Sunteți pe pagina 1din 189

SINDICATUL ZIARIȘTILOR DIN BUCUREȘTI

ISTORIA
PRESEI
ROMÂNEȘTI
DELA PRIMELE ÎNCE­
PUTURI PÂNĂ LA 1916

N. I O R G A
ZIARIST

CU O PRIVIRE ASUPRA PRESEI RO­


MÂNEȘTI DIN ZILELE NOASTRE DE

C. BACALBAȘA
Președintele Sindicatului Ziariștilor

BCU Cluj-Napocâ

ATELIERELE SOCIETĂȚII ANONIME „ADEVERUL“. - BUCUREȘTI. - Str. Sgrindar, No. » - 11


19 2 2 ■**
N. I O R G A
ZIARIST

1STOR1.A
PRESEI
ROMÂNEȘTI

T|p^R DE

SINDICATUL ZIARIȘTILOR

DIN RUC”R=ST|
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 5

IARUL, în forma lui actuală, s’a alcătuit din trei elemente


Z “careau dus multă vreme o viață cu totul deosebită, „ur­
mărind scopuri speciale și întrebuințând și scriitori di
feriți fjpe de o parte informația, culeasă din zvon public, sau,
une ori, de la represintanții diplomatici înșii, cari, în unele con­
diții, consimțiau să lase a É se fura secrete sau le dădeau ei înșii
în vileag. Orice cercetător istoric a avut în mînă groasele volume,
de un cuprins foarte amestecat, în care, pe aceiași foaie manu-
scrisă — căci tipărirea unor asemenea știri n’a fost întreprinsă
decît târziu, în cel d’intâiu deceniu al secolului al XVII-lea —
se dădeau vești de caracterul cel mai amestecat, de valoarea
cea mai inegală din deosebite capitale și orașe importante ale
lumii. Italia avea în deosebi această specialitate, căci știrile
din Țerile-de-Jos încep a se răspândi mai ales după întrebuin­
țarea tiparului pentru asemenea mijloace de lămurire poEtică.
Alături de aceste av visi, ai căror redactori își aveau abonați
plătitori și a căror expediție se făcea cu o anumită poștă, căci
multe guverne nu vedeau cu ochi buni asemenea lățire a infor­
mației poEtice, se întâlnește, cel puțin până în secolul al
XVII-lea, pamfletul de critică literară, foarte adesea ori parțială,
mai totdeauna superficial, când și când scandalos, și pEn
“de injurii, prin care se crea o anume atmosferă în jurul pieselor
de teatru, în special. Nu trebuie să se uite, în al treilea rând,
broșurile de un conținut foarte întins în care se critica un act
politic_Jsa.u un regim întreg, supt un anonimat ocrotitor. Nici
"Ludovic al XIV-lea, în cea mai mare strălucire a domniei lui
și în cea mai mare întindere a hegemoniei monarhiei francese,
6 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

n’a scăpat de o astfel de judecată, în care nu se cruța niciuna


din greșelile politicei regatului și niciunul din neajunsurile ace­
luia care în chip exclusiv o conducea.
Anglia aceluiași secol, sfâșiată de lupte interne, politice și
religioase, sau care erau, în același timp, religioase și politice,
cele două motive confundându-se, a dat o extraordinară des-
voltare pamfletului, ai cărui autori, pe vremea lui Cromwell
și după aceia, au fost nu odată osândiți la cele mai desonorante
pedepse și cari, fiind vorba de fanatici ai credințelor disidente,
mărturisiau și în momentul expunerii publice credința diver­
gentă pentru care fuseseră pedepsiți.
Tot secolul al XVIII-lea din istoria Angliei este plin de
asemenea pamflete, care au făcut gloria unui Swift și în Care
motive de critică generală, răzbunări personale, anecdote
insultătoare, considerații filosofice și tot ce mai vrea cineva
se găsesc confundate împreună într’un amestec care era pe gustul
bizar al nației și al secolului. Marea culegere de observații
din deosebite domenii, toate cu caracter critic, a unui Addison
în „The Spectator” și în „Tatler”, nu represintă altceva decât
o formă pregătitoare, mai confusă și, trebuie să adăugim, mai
îngrijit literată, a ziarului de mai târziu.
Să nu uităm că asemenea scrieri, care formează basa repu­
tației atâtor scriitori din această vreme, erau totdeauna în
legătură cu un partid și-i serviau acestuia ca armă împotriva
dușmanilor, sau și ca mijloc de a câștiga, fie și prin glumă,
simpatii clasei politice din această vreme.
Aceste lămuriri generale mi s’au părut necesare și ca o
introducere firească la paginile care vor urma cu privire la
desvoltarea presei românești, și pentru a se recunoaște în această
desvoltare însăși fasele prin care a trecut presa în general și
pe care, firește, acei cari au dat Românilor publicații perio­
dice nu le cunoșteau în același timp când ei înșii, prin natura
lucrurilor, repetau această desvoltare.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 7

CAPITOLUL I.
DIBUIRI ȘI ÎNCEPUTURI

NTERESUL pentru publicațiile străine adjust destul de


I viu și la noi în a doua jumătate a sëcôïului^al XVII-lea.
când încă nimeni nu se puteagaSdrmci lârăspandirea infor-
mației manuscrise, canTputeaîi foarte periculoasă pentru autorul
ei — din care causă și scrisorile politice ale boierilor sunt extrem
de rare,— nici, cu atât mai puțin, la întrebuințarea presei, care
se afla în mâna clerului și servia exclusiv la răspândirea litera­
turii sacre și religioase, pentru un asemenea usagiu profan și
periculos. Astfel nu este nicio îndoială că urni boieri, cu creșterea
în spirituLRenasterii a lui MiromCostin. care trăise atâta vreme
în medj^iil iiitelectnaLdin-Eolonia, eamnsăși o coTome a-Apusului .
latin și în special frances pe această vreme, nu se vor fi lipsit,
cu sau fără știința Domnilor ce se succedau, de lectura acestor
, ,av visi’ ’, cari li vor fi sosiîmîorma originâlasau în vre-o traducere
Iătmamri polonă. Cu atît mai puțin s’ar putea admite aceasta
în ce privește un om ca Nicolae^Costin^care a vrut să scrie
o istorie universală și — ceia ce este meritul său de căpetenie —
a căutat totdeauna să complecteze după izvoare străine vechi
informațiile din sorginte indigenă și să facă a se desemna
evenimentele istorice pe un fond cât mai larg din viața generală
a timpului în care ele s’au petrecut. Acest spirit curios și pedant,
bucuros de a-și arăta învățătura și de a uimi printr’însa, trebuie
să fi fost un cetitor pasionat, și din lectura lui nu puteau să
lipsească știrile care dădeau icoana vremii în publicațiile
periodice despre care s’a vorbit mai sus.
Să nu uităm că în această fașă a desvoltării istoriografiei
8 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE____ 3

noastre și acei cari știau și acei cari nu știau, și cei în măsură să


primească bune lămuriri și cei cari culegeau orice veste de unde
se întâmpla, căutau să introducă în paginile lor de cronică
vești de pretutindeni. Astfel și în ale lui Radu Popescu,
cronicarul oficial al lui Nicolae Mavrocordat, după ce fusese
un interesant autor independent de Memorii, și chiar în cele
ale lui Neculce, care se va fi întâlnit cu imitații germane
după gazetele italiene și francese în Rusia, pe timpul când pe­
trecea acolo ca exilat în suita Domnului Moldovei, Dimitrie
Cantemir, sunt pagini întregi cu privire la evenimentele din
Europa centrală, din Nordul continentului, din Franța și din
alte regiuni apusene. Se poate zice că printr’înșii simțul politic,
într’un sens mai larg decât acela al singurelor relații cu veci­
nătatea imediată față de care eram în legături de prietenie sau
de dușmănie, a pătruns—măcar întru cât astfel de opere,- rămase
în manuscris, se cetiau — în mintea contimporanilor noștri.
Și vom vedea îndată că această curiositate, odată deșteptată
la un popor vioiu și la o clasă superioară fără atât de multă
ocupație, prin urmare având răgaz să prindă ceia ce, în tur­
ceasca secolului al XVIII-lea, se chema „havadișurile” din
toată lumea, a fost un îndemn de căpetenie pentru comandarea
directă a ziarelor sau surogatelor de ziare din Apus, ale căror
titluri le avem în parte.
Dacă putem admite pentru un Nicolae Costin, pentru un
Neculce, ca să nu mai vorbim de Miron Costin el însuși, această
necesitate a știrii politice cât de dese. pentru orientarea, perso-
nală în afacerii^ curente. ca, si-pentru. simpla satisfacție
spiritului doritor de a se lumina, cu atât mafmült trebuia să
constituie primirea, „gazetei” italiene un element principal
din viața intelectuală a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, s
cunoscutul unchiu al lui Cortstantïn~T3ràncoveanu și tată al
unui Domn tot aga^de. nenorocit ca și cel pe care-1 răsfurnase
și-l mânase 1a moarte, Ștefan-Vodă Cantacuzino, și el executat
de Turci, de altminteri împreună cu^însușTacesFrata al său.
Omul stătuse un timp la Constantinopol, pe urmă trecuse
la Veneția, la Padova, unde a urmat un curs de studii și de unde
a adus un capital științific pentru viața-i întreagă și o do­
rință de a scrie despre lucruri înalte, cu o putere de concepție
care nu era, fără îndoială, obișnuită la noi, ba poate, supt un
N. lOIiGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 9

raport, nici. în Europa apuseană, căci scrierile lui_de istorie


critică^ar fi fost remarcabile și înalțejțeii- Când era un student
oriental tînăr, supt arcadele Universității din Padova, unde va
fi călcat și el cînd ieșia de la lecțiile profesorului său parti­
cular, viitorul Stolnic se va fi familiarisât în așa chip cu aceste
„ziare” — numele chiar de „ziar”, „Diario”, amintește marea
operă a unui Venetian. ManmTSanuclo cel tânăr, care, grație
situației sale oficiale în Archivele Republicei venețiene, a
strâns laolaltă cea mai vastă și variată informație privitoare la
sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de-al XVI-lea, ma­
terial indispensabil pentru oricine cercetează această epocă —,
îneât acasă la dânsul, la București sau la Târgoviște, în deose­
bitele popasuri ale Domniei pe care o întovărășia, la țară la el,
în satul Mărginenilor din Prahova, Constantin Cantacuzino
nu va fi pierdut un prilej de a culege știrile după care
era setos.
Supt influența acestui unchiu al său, Brâncoveanu el în­
suși, care avea interes la orice din lucrurile vremii,, se lăco­
mia la asemenea știri din toate părțile Europei și, ca unul
care trăise numai în țară și n’avuse prilej de dascăli învățări,
lipsindu-i orice altă cunoștință de limbă decât a celei grecești
și a formulelor slavone din documente, avea traducători pe
cari-i punea să prefacă în românește politica Apusului. în
carnetul său, astăzi pierdut, care era plin de informații de tot
felul, el pomenește astfel cutare calendar de știri și de preziceri
din care releva pasagiile mai interesante pentru dânsul. Aca­
demia Română are, printr’un hasard fericit, o pagină din
acest caiet pierdut, și apare curios, în limba noastră de pe la
1680, însemnarea, cu foarte frumoase caractere chirilice, a
principiilor de politică pe care le numește în limbagiul con­
vențional al acestor calendare politice cu „Gran pescator de
Chiaraval” sau „Gran caciator de Eagoscuro”. Aceste for­
mule corespund cu ceia ce pun astăzi ziarele în manșetă
pentru a da nota momentului, și iată dintr’însele, culese pe
foaia care n’a dispărut ca restul cărticelei: „trebile unui prin-
țip ce dă haraciu altuia mai mare pentru folosul țării, merg
în stânga”, adecă probabil „merg rău”, în legătură poate cu
propriile sale experiențe de creștere de tribut după impunerea
Porții. Sau: „întâmplarea negândită mută fața lucrurilor”,
10 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

ceia ce, de sigur, nu era o mare descoperire și nu trebuia


căutat în preceptele lui ,,Gran cacciator di Lagoscuro”.
La începutul secolului al XVIII-lea, când s’a întemeiat
marea bibliotecă a Mavrocordăteștilor— Nicolae și Constan­
tin—-, care, în cursul nenorocirilor acestei familii, s’a vândut
la Constantinopol și a întrat în cine știe ce mâni, așa încât
astăzi doar dacă se mai păstrează un volum pecetluit, pe ma­
rochinul roșu, cu delicata stemă a Țerii-Românești (eu însumi
posed o astfel de carte), se vor fi aflat probabil, pe rafturile
pline ale bibliotecei din Văcărești, splendida mănăstire, me­
nită de întemeietorii săi, de sigur, altei adăpostiri decât celei
din momentul de față din generositatea Statului român mo­
dern, se vor fi aflat și astfel de volume cu știri manus­
cripte, de și catalogul, păstrat din fericire, al acestei biblio­
teci nu le pomenește. Dar, chiar dacă acest catalog ntr le
înșiră anume, nu vor fi lipsit nici opusculele politice care
cuprindeau într’însele foarte mult din materialul jurnalelor de
astăzi, precum era pe vremea lui Brâncoveanu — ca să reve­
nim la dânsul — Prognosticul Germanului Axtelmeyer cu pri­
vire la Petru, Țarul Muscalilor, și la viitorul care aștepta
puterea lui.
Să nu uităm un lucru: că, dacă, pe vremea aceia, boierul
care primia din străinătate o asemenea informație putea să
fie supus bănuielilor unei Curți gata de a pedepsi pe cel sus­
pectat de legături cu creștinii apuseni, Domnii, ei, aveau da­
toria de a se ținea în curent cu toate știrile din Europa,
pentru că acești Fanarioți, toți foști tălmaci ai Porții, ini-
țtați prin aceasta în tainele diplomației europene și capabili
de a aprecia valoarea unei informații politice, erau cunos­
cători, pe lângă aceasta, ai limbilor latină, italiană și francesă și
fuseseră puși anume la București și Iași pentru ca din aceste
două capitale, ochi ai împărăției deschiși către lucrurile lu­
mii europene, să poată trimite ceia ce li se părea necesar pu­
ternicilor de la Țari grad spre a nu da de râpă, într’o epocă ce
devenise delicată, rosturile unei împărății slăbite.
Nu e, prin urmare, nicio îndoială, că și Nicolae și Con­
stantin Mavrocordat au fost niște oameni bine informați cu
privire la mersul împrejurărilor. Și, de altminteri, dacă ei înșii
n’ar fi căutat asemenea știri, atât de mare era interesul veci­
N. IÖRGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 11

nilor, în special al celor din Vieil a, de a face să ajungă la


Poartă anumite vești, încât și fără bani, și fără trudă, Mavro-
cordăteștii, Ghiculeștii, contemporanii lor pe tronul nostru,
ar fi avut de-a gata tot ce li trebuia pentru a-și stilisa ra­
poartele către Turci.
Aceste rapoarte nu le mai avem astăzi, de și din core­
spondența lui Constantin Mavrocordat ni s’au păstrat anume
scrisori (i) în care „C. de Scarlatti” — așa se iscălia italie­
nește Domnul — informează pe un corespondent din Polonia
asupra evenimentelor la ordinea zilei. Dar, pentru sfârșitul se­
colului precedent, cutare raport de capuchehaie, adecă de
represintant al terilor noastre la Constantinopol (2), arată
cu câtă inteligență se redactau astfel de rapoarte de către
oameni cari, fără a se fi spécialisât în diplomație, aveau ca
din născare, într’o societate foarte turburată și nesigură, sim­
țul ei.
Intre scrisorile, pe care le-am pomenit, ale celui de-al treilea
Mavrocordat (cel de-al doilea este trecătorul Ioan-Vodă, fratele
lui Nicolae), una, din 25 Novembre 1740, cuprinde acest pasagiu
de cea mai mare importanță pentru scopul nostru: „Rog să
începi cu mine în viitor o corespondență deasă de scrisori și
să-mi comunici vre-o noutate particulară, de oare ce știrile
publice ni sunt date de gazetele din Olanda, Colonia, Lipsea,
Viena și din Mantova”.
Se vede, prin urmare, din câte izvoare își primia Con­
stantin Mavrocordat informația pe care trebuia s’o trans­
mită stăpânitorilor săi constantinopolitani. Așa fiind, se în­
țelege cum în aceiași scrisoare el pune întrebări cu privire la
„alegereaapropiată aîmpăratului german“, la succesiunea „Se­
renisimei arhiducese Maria-Teresa”, la „moștenirea Casei de
Austria și la regatele Ungariei și Boemiei”, la „liniștea Bu-
ropei”, la „afacerile Nordului”, la „războiul acesta între Spania
și Britania Mare și mișcarea escadrelor franceze”.
Avem condica de ordine domnești a lui Constantin-Vodă,
care cuprinde un material extraordinar de important ; firește
însă că nu se poate aștepta să se culeagă dintr’însa infor­
mații privitoare la ceia ce ne preocupă. Pentru aceste infor-
(1) Studii și documente, VI, p. 571 și urm.
(2) Ibid., III, la sfârșit. 7 3^]
12 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

mâții trebuie să se aștepte pănă în a doua jumătate a acestui


secol al XVIII-lea, cînd, în locul unor asemenea condici,
de un cuprins amestecat, cum se obișnuia încă din epoca lui
Brâncoveanu, în care se numiau cu un termen turcesc „ana-
tefteruri”, apar condicele speciale, care dau socotelile Dom­
nilor. Astfel, în socotelile lui Grigore-Vodă Callimachi, din anul
1763—4, este, la cheltuieli, un paragraf special intitulat
„țimirurile (curieri) și gazeturile”. Totalul este numai de 385
lei, 25 de bani, fără a se specifica partea care revine numi­
telor „gazeturi".
în anul următor se constată petrecerea, cunoscută de alt­
fel și de aiurea, la Varșovia, a lui ,,Musiù Laroș săcritar”,
adecă Laroche, care din capitala Poloniei trimitea știri con­
tinue, de o deosebită importanță, stăpânului său și, evident,
împreună cu scrisorile sale proprii, și tipăriturile care puteau
servi pentru o mai bună lămurire a lui Vodă (2).
Astfel de corespondențe erau absolut necesare pe o vreme
când, pe lângă datoritele comunicații la Poartă, Domnii pri-
miau, nu chiar așa de rare ori, visita câte unui călător apu­
sean cu care trebuiau să se întrețină despre afacerile Europei
și, eum știm din mărturiile lor, nu se achitau așa de rău de
această sarcină. Aceleași cheltueli de altminteri pomenesc în
1764 de presența la Iași a „dumnealui beizadè Milordos en­
glez”, care nu e altul decât lordul Baltimore, ale cărui însem­
nări de călătorie s’au păstrat.
Pentru a continua în această direcție, la 1776, un Domn
mai în vrâstă, poate mai priceput, în orice cas mult mai expe-
rient decât Grigore Callimachi, deși trebuia să isprăvească și
el de fierul turcesc, Grigore Alexandru Ghica, decapitatul din
'i-Tll’ avea socotelile lui rubrica „gazeturilor”. De data
aceasta, cunoaștem suma exactă a cheltuielii, locul de unde
se aduceau foile și persoana care era însărcinată cu aceasta.
Această persoană este cunoscutul Serdar Saul, lăudat și de Sul­
zer, descriitorul împrejurărilor românești de pe la anul
1780, și care era capabil el însuși să aibă relații personale în
limbi europene cu străinii de la noi. Textul privitor la acest
(1) N. Iorga, Documentele Callimachi, II. p. 123.
(2) N. Iorga., Documente cercetări asupra istoriei financiare și econo­
mice a principatelor românești, din „Economia Națională“, 1900, p. 41
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 13

punct de budget, cum am zice astăzi, este următorul: ,,69


lei s’au dat cheltuiala gazeturilor de la Brașov prin mâna
d-sale Saule Serdar pe 6 luni : Iulie, Avgust, Septemvrie, Oc-
tomvrie, Noemvrie, Dechemvrie, bez alte peceți ce s’au făcut
pe șase luni trecute tot cu această somă, 1776, Aprilie 29” (1).
Neașteptat de interesantă este bogata mențiune amănun­
țită din anul următor, care uimește într’adevăr prin cunoștin-
țile politice pe care le presupune la Domnii noștri și prin larga
lor orientare în presa europeană întreagă. într’adevăr, soco­
telile din acel an 1777 cuprind acest condeiu: „Gazeturile
60 lei ce s’au dat prin mâna dumisale Sărdarului Sauli” — care
este, prin urmare, dacă nu începătorul procurării gazetelor
domnești, cel puțin acela care desăvârșește lucrurile pornite
de Constantin Mavrocordat —, „pentru gazeturile de la Engli-
tera, osăbit de alte peceți gospod ce s’au făcut pentru alte
gazeturi de la alte locuri”. Apoi: „127 lei, 60 bani cheltuiala
gazeturilor pe șase luni, care s’au dat prin mâna dumisale Ser-
darul Sauli, adică Ghenar, Fevrar, April, Mart, Maiu și Iunie.
S’au împărțit 18 lei gazeta d’întâiu nemțească de la Altona ;
13,60 al doilea gazăt de la Lacu (Aachen), nemțesc; 20 al
treilea gazăt de la Colonia, franțuzăsc ; 20, al patrăli gazătă
de la Londra, franțujesc ; 20, al cincile gazătă de la Utreht,
nemțesc ; 20 al șasule gazăt de Arsu {sic), de Viena nemțesc ;
17 al optulea gazătă de Doipont (Deux-Ponts, Zweibrücken),
franțujesc ; 1777 Fevrar 10(2)”. Deci Gazeta de Altona, Gazeta
de Colonia, Gazeta de Londra, Gazette d’Utrecht, Gazette des
Deux-ponts, Wiener Zeitung, Gazeta de Aachen.
Și Domnii următori după Grigore Ghica au păstrat, preci-
sându-1 și supt alte raporturi, capitolul „gazeturilor”. Astfel,
în Domnia lui Alexandru loan Mavrocordat și a succesorului
său Alexandru Constantin din aceiași familie (1784—5) pe o
singură lună întâlnim „cheltuiala gazeturilor” în sumă de 19
lei, 45 de bani. Aducătorul lor—de data aceasta nu prin Brașov,
ca în cașul lui Saul, ci prin Cernăuți și Herța, cu ajutorul post-
meisterului bucovinean, din partea Moldovei de curând rășluită

(1 - ibid., p. 51.
(°.) liJîd., pp. 161—5.
14 ____ N. IÖRGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

de Austria—este însuși Hatmanul Costachi Ghica. Cheltuiala


totală pe întreg anul este de 53 lei, 11 bani (1).
în 1786 întâlnim același condeiu, și anume „gazeturile”
și „cărțile curespondenței”, prin urmare scrisorile care dădeau
în manuscris știri complementare, costau Vistieria domnească
nu mai puțin de 454 de lei, 48 de bani (2).
Cunoscutul descriitor al țerilor noastre și agent austriac
în principate, Raicevich, socoate din partea lui suma cheltuită
pe gazete la 2.300 de lei (3).
Peste câțiva ani, ocupația rusească din/Î78£/ și insta-1
îarea la Iași a lui Potemchin,,.favoritul de odmtoară al împă-
rătesei Egalerî na, care nu visa nimic mai puțin decît coroana
j de regeprlTlaciei^peste^amândonățerile noastre și poate, mai
' târziu, pèsüTArdeal, (àduceAiearTHntâm încercare deloaie lo­
cală tipârïta~mLcâpitâIâldoIdôvêï7dar7bine înțeles, nu numai în
limba noastră și nici pentru noi în primul rând, ci ca un bur
letin al atm atei rusești, menit. într’o vreme când Ecaterina—
de altminterEcaTșri5omnirnoștri'fanarioți, cum e, de pildă,
cașul lui Constantin Mavrocordat față de cutare abateJEran-
ces, care prin publicațiile lui distribuia diplome-de onoare
prinților luminați și reformatori, — preocupată^dp faima pro-^
dusă prin isprăvile ei orientale^-m-lumea apuseanăm lui- Voi-/
taire, Diderot~șEcelorlalțTfilosofi, trebuia să facă știute vic-\
toride repurtate împotriva ■■baxbzi.rikxr-turci”. _)
Ziarul acesta, cum o fi fost, nu l-a găsit nimeni până
acum, de și e sigur că exemplare dintr’însul trebuie să se afle
în arcbivele rusești. unde vor fi fost păstrate în legătură cu actele
privitoare la campania prințului Tauridei, acest Potemchin
' însuși, dar d. N. Docan găsia, acum câțiva ani (4), într’un
număr, de la 3 Martie 1790, al ziarului austriac Wiener
Zeitung notița pe care suntem datori, pentru marea ei
importanță, a o reproduce și aici: „Ca raritate trebuie să
mai semnalez că aici (adecă la Iași), va apărea supt titlul de
U) Slutii și documente. VII, p. 288.
(2) Ibid., p. 193.
<3) Osservazioni, p. 04. Cf. Sulzer, Geschichte des Transalpinischen
Daziens III p 45. Gf. Hu mu'.aki, Suplemenl, I, p. 5'’9, no. 1751.
(4) Ani'ele Academiei Rnnâne, XXX, secț a l lcrară, p. 465 ; cf, și
Biairn, N. Hodoș și Sad ;o 1 > :u, Publicațiuni periodice românești, Gazete
și Reviste, R.icmești 1923, p. vii
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 15

■ Courrier de Moldavie, un ziar care va fi tipărit pe o coloană j ț


în limba terii, iar pe cealaltă în limba francesă. în prospect”,— ’ ■
care prin urmare a apărut și n’ar fi imposibil să se găsească în
Biblioteca Națională din Viena — „se spune că această foaie va
costa, pentru scurtul timp cât va apărea, trei galbeni, că arti­
colul din Iași va fi excepțional de important , și gazeta va apărea
atâta timp cât armata va rămâneaîn cartierele ei de iarnă”, „căci
la primăvară“, (astfel vorbește prospectul) „vom avea altceva
de făcut”.
A ieșit sau n’a ieșit „Gazeta de Moldova", se putea pune
încă întrebarea înnainte de a fi dat eu însumi, în vestita lucrare
germană, de o ciudată alcătuire „filosofică”, „Dvmokritos, oder
hinterlassene Papiere eines lachenden Philosophen, von dem
Verfasser der Briefe eines in Deutschland reisenden Deu­
tschen”, ediția I, vol. V, Stuttgart 1835 (1), de aceste două simple
ânduri, care confirmă tipărirea foii: „Prin înnalta Poartă
in trece nicio gazetă decât acelea ale ambasadorilor străini,
Iacă nu vrea să puie cineva în socoteală „Gazeta de Iași”, pe
care Potemchin a făcut s’o tipărească sau „Gazeta Egipteană”,
care însă a adormit odată cu Francesii în Egipt”. („Durch die
Hohe Pforte geht gar keine als die der auswärtigen Gesandten.
Man musste denn die „Zeitung von J assy”, die Potemkin drucken
liess, oder die Aegyptische rechnen wollen, die aber mit den
Franzosen in Aegypten entschlafen ist”).
Autorul, neiscălit, care se știe că este Weber, a avut deci
supt ochi, sau a găsit menționată, această foaie, căci nu se
poate presupune că și-ar fi adus aminte la 1835 de un simplu
prospect de la 1792 sau de mențiunea lui în „Wiener Zei­
tung”. Foaia a trăit deci scurtă vreme, ca și această domi­
nație rusească care trebuia să isprăvească în curând prin tra­
tatul din Iași, lăsând din nou Moldova în sama ei
Dar publicația, care avea și text românesc, prin acest
singur fapt pune o altă întrebare: cine a scos-o din însăr­
cinarea firească a generalului comandant, care, pe lângă splen­
didele lui petreceri și destrăbălări de la Curtea-i de despot
oriental, cu „nepoata”, contesa Branicka, acoperită de dia­
mante, găsia vremea să contribuie în felul acesta la vestirea
(î) P. 345.
1« N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE_____ _ '

prin publicitate a gloriei împărătesei pe care supt mai mult


decât un raport o servise?
Erau la Iași, de sigur, o mulțime de ofițeri străini în ser­
viciul Rusiei — ne gândim la prințul de Ligne, la tovarășii
săi francesi, cari ar fi fost în stare să dea o gazetă ca aceasta,
— dar ceia ce ne oprește este partea românească a ei, pe
care n’o putea da decât un localnic. Acest localnic trebuia
să fi primit o cultură apuseană, trebuia, în același timp, să aibă
legături cu Rușii, cari să-și poată pune toată încrederea în-
tr'însul, fiind vorba de evenimente politice și militare de
mare importanță, și, tot odată, să fi vădit el însuși o înțe­
legere a lucrurilor europene, ceia ce de sigur că nu era un
fenomen general pe vremea aceia în Moldova. Credem a fi
găsit pe acest om. într’adevăr, am atribuit și altă dată ideile
înnaintate din programul de învățământ iscălit de Mitropo­
litul Iacov Stamati, Ardelean de origine, unui boier din nea­
mul Sturdzeștilor, pe care Andreas Wolf, medic sas în serviciul
Domnilor Moldovei pe acest timp și autorul cunoscutei „Be­
schreibung der Moldau”, îl pune în rândul întâiu al persoa­
nelor luminate care trăiau în Iâși și aveau legături cu dânsul :
Scarlat Sturdza, ginerele lui Constantin-Vodă Moruzi. în­
vățase doi ani la Lipsea, și Wolf spune că a fost chiar „cel
d’intâiu Moldovean dintre boieri care și-a căpătat acolo edu­
cația științifică și morală și ale cărui relații cu oamenii mari
și învățați din străinătate ieșiau la iveală luminoase, în chi­
pul cel mai favorabil, din înseși purtările sale” (i) ; el avea în
capitala moldovenească o casă ’n stil european, despre care
vorbește același medic sas ; făcea parte din acea categorie re­
strânsă de boieri cari cetiau curent gazetele europene, reservate
de obiceiu numai Domnilor, și actele agenților austrieci ni
arată că și înainte de războiu sosiau pentru astfel de cetitori
foi ca „Wiener Zeitung” și „Le journal encyclopédique” (2).
Adăugim acel „Journal encyclopédique de libre propa­
gande philosophique”, care corespunde lui „Dictionnaire en­
cyclopédique” pe care, în 1778, îl cerea de la Sibiiu însuși
episcopul de Râmnic, învățatul Chesarie, tipăritorul din nou al
(1) W-ilf, o, c„ I, pp. 268—9.
(2) Ioiga, Istoria literaturii românești în secolul al XVIII-Iea, II, p. 29.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE '17

cărților bisericești în tipografia sa episcopală ; iar, cum core­


spondentul său sibiian, negustorul Hagi Constantin Pop, putea
să se încurce în executarea comenzii, el revenia ca să-i spuie:
„să nu se facă greșeală: iată că făcum însemnare cum să nu­
mește pe limba sfranțuzească și pe limba grecească, și te poh-
tim, găsindu-să, să ni se trimită, că ne iaste de trebuință:
,,Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers”
sau L’Encyclopédie des sciences”. Tipărită iaste cartea aceasta
la Paris (i). „Și părintele Chesarie era și cetitor de „gazeturi”,
fiindcă nu uită să ceară de la același corespondent din Sibiiu
„Mercurii, ce coprind gazeturile pe toată luna, care se fac la
Viena, și săntu și pe limba franțuzească”. Revenind la cere­
rea din acest an (1778) pentru a spune că „gazeturile
Mercurii se începu delà Sfeti Vasile”, iar, la primirea „Mercu-
riilor și cărții sfranțuzești cu istoriia Țării-Rumânești” (e vorba
de cartea lui Carra, „Histoire de la Moldavie et de la Valachie“),
să-și arăte nemulțămirea că, „pentru Mercurii din aceste două
ce ne-ai trimis văzuiu că sîntu „littéraires et politiques”, dar
sîntu și alte Mercurii ce se numesc numai „politiques”, care
acelea ceream noi”. Și mai departe: „La Mercuriile acestea
ale lui Septemvrie și cu alte Mercurii, mai deunăzi, mi s’au
trimis și alt Mercuriu mai mic care se scrie „historique, poli­
tique et philosophique”, iar nu și „littéraire”, precum sânt
celelalte, și, de s’ar putea pururea tot cu acel preț a se tri-
mete și acel mic și mai bun, îmi vei da înștiințare, iar,
de nu se poate da cu acel preț/ fie numai acelea precum
le-au luat în anii trecuți (2)“.
Dacă deci clericul ortodox admitea să se spurce astfel cu
filosofia lui Voltaire și a lui d’Alembert, cu atât mai mult
putea să o facă un laic ca boierul Barbu Știrbei, a cărui călă­
torie în străinătate, la Karlsbad, dură multe luni de zile,
spre desnădejdea soției rămasă acasă, și care ni-a lăsat în
scrisorile din călătorie unul din cele mai interesante monumente
de psihologie boierească de la sfârșitul secolului trecut. în 1784
deci, pe vremea „gazeturilor” de la Cernăuți, a comenziloi

(1) Iorga, Contribuțiuni la Istoria literaturii române în veacul a


XVIII-Iea și XlX-Zen, in „Analele Academiei Române“, XXVIII, secția lite­
rară, p. 191.
(2) Ibid., pp. 101—7.
9
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

făcute de boieriși a lecturilor din „Mercure de France”,


ediția de Viena, ale lui Chesarie de Râmnic, el intervenia pe
lingă Hagi Constantin Pop ca să-i trimeată prin negustorul
craiovean Iovipale „gazeturi”. Le cetianu numai el, dar și al-ți
abonați, prin Sibiiu, ai foilor europene: boierul Jianu, Serdarul
Farfară și Caimacamul Craiovei însuși, și mai cerea să se îndul­
cească și Pitarul Niculachi —, cine o fi fost acela.
întors din pribegia lui, Știrbei se preocupă într’una, pănă
la 1705, de foile occidentale, și odată el scrie cu nerăbdare:
„acum s’au apropiat și sorocul gazeturilor de a ieși pe anul
acesta”.
în acest timp, de altfel, când, în serviciul lui Potemchin,
boierii din Iași — probabil, cum am văzut, Scarlat Sturdza,
care mai târziu a căutat un adăpost la Ruși și a fost cel d’intâiu
guvernator civil al Basarabiei, crescând în cel mai bun spirit
apusean pe talentatul său fiu, un însemnat scriitor în mai multe
limbi, Alexandru D. Sturdza, și pe fiica sa, contesa Bdling, cu
multă influență pe lângă Alexandru I-iu—scoteau „Gazette de
Moldavie”, Românii din ambele principate ajungeau să cu­
noască împrejurările din Apus și prin cunoscuta foaie grecească
apărută la Viena, pe urma mișcării inițiate de Rigas, Român
macedonean pe care împrejurările l-au făcut, după ce trecuse
prin București ca secretar boieresc, cîntărețul Marsiliesei ele-
nice și martirul unei cause străine. O scoteau doi Macedoneni
stabiliți acolo, oameni de mare energie și pricepere, cari au
lat frumoase ediții de cărți, între care și cronica lui Phran-
:zes, pe lângă publicații religioase : frații Marchide Pulio (Puiu;
(Markides înseamnă fiul lui Marcu), cari, de hatârul vânzării
foii lor, se intitulau pentru Greci „patrioți zeloși” și făceau
să apară, cu toate piedecile ce li s’au pus în 1794, acest ziar,
care se alcătuia din traduceri după cele apusene (1).
Nu insist asupra împrejurărilor jurnalisticei grecești care
se făcea în mare parte pentru noi și în parte și mai mare cu
banii noștri, dar încă din 1798 corespondența lui Barbu Știrbei
ni arată cât de mult se așteptau, între alte foi, la Craiova, și
aceste publicații.

