avec les nouveaux maîtres de ces pays, les Romulus, qui
s'y font recruter des contingents considérables. IL y a eu des épcques
oft plus d'un tiers des armées ramaines de terre et de mer était
formé par les Thraces, qui, sous le commandement des généraux
vaillants, ant reporté les frontiares des possesions rornaines sur
rEuphrate et le Tigre, au Nord du 'Danube supérieur et a rEst du
Rhin.
La paix et la civilisation roznaines engagent presque toutes les
peuplacles thraces du Sud du Danube dans la voie de la prospérité
qu'elles avaient ignorée jusque la; des villes naissent en grand nom-
bre dant quelques-unes deviennent centres militaires entre le Da-
nube, la Mer Noire, rAdriatique et rEgée; dans la Scythie Mineureo
qui se confond pour la plupart avec la Dobrogea actuelle, on compte
pour le premier siècle de notre ère environ 18 ville,s; les cités grec-
ques de la Mer Noire, affaiblies auparavant par les pillages ou les
attaques fréquentes des barbares, sont rappelées a une activité écono-
znique intense.
La richesse et la vie aisée de la majorité de ces populations
n'étaient pas restées sans provoquer rappat de leur con génères du
Nord du Danube, des Daces et des Carpi ou Carpodaces, qui s'éten-
daient jusqu'au Nord des Carpates Farestières, dans la Pologne mé-
ridionale de plus tard. En bandes isolées ou en armées commandées
par des chefs de guerre, voire par law roi ou leurs rois, ils franchis-
sent le Danube et pille,nt les établissements romains ou thraces; ils
poussent jusqu'en. Macédoine, ou jusqu'au voisinage de Byzance, éta-
blissement à rorigine thrace4 devenu par la suite hellènique.
Les Daces n'étaient d'ailleurs pas des inconnus pour les Ro-
mains. Déjet, au temps de César, leur nom avait retenti a Rome, di-
visée par les factions politiques. Boérébista,i ou Burbista, roi des
Daces proprement dits du Nord du Danube, possède, aux dires de
www.dacoromanica.ro
11

Strabon, une armée do plus de 200.000 hommes; après avoir en-


globé dans son royaume les Gates ou les Moesiens du Sud du Da-
nube, écrase succesivement les Celtes Scordisques du bassin de la
illlorave, les Celtes Taurisques des bassins de la Save et de la Drave,
et les Boa ou Boiens, Celtes du bassin du Danube Moyen et de la
Bohéme. Ces. conquêtes le mettent en rapport avec Arioviste, chef
des Suaves, qui sollicite son alliance contre César, son rival.
En estimant de péail dace» imminent, et apras avoir écrasé les
Suaves vermus au secours des Celtes de rOuest du Rhin, César fait
des préparatifs pour mesurer son génie militaire a celui de Burbista;
mais il tombe saus les coups de poignard de se e adversaires poli-
tiques; presqu'e,n mame temps Burbista a une fin semblable amena-
gée par les compétiteurs de son trône. Camille Jullien dans son
tHistoire de la Gaule» esquisse en quelque.s mots énzouvants la per-
sonalité de ce héros legendaire.
Ceperulant que le peuple romain suit sa marche ascendante
vers la conquête du monde connu de riintiquité,. les Daces et les
Gates se divisent; ils reviennent à leurs anciennes luttes intestines.
Ce n'est que 130-140 ans plus tard, que Décébale, en réunissant
les Daces sous son sceptre, s'érige en rival redoutable des Romains;
apras plu,sieurs rencontres avec les troupes romaines, aux issues fa-
vorables pour lui, il impose au pusillanime Domitien un can.a.uge-
anent», par lequel celui-ci s'oblige de lui payer tribut et de lui feur-
nir des architectest pour la construction des eh& et fortifications.
L'officialité impériale masque comme elle peut cette défaite de
ramour propre romain.
Ce n'est pas le cette façon que Trajan, monté sur le
trône des 'Césars, enterul continuer les rapports de voisinage avec
les Daces de Décébale. Phut& pour prévenir la consolidation des
alliances contre Rome de ce roi avec les Gernzains, qui s'agitent au
Nord du Danube Moyen et Suparieur, et avec quelques roitelets
asiatiques, que de s'emparer des trésors de métaux précieux entassés
Sarmisegathuse, la capitale de rEtat dace, comme on le croit sou-
vent, que ce vaillant empereur procade a ranéantissement du péril
dace. Les guerres des années 101-102 et de 105-106 de notre ère,
lui permettent, en effet, de venir a bout de la résistance du brave
Décé bale qui se donne la mort avec son propre poignard; ce n'est
que sa tête tranchée qui sera portée en triomphe a Rome. La plu-
part des légions du Danube inférieur auront dorénavant a défendre
pour 150-160 ans lec nouvelles limites de r Empire rornain qui

www.dacoromanica.ro
12

s'établissent au Nord de la Transylvanie de plus tard; ces limites


so.nt prolongées a rEst, a travers les Carpates ou les Alpes Bastarnes
(Carpates Molelaves) et la Moldavie centrale, jusqu'au Bosphore
Cimmérien (Crimèe).
Malgré les attaques répétées des Daces libres, refoulés dans les
Carpates Foresti.ères, et des Carpi, repouss& a leur tour cla.ns les
régions arrosées par le Prut et le Nistru Moyen, ces nouvelles con-
quêtes romaines connaissent une longue are de grande prospérité.
De nombreux colons, provenant de tout rEmpire nais surtout de
rAsie Mineure habitée en majorité par les Phrygiens et les Mysiens
thraces qui s' étaient déja roma;nisés, sont transplant& en Dacie. De
multiples centres urbains s'y forment; ceux déja existants, où les
indigènes se trouvaient en grand nombre, se développent consiclé-
rablement. Une multitude d'aventuriers du monde romain viennent
y chercher fortune. Les Daces fournissent a leur tour des contingents
considérables aux armées impériales. La civilisation, la paix, et le
bien-être s'établissent partout où auparavant regnaient la barbarie
et la discorde. Les Daces, commie tous les autres Thraces, se laissent
facilement rornaniser; ils renoncent à maintes formes de leur vie
sociale pour adopter celles de leurs nouveaux mahres plus civilisés.
Ils ne faisaient d'ailleurs que se conformer a la norme sociologique
qui vaut que rinférieur imite le wpérieur jusqu'a ce qu'il s'iclentifie
lui a bien des égards.
Peu après leur oonquate, ces pays carpatiques et" damt-
biens, qui reunissent des richesses naturelles incalculables dont une
partie seulement était mise en valeur ou en voie de r étre, méritent
le surnom de /Dacia Felix»; les négociants et les artisa,ns grecs, moe-
siens, illyriens et rormains les parcourent darts tous les sens. En bref,
roeuvre civilisatrice des Romains produit ici ses effets comme par-
tout où les aigles impériales ont séjourné un certain temps.
Cette aDacia-Felix», comme bien d'autres provinces romaines
prospères, excite renvie des Germains barbares, particulièrement
des Goths, qui glissent par le Nord des Carpates vers la Mer Noire,
et même des Daces libres et des Carpi guerriers au désireux de
s'enrichir aux dépens du monde civilisé. Tous ces barbares s'élancent
rattaque de ce pays a plusieurs reprises; »laid ils sont vite re-
poussés par les légions qui y stationnent. Pourtant ils profitent de
quelques rn,oments de défaillance dans id cond.uite militaire et admi-
nistrative de rEmpire, pour passer le Danube. En 268, après
par exemple, ils vont dévaster les deux Moesies et rIllyrie.
www.dacoromanica.ro
13 --
Afin de mieux contenir le flot envahissant des Gernzains, des
Goths dont un grand nombre avait déja été établi, comme Ifoecle-
rati» dans plusieurs endroits de rEmpire, les chefs de rEtat remain
se proposent de repporter les limites de leur possessions sur la ligne
du Danube; c'est rempereur Aurélien qui procéde vers 270-272
a raccomplissement de ce projet; il retire au Sud de ce fleme les 16-
gions de la Dacie, ainsi que les fonctionnaires publics et la majorité
de la population citadine; celle-ci sera établie en bonne partie entre
Timachus (Timoc) et le Margus (Morave); cette ré-
gion, qui s'intercalle entre la Moesie supérieure et la Moe-
sie inférieur, sera appelée dorénavant «la Dade aurélien-
ne», euphémisme utilisé par rofficialité pour masquer la
défaillance de rEtat remain. Toutefois, il ne s'agit en réalité que
d'un abandon, considéré au début comme provisoire; car on. voit peu
après les empereurs romains essayer de reprendre rancienne /Dacia
trajane», que les auteurs remains, puis byzantins; commencent à ap-
peler «Gothie», du nom des peuplades gothes qui s'en étaient em-
paré. Constantin. le Grand (306-337) organise une ate de pont et
Daphné (sur r emplacement de rOltenitza actuelle), oa il fait batir
une forteresse, en face de la Traimmarisca (Turtucctia) ; de la il
dirige des expéditions nzilitaires contre les Goths, les Carpi et les
Daces des pays ca:rpatiques. Ce méme empereur fait construire un
pont sur le Danube à rOuest de remboucheure de roit.
Les documents officiels contemporains, plus détaillés, concer-
nant cet événement de rabandon de la Dacie trajane d'une si grande
importance, nous font défaut.
Ce n'est que cent ans plus tard qu'Eutrope, auteur qui vit a ré-
poque de Valens (364-378), dens son Breviarum Historiae Ramanae,
parle de révacuation de la Dacio trajane des troupes et de la popu-
lation romaine, cest-a-dire citadine, effectuée par Aurélien. Vingt
ou trente ans après, un haut dignitaire romain, descendant de la
famine de cet empereur, charge Flavius Vospiscus, qui très cer-
tinement n'est qu'un pseudonyme qui cache un. personnage mar-
quant, de redresser en quelque sorte la mémoire d'Aurélien entachée
de rabandon de la Aide, mais surtout d'avoir laissé proie aux bar-
bars ce pays. Celui-ci se met, en effet, dens son étude /Vita Aure-
liani», de la collection Historia Augusta, el surenchérir sur les affir-
mations d'Eutrope concernant cette question; il y dit que cet ern-
pereur en eat retiré et transplanté au Sud d.0 Danube toute la popu-
lation chile, millitaire et les provinciaux, en indendent par la, eui-

www.dacoromanica.ro
14

demment, les insdigè.nes, les Daces romanisés ou non. La conséquence


logique en era été la transformation de ce pays dans un désert qui
await été ensuite repeuplé partiellement par les Goths envahisseurs.
Méme si on faisait abstraction des rapports, fort susceptibles de
discussion, de ces deux auteurs, qui parlent de l'abanclon de laDacie,
ces anciennes possesions romaines n'ortt jamais été vidées de leur po-
pulation; car on voit aprOs, l'an 272 cle rtotre Ore Daces et les Carpi,
tanted seuls, tantôt associés avec les Goths passant le Danube pour
ravager les Moesies et s'attaquer aux légions romaisnes. Les empereurs
seront obligés de les poursuit:re dans leur pays de départ et de faire
prisanniers une partie d'entre eux pour les transplanter au Sud du
fleuve, oIs ils y formeront un Vim:, Corporal'', circanscription ha-
bit& par les Carpi. Pourtant la rnajorité des Daces rantanisés, des
Daces libres et les Carpi continuent à dOrouler leur vie autour des
chaines et massifs carpatiques; on retrouve les Carpi des Carpates
aux IV-e et V-e siècles en association cwec les hordes pillardes des
Huns. Et puis, on ne doit pas oztblier que la majorité de la popula-
tion de la Dacie trajane, comme de tout autre pays ihrace, était ru-
rale, totalement au en grande majorité romanisée,ivivant de l'agri-
culture et de Pélevage; elle persiste à occuper en grand nombre les
trnOmes régions que ses ancètres. Par contre, les formes de vie ur-
baisne disparaissent sous les coups réitiarés des barbares envahisseurs,
qui, généralement peu nombreux, cherchent les centres de richesses
accumulées. Les populations indigènas, après les premiers mo-
ments d'épouvante passés, composent avec les barbares qui, par la
suite, se contentent de les exploiter ou d'en entrainer les hommes
valides darts leurs vagabondages; mai,s s'il leur !arrive de rencontrer
une force armée mieux organisée, leur défaite équivaut généralement
avec leur disparition cofmplète ou presque complate, preuve de leur
petit nombre. Une bonne partie des Visigothsliet des Osthrogoths,
¿es Vandales et les Gépides en fournissent des exemples typiques.
Les traces laissées par ces populations germaniques dans les pays
carpatiques, prirwipalement clans la topanymie, sont insignifiantes
malgré les efforts inutiles de quelques philologues entêtés d'en, trou-
ver même là où elles n'existent }pas! Si les barbares envahisseurs
disparaissent plus ou moins vite, les population,s indigènes subissent
leur tour des changements consiclérables d,ans leur structure mo-
rale et physique; sous les coups des barbares, des déplacements de
populations se sont produits d'une région l'autre, bien que, généra-
lentent, dans le cadre du même pays; il fallait tout d'abord, si on

www.dacoromanica.ro
15

n.e pouvait pas résister la main armée, échapper a la soif d'artéantir


de rennemi, pour revenir peu a peu aux rapports de bon voisinage
quand les barbares s'établissaient à dezneure dens le pays, ou bien
subir leur domirvation. Si ces séjours se prolongent, des mélanges se
produisent entre conquérants et assujettis, d'ailleurs dans une faible
mesure. Ce sont surtant les anciens Daces et les Carpi qui, plus rum-
breux que les Goths vagabonds, revienent occuper les anciennes pos'
sessions romaines du Nord du Danube. Ouverts à la civilisation.,
comme haute autre population thrace, ils subissent graduelleanent
remprise de leurs congénares romanisés de ce pays; de la, ce proces-
sus de romanisation, quioiqu' affaibli,1 se propage dans les régions
luibitées par les Carpi et les Costoboci de rEst et du Nord des Car-
pates Moldaves et Farestiares.
Ces deux derniares peuplades thraces, qui a certains manz.ents
semblent avoir été assez nombreuses,iont évolué ou se sont transfor-
mées pour la plupart sur place; car aucun document historique ou
autre source d'information précise ne nous indique qu'elles eussent
616 entiarement di,sloquées; les Sarmates, proches parents des an-
ciens Scythes, comme les Goths et les Ougro-Finnois de plus tard, ont
passé seulement par ces régions où, ils n'y sont restés en. maitres ou
daminateurs que temporairement. Les aztteurs romains, souvent très
bien informés sur r éthnographie des pays étrangers limitroplzes des
leur Empire, ne parle= des Slaves avec quelque précision qu'a
partir du IV-e siacle de notre are; ceux-ci ne
sortent des contrées forestiares et marécageuses de la Polésie (Po-
logne de l'Est) et de la Russie de rOuest qu'ils habitaient, pour se
répandre dans ces parages, au'au IV-e au V-e siacle de notre ére. uy
pénétrent era début par des infiltrations individuelles, insignifiantes,
ou par .achétéh, groupesi clans familiaux, voire tribus.
Tacite dans sa (Germania» esquisse en quelques mots r étas
mzsérable qui parait étre celui des Slaves de Polésie; alors il est
étormant de les voir, quoique peu nombreux et totalernent barbares,
exercer une si grande influence sur les populations indigenes presque
toutes d'origine thrace, jusqu'a se les assimiler sans trace, ainsi que
le veulent les auteurs slaves. Cest la une question qui vauclrait bien
être considérée de plus pras, avec plus d'impartialité qu'elle ne l'a
été jusqu'a présent; ça remettrait en discusion le délicat problame
des Slaves qui auraient supplanté dans les pays carpatiques, comme
dans la Péninsule Thrace la plupart des anciens Thraces; ceux-ci,
arrivés dans ces régions das le deuxiame millénaire avant notre

www.dacoromanica.ro
16

ère, forment, aprés les Hinclous, au temps d'Hérodote, la population


la plus nombreuse du monde connu par les HeRams. Même plus
tard, les Thraces du Sud du 'Danube représentaient encore un bon
quart de la population de r Empire romain. Tout ce monde thrace
aurait disparu presque totalement pendant les invasions pour faci-
liter les recherches et rendre vraissemblables les allégations des au-
teurs rnodernes ou oontemporains slav.es, allemands, voire rountains,
qui accordent une importance demeseurrée aux Slaves dans réthno-
graphie de r Europe .medievale! Ce n'est pas dans cet avant-propos
que I aborderais le problaine des Slaves envahisseurs des pays car-
patiques et de la Péninsule thrace, si mal présenté et impa,rfaitement
examiné jusqu'a présent, toutefois je ne saurais passer outre sans
effleurer une question d'éthnographie et de toponymie de ces pays.
On ne pourrait expliquer autrement la présence des Roumains
au Nord et et l'Est du grand arc carpatique clas les IX-e et X-e sié-
cles sans la persistance et les changements sur place des Daces et
Carpi libres au.xquels sont venus s'ajouter leurs congénères roma-
nisés de la Dacie trajane soit par infiltrations lentes et paissibles, soit
sous La forme des migrations pastorales promquées par les in-.
vasions des barbares. Les migrations pastorales, transhumantes, dont
beaucoup d'auteurs se sont servi pour présenter bien à tort les Rou-
mains du Moyert-Age comm.e un peuple de pa tres nomades, n'ont
fait que serrer davantage les rapports sociaux et économiques de tous
les Rowmairz,s; elles ont maintenu et peu prés partout runité de la
&ague, des moeurs,1 des Thraces rornanisés, comme de leurs descen- .
dents, les Rounzains, qui, en partie, se trouvaient au Nord et ez r Est
des Carpetas bien avant le X-e siècle. Ils y vivaierzt, d'apras le chro-
niqueur Nestor de Kiev et les Chroniqueurs byzantins séparément
des Slaves méme au XI-e siècle. Toutefois les migrations,1 soie.nt-elles
pastorales ou provoquées par les invasions, ne suffiraient pies re pour
justifier la persistance dans ces régions d'une toponymie nettemertt
thrace dii e trés certainement es des populations en permanence sé-
dentaires.

A part, par exemple, les dénominations indogermaniques de date trés


ancienne des accidents topographiques, particuliZrement des cows d'eau,tels que
les Siret, Prut (Prth-gué), Nistru (Danastris), Nipre (Danapris), Danube (Da-
nubius), ces trois derniers noms ont une racine commune (dana, eau en sans-
kris); on identifie certains mots d'origine inddgermanique, c'est vrai, mais d'un
emploi toponymique plus fréquent dans le cadre géografique habité par les
Thraces ye dans tdut autre pays indogermanique. Ainsi le mot vis, bis on is,

www.dacoromanica.ro
17

eau, estl utilisé, tent& seta, tented conurze racine des ndmbreuses &nominations
ayant toujours trait a reau; on le retrouve partout darts les pays carpa-
tique.s comme dans la Péninsule Thrace et dans l'Asie Mineure de FOuest.
Ceux des auteurs, qui ont auribué ce mot au vocabutcrire des Sta.
ves, sont dans une regretable erreur. Les nams du Vésère et de FIsère,
de la Vistre, etc. de France, oil il n'y a jrunais eu de Slawes, dérivent
du Vis, eau. On identifie d'ailleurs ce mot dès les VIII-e et VILe sa-
cles avant 1.Ch., dans les &nominations de Byzance ou Vyzance, '
zone ou Vyzone de la Scythie Mineure du Sud-Est, de Byzie ou Vyzie, de la
Thrace orientate, à Forigine des établissements thraces et qui signifieru vines
ou cités d'ecat, près de la mer ou d'un cours d'eau; Finer est une dénomination
thrace pour le Danube inférieur. Les 1074TheS phonétiques du mot vis comme
bien d'autres mats varient d'un groupe de peuples thraces à Fautre, mais le
sens initial est resté toujours le méme et il a persisté a travers les riges jusju'i;
nos jours. Les Slaves Font adopté beaucoup plus tard, en formant des déno-
mations a leur facon cordate, Bistre ou Vistre, Bistra ou Bistritza, eau rapide
fougeuse; toutefois il est fort discutable si cette dénomination est réelle.
ment slave. On la trouve d'ailleurs en France dans nom de la Vistre, en Hirna-
laja, et dans, bien d'autres endroits où il n'y a jamais eu de Slaves. Mais a
n'est pas moins vrai qu'4 coté de ces dénominations qui portent une empreinte
soi-disant skive, il y a des cours d'eau que la population des Carpates, par
exernple, continuent de les appeler contme à l'époque des Daces et des Carpi,
tels la Mara et rite ou ha qui arrosent la`ménte contrée, le Maranurres, que le
Visau, de Visova, forme censée étre également slave.
Un autre $motIcrusage toponymique très fréquerit dosis les pays thraces
est Bor, ou Bori, qui signifie généraleiment un cours d'eau sujet à Finondation
oft une région ntarécageuse.Wéradote le inentionne dans le Borysthènes, eau
qui gale, dénomination appliquée au Danapris ou Dnipre. D'aucuns considèrent
ce mot d'origine scythe, ou plus exactement, turco-mongole; c'est une erreur,
car il préexiste è Favénement des Scythes dens l'Europe. La racine de la Ber-
zovia des ancièns. (Barzava ou Borzava, rivière de la régicin de la Timissane
actuelle), est tras certainement Bor, qu'on retrouve aussi dans la dénomination
des rivières de Borsava ou Barsava du versant Sud des Carpates Forestières,
Borsa du Maranutres, Borsec, (rivière désséchée), des Carpates Moldaves, Brirsa
ou Borsa, du versant Nord du massif des Bucegi, qui a donné son non' à la
région qu'elle traverse, au pays de la Barsa, boisé et rnarécageux, avant d'être
colonisé aux XII et XIII-e slide par les ancêtres des Saxons actuels de Trensylva.
nie. Le nom de la ville de Brasov est très ancien et signifie localité du pays de
Borsa ou Barsa. La Borcea est le bras Ouest du Danube, contournant, rile ma-
récageuse de la Borcea, qui s'intercalle'entre la Dabrogea et la Monténia;
s'agit donc d'une vieille &nomination thrace et non coitmone ou turco-mongole
comme le veulent maints historiens.
La Bora, montagne dans la langue des Thraces, est d'un usage
d'autant plus grand que les pays gulls habitaient sont en majorité
montagneux, très acddentés. Pour les Hellènes d'Horrière, la Borée, Bo-
réas, signifiait plat& le vent souvent humide qui soufflait des montagnes, des
pays thraces anontagneux qui se trouvaient au Nord par rapport a eux, que le
IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLT1MUL IX 2
www.dacoromanica.ro
18

point cardinal Nord. Pour Hérodote, les Hyperboréens étaient les gens qui
habitaient au dela des montagnes légenclaires de la Grande Scythie; en réalité
cet auteur utilise un mot dont il n'avait pas bien saisi sa véritable signification.
On continue d'appeler Bora le vent, souivent tras violent, qui se précipite en rat-
tales des Alpes Dinariques vers la Mer Adriatique; les populations romaniques
et slaves de ces régions ne se ,rendent plus compte du sens initial del cette
Bora des Thraces et Illyriens; il y a encore plusieurs sommets dans la Péninsule
Thrace qu'on appelle, tout simplement Bor, ou Bora.
C'est de la Bora que dérive la Hora, la Gora, (en grec oros), montagne,
mot de viel usage dans les pays thraces, comme par exemple, pour le massif et
le sommet du Bihor grande montagne. Ce mot n'appartient guère au maigre
vocabulaire des Slaves dont les ancatres sortaient des Tégions plates et maré-
cegeuses, sans-montagnes. On trouve d'ailleurs des 4dlihors» ou (Bihars» dens la
Péninsule Thrace comme dans le Caucase et la Himalaya off il n'y a jamais
eu de Slaves.
Cependcutt ces ressemblances linguistiques one dmené quelques auteurs
d consielérer surtout les Daces centime des Slaves. Un de ces auteurs Zablovsky,
dans une &do publiée darts la Revue d'Archéologie, développe cette hypothase.
ll va jusqu'a faire des bassins du Moyen et du Bas Danube la patrie des anciensl
Slaves; pour cela, il se ser: principalement des arguments tirés de la topony-
mie. Pour lui, la Bersovia, par exemple, serait une dénomination slave, quoi qu'elle
f fit thrace; il attribue le suffixe ova, ovis, unique:mew aux populations slaves,
bien gull se rencontre dans les pays oeltiques vamme dans les pays latins;
de mime, la dénomination de Tsierna ou Dierna, la Noire, cité sur l'emplace-
ment de l'Orsova actuelle, mentionnée par les auteurs anciens serait pout lui
une preuve péremtoire que les ancOtres des Slaves, chez qui cette déndmination
errs été fréquente, auraient vécu dans les bassins du Danube Moyen et dans
les pays carpatiques; et que les Daces de plus tard eussent été des Slaves, quoi-
que tous les documents historiques prouvent à satiété gulls appartenaient a la
famille des peuples thraces. Or, cette forme linguistique de la Tsiema, qui s'est
conservée presque telle quelle darns la dénomination de la Cema, riviare des
Carpates occidentales, ainsi que de bien d'autres riviires d.0 nth me nom surtout
des pays carpatiques, atteste autre Chose que celle svoulue par Zablovsicy, savoir;
la pérsistence a travers les ages, jusqu'a nos jours, d'une très ancienne pronon-
elation thraco-romaine, ce qui n'eCit été possible sans la possession permanente
de ces pays par les Threco-rdmains, par les Daces libres et les Carpi, connus
plus tard sous le nom de Wolochs, Vlahs, Vieques, Valaques, nom d'origine glx-
rnanique, emprunté par les Slaves et appliqué cl partir du IX-e ou X-e siècle
toutes les populations romaniques des pays carpatiques et de la Péninsule
Thrace. Pourtant ces ,populations ont rendncé graduellement à leur dértomina-
tions régionales de Daces, Moésiens, Thra.ces, Dardaniens, etc. pour se dire elles-
mêmes des Roumains crest-a-dire sujets de l'Empire romain, ou peuple de civilisa-
tion romaine. Elles out obstinelment réf usé de se faire appeler Vlalts ou Valaques,
terme qu'elles ont tdujours considéré peu flateux pour elles bien signifia t
d l'origine romain, rornanique ou sujet romain. Ce sont ces Roumains qui ont
perpetué remploi d'une bonne partie du vocabulaire thrace, mais considéré
a tort slave.

www.dacoromanica.ro
19

Ces quelqu,es remarques toponymiques et languistiques, qui


pouraient étre indéfiniment enrichies par des recherches assichies
et de bonne foi, posent cette double question; est-il possible que
les peuples thraces si nombreux autrefois aient laissé si peu de tra-
ces linguistiques dans les parters des Roumains leurs descendents,
dont le vocabulaire serait formé, d'aprés les dires des philologues
pour 218 de mots slaves, et le reste des mots d'origirte latine au d'autre
provenance? D'aprés d'autres auteurs, cette proportion des mots slaves
serait de sh, done incertitude! Puisqu'il s'git des Slave,s, qui, jusqu'et
leur arrivée dans les pays carpatiques, ant mené une vie misérable,
ayant un. maigre vocabulaire et étant totalement barbares, et des
Thraces ramanisés ou non, des Carpi, mais qui vivaient dans des
régions plus riches et qui disposaient d'un trésor linguistique plus
volumineux, plus varié, ne serait-il plus logique d'essayer a discerner
rinfluence de ceux.ci sur les Slaves, et non de continuer a discourir
a perte de vue de rinfluence slave sur les Roumains? Les résultats
en seraient surprenants, mais véridiques. Car sa.ns alter avec Gustave
Kossina, archéologue préhistorien, pour les étendre jusqu'à la mer
Baltique, les Thraces ant joué dans la vie politique et économique
de rEurope centrale et Sud-orientale ancienne et médievale un rôle
incomparablertnen,4 plus grand que celui qu'on leur attribue ordi-
nairement. Bien que ton ne seiche d'une fagot& précise leurs triodes
de pranonciation, car les quelques indications des auteurs grecs sont
incomplates et transcrites d'une façan imparfaite,, les mots nette-
ment thraces abondent dans le vocabulaire des Roumains; les lin-
guistes modernes rouanains et étrangers consklérent beaucoup de ces
mots, en vertu de leurs innombrables lois phozzétiques dont la plu-
part sont de simples absurdités, carmine étant forgés par les Slaves an-
cien.s Les études linguistiques sont done susceptibles dans ces pays
d'une revision, sinon d'une refonte générale, radicale; elles doivent
étre incessame,nt engagées dans la bonne voie pour dégager tapport
thrace dans les langues des populations romaniques des Bas et Mayen
Da.nube. Autrenzent, ce serait pérsister dans rerreur e,t tou,rner le
dos a la réalité des faits les plus manifestes. En ne considérant cette
fois-ci que les pays carpatiques du Nord du, Danube, les populations
thraces on.t évolué cowrie je viens de la dire plus haut, pour :a
plupart sur place; qu'elles aient subi ou non rempreinte totale des
Romains, on les voit toutefois mentionnées dans les documents histo-
riques tantôt seules sous le nom de Paco-Ron-wins, de Daces libres
ou de Carpi, tantôt aux cotés de Goths, Gépides et Huns, qui ant

www.dacoromanica.ro
20

passé par ces pays où y ont séjourné temporaiment. Puis quand elles
seront connues sous le nom générique de Vlahs, Valaques, au Wa-
lachs, c'est-et-dire ez partir des et IX-e siécles elles sont men-
tionnées soit seules, comme chez le chroniqueurs hongrois Anonyzne,
(adopté et rejeté à tour de rôle par les istoriographes magyars et
&rangers suivant les intérets politiques du moment et sauvegarder),
soit et côté des Slaves, Petschenègues, Hongrois, Couman,s: Tartares,
etc., ù propos de certains événements historiques, politiques au mi-
litaires.
En dépit de ces faits, ainsi que de bien d'autres d'une évi-
dence incontestable, la, présentation de rhistoire des &mains con-
tinue d'étre entachée d'une erreur initiate, due en grande par-
tie aux allégations d'Eutrope et de Flavius Vopiscus concernant ra-
bandon de la Dacie par les Remains. Moints auteurs modernes ou
contemporains, qui réfusent de reconnaitre rimportance que com-
porte la romanisation, qu,oique ez des dégrés variables suivant les
gions des population Thraces, des pays soumis et la domination de
Rame ne sont guère de bonne foi; ils font fi des preuves péremtoi-
res qui vieruzent es rappui de la persistence à &avers les siécles de ce
procéssus civilisateur représenté presqu'uniquement par les Rou-
mains, ces Thraces romonisés, qui ont &blue' cleats le même cadre.
géographiqu.e que leurs ancétres les Thraces. Au cours du temps ils
ont subi, c'est vrai, quelques influences des peuples envahisseurs
dont zeze partie avait fini par se fixer et demeure dans certains ré-
gions de ce cadre.
Ces mêmes auteurs se aumtrent empréssés de 'considé-
rer la Dacie Aurélienne conzme rancienne partie des Rou-
mains, qui descendraient uniquement des colons romains et
Daco-Ramains, rear& de la Dacio trajane et fixés, ici en même
temps que les légions et les fonctiannaires publics; ultérieu-
rement, aprés avoir subi rinfluence des Slaves, ils se seraient répan-
dus sur toute rancienn,e Moesie supérieure et la Dardanie jusqu'au
Scardus (Char-Dagh). Solt pour échapper à leurs persécuteurs, sat
par suite des nécéssités des occupations pastorales auxquelles ils se
seraient presque tous livrés, mais qui auraient présenté penda,nt les
invasions plus de sécurité que toute autre occupation, ces Deco-
Romains où Valaques du IMoyen-Age se seraient éparpillés un peu
partout, dens la Péninsule Thrace comnze dans les pays carpatiques.
Les ancêtres des 'Magyars actuels les auraient vus pénétrer dans la
plaine de la Tissa, dans la Pannonie comme dans la Transylvanie,

www.dacoromanica.ro
21

done beaucoup plus tard, apras leur établissenzent dans rEurope ce-n-
trale. De nombreux linguistes ou philologues, parrni lesquels figurent
quelques Roumains, sont d'aecord pour fixer la patrie des ancétres
des Rounzains dans la Dacio Aurélienne d'où ils auraient rayonné
ultérieurement darts toutes les directions. Les arguments qu'ils invo.
quent a rappui de cette thase sont des plus invraissemblables. Apra-a
avoir parlé longuernent de rinfluerzce slave sur les Roumains, in-
fluence inzaginaire pour la plupart du temps, ils se sont avisés que
dans les parlers roumains il y a quelques éléments illyriens (I), d'oa
la canclu.sion que les Roumains du Moyenage auraient habité les
mames régions que les Illyriens,\ ou leurs descendents, les Albanais;
et qu'ils se seraient done étendas jusqu'a la Mer Adriatique. Après
le mythe slave et le mythe i1lyrien à quand la réalité thwack? Déci.
dement ces linguistes, comme beaucoup d'historiens natiorutux ou
étrangers, semblent étre voués Ft une longue pérégrination dans le
dornaine de rinvraissemblable, sinon de rabsurde, jusqu'a ce
s'engagerant dons la voie du vrai, du réel.
Cest précisément pour redresser cette erreur initiate d'histo-
riographie, que réminent érudit G. Popa-Lisseanu, auteur des norn-
breux études et ouvrages d'une parfaite probité scientifique, s'est
mis a traduire dans sa longue maternelle les oeuvres en question
d'Eutrope et de Flavius Vopiscus. ll les a précédé d'une introdue.
tion oa elles sont soumises a une analyse critique, brave mais sub-
stantielle. Le public instruit étrange,r et rournain aura ainsi a sa
portée, en Latin et en traduction rournaine, ces oeuvres rant discutées.
Cette contribution de Mr. G. Popa-Lisseana à rétude de r his-
toire des Rounzains vient à temps; a rétranger, cornme en Roumaine,
la conception historique qui attache une importance dérneusurée aux'
faits d'armes de quelqu.es personrzages, soient-ils, géniaux, font place
es celle at les masses d'honvmes sant censées, dans leur dynamisme
éternel, étre les vrais causes des évenements historiques; leurs chefs
de guerre ou politiques SOUS quelqu.e dénamination qu'ils soient
connus, ne font qu'exécuter ou essayer d'accomplir, seiemrnent ou
non, leurs aspirations (de ces masses). Constituées en nations, ces
masses tienent cl tout prix justifier leur 4droits bistoriques» sur les
pays qu'elles habitent, aussi bien que sur les régions qu'elles auraient
occupétm autrefois, elles ou tears ancêtres. De la te besoin de con-
ruzitre a fond leur vrai passé a la lumiare des principaux documents
historiques.
G. Tb.
www.dacoromanica.ro
FLAVIUS VOPISCUS,

VIEATA IMPARATULUI AURELIAN

INTRODUCERE
Despre pgrgsirea Daciei, care este, dupg cucerirea ace-
stei tgri, cel mai important eveniment din intreaga noastrg
istorie primitivi, au scris patru autori latini cari,
dupg mijfocul secolului al IV, deci aproximativ o sing de ani
dupg pgrgsirea provinciei lui Traian, ni-au lisat mai multe
date interesante asupra acestei chestiuni, a§a de mult contro-
versate in timpul din urmg. Ei sunt Flavius Vopiscus, Eutro-
pius, Aurelius Victor §i Rufius Festus, acesta cunoscut in deob-
§tie sum t numele de Sextus Rufus...
Dintre toti ace§ti istorici, cel care a fgcut obiectul unor
cercetgri mai amgnunlite atit din partea istoricilor no§tri, cat
§i, mai ales, din par-tea istoricilor strgini, a fost Flavius Vo-
piscus, autorul, intre altele ,a1 vietii impiratului Aurelian.
Flavius Vopiscus face parte, in acela§i timp, i dintre
autorii unei mari colectiuni de biografii, a§a numita Historia
Augusta 1), care formeazg un intreg corp de biografi, serse
dupg modelul biografillor lui Suetonius, Vitae duodecim Cae-
sarura (dela C. Julius Caesar Ong' la Domitian,) corp de
biografii care incepe cu Hadrian. (117) §i sfar§e§te cu vieata
lui Carinus (285). Traian, printeo fatalitate a istoriei, este
sing-urul care n'a avut parte nici de pana lui Suetonius nici de
cea a autorilor istoriei Auguste.
Mai inainte de a cerceta cine este Flavius Vopiscus §i ce
1) Autorii istoriei Auguste sunt gase: Aelius Spartianus, Iulius Capito-
linus, Vulcatius Gallicanus, Aelius Lampridius, Trebellius Pollio i Flavius
Vopiscus.

www.dacoromanica.ro
24

valoare istoricg are opera sa, si aritim informatiunile ce ne


dau, privitor h istoria noastrg primitivg, scriitorii de mai sus
Iata datele, in presupusa ordine cronologicg, ale celor
patru istorici.
Aurelius Victor. Vorbind in De Caesaribus despre im-
pgratul Traian, autorul ne spune:
Quippe primue, aut solus etiam, vires Romanas trans Istrum
propagavit, domitis in provinciam Dacorum. pileatis. Sacisque na-
tionibus, Decibalo rege ac Sardinio. Castra suspectioribus atque op-
portunis locis exstructa; ponsque Danubio impositus, ac deductite
coloniarum pleraeque 2).
Vorbind despre Licinius Gallienus zice:
Et amissa trans Istrum, quae Traianus quaesierat Ita q-uasi
ventis undique saevientibus, parvis maxima, ima summis orbe toto
miscebantur ).
Descriind domnia lui Diocletian. (284-306), ne dg in-
formaliunea:
Et interea caesi Marcomanni, Carporumque natio tranolata
omnis in nostrum solum, cuius fere pars ia.m tum ab Aurelianu
erat 4).
Subt domnia lui Constantin ne spune:
Et interea Gothorum Sarmatarumque stratae gentes, nu ni
se aratri anume localitatea et pons per Danubium ductus, castra-
que castellaque pluribus locis commode posita 2).
Rufius Festus. In Breviarium rerum gestarum populi
Romani, scris din ordinul hapgratului Valens (364-378),
ne di urmgtoarea informatiune:
Traianus Dacos sub rege Decibalo vicit, et Daciam trans Da-
nubium in solo barbaric,o provinciam fecit, quae in circuitu decks
centena millia passuum habuit, sed sub Gallieno imperatore amissa
est; et per Aurelianum, translatis exinde Romanis, duae Daciae,
in regionibus Moesiae (ac Dardaniae) factae stmt 6).