(1) Iorga, Istoria literaturii române in secolul al XVIII-tea, II, p. 36.


N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE ~~ 19

Nu ne putem opri însă, cu toate margenile fixate acestei


publicații, de a reproduce dintr’un răvaș al lui aceste rân­
duri: „Multi de aci din boieri și negustori au scris pentru ga­
zeturi, au și dat bani, și nu au mai venit. S’au auzit o vorbă :
că pe gazetari i-ar fi închis, dar nu putem ști: cu adevărat este
sau nu. D-ta poate să știi de va fi așa și cum că s’ar fi oprit
cele grecești să nu se mai dea afară, ci te poftesc pe d-ta fă
' un mijloc și-mi trimete nemțești tot aici din Sibiiu. Știu că
mulți obișnuiesc de au gazeturi, mai vârtos chir Enache, cum­
natul d-tale, trebuie să aibă. Plătește d-ta și-i trimite două-
trei partide de la Ghenarie, și de aici înnainte fă d-ta rân-
duială de-mi trimite totdeauna.”
Gazetele de Viena, de „Beci”, veniau și mai departe în
1803, când marile războaie ale lui Napoleon preocupau pe
toată lumea și, cum știm, o samă de boieri (1) s’au adresat
împăratului frances pentru a-i cere să îngăduie crearea unui
Stat național românesc. Același Știrbei le cerea cu nerăbdare,
plângându-se că de la venirea lui în București „tuturor li vine,
numai ale mele s’au oprit”.
Ea Iași, în acest timp, pe lângă Domn erau abonați la foile
aduse de Agenție Postelnicul Manu, Căminarul Manole Var-
dală și alți câțiva.
Lectura lor era „Journal de Francfort”, „Notizie del
Mondo” din Italia și „Spectateur du Nord”, foaie bine privită
de Ruși, iar Manu adăugia și o revistă: „Le journal litté­
raire”. în acest timp, la București, cetiau boieri de deosebite
trepte: astfel Nicolae Brâncoveanu, care abonase „Die fliegende
Post” și „Ofener Zeitung”, Vornicul Iordachi Slătineanu, care
ținea „Le Spectateur”, iar soția lui doria să aibă „Almanach
des Dames”. Mitropolitul Dosofteiu Filiti figura și elj printre
clienții Agenției. Medicii nu puteau lipsi: Cristodulo Pascal
își căuta informații în „Journal de Francfort”, iar Constan-
tinachi Caracaș, care este și un scriitor și înnaintaș, după
mamă, al lui Alexandru Odobescu, cetia alte foi apusene.
între negustori, pe lîngă cîte un străin ca Iosif Molnar,
căruia îi trebuiau cărți și „Mercure de France”, ori Pano Babin,
Grec, abonat la foile din Frankfurt, bancherul Cristofor Sakel-

(1) Revisti istorică, III, no. 1.


20 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

lario își aducea „1/Abeille du Nord” și lenachi Sterio „II re-


dattore italiano” (i).
Răspândirea acestor foi era atît de mare, încât smeritul
cronicar bisericesc de la Râmnic, eclesiarhul Dionisie, pune ciu­
datele sale bazaconii istorice despre lupta dintre Napoleon
și Alexandru I-iu pe sama lor, „după spunerea gazeturilor-' (2).
Și un alt înseninător al împrejurărilor timpului, tot din clerul
muntean, călugărul Naum Râmniceanu, în Cronograful său
grecesc, se referă necurmat la „gazete” (3).
Serviciul domnesc al foilor continua și în 1805—6. Ală­
turi de „lucrurile ce s’au trimis de la Viena de dumnealui
Căminarul Lazăr pe la Liov și altele pe la Galați, pe apă”,
întâlnim „arvunirea gazeturilor pentru anul trecut”, în sumă
de 52 lei, și găsim pe mijlocitorul trimiterii lor, care nu e
altul decît consulul Franciei, înlocuitorul în această funcțiune-
al Agentului austriac, mulțumită triumfurilor lui Napoleon,
căci aceiași condică înseamnă mai departe așa: „prin si-
nior comisar monsiiu Flori (Flûry), pe un an, pentru gaze­
tari” (4).
Ocupația rusească din 1806 adusese cu dînsa, împreună,
cu foarte multă lume străină, și foi de pretutindeni, de și stric­
tul regim rusesc se va fi îngrijit ca ele să nu ajungă liber și.
fără oarecare alegere a persoanelor în mâna indigenilor. Toți
dregătorii rusești, cari stăteau prin casele boierilor, ca sena­
tori, aghiotanți, „polițmaister“, „comendant”, membri de la
„praviansca comissia” (Comisia judecătorească) și câte-un ofițer,,
ca maiorul Nicoriță, un Român din Basarabia, nu puteau să
se lipsească de asemenea informații, care folosiau neapărat
și gazdelor (5).
în Țara-Românească pe acest timp Clucerul loan Vlă-
doianu cerea cu insistență „gazeturi franțuzești” (6).
Un timp, din causa situației nenorocite a Austriei, strânsă
de Napoleon, comunicația cu Viena fu întreruptă, dar, îndată.
(1) Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIlI-ka, 11, ip.35—f.
(2) Papiu, Tesaur, III, pp. 211—5.
(3) Erbiceanü, Cronicarii greci, p. 277.
(4) N. Iorga, Documente și cercetări asupra Istoriei financiare și econo­
mice,“pf80.' ~'
(5) Studii și documente, VI, p. 196.
(6) Studii și documente, VIII, p. 43, no. 253.
____________ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ~ ~ 21

ce a fost cu putință reluarea legăturilor de odinioară, ve­


chiul client care era Barbu Știrbei se zbate după,,gazeturi“ :
„din pricina răzvrătirii războiului”, spune el, ,,se poprise și
nu mai venia“ ; acum dar, după ce se va deschide Beciul, tre­
buie poșta să umble necurmat” (i).
Cunoaștem și numele unora din ziarele care pătrundeau
la noi în acest moment istoric, când aspirațiile naționale,
care, contrar părerilor curente, fuseseră totdeauna vii în epoca
fanariotă, manifestându-se cu ocasia fiecărui congres de
pace, a fiecării discuții diplomatice între Poartă și Rusia, a fie-
cării noi înfățișări a lucrurilor europene, se deslușiau tot mai
puternic și represintanții lor începeau să prindă speranța unei
realisări apropiate.
Barbu Știrbei nu cetia numai gazete grecești sau germane,
ci, contemporan al lui Ienăchiță Văcărescu, gramaticul și
poetul, care vorbia curent italienește, și al Grecilor de pe tron,
cari, când fură siliți a părăsi principatj.il muntean, se adăpos­
tiră la Pisa, luptând acolo pentru pregătirea revoluției gre­
cești, el spunea la 1801 către furnisorul său ardelean: ,,Să-mi
vie gazeturi italienești și pă anul acesta” (2). Cum se vede,
nu era numai o lectură întâmplătoare de ziare și reviste, ci,
precum arată și corespondența lui, oamenii țineau la anumite
foi și căutau să se orienteze, întrebuințând în același timp
publicații grecești, francese și germane, în acest cas, chiar
italiene. Nici nu s’ar putea presupune altfel menținerea și
desvoltarea unei atât de puternice clase politice la noi fără ca
toate curentele europene să fi pătruns în mintea lor ageră și
doritoare de a se lumina. Și, după ce se încheie pacea de
la București, răpind Basarabia, care, de acum înnainte nu
mai cetia decât ce se îngăduia de la Petersburg, în restul
celor două provincii atât de încercate prin șase ani de nes­
pusă suferință, în cursul cărora fusese și speranța de un regat
al Daciei și trista realitate a unei momentane anexări la îm­
părăția rusească cu voia lui Napoleon, persoanele care se
preocupau cu politica în Iași și București se aruncară cu lă­
comie asupra gazetelor. Aceasta într’o epocă atât de interesantă,
(1) IlAd., p. 43. no. 287.
(2) Ibid., p. 117, no. 42.
22 N. IORGÀ. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE____________

când, după haosul pamfletelor revoluționare și după apăsă­


toarea tiranie a presei pe care o represintă cârmuirea lui
Napoleon I-iu, cu acele singure cinci gazete selecționate de gu­
vern, presa liberală iea în Franța un avânt tot mai mare. La
1812 avem știință că Domnia moldovenească nouă a lui Scarlat
Callimachi, om de înnalte însușiri și priceput în ale politicei
prin cariera lui anterioară de dragoman, comandă, pentru suma
de 650 de lei — deci de zece ori mai mare decît budgetul
„gazelurilor” în secolul al XVIII-lea,—prin Agenția austriacă,
furnisoarea de ziare, reviste și cărți, aceste publicații: „Moni-
toriu, Merchiur, Francfort și Telegraf”. Aceasta însemnează:
„Le Moniteur universel”, marea gazetă francesă, a cării co­
lecție o are și Camera Deputaților românească, încă din
acești ani, probabil din donația vre-unui boier de pe vremuri,
apoi „Mercure de France” , „Gazette de Francfort”, care,
dacă nu mă înșel, apărea și în franțuzește (1).
în toiul pregătirilor revoluționare care tindeau să dărâme
strictul regim de supraveghere polițienească al Sfintei Alianțe
și întreg edificiul reacționar sprijinit pe poliția metternichiană,
Grecii din Viena urmăriau tradițiile revoluționare de la sfâr­
șitul veacului trecut, și, siguri de sprijinul negustorilor com-
paniști (din Compania de comerț orientală), de acolo, din
Pesta, din provincia ungurească, din Ardeal, ca și din țerile
noastre, și mai ales de ajutorul ce trebuia să li vie de la boierii
noștri și de la tinerii români de familie nobilă cari învățau în
străinătate, făceau să apară, cu voia cârmuirii și deci fără
permisiune de a se amesteca în unele lucruri politice, dar cu
toată îngăduința de a servi ideia lor națională, două foi de
concurență care au fost multă vreme, împreună, ce e drep­
tul, cu publicațiile apusene, pânea de toate zilele în materie
de politică a cetitorilor din țerile noastre. Cea d’intâiu din
aceste gazete e datorită lui Antim Gâzi, probabil ruda grama­
ticului a cărui carte se întrebuința curent și în școlile noas­
tre, și ea poartă un titlu copiat după „le Mercure Savant”,
„Logios Ermes”. între colaboratori se aflau încă de la în­
ceput Greci din Adrianopol, ca un Meitani, apoi Gh. Cleobul,
căruia i se datoresc Tablele lancastriene, alilo-didactice, cum

(1) Documente Callimachi, II, p. 137.


N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE_____________ 23

se zicea atunci, pentru învățământul mutual, apărute la Paris


în 1810, un Vilarà, a cărui rudă a jucat un mare rol în prin­
cipatul muntean, și, din acest principat chiar, pe lângă
Skuphos, unul din șefii viitoarei revoluții grecești din anul
1821, doctorul Arsachi de la București, care pănă târziu avu
un mare rol în politica Munteniei, refusând însă cu încăpăți-
nare cetățenia
■* > un om extraordinar de bine în-
românească, si
zestrat, a cărui operă literară este vrednică de atenție și as­
tăzi, Iacovaclii Rizo, mâna dreaptă a Domnului Moldovei
pe acea vreme (1).
O altă publicație grecească avu o mai scurtă durată. Ea
se întitula ,,Știri pentru părțile răsăritene”. Cea de-a treia,
,,Telegraful filologic”, arăta ca editor pe medicul Dimitrie Ale-
xandridi și avea un număr așa de mare de cetitori în părțile
noastre, încât se vindea curent, nu numai la Sibiiu și Brașov, dar
și în București, la Ștefan Meitani, Radovici și Compania și
în Iași la Mărgărit Ion Alexandru și Compania (2).
N’am avut la îndemână colecția foii lui Gâzi, care trebuie
să aibă la fiecare câteva pagini lucruri de cea mai mare însemnă­
tate privitor la țerile noastre, așa încât o atentă despoiere
a acestor știri ar fi de cel mai mare folos pentru cunoașterea
politică și mai ales culturală a țerilor noastre în această
fașă critică.
Evident că o publicațiune menită în largă măsură și oame­
nilor de la noi trebuia să cuprindă fel de fel de știri cu privire
la dânșii și mai ales la cultura lor : epitalame cu ocasia căsă­
toriei, în 1795, a marelui boier Grigore Brâncoveanu, el însuși
un vestit elenist, inscripții de morminte, mențiuni de odoare
din biserici, versuri pentru cutare fântână făcută de Alexandru-
Vodă Moruzi, înștiințări cu privire la cărțile care se tipăriau
și în românește la noi, dar mai ales o foarte bogată serie de lă­
muriri cu privire la școlile grecești din capitalele Principatelor,
,,liceul” din București și instituția corespunzătoare ieșeană.
Se dau discursuri solemne, se semnalează schimbări în perso­
nalul didactic, se aduc laude boierilor de țară cari acordă spri-
(1) Vezi Icken, Leukothea, II, pp. 178, 190. 264—5 ; Convorbiri Lite­
rare, 1880, pp. 1—74—5.
(2) Vezi pentru „Telegraful filologic“, Iorga, Amănunte din istoria
noastră în veacul al XlX-lea, în „Analele Academiei Române“, XXXVIII,
P- 377 și urm.
U____________ N. IOltGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

jinul lor acestei culturi superioare. Să nu uităm notițe despre


represintațiile de teatru grecesc la noi în 1819, mențio-
nându-se cu prilejul piesei vestitului poet grec Atanase Cris-
topulo, așezat în principatul muntean, și impresia pe care re-
presintația a produs-o asupra publicului.
Poate că este interesant să se reproducă cele câteva rân­
duri din cea d’intâiu cronică dramatică despre un spectacol la
București: „Tragedia s’a represintat cu un așa de strălucit
résultat, încât „evghe” (bravo) s’a auzit din gura tuturor ascul­
tătorilor (cei mai multi din cari plângeau cu lacrimi amestecate
cu simpatie și bucurie), și aplausele răsunau necontenit. Toți
tinerii sunt vrednici de mare laudă pentru represintarea emi­
nentă, îndrăznesc a zice, a rolurilor ce li s’au încredințat ; mai
ales cel ce a jucat pe Achile, un tînăr de 18 ani, Constantin
Chiriac, care și în tragedia lui Cesar a jucat de-a minunea pe
Brutus, și încă cel ce a jucat pe Patroclu, loan Somachi, și îm­
preună cu el cel ce a jucat pe Fenician, Dimitrie Canossi. Cei­
lalți erau Constantin Algi, ca Automedon, Gheorghe Hera-
clis, ca Agamemnon, Teodor Lesbios ca Ulise, loan Vasiliu ca
Aiax, Gheorghe din Arghirocastron, ca Nestor, Dimitrie Pe-
loponesianul ca Diomede și Teodoriu ca Endiomene, Alexandru
Antoniu ca Antilo, doamna Deslisle ca Briseida.
„în scurt timp nădăjduim să vedem pe activii și curagioșii
actori distingându-se și în tragediile „Meropa“ și „Temistocle“,
tradusă una din franțuzește si cealaltă din italienește, de a
căror represintare se ocupă zilnic.
„Până acum trebuia ca înșiși tinerii să joace și rolurile de
femei din lipsă de interprete grece, dar suntem cu bună nă­
dejde că de acum înainte vom vedea înlăturată și această
greutate, căci multe din doamnele nobile și iubitoare de bine
de aici au de gând a îmbogăți teatrul nostru cu acest rol nea­
părat pentru mai deplinul sentiment al frumuseței represin-
tației, și astfel neamul poate nădăjdui pe o cât mai deplină așe­
zare a teatrului grecesc, aici și la Odesa. Este, de altfel, o nouă
carieră pentru erudiții neamului nostru, cari sîntem siguri că
vor ambiționa să cheltuiască puțin din vremea ce li prisosește
pentru alcătuirea și traducerea de tragedii. Este însă de dorit
a nu se zăbovi un lucru ca acesta multă vreme ca să aibă
- ____ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

tinerii represintații după alegere și să nu se piardă graba vred­


nică de laudă către binele și ambiția lor ”
De altminteri, în vreme ce medicul grec se gândia cu
atîta dragoste la înnaintarea pe pămîntul nostru a unei cul­
turi străine, socotită ca avînd drepturi superioare aici, și un
alt tipograf din Viena, care publica gazeta Sârbilor, Dumitru
Davidovici, făgăduia să tipărească între alte cărți în grecește,
sârbește, arăbește și evreiește, și câteva pentru „Vlahi” (i).
De sigur că paginile gazetelor grecești din Viena despre
împrejurările din Principate vor fi fost cetite între alții și de
un aspru boierinaș delà noi, adus de împrejurări în acele locuri
pentru a susținea un proces în legătură cu interesele prietenului
său din boierimea mai mare, Glogoveanu: Tudor Vladimirescu.
Avem scrisorile lui de acolo, din Viena. El urmăria de aproape
ceia ce se tipăria în foi cu privire la desbaterile congresului din
Viena și, cum o spune însuși, nădăjduia de la urmările lui o
prefacere a situației țerilor noastre, pentru care spunea acele
cuvinte profetice că „mult au fost, puțin au rămas” (2).
în Principate sosiau și mai departe gazetele din străină­
tate, și în Moldova Bucșănescu, cumnatul lui Iordachi Dră-
ghici, care, acesta, era să fie autorul proiectului de constituție
din 1822. nu numai că cetia „Gazeta de Frankfurt”, dar se pri­
cepea să scoată dintr’însa extrase pe care le comunica apoi
tovarășilor săi, extrase care se numesc, în jargonul grecesc
de atunci, pericopî (3).
Toată lumea grecească din Muntenia—și influența străină
era aici cu mult mai puternică decât în Moldova, în forma
oriental-grecească a acestei influențe—cetia foile care se tipă-
riau în această limbă la Viena, și în 1821, după încetarea tur-
burărilor provocate de Eterie și de mișcarea lui Tudor, episco­
pul Galaction, de cea mai pură rasă grecească, nu mai putea de
nerăbdare să i se trimeată din nou pe jumătate de an amân­
două foile, și a lui Gâzi și a lui Alexandridi (4I.
Dar în acest an 1821 viața nouă națională, cu atât de depăr-
(1) Ibid., p. 488.
(2) Scrisorile lui Tudor Vladimirescu, în Analele Academiei Române
pe 1911.
(3) Asemenea extrase în Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, passim.
(4) Studii și Documente, VIII, p. 152, no 163.
~ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE _

täte origini, care în secolul al XVIII-lea se desvolt ase aproape


pe neștiute, era menită să puie stăpânire pe amîndouă Princi­
patele, o presă românească era să apară, fie și cu sprijinul unei
nouă armate de ocupație și, împiedecată la început de a atinge
împrejurările politice altfel decât prin informații coman­
date în sensul Rușilor, ea trebuia să pregătească prin cultură
și momentul, încă foarte depărtat, când, și în ceia ce privește
interesele de altă natură ale țerii, va putea să aibă un glas.
Pentru a o înțelege însă și în cele mai depărtate începuturi
ale ei, care nu sunt numai din Principate, ci în bună parte și din
Ardealul supus dominației străine, trebuie să ne întoarcem
la răsunetul pe care Revoluția francesă l-a avut în țerile Coroanei
Sfântului Ștefan, la acele d’intâiu manifestații de radicalism ro­
mânesc și la planul de a da, în acele timpuri turburate, Româ­
nilor din Ardeal și din Ungaria o foaie care să servească numai
interesele lor.
***
O altă direcție în ziaristică pentru Români este determi­
nată, cu mult înnainte de momentul când gazetele grecești de
Viena pregătiau pe creștinii răsăriteni pentru răscoală, contra
Turcilor și reîntemeierea Imperiului bizantin, în Ardeal, unde
influența filosofică Venia pe altă cale și îmbrăca și o altă în­
fățișare.
De mult încă, din cele d’intâiu decenii ale secolului al
XVIII-lea, se încercaseră calendare pentru Români: al lui Petru
Șoanul, dascăl din Brașov, este din 1733 : editorul întemeiase
o mică tipografie în acest scop, cerând textul de la preotul său,
Statie sau Eustatie, care este însuși tatăl cunoscutului gramatic
ardelean format la școlile rusești, Dimitrie Eustatievici.
în afară de textul calendaristic însuși, luat după sârbește,
cuprinzând prevederi pentru o sută de ani, calendarul brașo-
venesc nu cuprinde nimic ca materie literară, cu atât mai puțin,
ca informație politică.
Era însă cu neputință ca, în a doua jumătate a veacului,
când, din îndemnul chiar al guvernului, cu anume tendinți li­
berale, în orice cas reformatoare, al lui Iosif al II-lea, popoarele
(1)N. Iorga,IstorialiteraturiiromânelnsecoluluiXVIII-lea, II,pp.331-2 -
Bianu și Hodoș, Bibliografia Română, II, p. 48, no. 207.
~N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 27

mai înaintate ale monarhiei dădeau la iveală o întreagă literatură


menită șă ancoreze în suflete principiile monarhiei celei noi,
visată de fiul Mariei-Teresei, Românii singuri să rămâie cu totul
de o parte. Chiar dacă această intenție ar fi existat, singur
faptul tulburărilor revoluționare din 1784—5, răscoala țera-
nilor de pe domeniul regal conduși de Horea și de tovarășii săi,
trebuia să îndemne pe dregătorii împărătești în Ardeal și păr­
țile ungurești la o întreagă operă de cultivare a unui popor
care era socotit că numai din neștiință, iar nu din causa lun­
gilor suferințe îndurate ridicase armele împotriva nemeșilor
și a întregii orînduieli politice în ființă. Știm că îndată după
potolirea, târzie, a revoluției, măsuri au fosr luate pentru lu­
minarea mulțimilor „valahe”, de a căror incultură își dădeau
sama stăpânitorii numai la lumina castelelor aprinse. De sigur
că și o literatură trebuia să contribuie la acest scop, și această
literatură era să aibă un caracter practic, de o parte, iar pe de
alta, în legătură și cu tendința noilor școli de Stat, cu limbă
româno-germană, ce concurau de acum înnainte stabilimentele
bisericești confesionale, o direcție morală și „pedagogică”,
am zice, națiunea fiind considerată ca un biet copil căruia, în
forma celor mai atrăgătoare idile și celor mai naive explicații,
trebuia să i se infiltreze principiile politice de nevoie. Se știe
că pentru conducerea noilor școli de Stat guvernul imperial a
alergat la competența, hărnicia și hotărîrea lui Gheorghe Șincai.
care le-a condus o bucată de vreme.
în aceiași generație, dar ceva mai tânăr, se găsia fratele
unuia dintre ajutătorii vestitului „popă” Sofronie din Cioara,
căpetenia mișcării bisericești neunite împotriva susținători­
lor oficiali ai Vlădicăi din Blaj, și anume al preotului
Morariu, zis Tunsu, Ion Morariu, sau pe ungurește Molnar.
Acest frate al răzvrătitului care petrecuse multă vreme ca is­
pășire în închisorile ardelene urmase un curs de studii înnalte
care făcu dintr’însul un medic căutat, în special în oculistică,
așa încât putu să ajungă și profesor la Universitatea cea nouă
din Cluj, o demnitate pe care, până atunci, n’o avuse neam de
neamul lui. Să nu uităm că Molnar, „oculistul chesaro-crăiesc”,
nu era numai un „filosof”, membru al uneia din lojele masonice
care se înființaseră și în Ardeal, că el nu era numai un suflet
curat, stăpânit de iubirea oamenilor, și, firește. în rândul întâiu
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ___________

al propriei sale nații întunecate, ci că el însuși jucase un rol


important, de și discutabil, în potolirea răscoalei țeranilor din
Munții Apuseni.
Puțin timp după aceia el se găsia la Viena, unde tipăria
o gramatică germano-română în vederea noilor școli înființate
de împărat, și, după instrucțiile de acolo, el, care stătea în le­
gătură și cu Gheorghe Bânffy, guvernatorul Ardealului, că-
ruia-i dedicase gramatica, se gândi, în înțelegere cu un tipo­
graf sas, Hochmeister din Sibiu, alt aderent al doctrinei franc­
masonice, să scoată o gazetă pentru Români.
Cum el însuși păstra, din originea-i rurală, gustul și pri­
ceperea pentru lucrul câmpului și pentru îndeletnicirile în le­
gătură cu dânsul, cum a fost, ceva mai târziu, și autor al unui
tratat de agricultură, publicația trebuia să cuprindă, pe
lângă știrile și comunicațiile guvernului, care era silit până
atunci să le înfățișeze în formă de placarde răzlețe, cum
avem mai multe, și—lucru de căpetenie pentru preocupația
editorului—sfaturi de economie rurală, presintate într’o formă
literară, după gustul filantropic copilăros al secolului: „Ziarul
ar începe”—spune el în proșpegt—,,cu un anumit popă Miron,
preot în Valea-Frumoasă, care ar avea să povestească: cum a
trăit el în casa sa, între părinții și copiii săi, în ce chip a condus
gospodăria, ce a câștigat în anii buni și răi, cum asculta de mai
marii săi, cum a ajutat pe cei săraci, arătând într’un cuvânt
ce bun povățuitor și părinte a fost el pentru poporenii săi. în
față cu popa Miron va fi zugrăvit un om bețiv, iubitor de gâl-
ceavă și de tovarăși răi, care fuge de muncă, e nesupus și mân-
tuie rău". Cum se vede, era un fel de „Popa Tanda” în lite­
ratura românească de pe la 1770, cu deosebire că doctorul Mol­
nar n’ar fi avut fără îndoială talentul trebuitor pentru a face
din această expunere cu îndemnuri morale o bucată literară
pe gustul poporului.
Filantropica întreprindere, destinată mai ales preoților, cum
se spune anume în actele relative la dânsa, și menită a procura,
din micul câștig eventual, și premii pentru cei mai buni agri­
cultori, n’ayu succes. De și Bânffy nu-și refusase aprobarea și
(1) Ilarie Chenfli, începuturile ziaristicei noastre, Orăștie 1900, pp. 4
și urm., 13 șî urm. ; lorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-/ea.
II, pp. 287=8, 332—3 ; Bianu, Hodoș și Sădi lonescu, Publiea(iunile perio­
dice românești, pp. vii—ix.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 29

Cancelaria din Viena ea însăși judeca planul „cuminte”, cu atât


mai mult, cu cât realisarea lui era să fie supraveghiată de revi-
sorul german al Ardealului și de gramaticul Eustatievici, pe
atunci inspector al instituțiilor școlare naționale românești,
ea_nu. izbuti.
Istoricul ziaristicei din Ardeal, Jakab Elek, pretinde
că s’a dat totuși urmare proiectului pentru tipărire,
unui număr unic în 1791. Nimeni însă nu l-a analisat până
acum, și „Societatea literaților din Sibiiu”, în numele căreia se
făcuse cererea, pare a fi renunțat momentan la această ideie.
Anul când Românii din Ardeal erau să capete foaia lor gu­
vernamentală și economică, în stil moral idilic, este însă tocmai
acela în care ideile „filosofice”, de multă vreme agitate de la un
capăt al Europei la altul, produceau în Franța lui Ludovic al
XVI-lea resultatul lor practic prin subita dărâmare a uneia din
cele mai vechi și mai puternice Monarhii și înlocuirea ei prin-
tr’un haos, schimbător din zi în zi, dureros pentru poporul
frances el însuși, pentru noua ,,nație”, dar de-asupra căruia
plutiau ideile de „libertate, egalitate și fraternitate” foarte
ispititoare pentru orice alt neam, fie și pentru Englesii
liberi, și mai ales pentru nații care, ca a noastră, se gă-
siau de multă vreme supt o grea apăsare socială unită cu
interzicerea oricării manifestări politice și naționale în mar-
genile Monarhiei habsburgice. Cu atât mai vârtcs se putea în­
tinde contagiunea la conaționalii lui Molnar, cu cât nu lipsiau
în mijlocul lor persoane care, supt influența ideilor reformiste,
erau gata să li dea expresie în opere de propagandă sau în
scrierile literare. într’adevăr Țiganiada, lui Budai. Deleanu,
funcționar austriac de origine din Ardeal, dar mutat prin
Galiția, unde a trăit încă multă vreme, servește și ca pretext
pentru a răspândi idei foarte înnaintate, întovărășind predi-
carea lor cu biciuitoare satire pentru împrejurările contimpo­
rane. Să nu uităm că, dintre Românii cari începeau a se purta
în largul lumii, unul, neastâmpăratul Bănățean Pavel Iorgo-
vici, ajunsese și în țerile Apusului, unde fierbeau concepțiile de
transformarea lumii, că, delà Pressburg și Pesta, el trecuse pen­
tru studii de drept la Viena, că văzuse Roma, unde și el se ocupase
(1) Az erdélyl hirlap irodalcrm torténeie, 1849—ig, Budapesta 1882, p. 13.
30____ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

de studii istorice dar, cas unic pentru contimporanii săi români,


pătrunsese până la Paris, unde stătu trei ani și asistase chiar la
decapitarea nenorocitului rege, apoi trecuse la Londra, pentru
ca de aici să revie în capitala austriacă și să ocupe un loc de
conțipist la curte. Trebuie să privim ca un lucru sigur că,
aici la Viena, alături de Grecii cari serviau printr’o presă
nouă interesele nației lor și cu Sârbii cari am văzut că găsiseră
și ei mijlocul de a începe asemenea publicații, Bănățeanul se
apucă de tipărit întâiul ziar politic în limba noastră.
La 1793, Molnar, de partea lui, făcuse o nouă cerere pen­
tru ,,editarea unui ziar românesc și răspândirea lui în Ungaria”.
El de alminteri se gândise și la Bucovineni și o spusese într’o
petiție anterioară. Este cu neputință ca gândul lui să nu fi
mers la țerile noastre, unde atâta lume nu s’ar fi mulțămit cu
•gazeta lui Potemchin și ar fi dorit alta, ceva mai puțin rusească
decât dânsa. Cum Austria începuse războiu înpotriva Franciei
revoluționare, Molnar încerca să câștige cercurile oficiale,
•spunând, în 1794, că este gâta să dea 1000 de florini în Casa
războiului, rămânând ca, din câștigul ce s’ar réalisa pe urmă, o
parte să fie întrebuințată pentru susținerea școlilor românești.
Independent de dânsul și de sigur cu tendinți mult mai
îanaintate, Paul Iorgovici tipărise foaia lui la Viena, trimițând
și exemplare în Ardeal, între altele episcopului neunit, Sârb
de neam, Gherasim Adamo viei.
în situația tulbure a momentului, evident că guvernul vienes
nu putea să îngăduie astfel de manifestații, temându-se ca mișcă­
rile din vremea lui Horea să nu apară din nou, conduse, de astă
dată, cum nu fusese cașul pentru mișcarea țeranilor, de însăși
intelectualitatea câștigată de ideile revoluției franceze. Astfel
Molnar fu poftit să-și cate de școală. Efiile lui Iorgoyici se ni­
miciră prin censura, insistându-se asupra faptului că prin ele se
poate împrăștia „primejdia ideii de libertate a oamenilor“, iar
lui Molnar i 'se repetă că „astăzi, când lucrurile se agravează
zilnic, răspândirea de ziare e mai neîngăduită ca oricând, căci
primejdioasele idei de libertate ale Francesilor se propagă cu
iuțeală mare, încât orice apare în ziare s’ar putea răstălmăci
ușor, iar opiniile pot aduce zguduirea liniștii publice” (1).
(1) N. Iorga, Istoria literaturii române In secolul al XVIII-Zea, II., pp.
.333—4; Bianu, Hodoș și Sădi Ionescu, o. c., pp. ix-x.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÄA'E 31

Iorgovici, rechemat în mica sa patrie, se consacră aici


unei activități culturale care nu mai dădea niciun fel de îngri­
jorare cârmuirii. Molnar, de și nu fusese purtat prin locurile
unde era focarul marilor prefaceri, se arătă mai îndărătnic:
•cum la 1789 se presintase în numele „literaților” din Ardeal,
la 1795 el vorbia în numele unei „Soțietăți filosofești a nea­
mului românesc în Mare-Prințipatul Ardealului”, corespun­
zând societăților, tot „filosofești”, pe care Ungurii le întemeia-
seră în această vreme, acum când lucrurile se mai liniștiseră.
Societatea cuprindea, după un prospect trimis la începutul
anului 1795 în Principate, cu lauda cărturarilor de acolo, a unui
Chesarie și unui Ienăchiță Văcărescu (acesta arătat numai prin
inițiale), „preoți învățați, toți supuși Bisericii Răsăritului, doc­
tori, filosofi, istorici si alti mai învătati la nume”. Ba avea în
vedere, dată fiind composiția variată a membrilor ei, mai
mult tipărirea unei serii de volume formând o enciclopedie na­
țională, în care ar fi fost pe lângă „.Teologia Moralicească”, pe
care o avea gata Samuil Clain (ea a apărut la Blaj în 1796)
și „Istoria Bisericii”, poate din condeiul lui Petru Maior, o
.geografie, făcând concurență celei pe care, aproape în acest mo­
ment, o făcea să apară la Iași învățatul episcop Anfilohie din
Hotin, care călătorise și în Italia și era capabil să compileze
cărți după original în limba italiană, apoi o fisică, o matematică
superioară, o „biografie a prințipilor Ungrovlahiei și a Mol­
dovei, de la începutul ocârmuirii lor”, o Istorie a „Românilor”
și o Istorie Universală, iar la capăt și o carte de medicină sau,
cum i se zice „regule dieteticești”.
Pentru a câștiga abonați dincolo de munți li se amintia
boierilor și clericilor de acolo—la negustori nu se gândiau încă—
nevoia de a cunoaște și împrejurările războiului contimporan,
făgăduindu-li că „nu se vor uita întâmplările politicești”, adecă
ale „epocăi aceșteia”. De altfel interesul pentru asemenea pu­
blicații era natural, spune prospectul, când Principatele sus­
țin „gazeturile grecești” și sunt bine introduse în cunoștința
lucrurilor apusene, de vreme ce „în părțile Ungrovlahiei și ale
Moldaviei află mulți Buropeni adăpostire și simt necurmat ra­
zele dreptății preste dînșii re vărsând u-se din scaunul oblă­
duirii ai celor înnalți la înțelepciune Voevozi”.
Publicația, purtând numele de „Vestiri filosofești și
3-' X. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE__________

moralicești”, era să iasă de două ori pe săptămână și să fie ex­


pediată cu poșta dincolo de munți în schimbul unei sume de
15 florini pe an ; Agenția austriacă era să se însărcineze cu ser­
virea abonatilor.
y
Este sigur că din această societate făcea parte Clain,
care avea o mulțime de manuscrise gata de tipar, și mai târziu
i s’au făcut mustrări de guvern pentru această participare.
Alături de dînsul erau, firește, pe lângă Molnar, și o parte din
noii cărturari cari ieșiau din școlile naționale ale Ardealului (i)„
Cum s’a observat cu dreptate (2); nu este vorba decât de o
pipblicație periodică, cu caracter științific, și, cu toate făgăduie­
lile de noutăți despre războiul care preocupa toată lumea și
asigurarea că se vor găsi înnăuntru și știri despre manufac­
tură, care pasionau atunci pe toată lumea, nimic din carac­
terele unui ziar, fie și în forma cea mai modestă, nu se întâl­
nește în prospect. în schimb tipograful Peter Barth din Sibiiu,,
care avuse și el o ideie asămăriătoare, făgăduia, în August 1794,
să tipărească o revistă (Zeitschrift) cu material istoric, geo­
grafic, filosofic și matematic, dar redactată de o societate de
cărturari din Țara-Românească și destinată numai cetitorilor
de acolo. Guvernul i-o și îngăduise, dar cu observația că,
Tăcându-se revisia de episcopul neunit Gherasim Adamovici,.
nieiîia exemplar nu va fi răspândit în Ardeal, și aceasta
numai în vederea faptului că altfel acea societate, — și de
bună samă că Ienăchiță Văcărescu avea un amestec în
asemenea planuri,— va deschide tipografie în țară și această
tipografie va face ca stabilimentele ardelene, la care se adresau
așa de des ai noștri, să piardă ceva din comenzile lor (3).
Lungul războiu împotriva lui Napoleon zăbovi îndeplinirea
acestor planuri, ca și aceia a atâtor altora. Numai în anul că­
derii lui Napoleon, 1814, se încercă de către tipografia din Buda,,
pe lângă tipărirea unor broșuri asupra ultimelor împrejurări,,
broșuri al căror scop era să crească sentimentele „patriotice”
ale populației românești față de coaliția învingătoare, cu.
(1) Papiu, Șincai, pp. II, 83 și urm. ; Iorga, Istoria literaturii româ­
nești in secolul al XVJIIlea, p. 333 și uim. ; Bianu. Hodoș și Sădi Ionescu.
Publicațiunile periodice românești, p. X și ui-m.
(2) Bianu, Hodoș și Sădi Ionescu, loc. cit.
(3) După Chendi și Jakab Elek, Bianu, Hodoș și Sădi Ionescu, o. c.„
pp. XIV—XV.
N. IORGA. - ISTORIA PRESEI ROMÂNE 33

Austria în frunte, broșuri ca întâmplările războiului Fran-


țesilor ori Trista întâmplare a cetății Dresda și Scurtă ară­
tare despre luarea Parisului (i), cu câte-o ilustrație ici colo, să
se încerce tipărirea ,,la crăiască tipografie a Universității un­
gurești”, unde au fost pe rând corectori Samuil Clain și Petru
Maior, a unei foi periodice.
N’avem niciun fel de știre despre persoana lui Alexie Ra­
zant, după înfățișare un negustor din ,,Compania” de la Buda,
care anunță apropiata apariție a unor t JVo^gZdLLbLJiebdoma-
dare. Prospectul anexat la „întâmplările” citate, vorbește despre
nevoia pe care toate popoarele o au de asemenea „gazete sau
novele” pentru „a desfăta inima și mintea omului carea din
fire așa e întocmită încât pururea se luptă spre știință sau ago­
nisire de cunoștință nouă”. Ba încă: „sufletul se îmbunătă-
țează” prin „cetitele fapte rele ale altora” „asupra domnilor și
boiarilor săi”, ,,asupra patriei sale..., precum de pedeapsa și
certarea unor fapte ca acesteă”-—ceia ce înseamnă, firește, pe­
deapsa istoriei împotriva tiraniei.lui Napoleon. Exemplul Grecilor
și al Sârbilor, cari au „privileghium” de la guvernul imperial,
trebuie să îndemne și pe Români, a face același lucru, cu atât mai
mult, cu cât n’au numai favoarea de a sta „supt stăpânirea
prea-bunului împărat al Austriei, Franțisc I, carele părintește
dorește ca și Românii să vină la mai bună învățătură”, ci și
meritul că,,își trag vița de la cel mai slăvit neam în lume, adecă
de la Romani”, așa încât neapărat trebuie să cetească gazete.
Abonamentul se ridică în această nouă ofertă la 20 de florini
pe an, socotiți în 30 de lei, „bani turcești”. Dar Alexè Eazaru
aștepta să fie „înștiințat despre vrerea Românilor în treaba
aceasta”, și, încă odată, această „vrere” a lipsit.
Cum însă împrejurările erau de așa natură încât să poată
persevera intenția de a da Românilor cel d’intâiu ziar, chiar
dacă Ardelenii nu avură până la 1821 nicio publicație perio­
dică, silințile lor în acest sens nu s’au oprit un singur moment,
precum vom vedea în cele ce urmează.
într’adevăr, încă din 1816, unul dintre fruntașii Ardeleni­
lor, Corneli, colaborator la marele Dicționar din Buda, se in-
(1) Sau și „Vrednica de pomenire biruință că în vremea noastră s’au
făcut piramida cea de tunuri înnălțată în marea cetate Moscova".
3
34 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

forma în ce privește putința de a apărea acele „Novele”,


adăugind că ele erau destinate anume „pentru Moldova și
Țara-Românească”. Era prin urmare planul lui Barth sau mo­
dificarea pe care o suferise în planul cel nou, pe care-1 putem
atribui lui Petru Maior, din causa situației lui de corector ro­
mânesc la tipografia Universității din Buda, sau și cuiva care
apare imediat, un negustor, de origine poate Macedonean, a-
vând.deci legături cu conaționalii săi din Pesta, Zaharia Car-
calechi. destinat să joace un rol foarte important în partea pur
comercială a presei românești de mai târziu (i). S’a tipărit o chi­
tanță a acestuia, dată la 12 Martie 1817, prin care certifica, în
calitate de editor sau de „ferlegăr”, pentru toate publicațiile
tipografiei din Buda, de primirea sumei de 6 lei, firește de la
un abonat de dincoace, pentru „gazeta românească”.
Această „gazetă” nu era să apară însă decât în 1821, supt
forma unei frumoase „Biblioteci românești întocmită de două­
sprezece părți după numele celor douăsprezece luni” și tipărită
pentru „nația românească” fără deosebire de teritorii, „prin
Zaharia Carcalechi”, care, prin urmare, după moartea, în acest
an, 1821, a lui Petru Maior, cel destinat la început a fi centrul
acestei mișcări de publicistică, rămânea în p! anul întâiu, cu price­
perea sa negustorească, țlar firește fără nicio putință a alegerii,
fără nicio autoritate literară sau morală.
Dar, cumBudai Deleanu era dintre acei de la cari se putea
aștepta, din causa ideilor sale înnaintate, o parte importantă în
alcătuirea celei d’intâiu gazete românești, nu va mira pe nimeni
faptul că la I^emberg, unde el se găsia întrebuințat în rosturi
judecătorești, apare încercarea concepistului Teodor Racocea,
și el dintr’o familie ardeleană, și crescut în tradiția școlii lui
Petru Maior, de a. da din acest loc o foaie românească. Nu poate
fi vorba, cum s’a crezut (2), de un plan ce ar fi avut în
vedere mica Bucovină, care în acest moment n’avea pe de­
parte conștiința națională trebuitoare pentru a susținea o ase­
menea operă. „Chrestomaticul Românesc” sau „Adunare a

(1) Aron Denususianu, în Revista critică și literară. VI, 1896, pp


180—1 ; Bianu, Hodoș și Sădi Ionescu, o. c., p. XV'II. Cf. N. lorga, Istoria
literaturii românești în secolul al XVIII-lea, II, p. 338.
(2) BianUj Hodoș și Sădi Ionescu, o. c., pp. XVII—XVIII.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

tot felul de istorii și alte făptorii, scoase din autorii dipe


osebite limbi pe anul 1820”, din care partea I-a, purtând
numele lui Racoceaca „tălmăcitor”, el fiind, de alminteri, „tăl-
maciu a gubernii de Galiția-Cernăuți”, s’a tipărit într’ade-
văr probabil la Cernăuți, în atelierele lui Ekhart, „tipograful
craisului Bucovinei”, dar se aveau în vedere, ca și în tenta­
tivele anterioare, mai ales cetitorii din cele două Principate.
Răposatul Sbiera (1) a văzut broșura aceasta de 195 pagini,
fără a ne lămuri mai mult asupra cuprinsului ei, care era al
unei reviste de popularisare cuprinzând „istorii" ; al doilea
tom trebuia să deie „istoriile cele în lucrare".
In ceia ce privește „Biblioteca românească” a lui Carca-
lechi. care trebuia să apară mai târziu într’o a doua ediție,
întâiul volum, din 1821, are ilustrații datorite tânărului pictor
muntean Gheorghe I/eca, prin a cărui trudă cetitorii puteau
să vadă pe „Romul aievea”, precum și pe Domnii români mai a-
propiați de timpul nostru și al căror chip oferia ceva mai multă
autenticitate, iar, ca materie, fel de fel de articolașe, potrivite
mai mult cu nevoile publicului din Principate, la care se gîn-
dește „ferlegărul”, citând pe boierii noștrii din Țara-Româ-
nească și Moldova alături de câte un Ardelean ca negustorul
Nicolae Neculau sau nobilul maramurășean Ghergheli de
Ciocotici ori mai ales Macedoneni din societatea de Ia Pesta,
și câte un „filosof întreg”, ca NicolaeDarvari din Viena, au­
tor el însuși de opere grecești, ori Constantin Ghica de Di-
janfalva, tot Macedonean, Atanase Grabovschi, ruda Mitro­
politului Șaguna, Gheorghe Lazaru, poate rudă cu Alexe La-
zaru al încercării de publicistică de la 1814, Nicolae Roj a,
purtând numele unui cunoscut scriitor macedonean, un Carageâ,
etc. Se dă ce se putuse culege din publicațiile străine curente
pentru a ilustra istoria Romînilor, Viața lui Dimitrie Can-
temir, „învingerea despre sine singur a unui lord șoticesc"
(scoțian), testamentul (diata) unui Jidov bogat, al lui Pinedo,
un „testament capricios”, neapărat, și „Stângerea împără­
ției turcești” cu actualități din 1453, anecdote mărunte
de un cuprins moral și onorabil, pentru a se ajunge la ,,pe­
deapsa cămătarnicilor” și la ceva mai folositor: „prețul măr­
furilor în bani de argint, după știri din Triest și Pesta”.
(1) Mișcarea literară la Românii din Bucovina, Cernăuți, 1896.
36 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

De sigur că în Principate, la care se gândia editorul, boie­


rimea, mult superioară aprecierii sale, putea ceti în originalele
francese, italiene, germane sau grecești anecdote, povești și
fantasii mult mai interesante decât acelea pe care le presinta
onestul Zaharia Carcalechi, întovărășindu-le cu complimente
pentru fiecare din membrii acestei boierimi, ,,adevărați tați
ai cultivării românești”, „patrioți”, chiar dacă erau „Sârbi
adevărați“ ca Ion Crăciun din Craiova, și așa mai departe.
Din Ardeal cei de dincoace aveau nevoie de spiritul din
cărțile, netipărite, distruse de censură sau oprite de a circula, ale
lui Petru Maior, iar, în materie de politică înnaltă, am văzut că
ajungeau aici foile străine în toate limbile care de mai bine de
trei sferturi de veac veniau necontenit cetitorilor de la noi. Pu­
tem fi siguri că întreprinderea lui Carcalechi, care n’a reușit în
Ardealul însuși, unde era așa de puțină poftă și putință de
cetit, cu o clasă intelectuală absolut redusă, n’a găsit o mai
bună primire nici în Principate, căci era supt nevoile inte­
lectuale și politice ale timpului. Aceasta trebuie să o spunem
cu atât mai mult, cu cît raritatea acestor încercări de publi­
cistică românească nu trebuie să ne facă a li atribui o impor­
tanță intrinsecă față de societatea însăși, pe care de sigur că
n’au avut-o. Această societate merita mai mult, nu și în Prin­
cipate, ci tocmai în Principate, față chiar de noile tendințe
naționale ale Ardealului, care firește erau mai bine represin-
tate în această țară cu suferinți și aspirații nedefinite.
Această boierime, în curent cu lucrurile din Europa și care
izbutise a preface catedra de matematică a lui Gheorghe Lazăr
Ardeleanul și a lui Gheorghe Asachi, care nu era Ardelean, în ca­
tedre de cultură națională, era să-și ceară în curând, prin frun­
tașii boierimii patriotice, un Dinicu Golescu în Muntenia, un
Mihai Sturdza în Moldova, nouă foi românești, și acei cari erau
să le dea aparțineau învățământului de aici și literaturii în le­
gătură cu acest învățămînt: loan Eliad, școlarul lui Lazăr,
pe de o parte, și, pe de alta, Gheorghe Asachi, școlarul său
propriu.
N. I-ORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 37

CAPITOLUL II

CELE DINTÂIU PUBLICAȚII JURIDICE. EPOCA


LUI ELIAD ȘI ASACHI

’AVEM nicio probă căînnainte de ocupația rusească delà


N J1828-9 s’ar fi încercat tipărirea unei nouă foi românești în
Principate. Cu toate acestea o întreagă mișcare a spiritelor
ducea vădit într’acolo. între boieri, chiar între acei cari nu erau
tineri, se ivise o puternică pornire către reforme. Este de ajuns
să se amintească lunga serie de propuneri constituționale care
apărură în amândouă Principatele, dar mai ales în Moldova,
după mișcarea delà 1821 și proiectul complect de constituție
pe care-1 elaborase în Iași, după restabilirea Domniilor pă­
mântene, grupul zis al „cărvunarilor” (carbonarilor), în fruntea
•căruia se găsia Iordachi Drăghici și cumnatul său Bucșănescu,
cel care obișnuia să trimeată cunoscuților săi cîte o „pericopi”
din ziarele apusene. Continuând vechile tendințe de totală
prefacere a vieții noastre naționale care începuseră încă din
secolul al XVIII-lea, aceste silinți spre o nouă ordine de lucruri
nu încetară un moment pînă la dobândirea Constituției dorite,
în forma atenuată de temerile Rusiei, care a fost Regulamentul
•Organic, isprăvit în 1834..
în toată această vreme, eminamente politică, în care
boierii noștri s’au zbătut mai mult decît oricând pentru a
•căpăta un așezământ potrivit și cu amintirile de independență
și cu aspirațile vremii lor, cetirea gazetelor, care formă
una din principalele distracții la „Clubul nobilimii” din
București, despre care vorbesc mai mulți dintre călători, a
38__ ____ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE '

devenit încă mai mult o necesitate indispensabilă pentru ori­


cine nu voia să treacă drept total rămas în urmă.
Până și știrea despre restabilirea Domniilor pământene a
fost căpătată imediat, prin jurnalele străine, înnainte de a se
primi informații oficiale de la Constantinopol. Unul din po­
vestitorii tragediei lui Tudor Vladimirescu se rostește în-
tr’adevăr în aceste cuvinte: ,,prin gazeturile Aturiei se
publică că Prea înnalta Poartă Otomanicească a hotărît să
facă Domni la aceste două eparhii dintre dumnealor boierii
pământeni și că după serbătoarea Baiaramului este a-i îmbrăca
și căftăni”(i). întâlnim astfel cereri de gazete de la Sibiiu din
partea cutărui boier oltean, ca loan Lahovari din Râmnic (2).
Când s’a încheiat pacea între Ruși și Turci, tratatul în
întregime a fost tradus în românește și publicat de Dinicu Go-
lescu, despre care va fi vorba îndată și, Recunoscând această
tipăritură românească, un boier oltean scria, la începutul anu­
lui 1830: ,,din gazeturile ce îi vin, trimite cele ce au ar-
ticurile tratatului de pace” (3).
" Acel care-și zicea Constantin Radovici de Golești în
titlul descrierii călătoriilor pe care le făcuse în Apus tocmai
pe această vreme, învățase de acolo, nu numai ce înseamnă
un oraș bine îngrijit și norme sigure de cârmuire, îngăduind
oarecare libertăți celor cârmuiți, dar și ce poate însemna pen-
<I tru luminarea cetățeanului
J fămiliarisarea din fiecare zi cu ziarul
^aducând știri de pretutindeni. Se știe larga parte pe care a
avut-o el în alcătuirea acelei societăți care prin cultură pregăti
după Regulamentul Organic o nouă stare de lucruri, precum
și rolul de inițiator pe'care și l-a câștigat în stabilirea învăță­
mântului rural pe care înțelegea să-1 așeze pe base ..alilo-di-
dactice” sau ale instrucției mutuale.
Se afirmă că Dinicu Golescu însuși — ceia ce este foarte
de crezut— a îndemnat pe un tânăr M. C. Rosetti, despre care
n’avem nicio știre, afară numai dacă n’ar fi rudă cu acel Iancu
Roset care a tradus pe Molière, a face să apară la Lipsea un
ziar de informație anume pentru Români care să poarte nu-
(1) Iorga, Izvoarele contimporane asupra mișcării lui Tudor Vladimi­
rescu, București 1822, p. 160.
(2) Studii și documente, VIII, p. 63, no. 422 și p. 53, no. 453.
(3) Iorga, Situația agricolă, economică și socială în Oltenia în epoca lui
Tudor Vladimirescu, București 1915, p. 342.
w’
-______ N. IOi'GA. ■ ISTORIA PRESEI ROMANE 39

mele de „Fama Lipscăi” (i). Informația e sprijinită numai


pe o mențiune a lui Eliad din 1840 (2), reprodusă apoi, fără
să fi văzut cineva altul această publicație, de deosebiți scrii-
tori mai noi (3).
în 1829 însă Românii erau să capete din chiar ne­
voile armatei de ocupație, care și acum, ca și pe vremea
lui Potemchin, avea de răspîndit circulările ei, de trans­
mis vești militare, de întreținut un anume spirit public, un
ziar în adevăratul înțeles al cuvântului.
Acel care-1 dădu în București, precedând astfel cu vre-o
două luni de zile tipăritura corespunzătoare ieșeană, a fost
loan Eliad, care, pe vremea aceia, era cunoscut numai ca urmaș
aT Iui Lazăr în noul învățământ romînesc, ca propagator al
ideilor care fuseseră predicate de dascălii ardeleni și ca autor
îndrăzneț al unei gramatici nouă, menită să fixeze rostul,
rangul și forma neologismelor neapărate în noua limbă literară.
Tânărul se găsia pe vremea aceia la Sibiiu, de unde a
fost adus anume pentru a începe publicația foii. El înțe­
legea ca ea să fie „administrativă, comerțială și politică”,
pe când, de fapt, era să fie administrativă, de sigur, foarte-
puțin comercială și încă mai puțin politică, dar pe ici și colo
și culturală, cum era editorul însuși. Titlul adoptat, „Curie­
rul Românesc”, făgăduia însă mai mult informație curentă
decât altceva.
Cel d’intâiu număr a apărut la 8 April 1829, de și cererea
fusese făcută încă din Octombre al anului precedent ; ra­
portul contelui Pahlen, care stătea în fruntea administrației
muntene, poartă data de 29 ale aceleași luni ; iar Chiselev,
președintele plenipotențiar al Divanurilor, o aprobă la 3 De­
cembre (4).
El fusese precedat de un prospect care punea în vedere
ieșirea odată cu „anul astronomicesc”, adecă începutul lui
Martie 1829. Dîn această foaie volantă se vede că editorul,
având grija să-și asocieze și pe juristul Constantin Moroiu, care

(1) Bianu, Hodoș și Sădi Ionescu, o. c., p. xix.


(2) Curierul Românesc din 29 Mart acest an.
(3) Bianu. Hodoș și Sădi Ionescu, o. c., p. 258.
14) Curierul Românesc, an. 1829, no. 204.
w
40 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ~

făcuse studii la Paris și avea o cunoștință, care lipsia lui


Eliad, despre lucrurile apusene, alesese la început un alt ti­
tlu, mult mai modest, pentru „gazeta rumânească”: „Curierul
Bucureștilor”. Acest anunț este călduros și plin de avânt
patriotic: după ce se vorbește despre rolul pe care-1 joacă
la toate națiile de pe lume, și la cele mai înnapoiate, presa
zilnică, inițiatorul publicației se rostește astfel despre lipsa
unui asemenea organ. între ai săi: „Foarte trist era pen­
tru noi, iubiților Rumâni, cînd el încă până acuma nu cu­
noștea limba noastră și noi veștile lui le primiam în limba
străină, în vreme ce ne aflăm în pământul nostru și trăim
supt legi și cârmuirea noastră”. Noroc de Rusia, sau, după
expresia lui Eliad, „aceiași Putere ce până acum părin­
tește ne-au apărat încât să ne bucurăm de aceste drepturi ale
pământului nostru” ; tot ei i se va datori și întâiul ziar în
limba țerii, „gazeta patriei noastre și scrisă chiar în limba
noastră”. Această foaie va servi și omului politic pentru'
„gândirile și combinările sale” ; ea va fi pentru „literat și filo-)
sof”, pentru „cine se interesează de războaiele de pretutin-V
deni”, pentru cei ce se gândesc la „spe’culații, negociații”, .
ba chiar pentru „asudătorul plugar”.
Având în vedere publicul acesta așa de variat, iată ce i
se făgăduiește: „o culegere de cele mai folositoare și intere­
sante lucruri din gazetele Evropei”, „însemnări pentru creș­
terea și sporirea literaturii românești”, informații cu privire
la comerț, știri interioare sau, în limbagiu] încă nelămurit al
acestei prese începătoare: „cele dinlăuntru și slobode săvâr­
șiri ale Statului nostru, precum judecăți însemnate, sfaturi și
hotărâri ale Divanului pentru îmbunătățirea patriei, voințile
Divanului pentru publicarea vre-unei pricini și celelalte“'. Iar
supt punctul 5, împreună cu notițe despre „vânzări și meza­
turi deosebite“, altele cu privire la „curățirea orașelor“ și
„precepte higienice“.
„Trupul“, adecă întreaga colecție pe un an, era ,,de doi
galbeni împărătești în capitală, plus cheltuiala poștiilor,... ana-
loghicește după depărtare“, deși în cuprinsul aceleiași țeri.
Un om ca Eliad, ucenic al lui Eazăr, călător pe la Sibiiu,
începător al unei literaturi în stil nou, destinată oricărui fiu
al acestei nații, nu se putea să mărgenească foaia sa, chiar
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 41

dacă i-ar fi zis „Curierul Bucureștilor”, în margenile princi­


patului muntean, pentru care căpătase privilegiul de la Ruși.
De aceia chiar în acest prospect, în care-și însenina depo­
zitarii săi, „dătătorii gazetelor”, găsim, pe lângă sucursala din
Craiova a lui Hagi Constantin Pop, vechiul corespondent al
tuturor boierilor olteni și munteni și, împreună cu dânșii, al
lui Bliad însuși, cum ni dovedește o serie din scrisorile lui
aflate în corespondența negustorului sibiian, pe lângă „sa-
meși”, adecă funcționarii financiari ai județului, cari aveau
datoria de a primi si răspândi foaia oficială, pe lângă sus-nu-
miții „dătători” de la Iași și „negustorii de cărți” din ori- r
care oraș, și pe acei cari în Ardeal erau să aibă sarcina des-1
facerii gazetei românești. Astfel, la Brașov, D. Nicolae și I.
Pan, ambii necunoscuți, dar cu privire la cari s’ar putea afla
știri în bogatele arhive ale orașului, în Sibiiu un străin, „li-
brerul” Tieri (probabil Thierry), în Blaj profesorul de la școala
normală Unufrie, în Pesta chiar, bogatul negustor macedo­
nean Grabovschi, despre care a mai fost vorba și înnainte.
Nu se uită nici Aradul, fără a indica pe depositarul bucovi­
nean și basarabean, fiind nesiguranță cu privire la persoana
ce se va alege în acest scop.
Eliad își vedea gazeta apărută și răspândind bineface­
rile sale asupra publicului care n’avuse niciodată pănă atunci
un astfel de dar al norocului. „Acuma poate cineva vedea pe
simțitorul Rumân curgându-i lacrimi de bucurie, văzând în
toate casele bătrâni, tineri, bărbați, femei, învățări și mai de
rînd, îndeletnicindu-se și petrecând cu Gazeta în mână” și
unde, „având cunoștință și știind un șir de întâmplările lumii,
va putea cineva vedea încă și pruncii cei mici lăsându-și jo­
curile lor cele nevinovate și adunându-se împrejurul mumelor
și taților lor ca să cetească ei singuri sau să asculte ga­
zeta” (i).
Cum am spus, cel d’intâiu număr a zăbovit puțin, între
altele și din causa greutăților tipografice, căci editorul fusese
silit să se adreseze tiparniței Mitropoliei, care se afla în mâ-
; nile cunoscuților antreprenori Clinceanu și Topii ceanu. în ase-
' menea condiții tiparul este foarte prost în cele două foi

(1) Bianu, Hodoș și Sădi Ionescu, o. c.. p p. 176—7.


42 N. IOKGA. — ISTOniA PriESEl EOMÂKE

mărunte, pe hârtie foarte ordinară și fără nicio eleganță în


litera ca și în orânduirea materiei. Se înțelege că într’un cu-
prins atât de îngust n’ aveau loc decât anume știri despre
armatele rusești, despre numirile din lăuntru, despre bule­
tinul pieței comerciale : acei cari au căutat informație cultu­
rală și literară în „Curierul Românesc” știu cît e de rar să-
mănată la început, din causa acelor împrejurări defavorabile.
Cuvâfttul „literală” din titlul care apăruse la începutul
anului 1830 a fost, în Mart al aceluiași an, înlocuit cu „poli­
tică”, pentru ca, în anul 1832, păstrându-se caracterul politic
al foii, dar desființându-se cel administrativ, să se făgăduiască
iarăși o informație „literală”.
Adaug că, pentru a servi și scopurile armatei de ocupație,
ai cării ofițeri n’aveau altă lectură curèntâ, o parte din cu­
prinsul „Curierului” se dădea, încă din 1831, și în limba
francesă.
, Avem, din fericire, unele știri cu privire la răspândirea —
evident foarte mică — a foii lui Eliad în acest intâiu an de
existență, 1833. La începutul anului 1832 este dovada că
se cetia „Curierul“ la Sibiu, unde Minovici, omul de afaceri
al firmei Hagi Constantin Pop, încasa bani, „prenumerația”,
cum zice Eliad însuși, fiind de 4 galbeni și 12 lei pe an. In
schimb, directorul învățământului românesc ortodox în Ardeal,
Moïse Fulea, refusa să îndeplinească o astfel de sarcină. Eliad
spune astfel, în aceiași scrisoare, despre neplăcerea pe care i-a
pricinuit-o acest cleric: „Am cinste a face cunoscut dumitale
că dumnealui directorul Fulea îmi scrie că cu greșeală i se
trimit gazete runiânești, căci dumnealui nu-și aduce aminte
a fi rugat pe cineva pentru aceasta, și să roagă ca să-i fac
cunoscut cum s’a întâmplat aceasta”. Purtarea cu totul deo­
sebită a lui Minovici smulge accente lirice bietului redactor
din București, care, în primăvară, suferia greu de „junghiul,
tușă și gtituraiu”: „Circularea d-lui Pop, scrisoarea lui de la
27 Iunie a făcut cea mai mare bucurie în casa mea. Doamne !
nu-ți pot povesti veselia cea vie a inimii mele. Facă Dum­
nezeu, frățioare, în veci să fie răscumpărate ostenelile tale
cele bărbătești și inima ta cea de raiu ; norocirea pregă­
tească în veci calea ta și bielșugarea presăreze rodnicia ei
în întreprinderile tale ; fie zilele tale senine, ostenelile tale cu
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 43

repaos, odihnele tale cu fericire și fericirea ta fericirea inimii.


Această dorință. Minovici, se ridică din inima mea și zboară
pe aripile unui foc așa de puternic, care în răpezimea sa se suie
pînă la cer și acolo vine pînă la tine și urmează în urmele
tale ; ele te însoțesc pretutindeni în toate, ca și îngerul cel
păzitor al tău. A dobândi ceia ce dorești este o lină urare,
iar a dori în veci ceia ce poate a te face fericit este toată urarea
unui prieten”.
f în acest timp foaia se tipăria la Eliad însuși, în tipografia
pe care și-o alcătuise, cu lucrători aduși din Pesta prin Car-
. calechi, ,,doi tipăritori și un culegător de tipografie”, cum
■ zicea acesta însuși, „străini, din Țara Nemțească”. Și aceasta
'.explică mult mai bine condițiile tipografice în care apare, în
i acest an foaia.
Când meșterii fuseseră opriți o bucată de vreme, redac­
torul „Curierului Românesc” se roagă lui Minovici să-l scoată
din încurcătură: „Nu mă lăsa, frate, fără oameni. Așa să-ți
dea Dumnezeu toate bunătățile ; fă vre-o mijlocire și scoate-i
încoace : prefă cu limba ta cea dulce această strășnicie.”
Era vorba acum și de „un teasc de litografie”. Carcalechi
sprijinia și mai departe întreprinderea, trimițând pentru foaie
ca și pentru cărțile editate de colegul său în ale publicisticei
din București „icoane” și „slove”. Prin acești oameni: Mino­
vici și „ferlegărul” de la Pesta, caută Eliad și „jurnalurile
ce-mi sânt de trebuință, atât nemțești, cât și franțuzești” (i).
De altfel faima celui d’intâiu ziar românesc pătrunsese
până la Românii din Paris: cei doi Lens, Nicolae Băleanu,
Brăiloiu, viitorul legist, care fusese și la Geneva, Dumitru, unul
din fiii lui Dinu Golescu, Ion Vlădoianu și Constantin Filipescu,
ba chiar Basarabeanul Ștefan Margela, care a publicat în 1827
cea d’intâiu gramatică moldovenească în Chisinău si care se
bucura mult de apariția gazetei, „un mijloc deosebit de a
lumina pe fiecare asupra drepturilor sale” (2).
Aceiași necesitate pentru Moldova •— căci trimiterea foi­
lor dintr’o capitală românească într’alta întâmpina pe vremea
(1) lorga, Contribuliuni la Istoria literaturii române, II, în „Analele
Academiei Române*., XXVIII, secția literară, pp. 262—6.
(2) Curierul Românesc, citat de V. A. Urechiă, Istoria Școalelor, I.p. 126
44______________ N. JORGA. — ISTORIA PRESEI RÖMÄNE

aceia dificultăți foarte mari, așa încât știrile ar fi sosit cu prea


mare întârziere — făcu pe Ruși să caute și acolo un om
capabil de a da o astfel de foaie corespunzând publicațiilor
fără vlagă pe care le tipăriau ei înșiși în patria lor. La cine
s’ar fi putut adresa cineva pentru asemenea misiune decât
la omul foarte învățat, cunoscător al împrejurărilor din Viena
și Italia, care, împreună cu un remarcabil talent poetic, cu o
pricepere artistică reală, aducea o mare dorință de lucru în
folosul patriei sale și a culturii în general fără să aibă același
larg orizont românesc care formează delà început nota distin­
ctivă și meritul superior al lui Eliad: GheorgheAsachi? Totuși,
ca să nu fim nedrepți cu dânsul, trebuie să amintim că, în
1826 încă, publicând portretul împăratului Alexandru, li fo­
tografiat de el însuși și pe care-1 laudă ca fiind ,,de un interes
istoric și universal”, Asachi credea că ar putea să fie vândut
și în Muntenia și chiar în Ardeal, indicând ca depositar pentru
această din urmă provincie pe însuși acel Thierry de la Sibiu,
despre care este vorba în prospectul lui Eliad ca „dătător”
de gazetă (1).
La 17 April 1829 se redacta un apel pentru înscrierea '
abonărilor la foaia care se chema în acel moment numai „Ga­
zeta românească din Eși”.
Asachi pleca delà aceleași considerații ca și Eliad: existența
unei prese pentru națiunile cultivate din lume și importanța
ei pentru fiecare ; numai cât, aici, scriitorul, obișnuit cu reto­
rica italiană, vorbește cu un mai larg avânt: cetitorul „ga­
zetei ca într’o oglindă în ea vede înfățoșate toate interesan­
tele întâmplări de carile el însuși atârnă, martor să face crunte­
lor bătălii, vede faptele, aude vorbile strălucirilor bărbați,
să minunează de fenomenele firii și ca un călătoriu de pre
rătunzimea pământului culege folositoare pilde și învăță­
turi”. Și aici se atribuie meritul Rusiei, vorbindu-se de „pă­
rinteasca îngrijire ce pentru binele public păstrează cătră
patria noastră scutitoarea împărăția Roșiei”. Și aici e vorba
de o publicație „politică-literală” și ,,bi-hebdomaderă", în a-
ceiași măsură de o coală și jumătate pe săptămână, cu pre­
țul, aici, de 4 galbeni pe an, ,,care preț foarte măsurat este în
(1) Memoriul citat din An dele Academiei Române, pp. 261—2.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 45

alăturare cu cele mai eftine străine gazete” pe care cea din


lași le va résuma. Pentru anul următor, având noroc, foaia se
va presinta ,,cu mai mare deplinătate, cu noutipariu și pe mai
faină hârtie”.
Programul este și aici foarte vast: întâiu „novitalele” și
,,buletinele de la teatrul războiului”, lucruri oficiale sau „po­
runcile ccărmuirii” și vești despre negoț ; dar ele nu sunt pri­
mite în corpul gazetei de acest artist, ci exilate în suplement,
împreună cu „mezaturile, vânzările și înștiințările particulare”,!
care se plătesc. Coloanele foii vor coprinde însă „culegeri is­
torice, literare, morale, filologice”, precum și tot felul de știri
privitoare la „economia câmpului” supt toate raporturile, pen­
tru folosul „moșinașilor și posesorilor”, precum și rețete cu
privire la bolile vitelor.
Nu se putea ca Asachi să n’aibă și grija stilului, și astfel
se spune încă din acest prospect că, „în ce se atinge de stilul
gazetei aceștia, redacția va urma după cel cerut de regulile
limbii, și pe carile orice filolog ideat îl va afla potrivit”. Și
el înțelege o reformă a limbii curente: acüm,când e vorba de a
începe o literatură nouă pentru toți Românii și de 'a se în­
toarce întru câtva graiul la strălucitele sale origini, „de datorie
este a nu mai întârziè de a aduce limba vorbită de mai mulți
decât patru milioane de Români la gradul deplinirii către ca­
rele strălucitul ei început o împuternicește, iar paradigma
cultivitelor sale surori o îndeamnă”.
Și, tot așa, la începutul publicației o largă privire asupra
condițiilor presei de pretutindeni arată cultura bogată și spi­
ritul critic al redactorului. Este în câteva rânduri o icoană a
civilisației universale, arătându-se cum unii din represintanții
ei o cultivă acasă, iar alții, „fără a se teme de ostinele și pri­
mejdii, petrec luciul mării, călătoresc țări necunoscute, împăr­
tășind pretutindinea razile moralului, ale politichii și ale știin­
țelor”, si cu durere Asachi observă că numai la noi astfel de
raze n’au pătruns încă: „oare putem noi privi la aceste bune
urmate înnaintea ochilor noștri fără a ne întrista că numai na­
ția noastră în cea mai mare parte e lipsită de aceste îmbună­
tățiri și mai înnapoiată decât toate neamurile Evropei și de­
cât multe altele ce lăcuesc pre celelalte părți ale pământului ?
Cine nu simte în țara noastră lipsa așezământurilor prin a căror
46 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE

lucrare, precum suntem politicește, să ne putem face și mora­


licește mădulări folositoare ale familiei evropiene, a’ căreia
raze de învățătură de atâtea veacuri se răsfrâng pre orizonul
nostru?”
Astfel apare ,,Albina”, încercând „tinerele sale aripi în
ostenitoarea săcalatorie”, dar cu chibzuință: ,,mii și mii de flori
cu felurite vopsele și mirezme împodobesc câmpul pre carele
ea va să zboare, însă numai acele flori îi vor fi plăcute, care
aduc mană și vindecare” și „se va feri de cele ce supt amăgi­
toare fruriiuseță ascund farmăc și venin în sinul lor”. Respectul i
de religie, „sevas către ocârmuirea și legile țării”, veridicitatea
știrilor, folosul îndemnurilor, acestea îi vor fi normele, de care
nu înțelege a se depărta vre-odată (i).
Publicația lui Asachi trebuia să fie din capul locului
„politică, administrativă, literară“,— „administrativă“ căzând
prin urmare intre „politică“ la început și „literară“ de
la sfârșit.
întâiul număr al publicației a apărut la 13 Maiu 1820 și el
fusese precedat de niște foi volante cu „novitale de la armie”
și câteva alte știri. Omul învățat care pornia publicația din
Iași pusese delà început și un titlu frances și avea articole în
Climbă, ceia ce explică gelosia lui Eliad, mai puțin versat în
^această) limbile occidentale, și nerăbdarea lui de a-1 imita.
Uespie înfățișarea acestui d’intâiu număr al publicației,
•care, pentru a face plăcere Rușilor, se chema, traducându-se
titlul unuia din ziarele de la Petersburg, „Albina Româ­
nească”, scriam în „Istoria literaturii românești în veacul al
XlX-lea” aceste rânduri: „Artist și om de gust cum era, în
legătură cu multă lume din Apus, Asachi se pricepu să dea
•din capul locului o lucrare tipografică mult mai bună, pe
hârtie tare, bine țesută, cu litere elegante, ușoare de înțeles,
•cu spații între cuvinte și o împărțire lesnicioasă ; de-asupra
paginii d’întâiu se vedea o albină, desemnată, de sigur, de
însăși mâna meșteră a lui” (2).
Precum Eliad își adăugise pe Moroiu, astfel Asachi a re­
curs de la început la ajutorul profesorului ardelean adus din
Iași pentru Seminariul de la Socola al Mitropolitului Veniamin,
(1) Și în Hodoș și Sădi Ionescu, o. c.,pp. 19—22.
(2) Vol. II, p. 114.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