De Caesaribus,
De Caesaribus, XXXIII.
De Caesaribus, XXXIX.
De Caesaribus, XLI.
Bresiarium rerurni gestarum, VIII.
www.dacoromanica.ro
-25--
Eutropius. In Breviarium historiae Romanae, seria la
indemnuI aceluia§i Valens, ne apune, vorbind despre Traian:
Romani imperii, quod post Aug-ustum defensun magis fuerat,
quam nobiliter ampliaturn fines longe lateque diffudit: urbes trans
Rhenum in Germania reparavit: Daciam, Decebalo victo, subegit,
provincia trans Danubium facta in bis agua, quos nunc Thaiphali
habent, Victoali et Thervingi. Ea provincia deciea centena millia
in circuitu tenuit 7).
Vorbind despre Hadrian, Eutropius zice:
Idem de Dacia facere conatum amid deterruerunt, ne multi
cives Romani barbaris traderentur, propterea quod Traianus, vieta
Dacia, ex tot orbe Romano infinitas co copias hominum transtulerat,
ad agros et urbes colendas. Dacia anim diuturno bello Decebali viña
fuerat exhausta 8).
Subt domnia lui Gallien, Eutropius ne spune:
Alamanni, vastatis Goiiiigf., in Italiam panetraverunt. Dacia,
quae a Traiano ultra Danubium fuerat adiecta, amissa est. Graecia,
Macedonia, Pontus, Asia vastata per Gothos. Pannonia a Sarmatis
Quadisque populata est 9).
Vorbindu-ne despre Aurelian, n5scut in Dacia Ripens5,
Eutropius adaug:
Provinciam Daciarn. Train Traianus ultra Danubiunt fecerat,
intermisit vastato °mini ILlyric° et 'Moesia, desperans earn posse re-
tineri, abductosque Romanos ex urbibus et agría Daciae in media
Moesia collocavit appellavitque eam Daciam, quae nunc duas Moe-
alas clividit, et est in dextra Danubio in mare fluenti, cuan antea
fuerit in laeva 2°).
Flavius Vopiseus. In Vita Aureliani, Vopiscus ne
apune:
Cuan vastatum Illyricum ac Moesiam deperditam videret, pro-
vinciam. trans Danubium Daciam a Traiano constitutam, sublato exer-

Breviarium hist. Rom., VIII. 2.


Breviarium hist. Rft-ni., VIII. 6.
Breviarium hist. Rom. M. 8.
Breviarium hist. Rom. Di. 15.

www.dacoromanica.ro
26

citu et provineialibus, creliquit, desperans eam posse retineri, abduc,


tosque ex ea populos in Moesiam collocavit, appellavitque suam
Daeimn, quae nunc duas Moesias dividit 11).

In introducerea sa la vieata lui Aurelian, Flavius Vopiscus


ne spune ca pe chid se gasea, dupi sarbatorire zeitei Cibela
In trisura de gala a lui Iunius Tiberianus, prefectul ora§ului,
acesta, fiind ruda cu Aurelian ex eius origine scmguinem
duceret 1-a indemnat s descrie vieata imparatului, spu-
nandu-i ca-i va pune la dispozitie cartile §i docuraentele din
biblioteca Ulpiani. Tot cu aceasta imprejurare, venind vorba
despre Trebellius Pollio care descrisese viei1e imparatilor pre-
cedenti iui Aurelian, eL de care se plangea ca le-a campus eu
destul de multe inexactitati §1 prea pe scurt, incuri ose et
breviter Flavius Vopiscus i-a raspuns ca nu exista istoric
sa nu fi povestit §i lucruri inexacte, citand, intre alii, pe Li-
vius, Sallustius, §i Tacitus. Prefectul atunci i-a spus: «Serie
cum îçi place §i eu voiu fi multumit cu &dui câ ori cari ar
fi inexactitatile tale, tu te gase§ti in tovara§ia celor mai mari
istorici romani>>.
Inexactitatile §i exagerarile lui Vopiscus se vad la tot pa-
sul. Cad, dei descrierea vieçii lui Aurelian o face dupa docu-
mentele din archiva bibliotecii Ulpian.e, Aurelian ne este pre-
zentat totu§i ca unul dintre cei mai mari generali, un model
incomparabil dux magni totius exempli, asemenea cu
Corvinii §i Cu Scipionii, liberatorul Iliriei, restauratorul
lor, ca unul care a redat integritatea imperiului rem.publi-
cant in integrum reddidit, ca unul care a biruit pe Suevi,
pe Sarmati §i pe Marcomani, ca unul care a invins pe barbari
In Tracia, pe Gati la Norduf Dunarii §i care a meritat supranu-
mele de Carpicus, Gothicus, Sarmaticus, Armeniacus, Parthi-
cus §i Adiabenicus, repurtand triumf asupra Orientului §i Occi-
dentului, de Oriente et Occidente triumphum Romanis oca-
lis exhibuit ") .
Dar, de§i nascut in Dacia Ripensa, Aurelian este silit to-
tu§i s paraseasci Dacia, Cu toate stralucitele sale victorii. Tata

Aarelianas, XXXIX.
Aurelianus, XXX, XXXIII.

www.dacoromanica.ro
27

cum se exprima, in traducere, despre acest fapt istoricul sau


lanai bine zis panegiristul sau, Flavius Vopiscus:
Vizind 'aria devastatä pi Moesia pierdutA ,pi dispecrAnd de a
mai putea Ostra Dacia pe care Traian o Meuse provincie romanä
dincolo de Dunire, a pirgsit-o, retagand armata pi pe provinciali;
popoarele scoase din ea le-a apezat In mijlocul Moesiei pe care a
numit-o Dacia ea 13), care acum desparte cele dou'l Moesii 14 ) .
Fa; a de nenumaratele elogii ce intalnim aduse im,para-
tulni Aurelian in cele 50 capitole din cate se compune biografia
acestuia, elogii al ciror ecou 1-am semnalat in titlurile de mai
sus, marturisirea neputinlei imparate§ti de a pastra Dacia cuce-
rita de Traian §1 nevoia imperioasi de a trece peste Dunare
legiunile §i pe locuitorii provinciei exercitu et provinciali.
buspare cel putin anacronica §i nu ne putem explica aceasta
lipsi de consecvenIa. Contraz.icerea in conceptia scriitorului
este Cu atat mai batatoare la ochi, cu cat fnsu§i Aurelian s'a
nascut in Dacia Ripensa. i chiar §i constatarea Iui Vopiscus
ca Aurelian s'a niscut in Dacia Ripensa sau la Sirmium
este curioasi, cata vreme in timpul na§terii acestui imparat nu
exista aceasta provincie.
0 contrazicere evidenta se constata §i in citatul de mai
sus "), aci daca Iliricul a fost devastat §1 daca Dacia a fost
pierduta vastatum Illyricum, ac Moesiam deperditam ce
rost mai avea stranmtarea acolo, in ni§te tari bantuite de du§-
mani §i pierdute pentru Romani, a locuitorilor din provincia
lui Traian9
Flavius Vopiscus, ca §i alli scriitori din aceemi epoca,
serie dupa comanda'. El nu putea sa refuze pe prefectul ora§u-
lui, pe Iunius Tiberianus, sa serie o carte de lauda pentru ruda
imparateasca a acestuia. Si atunci parasirea Daciei trebuia ast-
fel prezentata ca s'a nu se resfranga nici un blam asupra impa-
ratului. Nu trebuia si i se aduca lui Aurelian imputarea ca
dupa o stapanire de mai bine de 160 de ani, a fost sifit 85 para-
In loc de suam unii comentatori cred cii trebuie at' citim eam,
Aurelianus, XXXIX.
Contrazicerea a fost semnalati de d. N. Iorga. Le problème de l'a-
bandon de la Dade par l'empereur Aurélien, in Revue hist. du sud-est europ.
I, 1-3 ti in urnui, ti de d. C. C. Giureseu, Istoria Românilor, T, p. 164-

www.dacoromanica.ro
28 --
seasca o jara, a card cueerire constituia gloria imperiului §i
a unuia dintre cei mai mari imparati. Efectul dezastruos ce
ar fi facut asupra contimporanilor §i asupra urma.§ilor para.
sirea unei provincii prospere, Dacia felix") trebuia cu ori ce
chip inlaturat. i atunci Flavius Vopiscus, care ne-a prevenit
de la inceput ca nu are sa in prea rault la adevarul istoric
daci cumva pasagiul nu va fi fost interpolat de vr'un co-
pist de mai tarziu a trecut peste Dunare dinteun singur con-
dei pe toti provincialii din Dacia, scapandu-i astf el de once
primejdii din Tara lor, lar afirmatiunea d-lui L. Tamás-Treml
ci Dacia a fost numita Felix, in speranta recuperarii ulterioare
a acestei provincii, ni se pare neserioasa 17).
Invinuirea ce i s'ar fi adus lui Hadrian, semnalata in pa-
sagiul lui Eutropius, de a fi lasat in rana barbariror multi
cetiteni romani multi cives Romani barbaris traderentur,
In cazul cand el ar fi parasit Dacia "), numai dupa douazeci
de .ani dela ocuparea ei, ar fi fost §1 mai apisatoare pentru Au-
relian, dacii aceasta par5sire s'ar fi ficut dupa o suta §aizeci
de ani de stapanire romani. De aceea, ca sa scape pe Impa-
rat de aceasta grea imputare, Vopiscus atribuie lui Aurelian
trecerea tuturor Romanilor din. Dacia lui Traian intr'o noua
Dacie, in Dacia din Meesia "). i, de sigur, pentru multa Fume
§i mai ales pentru prietinii imparatului, inventia lui Vopis-
cus sau a aceluia dela care ea va fi pornit, va fi fost bine pri-
mita. Au fost doui Dacii sau trei la Nordul Dunarii, doua
chiar trei, s'au creiat §1 la Sudul acestui fluviu.
S'a crezut intr'o vreme c Vopiscus ar fi fost un contim-
poran al imparatului Aurelia.n. Studiile ce s'au facut 14185
In timpul din urma asupra °peril sale au dovedit ca el a scris
cu mult mai arziu.
Cel dint:7i care a supus la o analiza critica scrierire a-
cestui istoric a fost invittatul german H. Dessau, care, in ur-
Pe o moue& din timpul lui Aurelian (a 271) se poste citi Dacia
Felix. Cf. Cohen, Médailles impériales, VI. No. 73-74.
L. Tamás, Romains, Romans et Rownains dans l'histoire de la
Dacia Trajane, in Archivum Europae Cerntro-Orientalis I, p. 78.
Eutropii, Breviarium VIII. 6.
Eutropii, Breviarium DC, 15, ne vorbeste despre cives Roinani ex urbi-
bus et agris, iar Vopiscus despre exercitus et provinciales. Nu credem tealo
cloui feluri de exprimare ar insemna unul i acelasi lucru.
www.dacoromanica.ro
29

ma unor studii amanuntite a ajuns la concluzia c autorul de-


scrierii vieli lui Aurelian este un mistifieator din epoca imp&
ratului Teodosie (379-395) §i care a falsificat nu numai
datele privitoare la Aurelian, dar §1 datele privitoare la cele-
lalte vieli ale imparmilor. 5i, in cel mai bun caz, cand nu ar
fi el sing-urul falsificator, a1ii la fel cu el, din aceemi epoca,
au falsificat descrierea vietilor imparatilor.
Critica lui Dessau a provocat o intreaga serie de studii
asupra istoriei Auguste §i s'a produs o intreaga literatura asu-
pra chestiunilor ridicate de Dessau "). La disculia aceasta au
luat parte mai mukti istorici, intre cari Mommsen "), Hohl ")
§i ").
Prin aceste studii s'a facut dovada cà cei §ase scriitori
istoriei Auguste au utilizat atat De Caesaribus, din 360,
lui Aurelius Victor, cat §i Breviarium historiae Romaruze
din 369, al lui Eutropius, precum §i Beviariuzn rerum gesta-
rum, tot din 369, al lui Rufius Festus. Nu numai oat; dar se
constati in istoria Augusta aluziuni evidente la epoca lui Va-
lentinian (364-373) §1 a lui Teodosie ce! Mare (379
395) 24). Aceasta este o dovada cà Vopiscus a scris in timpul
Imparatului Teodosie, sau chiar dupa acest timp.

H. Dessau, Ueber Zeit und Persönlichkeit der Scriptores historiae


Augustae, in Hermes, XXIV, 1889. Ueber die Scriptores historiae Augustae,
Hermes, XXVII, 1892. Die Ueberlieferung der Scriptores historiae Augustae,
Henries, XXIX, 1894.
Th. Mommsen, Die Scriptores historiae Augustae, Hermes, XXV, 1800.
E. Hohl, Vopiscus und die Biographie des Kaisers Tacitas, Klio, XI.
1911. Vopiscus und Pollio, Klio, XII, 1912. Kent Eutrop einen Usurpa.
tor Trebeilianus, Klio XIV, 1915. Zur Textgeschichte der Historia Augusta,
Kilo, XV, 1917.
A se vedea bibliografia chestiunei in Pauly Wissowa, Real-Encycl;
Historia Augusta.
lud icicle carpentum, de care vorbeste Vopiscus, in cap. I din Vita
Aureliani, a fost acordat prefectului din Roma, lui praefectus urbi, de abia
anul 384.

www.dacoromanica.ro
30

Iatä de pildä utilizarea lui Eutropius de Vopiscus:


Eutropius, IX, 15 Vopiscus, XXXIX

Templum Soli aedificavit in quo In templo Solis multi= auri gem.


infinitum aun i gemmarumque consti- marumque constituit.
tuit. Cum, vastatum Illyricum et Moesiam
Provinciam Daciam, quam Traianus deperditam videret provinciam Trans-
ultra Danubium fecerat intermisit. danuvianam Daciam a Traiano consti-
Vestato otnni Illyrico et Moesia des. tutam sublato exereitu et provincisli-
perans eam posse retineri abductosque bus reliquit desperans eam poses reti-
Romanos ex urbibus et agría Daciae in neri abductosque ex ea populos in
media Moesia colloicavit appellavitque Moesia collocavit appellavitque suam
tam Daciam quae nunc duas Maesias Daciam quae nunc duas Moesias di-
dividit. vidit.

Apropierile dintre textele celor patru istorici de mai sus,


precum gi dintre textele celor gase autori ai istoriei Auguste,
sunt numeroase.
lath' cum igi sargesc Breviariile lor Rufius Festus §i Eu-
tropius gi cum terminä Vopiscus vieata luui Bonosus.
Rufius Festus XIX Eutropius X, 18 Vopiscus, Bort. XV

Quam magno deinceps Quia autem ad inclu. Supersunt mihi Canny


ore tua, o princeps in. tos principes veneran. Carinus et A. Nume-
victe, facta induta stint dosque pervennim est, rianus; nam Diocletia-
personanda. interim operi moduni nus et qui sequuntur,
dabimus; nam reliqua malore stilo dicendi
stilo maiore dicenda sunt.
sunt.

Studiul comparativ al textelor celor gase scriitori ai vie-


tilor imp5ratilor ") a dus gi la alte concluziuni. Vopiscus ar
fi aceeagi persoanä cu Trebellius Pollio gi cu Vulcatius Galli-
canus, gi cele gase nume ar fi nume fictive, iar ca autor
al istoriei Auguste ar fi una gi aceea§i persoanä. Explicarea
numelui lui Vopiscus ni-o da Plinius intr'o inforrnasie pe care

25) Mommsen a propus ca in loc de Historia Augusta sti se spunii Vitae


Caesarum i istoriografia germanä i.a adoptat propunerea.

www.dacoromanica.ro
31 --
ne retinem de a o traduce: Vopiscus appelYabant e ganainis,
qui retenti utero nascerentur, altero interempto abortu 26).
Deci, intrucit Flavius Vopiscus este un nume inventat
de aceea nici nu mai c'äutim descriem vieata un
pseudonim din epoca teodosiani, aproape o suta cincizeci de
ani dup'i pirasirea Daciei de Aurelian, gi intru cit el s'a ins-
pirat in compunerea lucririlor sale de scrierile predecesori-
lor sài, Aurelius Victor, Eutropius, Rufius Festus gi de sig-ur,
gi de are altora, §1 intrucit, In sfirgit, el face operi tendentioas'i,
o operi de comanda, urmeazii cà nu putem pune prea mult
temeiu pe afirmatiunile sale gi cà istoriografia maghiarg por-
negte dela o premisi falsà, atun.ci and ia de bazà spusele a-
cestui scriitor, privitor la pieisirea Daciei de atri Aurelian.
Ne rmâne, prin urmare, numai afirmarile lui Aurelius
Victor, Eutropius gi Rufius Festus i constatim inainte de toate
cà gi acestea s'au produs ntu-nai la o suei 'de ani, dupi ce s'a
petrecut evenimentul istoric al parasirei provinciei dela Nor-
dul

Dacà Insà autorul pseudonim al descrierii vieii lui Au-


relian a putut intelege prin exercitus et provinciales legiunile
romane gi populatia civili a Daciior romanizati, atat Rufius
Festus, prin translatis deinde Romanis, cat gi Eutropius prin
abductos Romanos ex urbibus et agris"), nu puteau intelege
decit populatiunea roman'i, nu et pe cea a Dacilor romanizati.
eici oriefit de intensiv se va fi ficut colonizarea nouei provin-
cii a Daciei lui Traian gi oricat de puternicii va fi fost romani-
nizarea ei prin colonigti, nu ne putem inchipui c vor fi fost
cu totul gi preste tot locul nimicite populatiunile traco-dace
dela Nordul
L. Tamis, gi inaintea sa And. Alföldi, cred cà prin provin-
cialibus al lui Vopiscus, ca i prin Romanos ex urbi bus et agris
al lui Eutropius ar fi sà se inteleagA ultimele resturi ale popu-
latiunilor romane din Dacia, trecute peste Dun'ire de Aurelian
care a des'ivfirgit numai evacuarea populatiunilor urbane, in-
cepufä subt impiratul Galien, ci adev'irata evacuare s'ar fi
Plinius, Nat. hist. VII, 10.
Aurelius Victor nu ne spline decfit amissa sunt quae Traianus quae-
sierat.

www.dacoromanica.ro
32

cut subt Gallen, iar ca Aurelian n'a facut deck s traga con-
duziunile finale "). Cat prive§te populatiunea Dacilor roma-
nizati, ace§tia aproape n'au existat, caci zice L. Tunis <<Les
Daces, quoique écrasés, restèrent toujours ennemis de l'Empire
et la latinisation ne fit des progrès que dans ces petits grotipes
q-ui avaient survécu à la conquête. La majorité de la population
se ramassa, par contre, au deli des frontières pour y ébaucher
des plans de vengeance contre les conquérants» ").
Dacii cari ficeau parte din marea semintie a Tracilor, cel
mai mare popor din antichitate, dupi Indieni "), erau numai o
ramurg din ace§ti Traci §i ei numai in cateva imprejurari au
putut fi adu§i sa se constitue in unitate nationala i sa se
stranga la olalta subt acela§i sceptru. Ei au putut fi nimiciti
de Romani ca organizatie politica §i Tara lor a putut fi pre-
facut:i in provincie romana. Dar, ca populatiune, ei au films
pe loc §i s'au romanizat, dupa cum s'au romanizat §i Tracii
de peste Dunare §i dupa cum s'au romanizat §1 Getii din Do-
brogea, alta numire data acelora§i Traco-Daci. Evident au mai
ramas in regiunile nordice §i rasaritene ale teritoriului lor
populatiuni dace necucerite, au mai ramas Dacii cei liberi.
Ca o dovada de neconstestat a perpetuarii populatiunilor
traco-dace la Nordul Dunarii avem, in afara de bogata nomen-
clatura de rauri §i de localitati ce intalnim in regiunile nordice
ale fostei Ungarii, nomenclatura traco-daca, §i existenta Carpi-
lor, dela cari ni s'au pastrat numele de Carpati, popor care la
venirea Gotilor din spre miaza noapte, se unesc cu ei §i fac
chiar incursiuni impreuna cu ei, in sudul Dunarii.
Ace§ti Carpi pe cari Ii intalnim, secole inainte de cuce-
rirea Daciei, supt numele de Carpizi i Carpieni, iar mai tar-
ziu subt denumirea de Carpodaci, au atacat in mai multe ran-
duri armatele romane §i de§i ni se apune ca subt Diocletian
ar fi fost trecuti cu toii, omnes, peste Dunare, totu§i subt Va-
lens (364.-378) ni se vorbe§te de un vicus Carporum, langa
acest fluviu, nu in centrul imperiului §i in timpul Hunilor
se unesc cu ace§tia ca sa invadeze teritoriile Romanilor.
Carpii ace§tia, cari sunt Dad i curati, nu §i-au parasit nici-
Tarnás, op. cit. p. 74.
L. Tunis, op. cit. p. 63.
Herodot, Hist. V, 4.

www.dacoromanica.ro
33

°data' cu totul /ara lor §i ca ei vor fi ficut de sigur §i ceilal/i


Daci romanizali. Caci ne spune istoricul grec Zosimus care a
trait pe la anul 500: S'au mai intamplat in timjul lui Teodosie
§1 alte evenimente fericite, caci el a respins pe Sciri §i pe
Carpodaci, un4i cu Hunii §i infrangandu-i k rizboiu i-a fault
se intoarca peste Dumare, la locuinlere lor 81).
Asupra aceluia§i eveniment al parisirii Daciei,
istorici latini de mai tirziu ea bunaoara gotul Jordanes "), pre-
cum §i istorici greci, nu fac deciit s reproduca pirerile lui
Eutropius.
Astfel, istoricul grec din veacul al VI, Malalas, ne spune
numai atat ca' Aurelian a prefacut Dacia de lane!: Dunare, Da-
cia Parapotamia, in provincie romana "), iar Syncellos, istoric
din secolul al IX, ca' Aurelian a trecut pe barbati §.1 pe femei
din Dacia Traiani in mijlocul Moesiei, mymind-o Dacia ").
Lexicografur Suidas, care a talt pe la mijlocul secolului
al X ne d pur §i simplu traducerea In grece§te a cunoscutului
pasagiu din Eutropius ").
Terminand citatele din scriitorii medievali, privitoare la
parasirea Daciei, nu putem trece cu vederea pe scriitorul latin
Lactatius, aproape un contimporan al acestor evenimente.
Vorbind despre Maximian, ginerele irnparatului Diocletian, ne
spune ca mama acestuia era de peste Dunare, nutter eius
Transdanuviana care, de frica invaziei Carpilor, a trecut
peste acest fluviu, in Dacia cea noua, in Daciam imam.
Faptele s'au petrecut de sigur dupi parasirea Daciei de legiu-
nile romane, deci dupä evacuarea poruncita de Aurelian P).-
*
Dar, daci Aurelian a fost un mare imparat, dupii cum ni-1
prezinta izvoarele istorice,. de ce totu§i a pirisit Dacia in pra-
da barbarilor? De ce el, niscut in par/He duniirene, a ingaduit
fa se piarza o provincie atat de bogatil, atat de prospera'?
Zosinins, Historiae IV, 34, p. 213, ed. Bonn.
Jordanes, Robnana, 217.
loan Malalas, Chronographia, LXII p. 301, ed. Bonn.
Georg. Syncellos I, p. 721, ed. Bonn.
Suidas, Lex, s. v.
Lactantius, De snort. persecutoruns c. 9. L. Tamis cip: cit. p. 68
ar voi si scoati din acest fapt un argument impotriva continuitiiii Romani.
cilor in Dacia lui Traian, desi, dupi noi, el este o dovadi tocmai a neevacuirii
complete din Dacia a acestor Romanici.
www.dacoromanica.ro
IZVQARELE !STORM' ROMANILOR VOLUMUL IX 3
34 --

Dacia n'a fost piercluta: ea a fost parasiti. Faptul acesta


era in con§tiinta tuturora. De aceea a §i putut ca spunk' istoricul
Ammian Marcellin, cu o suta de ani rnai in urma (a. 363):
«niel o particici din paim&ttul nostru n'a fost cedata du§manu-
lui de vr'im imparat sau de veun consul. Rasfoin.d analele
niciodata, de când e Iumea, nu se va putea dovedi aceasta>> ").
Nici un razboiu n'a pierdut imparatul Aurelian in Dacia
ca sa fi motivat paräsirea acestei provincii. Ba din contra, el
a biruit pe Goti cari impreuna cu CarpiOnvadasera aceasta
tara §i a putut chiar si ja, dupa cum am vazut, titlul de Go-
thicus §1 de Carpicus.
Dacia, prin urmare, n'a fost pierdutä in urma unui raz-.
boiu nenorocit. Ea a fost parasita, temporar, din motive ce
interesau apararea imperiului. De aceea nu se gase§te nici un
singur repro§, nici o singura imputare care si-i ea fi facut a-
cestui imparat pentru pierderea Daciei.
De ce, cu toate acestea, a parasit Aurelian aceasta provin-
cie pentru care avea o simpatie deosebiti, in care era adorat ")
§i pe care ar fi fost mai firesc sa o fi aparat cu once pret, cu ori
ce rizic?
Cuc,erirea Daciei o ficuse Traian nu atat ca sa scape de
un du§man, cu,m erau Dacii, In mijlocul carora Romanii
se infittreze §i sa-i aduca, de multe ori, in sfera lor de
influenta. Cucerirea acestei provincii Traían a facut-o mai
ales cu scopul de a fi mai bine aparata linia Dunarii, pe de o
parte, iar, pe de alti parte, spre creia §i in Ardeal un sta-
vilar puternic, un bulevard de aparare impotriva du§manilor
navalitori §i carora ar fi putut s le caza, la un moment dat,
In spate sau in coaste, daca ar fi incercat s patrunda in im-
periul roman fie prin vaile Siretului §1 ale Prutului, din spre
räsarit, fie prin valea Tisei, din spre apus.
Noi, cei de astazi, cu felul nostru de a gindi, nu ne pu-
tem da seama de ceea ce se petrecea in rumea veche de odini-
oari. Dupa cum am observat-o §i alta data, starea normal in
antichitate era starea de razboiu. In fie ce zi se putea ivi la

Anunianus Marcellinus, Rerum. gestarurn lib. XXV. 9.