Fabian, odinioară în românește Bob, și al unui Moldovean care


făcuse studii la Chalki, insula de cărturari. din Marea de Mar­
inară, și care avea multe aptitudini pentru literatură ca și
multă ambiție de bizară filologie, Gheorghe Săulescu. Adău­
gim că cele d’intâiu poesii ale lui Asachi, făcute cu ocasia
unei solemnități oficiale și destinate a măguli pe stăpânii zi­
lei, și-au găsit loc în paginile „Albinii”.
Eliad și Asachi erau însă personalități prea bine răspi­
cate pentru ca orice guvern să creadă că s’ar putea servi
de publicațiile lor în condiții de control absolut și de strictă
mărgenire. Create ca simple organe de informație administra­
tivă și militară, economică și comercială, foile acestea trebuiau
să-și caute în curând ele singure un drum în legătură cu largile
curente culturale ale timpului și tinzând către neapăratele lor
consecinți politice. De aceia, încă înnainte de deplina alcă­
tuire a Regulamentului Organic și de instalarea noilor Domni
cari fură, cum se știe, Alexandru Ghica pentru Țara-Româ-
nească și pentru Moldova Mihai Sturdza, vedem apărând or­
ganele ' oficioase în dosul cărora nu se găsia nicio personali­
tate culturală.
Avem astfel la București, în 1832, ,,Gazeta administra­
tivă, Buletinul” (cel d'intâiu număr iese la 8 Decembre), al
cărui redactor aparent e tot Eliad, dar, firește, cu angaja­
mentul expres de a nu cuprinde înnăuntru decît numai actele
ieșite din cancelarie, căci e vorba de o ,,gazetă oficială”, cum
o arată și stema țerii pusă pe titlu este premergătorul, cu
felurite schimbări și încetiniri în apariție, al „Monitorului
Oficial a Țării-Românești” din 1859, care era să se confunde cu
, .Officialul” respectiv din Moldova. Iar în Iași, încă de la 22 Iunie
1833, „Foaia Oficială”, tipărită tot în tipografia „Albinei”
a lui Asachi, poarta același simplu titlu de „Buletin” având
o răspîndire foarte redusă, de două sute de e>;emplare (1).
Dacă oficialitatea însăși nu se putea împăca ușor cu ciu­
dățeniile de scris ale redactorului muntean și cu înnaltele as­
pirații culturale, cu demnitatea intelectuală, am zice, a
celui din Moldova, cultura ea însăși își căută organe speciale,
într’un timp cînd tineretul era pus de Eliad să traducă prin-
\ (1) De aici parte din știri sunt luate din notițele care Întovărășesc în
bibliografia lui Hodoș și Sădi Ionescu deosebitele titluri ale ziareior,
48 — — N- IORGA. — jSrÖBZA PBÆSÆ2 ROMÂNE

cipalele opere ale literaturii mondiale și când societatea de


teatru, care urmăria evident scopuri naționale mult mai pre­
țioase decît valoarea represintațiilor datorite inițiativei sale,
scormonia spiritele în vederea alcătuirii unei culturi luptă­
toare pentru a pregăti independența țerilor și unitatea națiunii.
Astfel, încă din 1835, teatrul din București, opera „Socie­
tății Filarmonice”, în care Francesul Vaillant, autorul dicțio­
narului româno-frances și mai târziu al întinsei cărți „La Ro­
mânie”, vedea întruparea aspirațiilor tinerilor, simți nevoia
unei reviste care să puie în lumină resultatul unor îndărăt­
nice silinți încununate la sfârșit de succes.
Hotărârea de a scoate o asemenea foaie a fost luată în
ședința de la 20 Octombre 1835 a ,,Societății Filarmonice”.
Ea trebuia să apară odată pe lună, cu darea de samă a repre­
sintațiilor, foarte cercetate de publicul boieresc, ale trupei
de actori înjghebate prin silințile lui Eliad în întâiul rând.
Nu era vorba de altceva decât de „a coprinde lucrările comi­
tetului filarmonic din seanțele sale spre știrea tutulor soților”
E de ajuns atâta pentru ca, după acest „soț”, corespunzând
italianului „socio”, să se recunoască influența altui cuiva, a a-
celui Iancu Văcărescu, poetul nobil al Bucureștilor din acest
timp, care-și făcuse studiile în Italia și imita literatura ita­
liană a lui Metastasio. Văcărescu era un patron foarte prețuit
pentru cultura timpului, al cărui portret îl comandase de
mult Eliad, prin amicii de la Sibiiu, în Statele austriace.
Se vor pune în revistă „dăniile ce se vor face din par­
tea soților și a particularilor spre înnaintarea societății,
producțiile literare ce se vor ieși spre îmbogățirea reper­
toriului teatrului național și critica asupra lor întru ace’a
cr privește spre păzirea regulelor scrisului, a gustului și în sco­
pul cel moral aplicat după obiceiurile pământului nostru.
Va cuprinde încă bucățile dramatice ce se vor represinta în
teatrul național, cât și în cel străin, critica actorilor români
în rolele lor”, putându-se adăugi la întâmplare și „materii și
din alte gazete ale Europei întru aceia ce privește spre înnain­
tarea teatrului și alte asemenea”. Se cerea de la „amatorii
teatrului național și ai întinderii literaturii” a trimite „ale dum­
nealor băgări de seamă și disertații literale”, cu condiția de a păs­
tra respect față,,de religie, de politică și de buna cuviință”.
■__________ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 49

' Era vorba de un tiragiu de rooo exemplare, 6oodându-se


în dar, 3^0 depunându-se la librării în același scop și numai 60
având abonați platnici, probabil tot dintre membrii Societății
Filarmonice. în coloanele, adesea ori pline de informații foarte
interesante, ale acestei gazete, se purtau discuții pasionate cu
privire la scopul teatrului înființat cu atâtea jertfe, susținân-
du-se, de unii dintre colaboratori, că menirea lui rut poate fi
aceia de a da comedii ușoare și farse triviale ca înlr’un
,,maidan de petreceri și distracție”, ci de a forma gustul publi­
cului începător prin spectacole alese din ce avea mai bun lite­
ratura străină și modelele, veșnice ale antichității. Se spunea
astfel, de viitorul om politic Barbu Catargiu, care pe vremea
aceia se mulțămia cu mai modestul rol de a da îndrumări mo­
rale actorilor Teatrului Național, că „bufoneria și satira trebuie
lăsate pe sama acelor suflete înghesuite, pe sama acelor cu
duhuri sărace”, că teatrul trebuie să fie „o școală de morală”,
în care cas și actorii ar descoperi toate margenile talentului lor.
Alături de Barbu Catargiu, loan Voinescu, altul dintre
tinerii cari se ridicau atunci, colaborează la „Gazeta teatrului
național”, care, de și trebuia să fie întreruptă la al treispre-
'zeceleahumăr, odată cu sfârșitul anului 1836, a adus fără în­
doială foloase pentru formarea unui spirit public tot așa de
necesar ca să judece o piesă de teatru ca ș’ acțiunile politice
din care se țese desvoltarea partidelor și așezămintelor în aso-
jcietătile omenești

încheindu-se această publicație, Eliad făcea cunoscut


cetitorilor că, în locul ei, după cum s’a făcut cunoscut în pro-
graïftùl „Curierului Românesc”, se va da o altă foaie periodică
supt numele de „Curier de amândouă sexele”. Un moment im­
portant acesta in'desvoltarea presei românești. într’adevăr
după o întrerupere îndelungată, „Curierul Românesc“ apă­
ruse din nou, la 3 Februar 1836, cu același text în două
limbi, dar având în același timp și un suplement literar,
nu fără amestecul preocupațiilor economice, supt titlul de
„Museul Național”, „gazetă literală și industrială”. De la
15 April al anului următor textul frances e lăsat de o parte
și foaia apare numai în românește, continuând până la înce­
putul anului aceluia, iar, după o întrerupere de trei luni, pe
4
50 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE

încă un an, de la April 1837 până la 1838, în numere săptă­


mânale.
în amintirile de călătorii ale unul beletrist trances care,
nepot al consului Parant, venise la București ca să-i reclame
moștenirea și rămăsese aici o bucată de vreme în mijlocul ti­
neretului Capitalei și a străinilor cari aveau neconteni t legături
cu dânșii, în cartea ciudat alcătuită a lui Stanislas Bellanger,
,,le Kéroutza”, se vorbește de o întâlnire între acesta și un
număr de cunoscuți români și strămi, ba chiar un fost cadet
din armata.austriacă, purtând totuși un nume frances, cari,
după mai multe discuții cu privire la mijloacele de a face să
înnainteze cultura în țerile noastre, ar fi decis reapariția „Cu­
rierului” și adăugirea acestui suplement al „Museului” (1).
Se pare că într’adevăr Stanislas Bellanger a asistat la dis­
cuțiile făcute în anume cercuri cu privire la necesitatea re­
luării unei prese pentru moment întrerupte și a desvoltării
ei în ce privește conținutul literar și economic, fără ca pentru
aceasta să fi avut rolul atât de important pe care îi place
să și-l atribuie.
■n Cunoaștem de fapt foarte bine ce represinta „Museul”.
Mihail Ghica, fratele Domnului din Scaun, se ocupa în chip
special, cu multă dragoste, de înbogățirea Museului din Bu
curești și, pe de altă parte, el era președintele, cum fusese ini­
țiatorul, „Societății de agricultură a României”, având ca se­
cretar pe Scarlat Roset, care-și zicea cu mândrie, chiar când
aducea laude lui Gheorghe Dazăr, contele Caro! de Rosetti.
Museul, ca și „societatea”, trebuiau să fie servife de revista apă­
rută în Februar 1836. Programul ei . prevedea „cunoștințe
de economie industrială cele mai potrivite cu starea acestui
pământ”, „artele agricole”, „istoria naturală”. De oare ce re­
dactorul principal era Ardeleanul Florian Aaron, de loc din
Rod, lângă Sibiiu, fost dascăl de satpe moșia lui Dinicu Golescu,
dar ajuns profesor la Colegiul Sfântului Sava, nue nimic mai na­
tural. Corespondențe se trimiteau de .alți profesori, ca un S.
Tâmpeanu, un Rucăreanu, un Jianu.
Archeologia nu se putea să n’aibă un loc de căpetenie
în foaia lui Mihail Ghica. Restul cuprinde, afară de reproduceri,
(1) Vezi și Istoria Românilor prin călători, vol. III.
X. lÔBtaAr— ISTÖRL^ EBOȘEI ifotifflNE 51

știri culturale, ca aceia, pe care o citam aiurea, a „surăției de


doamne”, care vrea să întemeieze o școală de fete, sau a „me­
zatului de zariflâcuri”, a Târgului de caritate cum am zice
astăzi (i).
De fapt stăruințile firești ale lui Eliad sunt fără îndoială
acelea care au adus îmbunătățirile pe care le vădește noua formă
in care apar publicațiile lui periodice. Apărând în același an
,, Curierul de ambe sexe” ca publicație pur literară (subti­
tlul este acesta: „jurnal literal“, pentru a continua până în
1847 cu două numere pe lună), „Mttseul”, care de la o bucată
de vreme era în alte mâni și servia în anul al doilea unor sco­
puri de concurentă, devenia inutil pentru socotelile lui Eliad,
:așa încât putea să fie suprimat. De acum înnainte prin urmare
publicistica munteană va fi represintată, pe de o parte, prin
foaia întemeiată la 1829, iar, pe de altă parte, pentru ceia ce
privește literatura și cultura în general, prin celait „Curier“, des­
tinat, cum o arată cu destulă stângăcie de altfel titlul, și lecturii
femeilor, care nu vor fi găsit destul gust la cetirea scurtelor
notițe din foaia politică și administrativă. Nu mai e nevoie
■să se adauge că tot ceia ce privește teatrul este de acum în­
nainte în. sama „Curierului Românesc“ șaua „Curierului de
-ambe sexe“.
întrebarea se pune însă: puteau servi aceste foi, a căror
competență se cam amesteca, articolele de critică trecând
totdeauna în „Curierul“ mai vechiu, puteau servi aceste foi miș­
cării naționale care înnainta tot mai nervos, și cu ajutorul so­
lilor Europei apusene, cum a fôst Vaillant, către desăvârșirea
formelor constituționale în interior și reunirea provinciilor
românești ? Avea omul foarte isteț, cu un mare talent de glumă,
cu un pătrunzător ascuțiș, de câte ori era vorba de a lovi într’un
dușman, cu o elocvență și o vervă naturală pe care nu le de­
săvârșise o cultură superioară armonică, avea Eliad calitățile
de credință, calitățile de consecvență, de disposiție spre
sacrificiu care erau necesare spre a se face purtătorul de glas al
înnaintării nației sale și pe alt teren decît pe acela al gramati­
cei și al stilului sau al îmbogățirii cu traduceri a unei literaturi
începătoare? Putea să fie el, cum era desigur necesar în acel

<1) Cf. Iorga, Istoria literaturii românești în veacul al XIX-!ae, I, pp. 268—9.
52 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

moment mare, ziaristul îndeplinind în țerile noastre ceia ce


îndeplinia partidul liberal din Franța, în fruntea progresului
european, cu o întreagă nouă piesă la care colaborau cei mai
însemnați represintanți ai cugetării filosofice, ai studiilor
istorice, pe lângă începătorii romantismului literar și acei oa­
meni politici cari înțelegeau să dea activității lor și o distinc­
ție literară?
Publicațiile lui Eliad sunt acolo pentru a spune că, oricât
de mari ar fi fost meritele lui, nația n’a găsit într’însul călăuza
și îndemtiătorul necesar pentru a aduce prefacerile de care se
simția nevoie.
Am cules aiurea, din ,.Curier”, anume reflecții ale lui
care, la 1837-9, arată ca stăpânit din ce în ce mai mult de
acele idei sociale cu caracter internațional, Formând una din
notele distinctive ale spiritului frances în această epocă ’n care
Parisul se emoționa de cuvintele unui Saint-Simon sau Fourier.
Astfel, în ,.serbarea câmpenească pentru 30 August 1837”,
el vorbește așa prin ,.Curierul de ambe sexe”: ,,unul rob, altul
slobod, altul Rumân, altul Grec, altui Neamț, o grămadă de
amestecătură. Se miră oamenii ce să mai scornească ca să nu
mai se înțeleagă bieții creștini. Oameni suntem toți. Eu nu văd
nicio deosebire”. Ori: ,.Cosmopolit sau creștin întru toată
desăvârșirea... Ce sânt aceste două Principate pe lângă Europa
întreagă și celelalte continente? Un pumn, o mână de pământ !”
Și în sfârșit această formală profesie de credință: ,,Aș dori
să fie odată o nație, o limbă, o religie, o lege” (1).
Un creștinism vag, o filarîtropie universală, o aspirație
către înnălțimile fumurii ale misticismului încep să fie notele
dominante în cugetarea acestui om care, din literatura univer­
sală pe care și-o apropia de buzele lui lacome, alegea firește
ceia ce era mai ispititor, dar nu și mai sănătos și, oricum, nu ce
putea să fie mai prielnic unei nații care avea nevoie de idei clare,
de impuls consecvent și înnainte de toate de mărgenirea cercului
în care se puteau cheltui cu folos mijloacele sale puține și
încă needucate.
Nu mai pomenim de partea cu totul personală a scrisului

(1) Curierul de ambe sexe. p. 275 ; Curierul Românesc pe 1839, p. 28.


Cf, Iorga, Istoria literatul li românești în veacul al XlX-lea, I, p. 257 și nota 1.
______ "_____ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 53

său în această foaie ’n care întrebuința prețioase calități de


satiră pentru a lovi în oameni cari nu-i făcuseră nimic alta de­
cât că voiau să iasă prea timpuriu din umbra ocrotirii sale, sau
începutul acelor disertații asupra limbii care-1 făcură să piardă
pentru o bucată de vreme calitățile într’adevăr superioare ale
stilului său simplu și popular. De sigur că publicul aștepta de
ila dânsul altceva decât nesfârșitele discuții cu Costachi Ne-
gruz/.i din Moldova asupra limbii literare și recomandația de a
înlocui graiul românesc, așa cum sè formase în decursul seco­
lelor, prin jargonul pe care, de mult, ridicolul l-a omorât, dar din
nenorocire împreună cu operele scrise într’însul și care cuprin­
deau manifestările unui talent real.
„Curierul de ambe sexe” este o publicație de un caracter
literar prea restrâns pentru ca aici să resumăm măcar analisa,
destul de amănunțită, pe care am dat-o, în „Istoria literaturii
românești în veacul al XIX-lea” (i). în el se amestecă tradu­
ceri din limba francesă, făcute fără prea mare alegere, de și
într’o limbă în general bună, cu „istorii de râs” sau anecdote,
ba chiar cu tipare de rochii. Se reproduce ceva din literatura
mai veche, se recomandă anume opere recente, se face loc
■celor d’intâiu încercări romantice ale unor tineri sentimentali,
între cari și C. A. Rosetti, care se suise și pe scândurile tea-
‘trului Societății Filarmonice și dăduse și acolo dovada ace­
luiași temperament de expansiune pasionată, de aprigă pornire
pentru atingerea efectului literar sau teatral ca și în reali­
zările revoluționare de mai târziu.
De sigur că o foaie de orientare era absolut necesară pen-
*tru Muntenia—asupra Moldovei vom reveni îndată. Ea nu
•putea să fie dată însă de concurentul comercial al lui Eliad,
însuși Zaharia Carcalechi, care descălecase la București, ispră­
vind rosturile sale de „ferlegăr” la Buda, pentru ca să scoată,
mu fără anume legături cu oficialitatea, o foaie consacrată nu­
mai afacerilor, pe care, în limbagiul său stricat, o intitula „Can­
tor de avis și comers”, cerând patru ruble pe an pentru o pu­
blicație care ieșia de două ori pe săptămână.
De și gazeta, supt diferite forme, având delà o bucată de
(1) I, p. 266 și urm.
54 N'. IORGA. — IȘTOfilA PRESEI ROMANE_____

vreme ca redactor pe Alexandru, fiul întemeietorului, a du­


rat foarte multă vreme, până la începutul anului 1857, ea n a
însemnat nimic pentru literele ca și pentru politica româ­
nească, pentru care bietul editor n’avea nicio chemare.
Cu totul alte pretenții are încercarea de foaie nouă a unuia
din tinerii cari se formează la școala lui Eliad,. dar care, îndată
ce s’a simțit strivit de personalitatea învățătorului, a început
fățiș oposiția față de dânsul: Cesar Boliac,. un vehement poet
social la începuturile sale, capabil de a da în versurile lui,
adesea necorecte, dar pbne de avânt, expresia unor dureri
reale, dacă nu și a soluțiilor necesare pentru a îndrepta relele
timpului.
O nouă „societate literală” își îndreaptă însă ochii asupra
lui Boliac pentru a da, la 1836 — momentul marilor prefaceri
în publicistica munteană, — frumoasa „gazetă de literatură, in­
dustrie, agricultură și noutăți”, care poartă titlul,, de un neolo­
gism îndrăzneț și de polemică mărturisită, ,.,Curiosul”
Principalul colaborator al lui Boliac, prin urmare unul
din membrii zisei „societăți”, este colonelul Constantin Gh. Fi-
lipescu, unul din acei cari formau cercul descris de atâtea ori.
în cartea lui Bellanger, apoi Voinescu II. Gheorghe Grădiș-
teanu, colaborator la opera de traducere a lui Eliad ca și Iancu
Rosetti : Winterhalder, prietenul lui Rosetti, dacă nu acesta
I însuși, Costachi Bălcescu, fratele lui Nicolae, istoricul lui
Mihai Viteazul, se întâlnesc alături de Câmpineanu el însuși..
Dacă ne gândim la începuturile lui Nicolae Bălcescu, la
rolul pe care ,,societatea literară”', tipărind operele lui Iancu
Văcărescu și pregătind o întreagă bibliotecă nouă, îl juca pe
această vreme, nu cu prea multă prietenie față de Eliad, mai
vechiul Organisator al unor asemenea silinți culturale, se va
înțelege mai bine ce represinta „Curiosul”.
Scopul lui Boliac este mărturisit de alminteri de el în­
suși cu toată claritatea într’o scrisoare de la începutul anului.
1836 către Costachi Negruzzi, în care, după ce face considerații
generale asupra literaturii și semnalează faptul că multi tineri
au gata „capodopere” care nu se pot publica, „romanțuri
lăsate pe la jumătate”, „poeme începute sau aproape a se is­
prăvi”, bucăți dramatice cu scenele neîncheiate, el face ur-
N. IOKGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 55

mâtoarea constatare și enunțăm—îndemnuri corespunzătoare :


,, Văzând isprăvirea Societății Filarmonice, care, cu toate că al­
cătuită până în sfârșit de un de atât de mărgenit număr de
bărbați, dar care într'un curs de doi ani săvârși atâtea fapte
gigandmase (sic), teatru în limba națiunii, cu un repertoriu de
nouăzeci de bucăți, cu o trupămult formată în mai multe ramuri
ale astei arte și cu un parter în stare a critica artiștii, văzând no­
bila flacără ce arde în cunoscătorii pământului nostru pentru
întinderea luminilor, care este aceiași ca și a civilisației, m’am
sfătuit cu mai multi a mai deschide încă un drum pe care să
putem păși mai tare către dânsa, și aceasta este o scusă a unei
societăți literale al cării glase,,Curiosul'’ce vezi,care, împreună
cu teatrul și colecția autorilor clasici, să ne împingă mai ră-
pede la ceia ce desăvârșește și fericește un norod: „lumi­
narea”. Acum e vorba de „un jurnal critic care să ni poată
curăți oarecum limba de mărăcinile care au ajuns a se privi ca
talente la autorii noștri” ; se promite ,,o neiertătoare critică a
unei societăți literare care să fie și chiar censura limtei”, edi­
tarea unor noi modele literale, ce se vor vinde,,numai cu sin­
gurul preț al tiparului”,precum și a tuturor cărților de învă­
țătură trebuincioase în clasele noastre”,
La aceasta este poftit Costachi Negruzzi din Moldova,
cunoscut prin discuțiile asupra limbii pe care le avuse cu
Eliad și care au și fost reproduse în „Curiosul’ . De politică și
administrație nu se vorbește mai mult decât de scopurile co­
merciale ; dar, când Boliac pune în sama binefacerilor Socie­
tății Filarmonice, pe lângă formarea unui gust public și unei
moralități idealiste în tineret, și aceia că prin ea întâiu s’a văzut
„printre uscatele,desnervatele ghiare ale unei bătrâne tiranii
crescându-și carnea cea strivită a unei nații”, se înțelege bine
că tânărului care pornia la războiu cu atâta încredere ’n sine
nu-i lipsiau nici anume intenții politice. El nu era însă de talie
să poată duce lupta, și nici în jurul lui nu stăteau oameni cari
să-i poată folosi într’aceasta. Lipsită și de colaborația lui Ne­
gruzzi, publicația a durat câteva luni pentru a se stinge fără a
fi lăsat urmele la care se gândia întemeietorul ei (i).
O întreprindere de același fel era să fie încercată numai

(1) Vezi Convorbirile literare, XV, pp. 7-1—7.


56 ____ N. IORGA, — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

peste doi ani. Ja 1839. Aot în acest București, unde pe vremea '
aceia fierbeau ideile, mergând și până la încercările de complo­
turi, cu Bftimie Murgu Bănățeanul, cu Dimitrie Filipescu,
unul din tinerii culți ai capitalei muntene, cu doctorul Taver­
nier, un Frances stabilit de mai multă vreme în țară, cu Vail­
lant, cu Bliad însuși, pentru a se aduce eliberarea țerilor noas­
tre și, mai târziu, întemeierea unei confederații balcanice, din
care să fi făcut parte și Bulgarii chemați la o viață proprie—
vestitul ,,complot bulgăresc", care a adus și arestarea, mal­
tratarea și osândirea lui Nicolae Bălcescu, pe atunci în noua
oștire munteană.
„Pământeanul", așa se chema noua foaie ieșită din același,
cerc al tinerilor neastâmpărați și ambițioși, doritori de a-și des­
chide calea, care apare la 3 Iulie 1839 șinu 0 va putea duce decât
până Ia 25 Septembre din același an. Iarăși Boliac, iarăși lancu s
Rosetti și Winterhalder ; de data aceasta loviturile se dau di­
rect lui Bliad, fără niciun fel de sfială față de marea lui repu-
itație literară și de importanța serviciilor pe care el le adusese \
/literaturii românești.
Din partea lor, profesorii cari se încercaseră în „Museul
Național" vin din nou în arena publicisticei cu o nouă foaie,
în care, alături de Florian Aaron, colabora și acel cu care îm­
preună a lucrat marele și frumosul dicționar frances-român
al cărui întâiu volum era să apară în București la 1840, Gheor­
ghe Hill. Librarul Walbaum primia editarea unei foi care tre­
buia să apară zilnic supt titlul de Român ia—numărul d e probă
/ este din 20 Decembre 18-37 •: „publicația regulată pornește o-
dată cu anul următor,—„gazetă politică, industrială, corner -
țială și literală”, în dosul căreia bănuim că era și cel de-al
treilea și principal autor al dicționarului citat, Petrachi Poe-
naru, directorul Colegiului Sfântul Sava, care făcuse studii în
Apus și ni-a lăsat o foarte interesantă însemnare a experien­
țelor industriale, făcute acolo. își propunea „să mulțumească
curiositatea și nerăbdarea tutulor acelor cari doresc a cunoaște
în grabă și neprecurmat cursul lumii, duhul vremii și întâm­
plările de la care atârnă fericirea sau nefericirea omenirii”,
într’o limbă de o absolută puritate, arătând un foarte mare
progres față de ceia ce se scria numai cu câțiva am în urmă,
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 57

redactorii afirmă că ..folosul unei asemenea gazete este atât de


învederat, încât nu mai face trebuință de a-1 descrie, și e atât de
întins, încât e de prisos a-1 mai recomanda. Foarte lesne se pri­
cepe de oricine dorește a-și hrăni inima și a-și împodobi duhul
eu idei și cunoștinți adevărate, frumoase, nobile și interesante”.
Cu dreptate spuneau ei: ,,o asemenea foaie este o întreprin­
dere colosală aici, în patria noastră”, ținând sama, nu numai
de aparițiunea, cotidiană dar și de program, care cuprinde
vești de pretutindeni, dări de samă despre cărțile ce apar
precum și despre represintațiile de teatru și „aflarea și născoci­
rile ce le face duhul omenesc și îmbunătățirea pământului,
desăvârșirea meșteșugurilor, întinderea negoțului și altele”—
aici recunoaștem ideile economice ale lui Poienaru—„notițe,
anecdote, glume, buletinul străinilor și anunțuri comerciale”.
Gândindu-se la „protecția inimilor bune”. Aaron și Hill „se
îndreptează către toți acei cari vorbesc și cetesc limba ei (a
României), atât aici, în patria sa, cât și în țerile vecine, cu care e
înclinat”. De alminteri, când se va vorbi de apariția presei
ardelene, Ardeleanul Aaron nu va uita să pomenească „sim­
patia ce unește pe toți Românii, în orice locuri se află ei
lăcuind”.
Nu se putea închipui o lucrare atât de îngrijită ca aceia
care a ieșit din mânile celor doi profesori: pentru întâia oară
informațiile erau de prima calitate ; versurile aceluia care se
despărțise public de Eliad și represinta avântul noii poesii ro-,
mânești în ciuda patronului său de până atunci, Grigore A-
lexändrescü, aveau aceiași însemnătate supt raportul literar.
De la școlile principatului muntean veniau prețioase elemente
de îndreptare prin discursurile festive ale corpului învățăto-
resc. Trebuia să apară și un „calendar popular românesc”
pentru anul următor, dar publicul, „inimile bune” de care vor-
bia prospectul, nu se găsi pentru a susținea o asemenea între­
prindere, care face onoare epocei în care a apărut, fimd singurul
ziar care, oprit de a face poh’tică prin politică, o face indirect
prin sprijinirea și răspândirea acelor elemente etice pe care
se poate basă totdeauna o politică sănătoasă și în lipsa cărora
ea nu poate fi măcar închipuită.
Ea 31 Decembre 1838 o înștiințare dureroasă anunță in­
jectarea publicației, care „se poate uita măreață în urmă pe
5S N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

cărarea pe care a alergat și fără sfială poate ieși înnaintea pu­


blicului mărturisind că și-a împlinit făgăduiala,pe cât i-a stă­
tut prin putință, destul de cinstit”.
Multă vreme poporul nostru nu era să aibă nicăiri o foaie
în aceste condiții de apariție și cu un material la alegerea că­
ruia se fi cheltuit atâta pătrundere critică și atâta îngrijire
morală.
Cu două luni înnainte de dispariția „României“ profe ­
sorii din Craiova cercară și ei o publicație asămănătoare :
I Mosaicul. Constantin E. Leca, rudă cu un pictor foarte cunoscut
și de un talent real, despre care a venit vorba când am analisat
publicațiile ardelene contimporane, stătea în fruntea acestei
foi care trebuia să se cheme întâiu „Desfătătorul“. ALară de
un frumos discurs al lui Ioan Maiorescü, directorul școlii
craiovene, care de altfel n’avea niciun amestec în această
tentativă neizbutită, revista nu aduce nimic de o adevărată
însemnătate și astfel nu e de mirare că, încă de la sfârșitul
lui Septembre 1839, și ea trebui să-și înceteze apariția.
Leca arătase cel puțin un lucru: că pot apărea și în
țerile noastre reviste care să nu întrunească numai condițiile
unei perfecte execuții grafice, ca pentru „România“, dar și
realisarea unor preocupați! artistice potrivite cu îndeletnicirile
obișnuite ale redactorilor (i).
Printre publicațiile din această epocă, așa de dese în HUP­
P' tenia, este și cea d’intâiu ,,gazetă religioas'ă și morală”, pe care
! o dă, la Buzău, supt titlul de Vestitorul bisericesc, Dionisie
I Romano, Român din Ardeal, pe vremea aceia ierodiacon la
episcopie, și profesorul ardelean Gavril Munteanu. Prospectai1
e din 18 Decembre 1838, cel d’intâiu număr din 7 Ianuar al
anului următor. Foaia, săptămânală, se putu târî numai până
la sfârșitul anului 1840. Asupra clerului din eparhia Buzăului
de sigur că ea a exercitat o notabilă și fericită influență.
în tot acest timp, cu toată dorința lui Boliac de a uni pe
tinerii din București cu scriitorii ieșeni cari câștigaseră o re­
putație, ca Negruzzi, publicistica moldovenească se ține de o
(1) Iscălind Constantin Leca Răuț, el tipărește aic: șl o nuvelă, Ju­
cătorul de cărți.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 59

parte. Asachi se opune încercărilor de prefacere a limbii în


care era să se încurce cu desăvârșire rivalul său muntean
Eliad, și el lovia fără cruțare în „capetele cele mărgenite” care
ia București se ocupau cu astfei de lucruri, în loc de a încerca,
într o limbă literară care li se pare acum aproape fixată,
realisarea frumusetei estetice de care el însusi, fără îndoială,,
era capabil. In „Albina Românească', Săulescu poartă chiar/
războiu împotriva profetului literar de pe malul Dîmboviței, și/ț
aceia dintre Moldoveni cari se lăsaseră înrâuriți de Eliad sufe-‘
riră și ei criticile ajutătorului lui Asachi. în astfel de împre­
jurări, Asachi luptând cu Eliad și în Moldova chiar Săulescu
ridicându-se împotriva lui Negruzzi, care nu uita să-i răspundă
pe terenul literaturii, foaia atât de bine începută a lui Asachi
nu putea să și îndeplinească opera de unificare și înnaintare.
Totuși, pentru a opune publicațiilor din București o revistă
consacrată în special literaturii xecente, conducătoiul de până
atunci al literaturii moldovenești publica, încă din Martie 1837,
un suplement literar, pe carc-1 intitula „Alăuta românească”—
„românească”, nu „moldovenească”,—ceia ce arată preocu-
pația lui cu mult mai vastă decât limitele înguste ale principa­
tului Moldovei. Eleganta publicație, având în titlu o ilustrație
datorită lui Asachi însuși, cu Venerea în carul ei tras de Amor,
își propunea să apară de două ori pe lună, în locul vechii pu­
blicații cu același nume. Se făgăduia colaborația tineretului
moldovenesc pe care atitudinea de până atunci a „Albirii”
izbutise însă să-1 înlăture definitiv, de și întâlnim colaborația
unui L. N., care trimete o traducere din limba germană, sau a lui
Gheorghe Tăutu, care ajunse pe urmă un neegal , dar interesant
poet moldovean. Să nu uităm că în această foaie, care nu dădu
decât câteva numere, și -a început colaborarea, iscălind „Klmn“,
cineva care, dând în românește „Inelul lui Folicrat” al lui
Schiller, nu promitea de loc să fie ceia ce a devenit mai târziu
în cultura ca și în politica românească : Mihail Kogălnîceanu,
căci de dânsul este vorba. De aljninteri lui i s’a datorit opri­
rea publicației, căci un articol despre „wiest” „tradus” de dân­
sul din rusește (mai mult sau mai puțin, căci nu cunoștea a-
ceastă limbă), atrase fulgerele consulului împărătesc, ș; Asachi
declară că trebuie să renunțe la publicația lui, din causa pă­
catului comis față de „o Putere al cării nume trebuie să fie
60 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

venerat atât de guvern, cât și de locuitorii unei țări care îi da-


toresc existența și prosperitatea ei”. Deci prin tinerețele lui
Mihail Kogălniceanu, pe vremea aceia în străinătate, la școlile
înnalte din Berlin, se strecoară. într’o publicație culturală
românească, cea d’intâiu notă politică, producând imediat con-
secințile firești pentru viitorul ei.
Din partea lui, Asachi strămută iarăși în foiletonul „Al-
binii”, ca publicație deosebită de foaia principală, tipărirea poe-
siilor și notițelor lui culturale, precum și a contribuțiilor care-i
vin de la același Kogălniceanu, care introduce elementul criticei
sociale prin înfățișarea ..soarelelor” din Iași, de la Basarabeanul
Alecu Donici, care deveni prin imitația modelelor rusești cel
mai însemnat fabulist al Moldovei, și chiar de la Costachi
Negruzzi, reconciliat.
Mai departe, pe când doctorul Cihac, cunoscut printr’un
manual de istorie naturală, se gândia să publice, supt titlul de
^„Osiris’!, o revistă de științe naturale mai specialisată decât
,,Museul” din București, Asachi, care introdusese ilustrația și
în foiletonul „Albinii’ , se riscă să deie o foaie ilustrată pentru
tineretul școlar, pentru femei, pentru publicul în genere, în
îngrijită sa publicație din Septembre 1840, „Icoana lumii”,
având ca subtitlu: „foaie pentru îndeletnicireaMoldo-Româ-
nilor”.
în apelul către public, el regretă că școlarii și mulțimea
n’au o revistă care să li fie consacrată în deosebi. Cuvintele lui
sunt limpezi și tari: „pe când nn ni lipsesc gazetele politice și
foile literare, când avem gazete bisericești, comerciale, până și
cele de modă, ni lipsește o foaie periodică pentru tinerime și
popor”. Cea de față are ca,,scop de căpetenie a înlesni, afară de
școală, obșteasca luminare a tinerimii și a.poporului”. Poate
că în făgăduiala că vor fi și „conducători noi dintre aleși ti­
neri literați cari cu sârguință vor urma planul propus în a-
ceastă lucrare” se înțelege făgăduința de sprijin, poate chiar
de inițiativă, în legătură cu ceia ce văzuse în țerile de unde
venia, a lui Kogălniceanu, întors în Iași. Căci până atunci A-
sachi nu arătase prin nimic, în îngrijițele lui poesii și în notițile
lui variate despre împrejurările din toată lumea, că grija-i
de căpetenie ar putea să fie educația poporului prin explicații
pe înțelesul lui și prin ilustrații.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 61

Ceva mai departe, programul, care ar corespunde întru


toate mentalității lui Kogălniceanu, se desăvârșește: ,,Nici-
o știință, nici o sfătuire folositoare obștii nu vor fi străine de
Icoana Lumii. Toate câte Franța, Anglia, Germania și Italia
în cursul multor ani au cules și au publicat prin mijlocirea unor
asemenea foi populare, noi, alegându-le, vom culege și le vcm
trece în a noastră foaie, și, cu ajutorul A-tot-puternicului, credem
că înrâurirea asupra luminării nu va fi mai puțin strălucită
decât au fost în acele țări... După pilda ziselor foi, îndeltnici-
rea noastră va ținti mai cu samă asupra moralului, istoriei,
cosmografiei, arheologia patriei, istoria naturală, tehnologia,
industria și iconomia, care toate se vor lămuri printr’un stil
înțelegător.”
Chiar și pomenirea ,.Moldo-Românilor” în titlu ar cores­
punde cu ideile de care încă de la începutul bogatei sale cariere
a fost însuflețit Kogălniceanu. Din nenorocire, după trecere
de ceva mai mult cu un an de zile,,,Icoana Lumii” se opri, înna-
inte de sfârșitul anului 1841, pentru a fi reluată apoi, num ai tre­
cător, în 1845—6, iar, pe urmă, la bătrânelele lui Asachi, în
1865—6.
Să nu uităm că, aproape în același moment, tot Asachi,
contând pe aceiași colaborație, a început publicarea unui Dic­
ționar Enciclopedic, din care nu știu dacă s’a tipărit mai mult
decât cel d’intâi fascicul. Am vedea și aici înrâurirea lui Ko­
gălniceanu, întors din țara care a dat pe rând atâtea forme
de,,Conversations-Lexicon” ( 1 ).
STadăugăm că pentru singura cultură a satelor tot Ko­
gălniceanu dă un adaus.la ,,Foaia Sătească“, de caracter mai
mult oficial, ,,Foaia de învățături folositoare“, în Iunie—De­
cembre 1844. *
* *
înnainte de a vedea ce a putut să deie, cu o bătăioasă ten­
dință politică și având în vedere scopuri cu totul superioare de
consolidare și înnaintare națională tineretul care, deocam-1
dată în București, cu mai puțină seriositate, începea fronda
împotriva lui Eliad aproape îmbătrânit, iar în Moldova se mul-
țămia să varieze caracterul ,,foiletoanelor“ și ,,Alăuteloi‘‘ lui
(1) înștiințarea de la ,,Icoana Lumii“ și în Bianu, Hodoș și Sădi lo-
nescu, pp. 322—3.
tiS ~ _______ N. IORGA. — ISTORIA PflESEI HOMÄ'NE țț

Asachi, este necesar să ne întoarcem în urmă pentru a urmări


-ce operă corespunzătoare în domeniul publicisticei au fost în
.stare șă îndeplinească Ardelenii.
A Fiind încă în Buda, la 1834, Zaharia Carcalechi, ca „izvo-
-ditor” al „Bibliotecei Românești", retipări, închinându-1 Mitro­
politului muntean Dionisie Lupu, întâia fasciculă a publicației
sale, făgăduind a da pe rând Istoria Românilor supt toate ra­
porturile, o Istorie Universală pe scurt, adecă „toate lucrurile
<cele minunate ce s’au întâmplat în lume de la Facerea Lumii
până acum’’, statistică, o poveste de Marmontel, un roman,
•sau Halimaua însăși, anecdote sau „povești trecătoare’’, eco­
nomia de câmp, la care se gândise așa de mult Molnar, și sfa­
turi de comerț, plus Istoria celor două Principate, a Ardealului
■și Banatului, apoi și o expunere a culturii românești, arătând
„cari au fost patriotă și cari lucră și acum pentru luminarea
neamului’’—, un mijloc sigur pentru a găsi prenumeranți. Pu­
blicarea acestor fascicule s’a urmat foarte răpede, în 1834
împlinindu-se nouă de toate, cu dedicații către deosebi ții
patroni bogați, Grigore Băleanu, Alexandru Filipescu, Mi­
tropolitul Veniamin al Moldovei, Alexandru Ghica, noul
Domn muntean, Mihai Sturdza al Moldovei, Constantin de
Vrani, asesor de dincolo, ca și „ceilalți buni patroni ai literaturii
noastre“ și, însfârșit, „Gheorghede Asachi, Marele-Agă a! prin­
cipatului Moldovei, „acel bărbat care înșine a umplut măsura
numelui, introducând Musele din strămoașa noastră cetate
Roma”, din Paris, London, Viena și San-Petersburg și dând
-portretullui Ștefan-cel-Mare”, fără a uita pe Ungurul Szechényi,
„adevărat nepot al lui Arpad”. Se publică, întovărășite de
portrete, românești și romane, datorite lui Leca, schițe istorice
•și traduceri literare „istorioase” de Damaschin Bojinca, Bă­
nățeanul care ajunse apoi jurisconsult al Moldovei. Se poate
releva doar din această contribuție, de o atât de mediocră im­
portanță, frumosul cuvânt ținut în Septembre 1827 deschi­
derea școlii naționale din București de profesorul de mate­
matică Simion Marcovici, ori îndemnul lui Gojdu către boierii
diù Principate de a contribui ca magnații unguri la desvoltarea
<eulturei naționale. Nu trebuiesc trecute cu vederea nici scrierile
de oèasie ale lui Ion Teodorovici. parohul românesc din Buda,
îînfățișând dialogul între un Muntean și un Moldovean, între un
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 63

Italian și un Român. Aflăm și știri despre negoțul la noi. La sfâr­


șitul anului, Carcalechi asigură că va spori colile pentru istoria
Românilor, indispensabilă pentru cultura poporului românesc,
și că el, care până acum a dat la lumină treizeci și una de cărți
românești, a strâns „o fundație bună de bani” după o călătorie
la București în vederea acestei îmbunătățiri a publicației sale.
Separe că și Szechénvi, a cărui scrisoare din București, la 1834,
■cu privire la navigația pe Dunăre, cu aburi, inițiată de dânsul,
<0 împărtășește cetitorilor îl avuse în vedere.
In sfârșit Carcalechi dăduse Istoria Românilor pe sama unui
tânăr mai învățat decât Bojinca și capabil de a recurge, cum
spune însuși, totdeauna la izvoare, anume IonTriffu, care spu­
nea, la capătul înștiințării sale, că principiile lui sunt acestea:
„Lumina îmi e adevărul, îndemnul amorul, iar scopul fericirea
poporului român”, și care Triffu nu este altul decât viitorul
Ion Maiorescu, directorul școlilor din Craiova și a cărui des-
voltare sufletescă l-ar fi făcut să zimbească față de aceste pa­
tetice declarații ale tineretelor sale. Tocmai atunci însă, din
motive necunoscute, publicația se oprește.
Cea d’intâiu foaie care a apărut în Ardeal la 1837 are pece­
tea publicațiilor săsești din același timp, care erau,nu numai în­
găduite, dar chiar îndemnate de guvernul austriac. Tipărită ca
■organ al unei „soțietăți de învățați” în care cam știm cine se
•cuprindeau: un medicinist la Pesta, harnicul doctor Vasici
Ungureanu, Vasile Pop, care fusese profesor la Iași, bătrânul
Barac, autorul unor prețuite povestiri populare în versuri care
auîncântat mai multe generații în șir, și pentru că oferia garanții
în calitatea lui oficială de translator al orașului Brașov
„Foaia Duminecii spre înmulțirea cei de obște folositoare
■cunoștințe” avea drept scop, cum o mărturisește delà înce­
put, „înmulțirea cei de obște folositoare cunoștiințe”. Chel­
tuiala era a unui bogat negustor brașovean, Rudolf Orghi-
■dan, iar truda aproape exclusiv a lui Barac, pe care-1 interesau
tot felul de anecdote privitoare la curiositățile știinților na­
turale ori la viața oamenilor distinși, delà Mohammed al II-lea
până la Petru-cel-Mare, pe lângă descrierea localităților și clădi­
rilor importante ori înfățișarea întrecerilor de câni și de șerpi și
în sfârșit versuri de ultima speță, datorite tot îmbătrânitulw
'■4 N.lOKGA. — ISTORIAPRESEI ROMÂNE

poet popular, care, aducându-și aminte de ce e sărutarea, o


definia în aceste versuri, pe care le-am citat și aiurea:
,,O rază foarte înfocată,
îndoit aprinsă și înflăcărată”, (i) ■
..Foaia Duminecii”, care la început trebuia să fie spriji­
nită și de un alt burghes din partea locului, Dimitrie Marin, va
fi apăsat cam greu pe umerii singurului ei patron bănesc, așa
încât existența nu i s’a prelungit mai mult decât de a doua zi
după Anul Nou până în ajunul Crăciunului anului 1837. în Bra­
șovul însuși cetitorii vor fi lipsit, iar, în ceia ce privește răspân­
direa aiurea, ea a trebuit să întâmpine piedeci prea mari pen­
tru ca revista să se încetățenească în atât de îngustul cerc al
cetitorilor români. Blajul unit, cu școlile sale înfloritoare, cu
istoricii, teologii, filologii săi, cu îndelungatele sale tradiții de
cultură latină în sens apusean și de aspirații romane, se va
fi uitat cu un profund despreț la patriarcal]’tatea translatorului
din Brașov, a cărui cultură era așa de insuficientă, precum și
mijloacele de expresie atât de reduse.
Totuși nu din Blaj, ci tot din Brașov era să iasă în anul ur-
'tnător. pentru a înlocui încercarea nereușită a lui Barac, a
doua foaie a Românilor din Ardeal. Ea e datorită lui Bariț,
care, împreună cu Cipariu, cel mai însemnat dintre profesorii
blăjeni, făcusehaz pe socoteala neputinței smeritului tianslator.
Fost ucenic al școlilor din Blaj, acest fiu de preot unit
trecuse în Țara-Românească la 1836, pentru ca, la întoarcere,
să-și afle un rost pentru mulți ani de zile la Brașov, oraș cu
12.000 de Români, dintre cari atâtia într’o foarte bună situație
și prin urmare capabili de a susținea o asemenea întreprindere
cu condiția de a fi mai bună decât aceia care a trebuit să înce­
teze din viață.
Era vorba întâiu să se dea numai o ,.Foaie literară”, si
cele d’intâiu numere ale noii tipărituri periodice poartă într’a­
devăr acest titlu ; de la 2 Iulie 1838 înnainte însă nu mai e vorba
ca până acum de o simplă continuare a ,,Foii Duminiciici de
(1) Cf. Istoria literaturii românești in veacul al XIX-lea, I, pp. 306—7
si Scrisorile lui Bariț clespre ostenelile lui Barac, în Tribuna din Arad,
i903, No. 2.
' N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 65

o tipăritură cu totul nouă, al cării titlu, în litere latine, cu o


ciudată ortografie englesă (sh pentru ș), este „Foae pentru
minte, inima shi literatura”. Programul rămânea însă tot acela?
al desprețuitului înnaintaș, care era, de altfel, al întregii publi­
cistice din Austria lui Metternich, puțin prielnică pentru în­
treprinderi cu un caracter mai îndrăzneț, în legătură cu adevă­
ratele nevoi ale timpului, si cu aspirații naționale, cam tot așa
de periculoase ca și cele politice, către altă libertate. O revistă
de familie, fără intelectualitate superioară și fără direcție față
de problemele timpului, la care tineri și bătrâni se gândiau tot
așa de puțin. Tineretul trebuia să găsească îndrumări mai mult
în domeniul scolastic și moral. Nu puteau lipsi de sigur, pe vre­
mea când Eliad se frământa cu crearea unei noi limbi literare,
dusă îndată de dânsul pe meleagurile celei mai cumplite eresii
de creațiuni lingvistice, discuții cu privire la formele cele mai
potrivite ale graiului românesc în viitor. Adevărata literatură
este culeasă mai mult din ceia ce se făcea în Principate-—și în
aceasta stă meritul cel mare al „Foii”, care ținea „a face cu­
noscut cât se poate la Românii din împărăția Austriei școlile
și încercările ce fac Românii din cele două provincii vecine în
literatura românească”.
Legăturile cu principatul muntean fiind mai strânse,
Eliad are o parte cu mult mai largă decât Asachi ; Negruzzi se
împărtășește și aici de simpatia care a întovărășit cea d’intâiu
fașă a scrisului lui în toate provinciile românești. Nu lipsește
nici însemnarea începuturilor stângace ale tineretului din
Moldova, ajungându-se până la Kogălniceanu, pe când, din
Muntenia, Grigore Alexandrescu se învrednicește de cinstea
cuvenită. Atenția lui Bariț se îndreaptă, de altfel, și asupra
Basarabiei, citându-se scrierile lui Alexandru Hasdeu.
Ce putea opune acestor nouă produse literare de din­
coace Ardealul, în care cel d’intâiu poet de însemnătate, Andrei
Murășeanu, se formează mai târziu și înnaintează foarte puțin
în desvoltarea talentului său? Numai după 1839 Bariț întrebă
pe cetitorii săi dacă-i pot trimite știri despre datinile poporului,
proverbe, informații istorice și archeologice, fără a uita „cân­
tecele Osianilor” și ale „barzilor românești, originale, neschim­
bate, neatinse, cum se află în gura poporului, în munți și văi,
la șesuri și oriunde”, fiind sigur că astfel nici o nație „nu ne va
5
66 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

întrece”. De fapt s’au trimis cîteva numai de Vasile Maniu, de


la Sibiiu, precum și unele cântece bănățene de la Caransebeș.
Partea Ardealului este mai însemnată, firește, în ceia ce
privește discuțiile filologice, la care, de o bucată de vreme,
iea parte, cu știință, consecvență și autoritate, canonicul blăiean
Cipariu, prietenul lui Bariț, care introduce în elucidarea aces­
tor chestiuni principiul desvoltării organice a graiului. Pe;
urmă Vasile Pop și chiar loan Maiorescu adăugiră și ei obser­
vațiile lor față de problema la ordinea zilei. Dar de acest lucru
ne-am ocupat pe larg aiurea, expunând progresele literaturii
românești în această epocă (i). Ce ne interesează aici din a-
ceastă publicație literară este ma' ales partea de directivă.
Bariț dorește pentru Ardeal o cultură generală cu caracter
românesc. Numai așa se poate face ispravă, căci, explică el :
„nu se poate face nimic cu un neam din ai cărui fii o parte mare
sunt mai într’o linie cu vitele pe care le păzesc” ; ,,Papa din
i Țarigrad și din Roma”, sămănătorii de zizanie între Români,
cari-i fac să uite că au ieșit din una și aceiași nație, înnainte de
toate, să se mărgenească la rolul lor bisericesc ; școlile laice să
dea ceia ce nu se poate cere de la seminarii, unde „toate le în-
vață, numai ce trebuie nu”. Mai departe, redactorul foii nu e
mulțămit nici cu represintanții ideilor filosofice, nici cu pre­
dicatorii pompoși ai descendenței romane, care nu li pune pe
umeri niciun fel de sarcini ; atacă fără sfială pe „șarlatanii
și proorocii mincinoși”, pe aceia cari vorbesc numai de „uma­
nitate, naționalitate, libertate, toleranță și de Romanii stră-
moșii noștri” ; „inimile curate" trebuie să dea o cultură mo­
dernă și liberă, orice ar zice și face „liliecii cărora, fiindu-li
nesuferită lumina, o sting cu aripile sale și uleiul îl beau din
candelă”. Filosofia cea bună este aceia care dă cultură prac­
tică fiecăruia și care se inspiră de la originalitatea ca și de la
nevoile fiecării nații. De aceia este contra tuturor model,or
de imitație, latină, francesă, germană, ungurească, și nu adțnite
creșterea tinerilor prin preceptori străini, cari sunt pentru dân­
sul „venetici mișei”.
Este într’adevăr de mirare libertatea cu care acest tânăr
profesor, într’o țară de strașnică apăsare administrativă și de

(1) Istoria literaturii românești în veacul al XTX-lea, I, p. 308 și urm.


N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE______________67

privighere de aproape, vorbește și de cârmuire, de la care de­


clară lămurit că nu așteaptă nimic, nația având datoria de a
se cultiva ea însăși pe sine. Cum am observat și aiurea, începu­
tul vestitei poesii a lui Andrei Murășeanu se găsește în a-
ceastă lozincă în prosă, mai veche, a lui Bariț însuși: „deș-
teaptă-teși tu „Române”. Destul că guvernul îngăduie între­
buințarea unei limbi „mai adânci de cum gândește cineva,
căci nu e nicio limbă a Europei care să aibă mai multe iz­
voare de bogăție”, și că „ni se dă voie slobodă a ne lupta și a
păși către luminarea noastră pe toate căile care sunt deschise
și înnaintea altor neamuri”.
Cum se vede, nu lipsia nimic din crezul timpurilor noastre :
■cultura potrivită cu timpul, corespunzând cu instinctele și
tradițiile nației, necerând de la alte culturi decât îndemnul și
întregirea, privind împrejurările politice altfel decât ca mira­
culoase mijloace prin care se poate improvisa o întreagă civi-
lisație și pretinzând poporului însuși ca el să dea inspirația +
morală și mijloacele materiale ale culturii naționale, necesare
pentru progresul ei începând cu masele înseși, care trebuie
smulse unei vieți vegetative, degradantă față de sporul popoa­
relor conlocuitoare (i).
Dar gândul lui Bariț nu se opria aici: luând exemplu de
la Eliad, care despărția foaia de informații de foaia culturală,
și el simția nevoia de a da un ziar în adevăratul înțeles al cu­
vântului, în care să se găsească știrile pe care o foarte mică
parte din publicul românesc le culegea până atunci din pu­
blicațiile străine. Voia de a tipări această foaie, pe care el o
intitulă „Gazeta de Transilvania”, o primește el cu nespusă
bucurie, văzând în această concesie „o îngrijire nouă, un dar
deosebit, o facere de bine neprețuită, o priveghere, o pronie
părintească, cu ochi ageri străbătătoare asupră-ni și la toate
lipsele și trebuințele noastre”.
încă de la 3 Iulie până la 10 din aceiași lună, fără per­
misiune de a apărea, Bariț încercase deci Foaia de săptămână
■din Transilvania, care a trebuit să se întrerupă după inter­
venția oficialității.
întâiul număr al publicației autorisate, „Gazeta de
U) Și pentru citatele acestea vezi cartea mea pomenită mai sus, pp.
310—12.
68 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE _ 2

Transilvania”, apăru la 12 Marte 1838, în escelente condiții


tipografice, pe care le putea da stabilimentul săsesc al lui Gött.
Bariț arată dorința fierbinte de a ridica și pe această cale „o
nație care prin întârzierea în cultura duhului putem să zicem
cum că ridica mila iubitorilor de omenie în veacul nostru”.
Publicului, care se mărgenia dintru început la bieți o sută de oa­
meni, ca să ajungă la sfârșitul anului de trei ori mai mulți, i
se lămuria că nu e tot una a se ceti un ziar străin, oricât de bine
făcut, și unul în propria sa limbă, „căci fieștecare știe cum că
acele nu sunt scrise în interesul și amăsurat trebuinților Ro­
mânului”, ci „fieștecare trage folos la oala sa”. Nădejdea lui
este în cele „câteva mii de preoți românești, dintre cari, anu­
mit înlontrul împărății Austrii parte mare au trecut și prin
școale mai nalte”, la câțiva profesori ca aceia din Blaj, din
Beiuș, din Arad. Și nu se uită nici Bucovinenii, nici Princi­
patele, sau, cum zice el „cele două provinții”, unde sunt „de-
regători politicești, doftori, ostași” cari ar putea fi câștigați
pentru abonament. Profesorul, fiind tânăr, nu poate să uite
nici „frumoasele noastre’ , care „au început să sprijonească în­
treprinderile cele folositoare”.
„Gazeta Transilvaniei” era să aibă o foarte lungă durată,,
aducând foloase neprețuite poporului român din Ardeal și con­
tribuind și la apărarea drepturilor noastre, celor din țerile de
dincoace.
Pe lângă Bariț lucrau Cipariu, Andrei Murășanu, care-și
începu aici activitatea literară, Nicolae Tincu Velea, profe­
sor în Vârșeț, Alexandru Gavra, alt Român din părțile ungu-
rene, totdeauna preocupat de mari planuri nerealisabile, Moise
Sora-Noacu, care a fost amestecat puțin și în literatură, neobo­
situl. Vasici Ungureanu, și Ardeleni desțerați, Damaschin Bo-
jinca, fost reHactor al lui Carcalechi, loan Maiorescu, care se
împărtășise, cum am văzut, în tinereță, calonTrifu, de aceiași
cinste, Florian Aaron, viitorul redactor al gazetei bucureștene.
August Trebcniu Laurianu, a cărui operă era să fie deosebit
de fecundă, în special ca istoric, în. Muntenia ca și Moldova*
Nicolae Bălășescu, mai târziu călugărul Nifon, om cu vast?
cunoștinți, al căror folos a fost stricat de o viață total desordo-
nată, precum, și, ici colo, câte unii dintre Românii născuți în
țerile de la Dunăre, în frunte cu Cost ac hi Negruzzi el însuși.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE _ 6»

Dar este evident că, în condițiile date, trebuind să se țină


samă în fiecare moment, nu numai de normele generale ale poli­
ticei metterniclriene, dar și de capriciile micilor tirani din lo­
calitate, și adăugind faptul că, în afară de ordinele primite, în su­
fletul însuși al Românilor din Monarhia austriacă era un senti­
ment față de dinastie și Stat care impunea celor amestecați în
dregătorii, fie și cele școlare pe socoteala Românilor înșiși, o anu­
mită atitudine față de cerințile oricărui guvern, ,,Gazeta Tran­
silvaniei” trebuia să lucreze cu cea mai mare precauție, și ea nu
putea să devie în lunga ei carieră organul de îndrăzneață ener­
gie care ar fi putut să scuture mințile, încremenite de împre­
jurările politice nenorocite, ale Românilor din toate provin­
ciile. Altfel, de sigur că Gazeta își îndeplinia în mare parte
misiunea ei, că ea servia chiar foilor din principate pentru o
parte din informațiile lor, că ea crea minți luminate în ches­
tiile de politică la Românii din Austria, că numărul săptă­
mânal al foii avea o importanță deosebită în toate casele abo-
naților dar totuși nația nu-și găsise încă mijlocul prin care putea
să fie smulsă din apatia epoca fanariote la noi și din indi­
ferența politică poruncită dincolo de Carpați de către regimul
austriac.
Tot acest mare avânt idealist, care era necesar, toată acea
concepție vastă, potrivită cu necesitățile vremii, toata. înțele­
gerea pentru cultura transformatoare în care se găsesc toți
germenii desvoltării politice, se puteau găsi numai la tineretul
din Principate, mai ales la cel din Moldova, care de la o bucată
de vreme lua drumul Apusului și se găsia acolo, ani întregi de
zile, în mijlocul unei societăți care, în rândul întâiu la Paris, dar
măcar în parte și în Berlinul frământat de spiritul filosofic al
lui Hegel, de interpretările istorice ale lui Ranke, căuta dru­
muri nouă, bune și pentru noi, de și, firește, cu un pas mai
încet.
ȚO N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

CAPITOLUE III
PRESA CULTURALĂ-POLITICĂ A
GENERAȚIEI DELA 1840

E sigur că această nouă orientare nu se putea căuta la ta­


D lentele sprintene, cu o mare ușurință în adăugirea unei
forme plăcute și cu tot ceia ce trebuia pentru a câștiga
atenția și simpatia claselor boierești, așa cum a fost al lui
Alecsandri, mult mai puțin vioiu de la început, față de proble­
mele politice decât talentul adânc, închis, corosiv, al unui Gri-
/ I gore Alexandrescu. ale cărui fabule, trebuie s’o spunem, au fost,
I într’o vreme când nu se puteau ataca obiceiurile și personalită­
țile de-a dreptul, adevărate înlocuitoare ale presei politice în ce
privește ascuțișul, profund tăios, al pamfletului. Negruzzi, cu
toată marea lui reputație și cu toată acea pricepere specială
de a strecura într’o formă admisibilă de oricine criticele pe
fcare le simția necesare spiritul său foarte pătrunzător, avea
defectul de a urmări situații oficiale și de a menaja pe oricine
putea să i le câștige sau să i le asigure. Nu mai e nevoie de o
explicație față de Asachi el însuși, care, mai mândru decât
Eliad, în relațiile sale, trăia în concepțiile obișnuite ale Italiei,
unde i se formase spiritul, concepții care îndepărtau pe clasici
de la orice contact cu problemele zilei, ținându-i în regiunile
senine ale literaturii și ale artei. Omul care încercă noua presă
modernă, în formele culturale revoluționare, care sunt cele
mai grele, dar cele mai spornice și ale căror efecte nu se pot
distruge nici odată, a fost, hrănit, cum era, prin studiile fă­
cute în Franța și în Germania, precum și în societatea
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 71

cea mai aleasă a Berlinului de către 1840, Mihail Kogăl­


niceanu.
La 1840 el apare cu o revistă de beletristică, Dacia Li­
terară. Titlul însuși arată de ce e vorba. Condus de ideia na­
țională, genialul tânăr simția nevoia de a face să apară o publi­
cație de literatură și știință ocupându-se de tot ceia ce formează
viața poporului român de pretutindeni și destinată cetirii Ro­
mânilor din toate provinciile. Fără nicio exagerație a merite­
lor noastre naționale, dar fără acea timiditate care făcuse pe
atâția scriitori de până atunci—să ne gândim numai la tonul
umil în care Bariț vorbia de nația sa în raporturile cu guver­
nul austriac—să înjosească pe ai lor, considerându-i ca pe cei
mai înapoiați ucenici ai culturii generale, el afirma că noua
literatură românească ,,se numără cu mândrie între litera­
turile Europei”.
Fiindu-i la îndemână astfel de puteri, Kogălniceanu crede
că poate începe o publicație pe un plan mult mai larg decât
cele de până atunci, judecate de dânsul ca fiind provinciale;
,,Albina e prea moldovenească, Curierul, cu dreptate poate,
nu prea ne bagă în samă, Foaia 'pentru Minte, din pricina
unor greutăți deosebite, nu este în putință de a avea împărtă-
șirede înnaintările intelectuale ce sefac în ambele Prințipaturi”.
b'oaia lui va fi una care, ,,făcând abnegație de loc, ar fi numai
o foaie românească și prin urmare s’ar îndeletnici cu producțiile
românești, fie din orice parte a Daciei, nunai să fie bune”, de­
venind astfel „un repertoriu general al literaturii românești”.
Flecare provincie: Moldova, Țara-Românească, Ardealul,
Banatul, Bucovina, va fi represintată în această revistă, dar
fără a li se impune o formă generală care n’ar fi avut contact
cu realitatea din fiecare parte, căci orice ținut are dreptul de
a-și păstra ,,ideile, limba, tipul”.
Politica va fi părăsită, o spune el lămurit, gândindu-se
mai ales la încercările făcute’n timpul din urmă la București,
dar nu trebuie să se creadă că aceasta însemna părăsirea ac­
țiunii politice înseși, renunțându-se la tot ce privește critica
persoanelor, ci numai a înțepăturilor zădarnice, „criticând car­
tea, iar nu persoana”, și desprețuind discuțiile ce ar putea să se
schimbe în vrajbă, căci „literatura noastră are nevoie de unire,
iar nu de desbinare”, și anume o unire tinzând la fixarea
72 N. IORGA, ISTORIA PRESEI ROMÂNE