Se pare ci in colindele noastre se face o amintire despre acest im-
pirat in refrenul Ler, Oiler Rclui Doamne. Cf. i P. Maior, Istoria pentru
triceputtil Ronuinilor in Dacia, edit. 1883 p. 27.

www.dacoromanica.ro
35

marginea imperiului un dugman primejdios. Spre a evita pri-


mejdiile trebuiau luate necontenit mäsuri de precautiune. 5i in
vederea acestor mäsuri a cucerit Traian Dacia, iar nu ca
märeasci imperiul säu, gi aga destul de vast.
Dar, atacurile nu incetau mai ales in reg,iunile din spre
räsàrit §1 din spre miazä noapte ale imperiului. In special po-
poarele germanice erau inteo necontenitä främintare. Pänä
la anal 250 Dacii au putut sä reziste; populatiunile romanizate
din aceastä provincie izbutiserä, piing in acest an, si inliture
toate pericolefe ce le amenintau. Incepänd din acest an insi,
legiunile cedeazä presiunilor Gotilor gi Carpilor. Subt Galien,
In 253, Dacia incepe si fie evacuatä "), iar cele doui legiuni
ce triliau in inima Ardealului au fost retrase in colt,u1 de jos
al actualului Banat, intre Timig, Dunäre i Carpati 40).
Dar Gotii nu se multumesc numai cu cuprinderea Daciei.
Ei trec in 271 peste Dunäre gi pätrund in. Moesia. Aurelian
originar din tinuturile dunärene, aleargi impotriva lor, ii In-
vinge restabilegte situatia Romanilor in Dacia. Probabil din
acest an dateazä gi moneda lui Aurelian pe care se afla in-
scriptia Dacia felix gi tot in acest an Ii s'a conferit de senat
-titlul de Dacicus.
Cu toate succesele sale, repurtate in 271 in Dacia, Aure-
lian incepe in 272 evacuarea tirii pe care o desävfirgegte, de-
finitiv gi oficial, in 275.
Motivul principal al päräsirii acestei provincii bogate gi
prospere este acelagi ea gi motivul cuceririi ei. Dacia a fost cuce-
rità, fiindeä cereau aceasta interesere imperiului gi a fost
räsiti fiindc apärarea imperiului cerea imperios aceasta. Nu
-motive de ordin sentimental, ci interese superioare de stat au
determinat atfit cucerirea cat gi päräsirea Daciei.
Cäci invaziile dugmanilor nu se mai fIceau acum, pe a-
celeagi ciii, pe aceleagi viii. Ele se fäceau acum pe apä. Subt
Galien, ales impirat in 253, ca gi subt Claudiu 268, invaziile
Gotilor se fac pe mare, iar infringerile Romanilor in Moesia
gi Iliria aduseserä cu sine pustiirea acestor regiuni, vastato
omni Illyrico et Moesia").
Eutrnpius, Brev. IX. 8. Dacia quae a Traiano ultra Danubium fuerat
.adiecta, amissa est.
Cr. si L. Homo, Essai sur le règne de l'empereur Aurélien, p. 313.
Eutropius, Brev. IX, 15.

www.dacoromanica.ro
36 --
In loc ca provinciile dela Sudul Dunirii, lipsite de lo-
cuitori, sa fie populate cu barbari, cum a ficut Claudiu, co-
lonizand pe Goti, dupa infringerea acestora dela Naissus-Ni§,,
sau dupi cum a ficut, mai tarziu, Probus §i Diocletian, colo-
nizand pe Carpi, coIonizarea Sudului Dunarii cu locuitori din.
Dacia pe cari Romanii nu o mai puteau mentine cu u§urinta,.
s'a gäsit si fie de un mare folos pentru apararea imperiului
atat de hartuit.
Pirasirea Daciei trebuia deci facuti in interesul apararii
imperiului §i a facut-o Aurelian cu tot amorul su propriu ri-
nit. Cad, in definitiv, anai ales acest amor propriu suferea din
acest mare act istoric: parisirea unei pentru care se fi-
cusera enorme sacrificii de catre un imparat biruitor §i mare.
Dar, paräsirea Daciei nu se ficea pentru vecie. Imparatul
nu renuntase definitiv la aceasta provincie; el ren.unta nu-
mai la apararea ei. Aurelian nu o ceda unor du§mani, ci o pa-
rasea pentru moment, fiindci interesul imperiului cerea si o
paraseasca. El o rasa in seama Gotilor cari eran «federati>>
Romanilor, o Elsa deci in mana unor
Ca Romanii nu s'au ganclit s paraseasca pentru totdea-
una Dacia,rez-ulta, intre altele, §i din preocuparile imparatilor
urmatori de a se interesa de fosta provincie de peste Dunare.
N'am avea decal si citim pe imparatur Constantin care a zidit
cetatea Daphne-Constantiana, azi Spantov, din fata Transma-
riscei-Turtucaia, pe tarmul sting al Dunarii 42) §i a Sucidavei
din fata cetiiii Oescus.
pentruca totu§i orgoliul roman si nu sufere prea mult,
imparatul a trecut legiunile peste Dunare, a rechemat pe func-
tionarii administrativi §i a poftit §i populatiunea civil si treaci
peste fluviu, nu intr'o alta' tara, ci tot bate° Dacie, inteo noui
Dacie pe care o creia el acum. La apelul imparatului vor fi
pornit la drum toti cati vor fi putut sa o faca, toti cati vor fi
avut mijkace sa o faca. i, fira subt imparatii
dinaintea lui Aurelian multi bogata§i vor fi cautat si-§i schim-
be caminul pentru'un altul mai la adapost de primejdii. Dar,.
marea multime de tirani, de muncitori, de megteri i e`iar
de pastori, fie ca vor fi fost Romani de °bailie, fie ca vor fi
rezultat din fuziunea coloni§tilor cu populatiunile locale, fie
42) Procopius, De aedif iciis, IV, 5. Cf. si Cenifi fi orafe greco-romane En.
non' teritoriu al Dobrogei, p. 64.
www.dacoromanica.ro
37

ca, in sMr§it, vor fi fost Daci romanizati, au ramas pe la ve-


trele Yor, mai ales Ca erau poftiti in ni§te localitati unde toc-
mai se stramutaseri luptele dintre barbari §i Romani.
De altfel, nu ne putem inchipui, cum s'ar putea face,
hiar i astazi, cu mijloacele de transport moderne, evacuarea
totala a unei populatiuni dintr'o singura regiune, necum
chute° tara intreaga, avind aproximativ trei sute de mii de
Km. p.43).
0 evacuare completa nu s'ar fi putut face nici din alt
motiv. In§i§i Gotii n'ar fi convenit ea tara lor, viitoarea Gotia,
ramânii fara de populatie. De altfeY, dupa conc'eptia celor
vechi, poporul supus §i prizonierii de razboiu constituiau
parte din averea cuiva. A avea oameni, a avea robi, insemna
avea avere, nu o povara cum poate s'ar socoti cite °data' a-
stazi. Supu§ii §i robii nu erau §omeri de intretinut, ci erau
puteri productive, ei inseannan avere. Si cum era sa se dis-
penseze Gotii de populatiunea tarii lor, cum erau sa o lase sa
plece din tara lor de bung voie? Ar fi fost ehiar un motiv pen-
tru un nou, razboiu cu Romanii 44). Cind vedem ca. pe la anul
448 Attila ameninta cu razboiu pe Romani pentru §aptespre-
zece dezertori, cum sa ne inchipuim c Gotii ar fi renuntat
apt de u§or la supu§ii lor?
Populatiunea civila care va fi trait pe linga armati ca
negustori §.1 ca oatneni de afaceri se va fi retras peste Dunare,
in dosul limes-ului. Toti insa cafi se vor fi adaptat imprejura-
rilor celor noui, in contactul cu Golii, cu cari se vor fi obici-
nuit, Inca de subt administratia romana, si traiasca Impreuna
43)' L. 'ramie, op. cit. p. 82 ne citeazil dupi Patsch, Beiträge, in Anzeiger
der Wiener Altademie 1925 p. 182-183 strrtmutarea in 334 a trei sute de ruff
'le Sarmati Argaragenti in teritoriul roman. Distribuirea acestora Ina nu s'a
ficut lute() liritoasi ca Moeda, ci in Italia, Macedonia, Tracia d Scitia Minora,
birbatii Bind incorporati in armatä- Exactitatea cifrei nu o pattern verifica, insi
cifra nu poate fi nici pe departe egalä cu aceea a Intregel populatittni a Daciei
lui Traian.
44) L. Tanuis, op. cit. p. 88 chant! pe AIMldi ne spune: cpour le Banat
.on pourrait admettre la survivance de certains fragments romanisés au plus tard
jusqu'au commencement du V sièclez., eänd au incetat relatiile comerciale, coin-
-eland aceasta en venirea Hunilor n alceasti regiune Noi insä stim precis din
iragmentele unui istoric contimporan cA nici relatiunile comerciale n'au incetat,
niei prigoana Romanicilor din Dacia nu s'a produs. Vezi lzvoarele Istorici
RonuiniI6r, VIII, Ambasadele lui Priscus.

www.dacoromanica.ro
38

ca tovaregi, in linigte gi, poate, gi in armonie, vor fi ramas pe


loc, langi avutul §i agoniseala lor, Magri mormintele parintilor
lor, lngä locurile in cari au vazut pentru intaiagi data lumina
yilei, unde au copilarit gi unde au trait. Si °rick de neserios
ar parea acest argument de ordin sentimental, va fi atarnat pu-
indoiali, gi el in cumpana judecalii celor ce eran pof-
titi sa apuce calea bejaniei i si nu uitirn ca poate nicairi
aiurea n'a fost o colonizare mai infloritoare, mai intensa gi
mai prospera" ca in aceasta Dacie, de care nu ugor se vor fi
despirlit chiar gi aceia cari au plecat cu gandul poate de a se
intoarce trite° zi inapoi.
Aci, in aga numitul Barbaricum, de care ne vorbesc Ru-
fius Festus in solo barbarico ") gi, mai tarziu, OrosiUs
a barbarico ad mare Nostrum ") gi a cirui existenfa
o contesta nici Alföldi 47), vor fi trait populitiunile romanizate
ate Dacilor in simbioza cu barbarii stapanitori, Carpi, Go/i,
Gepizi, Avari, etc. §.1 ilupreuni cu cari vor fi luat parte chiar
la diferitele lor räzboaie 48).
si, dupa cum nu trebuesc mate ad litteram vorbele
Eutropius exhausta viris, tot astfer nu trebue,sc mate nici ab-
ductos Romanos ex urbibus et agris in. media Moesia colloca-
vit, caci nici nu s'ar fi gasit loc pentru toti.
Pe de alta parte, de sigur nu trebuie sà credem, (lupa
cum credea alti data Petru Maior, voind sà scoala in evidenta
puritatea latinitàii noastre, cà Romanii colonigti ar fi fost
numai din Italia gi cà ei n'ar fi fuzionat cu Dacii, cari ar fi
trait izofati. Din contra, precum in Galia gi in peninsula Ibe-
ria populatia bagtinage a format elementul de baza care, grin
romanizare, a dat nagtere poporului neolatin din Franla gi
din Spania, tot astfel Dacii romanizaii, gi mai ales acegtia, au
dat nagtere poporului latin dela Dunarea de jos, marit in urmä
gi prin admigratiuni din peninsuk tracica.
cum ar fi putut fi convinsa populgiunea Dacilor roma-
nizati, din intregul cuprins al Iarii sa emigreze, oricat de
sistematic s'ar fi facut evacuarea, cu tot avutul lor intr'a
Breviarium rerum gestarum, VIII.
°rosins, Histor. adversum paganos I, 2, 54.
And. Alföldi in Revue des études hongroises, IV, p. 189.
Cf. C. Diculescu, die Gepiden, p. 224.

www.dacoromanica.ro
39

iarà necunoscuti §i pe atunci in prada rOzboaielor? POrisiti


de protectia Iegiunilor romane, e de presupus cà ei se vor
fi bueurat de multe ori §i de protectia stOpinitorilor lor, Carpi,
GO, etc. §i ci vor fi infruntat din cind in and singuri toa-
te primejdiile, dupi cum au ficut-o §i provinciile pOrOsite din
Galia §i din alte pArti! "). Uneori vor fi fost vremelnic eliar
dislocati, dar, in urmi, dupO trecerea furtunei se vor fi in-
tors iarki pe la ciminurile lor. $i, din cauza numirului lor
cu mult mai mare decit al nivilitorilor, §i-au putut pOstra
individuaritatea; au fost insO silii cu timpul sO se retragO §i
si cedeze o parte din teritoriu lor cel vast in favoarea Bulga-
rilor, a Slavilor §i a Ungurilor. ROma'§itele existentei lor
se constatá atat in Pannonia cat §i in Nordul fostei Ungarii 5°)
&it §i, in stir§it, pe tot teritoriul trac dela Nordul ca §i dela
Sudul
Trecând subt ticere toate dovezile privitoare la continui-
tatea §i persistenta elementuYui daco-raman in regiunile Nord-
dunArene, dovezi scoase din studiul limbii "), toponomasticei,
portului, credintelor"), datinilor etc. §i mOrginind, deocamdati
cercetarea noastrii numai la Flavius Vopiscus .§.1 la scriitorii
Cf. N. Iorga, op. cit. p. 53.
Cf. N. Dragan, RoVnhnii in veacurile IXXIV pe baza toponimiei
§i onomasticei.
Un argument decisiv, in ce priveste continuitatca elementului ro-
manic in Dacia, ni-I prdcuni linguistica. In comunilearea sa ce a Mau in se-
dinta solemnii a Aleademiei Romine, dula 27 Mai a. o. d. Sextil Puscarin,
vorbind despre Atlasul linguistic al limbei romane, a dovedit prin fapte si-
gure, scoase din dinamismul graiului nostru cà vorbe de origine latina ca
nea (din nix, nivis), in loe de zipachi si omit impruinutate din limba slavii,
floare de curechi (din muria i cauliculus), in loe de zama de varzi, acesta
din rurma de aseznenea din latinescul viridia, cute (din cos, cotis), In inc de
slay. gresie, mint (din sanctus, Sin Petru, Sin Nicoara), in loc de slay. saint,
pikurar (din pecorarius), in Inc de cioban, etc., s'au piistrat mai ales In
Nord si de Vest ale tarii, unde latinitatea a fost odinioara mai intensii. Aceste
cuvinte n'au fost aduse in teritoriul raminese din alta parte i cu atilt mai
putin de peste Dunire, ci au rimas pe loe din epoca ramanii §i, In 1upt cu
echivalentele lor de originii strainig, au biruit i eau menlinut in limba
noastrii. In Vieleimul Secuilor, dupil cu.m am ariitat-o in Graiul Românesc
an. 1933, cuviintul pacurar se intalneste ichiar subt forma striveche de pecular.
Asupra originei trace a unor sarbiitori romoinesti, ca Brumalia
Rusaliile vezi si studiul nostru din Convorb. Liter. a. XLI, p. 597 si 673 din
an. 1907, studiu reprodus si in Romanica, p. 9.

www.dacoromanica.ro
40

utilizati de el, credem, din cele expuse pfilla aci, c se desprind.


urmitoarele concluziuni:
Ci Flavius Vopiscus, scriind din ordin un paneric al
impiratului Aurelian, nu este un istoric pe ale cirui informa-
tiuni s putem pune temeiu §i aceasta cu atit mai mult cu
dupi cum a dovedit-o in timpul din urmi critica texte-
lor, el este un mistificator din epoca teodosiani.
Ci Flavius Vopisçus §i-a luat informatiunire sale dela
ceiYalti istorici latini cari, §i ei, au scris cel putin cu o sutä
de ani dupi pirisirea Daciei §i cà ace§ti istorici ne vorbesc
despre evacuarea Romanilor, iar nu despre evacuarea provin-
cialilor, deci nu despre evacuarea Dacilor romanizati.
Ci pentru satisfacerea orgoliului national, in parte
ce! putin, Aurelian a creiat in dreipta Dunirii, in Moesia, o
noui Dacie care nu s'a mama nici °data Dacia Aureliani, cwn
o numesc §i astiizi unii dintre istorici §i care a figurat pe viitor
intre celelalte provin.cii ale imperiului. In chipul acesta, cu
rgsirea Daciei lui Traian, numärul provinciilor nu pirea a se
mic§ora ").
Ci Dacii romanizati ficind parte din masa cea mare
a poporului trac Tracii se intindeau pe un teritoriu enorm,
atit in §i in stänga Dunirii, pânà dincolo de crea-
sta de miazi noapte a Carpatilor n'au putut fi evacuati,
ci au limas pe loc, trgind in simbiozi cu Gotii dederati» §i
apoi cu Hunii, §1 ei la un moment dat <dederati», §i cu
barbari cari au mai nivilit peste ei, nu peste tot intinsul te-
ritoriu al Daciei, §i pe cari, uneori, îi vor fi insotit in rizboaie,
dar, de cele mai multe ori, îi vor fi servit cu hrana ce pro-
duces piniintul pe cari ei cultivan; cici Romanii din
Dacia formau dementul rural ce se ocupa in special cu agri-
cultura i eu cre§terea vitelor 54).
0 ingeriptie gsitá la frontiera Daciei mina de Aurelian, din anul
283, deci la opt ani numai dupi moartea acestui implirat, ne vorbeste despre
cele dolt& Dacii, despre Dacia Ripensis i despre Dacia Mectiterranea. Acest fapt
ne indreptiteste s credem cA chiar Id Aurelian ti se atribuie aceastil
/ire. 0 a treia provincie, Dardania, u fost adausä la cele clotili Dacii de impii-
ratul Dickletian in anul 497. Cf. B. Filow, in Klio, XII, p. 234.
D-1 N. Iorga, op. cit. p. 56 a arlitat cA chiar î1pArail romani,
cepilnd din sec. Ill, au legit mai mult 'din mediul rural. Tot acest fapt ne ex-
plici i lipsa de inscriptii i monumente din Dacia pirisitii.

www.dacoromanica.ro
41

5) Cä Dacia n'a fost parasitä decat temporar §i c im-


paratii mai vrednici s'au ocupat intotdeauna §i de aceasta pro-
vincie napustiti §1 a careia apirare a ramas pe seama localni-
cilor ").
Toate aceste concluziuni .sunt coroborate §i de celelalte
izvoare ale istoriei noastre nationale.
Astfel, istoricul Priscus, in descrierea ambasadei sale, ne
vorbe§te despre locuitorii autochtoni ai Daciei cari aveau ca
ocupatie agricultura §i c,ari se gaseau §i la curtea lui Attila.
Acesta, deli era barbar, dorea ca s traiasca ca un roman, pur-
ta titrul de general roman, prirnea solda dela imparat ca
ceilalti generali romani §i era prietin din copilarie cu gene-
ralul roman Aetius din Durostor. Traiul subt barbari nu era
a§a -precum ni-1 prezinta istoria de mai tirziu. Nu era mai
rau la ei deck la Roma §i la Constantinopol. Ba, unul dintre
curtenii lui Attila, un grec, ne prezinta vieata de subt barbari
superioara vielii romane, unde domnea nesiguranta, nedrep-
tatea §i perceptorul. i, Era indoiali, de cat Hunii nu vor fi
fost mai rai nici Gotii, nici Gepizii §i nici ceilaiçi barbari "),
al caror rol In vieata localnicilor era mai ,mult un rol trecator.
Tot astfel, Carmen miserabile al lui Rogerius .arata ca
Romanii din Dacia §i-au putut pastra vechile lor institutiuni
judecitore§ti §i adnainistrative, ca au putut saaib chiar or-
ganizatiuni de stat, al caror ecou 11 intalnim atat in Cronica
lui Nestor, necontestati de istoriografia ruseasca, cronicii ce
ne vorbe§te, pe la anul 1080 despre luptele Romanilor-Volo-
chiYor cu Slavii la venirea acestora in Dacia, cat §i in toate,scro-
nicile ungure§ti cari, ori cat ar avea, unele din ele, caracterul
L. Toppeltin, in Origines et Occasus Transsylvanorum cap. VI, p.
53 (1667) ne citeazä pasagiul lui Vopfscus firi de conjunctiunea et dupil
exercitu, adeci: Provincial?", Daciam a Traiano constitutcun sublato frcercitu
Provincialibus reliquit, cee-ace ar insemna cé Aurelian a lisat apär' area ;lira in
seams provincialilor. P. Maior, op. cit. I, p. 46 semnaliind acest fapt banue§te
cà intentionat a fost adiugati in urna tconjunctiunea et spre a produce o con.
(uzie. De§i avem inaintea noastri editia critica a lui Era. Hohl, cu toate va-
riantele, lipsa acestei conjunctiuni nu o patent constata, iar codicile originale
nu le avem la indemani.
L. Tannis, op. cit. p. 89 ne da o explicatie Cu totul simplisti a existen.
tei limbei latine la curtea lui Attila: familiarizarea Hunilor cu civilizatia romani,
oomertul eu Romanii i de voisinage des provinces danubiennes de l'Empire
(oriental, où, à cette époque, on parlait encore en langue latine».

www.dacoromanica.ro
42

«Gestelor>> din apus, totu§i au un cuprins istoric pe care nu


numai cri nu-1 mai contesta istoricii maghiari, dar chiar con-
sidera pe un Anonymus, bunaoara, ca c,e1 mai de seama izvor
istoric al lor ").
Romanii dela Nordul Dunarii au fost In necontenit con-
tact cu romanitatea dela Sudul acestui fluviu, caci Dunarea
n'a fost decit pentru apararea imperiului o bariera, un limes;
pentru populatiunea civila ea a fost nurnai o punte de trecere.
Numai Ya venirea Bulgarilor §i Slavilor §i mai tfirziu a
Ungurilor, unitatea romana ce se intindea dela marginile de
apus ale Pannoniei §i Oda' dincolo-de Nistru s'a putut sfarama,
dupa cum a observat-o ce! dintâi Anonimul geograf din 1308.
Ca incheere vom adaugawa.argumentul procurat istorici-
lor maghiari, §.1 afi1iailor lor', -de Flavius Vopiscus, in Vita
.Aureliani, daca a putut avea alti data veo valoare privitor
la parasirea «provincialiler>> din Dacia lui Traian,
urna studiilor facute ulterior asupra acestui istoric latin, el
nu mai poate avea nici o importan.
In textul nostru am urmat editia critica a lui Ern. Hohl,
Scriptores Historiae Augustae, din 1927, care a avut de bag.
codicire numit Palatin,us, din 899, scris in minuscule latine
§i pastrat astazi în biblioteca Vaticanului.

57) H. Marezali In Ungarns Geschichtsquellen, p. 69, exprinti un inar


adevir dud spune: dass Alles, was erzählt ist, wirklich gesehehen ist, aber nichts
so, wie est dargestellt worden, Asupra veraeitii datelor lui Anonymus privi-
toare la Romani vezi i Aur. Sacerdoteanu, Consideragi asupra Istoriei Români-
lor In evul mediu, p. 155.

www.dacoromanica.ro
FLAV1 VOPISCI SYRACUSII

DIVUS AURFLIANUS
Hilaribus, quibus onuiia festa et fieri debere scimus et dici, im.- I
pletis sollemnibus vehiculo suo meOei ludiniali carpento praef.
vir inlustris ac praefata reverentia nominandus, Iunius Tiberia-
nus accepit. ibi cum animus a causis atque a negotiis publicis solu-
tus ac liber vacaret, sermonem multum a Palatio usque ad hortos
Varianos instituit et in eo praecipue de vita principum. cumque ad
templum Solis venissemus ab Aureliano principe consecratum, quod
ipse non nihilum ex eius origine sanguinern duceret, quaesivit a me,
quis vitarn eius in literas rettulisset. cui cum ego respondissem nemi-
nem a me Latinorum, Graecorum aliquos lectitatos, dolorem gemitus
sui vir sarictus per haec verba profundit: 'ergo Thersitem, Sirtonem
ceteraque illa prodigia vetustatis et nos bene scimus et posteri fre-
quentabunt: divum. Aure/ianum, clarissimuni principem, severissi-
mum imperatorem, per quem totus Romano nomini orbis est resti-
tutus, posteri nescient? deus avertat hanc anaentiam. et tamen, si
bene novi, ephemeridas Mitts viri scriptas habemus. etiarn bella
c(h)aractere historic° digesta, quae velim accipias et per ordinem
scribas, additis quae ad vitam pertinent. quae omnia ex libris linteis,
in quibus ipse cotidiana stta scribi pr(a)eceperat, pro tua seduli-
tate c,anclisces. curabo autem, ut tibi ex Ulpia bibliotheca et libri
lintei proferantur. tu velim Aurelianum ita ut est, quatenus potes,
in litteras mittas.' parui mi Pi<ni>ane, praeceptis, accepi libros
Graecos et amnia inihi necessaria in manum sumpsi, ex quibus ea,
quae digna erant memoratu, in unum libelluin contuli. tu ve/im meo
numeri boni consulas et, si hoc contentus non fueris, lectites Graecos,
linteos etiam libros requiras, quos Ulpia tibi bibliotheca, cum vo-
lueris, ministrabit.
Et quoniam sermb nobis de Treb<ell>io Pollione, a duo- 2

www.dacoromanica.ro
44

bus Philippi& usque ad divum Claudium et eius fratrem Quintillum


imperatores tam claros quam obscuros memoriae prodidit, in eodem
vehiculo fuit adserente Tiberiano, quod Polio multa incuriose,
multa breviter prodidisset, me contra dicente neminem scriptoru.m,
quantum ad historiam pertinet, non aliquid ease mentitum, prodente
quin etiam, in quo Livius, in quo Sallustius, in quo Cornelius Ta-
citus, in quo denique Trogus manifestis testibus convincerentur, pe-
dibus in .sententiam transittun faciens ac manum porrigens io-
cando[m] praeterea: 'scribe', inquit, 'ut libet. securua, quod yells,
dices, habiturus mendaciorum coanites, quos historicae eloquentiae
rnixamur auctores.'
3 Ac ne multa et frivola pro<o>emiis odiosus intexam, divus
Aurelianus ortus, ut plures loquuntur, Sirmii familia obscuriore, ut
nonnuLli, Dacia ripensi, ego autem legisse me memini auctorem, qui
eum Moesia genitum praedicaret. et evenit quidem, ut de eorum vi-
zorum genitali solo nesciatur, qui humiliore loco et ipsi plerumque
solum genitale confingunt, ut dent posteritati de locorum splendore
fulgorem. ne<c> tamen magnorum principum in rebus su.mma
sciendi est, ubi quisque sit genitus, sed qualis in re p. fuerit. an
Platonem magis commendat, quod Atheniensis fuerit quam quad u-
nlearn sapientiae naunus inluxerit? aut eo minores invenientur
Axietoteles Stagiritas Eleatesque Zenon. aut Anac<h>arsis Scytha,
quod in minianis nati sint viculis, cum illos ad caelunt omnis
philosophiae virtus extulerit? atque ut ad ordinem reclean',
4 Aurelianus modicis ortus parentibus, a prima aetate ingenio
vi<va>cissimus, viribus clams, nulluin runquam diem praetermisit,
cfuamvis fe-stum, quamvis vacantem, quo non se pilo et sagittis cete-
risque armorum exerceret officiis. matrem quidean eius Callicrates
Tyrius, Graecorum longe doctissimus scr<i>ptor, sacerdotem templi
Solis <i>nvi<cti>in vico eo, in quo ,habitabant parentes, fuisse
dicit habuisse quin etiam non nihilum divinationis, adeo ut ali-
quando marito suo iurgans ingesserit, cmn eius et stultitiam incre-
paret et vilitatem: 'en imperatoris patrem.' ex quo constat illam
mulierem <s>cisse fatalia. idem dicit auspicia imperil Aureliano
hace fuisse; primum pueri eius pelvean serpentem plerumque cin-
xisse neque umquam occidi potuisse, postremo ipsant matrean, quae
hoc viderat, serpentem quasi familiarem occidere noluisse. his ac-
cedit quod ex palliolo purpureo, quod Soli sui temporis imperator
optulerat, sacerdos mulier creptmdia filio fecisse perhibetur. addit
etiam Mud, quod vinctum fasceola[m] Aurelianutm aquila innoxie
www.dacoromanica.ro
45

de cunis levaverit et in arena posuerit, quae iuxta sacellum forte sine


ignibus erat. idem auctor es<t>vituluan matri eius natuan mirae
magnitudinis, candidum sed purpurantibus maculis, ita ut haberet
in latere uno 'ave' et in alio coronam. multa superflua in eodem le-
gisse <me> memini; quippe qui adseveret etiam rosas in eiusdem
mulieris chorte nato Aureliano ex[s]isse purpureas, odoris
rosei, floris aurei. fuerunt et postea multa canina iam mili- 5
tanti[s] futuri, ut res monstravit, imperil. nam ingrediente eo An-
tiochiam in vehiculo, quod prae vulnere tune equo sedere non pos.
set, ita pallium purpureum, quod in honore eius [s]pansum. fuerat,
decidit, ut umeros eius tegeret. et cum in equum transire vellet, quia
invidiosum tune erat vehiculis in civitate uti, equus est ei imperato-
ris cui per festinationem insedit sed ubi comperit, semet
ad suum transtuli<t>. data est ei praetere,a, cu.m legatus ad Persas
asset, patera, quells solet imperatori[s] dan i a rege Persarum, in
qua insculptus erat Sol eo habitu, quo colebatur ab eo templo, in
quo meter eius fuerat sacerdos. donatus eidem etiam elefantus prae-
cipuus, quern ille imperatori optulit, solusque omnium privatus Au-
relianus elefanti dominue fuit.
Sed ut haec et talla omittamus, fuit decorus [h]ad gratia<m>, 6,
viriliter epeciosus, stature procerior, nervis validissimis, vini et cibi
paulo cupidior, libidinis rarae, severitatis inmensae, disciplinae
singul<ar>is, gladii exserendi cupidu,s. nam cuan essent in exercitu
duo Aureliani tribuni, hic et alius, qui cum Valeriano captus est,
hule signum exercitus adposuerat 'menu ad ferrum', ut si forte quae-
reretur, quia Aurelianus aliquid vel fecisset vel gessisset, euggere-
retur 'Aurelianus manu ad fermi)! atque cognosceretur.
Privatim huius multa extant egregia facinora. nam erumpentes
&amides in 11lyric° cuna trecentis praesidiariis solus adtrivit. re-
fer<t> Theoclius, Caesareanorum temporum scriptor, Aurelianum
menu sua bello Sarmatico una die quaaraginta et octo interfecisse,
plurimis autem et diversis diebus ultra nongentos quinquaginta,
adeo ut etiam ballistia pueri et saltatiunculas <in> Aurelianum
tales [componerent], quibus diebus festis militariter saltitarent:
'mine mille mille decollavimus.
unus homo mille decollavimus.
mille bibat qui anille occidit.
tantum vini nemo habet, quantum fudit eanguinis.'
haec video esse perfrivola, sed quia supra scriptus auctor
eadeni ut stint Latina Janis scriptis inserait, rtacenda ewe non credidi.

www.dacoromanica.ro
46

7 idem apud Mo<go>ntiacuun tribunus legionis sextae Gallicanae


Francos inruentes, eum vagarentur per totam Galliam, sic adflixit, ut
trecentos ex his captos septingentis intereanptis sub corona vendide-
rit. unde iterum d<e>eo facta est cantilena:
'mine Sarmatas, mille Francos semel et semel occidimus,
mine Persas quaerim.us.'
Hic autem [ut supra] militibus ita tianori fuit, ut sub eo, po-
steaquarn semel clun ingenti severitate castrensia peccata correxit,
nemo peccaverit. solus denique omnium militem, qui adulterium
cum hospitis uxore[m] commiserat, ita punivit, ut duaru.m arbo-
crum capita inflecteret, ad pedes mutis deligaret easdemque subito
.dirnitteret, ut scissus ille utrim.que penderet, quae res ingentem timo-
rem omnibus fecit. huius epistola militaris est ad vicariu.m suu.m data
huius modi: 'si vis tribunus ease, imam° si vis vivere, manus militum
contine. nemo pullum, alienurn rapiat, oveni nemo contingat. uvam
-nullus auferat, segetem nemo deterat, oleum, salem, lignuiin nemo
exigat, annona sua contentus sit. de praeda hostis, non de lacrimis
provincialium habeant. arma, tersa sint, ferramenta samiata, calcia-
menta fortia. vestis nova vesteni veterean excludat. stipendium in bal-
teo, non in popina habeat. torquem brac[c]hialem, anulum adponat.
equum et sagmarium suum defricet, capituan animalis non vendat,
muluan centuriatum communiter cureart, alter alteri quasi <dorn>i-
n<o>, nemo quasi semis obsequatur, a medicis gratis curentua., ha-
ruspicibus nihil dent, in hospitiis caste se agant, q-ui litem fecerit,
vapulee.
Inveni nuper in Ulpia bibliotheca inter linteos libros epistolam
divi Valeriani de Aureliano principe scriptam. ad verbutn, ut de-
eebat, inserui. 'Valerianus Augustus Antonin° Gallo consuli. culpas
me familiaribus litteris, quod Postum.o filium meu3n Gallienum
magis q-uam Aurelian° commiserim, ctun utique severiori et puer
credendus fuerit et exercitus. ne tu id [d]iu<s>tius iudicabis, si
bene scieris, quantae sit Aurelianus severitatis: nimius est, multus
est, gravis est et ad nostra iam non facit tempora. testor autem om-
nes (deos) me etiam timuisse, ne quid etiam e<r> ga filium meum
severius [si quid] ille fecisset, cum ut est natura pronus ad lu-
diera levius cogitaret.' haec epistula hulicat, quantae fuerit se-
veritatis, ut illum Valerianus etiaan timuisse se dicat.
Eiusdem Valeeiáni alia est epistola, quae laudes illius conti-
9 net. quam ego ex scriniis praefecturae urban<a>e protuli. nam

www.dacoromanica.ro
47

Romam venienti salaria sui ordinis sunt decreta. exemplum epistu-


/ae: 'Valerianus Augustus Ceionio Albino praefecto urbi. vellemus
quidesn singulis quibusque devotiesimis rei p. viris multo malora
deferre compendia, quem eorum dignitas prostulat, maxime ubi ho-
norem vita commendat debet maim quid praeter dioitatem pre-
tium esse meritorum , sed facit rigor publicus, ut accipere de pro-
vinciarum inlationibus ultra ordinis sui graduau nerno plus possit
Amelianu.m, fortissimmn virum, ad inspicienda et ordinanda castra
(amnia destinavimus, cui tantum a nobis atque ab omni re[i] p. corn-
muna totius exercitus confessione debetur, ut digna illo vix aliqua
vel nianis magna sint munera. quid enim in illo non claru.m? quid
non Corvinis et Scipionibus conferendum? ille liberator Illyrici,
Galliarum restitutor, ille dux magni totius exempli. et tamen nihil
praeterea possum addere tanto viro ad muneris gratiam <non>
patitur sobrie et bene gerenda Tes p. quare tinaceritaa tua, mi
parens carissime, supra dicto viro id[fliciet, quamdiu Rom<a>e
fuerit, panes militares mundos sedecim, panes militares castrenses
quadraginta, vini mensalis sextarios quadraginta, porcellum
dium, gallinaceos duos, porcina <e> pondo triginta, bubul<a>e
pondo quadraginta, olei sextarium unum et item [ole sextarium
unum] liquaminis sextarium unum, sans sextarimn unurn, her-
bar<um>, holerum quantum sat est. sane quoniam ei aliquid prae-
cipue decernenduin est, quam.diu Romae fuerit, pabula extra ordi-
'lean decemes, ipsi autem ad sumptus aureos Antoninianos diurnos
binos, argenteos Philippeos minutulos quinquagenos, aeris denalios
centum. reliqua per praefectos aerarii praebebuntur.'
Frivola haec fortassis cuipiam et nimis levia esse videantur, sed 10
curiositas ni[hi] 1 recusat. habuit ergo multos ducatus, plurimos
bunatus, vicarias ducuna et tribunorum diversis temporibus prope
quadraginta, usque adeo ut etiam Ulpii Criniti, qui se de Traiani ge.
nere reierebat, et fortissimi re vera viri et Traiani simillimi, qui
pious est cum eodem Aurelian° in templo Solis, quem Valerianus
Caesaris loco habere instituerat, vicem sumeret, exercitum duceret,
limite<m> rest <it>ueret, praedam militibus daret, T<h>ra-
c[h]las bubus, equis, mancipiis captivis locupletaret, manubias in
I'alatio conlocaret, quingentos servos, duo muja vaccarum, equas
mille, ovium decem milia, caprearum quindecim in privatarn
Vakriani congereret, tunc cum Ulpius Crinitus publice apud By-
7antium sedenti Valeriano in thermis egit gratias dicens magnum de

www.dacoromanica.ro
48

se iudicium habitum, quod eidem vicarium Aurelianum dedisset.


quare cum statuit adrogare.
11 Interest epistolas nosse .de Aurelian° scriptas et ipsam adroga-
tionem. epistula Valeriani ad Aurelianum: 'si esset alius, Aureliane
iucundissime, qui Ulpii Criniti vicenx posset implere, tecum de eius
virtute ac sedulitate e,onferrem; nunc te cum <non 'mil:Drew-I> re-
quirere potuissern, suscipe helium a parte Nicopolis, ne nobis
<a>egritudo Crini<t>i obsit. fac, quidquid potes. multa non
dico: in tua erit po testate militiae magisterium. babes sagittarios
Ityr<a>eos trecentos, Armenios sescentos, Arabas central] quin-
quaginta, Saracenos ducentos, Mesopotamenos auxiliares qua-
dri<n>gentos; babes legionem. tertiam Felicem et equites catafrac-
tarios octingentos. tecum erit Hariomundus, Haldagates, Hildomun-
due, Carioviscus. commeatus a praefectis necessaaius in omnibus ca-
stris est constitutus. tuum est pro virtutibus tuis atque &Mania illic
hiemalia et aestiva disponere, ubi tibi nihil deerit, q-uaerere prae-
terea, ubi carrago sit hostium, et vere scire, quanti qualesque sint,
ut non in vanum aut annona coru3um[m]atur aut tela iaciantur, in
quibus res bellica constitute est, ego de te tantu.m deo favente
spew, quantum de Traiano, si viveret, posset sperare res p.; neque
enim minor est, in cuius locum vicemque te legi. consolatum cum
eodem Ulpio Crinito in annum sequentem a die undecirao kal.
Iuniarmn in locum Gallieni et Valeriani sperare te convenit sumptu
publico. levanda est enim paupertas eorum hominum, qui din in re
p. viyentes pauperes Bunt, el nullorunn magia.' his quoque litteris
dicatur, quantus fuerit Aurelianus; et re vera, neque enim quisquam
aliquando ad sammam rerum pervenit, qui non a prima aetate gra-
12 &bus virtutis ascenderit. litterae de consuiatu. 'Velerianus Au-
gustus Aelio Xifidio praefecto aerarii. Aurelian°, cui consulatum de-
tulimus ob paupertatem, qua ille megrim; est, ceteris maior, dabis
ad editione.m circensium aureos Antoninianos trecentos, argenteos
Philippeos minutulos tria milia, in aere sestertiu.m quinquagies,
nicas multicias viriles decem, lineas Aegyptias viginti, mantelia
Cypria paria duo, tapetia Afra decem, <s>tragula Maura deeem,
porcos centum, oyes centum. cOnvivium autem publicum [a]edi iu-
bebis senatoribus [a]equitibus Romanis, hostias majores dues, mi-
nores quattuor'.
Et quoniam etiam de adrogatione lingua me dixeram positu.