„unei limbi și unei literaturi comune pentru toți”. „Dacia Lite­


rară” își propune să treacă de la stearpa reproducere a tradu­
cerilor la înfățișarea într’ales a producțiilor originale. Prin
aceste producții el înțelegea însă, de sigur, deși nu putea s’o
mărturisească supt apăsarea strictă a censurii de atunci, deș­
teptarea în sufletul poporului său însuși, fără distincție de te­
ritoriu, a acelor mari forțe de conștiință luptătoare prin care
un neam se reformează și se întărește.
Dacă-și închipuia însă că un asemenea plan, dibaciu acope­
rit cu literatură, putea să rămâie necunoscut acelora în interesul
cotropitor al cărora lovia, el se înșela asupra inteligenței poli­
tice a represintanților Rusiei la Iași. Frumoasa revistă a lui
Kogălniceanu avu trei numere, în Mart, April și Main 1840.
Nu era unul dintr’însele în care, ca și în fabulele citate ale lui
Alexandrescu, să nu se lovească’n relele timpului, ori dacă era
vorba de politica lui Alexandru Lăpușneanu, care ataca pe
boieri ca să servească sărăcimea, ori dacă Alecu Donici, fabu­
listul basarabean așezat la Iași, scotea din imitațiile lui Crâ-
lov Rusul ceia ce trebuia ca să înfiereze abusurile, furturile,
zădarnica trufie a sprijinitorilor regimului 1ui Mihai Sturdza,
de care Kogălniceanu, odată protejatul lui Vodă, se depărta
din ce în ce mai mult, ajungând să vadă’n curând într’însul
icoana însăși a tiraniei. Nu plăcea la consulat nici măcar ana-
lisa călătoriei prințului rus Demidov în țerile noastre, ba
chiar părerea lui Vasile Alecsandri este că glorificarea Domniei
lui Alexandru-cel-Bun a fost socotită ca o satiră fată de îm-
prejurările politice actuale. Fără o interzicere formală, Kogăl­
niceanu fu înștiințat că Rusia se socoate jignită și amenințată
în rosturile ei, și astfel cea d’intâiu întreprindere, de un așa de
frumos și folositor program, a șefului noii generații în Moldova
și, putem zice, în ceia ce privește curentul cultural și politic,
în toată Românimea, trebui să fie întreruptă.
Deocamdată redactorul ei era să se mulțămească și
cu o revistă numai istorică. în ce chip o înțelegea și pe aceasta,
o arată însuși titlul ei, care este Archiva^ fără
nimic care să-i arate caracterul osebit provincial, precum și
cuvintele, de o atât de vie actualitate, din prefață. în ele isto­
ricul, care era să se desvolte curând ca om politic, nu stă la gân­
duri să vorbească de o,,prefacere care n’a încetat încă.Nu putem
£_______ N, lORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE______ ~

cunoaște resultatul acelor întâmplări, nu știm ce soarta ni pre­


gătește. Insă, în orice chip, su venirile strămoșești nu pot să
ni strice: fie ca Dumnezeu să ne păstreze Români, fie ca soarta
să ne nimicnicească, trebuie să fim mândri de vechea slavă a
strămoșilor .. „Ce ticăloșie ar fi pentru noi, mici în starea de
astăzi, slabi în viitorie, fără suvenire vechi, desprețuind tre­
cutele, negândind la cele viitoare, nefolosindu-ne de cele de
față !” Și o energică protestare afirma rolul pe care putem con­
tinua să-1 jucăm în lumea care se preschimbă potrivit cu dreptul
național. ,,Vremea peirii nu ni-au venit, sângele nostru este
tânăr, pentru că este înnoit prin nenorociri. Vom avea încă zile
frumoase pe pământ. Dar pentru a le avea trebuie să ni cu­
noaștem solia ce Dumnezeu ni-a dat, trebuie să fim vrednici
de bunătățile ce cerul ni-a dăruit în atâta îmbielșugare ; tre­
buie să ne ținem în unire, trebuie să sporim în bine.” „Să ne
ținem de obiceiurile strămoșești—, atât cât nu sunt împotriva
dreptei cugetări.”
De aici pentru dânsul necesitatea studiilor istorice, mai
ales „într’o epocă așa de materială și de îngustă”.
Publicația a apărut, cum am spus, la 1841 și, pentru a
anunța apropiata tipărire a cronicilor Moldovei, dă știri și
materiale de tot felul privitoare la trecutul românesc întreg,
chemându-se în ajutor și Bucovineni, cum este Constantin
Hurmuzachi, ori chiar eclesiarhul de la Putna. Ajutorul scrii­
torilor istorici din Muntenia lipsește însă cu desăvârșire, de și
fără îndoială el ar fi trebuit să fie cerut.
Dar publicul nu era copt pentru asemenea lecturi. în )
curând deci Im Kogălniceanu nu-i rămânea decât să stre- !
coare din nou în foiletonul de la „Albina” producțiile sale li- î
terare și de critică.
Dar și în București, ca și în Moldova de la 1840, noul cu­
rent era cu mult prea tare ca să fie descurajat din această întâie
neizbândă. Dacă „Dacia Literară“ avuse o existență prea
scurtă ca să poată grupa puterile românești din toate părțile,
colaborația aceasta pan-românească trebuia să se producă
imediat supt influența chiar a foii care fusese atât de răpede
suprimată. Represintantul direcției nouă în Muntenia, Ion
Ghica, fiu de boier mare, dar crescut supt influența literaturii
T'i ________ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE______________

francese și mai ales a lecțiilor lui Vaillant, care era stăpânit


de ideile democrației francese contemporane, era să se înțe­
leagă pentru apariția unei noi reviste cu grupul moldovean.
Asachi încercă să li-o ieaînnainte anunțând foaia ,,Osiris”, de
care a fost vorba și mai sus, ba chiar și o alta, pur literară, în
care Săulescu, de sigur, ar fi „reprodus cărțile bisericești cele
mai rari și mai vechi în caiete de la una până la două coaie pe
lună”. Am văzut ce larg program se fixase pentru „Icoana
Lumii“. în sfârșit Asachi găsi un colaborator străin, pe Fran-
1 cezul Gallice, pentru a publica SpieuiCGru^-icaie științifică,
■ literară și industrială, redactată dè'ôTSocfetate de literați, iar,
în față, titlul frances; „Le glaneur moldo-valaque”. Separe că
foaia era și sprijinită oficial, de vreme ce putea oferi cinzeci
de lei pe coală colaboratorilor : dar în ciudatul mixtum-composi-
1 turn care se dădea cetitorilor în amândouă limbile, în care și cele
i d’intâiu versuri în limba francesă ale lui Alecsandri, partea de
actualitate lipsește aproape cu desăvârșire, dacă nu se socotește
ca atare publicarea știrilor, critice, dar mai mult lăudătoare, cu
privire la teatrul frances din Iași. Dar, colaboratori chemați
nepresintându-se, „Spicuitorul“ își încheiè, după un an de zile,
la 1841, scurta și puțin spornica-i existență.
Din nou cuvântul trebuiau să-1 aibă tinerii.
Deocamdată Kogălniceanu recurge la alt mijloc pentru
răspândirea ideilor sale, dând un surogat de presă în calenda­
rele sau almanahurile sale, pe care le publică de la 1842 înnainte
/ într’o formă de o eleganță pe care până atunci n’o cunoscuse
/1 țara noastră, de o varietate de materii care li permitea să steie
I I alături cu producțiile germane contemporane, concurând te-
i j ribil meschinele calendare de Buda, calendarele de Sibiiu fără
/ ' niciun fel de cuprins și frumoasele calendare ilustrate ale lui
Asachi, în care el era și scriitor și artist. „Almanahurile de învă­
țătură și petrecere’ ale întreprinzătorului scriitor tânăr con­
țineau mici articolașe de o lectură ușoară, în care cunoștin-
țile utile erau amestecate cu un umor plăcut, ferindu-se, după
experiența pe care o făcuse, de a da ceva care ar putea să fie
interpretat ca un act de ostilitate față de starea de lucruri
existentă și față de protecția care ne fericîa atunci. De la
început se recunoaște meritul cel mare al lui Alecsandri, care.
________ N, IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE ___ 75

,,voind a ieși din cariera obștească și a asculta numai gus­


tul său și tradiția națională, a alcătuit o colecție de versuri ce
într’adevăr și cu drept cuvânt se pot numi poesie românească,
„Doinele.”
Alecsandri începe îndată să colaboreze la aceste publicații
periodice, în care nota practică o da Ion Ionescu de la Brad,
un tânăr care abia se întorsese, după bune studii de agricul­
tură, din Franța ; iar satira socială, fără ascuțișuri periculoase,
era represintată de Kogălniceanu însuși.
Fusese vorba și de un „Album științific și literar” de format
mare, dar îndată tineretul literar se opri la ideia „unei foi pe-
riodice’n-quarto” care trebuia să se cheme Propășirea___
Noua revistă se datorește silinților comune ale lui Kogăl­
niceanu, Ion Ghica, Alecsandri și Negruzzi, la care se adăugi cu­
tare boier spécialisât în anume studii, ca Panait Balș,în aștepta­
rea unei colaborări literare de la București, căpătată prin Ghica:
a lui Boliac, a lui Voinescu și a tânărului Nicolae Bălcescu, care,
în curând, era să fie istoricul de neuitată amintire al lui Mihai
Viteazul. Partea lui Ghica, o parte precumpănitoare, se vă­
dește prin însuși subtitlul din prospect, „Foaie pentru int.ere-
surile materiale și intelectuale’ . Chiar și acel titlu general de
„Propășire”, pe care consulatul rusesc, crezându-1 periculos, îl
înlătură, puind în locul lui, pur și simplu, Foaie științifică și
literată, arată o credință în progresul așa cum îl înțelegeau
Francesii de atunci care nu corespundea întru toate concepției
organice, hrănită de filosofii germani mai ales, a lui Kogălniceanu
însuși, preocupat de realități spornice mai mult decât de străluci­
toare formule. Și mai departe, supt această nouă formă, Ghica
apăsa asupra caracterului economic în legătură cu propria lui
catedră la Iași, căci el era în curent cu mișcarea, atât de pu­
ternică pe atunci, a doctrinelor sociale și economice din Franța,
pe care, în deosebi de „Dacia Literară”, trebuia să-l aibă noua
revistă, „i'nteresurile materiale” nu sunt uitate, și Ghica însuși
poate fi considerat cu dreptate, cum s’a propus, ca autorul unui
foarte interesant studiu despre o unire vamală între cele două
Principate, asemenea cu acele legături economice care, în Ger­
mania contimporană, pregătiau unitatea națională.
Chiar și articolul-program, cu mențiunea necesității „ar­
7ö___ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE __

ticolului de știință sau de interesuri a țărilor noastre”, de „a-


devărate interesuri materiale și intelectuale ale Românilor”,
trebuie să fi ieșit din condeiul lui Ghica, fără avânt, dar cu o pre-
cisie deosebită. El hotărește că în „Propășirea"—numărul fiind
censnrat, toată această parte a rămas în afară—vor fi trei
secții, cuprinzând : științile exacte, științile morale și politice
și numai în al treilea rând „literatura”, aceasta din urmă
având și ea un scop practic: „a deștepta un interes mai viu
pentru știință și nație”. Era să fie vorba prin urmare de ,pi­
sică, chimie, istorie naturală, agricultură, ținerea pădurilor,
igienă publică, știri despre descoperirile și lucrările învățați-
lor” mai ales apoi de „drumuri, canaturi, vămi, bănci, tran-
sacții comerțiale și industriale’ , de studii juridice în vederea
reformării legislației din Principate, de „articole de un interes
social, precum despre învățătura publică, despre reforma tem­
nițelor" — în legătură cu visita la noi a reformatorului regi­
mului penitenciarelor, Francesul Appert, care ni-a descris și
țara—„și altele”. Literatura, oricâtă întindere i s’ar fi dat și
oricât apăsa asupra caracterului general românesc, este, prin
urmare, mult mai mult decât în întâia tentativă, nu un scop
pentru dânsul, ci un mijloc de căpetenie pentru trezirea unei
nații și așezarea ei pe base trainice de ordin material în înțe­
lesul cel mai bun al cuvântului (i).
Atât studiul lui Ghica despre reforma învățământului să­
tesc, pentru care recomanda și „cursuri elementare de agri­
cultură”, cât și publicarea discursului pe care-1 ținuse, în No­
vembre din anul precedent, la deschiderea cursului său la Aca-
cademia Mihăileană, au un caracter actual și practic netăgăduit,
în cuvântarea pomenită, vorbind de foloasele pe care o activi­
tate economică unitară le-au adus desvoltării poporului german,
se afirmă că Statele Germaniei au fost astfel „unite așa cum
trebuie să fie un neam de oameni cari vorbesc aceiași limbă
și au aceiași origine”. Să ne gândim apoi la faptul că profeso­
rul muntean avea și o misiune politică la Iași, că acțiunea lui
eraîn legătură cu aceia cari la București aduseseră procesul îm-

(1) Cf. N. Iorga, Istoria literaturii românești în veacul al XlH-lea, II,


p. 99 și urm. ; Radu Rosetti, Censura în Moldova, în „Analele Academiei
Române“, pp. 25 și urm., 113 și urm. ; Cartojan, Soarta unei reviste literare
în 1844, în „Convorbiri literare” pe 1907; Hodoș și Sădi Ionescu,pp. 526—7.
23 ___ 3 X- I0RGA- — ISTORIA PRESEI ROMÂNE _ 77

potriva bănuiților autori ai „complotului bulgăresc“, tinzând


la liberarea popoarelor dunărene și balcanice, care s’ar fi unit
apoi într’o confederație, complot în care a fost amestecat,
pe lângă Vaillant, Eftimie Murgu Bănățeanul și Nicolae Băl-
cescu el însuși, că Vaillant, care nu fusese condamnat în toate
formele, trebuise să se retragă la Iași, de unde fu silit apoi să
apuce drumul Ardealului, că tineretul, nemulțămit cu Domnia
lui Alexandru Ghica pe sfârșite, ar fi văzut bucuros pe Mihai
Sturza, căruia i-au făcut o propunere în toate formele, pe
tronul Principatelor unite. Atât este de ajuns pentru a se în­
țelege cum, supt un pretext sau altul, în legătură cu o
satiră a lui Antioh Cantemir sau cu Tudorică jucătorul de
cărți al lui Negruzzi, în care, prin biciuirea unui viciu, se
atingeau unele persoane influente, „Propășirea” a trebuit,
după trecere de câteva luni de zile, să-și înceteze, tot
în 1844, apariția.
Interesant este că, atunci când, în Octombre 1844, revista
a încetat, era vorba ca ea să apară la București, unde avem,
în 1847, „Albumul științific și literar“, săptămânal, al lui C. N.
Brăiloiu, șî~că numai planul tineretului de acolo de a reveni
la un ziar cum fusese „România” profesorilor de la Sfântul
Sava a zădărnicit aceasta continuare în celait principat al
unei foi care avea la basă tot ceia ce concepția filosofică din
Germania și cele social-economice din Paris puteau să deie
poporului român pentru a grăbi desvoltarea lui în vederea
unității, independenței și fixării unui rol în politica generală a
Europei contimporane.
La București, Petrachi Poenaru fusese însărcinat, încă
din Octombre 1843, să tipărească o foaie pentru sate care se
chema învățătorul satului, foaie menită „a da țeranului știință ș
despre orice ar putea să-i îmbunătățeze starea, precum lucrau a ;
pământului dupe nn chip mai înlesnitor, creșterea vitelor și
apărarea lor de boale, paza sănătății lăcuitorilor și îndeletni­
cirea la deosebite feluri de meserii folositoare pentru iconomia
casei”. Poenaru credea că ea va afla ascultători, dacă nu ceti­
tori, iar în Oltenia chiar de aceștia din urmă, căci „în județele
du peste Olt o mare parte din numărul țeranilor se văd cu căli-
mările de brâu, dovadă că aceia știu, nu numai să cetească, ci și
să încondeieze, ca să-și însemne câte ceva pe hârtie la trebuințile
78___ ________ N, IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE______________

lor”. Țircovnicii, cari se pregătesc a fi învățători, preoții, pa­


racliserii, logofeții erau luați și ei în considerare, ca și „micii
proprietari cari petrec totdeauna pe la moșiile lor”, „boierănașii
de neam, mazilii, patentării și alte bresle, cari mai toți știu carte”
și cari ,,în serile de iarnă și ’n tot anul în zilele de serbătoare
mor de urât șezând fără treabă și ar ceti bucuroși când ar găsi
iceva potrivit cu înțelesul și cu trebuințile lor, mai ales când
/acea citire nu i-ar costisi nimic”, căci era vorba de o publicație
/gratuită și oficială.
Foaia, la care ajută și Bălcescu (ea apare până la 1852,
; fiind în 1848 supt conducerea lui Bălcescu singur), este cea
/ d’intâiu publicație ce are în vedere satele și, din acest punct
/ de vedere, ca și din acela al stilului curent și plăcut, arătând
: familiarisare cu graiul țerănesc, ea merită fără îndoială să
! fie menționată.
i
Afară însă de acest organ al filantropiei guvernului față
de supușii săi din sate, tineretul de la București n’avea putința
de a da altă publicație periodică pe lângă ale lui Bliad, care
continua în forma stabilită și cu o oboseală în ce în ce mai vi-
sibilă, decât revista istorică la care profesorul Laurian își
asociè, supt noua Domnie a lui Vodă-Bibescu, tot pe Bălcescu,
ieșit din închisoarea politică.
Și Daurian, ca și colegul său moldovean Kogălniceanu,
înțelegea o publicație consacrată istoriei Românilor fără deo­
sebire de provincii, din care causă și poartă numele de Magazin
istoric pentru.Dacia. Caiețelele cu copertă albastră dau într’a-
devăr cronici și documente care se referă, nu numai la Țara-Ro­
mânească și la Moldova, ci și la Ardeal și Banat chiar, a căror
istorie se presintă, însuflețită de simțirea națională, în paginile
redactate de Daurian el însuși. Tipărind, ca și Kogălniceanu,
actele din epoca fanariotă privitoare la desrobirea țeranilor,
cei doi redactori ai revistei arătau că, pe lângă tendința na­
țională, ei au și una socială. Intențiile politice se vădesc nu odată
într’o formă acoperită. Astfel, când, în „Româniși Fanarioți”,
articolul lui Bălcescu, se atacă o mare parte din clasa condu
cătoare, când, mai ales, în „Puterea armată”, se arată singurul
mijloc prin care nația românească poate să ajungă la libertatea
și cinstea de odinioară, ori când, în urma unor pagini de cronică,
X, IQRGA, — ISTORIA PRESEI ROMÂNE______________ 79

același Bălcescu se ocupă, într’un lung și frumos studiu, despre


„starea socială a muncitorilor plugari în principatele românești
în deosebite timpuri”. Guvernarea lui Bibescu era cu mult mai
largă în ce privește rostirea ideilor timpului decât aceia
a lui Mihai Sturza, și astfel Bălcescu putea vorbi în „Maga­
zinul istoric” de „ce poate face un popor cât de mic când își
apără ale sale, când e aprins de o sfântă și nobilă ideie”, despre
folosul „sângelui vărsat”, care, „în loc de a omorî opinia, mai
mult o întărâtă și o fac adesea a triumfa”, despre datoria
unui popor de „a se mântui prin sine și însuși”.
„Reforma complectă și radicală” pe care o dorește el în ordi­
nea socială pentru folosul sătenilor români va face dintr’înșii
o nație luptătoare pentru „naționalitate și libertate”. Atunci
puțin îi va păsa de clasa domnitoare, la care găsește „egoism,
mârșăvie, ambiție și lașitate” și pe care o osândește chiar prin
faptul că trage, la sine, contra principiilor francese ale epocei,
care erau să culmineze în revoluția de la 1848, toată puterea.
Este, spune el, o „monstruositate socială ca o țară întreagă să
robească la câțiva particulari”, și într’alt loc el strigă: „vai de
acele nații unde un mic număr de cetățeni îsi întemeiază pu-
terea și fericirea lor pe robia gloatelor” ! (1).
Avem aici tot crezul acelei revoluții apropiate, și nu era de
nevoie pentru a câștiga apărători causei libertății de o
propagandă printr’altă presă, care cu greu ar fi fost în­
găduită și n’ar fi găsit mai multi cetitori decât revista de
la București.
Bălcescu înfățișa cariera lui Mihai Viteazul, înnălțând
opera-i militară și pregătindu-se a critica fără niciun fel de cru­
țare neajunsurile sociale ale activității marelui Domn, prin con­
tribuția lui la înjosirea clasei țerănești, când, în 1848, „Maga­
zinul” își întrerupse apariția, tânărul istoric el însuși fiind
tocmai atunci la Paris, de unde trimitea articolele sale. Revo­
luția bătea la ușă în acel moment, și entusiastul colaborator
al lui Laurian se afla în locul unde ea trebuia să izbucnească
îndată cu mai multu putere, provocând fenomene asămă-
nâtoare cu cele din capitalele europene în Bucureștii lui Eliad,

(1) Citaț'ile și indicarea locurilor unde se află, în Istoria literaturii


.române In veacul al XIX-lea, II, pp. 126—7.
SO N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

prefăcut din liniștitul cărturar în tribun al poporului, și în Iașii


lui Mihail Kogălniceanu.
Trebuie să se puie în legătură cu oprirea publicațiilor din
Principate apariția la Blaj, caren’avea aceleași legături strânse
ca și Brașovul cu viața din părțile noastre, a Organului lumi­
nării, „gazetă bisericească politică și literară”, pe care-1 redacta
Cipariu, ajutat de Aron Pumnul, viitorul redeșteptător al conș­
tiinței românești în Bucovina (pe atunci el iscălia Pumne), și
un 1.1. Many. Publicația, de o deosebită îngrijire tehnică, avea
în vedere mai ales lupta cea mare care se purta în momentul
acela între Moldova și Ardeal cu privire la formele definitive
ale limbei literare românești. Punctul de vedere pe care-1 repre-
sinta Cipariu, cel organic, îl cunoaștem acum, și nu e nevoie să
se insiste asupra unor tendințe pur lingvistice, care ne intere­
sează prea puțin în acest loc. Organul coprindea însă ici și colo
câte-o informație politică amestecată cu știri culturale din Ar­
dealul însuși. Această foaie, care apărea săptămânal, era să
capete de alminteri cu totul altă direcție de îndată ce împreju­
rările din 1848 presintară și Românilor din Ardeal o problemă
politică de cea mai mare însemnătate, de care era să atârne
întreg viitorul lor. întru cât filologii au știut să-i dea o soluție,
aceasta se va vedea în capitolul următor, când presa revolu­
ționară va fi înfățișată în întregimea ei (1).

(1) Ca publicații străine mai însemnate in acest timp Journal de Bu­


carest al lui Ulysse de Marsillac șî Bukarester Deutsche Zeitung (1844—5) a
lui Karl Schwede?.
N. IORGA. — ISTORIA J’RESEÏ ROMÂNE ______ öl

CAPITOLUL IV
PRESA ROMÂNEASCĂ REVOLUȚIONARĂ
ȘI REFORMISTĂ DELA 1848 la 1859

IȘCAREA de la 1848 a dat în Moldova, unde se păstra di­


M recția politicei culturale, adunări ale tinerilor în casele lor
particulare, apoi la Otelul Petersburg, și redactarea, pen­
tru a aduce pe Mihai Sturdza pe căile dreptății, a unui memoriu
care, sprijinindu-se pe prescripțiile Regulamentului Organic,
prea adesea ori călcate, nu cerea altceva decât aplicarea acestei
Constituții după spiritul adevărat al celor cari o alcătuiseră.
Se știe ce a urmat: prigonirea ,,revoluționarilor’', cari nu să­
vârșiseră niciun act împotriva ordinii publice, lovitura lor de
trupele pe care le comanda fiul cel mai mare al Domnului, închi­
derea în mănăstiri a unora, trimiterea altora, cari putură scăpa
apoi pe pământ turcesc, pe Dunăre în joS și restabilirea liniștii pe
care o întrerupsese un moment numai porniri, atât de liniștite
și urmărind scopuri atât de puțin exagerate, ale tineretului strâns
în jurul persoanei lui Mihail Kogălniceanu și a colaboratorilor
y culturali.
lui literari si
Aici nu poate fi vorba prin urmare de o schimbare în presă.
Asachi, luând, cât și cum trebuia, notă despre incidentul din
Martie 1848, continua să-și redaçte2ë foaia, din ce în ce mai
lipsită de viață și actualitate, fiindcă acum el nu se poate aș­
tepta la nicio colaborație a tineretului împrăștiat și în mare
parte împiedecat de a se întoarce în țară.
Cu totul altfel se petrec lucrurile în București. Dorința
lui Eliad de a juca un mare rol și în domeniul politicei, visân-
6
82_________ N. IOHGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE___________ .

du-se președinte de Republică, mai mult decât atâta: dictator,


se unise cu entusiasmul tinerilor studenți întorși din Paris, după
succesul revoluției din Februar, si frații Brătieni, C. A. Ro-
setti și alții credeau că ajutorul I'ranciei revoluționare, făgă­
duit Românilor ca si •> Italienilor si
J altor nații
J doritoare de li-
? bertate, va veni fără greș pentru a asigura o durată regimului
ieșit dintr’omișcare de imitație. Se trase asupra trăsurii lui Bi-
~tescî37''câre~scăpă teafăr, dar, absolut démoralisât, se gândi
să părăsească țara pentru a se retrage în Ardeal. Se organi-
sează o mișcare militară la Islaz pentru ca, de aici, mica trupă
revoluționară, prin Craiova, să se îndrepte spre Bucureștii lip­
siți de Domn și să se instaleze aici un guvern provisoriu.
Acest guvern, cu o timidă retragere la vestea intrării Turcilor,
avu țara în mână de la Iulie până la Septembre.
în speranța că și la noi se poate forma o opinie publică în
stare a susținea guvernul revoluționar, pe care întemeietorii lui
nu-1 credeau că se va desface așa de răpede, la cea d’intâiu atin­
gere din afară, tineri cari-și puteau da sama, după exemplul
din Franța, de atot puternica influență pe care ajunge a exercita
un ziar popular asupra împrejurărilor de viață ale unei socie­
tăți, se gândiră neapărat să dea o publicație periodică având
un caracter polemic care nu fusese niciodată îngăduit până
atunci.
Fste interesant să se observe întâiu că, puțin mai înainte,
un geograf popular, care a dat un escelent manual pentru
școli, Ioan Genilie, a crezut că trebuie să creeze un organ de
f informație științifică, cu ,,noutăți din toată natura, cultura,
literatura”, supt titlul de UnivefsuLși că această foaie, care se
tipăria în Tipografia Colegiului Național, a putut să dureze
până în Maiu 1848, când revoluția a cerut tipografiile pentru
alte scopuri.
De aici înnainte nu mai putu fi vorba decât de politica
revoluționară
J a acestor blânzi romantici.
Cea mai însemnată din publicațiile ieșite din acest zbu-i
I cium pentru a urmări scopurile ce s’au arătat mai sus este
de sigor Prunciți Român. Titlul pare a spune că „redactorii
responsabili”, cari erauC. A. Rosetti, poetul romantic, cu avân­
turi sentimentale și un deosebit talent în exprimarea vehe-
_ " N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE_____________ S3

mmtă a ideilor radicale, pe care l-am. caractérisât și mai sus,


și asociatul său Henric Winterhalder, un German așezat în Bu­
curești, represintă numai dorința de libertate a unui popor
ne format pe deplin supt raportul politic. Poporul va fi fost el
cum va fi fost, dar lipsa unei deosebite pregătiri politice din
partea „redactorilor responsabili” este vădită. Pentru aceasta
n’are decât să cetească cineva cuvintele de introducere precedate
de strigătul „Trăiască România liberă !”,în care se anunța „fra­
ților români din toate clasele” că s’a ivit „aurora libertății”,
„ziua fericită, ziua de mult dorită, ziua așteptată cu atâta în­
focare, ziua în care s’au arătat vrednici de strămoșii lor, vrednici
de numele de Român”, o fraseologie care prea multă vreme
va ocupa locul articolelor prime din ziarele care, după restau-
Tarea mai târzie a libertății pierdute în 1848, apărură pentru a
învăța un popor rămas în urmă în această privință care sunt
drepturile, dar, puțintel, și care sunt datoriile sale.
Articolul de fond al primului număr din „Pruncul Ro­
mân” manifestă o mare bucurie că libertatea a fost câștigată
fără niciun fel de jertfă: „nicio picătură de sânge n’a curs și
am dobândit cerescul dar al libertății curat și nepătat, ca un
sfânt dar dumnezeiesc”,—și aici tocmai era greșala. De alminteri
întâia notă a ziarului era foarte moderată : crezându-se că Vodă
Bibescu poate să rămâie în fruntea principatului revoluționar,
i se striga: „trăiască”, și lui, „care a dat dovadă că este adevă­
rat Român, că-și iubește patria mai presus decât toate”,și Mi­
tropolitului, care era să trădeze așa de urât o causă pe care nici­
odată n’o primise în sinceritatea sufletului său, și egumenilor
și preoților și la,,tot clerul român”, „împreună cu bravii noștri
ofițeri”, împreună cu,,armia întreagă”, adecă „tinării (sic) voi­
nici”, iar în rândul întâiu „apostolii libertății”, despre a căror
petrecere în temniță se vorbia ca și cum ei ar fi îndurat sufe-
rințile lui Silvio Pellico în stânca austriacă a Spielbergului,
de la „domnii Golești”, citați cu un deosebit respect față de
situația lor boierească, până la Eliad, al cărui stil era evident
cu totul altul decât al acestor începători cu îndoioase porniri
către zina ocrotitoare a societăților libere.
Tendința spre unitatea națională mijește în apelul care în­
tovărășește acest articol-prim și care e îndreptat „către frații
noștri din Moldova”. Viitorii republicani munteni „doresc cu
84 ' N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ’

înfocare a da sărutare, frăție și libertate” Românilor de din­


colo de Milcov, cu cari se simt „o singură nație”. „Tiranul”,
adecă Mihai Sturza, trebuie să fie izgonit, acela împotriva
căruia Moldovenii, fără să aibă fericirea de a putea scoate un
ziar revoluționar, îndreptaseră lovitura neizbutită din Martie.
„Vă dăm sărutare de frate ; trăiască libertatea ! trăiască Ro­
mânia !”
Se pare că această prosă aprinsă nu e datorită lui Rcsettir
al cărui orizont cultural era mai vast, ci poetului loan Cătină,,
care nu găsise în lirica lui un stil definitiv și ale cărui as­
pirații, supt raportul social, mergeau foarte departe, căci, în
versuri bine cunoscute, el îndemna la dărâmarea clădirilor în
care se adăpostesc stăpânii de până atunci ai lumii românești:
d ste case și palate
l 'nde dorm mii de păcate
Haideți să le dărâmăm!
El va explica de la început cetitorilor că „Pruncul Român”,
botezat astfel de dânsul, după propria-i mărturie, „este fiul
civilisației”, dar „e bărbat”, și anume pentru că „suferința ma-
torește pe om înnainte ce vârsta îl coace, și inima junelui ves­
tejește înnainte d’a se încreți și a se albi și a se cărunta pletele
cele respectabile ale unui bătrân". Cu comparații incohérente ca
aceia a „pânteceluicare optsprezece secoli purtă România în du­
rerile martirilor”, nu se putea ajunge, firește, la resultatul practic
urmărit, pentru care ar fi fost cu mult mai potrivit stilul po­
pular, potolit, glumeț și plin de icoane culese din realitate,, bl'
lui Eliad, deși,pentru tinerii aceștia, Eliad nu era tocmai în
„muvmentul secolului” și participase, poate cu prea multe
reserve, la „demarșuri” care au dovedit câtă inimă, cum spune
Cătină, era în acest „mădular dacic”.
Foaia, de format mic, tipărită cu litere amestecate, cirilice
și latine, a apărut de la 12 Iunie la 11 Septembre din anul a-
cesta 1848, de trei ori pe săptămână. Am străbătut altă dată,
tot cuprinsul acestor câteva numere și n'am găsit acolo decât,'
în afară de exclamații si imprecații, însemnările lui Rc-
setti despre evenimentele zilei, suspinele lui Winterhalder
către România desrobită, contribuțiile câtorva tineri, între
■ bi. IORGA. — ISTORIA. PRESEI ROMÂNE _______ S3

Icari sunt persoane mai puțin cunoscute, ca un C. I. Arion ori


iun Gheorghe Bacaloglu, un C. Halepliu, vioiu artist al teatrului
muntean de atunci, un IJpoian, dar și câte un om de viitor, cum
ia fost Barbu Gănescu, prelucrătorul unei istorii universale,
■sprijinitor mai târziu, într’o carte francesă bine scrisă, al can­
didaturii la tron a lui Constantin Cantacuzino și a fiului său
loan și care mai târziu era să ajungă unul dintre principalii po­
lemiști la Paris, pamfletar împotriva Imperiului lui Napo­
leon al III-lea.
între acei cari-și fac aici inițiarea în activitatea de ziariști,
se află însă Gheorghe Vernescu sau Gh. Ion Vernescu, a cărui
viață întreagă era să fie amestecată în luptele de presă, pentru
partidul politic în serviciul căruia stătea, jucând un rol din
cele mai însemnate în desvoltarea ulterioară a României, și, ală­
turi de propriul său tată, profesor din generația mai veche, Va­
sile Boerescu, care, în exilul apropiat, era să arăte, în capitala
Franciei, prin broșuri substanțiale, temeiul drepturilor româ­
nești și necesitatea formei politice de unitate spre care tindea
întreaga sa generație.
Am atribuit odinioară lui Bliad câteva articole puternice
si duioase, în care e vorba de suferintile teranului, a cărui des-
robire au dorit-o câțiva, în cele câteva luni de republică ro­
mânească, în București, fără să poată ajunge la scopurile lor.
în sprijin se poate aduce și acum felul cum autorul acelor rân­
duri tratează pe Grigore-Vodă Ghica, la mormântul căruia
Bliad a ținut una din cele mai simțite cuvântări pe care le cu­
prinde la noi oratoria în acest gen ; după scoaterea la iveală, de
către d. Bogdan Diiică, într’o carte recentă, a meritelor lui Ion
Ionescu de la Brad, unele din aceste frase pasionate pentru o
dreptate elementară ar putea fi puse însă în sama acestuia.
Ble sunt frumoase, și cităm din nou pe acelea dintre dânsele care
găsesc și astăzi un ecou în sufletul nostru : ,,Nu iartă Dumnezeu
să sufere două milioane jumătate de suflete pentru ca șase mii
-de proprietari să aibă câte un pogon sau două de pământ
mai mult... Aceste două milioane jumătate de creștini asudă
zi și noapte, bătuți ca dobitoacele, pentru ca să îngrașe pă­
mântul proprietarilor și să hrănească pe răpitorii funcționari.
Pentru cel ce nu are un petec de pământ, patria e mumă vi­
tregă și nimeni nu-și dă viața sa pentru muma cea vitregă.“
86 ____ N. ÏORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE____________

Dacă nu se îndeplinește această mare operă de reformă, să fie


siguri toți că „bătăile lui Faraon vor cădea peste noi".
Se știe că solidaritatea românească la București în ceasul
întâiu al revoluției din era atât de slabă, încât nici tinerii
măcar nu s’au putut înțelege între dânșii. Să nu uităm acel
curent al unei generații mai vechi care avuse drept scop ceva,
mai mult decât România de la Carpați până la Marea Neagră,
cuprinzând pe Munteni și Moldoveni laolaltă, anume unita­
tea politică deplină a poporului român. O întreagă literatură
stătea încă în relație cu epoca lui loan Câmpineanu și a au­
xiliarilor săi. Este explicabil deci cum, încă de la io Iunie,
deci imediat după apariția „Pruncului Român", Bolintineanu,
care era considerat atunci ca întâiul între poeții munteni și1
în același timp și ca represintant al spiritului luptător pentru
schimbarea condițiilor de viață ale nației, întemeia, în legă­
tură cu două rude și cu doi alți necunoscuți, o „gazetă poli­
tică și literară”, trebuind să apară de două ori pe săptămână
f numai, căreia îi dă titlul, banalisat așa de mult pe urmă de
seriositatea îndoielnică a dmiă generații, de Poporul Suw-
rark Cum era de așteptat, Bolintineanu a găsitmdată spriji­
nul atâtor fruntași tineri cari nu puteau recunoaște ușor ca șef
pe Rosetti și pe studenții abia întorși de la Paris. întâlnim aici
pe prietenul de aproape al poetului, Alexandru Zâne, viitor
director al Arhivelor Statului din București și tipăritor de im­
portante acte istorice, pe un P. Teulescu, care s’a distins și
prin studii de drept constituțional, dar, nume mai mare, și pe
Nicolae Bălcescu el însuși și, alături de el, pe doi dintre aceia
cari apucaseră a-și câștiga o reputație literară însemnata, Gri-
gore Alexandrescu însuși și Cesar Boliac.
Tendința e mult mai conservatoare decât a „Pruncului
Român”, și tonul n’are același aprins avânt romantic ca publi­
cația împotriva căreia se ridică fără s’n spuie. Aceasta reiese
încă din articolul prim delà i-iu Iunie. „Ținta acestui jurnal este
a sprijini drepturile poporului român. Glasul său se va ridica
cu energie în contra tiraniei, dar nu va rămânea mut nici îm­
potriva poporului când acesta va abusa de libertatea de care
se bucură : însă aceasta va fi ca să-l lumine și să-l întoarcă
de la orice urmare i-ar compromită (sic) libertatea și ar șduce
N. IOKI'.A. — ISTORIA PRESEI ROMANE _____ 87

patria la peire și anarhie”. Se pare chiar că programul terito­


rial al foii era mai vast, cuprinzând într’însul și provinciile ro­
mânești căzute supt stăpânirea Puterilor creștine : într’adevăr
se spune că „Poporul Suveran” „va avea drept țintă unirea
provinciilor române”, ca și ,,tot ce va putea duce România la
fericire și la mărire”.
Tendința ziarului este de a turna puțină apă pe focul de
paie al unui anumit entusiasm. Pe lângă critica funcționa­
rilor nou-numiți și plângerea că nu s’a alcătuit încă garda na­
țională făgăduită în manifestul „Pruncului Romîn’ , se arunca
observația corosivă că „nu se face omul republican într’o zi”,
că nu se poate lăsa de o parte grija țeranului, „căruia patria
abia-i dă trei coți de pământ să odihnească țărâna lui”. Cu
mult bun simț se observă unde este adevărata „cocardă repu-
publicană” : în inimă, iar nu în „panglicile în trei colori care se
se pot cumpăra de oricine”. Vădit conservatoare, publicația
stăruia în ideia, pe care anume curente de astăzi o numesc
armonia claselor: „glorioasa revoluție delà n Iunie”, se spune
într’un articol, „s’a făcut de către toți pentru toți de obște, și
toti
s Românii de obste > trebuie să fie mulțumiți
A J si■» să se bucure
de sfânta dreptate ce am dobândit”.
Rupând hotărît cu exaltații, cari sunt numiți, în cronica „Po­
porului Suveran“, pe care autorul ei o intitulează „urzicării”,
„patrioți noi”, între cari se pot amesteca spioni și sbiri, zia­
rul lui Bolintineanu nu înțelege însă a se depărta de cuceri­
rile revoluției.
Alături de Eliad, socotit ca un „bărbat ce pare că s’a născut
pentru toate gloriile”, une ori chiar de Ion Ionescu, care tri­
mite și aici articole, îndemnat de faptul că redactorii „Popo­
rului Suveran“ afirmau solemn cum că „țeranii sunt o clasă
de oameni de cari sunt legate toate interesele noastre”, și de
A. G. Golescu, cunoscut prin atitudinea lui cuminte în timpul
emigrației și printr’o broșură importantă asupra situației săte­
nilor în vechiul regim românesc, se afirma necesitatea apărării
noii Constituții și punerii ei la îndemâna poporului însuși, căruia
încearcă să i-o explice îndelung, respectând și proprietatea și
munca și, de o potrivă, „aristocrația cea naturală a talentului
și a meritului”. Se concentrează toată simțirea asupra noțiunii
înnălțate a patriei, „această ființă ideală pe care locuitorii ei
88____ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE____________

sunt gata a o apăra cu viața și cu moartea’’ pentru că ea se


sprijină pe „identitatea intereselor, ideilor, pasiunilor ce-i
strânge și unește în apărarea unui bun comun”.
Și această publicație revoluționară a putut dura mai multă
vreme, până la ii din luna Septembre, care văzu intrarea tru­
pelor turcești în București și năvălirea aproape simultană a
Rușilor în Moldova.
într’un sens și mai conservator decât acesta, începu să apară
în București, la 8 Iulie, supt conducerea unui C. Viișoreanu, pe
care-1 mai întâlnim în publicațiile literare dui această vreme,
< n încă un ziar săptămânal, Constituționalul.
N’a apărut niciun număr din Foam Propaganda, care se
vede că a fost împiedecată să apară și s’a confundat astfel cu
/ „Constituționalul”, la 6 August, în noua publicație România.
) j S’ar putea ca acest îndemn să fi venit delà cercul profesorilor
ardeleni cari mai scoseseră, cum am văzut, o pubhcație cu
acest nume. într’adevăr se vorbește foarte limpede de „ideia
de unire a tuturor Românilor” și prin urmare nu numai a
celor din Principate.
Spiritul acesta cultural, care caracterisase foaia lui Florian
Aaron, se vădește în tendința îndoită de a da o cultură mo­
rală poporului, „înrădăcinând religia și dând bucăți literare,
științifice”, pe de o parte, iar, pe de alta, în ambiția de a pre-
sinta „întreaga politică a Europei și ceia ce privește comerțul”.
Redactor al „României“ era un tânăr poet care începea să se for­
meze atunci prin bucăți de o valoare foarte neegală și care nicio­
dată, cu toată vigoarea sa tehnică și strălucirea imaginilor sale,
ba chiar cu toată înțelegerea lui pentru literatura populară, nu
r va putea da lucruri definitive, ceia ce scade rolul său, altfel
I foarte remarcabil, în mișcarea literaturii contimporane. E vorba
> . de G. H. A. Baronzi din Brăila, care începea, pe lângă alcătuirea
întâielor Sale versuri, și cu traducerea vestitei , Cărți a poporului ’ ’
a lui Lamennais, din care, în Moldova, Alecu Ruso își luă atâtea
: idei conducătoare, precum și sentimentalitatea dominantă și rit­
mul special pentru „Cântarea României.” Deocamdată, pe lângă
o politică nu îndestul de caracterisată, tânărul scriitor, care a
avut o slăbiciune pentru ziaristică în toată viața lui, se lupta
pentru îmbogățirea limbii românești împotriva unei gramatici
_____ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 89

curente pe care o vedea ca o piedecă pentru musa lui, puțin cam


străină, și pentru prosa care-i corespundea.
4
Dorinții de a exprima opiniile politice care fuseseră multă
vreme interzise, i se datorește și publicarea de Alexandru I.
Crețescu, tot în București, a noii Reforme, al cării articol
prim începe cu considerații de un caracter foarte general, în-
tr’un stil de propagandă bombastică, în care nu se uită a se
îmbrăca și apelul la interesele deosebitelor clase: militarul,
țeranul, negustorul, meșterul, care fuseseră sacrificate până
atunci în folosul boierului, cu excepția acelei ,,mari părți din
boierii noștri” cari „prin înțelepciunea și iubirea lor de oameni
erau aplecați din tot sufletul să dea o parte din drepturile lor
acelor cari n’aveau niciunul”. Opunând, în vremea lui Eliad,
legile, care n’au fost, „nelegilor”, care au dăinuit până acuma, se
ajunge la o adevărată emoție atunci când autorul articolului,
aparținând și el clasei nobile și bogate, presintă pe „acei puțini
generoși boieri cari, cu capetele descoperite înnaintea poporului
român, cu ochii plini de lacrămi, cu mânile înnălțate către cer,
se lăpădară înnaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, pentru dra­
gostea fraților lor, se lăpădară de toate drepturile ce au avut
până acum, sărutară stindardele tricolore și jurară că nu numai
nu vor cugeta și nu vor face nimic spre răul patriei lor și a
fiilor lor, dar încă că vor fi gata a muri toți pentru ca să apere
noua constituție ce-și dete poporul român”. Publicului i se dă
asigurarea că „gvardia națională” va fi compusă din „oameni
cu căpătâiu, cu proprietate sau cu prăvălie”. „Adunarea cea
într’adevăr obștească”, represintând toate stările, este singura
chemată a hotărî viitoarea Constituție a principatului, așa încât
să nu se asculte „uniiploscașiși clevetitori”, cari „vor numai să
întărâte, să aprindă duhurile”. Cei aleși în Iunie au dreptul să
fie ascultați până la stabilirea unor rânduieli definitive, iar nu
„mulțimea de oameni pierduți, cari nu-și. pot găsi bine capului,
nu pot subsista decât numai în învălmășeli și răsturnători so-
țiale” și „cari zbiară astăzi în gura mare și amenință ca să li se
dea posturi, chiverniseli”.
Mai departe decât primul număr, cuprinzând această de­
clarație pe care poporul o putea înțelege, n’a mers această
<m ~ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE _______ '

publicație, împiedecată poate de însuși Guvernul provisoriu


pe care se credea chemată ca să-l apere.
îmbulzeala foilor îndată ce libertatea presei a fost decre­
tată n’a dat însă numai aceste ziare politice, al căror număr
s’ar fi înmulțit fără îndoială, făcând să înceapă marea activi­
tate publicistică a societății românești cu vre-o douăzeci de
ani înainte. în tipografia lui Carcalechi, supt redacția res­
ponsabilă a lui C. Andronic, apare Amicul Comercian-
-/b ților, foaie bi-hebdomadară, care vorbia în numele „corpului
07 comerțial”, al cărui rol, ca și al „isnafurilor”, în ziua de ti
Iunie 1848, n’ar fi fost fixat cu destulă îngrijire, așa încât era
nevoie de o hotărîtă revendicație ca aceasta: ,, nu numai
este o greșită părere, dar tot într’o vreme este și o calomnie, o
hulă pentru corpul comercial și isnafuri”, căci,,,izbucnirea re­
voluției delà ii este netăgăduită că a venit din partea negu­
țătorilor”, de oare ce în acel moment istoric „obloanele prăvă­
liilor începură a răpăi” și în „entusiasmul cel mai cutezător
porniră cu toții là palat”, având în frunte pe cei mai venerabili
dintre neguțători, ceia ce a înspăimântat pe Domn, adecă pe
„capul dinastiei”. ,,Cum dar cutezară inemicii adevărului să
atribuie acestui respectabil corp neutralitatea de care a fost
totdeauna departe, mai vârtos când a fost vorba de bine ob­
ștesc?” Mai departe corporațiile au apărat nouă ceasuri cu ,,tu­
nurile de la casarmă” palatul, pentru ca, în a doua mare zi re­
voluționară, de la 30, „scârnava Căimăcămie”, „să tremure ca
varga dinnaintea numelui Dancovici”, zdrobindu-se „capetele
hidrei” și liberându-se, „ca pe o candidă fecioară desleșinată,
scumpă noastră Constituție”. Este nevoie de un club „comer­
cial” care să pregătească represintarea în viitoarea Adunare
Constituantă a intereselor comerciale, și mai ales să asigure suc­
cesul „unicului vostru recomandat, MărgăritMoșoiu” care fusese
un moment „șef al poliției” și „intrigile îl siliseră a-și da demisia^
deși mulțumită lui „am dormit toți, în vreme de două luni, cu
porțile și ușile deschise fără ca să ne lipsească un ac”.
Foaia a trăit o săptămână în capăt.
Craipva, care avuse, cum am spus, o revistă a lui Leca încă
de prin anii 1840, a ținut să capete, la 1848, înnainte de toate prin
râvna unuia din tribunii revoluției, Petre Cernătescu, mai târziu
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE~ 91

profesor de istorie la Universitatea din București și prelucrător la


urmă, pe tăcute, al lui Duruy, o foaie națională care nu putea
să fie decât „politică, literară și economică”. Ajutat și de un T.
Strâmbeanu, care figura în linia întâiu probabil și ca susținător
material al ziarului, Naționalul, care, după mărturisirea
redactorului, trebuia să se cheme „România Mică”, face con­
siderații de debut destul de naive, spuindcă mai la urmă ambele
titluri sunt același lucru, căci „în România Mică se vorbește
limba românească mai bine și mai curat decât în alte părți ale
Daciei vechi” și asigurând că „minciunile vor fi bătute cu toia­
gul puterii adevărului” și că,,ațintirile sale” vor fi și culturale, în
margemle „dreptății și frăției evanghelice”. Redactorii nu uită
lupta contra „abusurilor, nedreptăților, hoțiilor și asupririlor
ce se vor face, „pe față și pe dos, prin mână și pe supt mână,
bătându-le și pre aceste și pre cei ce le vor face cu o ener­
gie gigantică, — putere mai presus de om”. Aceasta fi­
rește „în o limbă mai popolară ca să înțeleagă toți că nu este
durere ca durerea Naționalului și a Naționalistului”.
Ajunge ca să se arăte care este valoarea culturală și lim-
peziciunea de scop a tinereștii încercări.
Am văzut că în Ardeal Cipariu îndrăznise să scoată o foaie
de concurență în fața „Gazetei Transilvaniei”, foaie însă care,
alături de câteva satire politice, se ocupa înainte de toate cu
acele teorii despre limbă care începeau să se formeze în spiritul
tânărului filolog blăjan. Informația culturală se unește cu versuri
foarte stângace și cu traduceri din literatura mai ușoară revolu­
ționară a Franciei, ca,,Istoria Girondinilor” a lui Lamartine. Ceia
ce lipsește cu totul, pe lângă vigoarea stilului, este siguranța de
direcție care trebuia să se observe îndată ce marea problemă a
unirii Ardealului cu Ungaria s’a pus pentru Români ca și pentru
Unguri, cari o dorian, și pentru vSași, cari aveau față de dânsa o
atitudine îndoită. Mergând până la tăgăduirea necesității ose­
birii confesionale între Români, lăsând „pre conștiința fiecărui
Român cele patru puncte ce singure despart pre uniți de ne­
uniți”, Organul Luminării, în jurul căruia se strânsese Aron
Pumnul, viitorul luminător al Bucovinei în sens românesc, și
câte un alt tînăr, credea sincer că astfel se servesc interesele
poporului nostru, că unirea cu provinciile locuite exclusiv de
92 __ ________ N. IORGA, — ISTORIA PRESEI RUMÄNE

Unguri este un. fapt care nu se poate înlătura, o „necesitate"


căreia nimic nu i se poate opune.
De alminteri, forma de la început a publicației nu ține decât
de la 4 Ianuar 1847 pînă la 27 April 1848, momentul marii
declarații de drepturi a poporului român, iar de la i2Maiu pînă
la 29 Septembre următor, în toiul luptelor naționale, apare o
altă publicație cu aceiași redactori: I. Many și A. Pumnul, Or­
ganul națiunale, care se intitulează „gazeta beserecesca, po­
li tica e literaria”. Atitudinea politică e tot așa de puțin hotă-
rîtă, și Cipariu arată de la cei d'intâiu pași că nu era potrivit
pentru lupta pe acest teren. într’adevăr, în articolul prim
întâlnim numai căinare pentru suferințile poporului nostru și
trista profeție că ele vor continua și de acum înnainte: „noi
vomu suferi, repetimu, cu tota patienti’a de crestianu si omu
de omenia. Dein pen’a nostra nu va esi nici un cuventu ce se
nu pota sta facie înaintea tribunalului dreptatei : asia suntem
resoluti a da fia-caruia dreptulu cei se cuvene.... Totu omulu
pote se fia dreptu, numai déca voiesce, ci nu ori cine pote află
adeverulu. Deaci dreptatea si adeverulu înainte de tote. Drep­
tatea o vomu apară asupr’a ori cărui inimicu pan’la cea mai
dein urma'picătură de negrela”. Iar, la capăt, după toate aceste
mătănii de smerenie, redactorii strigă: „acesta e credenti’a
nostrapolitica-moraleimpreunandu devisa natiunalitatei : Pace,
fedelitate și natiunalitate, catra Patria, Principe si Națiunea
Romana !”.
„Principele” era împăratul austriac, care, admirabil servit
prin jertfa a 10.000 de Români în Munții Apuseni ai Ardealului,
era să-i uite a doua zi după biruința câștigată în mare parte
prin risipa sângelui lor.
în același an 1848 Cipariu face să apară la Blaj (Main
până la Octombre) învățătorul Poporului în care presintă
nația sa „ca un pnmc~săracț lăpădat în mijlocul calei,
care de toți se roagă,și de puțini este ascultat”, arătând
cât de mic este numărul cetitorilor la o populație de
300.000 de Români, mai ales în ce privește femeile. Școală
superioară este una singură, în Blaj: „numai o școală de
doamne-ajută, și asta încă, vai, cât de săracă, și mâne—
poimâne muritoare de foame!”.
în ceia ce privește școlile de sat, lipsa lor e marele neajuns
IûnfiA _ ISTORIA PRESEI ROMÂNE ~ '-»3

al populației românești, care de aliwnteri ea însăși nu-și dă


toate silințile trebuitoare pentru ca să aibă acest instrument
esențial de" progres. Așa s’au pierdut, spune el, atâtea neamuri
mari românești, începând cu al Mailaților, cari prin creștere
străină au trecut la nația rivală. „De aci politica română încă
n’a fost nimica”, pentru că „bărbații cari ar fi știut îndrepta
poporul Românilor pe calea drepturilor politice erau crescuți
fără simțiri și căldură către națiunea sa”. Ici colo abia în admi­
nistrație se întîlniacâte-un Român, „astăzi niciunul”, și aceasta
pentru că ,,n’au avut simț național, nici învățături politicești”.
„Foița, pentru popor și în limba poporului”, scriind numai cele
absolut necesare maselor țerănești are de scop să creeze marea
clasă conducătoare fără de care nația e menită să se primej­
duiască sau chiar să se piardă.
; Dinasticismul lui Cipariu însă a fost întrecut prin abdicarea
i față de evidentele interese ale poporului românesc pe care o
manifesta publicația contimporană ce apare la Pesta, în ziua
: de 12(24 Iunie 1849, supt conducerea unuia dintre cei mai în-
; semnați fruntași ai Românilor din Ardeal în acest an de crisă,
Sigismund Pap. Democrația, tipărită cu litere cirilice și a-
vând tendința de a da o foaie săptămânală poporului de la țară,
declara că înțelege a continua o tradiție care a fost începută
cu cinci luni în urmă, prin Amicul poporului al aceluiași re­
dactor. „Ca ajutorul Tatălui din cer”, spune acest prieten al
maghiarimii luptând pentru o libertate pe care el o înțelegea că
s’ar putea întinde și asupra Românilor — „iară ni se dă prilej
de a putea prinde condeiul în mână spre deșteptarea și lumina­
rea nației române”. „Zilele cele întunecoase ce, în lunile trecute,
se coborâse peste orizonul patriei noastre” — cum se vede,
el insistă asupra patriei — „acum au trecut ca o negură
după ieșirea soarelui.” „Vrăjmașul libertății a fost alungat
din Pesta”, a cării suferință, pe vremea guvernării lui Win-
dischgraetz, se exprima cu o durere care n’avea ce căuta în
inimile românești. Bucuria cea mare a lui Sigismund Pap vine
din faptul că acum s’a întors „principiul democratic”, cu dre­
gători aleși de popor, cu legi voite de dânsul, care „după voința
sa se va guverna”. Românilor cari ar fi convinși că în aceasta
li stă fericirea el li făgăduește în rândul întâiu „împărtășire ofi-
94______ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE____________

cială”, știri din Ungaria, ceva economie rurală, geografie, istoiie


naturală, fisică, „versuri și vorbiri glumitoare” și,,cu un cuvânt,
toate ce trebuie să știe poporul”. Știrile sunt scrise în ton duș­
mănesc față de Austria, cu cea mai caldă prietenie pentru mi­
niștrii revoluționari maghiari, iar, în ce privește eroica luptă
a lui Iancu și a „legiunilor” sale, conaționalul său din Pesta se
mulțămește să anunțe că, într’o luptă nouă, din 4.000 de Romîni
au fost uciși 100, ca să exclame apoi : „până când? O soartă ! (1)
Nu știm cât timp a apărut acest ziar, care se tipăria tot
de un Român, Vasile Cosma.
în 1848 pentru poporul românesc considerat în întregimea
lui, după ideile refugiaților moldoveni cari trecuseră granița Mol-
niței, fac să apară, la Cernăuți, doi din Hurmuzăchești, Gheor­
ghe și Alecu, pe atunci studenți în drept la Viena, foaia Buccwia,
care este o „gazetă românească pentru politică, religie și lite^
ratură”. Pață de textul românesc este și unul german ; deci re­
dactorii se simt într’o Austrie, dar nu îu cea veche, ci în Austria
revoluționară, creată trecător, în acel an 1848, după ideile cele
nouă ale vremii, când „spiritul popoarelor sale a luat un zbor
sublim” și „Austria liberă, puternică, falnică” poate să se
împace cu „deplina îndrituire a tuturor naționalităților”, pre­
cum și cu „autonomia provincială”. Pe această Austrie Gheorghe
Hurmuzachi, autorul întâiului articol, o privește cu o deosebită
dragoste, văzând într’însa „puternic scut al noilor și de lume
mântuitoare idei.” „împărăția libertății și a dreptății” s’a ré­
alisât astfel la Viena”. în cuprinsul Statelor austri ace Bucovina
însăși nu este „cea de pe urmă perlă”, deși a suferit foarte mult
de la despotismul care i se pare că a încetat pentru totdeauna ;
ea păstrează toată încrederea în noua formă de Stat, care-i poate
aduce fericiri negândite. „Cu atât mai mari sunt speranțele și
așteptările ce noi întemeiem pe acestea (instituții politicei
pentru desvoltarea intereselor noastre.” Tot ceia ce privește
Bucovina va găsi ecou și apărare în această publicație, care este
menită, se vede, tuturor naționalităților pe care tocmai regimul
austriac le strânsese în hotarele lui. între ele însă „naționalitatea
românească este predomnitoare”, și de aceia „Bucovina” se
consideră ca mijtocitoarea aspirațiilor românești din Principate

(1) Un exemplar în biblioteja mea.


_ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE_______________ ü5

față de Austria și de Germania legată de dînsa. Numai la sfârșit


o caldă pornire de frăție se face simțită prin acest stil înfrânat :
„Aflându-ne la granița Moldovei, din care și Bucovina până la
1775 au făcut parte întregitoare și cu care aceasta din urmă
-este unită prin fireștile legături ale unei aceiași naționalități, a
istoriei, a religiei, a năravurilor și a multor altor relații de trebi
și de familii, noi nu putem tăgădui interesul nostru cel mai viu
ambelor Principate și cercărilor lor de a-și îmbunătăți starea
și de a călca pe calea libertății și a fericirii, cale care prin marele
întâmplări delà Mart sau câștigat mai norocitei Bucovine”. Dar
bine înțeles și fiindcă în Principate este iubire pentru Austria
și Germania și fiindcă s’au stabilit „binefăcătoare relații co­
merciale între unele și altele” și, nu mai puțin, „prin înrâurirea
ce Austria și Germania sunt mai ales menite a exercita asupra
viitorului țerilor românești”.
Cam în acel moment Aron Pumnul se așează în Bucovina
pentru a îndeplini marea lui sarcină de învățător cu sprijinul
chiar al acestor frați Hurmuzachi, pe cari firea lui de apostol
izbuti să-i cîștige chiar peste intențiile lor delà început. „Soarta
fraților noștri români, în număr de mai mult de trei milioane,
din Ungaria și Transilvania”, ajunge a cuceri interesul acestor
Bucovineni, cari recunosc că datoresc unei părți importante
din neamul lor „toată frățeasca împărtășire”.
. Supt influența lui Pumnul și a pribegilor, „Bucovina”
capătă mai multă viață de cum s’ar fi putut aștepta din acest
program atât de prudent ; mișcarea nației românești din toate
părțile își află tot mai larg loc, cu deosebire în ce privește
literatura. Alături de considerații asupra limbii, pe care, supt
influența lui Cipariu, le desvoltă noii profesori ardeleni din Cer­
năuți, precum și de câteva contribuții datorite lui Gheorghe
Bariț, alt exilat, asupra istoriei Ardealului și legăturilor Bise­
ricii lui cu cea din Bucovina, precum și de unele știri din Banat,
poesia timpului, cea de la București chiar, află o largă ospi­
talitate în această îngrijită pubb’carie.
Supt raportul politic, Mihai Sturza este necontenit ținta
atacurilor din partea acelora pe cari osânda lui îi trimisese pe
meleagurile acestei frătesti străinătăți. Se înțelege însă că,
îndată ce avântul răsbunător al unui Kogălniceanu și Alecsandri
încetă de a se manifesta în acest adăpost bucovinean, foaia se
!‘v - N. IQRGÄi — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

resimți cu atât mai mult, cu cât Gheorghe Hurmuzachi se retrage


delà conducerea ei în toamna anului 1849. Speranțele amân-
duror fraților că tânăra Austrie revoluționară va dăinui de-a
lungul veacurilor fură firește înșelate după ce armata împă­
rătească birui în Italia o revoluție națională și, cu ajutorul Ru­
șilor, aduse la capitulare pe Unguri. Vechiul regim se restabili,
și una din măsurile pe care le luă în Bucovina pentru a înlătura
anume ilusii deșerte a fost și oprirea de a se expedia foaia în
Principate, ba chiar și în Ardeal. Așa fiind, Alexandrn Hutmu-
zachi, rămas singur la lucru, nu putu să-i apere existența mai
departe decît luna Septembre a anului 1850.
Trecând peste firul cronologic, adăugim că după încetarea
gazetei lui Hurmuzachi, spiritul din Bucovina era să fie reluat
mai târziu numai, cu o grijă particulară și pentru producția
literară din Principate și pentru trecutul și viața populară
din Bucovina însăși, de Foaia Societății pentru cultura și
literatura română în Bucovina, apărută între 1865—69, supt
îngrijirea lui Ambrosiu Dimitroviță și a filologului și istoricu­
lui literar I. Gh. Sbiera, mai târziu profesor la Universitatea
din Cernăuți. în această foaie și-a tipărit Vasile Bumbac
interesanta sa încercare deepopeie despre descălecarea Mold ovei,
precum și alte fericite începuturi ale lui în domeniul baladei.
Din 1848, la Iași, ca și la București vechile foi Lfără ca­
racter politic își recăpătaseră monopolul. Nici o ideie nouă nu
se putea exprima în coloanele acestor publicații oficiale sau
semi-oficiale. Presa românească a fost redusă, supt Domnia așa-
numiților Domni ai Convenției de laBalta-Liman, care înlătura
stăpânirea pe viață, substituindu-i septenatul,laostare cu mult
inferioară ca spirit aceleia la care ajunsese înnainte de revoluția
neizbutită. Interesul se concentrează de acum înnainte în pu­
blicații care apar ca o protestare revoluționară ’n rîndul întâiu
și numai în al doilea rând ca o manifestare a unei naționalități
ce-și cere drepturile dincolo de granițile celor două Principate.
încă de la 25 Mart 1849, când în Ardeal se continuau luptele
între revoluționari de o parte și trupele imperiale ale lui Puch-
ner, ajutate de legiunile lui Avram Iancu, de altă parte, Cesar
Boliac, refugiat în Brașov, făcea să apară elocventa lui pro­
testare din Expatriatul, foaie menită să apară de două ori pe
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE__ 97

t săptămână pentru a fi trecută clandestin în Țara-Românească.


f Potrivit cu ideile pe care le împărtășia și Bălcescu, apărându-le
j pînă la capătul trudei sale pentru libertate, poetul bucureștean
! era pentru o înțelegere strînsă între Români și Unguri, apărători
J de o potrivă ai libertății împotriva despotismului austriac. El
recunoaște cu mulțumită că, dacă,,Expatriatul Român” „putu
deschide ochii și răsufla liber”, aceasta se datorește numai „ar-
melor maghiare și acestui Arcangel al libertății, generalul
Bem, ce fulgeră pe dimonii tiraniei și curăți cerul”. Să înțeleagă
orice Român că, nu numai pasiunile între partide trebuie să în­
ceteze, dar și osebirile naționale, când e vorba de luptă între li­
bertate și tiranie sau „între popoli și dinastii”. Suferințile de
odinioară ale Românilor din părțile ardelene, suferinți pe care
le cunoaște și le descrie, nu sunt datorite, ferească Dumnezeu ,
elementului unguresc, ci din potrivă: „Pe când Românul dormia
în robia lui, pe cînd tiranul iesuit al acestor popoare rânjia la
; durerea lui, văzându-1 slab și incult, Ungurul se ardică, îl deș­
teptă și pe dînsul din letargie, îl scoase fără știrea lui din robia
iobăgiei, îi dete pămînt, îl primi frate cu dânsul înaintea legii
și îi dete toată libertatea facultăților sale fisice și morale”. Dar,
iată, Românul n’a înțeles : în loc să se arăte recunoscător față
de desrobitorul său, el susține causa pierdută a dinastiei tiranice.
„O, amăgire a infernalei Camarile !” De pe urma ei pier Românii
„nearmați înnaintea tunurilor maghiare”, de pe urma ei „pan­
slavismul” înnaintează pe teritoriul nostru „spre a ne contopi
în acea nație incultă și barbară ce zace într’o neștire completă
despre sine, despre libertate și despre Dumnezeu”. De la Un­
guri, azi „concherani” și în curând definitiv biruitori, pot aș­
tepta Românii întoarcerea „stindardului tricolor în capul tru­
pelor noastre”, și astfel cele două Principate se vor uni cu voia
„puternicului și generosului nostru suzeran”. Iar, dacă din Ro­
mânia unită vor lipsi tocmai părțile care se găsesc sub stăpâ­
nirea ungurească, aceasta i se pare lui Boliac un sacrificiu care
se poate aduce cu bucurie, numai libertatea să biruiască pre­
tutindeni.
; Aceasta era foaia care se substituia la Brașov vechilor pm
blicații românești, silite să-și înceteze apariția. Dăinuireaei n’s
i fost mai lungă decât petrecerea armatelor lui Bem în Brașovu!
i „liberat”, deci până la io Iunie 1849.
7
98 ' . N. IORGA, — ISTORIA PRESEI ROMANE_______

Pe când Boliac trecea, odată cu Ungurii revoluționari ur­


măriți de trupele împărătești, în Turcia, al ți revoluționari din
București, cari găsiseră drumul Parisului, începeau de aici o
puternică propagandă pentru izbânda ideilor lor.
Această propagandă s’a făcut în parte prin broșuri, a căror
lungă serie n’o putem urmări aici, ea nefăcând parte din publi­
cațiile apărând periodic (i), cât și prin unele publicații perio­
dice consacrate exclusiv propagandei pentru înlăturarea re­
gimului stabilit la București și Iași de ocupația rusească.
Un număr al acestei publicații de format foarte mic, cuprin-
zînd 128 de pagini, apare în Novembre 1851 la tipografia
lui de Soye, la Paris. întâiul articol este al lui Ion Brătianu.
El afirmă că mișcarea pe care o susține 11’are un scop vulgar,
al unei turburări, al unei „simple schimbări de Domn sau de
oameni”, cu atât mai puțin satisfacerea „unui interes perso­
nal”, ci că singura tendință a luptei care se reiea este de a
învia zilele din 1848 „pe câmpul libertății de la Blaj și de
la București”. „Propovăduitori ai adevărurilor celor noi”,
așa se înfățișează ceata de luptători pentru libertate în
această formă republicană și, pentru a convinge pe cetitori,
tânărul student, odată membru important al guvernului revo­
luționar din București, desfășoară o serie de argumente cu în­
fățișare științifică — și talentul nu-i lipsește •— ca să arate
necesitatea de a-și câștiga „o patrie independentă și liberă", „o
patrie cu zece milioane de Români cari să aibă toți aceleași
drepturi și datorii și o parte întreagă și de o potrivă la suverani­
tatea națională, o familie.de vor merita-o prin iubirea și mo­
ralitatea lor, o proprietate de vor voi să muncească“. „Această
nouă patrie, România, să trăiască în frăție strânsă cu toate
națiile de aceiași seminție cu dânsa, adecă cu Italia, Franța, cu
Spania și cu Portugalia, ca, astfel, toată seminția latină, ce în­
fățișează mai mult decât celelalte civilisația modernă, fiind în
întregimea ei, să-și poată îndeplini cu deplinătate misiunea în
omenire." Dar, bineînțeles, nicio dușmănie contra altor neamuri,
întru cât acestea „vor tinde cel puțin spre dreptate, solidaritate
și frăție." Iar, ca mijloacea, acestea: „mintea, inima și brațele
(1) P ntru unele de curând descoperite tn Biblioteca de pe la 1848 a
st ’denților rom n la P iris Rulata Istorică p 1922.. ci. cu memoriul mieu
despre 1. G. Brătianu, în edi^a Academiei Române (și deosebit, 1921).
___ ___ N. IORGÀ. — /sroazi PflÈSEf BOMÄNg 99

noastre". „Dacă zece milioane de glasuri ar fi strigat la 1848:


„uniți și liberi sau moarte", n’ar fi mai fost nicio putere ce ar fi
cutezat, nu să-i atace, dar nici să li tăgăduiască dreptul lor cel
sfânt".
Un al doilea articol al lui Brătianu, supt titlul ,,Ro­
mânia”, eplin de ideile pe carele răspândiau pe vremea aceia
studiile istorice și filosofice positiviste, și am arătat aiurea, în
discursul de comemorare ținut în 1921 la Academia Română,
cât de dese ori nemerește el, în această scriere de polemică din
tinerețe, soluțiile pe care, cu un alt material de informație,
epocile următoare le-au înfățișat pentru a deslega problemele
capitale din istoria poporului nostru. /
Boliac, ajuns acum și el la Paris, se luptă, în stilul lui pro­
fetic, cu RegulamentulOrganic, ba chiar cu condica lui Carageâ,
și recurge, pentru a-și sprijini părerile, la istoricii bizantini
ca și la amintirile despre Tudor Vladimirescu, pentru ca să
încheie cu dorința acelei „unități a Românilor” pe care o vă­
zuse atât de fragmentar la Brașov, în zilele prieteniei cu Un­
gurii.
Dimitrie Brătianu se gândește, ca și fratele său, la alianța
latină și la frăția libertății și discută propunerea unei „confe-
derații mari a Dunării”.
Rosetti mulțămește femeii necunoscute care, ,,în ajunul
zilei celei fatale delà 12)24 Septembre 1848, i-a trimis, ca să-i
depuie în locul ei pe altarul patriei, coletul și cerceii ei”. In
sfârșit, după modelul publicațiilor francese curente, nu lip­
sește nici „cronica politică” datorită aceluiași Rosetti, sigur că
„vulcanul va izbucni pretutindeni și de-odată și România se
va face”.
!) Supt titlul de Republica română publicația reapare la
l Bruxelles în 1853, purtând caTüfne de director pe acela al lui
Rosetti. Numărul 2, singurul cunoscut mie, are trei articole de
colaboratorii publicației de la Paris, I. C. Brătianu ocupân-
du-se de „naționalitate", Rosetti de „Rusia", iar Boliac de
„Unitatea României”. Redactorul declară că foaia n’are un
caracter de responsabilitate comună, ci fiecare vorbește în nu­
mele său, fără a îndatori pe alții.
Da foile acestea, publicate la Paris, trebuie să se adauge
Junimea Română, care apare în luna Maiu-Iunie din anul 1851
ioo ____ N. IORGA. — iSrOJUA PRESEI ROMÄWB