www.dacoromanica.ro
49

rum, quae ad tantum principean pertinerent, (paean, ne (xliosior ver-


bosiorve in ea re videar, quam fidei causa inserendam credidi ex
libris Ac<h>oli, qui magister ad.missiolnum Valeriani principis
fuit, libro actorum eius nono:
Cum. consedisset Valerianus Augustus in thenmis apud Byzan- 13
tium, praesente exercitu, praesente etiam officio Palatino, adsi-
dentibus Nummio Tusco consule ordinario, Baebio Macro praefecto
pr<a>et., Quinto Ancario praeside, orientis, adaidentibus etiam
a parte 1<a>eva Avulnio Saturnino Scythici limitis duce et Mur-
rentio Mauricio ad Aegyptum destinato et Julio Tryphone orien-
talis limitis duce et Mae,cio Brundisino praefecto annonae orientis
et Ulpi[ci]o Crinito duce Illyriciani limitis et Thracici .et Fulvio
Bojo duce R<a>etici limitis Valerianus Augustus dixit: 'gratias
tibi agit, Aureliane, res p., prod eam a Gothorum potestate liberasti.
abundamms per te praeda, abunda.mus gloria et his oannibus,
quibus Romana felicitas crescit. cape igitur tibi pro (rebus
gestis tuis coronas murales quattuor, coronas vallares quinque, coro-
nas navales duas, coronas civicas duas, hastas puras decem, vexilla
bicolora quattuor, tunicas russas ducales quattuor, pallia proconsu-
laria duo, togarn praetextam, tunicam pahnatam, togam pictarn,
subarmalem profundum, sellam eburatam. nam te coneulem hodie
designo, scripturus ad senatum, ut tibi deputet scipionem, deputet
etiam fasces; haec enim imperator non solet dare, sed a senatu,
q-uando fit consul, accipere.' post haec Valeriani dicta Aurelianus 14
su.rrexit atque ad manus accessit agens gratias militaribus verbis,
quae propria et ipsa adponenda decrevi. Aurelianus dixit: 'et ego,
domine Valeriane, ianperator Auguste, ideo cu.ncta feci, ideo vulnera
patienter excepi, ideo et equos et coniuratos meos lassavi, ut mihi
gratias ageret res p. et coru3cientia mea, at tu plus fecisti. ago
e<r>go gratias bonitati tuae et accipio consulatum, quern das.
dii facia<n>t et deus [Sol] <in>victus, ut et senatus de me sic
iudicet.' agentibus igitur gratias omnibus circumstantibus Ulpius
Crinitus surrexit atque hac oratione usus est: apud maiores nostros,
Valeriane Auguste, quod et farniliae meae amicum ac proprium fuit,
ab optimis quibusque in filioruan locum fortissimi viri semper electi
sunt, ut vel senescentes familias vel fetus matrim.oniis iam caducos
substituae fecunditas prolis ornaret. hoc igitur, quod Cocceius Ner-
va in Traiano adoptando, q-uod Ulpius Traianus in Hadrian°, q-uod
Hadrianus in Antonin° et ceteri deinceps proposita suggestione fe-
cerunt, in[t] adrogando Aurelian°, quern mili vicariu.m iudicii tui

www.dacoromanica.ro
IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLUMUL IX
4
-- 50
auctoritate fecisti, censui esse referendum, iube igitur, ut lege aga-
tur, sitque Aurelianus here@ sacrorum nominis et bonortun
totiusque iuris Ulpio Cainito iam consulari viso, ipse actutum
15 te iudice consularis.' longu,,u est cuneta pertexere. nam et act<a>e
sunt Crinito a Valeriano gratiae, et adoptio, ut solebat, impleta. me-
mini me in quodam libro Graeco legisse, quod tacendum esse non
credidi, mandatum esse Crinito a Valerian°, ut Aurelianus adopta-
retur, idcirco praecipue quod papuer esset; sed hoc in medio relin-
quendum. puto.
Et quoniam superius epistolam posui, qua su.mptus Aureliano
ad consulatum delatus est, piare posuerim rem quasi frivolam, do-
quenduan putavi: vidimus proxime consulatum Furii Placidi tanto
axnbitu in circo editunx, ut non praemia dan i aurigis sed patrimonia
viderentur, cuan darentur tunicae subsericae, lineae paragaud<a>e,
darentur etiam equi, ingemescentibus frugi hominibus. factum est
enim, ut iam divitiartun sit, non hominuini consulatus, quia utique,
si virtutibus defertur, editorem spoliare non debe[n]t. petierunt
casta illa tempora et magis ambitione populari peritura sunt, sed
nos, ut solemus, hanc quoque rem in medio relinquimus.
16 His igitur tot ac talibus praeiudiciis muneribusque fultus Clau-
diani<s>temporibus tantus en< it> uit, ut post cuan Quintillo quo-
que eius fratre intere.mpto solus teneret imperium. Aure<o>l[ian]o
interfecto, cum. quo Gallienus fecerat pacem. hoc loco tanta est di-
versitas historicorum, et quidern Graecorum, ut alu dicant invito
Claudio ab Aurelian° Aureolum interfectum, alii mandante ac vo-
lente, alii ab imperatore iam Aureliano eundem occisum, alii vero
adbuc a privato, sed haec quoque media relinquemus, ab ipsis pe-
tenda, per quos in litteras missa sunt. illud tamen co <n> stat omne
,ontra Meotidas helium divum Claudivan nulli magis quam Aure-
17 llano credidisse. extat epistula, quam ego, ut soleo, fidei causa,
immo ut alio<s> annalium scriptores fecieae video, inserendam
putavi: Tlavius Claudius [Valeriano] Aurelian° suo salutem. ex-
petit a te munus solitum nostra res p.: adgredere, quid moraris ?
tuo magisterio milites uti volo, tuo ductu tribunos. Glithi* oppug-
nandi sunt, Gothi a T<h>raciis amovendi. eorum enim plerique
<Ha>emimonttun Europamque vexant, quui te pugnante fugerunt.
omnes exercitus Thracicos, mimes Illyricianos totumque limitem in
tua potestate constituo: solitam en nobis [a]ede virtutem. tecum erit
etiam frater Quintillus, cuan occurrerit, ego allis rebus occupatus

www.dacoromanica.ro
51 --
summam belli illius virtutibus tuis credo. misi sane equos decent, lo-
ricas duas et e,etera, quibus munire ad bellum euntem necessitas
.cogit.'
Secuntlis igitur proeliis usus au.spiciis Claudianis reu p. in
integrum reddidit atque ipse statim, ut supra diximus, consensu om-
nium legionum factus est imperator.
Equites sane amnes ante impeaium sub 'Claudio Aurelianus 18
gubemavit, cum offensam magistri eorum incurrissent, quod temere
Claudio non iubente pugnassent.
Idem. Aurelianus contra Suebos et Sarmatas isdem temporibus
vehementissime dimicavit ac florentissimam victoriam rettulit. ac-
.cepta est sane clades sub Aureliano a Marcomannis per errorem.
nam dmn is a fronte non curat, occurre<runt> subito eruin.penti-
bus, dum.que illos a dorso persequi parat, amnia circa Mediolanum
graviter evastata aunt. postea tauten ipsi quoque Marcomanni supe-
rati sunt.
In illo autem timore, quo Marcoananni cuneta vastabant, in-
gentes Romae seditiones motae sunt paventibus cuntis, ne eadem,
quae sub Gallieno fuerant, provenirent. quare etiaan libri Sibyllini
noti beneficiis publicis inspecti sunt inventumque, u.t in certis locis
.eacrificia fierent, quae barbari transire non possent. facta denique
sunt ea, quae praecepta fuerant in diverso caerimoniarum genere,
atque ita barbari restiterunt, quos onuses Aurelianus carptim vagan-
tes occidit.
Libet ipsius senatus consulti formara exponere, quo libro<s>
inspici clarissisni or <dinis> iussit auctoritas:
Die tertio iduum. Ianuariarum Fulvius Sabinus praetor ur- 19
banus dixit: referimus ad vos, p. c., pontificum suggestionem et Au-
reliani principis litteras, quibus iubetwr, ut inspiciantur fatales libri,
-quibus spes belli terminandi sacrato deoru.m imperio continetur.
-scitis enim ipsi, quotiescumq-ue gravior aliquis extitit motus, eos
temper inspectos neq-ue prius mala publica esse finita, qualm ex
bis sacrificioru.m processit auctoritas.' tune surrexit primae senten.-
tiae Ulpius Silanus atque ita loquutus est: sero nimia, p. c., de rei
p. salute consulimur, sero ad fatalia iussa respicimus more languen-
tium, qui ad summos medicos nisi in summa desperatione non mit-
tunt, proinde quasi peritioribus viris maior facienda sit cura, cum
omnibus morbis occurri sit melius. meministis enim, p. c., me in hoc
online saepe dixisse, iam tum CUM prinmm mmtiatum est Marco-

www.dacoromanica.ro
52

mannos erupisee, consulenda Sibyllae decreta, utendum ApoRini&


beneficiis (inserviendum deorum imanortalium praeceptis), recua-
[s] asse vero quosdam, et cum ingenti calumnia recusasse, cuan adu-
lando dicerent tantam principia Aureliani ease virtutem, ut opus non
sit deos coneuli, proinde quasi et ipse vir magnus non deos colat,
non de dis inmortalibus speret, quid plura? audivimus Mures, qui-
bus rogavit opem [dei] ¡ deorurn, quae numquaan cuiquam turpis.
est.} [ut] 'ir fortissimus adiuvetur. agite igitur, pontifices, qua
puri, qua munch, qua aancti, qua vestitu animisque sacris comanodi,
temphun ascendite, subsellia laureata const<r>uite, ve/atis maul-
bus libros evolvite, fata rei p. quae sunt aeterna perquirite. ipatri-
mis matrimisque pueris carmen indicite. nag sumptum sacris, nos
20 apparatum sacrificiis, nos ar<v>is ambarvatia[s] indicemus.' } post
hace interrogati plerique senatores sententias dixerunt, quas longu.m
est innectere. delude aliis menus porrigentibus, Ails pedibus in
sententias euntibus, plerisq-ue verbo consentientibus conditum est se-
natus consultum. itu.m deinde ad teanplum, inspecti libri, proditi
versus, lustra <ta> urbs, cantata carmine, amburbium cdebratum,
ambarva/ia promisee, atque ita solleannitas, quae iubebatur, expleta
est.
Epistula Aureliani de libris Sibyllinis. nam ipsam quoque inT-
didi ad fidem. reru.m. `miror vos, patres sancti, tamdiu de aperiendia
Sibyllinis dubitasse libris, proinde quasi in C<h>ristianorum ec-
clesia, non in templo deorum omnium tractaretis. agite igitur ct
castimonia pontificum caerernoniisque solleannibus iuvate principem
necessitate publica laborantem. inspiciantur libri; s<i> quae fa-
cienda fuerint, celebrentur: quemlibet sumlitum, cuinslibet gentis
captes, quaelibet animalia regia non abnuo, sed libens offero, neque-
enim indecorum est diis iuvantibus vincere, sic apud maiores nos-
tros multa finita sunt bella, sic coepta. si quid est stunptuum, datis
ad praefectum aerarii[m] litteris decerni iussi. est praeterea vestrae
auctoritatis arca publica, quam magis refertam repperio esse quam
cupio.'
21 Cum autein Aurelianus vellet omnibus simul facta exercitus sui
constipatione concurrere, tanta apud Placentiam clades accepta est,
ut Romanum p<a>ene solveretur imperitun. et causa quidem, huiva
periculi perfidia et callidi[a]tas barbarici fuit motus. nam curia eon-
gredi aperto Marte non possent, in silvas se densissimas contulerunt
atque ita nostros vespera incumbente tarbartmt. denique nisi divina

www.dacoromanica.ro
53

.cope post inspectione,m libroruin sacrificiorum.que curas monstris qui-


busdam speciebusque divinis inpliciti essent barbari, Romana vic-
-toria non fuisset.
Finito proelio Marcomannico Aurelianus, ut erat natura fe-
rocior, plenus irarum. Romam petit vindictae cupidus, quam sedi-
tionum asperitas suggerebat. incivilius denique was imperio, vir
.alias optim.us, seditionuin auctoribus interemptis cruent<ijus ea,
q<a>e mollius fuerant curanda, compescuit. interfecti sunt enim
nonnulli etiam nobiles sanatores, cum his leve quiddam et quod con-
temni a mitiore principe potuisset vel unus vel levis vel villa testis
,obiceret. quid multa? magnum illud et quod iam fuerat et quod non
frust<r> a speratun est infamiae tristioris ictu contaminavit impe-
rium. tianeri ooepit princeps optimus, non amari, cuan alii dicerent
per[f]odiendum talem principem, non optandum, allí bonum qui-
dem. medicum., sed mala ratione curantem.. his actis cum videret
posse fieri, ut aliquid tale iteruan, quale sub Gallieno evenerat, pro-
venirei, adhibito consilio senatus muros urbis Ramae dilatavit. nec
tamen pomerio addidit eo tempore, sed postea. pamerio autem ne-
minem principum licet addere msi eu.m, qui agri barbarici aliqua
parte Roananam rem p. locupletaverit. addidit autem Augustus, ad-
didit Traianus, addidit Nero, sub quo Pontus Polem<o>niacus et
Alpes Cottiae Romano noanini s<u.nt> tributae.
Transactis igiturr, quae ad s<a>eptiones atque urbis Aaiun 22
.et civilia pertinebant, contra Palmyrenos, id est contra Zenobiam,
quae filiorum nomine orientale tenebat imperium, iter flexit. multa
in itinere ac magna belloru.m genera confecit. nam in Thraciis et in
111yrico occurrentes barbaros vicit, Gothorum quin etiam ducem
Cannaban sive Carmabauden cum quinqu.e mijibus haminum trans
Danuvium interemit. atque inde per Byzantium. in Bithy<ni>.anz
transitun fecit eamque nullo certamine optinuit. multa eius magna
et pr<a.jeclara tam facta quam dicta eunt, sed oannia libro innec-
tere nec possuanus fastidii evitatione nec volumus, sed ad intellegen-
dos mores atque virtutem pauca libanda stmt. naan cum. Tyanam ve-
nisset eaanque obclusaan repperisset, iratus dixisse fertur: Icanem in
hoc oppido non relinquam.' tune et militibus acrius incumbentibus
spe praed<a>e, et Heraclanunone quodam timore, ne imter ceteros
laccideretur, patriam suam prodente civitas capta est. sed Aurelianus 23
duo statim praecipua, quod unum severitatem ostenderet, alteram
lenitatem, ex imperatoria mente monstravit. nam et Heraclammo-

www.dacoromanica.ro
54

ram proditoram patriae suae sapiens victor occidit et, cuin milites
iuxta illud dictum, quo canem se relicturum apud T[h]yanos ne-
garat, eversionem urbis exposcerent, respondit his: 'canean', inquit,
'negavi in has urbe me relicturum: canes oannes occidite.' grande
principia dictum, grandius anilitun fac[a]turn, nam iocatum prin-
cipis, quo praeda negabatur, civitas servabatur, totus exercitus ita
quasi ditaretur, accepit. epistula de Heraclaananone: 'Aurelianus
Augustus Mallio Ghiloni. occidi passus sum euius quasi beneficio
T[h]yanam recepi. ego vero proditorema amare non potui et libenter
tuli, quod eu.m milites occiderunt, neque enim mihi fidem servare
potuisset, qui patriae non pepercit. soluin denique ex omnibus, qui
oppugnabantur, campus accepit. divitem hominean negare non pos-
sum, sed cuius bona eius liberi<s> reddidi, ne quia me causa pe-
cuniae locupletem hominem occidi passum esse criminaretur.'
24 Capta autem civitas est miro modo. nam cuan Heraclammon
locum ostendisset aggeris naturali specie tumentean, qua posset Au-
relianus cultus ascendere, ille consoendit atque data purpurea cla-
mide lutos civibus, foris militibus se ostendit, et ita civitas capta
est,'quasi totus in muris Aureliani fuisset exercitus.
Taceri non debet res, q-uae ad famam venerabilis vid pertinet-
fertur enim Aurelianum de T[h]yan<a>e civitatis eversione vere
dixisse, vere cogitasse; vea-uan Apollonium. T[h]yan<a>.euan, ce-
leberrimae famae auctoritatisque sapientem, veteram philosophum,
amicuan ver<e> deorum, ipsuan etiam pro nuanine freq-uentandum,
recipienti se in tentorium ea forma, qua videtur, subito adFstitisse
atque haec Latine, ut homo Pannonius intellegeret, verba dixisse :
'Aureliane, si vis vincere, nihil est quod de civium meorum nee&
cogites. Aureliane, si vis imperase, a cruore innocentivan. abstine.
Aurelianet dementer te age, si vis vivere.' norat vultum philos-
sophi venerabi/is Aurelianus atque in multi& eius isnaginean vide-
rat templis; denique statim adtonitus et ianaginenn et statuas et
tetmplum <e>idem promisit atque in meliorem redit mentean. haec.
ego et a gravibus viais conperi ¡et} in Ulpiae bibliothecae libris re-
legi et pro maiestate Apollonii magia credidi. quid enim illo viro
sanctius, venerabilins, antiquius diviniusque inter homines fuit? ille
mortuis reddidit vitam, ille multa ultra hotmines et fecit et dixit-
quae qui velit nosse, Graecos legat libros, qui de eius 'vita conscripti
sum. ipse autem, si vita suppetit atque ipsius viri favor vi[s] guerit,
breviter saltean tanti viri facta in litteras mittam, non quo illius viri

www.dacoromanica.ro
55

gesta munere mei sermonis indigeant, sed ut ea, quae miranda sunt,
ornnium voce praedicentur.
Recepta T[h]yana Antiochiam proposita omnibus inpunitate 25
brevi apud Dafnem certamine optinuit atque inde praeceptis, quan-
tum probatur, venerabilis viri Apollonii parens hu.manior atque de-
mentior fuit. pugnatum est post haec de summ.a rerum contra Ze-
nobiam et Za[no]b[i]am eius socium. apud Emessam magno certa-
mine. cumque Aureliani equites fatigati iamn p<a>ene discederent
ac terga darent, subito vi numinis, quod postea est proditum, bor.
tante quadam divina forma per pedites etiani equites restituti aunt.
fugata est Zenobia cum Zaba et plenissime parta victoria, recepto
igitur orientis statu Emesam. victor Aurelianus ingressus est ac statim
ad templum Heliogabali tetendit, quasi cammuni oiTicio vota solu-
turns. verum illic eam formam numinis répperit, q-uam in bello sibi
faventem vidit. quare et illic templa fundavit donariis ingentibus
positis et Romae Soli templum posuit maiore honorificentia conse-
cratum, ut suo dicem.us loco.
Post hace Palm.yram iter flexit, ut ea oppugnata laboruan ter- 26
minus fieret. sed in itinere a latronibrzs Syris male accept° frequen-
ter exercitu multa perpessus est et in obsidione usque ad ictumn sa-
gittae periclitatus est.
Epistula ipsius extat ad Mucaporem mima, in qua de huius
belli difficultate ultra pudorem imperialem fatetur: 'Romani me
modo dicunt helium contra feminam gerere, quasi sola mecum Ze-
nobia et euis viribus pugnet, atque hostium <rantunr>. quantum
si vir a me oppugnandus esset, <adest, sed sub fem>in<a> con-
scientia et timore longe deteriore dici non potest, quantum hic
eagittarum est, qui belli apparatus, quantum telorum, quantum
lapidum, nulla par muri est, quae non Minis et ternis ba/-
listis occupata sit; ignes etiani torm.entis iaciuntur. quid plura?
tim<et> quasi femina, pugnat quasi <vir> poenam timen[te]s.
sed credo adiuturos Romanam rem p. [viz] deos, qui nu2nquarn no-
stris conatibus defuerunt.'
Denique fatigatus ac pro malle fessus litteras ad Zenobiam
misit deditionem illius petens, vitam prcvmittens, quarum exemplum
indidi: 'Aurelianus imperator Rocmani orbis et receptor orientis Ze-
nobiae ceterieque, quos societas tenet bellica, sponte facere
debuistis id, quod m.eis litteris mule iubetur. deditionem enim
praecipio inpunitate vitae proposita, ita ut illic, Zenobia, cum

www.dacoromanica.ro
56

tuis agas vitam, ubi te ex senatus a.mplissimi sententia conlocavero.


gem,mas, auram, argentum, sericum, equos, camelos in Romanum
aerarimn. conferatis. Palmyrenis ius suum servabitur.'
27 Ha[e] c epistula accopta Zenobia superbius insolentiusque re-
scripsit quam eius fortuna poscebat, credo ad terrorem. nam eius
quoque epistulae exemplum indidi: 'Zenobia regina orientis Aure-
lian° Augusto. nemo adhuc praeter te hoc, quod poscis, litteris petit.
virtute faciendura est quidquid in rebus bellicis est gerendum. de-
ditionem meam petisa, quasi nescias Cieopatram reginam perire ma-
luisse quam in qualibet vivere dignitate. nobis Persarum auxilia
non desunt, quae iam speramus, pro nobis slant Saraceni, pro nobis
Armenii. latrones Syri exercitum tuuan, Aureliane, vicerunt. quid?
si igitur illa venerit manus quae undique speratur, pones profecto
supercilium, quo aumc mihi deditionem, quasi oannifariam victor,
imperas.'
Hanc epistulaan Nic[h]omachus se transtulisse in Graecum ex
lingua Syrorum dicit ab ipsa Zenobia dictatam. nam illa superior
Aureliani Graeca anima ea.
28 His acoeptis litteris Aurelianus non erubuit, sed iratus est sta-
timq-ue collect° exercitu ac ducibus Buis undique Palmram obsedit
neque quicquam vir fortis reliquit, quod aut inperfectum videretur
aut incuratuan. nani et auxilia, quae a Persia anima fuerant, inter-
cepit et alas Saracenas Anmeniasque corrupit ague ad se modo fero-
niter modo subtiliter transtulit, denique multa vi mulierem potentis-
simam vicit. victa igitur Zenobia cu,m fugeret camellia quos dro-
medal; vocitant, atque ad Persas iter tenderet, equitibus missis est
capta atque in Aureliani potestatean deducta. victor itaque Aurelia-
nus totiusque inn orientis possessor, cum in vinculis Zenobiam te-
neret, cuan Persia, Armeniis, Saraoenis super<b>ior atque insolen.
flor egit ea, quae ratio temporis postulabat. tuno ill<ata>e vestes,
quas in templo Solis videmus, consertae gemanis, unto Persici dra-
cones et t[h]iarae, tune genus purpurae, qu.od postea nec ulla gens
detulit nee Romanus orbis vidit. de qua pauca saltean libet dicere.
29 aneministis enim fuisse in templo Iovis Optimi Maxitmi Capitolini
pallinm breve purpureum lanestre, ad q-uod emu matronae atque
ipse Aurelianus iungerent purpuras suas, cineris specie decolorani
videbantur ceterae divini comp aratione fulgoris. hoc munus rex Per-
sia.= ab India interioribus sumptum Aurelian° dedisse perhibetur,
scribens: 'sume purpuram, qualis apud nos est.' sed hoc falsum
fuit.} nam postea diligentissime et Aurelianus et Probus et proxime

www.dacoromanica.ro
57

Diocletianus missis diligentissimis confectoribus requisiverunt tale


genus purpurae nee tauten invenire potuerunt. dicitur enim, sandyx
Indica talem purpuram facere, si curetur.
Sed [sed] ut ad incepta redeam.us: ingens tamen strepitus mi- 30
litum fuit omnium Zenobiam ad poenaan poscentium. sed Aurelia-
nus indign<um> aestimans mulierean interimi, occisis plerisque,
quibus auctoribus illa helium Moverat, paraverat, gesserat, triumpho
mulierezn reservavit, ut populi Romani °culls esset ostentui grave
inter eos, qui caesi aunt, de Longino filosofo fuisse perhibetur, quo
illa anagistro usa esse ad Graecas lit-tetas dicitur. quem quidem Au-
relianus idcirco dicitur occidisse, quod superbior lila epistula 4)81118
diceretur dictata consilio, quamvis Syro esset sermone contexta.
Pacato igitur oriente in Europam Aurelianus redit victor atque
illic Carporum copias adfliadt et, cuan ilium Carpicuin senatus
absentem vocasset, mandasse[t] ioco fertur: 4superest, p. c., ut me
etiam. Carpisclum vocetis.' carp [1]isc<i>um enim genus ca/ciamenti
ease satis notum est. <quod>cognomen [qttod] deforme videbatur,
cum et Gothicus et Sarmaticus et Armenicus et Parthicus et Adia-
benicus iam ille di [ s ] ceretur.
Rarum est ut Syri fidem servent, immo difficile. nam Palmy- 31.
reni, qui iam ;ieti atque contusi fuerant, Aurelian° rebus Europensi-
bus occupato non anediocriter rebellarunt. Sandarionem enim,
quern in praesidio illic Aurelianus posuexat, cum sescentis sa-
gittariis oc. ciderunt Achilleo cuidam parenti Zenobiae parantes
imperium. verum adeo Aurelianus, ut erat paratus, e Rhodopa re-
vertit atque urbean, quia ita merebatur, evertit. crudelitas denique
Aureliani vel, ut quidam dicunt, severitas eatenus extitit, ut epistula
eius feratur confessionem imnanissimi furoris ostentan& cuius hoc
exemplum eat: Aurelianus Augustus Cerronio Basso, non oportet
ulterius progredi militum gladio& iam satis Palmyrenorum caesum
atque concisum eat. mulieribus non pepercimus, infantes occidimus,
senes iugulavimus, rusticos interecmimus. cui tetras,. cui urbem dein-
ceps relinquemus? parcendum est his, qui remanserunt. credimus
enim tam paucos tam anultoruan suppliciis esse correctos. templum
sane Solis, quod apud Pa/myram aquiliferi legionis tertiae cum
vexilliferis et draconario et cornici<ni>bus atque liticinibus diri-
puerunt, ad earn formant volo, qu.ae fuit, reddi. babes trecentas auni
libras <de> Zenobiae capsulis, habes argenti mille octingenta
pondo de Palmyrenorum bonis, babes gemmas regias. ex his omni-
bus fac cohonestan i teanplum: mili et diis inmortalibus gratissimum

www.dacoromanica.ro
feceris. ego ad senatu.m scribam, petens, ut mittat pontificem, qui
dedicet tem.plum.' haec litterae, ut vIdemus, indicant satiatam esse
inmanitatem principie duri.
32 Securior denique iterum in Europain redit atque illic °nines,
qui vagabantur, hostes nota illa sua virtute contudit. interim res
per Thracias Europainque alumni Aurelian° ingentes agente Firmus
q-uidam extitit, qui sibi Aegyptum sine insignibus imperil, quasi ut
esset civitas libera, vindicavit. ad quem continuo Aurelianus revertit,
nec illic defuit felicitas solita. nam Aegyptuan statim recepit atque,
ut erat ferox animi, cogitationeni ultus, vehe,menter irascens, quod
adhuc Tetricus Gallias optineret, occidentem petit atque ipso Te-
trico exercitum suum prodente, quod eius scelera ferre non
posset, deditas sibi legiones optinuit. princeps igitur totius orbis
Aurelianus pacatis oriente[m], Gallia atque u<n>dique ter-
r[or]i<s> [victo eripe 'me his invicte malls] Romam iter flexit,
<uf> de Z <en> obia et Tetrico, hoc est de oriente et de occidente,
triumphum Romanis oculis exhiberet.
33 Non abeque re est cognoscere, qui fuerit Aureliani triumphus:
fuit enim speciosissimus. currus regii tres fuerunt, in his unus Ode-
nati, argento, auro, gemmis operosus atque distinctus, alter, quern
rex Persarum Aurelian° dono dedit, ipse quoque pari opere fabri-
catus, tertius, quem sibi Zenobia composuerat sperans se urbem. Ro-
m.am cum co visuram; quod illam non fefellit, nam CUM co urbem
ingressa est victa et triumphata. fuit alius currus quattuor cervis
iunctus, qui fuisse dicitur regis Gothorum. quo, ut m.ulti memoriae
tradiderunt, Capitolium Aurelianus invectus est, ut illic c<a>ederet
cervos, quos cum eodem curru captos vovisse Iovi Optimo Maximo
ferebatur. praecesserunt elephanti viginti, ferae mansuetae Libycae,
Palaestinae diversae ducent<a>e, quas statim. Aurelianus privatis
donavit, ne fiscum annonis gravaret; tigrides quattuor, carnelopar-
dali, alces, cetera talia per ordinean ducta, gladiatoruin paria octin-
genta praeter captivos gentium. barbararum Blearunyes, .Axo-
mitae, Arabes Eu[n]d<a>eano[m]nes, Indi, Bactrani, Hiberi, Sa-
raceni, Persae curn suis quique m.uneribus, Gothi, Halani, Roxolani,
Sarraatae, Franci, Suevi, Vandali, Germani, religati<s>. manibus,
captivi <ut>pote. <p>raecesserunt inter hos etiaan. Palmyreni,
qui superfuerant, principes civitatis et Aegyptii ob rehellionem.
34 Ductae Bunt et decem mulieres, quas virili habitu pugnates in-
ter Gothos ceperat, cum multae essent interemptae, quas de Amazo-
nu.m genera titulus indicabat: praelati sunt tituli gentium nomina

www.dacoromanica.ro
59

continentes, inter haec fuit Tétricus elamide.4oecea, tunica galbina,


bracis Gallicis ornatus, adjunct° sib* filio, quern imperatorem in Gal-
lia nuncupaverat. incedebat etiam Zenobia, ornata gemmis, catenis
a.ureis, quas alii sustentabant. praeferebantur coronae omnimn civita-
tum aureae titulis eminentibus proditae. jam populus ipse Roma-
nus, iam vexilla collegioruzn atcfue castroruin et catafractarii milites
et opes regiae et omnis exercitus et senatus (etsi aliquantuLo tris-
tor, quod senatores triunaphari videbant) multum pompae addide-
rant. denique vix nona hora in Capitolimn pervenit, sero autem ad
Palatium. sequentibus diebus datae sunt populo voluptates ludorum
scaenicoruan, ludorum circensiu.m, venationum, g/adiatorum, nau-
machiae.
Non praetereundum videtur, q-uod et populus memoria tenet 35
et fides historica frequentavit, Autrelianum eo tempore, quo profici-
scebatur ad oriente,m, bilibres coronas populo promisisse, si victor re-
diret, et, cum aureas populus speraret neque Aurelianus aut posset
aut vellet, coronas eum fecisse de panibus, qui nunc siliginei vo-
cantur, et singulis quibusque donasse, ita ut siligineuan suum cotidie
toto aevo suo et unusquisque et acciperet et posteris suis dimitteret.
nam idem Aurelianus et porcinaan carman p. R. distribuit, quae
hodieque dividitur.
Leges plurimas sanxit et quidem salutares. sacerdotia compo-
suit, templum Solis fundavit et porticibus roboravit; decrevit etiam
emolumenta sartis tectis et ministris.
His gestis ad Gallia*, profectus Vindelieoe obsidione barbarica
liberavit, deinde ad Illyricum redit paratoque magno potius quam
ingenti exercitu Persis, quos eo quoque teanpore, quo Zenobiam su-
peravit, gloriosissime iam, vicerat, bellum indixit sed cum iter fa-
ceret apud C<a> enofrurium mansionem, quae est inter Heracliam
et Byzantium, malitia notarii sui et manu Mucaporis interempts est.
Et causa occidendi eius quae fuerit et quemadmoduin sit oc- 36
cisus, ne res tanta lateat, brevi edisseram. Aurelianus, quod negari
non potest, severus, truculentus, sanguinarius fuit princepa hic, cum
usque eo severitatem tetendisset, ut et filiam sororis occideret non
in magna neque in satis idonea causa, iam prianuni in odium suorum
venit. incidit autetm, ut se res fataliter agunt,. ut [o]Mneste[c]um
quendam, quern pro notario secretorum habuerat,libertum,ut quidam
dicunt, suum, infeneiorem sibi minando redderet, quod nescio quid
de [q]eo suspicatus esset. Mnesteu.s, qui sciret Aurelianum neque
frustra minan solere neque, 8i minaretur, ignoseere, brevem nomi-

www.dacoromanica.ro
60

.nu.m conscripsit raixtis his, quibus Aurelianus vere irasoebatur, cum


his, de quibus nihil asperu.m cogitabat, addito etiam suo nomine,
quo magia fidem faceret ingestae sollicitudinis, ac brevean legit sin-
gulls.). quortun nomina continebat, addens disposuisse Aurelianum
eos omnes occidere, illos vero debere suae vitae, si viri sint, subve-
nire. hi[c] cum exarsissent, timore, qui merebantur offensam, do-
lore[m] innocentes, <quod>beneficiis atque officiis Aurelianus vi-
debatur ingratus, in supra dicto loco iter facientem.principem 811.
bito adorti intere.merunt.
37 Hic finis Aurelian° fuit, principi necessario magia quam bono.
quo interfecto cum esset wee prodita, et sepulchrum ingens et tem.
plum illi detulerunt hi, a quibus interemptus est. sane Mnesteus
postea subreptus ad stipitem bestiis obiectus eat, quod statuae mar-
moreae posit<a>e in eode.m loco utrimque significant, ubi
et in columnis divo Aurelian° statuae constitutae stmt. senatus mor-
tein eius graviter tulit, gravius Lunen p. R., qui vulgo dicebat Aure-
lianum p<a>edagoguan esse senatorum. imperavit annis <quin-
que mensibus> sex minus paucis diebus ac rebus magnis gestis inter
divos relatus es<t>.
Quia pertinet ad Aurelianum id quod in historia relatum est,
tacere non debui. nain multi ferunt Quintillum, fratrean Claudii,
cum in praesidio Italic° esset, audita morte Claudii sumpsisse im.-
perium, verum postea, ubi Aurelianu.m comperit imperare, a toto e-
xercitu ea de <causa re>lictum; cumque contra elan contionaretur,
nec a militibus audiretur, incisis sibimet venia die vicesimo imperii
sui perisse. quidquid sane scelertun fuit, quidquid anal<a>e con-
scientiae vel artiuin funestarum, quidquid denique factionuan, Aure-
38 haulm toto penitus orbe purgavit. hoc quoque ad rem pextinere ar-
bitror Vabalati filii nomine Zenobia<m>., non Timolai et Heren-
niani imperium tenuisse quod tenuit. fuit sub Aurelian° etiam mo-
netariortun helium Felicissimo rationali auctore quod acerrime se-
verissimeque conpescuit, septem tamen anil[it]ibus suoruim militum
intere.mptis, ut epistola docet missa ad Ulipium Crinitum ter consu-
lean, qui eum ante adoptaverat: 'Aurelianus Augustus Ulpio patri.
quasi fatale quiddam mihi sit, ut omnia bella, quecumque geesero,
omnes motus ingravescant, ita etiam seditio intramurana bellum mihi
gravissimum peperit. monetarrii auctore Felicissiano, ultimo servorum,
cui procurationem fisci mandaveram, rebelles spiritu3 extulerunt hi
conpressi sunt septem mil[it]ibus Lembariorum et Riparensium et

www.dacoromanica.ro
61

Castrianoru.m et Daciscoru.m interermptis. mide apparet nullam


a dis inmortalibus datam sine <dif> fieultate victoriam.'
Tetricu.m tritunphatum correctorean Lucaniae fecit, filio eius
in senatu manente. templum. Solis magnificentiseianun constituit.
muros urbis Romae sic ampliavit, ut q-uinquaginta prope milia mu-
rorum eius ambitus teneant. idem quadru[m]platores ac delatores
ingenti severitate persecutus est. tabulas publicas ad privatortun se-
curitatem exuri in foro Traiani semel iussit. anmestia etia.m sub eo
defictorum publicorum decreta est [te] exemplo A [n]the<nie>n-
sium, cuius rei etiam Tullius in Philippicis meminit. flares. provin-
ciales repetundarum ac peculatus reos ultra militarein modum est
persecutus, ut eos ingentibus suppliciis cruciatibusque puniret.. in
templo Solis multum aun i gemmarumque constituit. cuan vastatum
Illyricum ac Moesiam deperditam videret, provinciam. Transdanu-
vina<m> Daciaan a Traiano constitute= sublet° exercitu et provin-
cialibus reliquit, desperans eam posse retineri., abductosque ex ea
populos in Moesia conlocavit appellavitque suam Daciam, quae nunc
dues Moesias dividit. dicitur praeterea huius fuisse crudelitatis, ut
plerisque senatoribus simul<a>tam ingereret factionem coniura-
tionis ac tyrannidis, <quo> facilius eos posset occidere. addunt non-
nulli filiu.m sororis, non filiam, ab eodem interfectum, plerique
autem etiam filium sororis.
Quam difficile sit imperatorem in locum boni principia legere, 40
et senatue sancti or<din>is gravitas probat et exercitus prudentis
auctoritas: occiso namque severissimo principe de imperatore deli-
gendo exercitus frettulit ad senatum, idcirco quod nullum de bis fa-
ciendum putabat, qui tam bonum principem occiderant. veru.m se-
natus bane eandem electionem in exercitu.m refudit, sciens non li-
benter iam milites accipere imperatores eos, quos senatus elegerit.
denique id tertio factum est, iia ut per eex menses imperatorem Ro-
menus orbis non habuerit, omnesque indices hi[i] permanerent,
quos aut senatus aut Aurelianus elegerat, nisi quod pro consule Asiae
Faltonius Probus in locum Arelli Fusci delec[i]t<us>.
Nan iniucundum est ipsas inserere litterae, quas ad senatum 41
exercitus miau: 'felices ac fortes exercitus senatui P. Q. R. Aurelia-
nus imperator noster per fraudem unius hominis et per errorem bo-
norum ac maloru.m intere.mptus est. hunc inter deos referte, sancti
et <venerabiles>domini p. c., et de vobis aliquem, sed dignum ves-
tro indicio principem mittite. nos enim de his, qui ve! errarunt
[qui] vel male fecerunt, imperare nobis neminem patirnur.' res-
www.dacoromanica.ro
62

criptum ex searatus consulto. cum die III. nonarum Februari<ar>


um senatus amplissimus in curiam Pornpilianam convenisset, Aure-
lius Gordianus c,onsul dixit: 'referimus ad vos, p. c., litteras exercitus
felicissimi.' quibus recitatis Aurelius Tacitus, primae sententiae se-
nator, ita loquutus est: (hic autem est qui post Aurelianum sententia
omnium imperator est appellatus.) 'recte atq-ue ordine consuluissent
dii immortales, p. c., si boni principes ferro in.violabiles extitissent,
ut longiorem ducerent vitam neque contra eos aliqua esset po-
testas his, qui neces infanda<s> tristis<s>ima mente concipiunt.
viveret enim princepo Aurelianus, quo <neque fortior>. neque uti-
lior fuit quisquam. respirare certe post infelicitatem Valeriani, post
Gallieni mala imperante Claudio coeperat nostra res p.; at eadem
reddita fuerat Aureliano toto penitus orbe vincente. ille nobis Gal-
lias dedit, ille Italiarn liberavit, ille Vindelicis iugum barbaricae ser-
vitutis arnovit. illo vincente Illyricum restitutum est, redditae Ro-
manis legibus Thraciae. ille, pro pudor[e], orientem fesnineo pres-
sum iugo in nostra lira restituit, ille Persas, insultantes adhuc Va-
leriani nece, fudit, fugavit, oppressit, illum Saraceni, Blemmyes,
Axosnit<a>e, B [r] actrani, Seres, Hiberi, Albani, Armenii, populi
etiam Indorum veluti praesentem p<a>ene venerati aunt deum.
illius donis, quae a barbaris gentibus sneruit, refertum est Capito-
lium. quindecim milia libranun aun i ex eius liberalitate unum tenet
templu.m, oninia in urbe fana eius micant donis. quare, p. c., vel deos
ipsos jure convenio, qui talem principent interire passi stint, nisi
forte seeum eum esse maluerunt. de,cerno igitur divinos honores,
idque vos mines aestimo esse facturos. nam de imperatore diligendo
ad eundem exercitum censeo ease referendusn. e[s]tenim in tali ge-
nere sententiae nisi fiat quod dicitur, et electi pericalum erit et
elegentis invidia.' probata sententia est Taciti. attamen cum iterum
atque iterum mittereturr, ex senatui consulto, quod in Taciti vita
dicemus, Tacitus factus est imperator.
42 Aurelianus filiam solam reliquit, cuius posteri etiasn nunc
Romae sunt. Aurelianus naanque pro commie Ciliciae, senator opti-
mus, sui vere iuris vitaeque venerabilis, qui mine in Sicilia vitam
agit, eius est nepos.
Quid hoc esse dicam, tam paucos bonos extitisse principes,
cum lam. tot Caesarea fuerint? nam ab Augusto in Diocletianum Ma-
ximianunique principes quae series purpuratorum sit, index publi-
CU9 tenet, sed in his optisni ipse Augustus, Fl(avius) Vespasianus,
Fl(avius) Titus, Cocceius Nerva, divus Traianus, divus Hadrianus,
www.dacoromanica.ro
63

Pius et Marcus Antonini, Severus Afer, Alexander Mamm<a>eae,


divus Claudius et divus Aurelianus. Valerianum, enim, cum
optimus fuerit, ab oumibus infelicitas <se> par< a> vit vides,
quaeso, quam pauci sint principes boni, ut bene dictum sit
a quo- dam naimico scurra Claudfi huius te,mporibus in. uno anulo
bonos principes posse perscribi atque depingi. at contra quae series
maloru.m? ut enim omittam.us Vitellios, Caligulas et Nerones, quis
ferat aVlaximinos et Filippos atque illam inconditae multitudinis
f <a> ecem? tametsi D[a]ecios excerpere debeam, quorum, et vita
et more veteribus comparanda est.
Et quaeritur quidem, quae res malos principes facial: iam 43
primum, mi amice, licentia, deinde rerum copia, amici praeterea
probi[s], satellites detestandi, eunuchi avarissimi, aulici vel stulti
vel detestabiles et, quod negari non potest, rerum publicaruin igno-
rantia. sed ego a patre meo audivi Diocletianum principem iarn pri-
vatum dixisse nihil ease difficilius quam bene imperare. colligunt
se quattuor vel quinque atque unum consiliurn ad decipiendum
peratorem capiunt, dicunt, quid probandum sit. imperatar, qui domi
clausus est, vera non novit. cogitur hoc tantu,m scire, quod 1111 lo-
quuntur, facit indices, quos fieri non oportet, amovet a re p., quos
debeat optinere. quid multa? ut Diocletianus ipse dicebat, bonus,
.cautus, optimus venditur imperator. haec Diocletiani verba stint, quae
idcirco inserui, ut prudentia tua sciret nihil esse diffi<ci>lius bono
principe.
Et Aurelianum quidem multi neque inter bonos neque inter
malos principes ponunt, idcirco qttod ei dementia, imperatorurn
/ (104 prima, defuerit. Verconnius Herennianus praefectus praetorii
Diocletiani teste Asclepiodoto saepe dicebat Diocletiantun frequen-
ter dixisse, cum Maximiani asperitatem reprebenderet, Aurelianum
magia ducean ease debuisse quam principem. nam eius nimia fero-
citas eidem displicebat.
Mirabile fortasse videtur quod conpertum. Diocletiano Ascle- 44
piodotus Celsino consiliario suo dixisae perhibetur, sed de hoc pos.
ten iudicabunt. dicebat enim quodam tempore Aurelianum Ga/lica-
-nas consuluisse Dryadas sciscitantem, utrum apud eius posteros im-
perium permaneret, cum. Mao respondisse dixit nullius clarius in
re[8] p. nocmen tin= Claudii posterorum futurum. et est quidem
iam Constantin); imperator, eiusdem vir sanguinis, cuius puto pos-
teros ad eam gloriam, quae a Dryadibus prommtiata sit, pervenire.

www.dacoromanica.ro
64

quod idcirco ego in Aureliani vita constitui, quia haec ipsi Aure-
liano cotuntlenti <re> sponsa sunt.
45 Vectigal ex Aegypto u<r>bi Romae Aurelianus vitr [e]i, char-
tae, lini, stupp<a>e atque anabolicas species aeternas constituit.
thermas in Transtiberina regime Aurelianus facere paravit hiema-
les, quod aquae frigidio[e]ris copia illic deesset forum nominis sui
in Ost<i>ensi ad mare fundare coepit. in quo postea praetorium
publicurn constitutum est. amicos suos honeste ditavit, ,et modice, ut
miserias paupertatis effugerent et divitiarum invidiam patrimonii
moderatione vitarent. y <e>stem <h>olosericam neque ipse in
vestiario suo habuit neque alteri utendam dedit. et cum ab eo uxor
sua peteret, ut [t]unico pallio blatt<e>o .serico uteretur, ille res-
pondit: 'abis ut auro fila peasentur.' libra enim aucri tune libra serici
46 fuit. habuit in animo, ut aura= neque in cameras neque in tunicas ne-
que in penes neque in argentuni mitteretur, dicens plus aun i ease in
rerum natura (pari argenti, sed aurum per varios brattearum, fil [i] o-
rum et liquationum usas perire, argentum auteni in suo usu manere.
idem dederat facultatem, ut aureis, qui vellent et vasis uterentur et
poculis. dedit praeterea potestatem, ut argentatas privati c[h]ar-
ruchas haberent, cum antea aerata et [a]eburata vehicula fuissent.
idem concessit, ut blatteas matronae tunicas haberent <et>ceteras
vestes, cum antea coloreas babuissent et ut multum oxyp<aedero-
tinas. ut fibulas aureas gregarii milites haberent, idern primus con-
cessit, cuan antea argenteas habuissent. paragaudas vestes ipse pri-
mus militibus dedit, cu.m ante non nisi rectis purpureis accepissent,
et quidem aliis monolore[a]s, aliis dilores, trilores aliis et usque ad
47 pentelores, quales hodie lineae aunt. panibus u[e]rbis Romae un-
ciam de Aegyptio vectigali auxit, ut quadam epistula data ad prae-
fectum annonae urbis etiam ipse gloriatur: Aurelianus Augustus
Fl(avio) Arabiano praefecto amonae. inter cetera, quibus dis faven-
tibus Romanam rem p. iuvimus, nihil mihi est magnificentius, quam
quo d additamenlo uncae omne[m] annul/arum urbi <e> a [ u] ruin ge-
nus iuvi. quod ut esset perpetuum, naviculacrios Niliacos apud <A >.
egyptum novas et Romae amnicos posui, Tiberinas extrmd ripas, va-
dum alvei tumentis effodi, diis et Perennitati vota constitui, abnam
Cererem consecravi. nunc tuum est officium, Arabiane iucundissime;
elaborare, ne meae dispositiones in irritum verdant. neque enim p.
R. saturo quicquam potest ease laetius.'
48 Statuterat et vinum gratuitu.m p. R. dare, ut, quem ad modu.n/

www.dacoromanica.ro
65

oleum et panis et porcina gratuita praebentur, sic etia.m vinum da-


retur, quad perpetuuni hac dispositione conceperat. Etruriae per
Aareliam usque ad Alpes cmaritimas ingentes agri sunt hique ferti-
les ac silvosi. statuerat igitur dominis, locomen incultorum
qua<. n> tuin[en] vellent, gratis dare atque illic familias captivas
constituere, vitibus montes conserere atque ex eo <o>per<s> vi-
num dare, ut nihil redituuin fiscus ac,ciperet, sed totum p. R. con-
cederet. facta erat ratio dogae, cuparu.m, navimn et apeman. sed
multi dicunt Aurelianuan, ne id faceret, praeventum, alii a praef.
praetorii suo prohibitum, qui dixisse fertur: 'si et vinum. p. R. da-
mus, superes; ut et pullos et anseres demus.' argumento est id vere
Aurelianuan cogitasse, imano etiam facere disposuisse vel ex aliqua
parte fecisse, quad in porticibus templi[s] Solis fiscalia vina ponun-
tur, non gratuita populo eroganda sed pretio. scienduan tamen con-
giaria ilium, ter dedisse, donasse etiam p. R. tunicas albas manicatas
ex diversis provinciis et lineas Afras atque Aegyptias puras, ipsum-
que primum donasse oraria p. R., quibus uteretur populus ad fa-
vorem.
Displicebat ei, cuan esset Rocmae, habitare in Palatio, ac magia 49
placebat in bards Sallusti vel in Damitiae vivere. miliarensem dC-
nique porticum in hortis Sallusti ornavit, in qua cotidie et equos et
se fatigabat, quamvis esset non bon<a>e valetudinis. servos et mi-
nistros peccantes coram se c<a>edi iubebat, ut plerique dicunt,
causa tenendae severitatis, ut alii, studio crudelitatis. ancillam suam,
quae adulterium cum conserva suo fecerat, capite punivit, multos
servos ex familia propria, qui peccaverant, legibus audiendos iudi-
ciis publicis dedit. senatum sive senaculum, matronis reddi voluera;
ita ut primae illic quae sacerdotia senatu auctore meruissent calceos
mullos et c[a]ereos et albos et <h>ederacios virus omnibus tulit,
mulieribus reliquit. cursores eo habitu, quo ipse habebat, senato-
ribus concessit. concubinas ingenu<a>s haber vetuit. eunuchorum
modum pro senatoriis professionibus statuit, idcirco quad ad ingen-
tia pretia pervenissent vas argenti eius numquam, triginta libras
transiit. convivivan de assaturis maxime fui; vino russo
maxime *delectatus est. medicam ad se, cum <a>-egrotaret, 50
numquam vocavit, sed ipso se in[a] edia praecipue curabat. uxori et
filiae annu<u>im sigillaricium quasi privatus instituit. semis suis
vestes easdem imperator quas et privatus dedit praeter duos senes,
Taus quasi liberties plurimu.m detulit, Antistium et Gillonem,
IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLUMUL IX 5
www.dacoromanica.ro
66

<qui> post eum ex senatus sententia manu missi aunt. erat quidem
rarus in voluptatibus, sed miro modo mimis delectabatur, vehemen-
tissime autem delectatus eat fagone, qui usque eo multum, comedit,
ut uno die ante mensam eius aprum integruni, centum panes, berbi-
cern et porcellu.m comederet, biberet autem infundibulo adposito
plus orca.
Habuit tempus praeter seditiones quasdam domesticas fortuna-
tissimu.m. populus eu.m Romanus am.avit, senatus et timuit

www.dacoromanica.ro
VIEATA DIVULUI AUREIJAN

L Autorul aratä, in introducerea sa, cum a ajuns, la indemnul lui


Tiberianus, prefectul Romei, si descrie vieata impiratului Aurelian.

Cu prilejul veselei särbatori a zeitei Cibela, and, duprt cum


se gtie, se fac gi se spun tot felul de lucruri distractive, Iunius Tibe-
rianus 2) prefectul Romei, bitrbat ilustra gi Si cArui nu,me trebuie
pomenit cu respect, m'a luat cu sine in trisura sa de magistrat 2). Aci,
fiind departe de ori ce afaceri gi de chestiuni politice, am inceput
2 linigte o lungii conversatie, de la Palatin pila la parcul luf
Varius 2)gi, intre altele, am vorbit impreuni mai ales despre
vieata Imprtratilor. i, cgind am ajuns la templul Soarelui, inntat
de impiratul Aurelian, m.'a intrebat, fiindcri prefectul insugi
trggea originea intrucatva din singele acestuia, cine a seria despre
vieata acestui finpAralt? Rispunzindu-i el n'am väzut ca ea el fi fost
scrisä de veun scriitor latin, ci doar numai de cativa istorici greci,
attmci venerabilul bilrbat, exprimanclu-gi printeun. suspin &meres,
imi spuse: 4tDeci un Thersit, un Sinon gi toate pociturile
ne sunt cunoscuti tn toate amlnuntele gi vor fi cunoscuti gi de
urmagii nogtri, iar istoria divulul Aurelian, brtrbat de seaml gi prin-
cipe ilustru care a redat Romanilor intregt1 glob pkrans tesc, va

l'unjas Tiberianus, fost de doul ori consul, a tait subt ImpNratul


cletian (284-305).
Triisura sa de magistrat. tudiciale carpentum era o ciir' Cu doui
roate i aeoperitii Cu un coviltir. La fnceput carpentum era intrebuintat numaf
de damele romane; eu timpul fusil acest vehiculum pompaticubrn s'a %cut de
mai multe feluri: hambre, iudiciale etc. Magistratilor li s'a acordat acest vehicul
numai in anul 384. Vea Thesaurus linguae tatinae, sub voce.
Parad lui Varius. Unii comentatori presupun ci trebuie eitit
nos. Aci insi e vorba de Varius Heliogabalus, ¡mire a construit i thermae Va-
riarme.

www.dacoromanica.ro
68

minea necunoscut de urma§ii no§tri! Du.mnezeu sL ne fereasei de o


atare ru§ine! i, totu§i, pe cite §tiu, ni s'au pistrat efe.meridele a-
cestui mare principe §i istoricul rizboaielor ce el a purtat. A§ doni
ca sä iai acest material §1 sera istoria in mod cronologic, adiu-
gänd §i aminuntele privitoare la vieata sa. Toate aceste amä.'nunte le
vei gisi prin stiruinta ta în càrile scrise pe in% in cari el insugi
poruncise sä se consemneze tot ce lima in fiecare zi. Voiu cäuta sä
Ti se puni la indemäni aceste cärti de in din biblioteca Ulpiani 2).
A§ don i apoi ail descrii, intru &it IÇi va fi cu putinti, pe Aurelian aga
precu.m a fost eh,. Am ascultat, Piniane 8), de aceasti povati: am pri-
mit cärtile grece§ti §i am strans In Mina mea tot ce imi era necesar
pentru aceastä lucrare; in baza acestora am adunat intr'un singur
voluan tot ceea ce mi-a pirut vrednic de a fi amintit. A§ don i ca tu
si prime§ti cu banivointi lucrarea mea. Iar daci nu e§ti multamit
cu ea, recite§te autorii greci gri aleargi §i la cärtile de in, cari 1i vor
fi 'puse la dispozitie, cand vei voi, de biblioteca Ulpiani.

IL

Nici un istoric nu este lipsit de inexactititi, prin urmare nici antorul.

fiindci in convorbirea noasträ din acea trisuri a venit vorba


§i despre Trebellius Pollio care a publicat istoria ijnpäralilor, at:it
a celor insemnati cat §i a celor mai putin cunoscuti, dela cei doi
Philippi pini la divul Claudius §i la fratele acestuia Quintillus, Ti-
berianus a sustinut cà Polio a afirmat multe neexactititi §i ci a
eerie prea in rezumat. Eu contrazicindu-1 ripoständu-i ci nimenea
dintre scriitori, c,e1 putin dintre istorici, nu se gise§te care sil nu fi
opus §i inexactititi, §1 citändu-i ca dovezi evidente pasagii din, Livius,
din Sallustius, din Cornelius Tacitus §i, in sfar§it.; din Trogus Pom-
peius, pasagii din cari u§or tear putea .convinge, prin märturil nein-
doelnice, mi-a aprobat pirerea §i mi-a luting mina cu bunitate,
«Serie cma Ii place §i sunt sigur cil ori cum vei serie,

Ca/lile scrise pe in. Stint Zibri lintei de care ne vorbe§te de atiitea ori
T. Livius.
Biblioteca Ulpiarai a card fundatie se atrumie imparatuki Ulpiu
Traian.
Piniane, Pinianns sau Pionius, era un prieten, car' uia Vopiscus Ii dedica
aceasti carte. Cf. eap. 43.

www.dacoromanica.ro
69

vei avea ca tovaii§i ai inexactitIttilor tale 1) pe aceia pe care Ii admi.


rim ca autori ai elocventiei istorice.

Bi
Nasterea lui Aurelian.
Dar, pentruca sa nu intiir, in introducerea mea, prea multe lu-
cruri de prisos, divul Aurelian s'a nOscut, cum spun cei mai multi,
la Sirmium a), dintr'o familie cam de jos, dupil alçii, in Dacia Ri-
pensä 3). En Ind aduc aminte iä fi citit un autor Care apune
s'a nOscut in Moesia. Se intimplit in adevär uneori el nu se 0e in
ce tarI s'a nOscut bArbatii de origine mai obscuei cari ii dau ca
patrie o tail ce nu e a lor spre a-i da pentru pogteritate oarecare
strOlucire. Dar, n'are :data importantä, fatä de meritele unor im.p
rati iluori, de a se gti unde s'a nOscut fiecare, eat mai muh ce fo-
loase au adus ei statului. Pe un Plato il kaki oare mai mult faptul
de a se fi niiscut la Atena, de cit di a fost .un ilustru maestra
al filosofiei? Oar& sunt de mai Puling insemnOtate un Atistotel din
Stagira, un Zenon din Elea, sau un Anacharsis din Scitia, cA s'au
ngscut in ni§te sate mititele, de cit cA zneritul filosofiei lor i-a ridicat
pink' la cer?

IV. Copihiria sa Mama sa Prevestiri pentru viitor.


Dar, pentru ca sA MO. intorc la subiectul meu: Aurelian niscut
dinteo familie de jos, ea distins din copiläria sa printeo fire vioaie
e printr'o fortä deosebitO, ne Iásind d tread nici o zi, chiar dad
sr fi fost o zi de drbOtoare sau de ripaus, si nu faca exercitii Cu
lancea i Cu sägeata sau cu alte arme. Mama sa, dupà spusa lui
lierates din Tyr, eel mai invOtat scriitor grec, a fost preoteasi la tem.-
plul Soarelui, In satul in care locuiau trärintii sIi. Se pretinde
ea ar fi posedat intrueitva chiar arta divinatiunii, ping. inteatita
in cat uneori imputa bOrbatului ei 4), ocOrindu-1, cA e

Tovarä4i ai inexactiti# ii tale, cenniles Tnendaciorum, adeci ai


nilor tale.
Sirmiunt, mare ora', astlizi Thngä Afitrovip, in Jugoslavia.
Dacia Ripensil, adeci in Dacia pe care el insusi a creiat-o in urmä'.
Taal lui Aurelian a fost cultivatorul mosiei unui senator numit Au-
relius. Dela acesta isi trage originea si numele viitorului impiírat. Mama sa
flind preoteasli avea oarecare superioritate morall asupra bärbatuluf ei.

www.dacoromanica.ro
70

groeolan §i spunindu-i: BUite ce mai tati de impärat». Din aceasta


rezulti cl femeia cunogtea secretele destinului. Acela§i autor ne mai
dä urmitoarele presemne despre domnia lui Aurelian- Mai intili, cl
un §arpe ea incolicit de mai multe ori in copaia de copil a lui Au-
relian §i n'a putut fi omorit nicidecum. In cele din urrai, insä§i ma-
ma sa, care väzuse aceasta, n'a mai voit sä uciclä §arpele, socotindu-/
ca un geniu familiar. Pe ling aceasta, se mai apune el mama sa,
ca preoteasä, a fäcut pentru fiul ei o juckie din mantaua de pur-
puri pe care impiratul de atunci o .dedicase Soarelui. Si s'a intiim-
plat, de asemenea, ca un vultur al ridice, färä erti faiel vr'un räu,
pe Am-elian pe cand era inapt in scutece, §1 a§eze pe un altar,
de langä un templu, care insI din intás. nplare nu avea foe. Acela§i
autor ne mai apune cl mamei lui Aurelian Ii s'a näscut odati un vi-
/el de o mirime exceptionalä, alb §1 cu pete de purpuri §i atla fel el
pe o parte a coastelor purta vorba cave», lar pe cealattil o coroanii.

v.
V. Alta prevestiri pentru ridicarea sa.
Imi aduc aminte cl am citit in acelaei autor §i alte multe
Astfel, bunioari, el apune ci la na§terea lui Aurelian ar fi in-
florit in curtea mainei sale 1) un trandafir ca purpura, cu miroe de
trandafir, dar cu petalele de sur. Au mai fost apoi i ahe Beaune,
din timpul campaniilor sale, prevestitoare de viitoarea sa demnie,
care s'a adeverit in urmä. Astfel, pe cind odati intra in Antiochia
trieuri, fiindci, din causa unei rani, nu se putea sine pe cal, o manta
de purpurä, care flutura in cinstea sa, a crtzut gi i-a acoperit
umerii. lar, cand a vrut sä incalece pe un cal, flindei pe vremea
aceea era interzis al meargrt cineva in trästuril in ora', ii ea adus
un cal care era al impitratului §i pe care incrtlecat, (Irä ert bage
de seami indatä. lar and a observat aceasta, ea dus gi §i-a ]1.e.rde-
cat calul sin. In afari de aceasta, pe ciind se gäsea in Persia coman-
dant, ea där. uit din partem regelui Pergilor o cupil cum se obig-
nuie§te sl se dea numai imprtratilor §i pe care era sculptat Soarele,
In /inuta cellxia ce se gäsea in templul in care mama sa era preotea-
sä. li s'a dlruit §1 un elefant enorm pe care La oferit la randul eau
astfel cl singur Aurelian, ca om particular, a fost
unui model de elefant.

1) In cunea mantel sale, tn eiusdem mulieris chorte.

www.dacoromanica.ro
71

VL

VI. Portretul /mi Aurelian Isprirvile sale personale Cintee in


onoarea ea.

Dar, pentru ca sA Ram la o parte toate acestea §i altele de


acest (el, vom apune numai ea' Aurelian a (ast un babat frumos
impungtor prin tinuta sa bärbäteasai; destul de inalt ca staturi §i
eriergic, cam aplecat spre biuturil §i chefuri, putin afemeiat, de o
severitate excesivä §i de o disciplinä asprä, §i gata in once moment
siä puta mina pe spadrt. Astfel, fiindeä se gäsean in armati doi o-
fiteri cu numele de Aurelian, el §1 un altul care a fost ticut prima-
nier impreuni cu. Vakrian, pe el armata Il poreclise anina de fer»,
a§a ca. dacä cineva intreba care Aurelian a fäcut sau a executat cutare
inert; se spunea Aurelian mmialä de fen., asla era el cunoscut 1). Se
povestesc. mai multe fapte strAlucite din partea acestui Aurelian, ca
am particular. El, impreuni cu trei sute de soldati din garnimoanit,
a sdrobit singur pe Sarmatii cari atacaserä Iliria. Theoclius,
scriitor din epoca impiratilor, ne poveste§te di Aurelian, in riizboiul
Cu 8armatii, intr'o singurä mi a ucis, cu min' a sa proprie, patru zeci
gi opt de in§i, insä, in mai multe mile diferite, mai mult de noui ante
cinci zeci de oameni. Astfel ci flicaii au campus in cinstea lui Aure-
lian cintece §i dansuri pe cari le executan soldatii In timp de Bab&
toare: «Am tiiat capul la o mie §i-o mie §i-o mie, un sling= am am
täiat capul la o znie. SA bea o mie eel ce a ucis o mie. Nimeni
nu are at.* vin, cit singe a värsat el» 2). tiu ea- aceste lucruri
n'au nici o insemnaate, dar, fiindel scriitorul de mai sus a trecut
In sc.rierile sale aceste cintece, ca fiind latine, am gäsit cu cale el nu
trebuie sA le tree cu vederea niel eu.

I) Mang de fier, MMUS ad Armin* adeci gata in once moment si puni


mina pe armil.
2) Mille, mille, mine decolavimus
Unus homo! mille decolavimus.
Mille bibat qui mine occidit.
Tantum vini habet nemo
Qantum fundit sanguinis. Aceste versuri, serse In latina populari se con.
sfderi ca fàcînd tranzitia ¡titre poesia antici bazati pe cantitate i poezia
derni bazati pe accent cf. Poezia populara la Romani in Rorrutniza p. 95.

www.dacoromanica.ro
74

VIL
Succesele sale in contra Francilor 6i un alt cintec in onoarea sa.
Cruzimea sa spre a tinca in frill pe soldati. Recomandäri pentrn conduits oat&
gilor 65i.

Tot Aurelian, pe cind se g5sea la MaientaT ca tribun al legiu-


nei a gaptea galiai, atit de cumplit a bitut pe Francii cari, nivAlind
asupra intregii Gali, o pustieau in lung gi lat, ci a amorit gapte sute
de ingi gi pe trei sute de prizonieri i-a vindut la an.ezat. Cu acest
pailej, si ea compus un cintec ati) : «Am ucis dintr'odati o
mie de Franci, o mie de Sarmasi. Ciutim o mie de Pergi2):,.
atita groazA, dupi cuin am opus, a higat el in soldasi, pe-
depshidu-i Cu asprime pentrta gregelile lor din tabiri ai nimenea
In urani. n'a mai greliiit. El, in sfirgit, singurul dintre tosi generalii
astfel a pedepsit pe un soldat care a comis un adulter cu sosia unui
prietin, cA, aplecand virfurile dela doi copaci ì legindu-le de pi-
cioarele soldatului, dupi ce le-a dat drumul deodatI, spintecindu-1
In dou5, au lianas atirnate cite o jumitate de fiecare arbor. Acest
fapt a bigat groaza In tosi. Existi o scrisoare din timpul
lui Aurelian &are inlocuitorul sau, in urmkorii termeni: 4cDaci
vrei sA fu In adeVär tribun 3), eau mai bine daci vrei si
Sine in frill pe solda. Nimeni EZ1 nu fure un puiu striin; nimeni
si nu se ating de o oaie striini; nianeni si nu fure un strugure, ni-
merti si nu balee simgniturile; nimeni sA nu pretindi dela cineva
uleiu, sare.sau lemne; fiecine el se anulsumeasci cu porsia sa de hra-
Prada si o alibi' dela diagram; si nu aibi lacritmile locuitorilor
provinciei. Armele lui de apirare si fie totdeauna curate, armele de
atac ascusite, incilsalmintea in stare bunk'. Haine noui sA inlocuiasci
pe cele vechi. Solda si gi-o aihi in chimir, nu la circiuma 4). Si aib5.
la brat brisare, si poarte inel; eä-gi sesele calul ce duce samarul 5), IA
nu vanzi furajul; si ingaijeasci impreuni cu tosii de catirul centu-

S'a campus un cântec, ballistia (orum), dela ballo (are), gr. ballizo,
de unde neologismul bal gi ballet. Cfintecul era ficut pentru dans (saltatiunculas).
Mille Sarmatas, milk Francos
Semel et semel occidimus.
Mille Persas quaerimus. Vezi nota dela cap. VI 2.
Tribun, adecii ofiter de legiune.
Solda si gi-o. (lag la chimir, nu la afrciumg. Observil plasticitatea
expresiei.
Calul ce duce sconarul, equus sagmarius.

www.dacoromanica.ro
73

rei 1) ; ai se seaveasci ajutindu-se unul pe altul; si fie curarisit in


mod gratuit de medici; si nu dea ni,mic aruspicilor; prin inahalale
soldatii si se poarte cinstit, iar cel ce cauti pricini altuia, si mi.
nince bitaie».

VIIL
VIM Aprecierea impiratului Valerian asupra severitkii lui Aurelian.

Am gisit, nu de m.ult, intre cirtile din biblioteca Ulpiani, o


scrisoare a divului Valerian scrisi privitor la principele Aurelian.
Ani iranscris-o, precu.m i trebuia, vorbi cu vorbi. tValerian August
auk* consulul Antoninus Gallus Imi reprorzi intr'o scrisoare par-
ticulari ci am incredintat pe fiul meu Gallen lui Postmnius, in km
aid fi incredintat lui Aurelian, Cu toate cA ar fi trebuit si fie dat
pe mina unui am sever, atit fiul ineu, cat §i armata. Tu insi n'ai si
xi-1mM multi vreme de aceasti pirere, cind vei afla de citi seve-
ritate este Aurelian. El este un orn pornit, grosolan §i sever §i nu
este pentru timpurile de astizi. Ii jur pe toti zell ci. chiar m'am te-
mut si nu se arate prea aspni cu fiul meu prea crud cu el, daci
ar fi ficut ceva, cum biiatul din fire este aplecat spre glu.me». Seri-
soarea aceasta ne dovede§te de citi severitate era Aurelian, daci
chiar Valerian ne spune ci s'a teanut de el.

IX.
IX. Elogiul lui Aurelian fäcut de impäratul Valerian, g darurile ce ur-
meazi sii i se dea la Roma.

ExistA§i o a doua scrisoacre tot dela Valerian, in care se aduc


elogii lui Aurelian §1 pe care eu am scos-o din arhivele prefecturei
urbane. Daci Aurelian ar fi yenit la Roma, Ii se preciza onorariul
gradului s5u. Tali copia acestei scrisori: 4cValerian August citre
Geionius Albinus, prefectul oratului. A§ don i ca fie c5ruia dintre
birbatii cei mai devotati pentru republici si le acord o risplati
mai mare deck o pretinde deannitatea lor, mai ales atunci cind
vieata lor ii recomandi pentru atari onoruri. In afar5. de delimitate,
li se cuvine §i o recompens5. pentru meritele lor. C.äci riguroasa ad-
ministratie publici face ca nimeni si nu se poati atinge de ceva din
1) Catitrul centuriel Pe vresnea aceasta compania de o =di de oameni
adeci centuria, avea cite un catiir.

www.dacoromanica.ro
74

pontributiile provinciilor, in dará de ce se envine gradului func-


Ounii sale. Pe Aurelian, un barbat foarte viteaz, 1-am insircinat cti
inspectia i cu organizarea tuturor taberikr noastre. Lui îi datoram
atat de m.ult, gi eu gi republica, dupi marturia unanima a intregei ar-
mate, aga c nu se &eso daruri demne de el, gi nici destul de mari,
cani ii s'ar cuveni.Caci ce calitati nu gasim la acest barbat?Intru cat
el este inai prejos de cat Corvina gi decat Scipionii? El este libera-
toral Ririei, el este restauratorul Galiilor, el este modelul unui ge-
neral incom.parabil1). i, cu toate acestea, nu pot sä rasplätesc pe
un atare barbat peste ceea ce Ii acorda republica, sobra gi econoama
De aceea, mi adresez sinceritatii tale, prea scumpul m.eu parinte, sa
dai acestui bárbat, cat timp se va gasi la Roma, gaisprezece paini mi-
litare alese, patruzeci de paini militare de cazarma, patru zeci de
sextarii de vin de masa, o jumatate de purcel, doui galie, treizeci
de libre de carne de porc, patru zeci de carne de vaca, un sextariu
de untdelemn fin gi de ~menea unul de calitatea a dona, un sex-
tariu de plisime topitä, un sextariu de sare, legume gi fructe, de cat
ar avea nevoie. Yára'mndoialä, fiin.dca trebnie sä i se faca avantagii
deosebite, ciit timp se va gasi la Roma, li vei da, ca provizii extra-
ordinare, furagii. Iar lui personal de cheltuiali gi vei da, pe fie-
care zi, doi antonini de aun, cate einci zeci de filipi mici de aigint,
o alta de dinari de anima; restul va da prefectul tesaurului.

X.

X. Comandamentele sale. Aurelian inlocuegne pe lUlpins Crinitus caro


era boIna f care mu4umette impiratului pentru alegerea biloenitorului

Li s'ar parea unora, poate, c aeeste lucruri snnt rara niel o


importanta gi de prisos opuse; curiositatea insa nu refuza nimic 2 )
Aurelian a avut multe c,omandamente gi foarte multe tribunate gi a
inlocuit in serviciu pe generali gi pe tribuni, in diferite timpuri, a-
proape de patru zeci de ori. A tinut chiar locul lui Ulpius Crinitus,
care pretindea a se trage din neamul lui Traian gi, in realitate,
semana foarte mult ea Traian, prin calitäile sale deosebite. Acest

Modelul unui general incdmparabil, dux rnagni totius exempli. Ob-


exagerarea evidentil a meritelor lui Aurelian.
Curiozitatea falsa nu refuzii nimic, curiositas nihil recusa. In aceastii
fraa autorul ama care a fost, in realitate, ideea conduciltoare in compunerea
isurriei Auguste.

www.dacoromanica.ro
75

Crinitus a fost pictat impreunI Cu Aurelian lu templul Soarelui.


Valerian hofarise s'O ja pe Aurelian ca Cesar, 814 ja in locul Su ca
si-i condua armatele, si-i restituie frontierele imperiului, sil im-
parta piado la soldati, sá inzestreze Tracille cu boi, cati, sclavi gi
captivi, sá ageze pe Palatin apolille luate dela du§m.ani. El, inainte
de a ajunge ca impOrat Valerian, i-a lngrrnAdit curtea cu cinci
sute de sclavi, cu dona' mii de vaci, en o mie de iepe, cu ze,ce mii de
oi, cu cincisprezece mili de capre. Atunci Ulpius Crinitus i-a adus
chito in terme lui Valerian, cacre se gasea la Bizant. multiumiri
publtice, spnnandu-i ea ficut o distinsi onoare, dandu-i ca inlo-
cuitor pe Aurelian i a luat hotátirea sil-1 adopte.
XL
XL Impiiratul Valerian anuntii pe Aurelian ei l.a inarcinat Cu inlocui-
rea lui Ulpius Crinitus si-i arati ce misuri trebuie sil ja. II vestegte in acelasi
timp di va fi ales consul.
Este interesant si se cwioasei scrisoarea adresati de Valerian
lui Aurelian §i adoptiunea acestuia. Scrisoarea lui Valerian: -r.Daciti
altul ar fi, prea scumpe Aurelian, col care si poati linea locul lui
Crinitus, ti-a* fi cerut sfatul in privinta virtutilor e lui;
am fi cercetat impreuni aceasti chestiune. Ia asapra ta rOzboinl din
partea din spre Nicopole, ea nu enraya boala lui Crinitus sA ne
aduci vr'un neijuns. Fa tot ce poli. Multe n'am si mai spun. In
mana ta etA conducerea armatei. Ai trei sute de arcagi din Ityria 1),
gase sute din Armenia, o gata cincizeci din Arabia, douil sute Sara-
ceni, patri' sute auxilian din Mesopotamia, ai legiunea a treia Felix
gi opt mte de cilireti imbrOcati in zale. Vor fi arituri de tine Hario-
mundus, Haldogastes, Hildamundus, Carioviscus. Proviziile necesare
s'au strans in toate taberile de prefecti. Este afacerea ta si diapui du-
pa intelepciunea gi iscusinta ta de taberile de iarnil i de tabertile de
vari, acolo unde lipseasei nimica. IntereseazI-te unde sunt
depozitele dugmanilor 0.1 cauti sA afli precis, cat de mari 0. ce fel
sunt ele, pentra ea si un-ti consumi nici proviziile in degert nici si se
risipeascA silgetile in cari stA forta armatei. Eu, cu ajutorul lui Dum-
nezeu, am tot afila nildejde in tine cata' ar fi avut república in
Traian, claci ar fi fost el in. vieati Cid nu este mai prejos acela,
In locul caruia alegandu-te mi-am pus toatil increderea mea. Poli BO
fli sigur ci vei avea, pe cheltuiala statuluti, in anul vititor, consulatul

1) Ityria, o provincie din Syria..

www.dacoromanica.ro
76

impreuni Cu acela§i Ulpius Crinitus, 1:acepilla Cu ziva de unspre-


zece a calendelor lui Ianuarie, in local lui Galien §i a lui Valerian.
Cci trebuesc ajutati m.ai mult de cit alii aceia cari,
vieata in interesal statului se g5sesc in gr5cie». Aceastil ticrisoare ne
este o dovacli de cita' trecere avea de fapt Aurelian. (rici nimenea
n'a ajuns vr'odati la cea mai imita putere in stat, daca un ea urcat
din tineretz pe treptele virtutii 1). Iati scrisoarea privitoare la con-
sulatul

XII.

XL/. Scrisoarea imparatului catre prefectul tesaurului spre a rdcompensa


pe Aurelian pentru alegexea de consul

«Valecrian August catre Aelius Xiphidius, prefectul visteriei.


Lui Aurelian cNruia i-am acordat consulatul Ii rei da, din cauza srt-
riciei sale, prin care sArIcie se aria el ¡yo de raare, mai mare dectit
toti ceilali, pentru jocurile ce trebue si le dea in circ: trei sute de
antonini de aur, trei mii de filipi mici de argint, cinci zeci de mii
de sexterti de araniä, zece tunici härbate§ti jumaate de matase, douil
sed de tunici de in de Egipt, dona perechi de mantale de Cipru,
zece covoare de Africa, zece plapome de Mauritania, o sati de pard,
o sut5 de oi; vei da oran sä se serveasci un osp'it public pentru
senatori i pentru caäretii romani; pentru sacrificiu vei procura
douI vite mari §i para .mici». i, fiindcâ spuaeseni cä voiu verbi
ceva §i despre adoptiunea acestui principe atfit de insemnat, n'a§
don i sti par plicticos §i limbut, dar scrupulositatea de istoric imi im-
pune si inserez §i urmitoarele scoase din cartea a noua a «Actelor»
lui Acholas, care a fost maestral de Primiri dela cartea impttratului
Valerian.

XIEL

XIII. Imparatul Valerian acorda, pe alud se gasea la Bical*, recompense


militare lui Aurelian; ales in calitate de consul.

Pe cind Valerian August se Oses In Bizant, la terme, in pre-


zenta armatei, fiind de fall ofiterimea palatului §i avind ranga' sine,

1) Nimeni n'a ajuns niciodata /a cea mai ina/tii putere in stat, daca n'a
urcat din tinereie trepide virtugi. Observa fru.muselea acestei gandiri.

www.dacoromanica.ro
77

pe Nummius Tuscus, consul in functiune, pe Bebius Mace; prefec-


tul preturiului, pe Quintu.s Ancarius, guvernatorul Orientului, lar la
sanga gezind pe Avulnius Saturninus, comandantul limes-ului scitic,
pe Murrentius Mauricius numit guvernator In Egipt, pe Iulius Try-
phon, comandantul limes-ului Oriental §i pe Maecius Brundisinus pre-
fectul aprovizionarilor din Oriclut gi pe Ulpius Crinitus, comandantul
Rmes-ului Iliriei i Traciei §i pe Fulvius Boius, cosnandantul limes-u-
lui din Retia, Valerian August zise: ara Ill multume§te, Aureliene,
fiindcá ai liberat-o din miinile Gotilor. Multumita tie stapanim.
o .mare prada o glorie nemarginia gi tot ceca ce face ,srt sporeasci fe-
ricirea romana. Primegte ca risplati pentru faptele tale: patru CQ-
roane murale, cinci coroane valare, doua coroane navale, doua co-
tome civice, zece land curate de fer, patru drap ele de dour' colori,
patru tunici rogii de general, doua mantale de proconsul, o toga
pretexta; o tunica brodati, o toga pictati, o tunica militara pe dede-
Erupt, un scaun de fildeg. Caci astazi te numesc consul gi am ea'. scriu
gi senatului si-ti acorde eceptrul de fildeg, sa-ti dea gi fascele. Caci
acestea de obiceiu nu le da ianparatul, ci, cind se alege un consul,
sunt primite acestea din mana senatului )».
XIV.
xrv. Rispunsul de multumire al lui Aurelian si cererea lui Ulpfus Cri-
nitus de a-i incuviinta adoptarea lui Aurelian.
Dupa aceste cuvinte ale lui Valerian, s'a ridicat Aurelian gi i-a
intins mina, aducându-i multamiri In vorbe militare§ti. Pe acestea
am hotarit sa le Citez chiar cum au fost spuse: eu, imparate Vale-
rian, stapinul meu August, de aceea am primit cu rabdare atateu
rani, de aceea am obosit sub mine atatia §i tovaa-agi2) ai mei, pow
tru. ca statul multumeasca gi pentruca sa-mi multumesc §i
congtiinta mea. Tu ai ficut mai mult, de aceea multum.esc bunatatii
tale §i primesc consulatul ce-mi oferi. Faci zeii gi Soarele, acest
zeu nediscutat, ca §i senatul sA tag despre mine aceeni pareres..
To cei de fall uninduii multumirile lor, Ulpius Crinitus ea rich-
cat §i a rostit unnatoarea cuvintare: «La strämo§ii no§tri, Valeriane
August, §1 in familia mea a fost totdeauna obiceiul ca sa fie ale§i

DM =Ma Senatului. Dupii unii comentatori ultima frazii din acest


capito/ n'ar fi spusi de impgratul Valerian, ci ar fi a autorului Vopiscus care
a compus biografia lui Aurelian.
tovartisi ai mei, coniuratos (socios). Cf. Thesaurus linguae latinae, s. v.
Unele texte au equos et cantherios, cai i armisari.

www.dacoromanica.ro
78

de oamenii ilugtri, In local fiilor lor, bArbalii cei m.ai viteji, pen-
truca familiile iimbittrinite si fie primenite printr'o fecunditate ar-
sau prin asätorii cari s improspAteze general/Me pe cale de
a se pripAdi. De ace,e; ceeace a ficut Cocceius Nerva adoptánd pe
Traian, ceeace a filcut Ulpiu Traian adoptánd pe Adrian, ceeace
a (äcut Adrian cu Antonin gi ceil4i in urmA, intr'o prevedere
telcapti, am socotit si o fac gi eu adoptind pe Aurelian pe care tu
prin judecata ta 1-ai s000tit demn si-mi fie inlocuitor. DA, prin ur-
mare ordin ca, in conformitate cu legea, Aurelian si fie mogtenito-
rul cultului, al numelui, al averii gi al tuturor drepturilor casei mele
Muda eu, Ulpius Crinitus, sunt consular 2), de azi inainte
acest titlu lui Aurelian.

XV. Adoptares se infliptueste. Autorul se plinge de cheltuelile cele


mari fielato ou prilejul alegerilor de comal.
Ar fi prea lung sA ingir ad toste ate s'au spus. /i s'au adus
mulumiri lui Crinitus de Valerian gi adoptiunea s'a perfectat con-
form tra(litiei. Mi aduc aminte cA am citit intr'o carte greceascA un
fapt pe care nu gAsesc cu cale sä-1 trec subt acere, anumé cA 51 ear
fi dat ordin lui Crinitus de Valerian ca si adopte pe Aurelian, mai
alee fiinda am fi fost sirac; aceasta hui nu o mai discut.
mai sus am citat scrisoarea prin care Ii ea acordat lui Aurelian chel-
tueli pentru consulat, am 000tit cl e bine si spun acum, de ce am
ricut aceastä chape, lucrul ne fiind important. Am vizut de curind
celebrándu-se in circ consulatul lui Furius Placidus cu un fast atta
de demagogic el se pArea crt vizitiilor nu li 86 da recompense, ci
averi intregi, fiindeä li se dedeau tunici de mAtase, paragaude de in2),
li se dedeau pinA gi cai, in vreme ce oamenii cuminti scoteau ge-
mete din adáncul sufletelor lor. AstAzi am ajuns ca s'A fie consulatul
o recompensä pentru bogi0e, iar nu pentru merite; cäci dacl ear
da pentrn merite, n'ar trebui si eäräceascI pe cei ce ajung la el. Vre-
murile curate de ala dati au pierit i nu se vor mai intoarce din
eauza lingugirii poparalui a). No i dupg obiceiul nostru., nu vom
stArui mai mult asupra acestei cheetiuni.

Sunt consular. A fi consular era un titlu de noblelii.


Paragandlí, manta plina de podoabe.
Lingasirii poporuisti. Spiritul demagogic era in (loare ii in aceastil
epoca de decadenta a moravurilor cetlitene,.gti

www.dacoromanica.ro
79 --
XVL

Dupri moartea lui Claudius, Aurelian ajunge singur impirat.


Moartea lui Aureolus.

Aurelian sprijinit de aga de multe §i de man dovezi de stimi


§i de recompense, atat de mult s'a ridicat in timpul domniei lui.
Claudius ci in urma acestuia §1 dupa asasinarea lui Quintillus, fra-
tele lui, a rimas singur la conducerea imperiului 1), mai ales dupil
ce a fost ucis Aureolus cu care Gallienus Meuse pace. In privinta
aceasta atit de xaare este deosebirea intre pirerile istoricilor §i
ntune a celor Greci, c unii spunci Aureolus a fost omorit de Au-
relian, firi voia lui. Claudius, altii ci la cererea §i dorinta acestuia,
iar altii ci a fost ucis chiar de Aurelian, dupi ce a ajuns impirat;
dupi alii, in sfirgit, ci ar fi fost ucis inainte de a fi ajuns la domnie.
aceasti chestiune o lisim nehotiriti, trimi/ind pe cetitor la cei
cari ne-au dat aceste infonnatii. Un singur lucru este totugi sigur ci
rizboiul in contra Meotidei, divul Claudius nu 1-a incredimat nimi-
nui altuia cleat lui Aurelian.

Scrisoarea impiratului Claudius citri Aurelian prin care scrisoare


li se incredinteazi comandamentul armatelor impotriva Gotilor. Succesele lui
Aurelian Legiunile li aleg de SImpirat.

Existi o scrisoare pe care eu, dupi obiceiul meu, am gisit cu


cale al o reproduc ad spre documentare §i mai m.ult, fiindci vid ci
au ficut-o §1 alçi istorici. gFlavius Claudius saluti pe prietenul sin
Aurelian. Tara noastii cere dela tine serviciile ce-i datorezi. La
lucru. Ce mai a§tepti? Am dorinta ca soldatii si te aibi de co-
mandant, tribunii de gef. Gotii trebue si fie atacati, ei trebuie si
fie goniti din Tracia. Qci cei mai multi cari pustiesc Heminontul §i
Europa sunt aceia cari au fugit de tine in lupti. Iti dau in puterea

1) Un istoric antic ne apune ell Aurelian, dupri ce a ajuns si fie 'Augur


impirat, si-a adunat ofiterii sii principali le-a ce.rut pirerea de cum )ar
trebui si administreze o impiritie atit de vastil cum era a sa. Atunci unul
dintre ei I-a sfituit el faci provizil de fier si de aur. Prin fier si pedepseasci
pe rizvrititi gi pe dugmani, prin'aur si recompenseze pe amici si pe supugi. Cel
ce ja dat acest sfat gi-a primit ¡admit fructul sfatului sin, trecind el cel dined
prin asontigul sibief

www.dacoromanica.ro
80

ta toate trupele din Tracia, toate cele din Diria §1 intregul limes
din aceastä parte; di dov.adi de vitejia ta obicinuitL Va fi alituri
de tine §i fratele meu Quintillus, indaa ce te va intilni En, fiind
ocupat cu alte treburi, conducerea rizboiului o incredintez vitejiei
tale. Ti-am trimis zece cal, doui plator i celelalte lucruri necesare
unui general cind pleaci la ra'z' boiu». In urina unor htffi fericite,
date sub auapiciile lui Claudius, Aurelian a restabilit integritatea
teritoriului ärii. i In una, dupà cum am spus mai sus, Cu asenti-
mentul tuturocr legiunilor a fost ales ca impirat.

XVIII. Fiind comandant al cavaleriei subt Claudius, Aurelian poarti räz-


boaie cu Suevii i Sarmatii. Ràzboiul nenorocit impotriva Marcomanilor. Con-
sultarea dirtilor sibiline.

De fapt, inainte de a fi ajuns impirat, subt damnia lui Clau-


dius, Aurelian avusese subt comanda sa intreaga cavalerie,
ei cizuseri in disgrartia impiratului, de oarece se angajaseri intr'o
lupti fàrä ordinul lui Claudius. In acela§i timp, Aurelian s'a luptat
deasemenea voinice§te impotriva Suevilor §i Sarmatilor §i a repurtat
o victorie stràlucitL Dintr'o grepli insi, din partea Marcamanilor,
a suferit Aurelian o infringere. Cici In vre.me ce el cinta sà loveasci.
pe Marcomani cari niviliseri de odati, nu din front §i in vrexae ce
el fie pregitea si-i loveasci dela spate, ace§tia au devastat grozav
toate tinuturile din jurul Milanului. Totu§i, in cele din urmi, au
fost biruii ace§ti Marcomani. In mijlocul acestei spaime, cind
Marramanii jefuiau totul, la Rama s'au produs mari tarburiri,
temindu-se cu totii si nu se- intimple cele ce se intimplaseri subt
Gallen. De aceea, s'au consultat chiar §i cälile sibiline 1), cunoscute
pentru ajutorul lor in timp de nenorociri publice §i s'a gisit cu
cale si se faci, In tummite locuri, sacrificii, ventru ca barbarii
el nu poati si txeaci inainte. i s'au adus la indeplinire tot ce
ce prescria in diferitele feluri de ceremonil §1 astfel se opriri
pe loc barbarii pe .cari Aurelian i-a ucis pe top, in vreme ce erau
risipili In dreapta §1 In stinga. Voiu reproduce chiar §i textul (le-
ciziei cenatului, prin care cea mai inalti autaritate din stat a dat
ordin si se consulte cirpile sibiline.

1) airfile sibiline. Ele nu erau consultate decat In timp de mari


pentru stat.

www.dacoromanica.ro
-- 8!
XIX.

XIX. Hotfirirea senatului de a se consulta cáijile sibiline.

In ziva a treia a idelor lui Ianuarie, pretorul urban Fulvius Sa-


binus zise: «Nä aduc /a ctuio§tintä, senatori, hotärirea pontificilor
§i sciisoarea impäratului, prin cari se prevede consultarea eäntilor
destinului, in cari se indicä speranta de a se termina, subt protectia
sfäntä a zeilor, räzboiul. C5ci tii bine cä de eke ori s'a intämplat
vr'o primejdie mai mare, ele totdeauna au fost consultate i neno-
rocirile publice n'au incetat de 'cat atunci c'And ele, s'a aratat
autoritatea sacrificiilor». Atunci s'a ridicat spre ati da primul vot
Ulpius Silanus 1) cacre a supus urmätoarele: cPrea tärziu, senatori,
ne gändini la salvarea statului, prea tärziu ne-am gändit la poruncile
destinului, intocmai ca bolnavii cari nu trimit dupä doctorii cei mari
decat atunci când starea lor este disperata, ca §i cum doctorilor pri-
ceputi. n'ar trebui sä le fie inaredintate decat boalele cele grele, ea
§i. cum n'ar fi mai bine sä se previna toate boalele. Càci vA aduceti
aminte, senatori, cà eu am spus in adeastä adunare, atunci cand
s'a anuntat -pentru intaia§i data in aceastä adunare c5 au nävälit Mar-
comanii, c5 trebuesc consultate cärtile sibiline, cA trebuie sA ne fo-
losim de binefacerile lui Apollo, cä trebuie sA aducem la indepli-
nire poruncile ,zeilor nemuritori. Unii dintre voi v'ati impotrivit
ati refuzat cu sgomot propunerea mea, când prin lingueri spuneati
cA vitejia impäratului este atät de mare cä nu mai este nevoie de a
se consulta zeii, ca §i cand acest ilustru bärbat n'ar cultiva §i el pe
zei, ca §i &and el nu §i-ar pune nädejdea in zeii nem.uritori. Ce mai
vorbä? Am ascultat scrisoarea sa prin care el cere ajutorul zeilor,
ceea ce nici odatä n'a fost o ru§ine pentru cineva ca cel mai viteaz
bArbat sA li-1 cearä. Haideti deci, pontifici, voi cari sunteti curati,
neprihäniti, §i sfin4i, haideti in oajdi §i cu sufletele pline de evla-
vie, intrati in templu, construiti scaunele impodobite cu laur, deschi-
deçi mainile voastre sacre 2) cärt,ile religioase, cercetati destMele
eteme ale republicii, invatati pe copiii cari au tati §i mame 2) Mum.-

Ulpius Silanus. El era princeps senatus.


Cu rnanile voastre sacre. In loc de welatis, uncle editii au veteranibus,
cci preolii cind intrau n templu îi aveau
Copiii cari au taPi §i wane, patrionds et matrimis pueris. Patrini s't
matrinii eran copiii näscuti dinteo cäsätorie fcut prin confarreatio, adeci prin
oea mai solemnä formalitate.
IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLUMUL IX 6
www.dacoromanica.ro
82

rile ce trebuie si ciinte; lar noi vom fixa cheltuelile pesutru sacrificii,
si pregItirile pentru aceite sacrificii; noi vom hogri zilele pentru
purificarea ciimpurilor».

XX.

XX.. Ceremoniile prescrise in cirAile sibiline. Scrisorile lui Aurelian


privitoare la consultarea acestor cirti gi indeplinirea solemnitkilor.

Dupg aceasta, cei mai multi senatori, si-au dat voturile cerute,
pe care ar fi prea lung sit' le enumir aci. In urmi, in unanimitate,
unii ridicind miinile, altii trecind dintr'o parte 'intealta, cei mai
multi spuninduli §i. euvantul lor, s'a redactat decizia senatului. Feu
dus apoi in templu, s'au deschis eirAile sacre, eau cantat imnuri re-
ligioase, s'a purificat cetatea, eau recitat versuri, s'a ricut o proce-
siune in jurul Romei, ea promis o ceremonie la camp 1) si astfel
sa Indeplinit solemnitatea prescrisii..Existi o scrisoare a lui Aurelian
in privinta ciirtilor sibiline, pe care o reproduc spre dovedirea fap-
telor. 4111i1 mir, prea onorabili senatori, cà voi ati stat mate vreme
la indoialg de a deselide ciirAile sibiline, ca si cind atti fi lute°
bisericA de crestini 2), nu in templul tuturor zeilor. Haideti deci,
adaugati la sfintenia pontificilor,si prin ceremoniile moastre solemne
ajutati pe un prineipe care sufere intr'o nevoie a statului. a se con-
sulte crirtile, iii se indeplineasci ceremoniile prescrise, iar en nu
voiu refuza nici o cheltuialg, §1 oler bucuros pe captivii ori cirei
natiuni 3), once fel de victime rege§ti 4) ; elici nu este neplicut de a
invinge cu ajutorul zeilor. Astfel, la strimosii nostri, multe rizboaie
au fost sfirgite, astfel multe au fost incepute 5). In ce privejte chel-

S'a promis o ceremonia la camp, ambarvalia, cu care imprejurare se


purificau câmpurile ai holdele.
Ca O anti ag fi triteo bisericel creointl. Pentru Romanii politebti, cre-
atinii tre,ceau drept atei ca unii cari MI aveau nici zei nici temple gi cari eran
prin urmare impotriva cirtilor sibiline.
P3)/ Captivii oricortrei natiuni. Para al se face aluziune la sacrificiile tuna.
1

ne ce se mai indeplineau in anumite imprejuriri.


Victime regeoi, dupri unii ar fi !vorba de animate cari 'aunt regii
speciei, ca lei, vuhuri etc., dupol altii de animale earl' apanineau impiratulni.
Multe rfizboaie au lost sidrOte, nutlte incepute. Faptul nu este exact,
ciici nu s'au inceput ai nu s'an sffirgit rizboaiele prin consultarea cirsilor sibilina
gi probabil de aceea s'eu §i opus senatorii la consultarea acestor air' ti.

www.dacoromanica.ro
83

tuiala, printr'o scrisoare am poruncit prefectului tezaurului s vi se


puni banii la indem.ini De altfel casieria publici este in puterea
autoritätii voastre, care casierie aflu ci este znai plini dealt ap
dori 1).

XXL

1E)11. Infringerea Romanilor la Placentia. In urmii, victoria asupra Mar-


comanilor. Intoarcerea lui Aurelian la Roma gm pedepsirea celor
Liirgirea razei oragului.

and inert Aurelian, stringindu-pi o armati numeroasi, se gin-


dea sA alerge deodati impotriva tuturor dugimanilor sii, la Placentia
a suferit un dezastru atit de mare a s'a adus aproape o lovituri de
moarte imperiului roman. Cauza acestei primejdii a fost o strata-
gemi perfidi a barbarilor. Cici neindriznind ei si se lupte intr'o
lupti fäie, s'au ascuns in Woe piduri mari i dese i cind a sosit
seara, au cizut asupra trupelor noastre. In sargit daci barbarii n'ar
fi fost oprii cu ajutorul zeilor i grin nipte aritAri minunate pi su-
pranaturale in urma consultirii cirtilor sibiline pi a indeplinirii sa-
crificiilor, victoria n' arc fi fost de partea Romanilor. Iar dupi ce s'a
sfirpit ritzboiul cu Marcomanii, Aurelian, cu.m era el un om poruit
din fire, s'a due furios la Roma, doritor de rizbunare, impins la a-
ceasta de asprimea revoltelor. Ad, in sfirpit, folosindu-se firi de
niel o milA de puterea sa, acest principe care de ahfel era un om
bun, dupi ce a ucis pe cipeteniile risculaillor, a potolit mipcirile
mai cu cruzizae cleat cu blindqtea cu care ar fi putut si le poto-
'easel. Ca''ci au foot udsi chiar pi unii dintre senatorii cei nobili a),
cind se producea vr'un denun.t ori cit de nein' seannat, fie din panca
unui singur denungttor, fie din partea unui denuntitor suspect, fie
din partea unui om de rind, denunt care ar fi putut fi trecut cu ve-
derea de un alt impirat mai cu mili. Ce mai vorbi? Aceasti domnie
glorioas'i', care fusese in adevir glorioasi, pi care n'a inpelat speran-
tele ce eau pus in ea, a fost intinati de aceasti uriti cruzime. Astfel
acest principe Imm a inceput sit fie mai malt temut in loe si fie
iubit. De aceea, unii spuneau ci trebuie inliturat un astfel de ¡in-

Mai plind de cds a don. Perceptorii fiind la dispozitia ge(ului ata.


tului, odiul pentrn fiscalitatea excesivi gi pentrn lipsa de pilsuire a contri-
bnabilnlui cidea asnpra sa.
Unii dintre senatorii cei nobili. Dupl. nnii fstorici an fost ucigi mal
multi senatori biinuiti cA ar fi stat in corespondentli en regina Zenobia.
www.dacoromanica.ro
--- 8 4

pärat 1), iar nu de dorit, a1ii ca este un bun medic, dar care le-
cuete cu medicamente rele. Dupi ce s'a fault toate acestea, vazand
Aurelian ca s'ar putea intAmpla ceca ce s'a petrecut subt Galien,
a intins, luand avizul senatului, zidurile Romei. Totu§i pomeriul nu
I-a marit acum 2), ci mai tarziu, caci la Romani nu era ingaduit ni-
manuia dintre imparati ca sä adauge ceva la pomeriu, dec. at daca
statul roman ar fi fost marit cu o parte din teritoriul barbar: Po-
meriul a fost marit de August, a fost marist de Traian, a fost marit
de Nero, subt care s'a adaus la imperiul roman Ponius Polemonia-
cus §i Alpii Cotieni.

XXII.

XXII. Plecarea lui Aurelian Impotriva Palmyrenilor. Infrfingerea


drum a Gotilor si a celorlati barbari. Reocuparea Bitiniei. Cucerirea
Thyanei.

lar, dupace Aurelian a terminat tot ceeace privea incinta ora-


§ului §1 situatia internal din Roma, a plecat impotriva Palmyrenilor,
adeci impotriva Zenobiei care conducea, in numele fiilor ei, irnpe-
riul Orientului. In calea sa insa a anai purtat inca multe §1 impor-
tante razboaie. Caci in Tracia §i in Hiria a biruit pe barban i ce i-a
gasit in drum; a ucis impreuna cu cinci mil de oameni, peste Dunare,
pe rful Gotilor Cannaba sau Cannabauda. De aci a trecut prin Bi-
zantin Bitinia 8) pe care a cucerit-o fira lupte. Se amintesc multe
fapte stralucite §i multe vorbe spuse de el pe cari insa spre a evita
plictiseala nu pot §i nici nu vroesc ea le citez in aceasta carte; totu§i
spre a ne da seama de anoravurile sale §i de curajul san; voiu pomeni
numai cateva. Cand a sosit la Thyana, gasind-o inchisa se spune
In mania sa, ar fi zis: aN'ari sa las in acest ora* nici un chine» 4).
Atunci, pe deoparte, soldatii sai, in nadejdea prazii, luptand mai
viteje§te, iar, pe de alta parte, un oarecare Heraclammon de frica a il

Cii trebuie inla-turat un astfel de en:pi-wet, ILIL de dorit. Perfodienduni


talem principern, non optandum. Expresiunea perfodiendum s'a propus sä fie in-
locaitä perodiendum.
2'otusr pornerium nu l-a nthrit acum. Incinta orasului, midi la inceput,
s'a mruit mereu cu timpul.
In Bitinia. Dei aceastä !aril era sub stilpfinirea romanii, se pare
barbarii o invadaserä i ei multi locuitori favorizau pe Pabnyreni si pe Zenobia.
Aram sti las in acest oras nici un aline. E o expresiune care dupi
unii comentatmi ar fi o dovadä di Aurelian .citise istoria sffintä.
www.dacoromanica.ro
85

nu fie om.orit, impreuni Cu ceila1i, tridinduli patria, cetatea a fost


repede cuceriti.

XXIII
Uciderea trAdAtorului Heraclammon. Scrisoarea lui Aurelian in
privinta trildritorului.

Aurelian insi a dat dovadi de o minte superioari demni. de un


impirat prin. doui fapte mari, dintre cari una denoti severitate,
cealalti blindete. Cici ca invingitor intelept a ucis pe un triditor
de patrie, §i. in al doilea rind, fiindci soldatii cereau jefuirea cetitii,
potrivit vorbelor sale ci nu va lisa in viati nici un &line la Thya-
neni, le-a dat acelora rispunsul: spus ci nu voiu läsa nici un
caine in ora§ul acesta, ucideti toiti ciinii». Frumoasi vorbi de im-
pirat, dar mai frumoasi hotirirea soldartilor 1), eAci vorba impi-
ratului prin care li se refuza prada §i se pistra cetatea, arm.ata in-
treagi a primit-o cu plicere ca §i cum s'ar fi imbogitit de o pradi.
Iati scrisoarea privitoare la Heraclammon: 4:Aurelian &Ark' Mallius
Chilon. Am incuviintat si fie ucis acela prin a cirui binefacere am
c/ucerit Thyana. Eu insi n'am putut 85 m impac cu un triditor §1
am primit bucuros vestea când soldatii 1-au ucis; Cici nu ini-ar fi
inspirat nici o incredere acela care nu §i-a erutot patria. Pämintul a
inghitit 2) numai pe acesta singur dintre tori cilti au fost asediati.
Nu pot nega cä n'ar fi fost un om bogat, dar bogitia 8a ani lisat-o
fiilor säi, pentru ca si nu má invinuiasci cineva cà ,din causa bani-
lor, am suferit si fie ucis un om bogat.

Felul cum a fost cuceritii. cetatea Thyana. Filosoful Apollinius din


Thyana i elogiul silu.

Cetatea insi a fost cuceria intr'un chip cu totul miraculos.


Cici atunci cand Heraclam.mon a indicat lui Aurelian un loc mai
inalt, in forma unei ridiekturi naturale, pe mide impiratul pe ascus

Ylotiírirea soldaglor. Vorba votum, dupä unii comentatori ar trebui


inlocuitii ;yin jacturn. Soldatii îi dau asentimentul cli vor executa dorinta

Ptinuintul l-a inghitit. Expresiunea campus in loe de terra e neobicinuitil.

www.dacoromanica.ro
86

tsä poatil si se urce, acesta s'a suit pe movilg gi, agitinduli chlamida
de purpurg, s'a arätat gi cetipenilor diii launtru i soldatilor sal din
afarg gi astfel cetatea a fost cuprinsg ca i &Ind toafa.- armata lui
Aurelian ar fi fost pe aiduri. N'ar trebui s trec subt ticere gi un alt
fapt ce privegte faima unui om extraordinar. aci se apune cä Aure-
lian ax fi hotgrit in adevgr gi cä s'ar fi gindit in adevär la distruge-
rea cetiti Thyana, dar cg Apollonius din Thyana, un filosof de o
faimg gi de o autoritate extraordinarg, un filosof hätrân, un venta.
bu amic al zeilor, gi, el insue, vrednic de a fi venerat ca un zeu, s'a
infitigat subt chipul siu obicinuit, pe neagteptate inaintea inipära-
tului, cand acesta se retrggea in cortul eau gi adresindu.-se in Bimba
lating spre a fi iuteles de impgratul de origine din Pannonia, i-ar
fi gilt astfel: Auxeliene, dacg vrei sä invingi, nu trebuie si te gin-
degti la mieelgrirea concetätenilor mei; Aureliene, dacg vrei si
domnegti, retine-te de la singe nevinovat; Aureliene, clack- vrei
fii invingitor, arati-te induritor». Aurelian avea cunogtinta de fi-
gura venerabilului filosof, eAci Ii vgzuse chipul in mai multe temple.
In sfirgit, migcat, i-a fIgaduit deodatg, consacre gi chipul gi sta-
tuile gi un templu gi a revenit la sentimente mai bune. Aceste luontri
le-am aflat dela oameni cu greutate gi le-am recitit gi in cirtile din
archiva Ulpiang gi le-am dat crezimint mai ales fatil de respectul
pentru Apollonius. Cad, in realitate, existat-a vr'odati un orn mai
dint, mai venerabil e mai superior deck el? Ae,esta a dat vieatä
celor mor ti I), acesta a ficut gi a spus multe lucruri mai presus de
mintea omeneascg. Cine vcrea sg cunoascg toate acestea, sä citeascI
cärile grecegti in cari este desezisä vieata sa. Eu insumi, (lack* voiu
mai avea zile i clack' gi el as primi bucuros aceasti fagäduinä, voi
serie pe scurt, cel putin faptele cele mari ale acestui birbat extra-
ordinar, nu doar câ isprivile sale ar avea nevoie de ajutorul glasului
meu, ci pentru ca faptele ce meritg al fie admirate, sä fie cunoscute
gi purtate din gall in gurg.

l) Acesta a dat vieaç celor moni. Se face aluzie la reinviereq uncí fete
dupi moarte.
2) Faptele sale ce meritfi a fie &Emirate. Apollonius din Thyana, care
triit in seeolul I d. Chr. este comparat cu Orfeu gi cu Christos. E/ vindeca
pe bolnavi, Invia pe morti pi ficea minuni. El apartinea Icoalei lui Pitagont.

www.dacoromanica.ro
Cucerirea Antiochiei.Lupta dela Emessa impotriva reginei Zenobia.
Ajutorul divin primit de Aurelian.

Dup.& cucerirea Thyanei i dupa o scurtii lupta ling Daphne,


Aurelia,n a cuprins Antiochia, dand impunitate tuturow locuitorilor.
in urnia, ascultand pe cat se vede de sfatturile venerabilului bar-
bat-Apollonius, s'a aratat mai unan §i mai bland. Dupa aceasta, s'a
luptat inteo lupti pe viega §i pe nwarte im.potriva Zenobiei §i a
lui Zabal), aliatul ei, intr'o mare batillie, langi Emessa. Ad in vreme
ce cavaleria lui Aurelian, obositi, era cat pe aci sa se retraga §i s o
la la fuga, deodata, prin puterea unei diviniti, dupa cum s'a do-
vedit in lama, care subt o forma cereae.ca a inconjurat-o, s'a refacut
prin sprijinul infanteriei §i cavaleria. Zenobia §i Zaba au fost pu§i
pe fuga §i s'a chtigat o victoria desävârit. Restabilindu-gi situalia
in Orient, Aurelian a intrat invingator in Emeasa gi ea indreptat
numaidecat spre te.mplul lui HeliogabaP), aviind oarecum sa-§i aduca
la indeplinire fagaduiala data zeilor. Aci insa a regasit zeitatea aubt
acelagi chip, pe care La vizut in razboiu., cand i-a dat aprijin; de a-
ceea, a pus te:melia aci a unor temple, dandu-le darari bogate §1 la
Roma a fundat cu mai mare ceremonie, dupa cu.m vom apune-o la
load sAu, un tenxplu in onoarea Soareliai.

XXVL

In drum spre Palmyra, Aurelian are de 1uptat en tillutrii. Seri-


soarea lui Diocletian citr/ Mucapor. Aurelian cere Zenobiei sA i se predea.

Dupi aceasta, a pornit spre Palmyra', pentru ca, dupi cucerirea


acestei cetAi, sa punk* capat expeditiunilor sale. Dar, pe drum, ar-
mata sa, fiind har. tuita de tfilharii din Siria, a avut multe de supor-
tat, iat, in asealul ormului Palmyra, a (ost, din cauza lovitwii unei
sageti, in primejdie de moarte. Exista din partea lui Aurelian adrc-
Bata /ni Mucapor o scrisoare, in care se dA dovada despre greutatile
rizboinlui cu exagerari nedemne de un imparat. fRomanli spun ea
en am puttat, scum de =and, rAzboiu impotriva unei femei, ca §31
Zaba era nu aliatul, ci un general al Zenobiei.
S'a indreptat spre templul lui Heliogabal, aded spre templul Son.
relui.

www.dacoromanica.ro
88

cum singuri Zenobia prin puterile ei ear fi luptat cu mine, iar 21U
nu puterile unor duganani, intocmai ca gi eind ar fi fost de invins
un birbat care lupti in con§tiinIa §i teama unei pedepse mai grele.
N'a§ putea si spun cite sigeti nu s'au aruncat aci, ce pregitiri de
rizboi n'au ficut, cite arme, cite pietre. Nici o pirticici de zid n'a
existat care si nu fi fost ocupati de douA sau de trei baliste; chiar
focuri se aruncau Cu ma§inile. Ce si mai spun? Ea se teme ca o fe-
mee, gi se lupti ca un birbat ce se teme de pedeapsi. Dar, am ni-
dejde ci zeii, cari au favorizat in totdeauna incercirile noastre, vor
favoriza §i de asti dati statul roman». In cele din urmi Aurelian,
°bosh §i istovit de pierden, a trimis o serisoare Zenobiei, cerindu-i
si se predea §i promifindu-i el o va lisa in vieaga. Copia scrisorii
este urmitoarea: «Aurelian, impiratul Romanilor gi cuceritorul
eitri Zenobia §i citri ceilalti tovarigi ai ei de rizboiu.
Ar fi trebuit si faceti, voi de voi, ceca ce vi ordon prin aceasti scri-
soare si faceti. Vi poruncesc si vi predgi, figiduindu-vi impuni-
tatea viepi, astfel ca Zenobia ski duci viega acolo uncle o va fi
fixat deciziunea venerabilului Senat. Vei preda pietrile scumpe,
argintul, aurul, mitisunile, caii gi cimilele. Palmyrenilor li se vor
menOne drepturile lor.

XXVII. Rilspunsul plin de ingámfare al Zenobiei.

Primind aceasti scrisoare, Zenobia a dat un rispuns plin de


ingimfare. gi de obriznicie, nu cuin i4r fi ingiduit situatia ei; cred
spre a intimida pe Aurelian. Dau gi copia acestei scrisori: «Zenobia,
regina Orientului citni Auerelian August. Nimeni ping acum, in a-
fari de tine, n'a cerut printr'o scrisoare ceca ce ceri tu. In afacerile
de rizboiu, tot ce se hotirigte, se hotiregte prin curaj. Ceri predarea
mea ,ca gi cum n'ai gti ci regina Cleopatra a voit mai bine si moari,
decal si triiasci in cele mai mari onoruri. Noui nu ne lipsesc aju-
toarele Pergilor pe cari le agteptim si ne soseasci. Noi avem de par-
tea noastri pe Saraceni, avem de parten noastri pe Armeni. Armata
ta a frost biruiti, Aureliene, pâni gi de nigte tilhari din Siria. Ce
se va intimpla, daci ne vor sosi acele trape pe cari le agteptim de
pretutindenea? De sigur, it,ti vei lepida aceasa ingimfare a ta, cu
care imi ceri acum predarea, ca gi cum ai fi un invingitor in toate
Aceasti scrisoare, dictati chiar de Zenobia, ne spune Nico.

www.dacoromanica.ro
89

machus a a fost tradusi in grece§te din limba siriani; cea de mai


SUS a lui Aurelian a fost scrisi in grece§te.

Zenobia este invinsil i prinsä pe ciind fugea. Trattunent


ràu fafit de alialii Zeriobiei.

Paimind aceastä scrisoaa-e Aurelimin'a ro§it, ci a fost cuprins de


mänie. Apoi stranganduti numai cleat armata §i generalii, a ase-
diat Palmyra din toate pärtile. i fa rämas nimic neingrijit, nimic
neobservat de acest bArbat Viteaz. Cäci ajutoarele trimise de la Per§i
le-a intercepta; iar, pe de altä parte, excadroanele Saracenilor §i.
ale Armenilor le-a cktigat pentru sine, corupindu-le, fie prin a-
meningri fie prin viclegug. In sfärgit, dup5. anai multe atacuri a ba-
ying pe viteaza femee. Fiind deci biruitä. Zenobia, pe cand fugea
cu cämilele sale, pe cari Palmyrenii le numesc drom,edari 1),
fIcea drum spre Persia, fiind urmarità de aläretii no§tri, a fost
prinsà §i dati in mina lui Aurelian. Astfel, Aurelian. inving5tor4
stäpan pe intregul Orient, avand pe Zenobia in lanturi, a inceput
sä se poarte cu Per§ii, cu Armenii §i cu Saracenii mai trufa § gi, mai
ingiimfat de cat s'ar fi cuvenit in situatia vremurilor de atunci. In
acest timp eau atirnat in templul Soarelui acele haine incarcate de
pietre pretioase, pe cari le vedean §i astäzi, acei dragoni persani,
acele tiare §i acele soiuri de purpuri cum mai tärziu nu s'au mai
adus deja nici un popor §i nici nu s'au mai väzut la Roma. Despre
acestea imi iau libertatea ea' spun cateva cuvinte.

XXIX.
XXIX. Purpura de India.

VA aduce ti mninte ci se gasea in templul de -pe Capitol al lui


Jupiter Optimus Maximus, o mica manta de rani, de coloarea de
purpuri, cu care dacä matroanele gi chiar Aurelian insugi §i-ar com-
para purpura lor, ar pima acestea decolorate, ca cenn§ia, fatä. de
cealaltä de o strälucire divinA. Aceastä. manta fusese daruiti, lui
Aurelian, dupä cuan se apune, de regele Per§ilor luand-o din fundul

1) Canalete sale pe cart ei le numesc dromedari. Dromadarii fug mai


repede deck caii.

www.dacoromanica.ro
90

Indiei §1 4Primelte aceasti purpuri care se produce la


noi». Aceasta insi nu era o purpuri veritabil, cAci, in urmi, gi
Aurelian §i Probue §i acum de curind §i Diocletian, trimitând vop-
sitori iscusili, ciutari cu deaminuntul aceasti purpuri, dar n'au
putut-o 8 o giseasci. Se apune limà ci din sandisul din India War
scoate o atare puriuri, daci s'ar. lucra bine. Dar, a ne Intoarcem la
subiectul

XXX.
XXX. Aure,lian =oar/ pe consilierii Zenobiei, piístrind.o insii pe ea pen-
tru triumful sau. Uciderea lui Longinus. In drum spre Roma, Aurelian invinge
pe Carpi, aupii cari a primit titlul de Carpicus.

cu toii, ceruri sgosnotos ca Zenobia WI fie pedepsiti


cn moartea. Aurelian insi a socotit nevrednic de sine si omoare o
femee e a ciutat sri o rezerve, dupa ce a ucis pe cei mai multi la
Indemnul cirora se pomise, pregitise gi purtase rizboiul, pentru
triumful säu, pentruca ea si serveaoci drept spectacol pentru prive-
li§tea poporului din Roma. Urit este faptul cä Intre cei uci§i ar
fi fost, dupi CIIM se apune, §i folosoful Longinus"), pe care se
crede cä regina 1-ar fi avut ca profesor de limba greaci. Pe el se
zice ci de aceea 1-ar fi omorit Aurelian, fiindcil la sfatul lui ar fi
compus Zenobia acea scrisoare obraznici, de§i ea a fost compusi
in limba siriani. Deci, dupil pacificarea Orientului, Aurelian e'a in-
tors victorios in Europa §i ad a bitut estizile Carpilor.
senatul, in lipsa sa, i-a dat titlul de Carpicus, se epune cit el i-ar fi
seria: iarimiine, senatori, ca ci mi giiimii i Carpisclus», cAci carpis-
clus se §tie ci este un fe! de Inciltiminte. Numele de Carpicus
se pirea ci injose§te pe cele ce le avea de Gothicize §i Sarmaticus
gi Armeniacus gi Parthicus §i Adiabenicus.

XXXL
XXXL Revolta PalmyreniIor. Aurelian se Intoarce In Asia i dis-
truge Palmyra.

Este un lucru rar, daci nu chiar itmpoaibil, ca in


cuvintul. Cäci Palmyrenii cari fw3eseri Invin§i §i subjugati, s'au

Filosoful Longinus. Acesta era un invitat care, dupi spusele istori-


cilor greci, a Beat mai multe scrieri literare.

www.dacoromanica.ro
91

revoltat in timpul cind Aurelian era ocupat Cu afacerile din Eu-


ropa. Ei au lacio pe Sandarion pe care Aurelian il pusese in fruntea
garnizoanei, impreuni eu cei §apte sute de arca§i ai §i au lacre-
dintat domnia unui oarecare Achilleus rudi Cu Zenobia. Aure-
lian insi care era bine pregitit, s'a intoas din Rhodopa §i le-a dirá'.
mat cetatea, cu.m de altfel §i merita. Tn sfir§it, cruzimea lui Aurelian,
sau, dupi cu.m spun unii, severitatea sa, a mera foarte departe, pre-
cum. rezulti dintr'o scrisoare a lui, dind dovadi de o eilbiticie de
neinchipuit. Iati copia acestei serisori: (Aurelian August citri Cer-
ronius Bassus. Nu trebuie ca soldatii sä faci uz mai mult de anille
lar. Au fost ucki miceririti destui Palmyreni. N'ama eruta pe
femei, am ucis copii, am ciopintit pe bitrini am omorIt pe firani.
Cui vom risa pe viitor câsnpiile, cui vom lisa in urmi cetatea? Tre-
buie si c.rutiin acum pe cei ce au mai rimas. Cred cä puOni
vor fi mai e.xistind se vor fi cumintit la vederea atitor morti- A§
dori ca cel pu/in templul Soarelui, pe care bau jefuit in Palmyra
stegarul legiunei a treia, impreuni cu portdrapeli§tii, cu draconierii
en trompeti§tii §1 cu trimbianii, si fie readus in forma, in care a
fost. Ai /a dispozitie trei sute libre de aur din caseta Zenobei, ai
anie opt sute piese de argint din avezile Palmyrenilor, ai giuvaeri-
calele regale. Din toate acestea dispune si se impodobeasei templul
§1 vei fi ficut un lucru pricut §i pentru. mine §i pentru zeii nemuri-
tori. Voiu serie senatului sä trim.eati un pontifica care si consacre
templu18. Scrisoarea aceasta, precum Yedem, ne face dovadi e..i a
ajuns la saturatie cruzimea acestui impirat aspru.

XXXII. La intoarcerea ea Aurelian are mece/3e In Tracia, invinge in


Egipt pe Firmus, prinde pe Tetricus in Galia i se intoarce invingitor la Roma..

In .sfirkát, a'a intors in Europa destul de lini§tit. Ad a nimicit,


prin curajul siu cunosctit pe toti du§manii sii cari mi§unau in tolde
pirtile. In vremea aceasta, pe cilla Aurelian sivirgea atitea fapte
mari in Tracia §i. in intreaga Europi, in Egipt s'a ridicat un oare
care Firmus care firi si la insignele de im.pirat insu§it pentru
sine domnia, ca §i cinc/ ar fi fost o pf& libera. Aurelian se indrepti

1) Achilleus. Dupi istoricii grecl, Palmyrenii aleaeri de per al lor pe nn:


°arreare Andarinas.

www.dacoromanica.ro
-92
numai de cat impotriva lui §i norocul su obicinuit nu 1-a pirisit
nici aici. Caci a luat num.ai decal Egiptul subt stipinire In urnii,
fiind din fire pornit spre minie, se gandi la o pedeapsi rnai grozavi
In contra lui Tetricus care pusese mina pe Galia §i porni spre apus.
Tetricus, el insu§i, tradinduti armata, ale carei ticilo§ii nu le mai
putea suporta, legiunile Ii s'au predat repede lui Aurelian, i astfel,
aducin.d Aurelian la supunere in Occident Galia 1) §i pacificind
rile de pretutindeni, o'a intors ca invingitor la Roma, pentruca sa-§i
sarbitoreaeci in ochii Romanilor triurnful su asupra Zenobiei, §i
a lui Tetricua, adeca asupra Orientului §i Occidentului.

mm
XXXIII. Descrierea tritunfului lui Aurelian.

Nu este firi interes de a cunoa§te cum a fost triu.mful lui Au-


relian. El a fost extraordinar. Au fost trei care regale. Intre acestea,
unul era al lui Odenat, incarcat de aurarie, argintarie i pietre nes-
timate §i era admirabil lucrat. Al doilea era carul pe cale i-1 diduse
lui Aurelian. regele Per§ilor, lucrat e el cu aceea§i arta. Al treilea
car era cel pe care 0-1 ficuse Zenobia operand s viziteze in el ce-
tatea Romani. Asupra acestui fapt nu s'a in§elat, cad a intrat cu el
In ora, ca inving boa nu in triumf. A fost i un al patrulea car,
tras de patru cerbi 2), care se apune ci ar fi fost al regelui Gotilor.
Cu ace,sta, CUM sustin cei mai multi istorici, s'a urcat Aurelian in
Capitol, pentru ca sa jertfeasci aci cerbii pe cari se spunea ea' i-ar
fi prins §i i-ar fi inchinat cu acela§i car in cinstea lui Jupiter Opti-
mus Maximus. Inaintea sa mergea donizeci de elefauti, animale din
.Libia, domesticite, §.1 doua sute altele de tot felul, aduse din Pales-
tina. Pe acestea Aurelian le-a &fruit unor particulari ca sa nu int.
povireze cu intretinerea lor fiscul. Urmau apoi in rand pata-u tigri,
girafe, elani §i alte animale de acest fe!; apoi optsute de Orechi de
gladiatcvri, îi afara de prizonierii popoarelor barbare ca Blernyeni,
Axomiti, Arabi, Eudornoni, Ijtzi, Bactriani, Hiberi, Saraceni §i. Pertri,
impreuna cu darurile lor. Inaintea acestora mergeau cu niâinile le-

Aductincl la supunere in Occident Galia. Cu aceasti imprejurare se


crede cä Aurelian a rezidit vechia cetate Cenabum de ling Loire, numind-o
Aurelianum, din care a rezultat in urmil cetatea Orléans.
Tras de patru cerbi. Istorlcii greci vorbeac de patru elefanti in loc
de patru cerbi.

www.dacoromanica.ro
93 --
gate prizonierii Goti, Alani, Roxolani, Sarmati, Franci, Suevi, Van-
dali Germani. Intre ei erau i Palmyrenii, capeteniile cetatii cari
scapasera de macel, i Egiptenii, luati ca rebeli.

XXXIV.

XXXIV. Continuarea descrierii triumfului lui Aurelian.

Erau duse §i zece femei, cari, luptand in costume barbate§ti, au


fost prime printre Goti 1), de§i, alte multe fusesera ucise pe cari liste-
le le arata ca fiind din ineamul A3nazoanelor. In frunte erau purtate
ni§te placarde cacri contineau numele popoarelor biruite. In aceasta
multime se gasea i Tetricus intr'o chlamida de purpura straluci-
toare §i inbracat intr'o tunica verde, avand pantaloni galici §i mer-
gaud alaturi de fiul sau pe care 11 numise imparat in Galia. Rhea
apoi Zenobia, impodobita cu pietre pretioase Ì cu lanturi de aur
pe cari le sustineau alpi. Erau purtate apoi coroanele de aur ale
tuturor cetatilor, indicand in inscriptii amite originea lor. Apoi Po.
poni! rom.an, drapelele societatilor §i ale trupelor §i soldatii nurni¡t,i
catafractari, bogatiile regale, intreaga annata, §i senatorii, de§i
cam nemultumiti 2), fiindca 'se celebra triumful §i asupra unora din-
tre ei, adaugau mult la stralucirea procesiunei. Insfar§it, de abia la ora
nona, au ajuns in Capitol §i destul de tarziu pe Palatin. In zilele
urrnatoare s'a dat ca distractii placute pentru popor reprezenta-
tiuni scenice, jocuri 'de circ, de alergari, de gladiatori §i regate.

XXXV.

XXXV. Darurile flicute poporului. Ridicarea templului Soarelui.


Institutiile sale. Noui expeditii.

Nu trebuie sa trecesu subt tacere un fapt pe care traditia ni l-a


pastrat in amintire §i pe care istoria 1-a consemnat. Cand a plecat
Aurelian la razboiul din Orient a fagaduit poporului cà daca se va

I) Erau z rece feimei prinse printre Goi. Observli obiceiul german de a


lua i fcmeile parte la rizboiu.
2) Senatorii, dei cam nemulwmiyi. Tetrieus ssupra diruia se repurta tri-
umful era senator roman.

www.dacoromanica.ro
94

intoarce biruitor gi va da fiecirui cetitean coroane de doui libre 1).


Poporul a crezut ci e vorba de coroane de aur, Aurelian insi fie ei
nu putea sau mi voia si dea de acestea, a (cut coroane de piine, cari
se numesc acum (loare de piine 2) gi a dat fieciruia cite una: Astfel,
in tot timpul domniei sale fiecare cetitean primea zilnic cite o
piine din (loare de fin i gi dreptul 1-au lsat i urmagilor lor. Tot
Aurelian a distribuit poporului i carne de porc, obiceiu care se
pistreazi pini in ziva de as. tfiz' i. A adus foarte multe legi, gi
adevir bune legi; a instituit sacerdotii gi a fundat un templu in
cinstea Soarelui 3) gi 1-a îutrit prin portice. A fixat salarii archi-
techtilor 4) gi slujitorilor lor. Dupi ce a ficut Wate acestea a plecat
In Galia gi a liberat pe Vindelici de invaziunile Barbarilor. In urmi
s'a intors in Elija gi strángiindu-gi o armati mai mult viteazi decit
mare, a declarat rizboiu Pergilor pe cari ii bituse cumplit ohiar
timpul eind s'a luptat Cu Zenobia. Dar, pe cind era in drum cizind
victima perfidei searetarului 8k-u, a fost asasinat de mina lui Mu-
capor la Caenofrurium 5), o hala imperiali intre Heraclea gi Bizant.

XXXVL

XXXVI. Aurelian cacle victima perfidiei secretarului

Pentruca un eveniment atit de insemnat si nu rimini nccu.-


noscut, voiu apune in putine cuvinte gi care a fost caliza acestui asa-
sinat gi cum s'a fiptuit el. Aurelian era, ceca ce nu se poate
un om sever, crud i singeros. Acesta mergind cu cruzimea. sa aga
de departe incit si ucidi, pentru o cestiune de nimica gi nu destul de
doveditii, chiar gi pe fiica surorii sale, a ajuns, inainte de toste, si
fie urgisit in familia sa. S'a intimplat l'usa', cum dealtfel se petrec
lucrurile in mod fatal, ca si-gi faci de dugman, pentru nu gtiu ce

Coroane de dou'd libre. Obiceiul vecbiu de a se distribui poporului griiu


ea inlocuit in timpul impiratului Traian cu distribuirea de pftine. N'infle erau
ficute in formä de coroani, intocmai ca i colacii nostri dela pomeni.
Cari se ruanesc acuns floare de N'Une. Siligo (mis) este filia de
grfm de o calitate ouperioari.
A fundat un templa fa cinstea Soarelui. Aurelian era un pitgiin con-
vino si un prigonitor al crestinilor.
A fixat salarii pentru architecA Unii comentatori citesc in loc de
sarda teclas, architectis.
Caenofrurium, era un casta futirit Caenon fruridn, noul casteL
www.dacoromanica.ro
95

amenintare, pe un crare care Mnesteus pe care Il avusese ca se-


cretar intim, un libert al siu, dupi CUM spun unii. Mnesteus care
*tia ci Aurelian n'are obiceiul si ameninte in zadar §i nici si ierte,
dael odati ameninta, a ficut o listä de nume, amestecind intre cei
pe care Aurelian era in adevir supirat, §1 cei impotriva dirora n'a-
vea nici un gaud. riu §1 adiugind chiar i numele siu, pentru ca
dea dovada nnei marl ingrijoriri §i a citit lista fieciruia in parte,
care igi avea namele seria, adiugind ck' Aurelian a dispus ca si fie
Cu totii uci§i; ci ei, daci aunt oameni, si-gi scape vieata. Cei cari
meritau pedeapsa dela Aurelian furi cupringi de groazi i unindu-gi
durerea cu a acelora c.irora Aurelian li se pirea un ingrat pentru
binefacerile gi serviciile ce i li-au adus, 1-au asasinat in localitatea
amintiti mai sus, atacind deodati pe impirat, eind mergea in contra
Per§ilor.

XXXVIL

XXXVII. Ueigasii li ridical un monument. Mneateus este aruneat la


fiare. Aurelian este zeificat.

Acesta a frost dirgitul lui Aurelian, un om mai m.ult folositor,


decit bun. Dupi raoartea ea complotal fiind descoperit, asasinii
ridicari un mormin' enorm gi-i zidiri gi un templu. Ce e drept,
Mnesteus fiind prim, a fost aruncat la fiare, lar amintirea acestui
(apt ne-o di cele doui coloane de marmori, ridicate In acelagi loe
gi deasupra cirora au (ost agezate statuele divului Aurelian. Senatul
a regretat malt cmoartea lui §i mai mult Inc/ poporul roman, care
spunea peste tot a Aurelian a fost dascilul senatorilor. A dom.nit
cinci ani §i §ase luni mai putin cateva zile §i pentru faptelo sale cele
marl a fost pus printre zei. Nu voiu trece cu vederea o fapti, pe catre
au citat-o istoricii i care privegte pe Aurelian. Se apune ci Quintil-
lus, fratele lui Claudius, pe eind se gisea inteo garnizoani in Italia,
aflind de moartea lui Claudius, a pus mina pe do:mile. Dar, in ur-
an5, and a luat cunogtinti ci Aurelian a fost prodamat impirat,
fiind pirisit de intreaga armati, cireia i-a vorbit impotriva crivalului

Mnesteus. Alti istorici il numeac pe acest secretar Eros.


Statuele divului Aurelian. Pe mormintul lui Aurelian s'a ridicat douii
toloane, deasupra dirora s'au asezat, in urmii, douil statui. Coloanele,
aveau inscriptii pe ele, comemorind faptul asaninrii impiiratului, n'au fost
ridicate pentru Mnesteus care a fost aruncat la aare.

www.dacoromanica.ro
96

sau, fira basa si fi fost ascultat, tainduti vinele, a murit dupi o dom-
nie de douazeci de zile. Aurellan a curItit, din intreaga lume, tot
ce a fost mima, tot ce a fost ticalo§ie, in sfar§it tot ce a fost fazvra-
tire.

=MIL Zenobia domnise in numele fiului ei. Aurelian iniibu§e re-


volta monetariilor. Scrisoarea sa.

Cred c.a sunt in materie, daca adaug ca Zenobia a tinut domnia,


cat a tinut-o, in numele fiului ei Valabatus 1), iar nu in numele lui
Tim.olaus §i. a lui Herennianus. Subt Aurelian, s'a intamp/at §i
monetariilor 4), la instigatia .§efului tezaurului, a lui Feli-
cissimus. Rascoala a inabugit-o imparatul cu asprime §i cu severitate,
pierzand totu§i dintre °amena sai §apte mii,. dupa cu,m rezulta din
scrisoarea ce a trimis-o lui Ulpius Crinitus care era pe atunci consul
pentru a treia ()ara §i care 11 adoptase mai inainte. lAurelian An-
gust catra tata] sao Ulpiw3. Este o fatalitate care face ca tot ce en
intreprind sa fie ingreunat de tot felul de mirari. Caci, bungoaril,
razvratirea din interlorul cetati.i a degenerat intr'un adevarat raz-
boiu: monetarii, la instigatiunea lui Felicissimus, ultimul dintre
sclavii mei, §i caruia Ii incredinpsem grija tezaurului, a revoltat
spiritele im.potriva mea. Razvratirea a fost, e drept, inabu§itä,. dar
dupa ce au fost omoriti, §apte mii de oameni, Hiberi, Riparieni,
Castriani §i Daci. De unde se vede ca nici o victorie nu mi-a fost data
de zeii nemuritori Cara de greutate».

XX.X.DC. Aurelian face, dupii triumful su, pe Tetrious censor in Lucania.


Ridici templul soarelui. Milre§te incinta ora§ului. Anmestiazii delic-
tele politice. Pedepse§te pe prevericatori. Prirrisirea Daciei. Cruzimea sa.

Aurelian a facut pe Tetricus, asupra caruia a reputat triumfu/,


censor in Lucania, iar pe fiul lui l-a mentinut in senat. A ridicat un
admirabil templu Soarelui. Zidurile cetatii Roma le-a largit, a§a fe!

Valobatus. Dupii unii el s'ar fi numit Balatus, dupil altii, Babalatus sau
chiar Bahalatus.
litizboiul monetariilor. Din cauza schinibrii inonedelor, revolta m.one-
tariilor s'a transformat intr'un rrizboiu foarte primejdios.

www.dacoromanica.ro
97

ca le-a dat un circuit de cincizeci de mile. Tot el a pedepsit ca cea


mai strajnica severitate pe denunitatorii de profesie gi pe delatosi. A
poruncit si fie arse in pieata lui Traian registrele publice ale dator-
nicilor spre a linigti pe particulari. A decretat, dupa pilda Atenie-
nilor, amnestia delictelor politice, pilda de care a amintit gi Cicero
'in Filipicile sale. A pedepsit rnai inuit decat militaregte pe preveri-
catorii de bani publici ai provinciilor gi pe spertari aga ci i-a supus
la cele anai mari torturi gi chiar erucificari. In templul Soarelui a
ingyamadit mult aur gi pietre nestimate. Vazand Iliria devastata
Moesia pierduti gi disperand de a mai putea paetra Dacia pe care
Traian o facuse provincie roma.n.i dincolo de Dunäre, a parisit-o,
retragand armata gi pe provinciali; popoarele scoase din ea le-a age-
zat in mijlocul Moesiei pe care a nuxnit-o Dacia sal) care acum des-
parte cele doui Moesii. Se spune apoi ca el a fost de o aga de mare
cruzime ca a acuzat pe nedrept pe mai multi senatori de complot gi
ravnire de domnie, pentru ca astfel B1 poata mai ugor si-i con-
danme la moarte. Unii mai adauga ci el ar fi ucis gi pe fiul sururei
sale, nu pe fiica ei. Multi Bustin ci gi pe unul gi pe altul.
XL.
XL. Dupii moartea lui Aurelian imperiul roman rilmiine fiiril conduciltor.
Cat de greu este de a alege un imparat, in locul unui principe
bun, ni-o arata aceasta, pe deoparte, seriositatea unui senat intele-
gator, iar, pe de alta parte, autoritatea unei armate prevazatoare.
Caci, dupa asasinarea tumi principe atat de sever, armata a lasat sar-
cina alegerii imparatului In seama senatului, fiindel ea socotea ea
nici unul dintre cei ce a ucis pe imparat nu trebuia ales principe,
iar senatul a lasat aceeagi alegere in seama armatei, gtiind ei nu bu.
euros ogtirea primegte de imparat pe aceia pe cari senatul i-ar alege.
In sfargit, s'a facut de trei ori aminarea, aga ci timp de g.ase luni
lumea romana n'a avut imparat gi au rimas ac.eiagi toti judecatorii
pe cari îi alesese sau senatul sau Aurelian, decal doar ca a fost ales
ca proconsul al Asiei Faltonius Probus, in locul lui Arellius Fus-
cus 2)

Pe care a numit-o Dacia sa. Intrucilt pasagiul accsta este imitat dupii
Eutropius e de presupus ci in loe de SUCOM este a se citi emu P. Maior, op. cit.
p. 46 ciand pe Toppeltin ne spune ci intr'o editie a acestuia ar fi lipsit con-
junctia et. Intelesul, in cazul acesta, ar fi di Aurelian a lKsat Dacia in seama
provincialilor.
Arellius Fuseuq. Unele manuscrise poarti in loc de Arellius, Asellius,
IZVOARELE ISTORIEI ROMAN1LOR VOLUMUL IX

www.dacoromanica.ro
XL!. Scrisoarea armatei csitra senat. Aurelian Tacitus propune ca
alegerea sA o faci armata. Tacit este ales imp:11.st.

Este interesant de a reproduce scrisoarea ce a trimis-o senatu-


lui armata. tNorocoasele §i victorioasele o§tiri catre senatul §i. po-
porul roman. Impäratul nostru. Aurelian a frost rapus prin
unui om §i prin gre§ala citorva oameni de bine tri a cAtorva
Puneti-1 in rändul zeilor, prea cinsti senaton, §1 trimite/i-ne ea im-
pirat pe cineva din rindurile voastre, dar care sä fie vrednic de
pretuirea voastri. Sä§titi hula cä nu primim sä ne fie de con.ducitor
unul dintre cei ce au gre§it sau au fiptuit aceastä crimä». Li s'a
dat räspunsul printeo hotärie a senatului. Venerablul senat strän-
gindu-se a treia zi inainte de nonele lui Februarie, in curia
Pompilianä, consulul Aurelius Gordianus, cridicindu-se, zise:
acV1 aducen la cuno§tint4, senatori, o scrisoare din partea
prea fericitei annate». Du.pä cetirea ei Aurelius Tacitus 1)
senator ce era chemat ce! (lima sà.ii dea párerea §i care dupä
Aurelian a fogt numit impärat cu asentimentul tuturor,
du-se a rostit unnätoarele: tZeii nemuritori ar fi lucrat, senatori, cu
mai raultä dreptate §1 mai potrivit le0.1or justitiei, clack' ar fi stabilit
ca oaanenii cei buni sä nu poatä fi ränil.i cu anna, pentru ca si ailaä
o viatä mai lungi §1 dacä, pe de altä parte, n'ar fi dat nici o putere
acelora cari. in mintea lor ticäloasi, concep asasinate bliistämate.
Caci, in cazul acesta, hunul nostru impärat Aurelian, cleat care n'a
existat un altul mai necesar pentru stat, ar fi §i astäzi in vieati. In
adevIr, dupä nefericita domnie a lui Valerian, dupä nenorocirile
din vremea lui Galien, subt domnia lui Claudius republica a iinceput
sä respire putin, iar, in timpul vieli lui Aurelian, sä chtige victorii
in lumea intreagä. El ne-a dat inapoi Galia, el a liberat Italia, el a
abätut dela Vindelici jugul scläviei barbare. In timpul vie/ei sale
ne-a fost restituit Iliricul §i a fost readuse subt stäpinirea romanä Tra-
ciile. El ne-a restituit in drepturile noastre Orientul, apäsat subt ju-
g-ul ru§inos al unei femei. El a risipit, a pus pe fugä §i a niraicit pe
Per§i cari, In urana ucederii lui Valerian, i§i bäteau joc de noi. Pe
el Lau adorat aproape ca pe un zeu Saracenii, Blemyi, Amami Bac-
trianii, Serii, Hiberii, A/banii, Armenii §i chiar popoarele Indieni-

1) Aurelius Tacitus. Linde manuscrise ne dau Aurelianus Tacitus.

www.dacoromanica.ro
99

lor. De darurile lui, pe cari le-au luat dela popoarele barbare, s'a
umplut Capitoliul: cincisprezece mii de libre de aur, din dirnicia
sa, are unul singur din tempele noastre i toate altarele Romii steal-
lucesc de daniile sale. De aceea, senatori, cred cä pe drept cuvint
acuz eu pe zeii cari au riibdat ca un astfel de impirat sä. fie ucia,
afarä numai dacà nu vor fi voit ei mai bine ca 8;44 ailiä mai curand
In mijlocul lor. De aceea, eu propun sä i se dea onoruri divine gi
socotesc cA gi voi toti sunteiti de ae,eeagi pärere. In ce privegte ale-
gerea de impirat, cred cá trebuie sä Mani aceasta in seama armatei.
CAd intr'o hotärire de acest fel, daci. nu se aduce la indeplinire ce-
eace se propune, este o primejdie i pentru cel ales gi in acelagi timp
o urä i'mpotriva propunitorului». Aceastä pirere a lui Tacit a fost
aprobati; cu toate acestea, aminandu-se de mai multe ori alegerea,
in cele din urini, dupä votul senatului a fost ales de impirat Tacit,
fapt ce-1 vom povesti ou ocazia descrierii viei lui Tacit

XLII. Impilrati bami i î,nprai niii.

Aurelian a läsat o singurä flick*, ai cirei urmagi träiesc chiar


acum in Roma. C5ci Aurelian, proconsulul din Cilicia, un foarte bun
senator, de admirat pentru neprihinita ea dreptate 1ifl vietitä i care
triiegte in Sicilia, este nepotul aceluia. Ce am si spun apoi de faptul
ci degi au existat atitia Cesan, au fost totugi aga de putini impirati
buni? CAci de la August pänä la principii Diocletian gi Maximin,
registrele publice ne arati un limg gir de brirbali imbracati In pur-
puri; dar, intre acegtia, principi buni au fost Aug-ust, Flavius Ves-
p asian, Titus, Cocceius Nerva, divul Traian, divul Adrian, Pius gi Mar-
cus Antonini, Seven's Africanul, Alexandru fiul lui Mam,mea, di-
vul Claudius gi divul Aurelian; cAci Valerian, dei a fost foarte bun,
a fost nenorocos in toate. Vezi, deci, cil de putini au fost principii
cei buni, aga cA in timpul acesta, bine a spus un oarecare mim,
bufonul lui Claudius, cri «s'ar putea inscrie gi deseinna intir'un singur
inel munele principilor celor buni». lar, dinpotrivä, ce nesfargit este
girul celor räi? cIci, läsind la oparte pe dalde Vitelius, Caligula gi
Nero, cine n'ar vorbi cu dispret de Maximini, de Filipi gi de acea
drojdie de impärati ticglogi? Cu toate acedtea, ar trebui sä facem
o exceptie cu Decii, a carer vieaä gi mparte s'ar putea compara cu a
celor din antichitate.

www.dacoromanica.ro
ioo

XLIIL

XLM. Greutatea de a dornni.

se pune Intrebarea: ce anume face pe principi


r5i? Mai int5i, scumpe prietene, vieata liber5, apoi belgugul in
toa te; pe lfing.5 aceea, prietenii necinstii, curtizanii blistkmati, eu-
nuchii lacomi, curtenii, sau progti sau ticàloi, gi ceea ce nu se poste
nega, necunogtinta afacerilor publice. Eu ins5 am aflat dela tat51
meu cA imp5ratul Diocletian, dupi ce a ajuns simplu particular 1),
ar fi spus cä Inimica nu este mai greu decat de a guverna bine». Se
string la un loe patru sau cinci persoane, gi iau o singurI hotärire
aceea de a ingela pe implrat. Ei Ii spun numai ceea ce el are sä.
aprobe. Imparatul care triiegte inchis in cask' nu cunoagte adevarul.
El este fortat 85 nu cunoasc5 de cat ceea ce ii s'a opus: mstituie ma-
gistrati pe cari n'ar trebui s5.-i instituie §i inlaturii dela conducerea
afacerilor publice pe aceia cirora ar trebui sA li le incredinteze. .Ce
mai vorb5? Cura spunea luau* Diocletian: (Gel mai bun principe,
cel mai prevazator gi. cel mai de treabi este vindut». Reproduc chiar
vorbele lui Diocletian pe cari de aceea le-am citat pentru ca, in In-
telepciunea ta, si vezi cù" nimic nu este inai greu decit de a
ggsi un principe bun.
XLIV.
XLIV. Aprecierea lui Diocletian despre 'Aurelian. Prorocirea datil lui
Aurelian de druidesele galice.
Multi nu pun pe Aurelian niel intre principii cei buril nici
intre cei rái, fiindca i-a lipsit bl5ndetea, cea dintfii calitate a unui
impgrat. Vercomius Herennianus, subt Diocletian prefect al preto-
riu/ui, spunea adeseori, dupi mirturia lui Asclepiodotus, ci Dio-
cletian ar fi zis de mai multe ori, criticand asprimea lui Maximian
ca- Aurelian a.r fi trebuit 85 fie mai mult un camandant de ogtire de
&At un principe; lui nu-i pliicea prea marea cruzime a acestuia. Este,
de sig-ur, un fapt extraordinar, cunoscut de Diocletian, §i pe care a-
cesta 1-ar fi comunicat, dup5 cum spune Asclepiodaus, confidentului
85u Celsinus; dar despre acest fapt judecata §i-o va da posteritatea.
OAei spunea c5 odinioar5 Aurelian ar fi consultat pe druidesele ga-

1) Diocletian, dupg ce a ajuns simplu particular. Se gtie di Diocletian s'a


retras din dornr.ie ti n'a revenit, lcu toate insistentele ce s'au pus pe lanai el

www.dacoromanica.ro
lice 1), vrand sa afle, daca' domnia va raman.e la urma§ii sal. Atunci,
zise el, ea acelea au raspuns ca nici un nume nu va fi in republica
mai stralucit decat al urma§ilor lui Claudius. i este, de fapt, acum
Constantius, impärat din acela§i sange, §i socotesc ca urma§ii s51 vor
ajunge la acea glorie care a fost prorocita de druidese. Aceasta de
aceea am raportaf-o la vieata, lui Aurelian, fiindca raspunsul s'a dat
lui Aurelian care a ficut consultarea.
XLV.
XLV. Impunerea unui tribut perpetuu asupra Egiptului. Construc-
tiile lui Aurelian. Purtarea sa fa tá de prieteni. Misuri contra luxului.
Aurelian a impus Egiptului, in folosul cetatii Roma, o dare
perpetua in sticlarie, in hartie, in afeará §i in häinirie 1). In regiu-
nea de dincolo de Tibru a .dispus ea se faca bai de iarn.a, fiindca a-
colo nu e in abundenta apa rece2). lar la Ostia, in apropiare de mare,
a inceput sà puie fimdamentul unui for, dupi numele sau, mide
In urma s'a stabilit un pretoriu public. Pe prietenii sai a cautat
imbogateasca, dar cu m'asura §i in mod echitabil, pentruca, pe de o
parte, sa-i scape de mizeriile saraciei, iar, pe de alta parte, s'a nu-i
expuna invidei pentru bogalia lor. Haine de matase pura nici el
n'a av-ut in garderoba sa, nici n'a dat voie ahora sa aibS. i cand
sotia sa cenit ca sa Ora cel putin o singura haing de matase de
coloarea de purpura, i-a raspuns: «S'a nu se cantareasca matasea cu
aun>, caci pe atunci o libra de matase ama cat o libra de aur.

XLVI.
XLVI. Restringe intrebuintarea aurului. Reglementeazi
tea soldatilor.
Aurelian §i-a pus in gand sa impiedice de a se intrebuinta au-
rul, ca podoaba, pentru camere, pentru tunici, pentru mantale §i niel
sa fie amestecat Cu argint, spun'and ca in natura este mai mult aur
decat argint, dar ca aurul se prapadalte prin intrebuimarea lui in

1) Druidesele gal ice. Erau nipte preotepe cari erau consultate pentru
oracolele lor, intocmai ca i preoteasa dela Delfi. Ele regulau sacrificiile i
religioase. ceramoniile

Hairulrie. Propriu zis erau mirfun ce se aruncau (gr. anavallo), In co-


rabii cari le transportau.
Apa rece. In unele manuscrise se ateste frigidi aeris, in loe de frigi-
dioris.

www.dacoromanica.ro
102

foi, sau in fire, sau prin topire, pe cánd argintul rimáne pentru in-
trebuintarea sa. Tot el a dat posibilitatea, cui ar fi voit, sä se folo-
seasci de vase §i de cupe de aur §i tot el a admis ca particularii
aibà träsuri impodobite cu argint 1), pe cati vreme mai inainte n'au.
fost decát vehicule impodobite cu arana §i cu filde§. Tot el a acor-
dat matroanelor dreptul si poarte tunici §i haine de coloarea de
purpuri, pe cita vreme mai inainte acestea erau de mai multe cu-
lori §i mai ales de un ro§iu inchis. i tot el a ingiduit soldatilor de
ránd ai poarte agrafe de aur, cari znai inainte erau de argint §i el
cel dintái a incuviintat solda/flor ai unible cu paragaude 2), in vreme
ce mai inainte n'aveau decit haine cu ni§te dungi drepte de pur,
puea., §i anume cele noui incuviintate erau pentru unii cu o singuri
banda', pentru altil cu doui, pentru altii cu trei i panä la cinci, ctun
ount astäzi pinzele de in.

XLVII.

XLVII. Aurelian märegte cu o uncie distribtOile gratuite ale poporului.

Pentru painea poporului din Roma 3) Aurelian a an/r.' it ou o


nncie tributul Egiptului, dupti cum se lauda intrio scrisoare adre-
sati prefectului, Inearcinat cu aprovizionarea cu alimente a cetaii.
zAurelian August care Fltrvius Arabianus, prefectul aprovizionirii.
Intre alte ajutoare pe care le-am adus statului roman, mulituniti zei-
lor nemuritori, niel unul nu este de un mai mare pret ca sprijinul
de a fi mait cu o uncie toste proviziunile ormului Roma; aceasta,
pentru ca si fie pentru totdeauna, am stabilit in Egipt corabieri pe
Nil §i luntral pe Tibru. Am reficut malurile Tibcrului §i am sipat
albia vadului. Am dispus sä se faci rugiciuni publice pentru zeii ne-
mu.ritori §i am adus sacrificii pentru bineficitoarea Cerco. Acum este
datoria ta, prea scuinpe Arabian, si luorezi si nu rimáni firi de
efect dispozitiunile ande. Cid nimic nu poate si fie mai plicut
pentra poporul roman decat ca si nu sufere de foamey. Hotirise si
se dea poporului roznan §i vin gratuit, dupi cum ii se d'a gratuit

Trlisuri Empodobite cu argint, argentabas carruchas.


Paragauda era o haini introdusä in epoca imperial, in locul ata
numitului clama, aViind o bandi de purpuri.
Pcinea poporului din Roma. Cantitatea de päine ce dedeau impiratii
a mers crescind. Dupä Aurelian s'a dat fiecirui cetätean cite trei libre, sau
trei zeci i Fase de uncii, fiecare libri avänd douisprezece uncii.

www.dacoromanica.ro
103

uleiul, piinea §i carnea de porc §i avea de gând si i se dea gratuit


vinul pentru totdeauna.

XLVIII
XLVIII. Aurelian este, preaupat de distribuiri de vin pentru popor.
In Etruria, prin regiunea Aurelia, pini la Alpii Maritimi, sunt
ni§te cânipii imense, roditoare, pline de piduri. Iloarise deci ca
proprietarilor acelar locuri necultivate, cari totu§i ar Ti voit si le
vinzi, si le de,a pret de cumpirare1) §i si a§eze acolo familii de pri-
zonieri cari si planteze dealurile cu vii §i si dea poporului din Roma
tot vinul recoltat, fin i ca fiscul si se atingi de venitul lor. Se ficuse
socoteala butoaielor, cofelor, hramelor §i a manoperei. Sunt
cari sustin cl Aurelian a fost prevenit si nu faci aceasta, iar
ci ar fi fost oprit de prefectul pretoriului care se apune ci i-ar fi
zis:«Dad i §i vin poporului roman, mai 'Imane AA dä.'m §i
pul §i ga§te». Ca dovadi cal Aurelian s'a gandit la aceasta, ha ci
chiar a luat unele dispozitii §i ci in parte §i-a pus in aplicare proiec.
tul, este fap tul ci fiscul a pus vinuri in porticile templului Soare-
lui spre a fi date poporului, nu gratuit, ci pe bani. Mai trebuie §tiut
ci Aurelian a distribuit poporului trei congiarii §i i-a ficut danii
din diferitele provincii de tunici albe cu. mineci §i tunici de in
curat din Africa §i din Egipt; §i tot el a dat pentru întâiai dati
poporului din Roma niframe 2), de care publicul se folose§te spre
a-§i arita favoarea la jocuri.

XLIX
XLIX. Preferintele lui Aurelian pentru parcul lui Sallustiu i cel
al Domitei. SeVeritatea sa. Proiectul pentru restituirea senatului de fcmei.
Regulamentele sale.
Cind era la Roma, nu-i pricea si locuiasci pe Palatin, ci-i
plicea si triiasci mai mult in parcul lui Sallustius, sau in ce! al
Domiltiei. In unni, a impodobit porticul din parcul lui Sallustius cu
coloane miliare §i cu toate ci era de o sinitate §ubredi, ficea aci
citare, in fiecare zi, exercitii obositoare. Pe sclavi §i pe slugile sale,

In textul nostru: si le dea gratuit.


A dat poporului naframe. Naframetle sau batistele oraria, dela os
(oris) serveau ca sil aplaude cu ele la jocuri. Dupi unii comentatori ele erau
date ca poporul steargi sudoarea, ad sudorem.

www.dacoromanica.ro
104

and gregeau, dedea ordin si fie bituti in fa/a sa, pentruca s li se


aplice severitatea, dupi ctun spuneau unii, din inclinare pentru
cruzime, dupä aIIM. Pe una dintre servitoarele sale invinuitä de
adulter cu unul din sclavii sài a pedepsit-o cu moartea. Pe multi
sclavi din familia sa proprie cari nuti ficuseri datoria i-a trinais
in fata legilor gi a judecitorilor publici. Voise si refaci senatul fe-
meilor, adeci micul senat, in care avea si ja parte numai acelea
cari, dupi avizul senatului, ar fi meritat sà aibi functiuni sacerdo-
tale. A interzis bärbatilor cism.ele roii, galbene i verzi gi nu le-a
ad.mis dealt femeilor. A perrnis ca senatorii aibä sclavi cureni im-
bricati ca gi curieril sài. A oprit concubinajul femeilor nAscute liber.
A stabilit num.ärul eunicilor, dupi declaratinnea ficuti in senat,
ceea ce a ficut ca prelul acestora si fie colosal. Nici odati ,n'a
avut un vas de argint mai greu decit de treizeci de libre.

L.
L. Mesele sale. Consideratia sa pcntru doi din sdavii ski, pe cari
senatu/ libereazil dup5 moartea sa. Petrecerile sale. Voracitatea lui
Fagon. Rezumatul damniei lui Aurelian.
La ospetele sale se serveau mai ales fripturi. li placea in
special vinul rogiu. Gaud a fost bolnav n'a chemat nici odatä un
doctor, ci se curarisea singur, in deosebi pain dieti. Sotiei gi fii-cei
sale, la särbitoarea sigilariilor, le dedea cite un inel, ea gi cum ar
fi fost un simplu particular 1). Sclavilor sài le &idea aeeleagi hame,
ca gi un om privat, in afari de doi bitrani, cirora le dedea haine, ca
gi unor liherti, lui Antistius gi lui Gillo, pe earl, dupi moartea sa,
senatul i-a liberat. Se dedea rar chefurilor, dar ficea mare haz de
mimi i in special 11 desfita mult Fagon, care minca aga de mult
cä intr'o sing-uri zi a mincat, alituri de masa impiratului, un
mistret intreg, o suti de piini, un berbec i un purcel gi a biut
tr'o butie pusi inaintea sa mai mult decit un butoiu. Epoca lui
Aurelian, in afari de cateva revolutii interne, poate trece ca o epocä
foarte fericiti. Poporul roman l-a iubit, senatul insi s'a gi tenu2t
de a

1) Le dedea cate ton inel, eu once particular. La siirbiltoarea Sigillarin


se dedeau femeilor i copiilor drept cadouri un inel ce serves si ca sigil. Autorul
voieste si scoatii in evidcntil simplitatea moravurilor
www.dacoromanica.ro
INDICELE NUMELOR PROPRII
Achilleus 31. Aurelius Gordianus 41.
Acholius 12. Aurelius Tacitus 41.
Adiabenicus 30. Avulnius, vezi Saturninus 13.
Aegyptus 13, 32, 45, 47. Axomitae 33, 41.
Aegyptii 33 - Aegyptiae lineae 12, 48,
- Aegyptium vectigal 47. Bactrani 33, 41.
Afrae linean 48 - Afra tapetia 12. Bacbius, vezi Macer 13.
Afer, vezi Severus 42. Bassus, vezi Cerronius 31.
Albani 41. Bithynia 22.
Albinus, vezi Ceionius 9. Blenunyes 33, 41.
Alexander Manunaeae 42. Boius Fulvius 13.
Alpes Cotiae 21. - Alpes maritimae 48. Brundisinus, vezi Maecius 13.
Amazones 34.
Anacharsis Scytha 3. Caenofrurium 35.
Q. Ancarius 13. Caesar, mai adeseori - Caesareana tem.
Antistius 50. pora 6.
Antiochia 5, 25. Caligula 42.
Antoninus Pius 14. 42. Callicrates 4.
Antoninus Marcus 42. Cannaba 22. - Cannabauda 22.
Antoniniani aurei 9, 12. Capitolium 33, 34, 41.
Antoninus Gallus 8. Carioviscus 11.
Apollo 19. Carpi 30 - Carpicus 30 -
Apollonius 24, 25. Carpisclus 30.
Arabes 11. Castriani 38.
Arabianus Flavius 47. Ceionius, vezi Albinus 9.
Arellius Fuseus 40. Celsinus 44.
Aristoteles 3. Ceres 47.
Armenia 27 - Armenii 11, 41 - Arme- Cerronius, vezi Passus 31.
nkus 28, 30. Chillo, vezi Mallius 23.
Asdepiodotus 44. Christianus 20.
Asia 40. Cilicia 42.
Atheniensis 3, 39. Claudius 2, 16. 37, 18, 37. 41, 42. 4 -
Augustus Octavianus 21, 42. Claudiana auspicie 17, Clamliana tem.
Aurelia 48. nora 16.
Aurelianus In toate capitotele. Cleopatra 27.
Aureolus 16. Constantius 44.

www.dacoromanica.ro
- 106 -
Corne/ius Tacitus 2. Haldagates 11.
Corvini 9. Hariomundus 11.
Crinitus Ulpius 10, 11, 13, 14, 15, 48. Heliogabalus 25.
Cottiae Alpes 21. Heraclaunmon 22, 23, 24.
Cypria numtelia 12. Heraclia 35.
Herennianus, vezi Verconius 44.
Herculianus 38.
Dacia 39 Dacia Ripensis 3.
Hiberi 33, 41.
Dacisci 38.
Hibaria 1.
Daerdi 42.
Hildemundus 11.
Dafne 25.
Dantivius 22.
Diocletianus 29, 42, 43. Illyria 39.
Dornitia 49. Illyricum 6, 9, 22, 35, 41, 111yricia
Dryades 44. nus limes 13, exencitus 17.
Indi 29, 33, 41.
Eleates 3. Italia 41.
Emessa 25. Ityraei 11.
Eudaemones 33. Iunius, vezi Tiberiar.us 1, 2.
Etruria 48. Tupiter Optimus Maximus 29, 33.
Europa 17, 30, 32 Europensis 31.
Latini 1, 6, 24.
Faltonius, veal; Probus 40. Lembarii 38.
Felicissimua 38. Libycae ferae 33.
Felix legio 11. Livius 2.
Firmus 32. Longinus 30.
Franci 7, 33. Lucania 39.
Flavius, vesi Titus 92.
Falvius, vezi Sabinus 19. Macer, vezi Baebius 13.
Furius, vezi Placidius 15. Maecius, vezi Brundisinus 13.
Marotidae 16.
Gallia 7, 9, 32, 34, 35, 41 Gallicanica MaThus, vezi Chillo 23.
legio 7, Gallicanae Dryades 44, Martomanni 18, 19, Marcomanicum
Gallicus ornatus 34. proelium 21.
Gallicnus 8, 11, 16, 18, 21, 4L Mars 21.
Gallus, vezi Antoninus 8. Maura stragula 12.
Gallus 32. Mauricius, vezi 3furrentius 13.
Germani 33. Maximianus 42, 44.
Gordianus, vezi Aurelius 41. Moximinus 42.
Cothi 13, 17, 22, 33, 34 Gothicns 30. Mediolantun 18.
Graecus 1, 4., 16, 15; 24, 27, 30. Mesopotamia 11.
Mnesteus 36, 37.
Moesia 3, 39.
Hadrianus 14, 42. Mogontiacum 7.
Haemimontus 17. Mucapor 26, 35.
Halani 33. Murrentius 13.

www.dacoromanica.ro
- 107 -
Nero 21, Nerones 42. Sallustius 2. Sallusti horti 49.
Nerve Cocceius 14, 42. Sandario 31.
Nicomachus 27. Saraceni 11, 27, 28, 33, 41.
Nicopolis 11. Sarmatae 6, 7, 18, 33, Sarmaticus 6,
Niliaci navicularii 47. 30.
Nummius Tuscus 13. Saturninus, vezi Avulnius 13.
Scipione.s 9.
Odenatus 33. Scythae 3, Scythicus limes 13.
Seres 41.
Ostiensis ager 45.
Severus, vezi Afer 42.
.Sibylini libri 18, 20.
Palaestina 33. Sibylla 19.
Palatium 1, 10, 34, 49. Sicilia 42.
Palatinum officium 13. Silanus, vezi Ulpius 19.
Palmyra 26, 28, 31, Palmyreni 22, Sinon 1.
26, 31, 33. Sirmium 3.
Pannonius homo 24. Solis templum 1, 4. 5, 10, 25, 28, 31, 35,
Parthicus 30. 39, 40.
Perennitas 47. Stagirites (Aristoteles) 3.
Persae 5, 7, 27, 28, 29, 33, 35, 41, Suebi, vezi Suevi 18, 33.
Persici dracones 28. Syrus, 26, 27, 30, 31.
Philippi 2, 42.
Philippi argentei 9, 12. Tacitue, vezi Cornelius 2.
Philippicae orationes 39. Tacitus imp, vezi Aurelius. 41.
Pinianus 1. Tersites 1.
Placentia 21. Tetrieus 32. 34, 39.
Placidius Furius, vezi Furius 15. Theoclius 6.
Plato 3. Thracia 10. 17, 22. 32, 41, Thracieus
Polemoniacus Pontus 21. limes 13. Thracicus exercims 17. .
Pollio, vezi Trebellius 2. Thyana 22, 23. 24. 25. Thyaneus (A-
Pompiliana curia 41.
pollonius 5, Thyani 23.
Postumus 8.
Probus 29.
Tiberianue, vezi Iunins 1, 2.
rrobus, tvezi Faltonius 40. Tiberius rips 47.
'r Timolaus 38.
Quintillus 2, 16, 17, 37. Titus vezi Flavius 42.
Traianus Ulpius 10, 11, 14, 21, 39, 42.
Transtiberina regio 45.
Raeticus limes 13. Trebellius, vezi Polio 2.
Rhodope 31.
Trogus 2.
Riparenses 38.
Tryphon, Julius 13.
Ripensis, vezi Thick Ripensis 3.
Roma, de Inca multe ori, Romani, de Tullius (Cicero) 39.
mai multe ori. 1.118C118, vezi Nummius 13.
Roxolani 33. Tyrius, vezi Callicrates 4.

Sabinus, vezi Fulvius 19. Ulpia bibliotheca 1, 8, 24.

www.dacoromanica.ro
- 108 -
Ulpius, vezi Crinitus 14, 11, 13, 14, 15, Vcspasianus Flavius 42.
38. Vindelici 35, 41.
Ulpius, vezi Silanus 19. Vitellius 42.

Vabalatus 38. Aelius 12.


Valerianus 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15,
41, 42. 7aba 25.
Vanden 33. 7(nobia 22, 25, 26, 27, 28, 30, 3L
Variaui horti 1 33, 34, 35, 38.
Verconnius, vezi Herennianus 44 Zenon 3.

www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Prefara 7
Avant-propos - 9
introducerea 23
L Autorul aratà, In introducerea sa, cum a ajuns, la
indemnul lui Iunius Tiberianus, prefectul
Romei, s descrie vieata imparatului Aurelian 67
II. Nici un istoric nu este lipsit de inexactitati, prin
urmare nici autorul. 68
Nagterea lui Aurelian 69
W. Copiliria sa Mama sa Prevestiri pentru
viitor 69
Ahe prevestiri pentru ridicarea sa 70
Portretul lui Aurelian Isprävile sale perso-
nale Cantec in onoarea sa 71
Succesele sale in contra Francilor un alt
cäntec in onoarea sa. Cruzimea sa spre a tine
In friu pe solda. Recomandäri pentru con-
duita ostagilor sài 72
Aprecierea impäratului Valerian asupra seve-
ritätii lui Aurelian 73
Elogiul lui Aurelian fäcut de impäratul Va-
lerian, i darurile ce urmeazä 86 i se dea la
Roma 73
X. Comandamentele sale. Aurelian inlocuegte pe
Ulpius Crinitus care era bolnav gi care mul-
tumegte impäratului pentru alegerea inlocui-
torului sän 74
Impäratul Valerian arnmfä pe Aurelian ci
insärcinat cu inlocuirea lui Ulpius Crinitus
gi-i aratà ce mäsuri trebuie sä ja. 11 vestegte in
acelagi timp ea' va fi ales consul. 75
Scrisoarea impäratului &are prefectul tesau-

www.dacoromanica.ro
--- 110
Pag.

rului spre a recompensa pe Aurelian pentru


alegerea de consul 76
Impgratul Valerian acordg, pe cand se gasea
la Bizant, recompense militare lui Aurelian,
ales in calitate de consul 76
Rgspunsul de multumire al lui Aurelian §i
cerexea lui Ulpius Crinitus de a-i incuviinta
adoptarea lui Aurelian 77
Adoptarea se infaptue§te. Autorul se plange
de cheltuelile cele mari facute cu prilejul
alegerilor de consul 78
Dupg moartea lui Claudius, Aurelian ajunge
singur impgrat. Moartea lui Aureolus. 79
XVIL Scrisoarea imparatului Claudius catre Au-
relian prin care serisoare ii se incredinteazg
comandamentul armatelor impotriva Gotilor.
Succesele lui Aurelian. Legiunile il aleg
de impgrat 79
Fiind comandant al cavaleriei sub Claudius,
Aurelian poartg räzboaie cu Suevii §i Sarma-
tit Rizboiul nenorocit impotriva Marcomani-
lor. Consultarea cat-plow sibiline .80
Hotririrea senatului de a se consulta. cgrtile
sibiline 81
Ceremonille prescrise in cartile sibiline. Seri-
sorile lui Aurelian privitoare la consultarea
acestor &gill §i indeplinirea solemnitatilor 82
Inferangerea Romanilor la Placentia. In
urma', victoria asupra Marcomanilor. _ In.
toarcerea lui Aurelian la Roma §i pedepsirea
celor rgsvratiti. Lgrgirea razei oraplui 83
Plecarea lui Aurelian impotriva Palinyreni-
lor. Infrangerea In ¿ruin a Gotilor ei a celor-
lalti barbari. Reocupacrea Bitiniei. Cu-
cerirea Thyanei 84
Uciderea tradatorului Heraclam.mon. Seri-
soarea lui Aurelian in privinta tradatorului 85
Felul cum a fost cuceritg cetatea Thyana.
Filosoful Apollinius din Thyana §i elogiul sgu 85

www.dacoromanica.ro
111

Pag.

Cucerirea Antiochiei. Lupta dela Emessa


impotriva reginei Zenobia. Ajutorul divin pri-
mit de Aurelian 87
In drum spre Palmyra, Aurelian are de
luptat cu talharii. Scrisoarea lui Diocletian
catre Mucapor. _ Aurelian cere Zenobiei
i se predea 87
Raspunsul plin de ingamfare al Zenobiei 88
Zenobia este invinsa gi prima pe ciind
fugea. Tratament rau fafi de aliatii Zenobiei 89
Purpura de India 89
Aurelian omoara pe consilierii Zenobiei, pas-
trfi.'ncl-o insl pe ea pentru triumful sau. Uci-
derea lui Longinus. In drum spre Roma, Au-
relian invinge pe Carpi, dupa cari a primit
titlul de Carpicus 90
XXXL Revolta Palmyrenilor. Aurelian se in-
toarce in Asia gi distruge Palm.yra. 90
XXXII. La intoarcerea sa Aurelian are succ,ese in
Tracia, invinge In Egipt pe Firmus, prinde pe
Tetricus in Galia gi se intoarce invingator la
Roma 91
Descrierea triumfului lui Aurelian 92
Continuarea desc.rierii triumfului lui Au-
relian 93
Darurile acute poporului. Ridicarea
templului Institu/iile sale. Noui
expeditii 93
Aurelian cade victima perfidiei secretaru-
lui alu 94
Ucigagii Ii ridica un monument Mnes-
teus este aruncat la fiare. Aurelian este
zeificat 95
XXXVIE Zenobia domnise In numele fiu/ui ei.
Aurelian inabuge revolta monetariilor.
Scrisoarea sa 96
XXXIX. Aurelian face, clupa triumful salt, pe Te-
tricus censor in Lucania. Ridica templul
soarelui. Maregte incinta oragului. Am-

www.dacoromanica.ro
112

Pag.

nestiazä delictele politice. Pedepse§te pe


prevericatori. Pirisirea Daciet Cruzi-
mea sa 96
Dupi moartea lui Aurelian imperiul Toman
rimine fär conducitor 97
Scrisoarea armatei citre senat. Aurelian
Tacitus propune ca alegerea si o faci armata.
Tacit este ales impirat. 98
Impirati buni §i hnpärali rii 99
Greutatea de a domni 100
Aprecierea lui Diocletian despre Aurelian.
Prorocirea datä lui Aurelian de druide,sele
gallee 100
Impunerea unui tribut perpetuu asupra Egip-
- Constructiile lui Aurelian. Purta-
rea sa fati de prieteni. Misuri contra
luxului. 101
Restringe intrebuintarea aurului. Regle-
menteazi imbricimintea soldatilor 101
Aurelian mire§te Cu o wide distributiile
gratuite ale poporului 102
Aurelian este preocupat de distribuiri de
vin pentru popor 103
Preferintele lui Aurelian pentru parcul lui
Sallustiu 6 cel al Domitei. Severitatea sa.
Proiectul pentru restituirea senatului de fe-
mei. Regulamentele sale 103
Mesele sale. Consideratia sa pentru doi din
sclavii säi, pe cari senatul Ii libereazi dupi
moartea sa. Petreceri/e sale. Voracitatea
lui Fagon. Rezumatul domniei lui Aurelian 104
Indice /05

www.dacoromanica.ro