încă, prin colaborarea poetului Gheorghe Crețianu cu Ale­


xandru Odobescu și cu Alexandru Sihleanu, și el un poet cu­
noscut, alături de persoane de o mai mică notorietate. „Cetă­
țeanul Dimitrie Plorescu” lua asupră-și sarcina de secretar de
redacție. Érau toți studenți munteni și moldoveni, cari voiseră
să întemeieze „un adevărat organ al Republicii române” și se
adresau, pentru a găsi colaboratori din tot cuprinsul românesc,
la „junii democrați din Transilvania, Bucovina și Banat”.
Odată redactat un număr, exemplarele, pe hârtie supțire și
ușoară, pentru ca să se poată strecura clandestin în țară la noi.
pe supt vămile și carantinele rusești, erau să apuce drumul
către Principatele tiranisate de noul regim contra-revoluțio-
nar. Tinerii dovediau, prin multe alusii la istoria universală
și prin verva retoricei lor, că fac studii bune, și am crede că re­
cunoaștem stilul lui Crețianu în articolul-program, care explica
în ce chip ura contra tiraniei „are aici.caracterul unei virtuți,
fiindcă nu este decât o expresie a amorului, precum cel ce tă­
găduiește că e noapte, afirmă prin aceasta chiar că e ziuă”.
Ceia ce merită însă toată atenția este afirmația că mai curând
sau mai târziu se va ajunge la o unire a tuturor Românilor în
cuprinsul de pământ pe care „o întindere compactă de Români
îl face țara Românilor”, reservând pentru alte timpuri, natural,
alcătuirea „unui Stat care să cuprindă Dacia traiană și aure-
liană”, căci „nu e deosebire între un Român de dincolo sau de
dincoace de Prut, de dincolo sau de dincoace de Carpați”, așa
încât „suntem datori, nu numai a ne iubi ca frați, ci încă ani
da mâna spre a ne ridica ra un singur om când ziua așteptată
va sosi”.
1 în acest timp principatul muntean nu cunoaște alte
? ziare decât _y^s/i7o/z(Z_lui Carcalechi, a cărui persoană ga­
ranta pentru insigiuficanța smerită a cuprinsului, foaie de
altfel îngrijită, în care găsia cineva informația curentă, cu
un tipar curat.
Mai oficial era firește Buletinul, iar Foaia sătenească, ce
începe a se publica la 1850, cu redactori competenți, pentru a
dura doi ani de zile numai, când o înghiți „Buletinul” bihebdo-
madar, cu un tiraj de 4.000 de exemplare, avea o menire mai
aleasă.
N. IORGÀ. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE tOi

în domenii speciale. Dionisie Romano revine la vechile


sale planuri de educație a clerului printr’o publicație perio­
dică și, astfel, în aceste timpuri sterpe, el face să apară, ca.
arhimandrit, Eho eclisiastic, „gazetă religioasă-morală”, care se
publică în București din Septembre 1850 până în August 1852,
întovărășind fasciculele „ Bibliotecii religioase-morale”, susți­
nută de guvern.
Ca niște încercări isolate trebuie să se considere, în anul
1853^11 care izbucni un mare războiu cu urmări din cele mai
importante pentru poporul nostru, și Anunțătorul român, care
trebuia să dureze, cu o întrerupere, până în 1861, în ediția
tipografului Ohm și având ca întâiu redactor pe un oarecare
Ștefan Andronic, Ferdinand Ohm însuși colaborând la foaia
pe care o susținea cu mijloacele sale.
Iar al lui C. I. Rădulescu, apărut în ace­
iași tipografie a unui străin întreprinzător, are, în cele cinci nu­
mere ale sale, din 1853, o ambiție mai mare de a fi un „jurnal
politic, literar și comercial”
Guvernul lui Vodă-Știrbei era mulțamit că anume dis­
cuții se evită într’o presă strâns legată la gură. Când el însuși
simția ne voia de a răspunde acuzațiilor care i se aduceau din
partea emigraților, sau voiă să urmărească anume scopuri ale
politicii sale, el avea mijlocul de a întrebuința gazetele din străi­
nătate, în care strecura articole redactate în București,—în spe­
cial gazetele din Viena, ca „Wanderer”. Cu totul altfel este în
'Moldova, unde direcția, tot mai liberă și țintind spre scopuri
naționale, a romanticului Grigore-Vodă Ghica atrase răpede pe
representanții curentului revoluționar și, făcându-i să pără­
sească tendințile republicane de care erau dominați cei doi
Brătieni, Rosetti și Boliac, îi menținea pe terenul, unde se putea
exercita și activitatea Domnului însuși, al naționalismului ro­
mânesc cerând dreptate.
Dacă „Albina Românească” a lui Asachi, după înăbușirea
tentativei revuluționare din Martie 1848, fu prefăcută, încă din
anul următor, în Gazeta de Moldavia, având traducerea francesă
a textului românesc, așa încât să poată fi cetită și de elementele
culte din armata de ocupație rusească, nedând altceva decât
material oficial, anunciuri și literatură de -al doilea, ordin, dacă,
102____________ N, IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE _______

în lipsa alții publicații, Kogălniceanu însuși ajunsese a da bă­


trânului scriitor moldovean, cu care și altă dată stătuse în
.legături filiale, foarte interesantul său roman, oprit în curs
de tipărire, „Tainele inimii”, la i§52-tineretul căpătă, de la
bucată de vreme, voia de a tipări un ziar propriu al său, care a!
f) fost ZimbruL,
Prospectul acestei publicații e din 3 Iulie 1850. Inițiatorii
ei, tinerii ieșiți din Academia Mihăileană, fără contact cu Apusul
și deci cu un orizont mai restrâns, se gândiau să deie o foaie
în două limbi ca și a lui Asachi, așa încât, pe lângă „Zimbrul”,
este și titlul frances, Le Bison. Intenția lor țintia să evite orice
polemică, „mulțămind curiositatea publicului în privința nou­
tăților din străinătate, cum și a celor din lăuntru” : iar, cât pri­
vește „interesele țerii”, ele vor fi atinse numai „în atât cât e
îngăduit unui jurnal de a o face”. Evident că pentru literatură
nu e nicio stavilă, și asociația D. Guști, mediocru poet, dar cm
de bunăvoință, Gheorghe Melidon, autor de interesante schițe
de călătorie și mai târziu profesor de istorie, și Teodor Codrescti,
care scrisese și un manual de limba francesă și era să deie mai
târziu studiilor istorice importanta colecție a „Uricarului” său,
își propunea să mai editeze, odată la două săptămâni, chiar , ,0
foaie suplimentară”, cu un material propriu sau traduceri din
„autorii francesi sau germani cei mai însemnați”. Materialul
literar e, de fapt, bogat și interesant, Boliutineauu, Alecsandri
el însuși nerefusând colaborația lor, în lipsă de alt loc unde să
publice ; ici și colo se dau știri culturale și din celelalte pro-
vincii românești.
Un mare merit al „Zimbrului” este acela că, pe lângă fabu­
lele satirice ale lui Ralet, unul dintre cei mai spirituali luptă­
tori politici ai epocei Unirii, și pe lângă câteva piese de teatru
ale lui Alecsandri ori o traducere din Molière a lui Negruzzi
— fără a uita pe superficialul poet la modă al Moldovenilor de
la 1850, Gheorghe Sion, — se face loc baladelor populare ale
aceluiași Alecsandri. Imitatorii lui Kogălniceanu, fără a avea
talentul și cultura lui, trec și la forma, mai mult căutată pe
atunci, a calendarului, pentru ca să ajungă mai târziula „Foi­
letonul Zimbrului”, în care-și fac apariția și scriitori mai noi,
funcționând ca secretar de redacție Vasile Alecsandrescu, viito­
rul V. A. Urechiă, care, pe lângă alte ocupații, a fost totdeauna
N. IORGA. - ISTORIA PRESEI ROMANE 103

și un zelos colaborator al ziarelor din epoca sa („FoiletonulZim­


brului” apare în Iulie-Octombre 1851, apoi în 1855 și 1856).
Cu toată dorința, dea ținea publicistica moldovenească în
aceste hotare, lucrul devenia imposibil din moment ce pro­
blema viitorului românesc se punea hotărât prin resul-
tatele războiului Crimeii. T)upă totala înfrângere a ultimelor
forțe disponibile rusești la Sevastopol, vremea lui Kogălni-
ceanu revenise. Acela care atâta vreme fusese oprit de supra­
vegherea unei censuri supărătoare de a urma pe calea propa­
gandei culturale-politice de care nu s’a despărțit niciodată,
avea acum din nou putința, supt un regim de censura mult mai
puțin apăsător, de a manifesta liber ideile sale.
înnainte însă de a îndrăzni s’o facă, vechile zile de la „Da­
cia Literară” fură înviate la întoarcerea lui Alecsandri din lun-
ga-i călătorie în Apus și în Africa-de-Nord, în 1854, prin apariția
unei nouă foi literare.
înștiințarea pentru apropiata începere a publicației de lite­
ratură se face prin ziarul lui Asachi, la sfârșitul anului 1854.
Ideia Unirii domina: apelul se îndreaptă către „publicul cetitor
din țerile românești”, și îevista, asupra căreia nu ne vom întinde
decât Î11 ceia ce privește răspândirea ideilor politice, poartă
titlul de România Literară, potrivit cu programul pe care
emigrații clin Paris îl schițaseră prin măruntele lor publicații
republicane din 1851 și 1853. Bra vorba de o revistă care
fusese încercată, ni se spune, încă din Februar 1852 și, lucru
curios, censura se supărase pentru că Nicolae Bălcescu credea
în originea țigănească, după m am ă, al ui Vodă Ștefan B ăzvan ( 1).
Data aceasta, sacrificându-se genealogia maternă a. vi­
teazului Domn de la sfârșitul secolului al XVI-lea, nicio piedecă
nu mai stătea în calea operei comune pe care Alecsandri înțele­
gea s’o îndeplinească, nu numai împreună cu Kogălniceanu,
cu Basarabeanul Donici, cu prietenul său de idei reformistul
Ralet, cu Sion, cu scriitori dintre prietenii săi, Costachi Ne-
gruzzi și Alecu Ruso,marele iubitor al poesiei noastre populare,
precum și cu forțe mai modeste, ca ale lui Dăscălescu de la Foc •
șani, ale lui Alecu Cantacuzino, capabil de a înfățișa într’un
roman viața pescarilor de pe malul Brateșului—și iarăși e foarte

(1) Hodoș și Sădi lonescu, o. <■.. p. 613.


104 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE_____________

regretabil că această publicație n’a fost isprăvită și nici reti­


părită,—dar se adaugă și colaboratori din principatul muntean,
ca Gri.gore Alexandrescu și Bolintineanu, autor, el însuși, al
'Uiui „roman național” cu tendințe progresiste, Manoil, pe
! lângă tineretul care se ridica atunci, făcând parte din aceiași
'generație de la 1850-60,poetul Crețeanu și prosatorul Alexan­
dru Olobescu. Din Bucovina, Costachi Hurmuzaki, care era
să se așeze în curând, ca advocat și ca 0111 politic, în Moldova,
își oferă colaborația, iar Basarabia este represintată prin har­
nicul imitator al literaturii rusești contimporane, și printr’însa
al literaturii francese romantice, Costachi Stamati, și prin sme­
ritul fabulist loan Sârbu. Kogălniceanu strecoară critici poli­
tice, vorbind de prigonitul Mitropolit al Moldovei Iacov din
secolul al XVIII-lea. pe o vreme când Mitropolitul Veniamin Cos­
tachi trebuia să-și părăsească »Scaunul, de pe urma măsurilor
și presiunii lui Mihai Sturdza, iar prefața lui la „Coliba lui
moș Totna’ , vestitul roman al scriitoarei americane, care atât
a contribuit la desființarea sclăviei, Beecher Stowe, dădea ea
însăși destule idei de reforme pentru ca reproducerea în re­
vistă să fie întreruptă. Noii economiști, scriitori de drept,
autori de studii financiare și militare, istorici tineri caută să
dea revistei lui Alecsandri caracterul enciclopedic în materie
de știință pe care-1 avuse „Propășirea” de odinioară și pe care
'ț vădit căuta s’o imite. în afară însă de aceste incursii în domeniul
1 vieții contimporane—între care trebuie .să se numere satira
puternică aiul Costachi Negruzzi în nuvela sa „Alexandru Lă-
pușneanu”, care presinta boierimea așa de vrednică de cruzi­
mile strașnicului Domn, și atacurile lui Ralet împotriva sla­
vismului, care se vedea cât de colo că echivala cu influența
rusească pe care o lovia și reproducând cântecul „Prutule, râu
blestemat”,—însemnătatea cea mare a „României literare” este
afirmarea încă odată, cu toată puterea prin originea culturii
colaborator, prin caracterul general românesc al scrisului lor,
prininteresarea de o potrivă la problemele care interesau Roniâ-
nimea întreagă, a acestei tendințe de unitate a căni mărturisire
devenia una din necesitățile cele mai mari în momentul când
soarta Buropei orientale era pusă în discuție de pe urma răz­
boiului biruitor contra Rusiei, purtat de Napoleon IIT, ocroti­
tor din principiu al ideii de naționalitate.
____ 2^___ N. IORGÀ. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 105

Ca un complement științific s’ar putea considera publi­


carea de la 1851 [3 a foii societății de medicină, Foaia So­
cietății de medici și naturiști din Principatul Moldovei, al carii
harnic redactor a fost doctorul Vârnav (1).
Secretariatul de stat a oprit revista lui Alecsandri printr’un
ordin din 6 Decembre 1855. Nu se știe exact de ce, cu toate că
el crede cum că două rânduri de la sfârșitul unei cronice despre
apropiata desființare a „șerbiei celei albe” ar fi provocat a-
ceastă măsură. Ar părea curios însă, căci în acest moment
încă Mihail Kogălniceanu căpătase voia de a face să apară,
încă de la i-iu Octombre 1855, un mare ziar, vădit cu un carac­
ter mai îndrăzneț: Steaua Dunării,.
Articolul-program al lui Kogălniceanu arată de la început
care este scopul noii publicații ■ să represinte, față de problema
viitorului Principatelor, curentul cel nou care izbândise prin
victoria aliaților împotriva Rusiei, de care Rusie însă, cum se
știe, foarte multă vreme el însuși fusese legat prin simpatii pe
care le credea motivate de desvoltarea istorică a legăturilor
noastre cit dânsa., ,Țelul politic al Stelei Dunării“, zice el, „este
de a ținea pre publicul român într’ocunoștință lămurită și conti­
nuă, nu numai despre întâmplările cele mai importante ale zilei,
dar tot odată și despre spiritul și tendințilc marilor luptători.”
Titlul chiar arată că este vorba de o foaie care, lăsând deocam­
dată de o parte planul cu mult .mai larg pe care și-1 forma­
seră două generații 111 ce privește unitatea politică necesară
poporului român, vrea numai să susție interesele momen­
tane la Dunăre ale părții din nația românească așezată
pe aceste plaiuri. Este vorba, firește, de ,.politica seculară a
Românilor”, care este o ,..politică națională”, dar aspirațiile
momentului sunt întrerupte, potrivit cu singurele posibilități
care se oferiau, în această formulă, care se găsește ’n același
alineat: ,,autonomia Principatelor, unirea Principatelor”, evi-
tându-se pentru moment chiar si ideia, pe care censura, de
sigur, n'ar fi lăsat-o să treacă, a neatârnării acestor Principate
unite. Pentru a nu supăra pe nimeni se adăugia că, de și inima
noastră aparține Puterilor biruitoare în războiul Criineü, cu
toate acestea nu se refusă sprijinul „oricării Puteri” care ai

,1) Articolul inieu despre dânsa, în Revista istorică pe 1919.


N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

consimți să colaboreze la triumful aspirațiilor românești, și se


precisează astfel că aceste aspirații nu pot jigni pe unii ve­
cini cari vedeau prea clar din partea lor ca să acorde încredere
acestor asigurări de moment. ,,Un popor omogen de cinci
milioane—înțelegem numai populația ambelor Principate — ce
secoli întregi și prin atâtea catastrofe și-au păstrat existența și
istoria, poporul român, poate și trebuie ca cdată să trăiască
cu însăși viața sa națională, prin singura păstrare a legături­
lor seculare cu înalta Poartă, și supt singura protecție colectivă
a Europei, care ni s’au recunoscut de către toate Puterile adu­
nate la conferintile
y din Viena.” Se înlătură orice reminiscențe >
revoluționare și orice solidaritate cu elementele care, 1a Paris,
continuau vechiul radicalism intransigent, afirmându-se, pen­
tru a păstra legăturile cu guvernul moldovenesc, că ,,politica
noastră din lăuntru va fi cu totul de legalitate și de bună rân-
duială” si, că „în mijlocul provisoriului de astăzi, trebuie să fim
către guvern cu un respect demn și neinteresat”. „Chestiunile
sociale” singure pot fi aduse înnainte, alături de marea preo­
cupare a Unirii, în momentul de față. Pentru informație mai
liberă, „Steaua Dunării” se pune la adăpostul reproducerii din
presa europeană, ale cării articole treceau fără nicio opreliște
supt ochii cetitorilor de la noi. Tonul polemic se păstrează, în
legătură cu Alecsandri, numai față de represintanții unor cu­
rente literare și culturale opuse tradiției și desvoltării normale a
scrisului bun și acivilisației românești: „dorim o literatură origi­
nală, nobilă, națională, însușită de a ni forma mintea si inima,
o literatură de care să ne putem făli înnaintea străinilor”.
Se făgăduiește războiu de moarte „pacotilei de versuri fără
poesie, de romane traduse și de tratate anabatistolimbistice
(sic)” a „celor mai multi din scritorii noștri de astăzi”.
Pentru a comunica și cu publicul apusean, de a cărui părere
atârna atât de mult, partidul național din Moldova, care avu
atâta inițiativă în mișcarea Unirii, publică alături de „Steaua
Dunărți” în românește, începând delà 14 Iulie 1856, o foaie deo­
sebită, în limba francesă, L’Étoile du Danube, având ca re­
dactor probabil pe Teodor Codresctp care, împreună cu D. Guști,
aveau tipografia în care apărea aceastălaltă publicație și care
continua întreprinderea „franțezo-română” a lui Adolf Berman,
în „l’Etoile du Danube” s’au tipărit de atâtea ori articole
N. lORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 107

de cea mai mare importanță pe care apoi comitetul unionist le


făcea să treacăînnaintea diplomaților și ziariștilor Europei apu­
sene. Cum, de la o bucată de vreme, censura punea piedeci ti­
păririi acestei foi, care putea să ajungă periculoasă pentru anume
interese, adausulfranc.es al „SteleiDunării" se oprește la 20 Sep­
tembre din acest an 1856 pentru ca, peste câteva săptămâri,
(4 Decembre) să reapară la Bruxelles, unde, cu jertfe din cele
mai mari, ea se tipări timp de un an jumătate, până la i-iuMaiu
1858, supt conducerea fratelui lui loan Ionescu de la Brad, Ni­
colae,— bel unul din elevii Academiei Mihăilene si ai învătămân-
tului superior moldovenesc, care și-a început lunga carieră poli­
tică prin îngrijită redactare, în capitala Belgiei cu tipar liber, a
acestui monitoriu de propagandă al partidului unionist dm
Moldova. Asociat cu câte un prieten de acolo și primind foarte
adese ori articole gata făcute din Iași, împreună cu gal­
benii mult așteptați ai subscripției câtorva membri mai bo-
gați ai partidului, ,,1’Etoile du Danube" a îndeplinit rolul
său cu cel mai mare succes, și astăzi încă lămuririle și răspun­
surile sale pentru opinia publică din Occident pot servi drept
model, atunci când, din nou, în împrejurările atât de mult
schimbate ale Europei moderne, e de cea mai mare importanță
ca nimic din ceia ce ne privește în marile organe ale presei eu­
ropene să nu rămână fără comentariul, complectarea și, even­
tual, întâmpinarea necesare (1).
Și trebuie să adăugim: în această operă atât de folosi­
toare se tinea
y samă necontenit si > de acțiunea
> care se desfă-
șura la București, publicându-se scrisorile trimise de-a dreptu-
acolo, scrisori care formează și astăzi un foarte interesant ma­
terial de informație, chiar dacă forma era așa de defectuoasă,
ca de pildă în aceia care începe astfel: „Notre gouvernement
continue à faire de la compression" (2).
Pe când un pribeag de peste Nistru, Basarabean de origine.
Bogdan Hâjdău (Hajdeu), fiu și nepot al unor oameni de o
cultură superioară, descălecând la Iași cu netăgăduite ambiții
de Domnie, întemeia îndată, cu o grabă care nu-i îngăduise
(1) Foarte n'ulle din articolele ae<-sl;e' loi rare au fost reproduse in
Actele și Documentele Iu: I). A. Sturdza, vol. IV și altele.
(2) Sturdza, loc. cit., IV. p. 9-10. De articolele strecurate în presa apu­
seană mă voiu ocupa in Revista istorică, pe basa Cercetărilor de curând
făcute ia Paris.
108 N. IÖRGA. —ISTORIA PRESEI ROMANE __

încă a deprinde usagiul lesnicios al limbii românești, JFoaia


de Istorie română (ortografia chiar a acestui titlu este cu to­
tul personală), ca să dea, alături de însemnări istorice și lite­
rare, care se continuară în noua sa publicație „Din Moldova”,
și oarecare material poetic, din condeiul tinerilor cari răsăriau
atunci, un altul din ajutătorii în ziaristică ai mișcării pentru
Unire, V. Alexandresco(Alexandrescu Urechiă), începe, în timpul
când era director la Ministeriul Instrucției din Moldova, cu
sprijinul lui Kogălniceanu, care se ocupa numai de literatură, îm­
preună cu multi colaboratori noi, noua sa revistă Ateneul Foman,
care câștigă momentan, dar nu poate reținea spiritul neastâm­
părat al lui Hâjdău, care iscălia acum Bogdan P. Hajdeu.
Revista n’a ținut decât din Septembre i860 până în De­
cembre 1861, pentru ca titlul să fie continuat mai târziu la Bucu­
rești, în 1866—69, supt o altă conducere.
Atâta poate să deie în acest timp Moldova. Este de sigur
prea puțin-, și spiritul moldovenesc, mai cumpănit în tratarea
problemelor politice și aplecat către un tradiționalism fără de
care radicalismul desfrânat duce la prăpastie orice societate,'
ar fi avut o misiune de. îndeplinit în crearea acelei noi di­
recții românești de care și în materie de presă trebuia să fie
condusă noua societate.
în Mart 1857 moartea Caimacamului Moldovei, Balș, făcea
ca represintanța domnească să cadă, potrivit cu anumite in­
terese turcești, în mâna ginerelui poetului Costachi Conachi și
fiului fostului locotenent de Domn din 1821, Nicolachi Vo
goridi, care, servind pe stăpânii săi din Constanținopol, era
gata să săvârșească orice acte de înșelătorie și brutalitate numai
să ajungă la scopul pe care-1 avea mai presus de toate îtmaintea
ochilor: instalarea lui pe tronul lui Ștet’an-cel-Mare. Evident că,
atunci când el pregatia faimoasele sale alegeri, Vogoridi nu era
dispus să lase a se continua acea presă relativ liberă de pe vremea
lui Grigore-Vodă Gliica, acum retras și el la Paris și care, lu­
crând în felul său pentru causa Unirii, se rostia cu atâta energie
în chestia Unirii Principatelor, de și aceasta însenina dărâmarea
ambițiilor sale proprii. Așa fiind, dacă din partea Căimăcămiei
moldovenești nu se puteau lua niciun fel de măsuri contra foii
de la Bruxelles, de și a fost șicanată și ea de mai multe ori prin
N, IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 109

intervențiile diplomației otomane. „Steaua Dunării" a trebuit


să se lovească nu odată de apropiata supraveghere și chiar de
interdicția de a apărea a noii cârmuiri. Aceiași soartă trebuia
să o aibă, de și se ținea pe un teren mai mult cultural. ,,Zimbrul"
tinerilor, care, de la începutul lui Novembre 1858, iea ca titlu,
pentru a învedera încă mai bine că înțelege a servi causa unio­
nistă, pe acela âeZimbrul și Vulturul. Aceastălaltă publicație
avuse să sufere de alminteri o suprimare la începutul lui 1851,
o a doua în Februar al anului următor pentru ca să reapară
numai în Ianuar 1855 și apoi, chiar supt Caimacamul Teodor
Balș, în Septembre 1865, schimbându-se legea presei, să-și
vadă oprită apariția.
O nouă fașă se deschide pentrrr presa moldovenească
abia către sfârșitul anului 1858, când, precum e cunoscut, după
o lungă trudă, alegerile moldovenești fură casate supt presiunea
lui Napoleon al III-lea, care amenințase a lăsa Constantinopolul,
ocrotit de dânsul, fără represintație diplomatică francesă. Î11
aceiași zi, la r-iu Novembre 1858, reapar ambele foi. Kogălni-
ceanu, din partea lui, nu dă o explicație mai largă a întreru­
perii ziarului său, pe când redactorii ,,Zimbrului și Vultu­
rului”, Iancu Codrescu și Vasile Alexandrescu (V. A. Urechiă),
se rostesc limpede contra oamenilor cari, cu doi ani înnainte,
dăduseră o lovitură îndrăzneață și hotărîtoare libertății tiparului
în Moldova: ,,de la o margine a țerii la alta oameni de toate ■
partidele și de toate colorile au condamnat această flagrantă >
încălcare a dreptului și a legalității”. Astfel, când regimul Vo-
goridi e la pământ, ziarul înviat ,,nu poate a nu saluta cu
sinceritate restatornicirea unei ordine legale, care ni dă certi­
tudinea că țara va fi astă dată lăsată în pace de a păși liberă
pe calea ce-i este prescrisă, a se lumina asupra noii fase în care
întră și că timpii șicanei și ai arbitralității au trecut pentru a
nu se mai întoarce”.
Supt ocrotirea Puterilor europene și în margenile prescrip­
țiilor Convenției de la Paris, care termină lungul proces între
prietenii și adversarii Unirii, se poate lucra cu toată energia
pentru ca această Unire să fie îndeplinită. Ea este arătată ca
,.stindard politic” al foii din Iași, care declară că nu aparține
niciunui partid și niciunei „fracțiuni”, înțelegând prin aceasta
competițiile pentru tron ale deosebiților candidați, și osândește
îio N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

pe acei cari cred că „a organisa va să zică a incendia totul fără


distinctiune’ ’.
Atât de mult sămăna scopul pe care-1 urmăriau de o potrivă
această foaie și cealaltă, cu un mai mare prestigiu, a lui Kogăl­
niceanu, încât acțiunea lor paralelă trebuia să se confunde de
la o bucată de vreme, și, astfel, cu câteva zile înainte de alegerea
colonelului Cuza ca Domn al Moldovei și de desăvârșirea Unirii,
prin actul corespunzător al Adunării elective din București, am­
bele redacții fac să apară, anunțând această fusiune, care păstra
și un nume și celait, un apel în care se spune că necesitatea de
a ,,da bătălii regulate în față cu corupțiunea și cetele de abusuri
ce o încunjură”, precum și anumite conveniențe tipografice fac
să presinte publicului moldovenesc un singur ziar, având ca
program, pe lângă Unirea care ajunsese acum la capătul dorit,
în linia întâiu: „îmbunătățirea sorții locuitorilor săteni”, după
care veniau punctele privitoare la legea electorală, la sécula­
risa rea averilor mănăstirilor grecești, la reforma sistemului
fiscal, la introducerea stării civile și la o „viitoare revisie a Con­
stituției”, adăugindu-se, neapărat, toate cerințile de principii
cuprinse în Declarația Drepturilor Omului din 1789. Cu acest
prilej se alipește la redacție un om de un mare talent, de un
nobil suflet, care era menit în curând să aibă câtăva vreme
Ministerul Instrucției Publice în Moldova, Vasile Mălinescu. Cu
această presă liberă și cu continuarea foii lui Asachi era să între
Moldova în noul regim al lui Alexandru Ioan I-iu.
„Foaia politică și literară” a lui C. Gane, Patria, care
apare între Novembre 1858 și Octombre 1859, n’are mai multă
importanță decât bătrâneștile versuri ale editorului ei.
în ceia ce privește Muntenia, întoarcerea, dorită atâta
vreme, a șefilor mișcării de la 1848 trebuia să însemne în rândul
întâiu apariția unui energic organ de presă. Era cea mai nerăb­
dătoare aspirație a lui Rosetti, născut ziarist, care râvnia mai
mult decât orice să aibă un organ popular, prin care să lu­
creze, în vederea alegerii Domnului ca și a noii orânduiri a țerii,
pentru triumful ideilor sale, rămase republicane în fond, cu
toată adesiunea, care nu putea lipsi, la stăpânirea și în Bu­
curești a Domnului' moldovenesc ca represintant al Unirii ne­
cesare.
____________ N, IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE___________ 111

încă din Decembre 1854, supt regimul celei mai aspre apă­
sări străine și al reacționarismului celui mai strict, se încercase
însă o foaie pe care Kogălniceanu a denunțat-o ca fiind , .spri­
jinită de casele cele mari de negoț din București”, iar spiritualul
pamfletist Orășeanu o stampilă ca ,,tulburată de vântul cio­
coismului” (1).
Redactor era un G. R. Bossueceanu, care-și preface pu­
blicația bi-hebdomadară, întreruptă la începutul lui 1855, ca
să fie reluată în Decembre 1856, în_SecoZwb „jurnal politic-co-
mercial", pentru ca apoi, titlul de Timpul să fie reluat.
Redactorul de căpetenie, într’o fașă mai înaintată a
acestei foi, care și-a atras, pentru o reproducere dintr’o foaie
parisiană, suprimarea din partea Căimăcămiei tolerante aȚerii-
Românești, esteP. Grădișteanu, care începuse cu bucăți poetice,
cele mai multe cu tendință de satiră contimporană. Bossue­
ceanu, zis și Ilariu, pentru că „numele Ilar ' e identic cu numele
Bossueceanu”, avea de alminteri și ambiții literare, cărora li
■consacra „Albumul Ditterariu” din 1856—7. Publicația politică
n’avea mai mare valoare decât aceasta din urmă și, în transfor-
mările-i ulterioare, ea n’ajunse niciodată să găsească un pro­
gram și, ceia ce e mai prețios decât dânsul, o garanție morală.
O altă întreprindere muuteană, Patria lui Nenovici, „po­
litică, literară și industrială”, cu multi colaboratori, între cari
poetul Crețianu, apare ’n 1855 în foarte bune condiții tehnice
dar întrebuințând o limbă în care inovațiile străme copleșiau
tradiția literară.
Cel d’intâiu număr din ziarul politic, comercial și literar al
lui Rosetti apare la y August 1857 pentru a dura până la 6
dulie 1864. Alții însă-i luaseră înnainte și supt raportul pro-
'pagandei radicale, căci, supt blândul regim al Căimăcămiei
fostului Domn Alexandru Ghica, doritor de a-și câștiga prin
popularitate Scaunul pe care-1 pierduse odată prin intrigile Ru­
siei, un tânăr boier, care nu fusese străin de mișcarea de la 1848,
Constantin A. Krețulescu, în înțelegere cu însuși cumnatul
lui C. A. Rosetti, funcționar o bucată de vreme la consulatul
engles, B. Grant, pornise, la 6 Februar 1857, ziarul Concordia,
al cărui titlu chiar arată aplecări, mai curând pașnice, de soli-
(1) N. Iorga, Istoria literaturii românești în veacul al XlXZea, III,
p. 249 și urm.
Î12 N, IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE J

darism politic. Lui Rosetti, după propria sa mărturisire din


articolul-program, i se propusese a primi direcția acestei foi.,
care-și încetează apariția trei zile înainte de publicarea
■-> celui d’intâiu număr din „Românul”. Krețulescu, „mâhnit
de feluritele piedeci cu care luptase în curs de șase luni”,
îi cedă bucuros locul, dar represintantul ideii radicale era de
părere că o operă nouă trebuie începută, că, pentru a întrebuința
expresia sa, „Sentinelele trebuiesc schimbate”. Ascunzând
puțin ideile sale și mascând temperamentul care-i face origina­
litatea, redactorul noii publicații politice se pierdea, în mani­
festul său către public, în rostiri mai curând fade despre faptul
dacă oamenii sunt numai „de o potrivă” sau și „semeni”, ceia
ce tăgăduiește. El vorbia de necesitatea culturii și punea margeni
„libertății propășinde fără sfârșit”, afirmând, pentru liniștea
publicului, că aceasta nu înseamnă „desfrânarea, nebunia, de-
șuchiarea, nesupunerea la legile naturale și sociale, călcarea da­
toriilor omului către sineși și către ceilalți și ruperea acelor
legăminte fără de care societatea ca și familia nu poate trăi” ;
din potrivă: adevărata libertate pretinde „datorii și jertfe, dulci
în adevăr, dar mult mai mari, mai strânse și mai trainice decât
cele impuse de despotism”. Ignorând clasele, Rosetti face și el
un crez de solidaritate națională, spunând că atât lucru știe: „o
nație de nu mai știu câte milioane de frați, dintr’al căror trecut
vom căpăta faptele cele bune, devotamentul, eroismul, .limba,
tot în sfârșit ce ni va putea servi drept sprijin și lumină pe
calea cea întinsă a viitorului, ce o vedem frumoasă, mare și
lucie înaintea gintei române”. Crede de sigur în nevoia Unirii și
a prințului străin, dar, cum partidul roșu, pe care-1 represinta,
se gândia la alegerea ca Domn muntean a lui Nicolae Golescu,
redactorul çoarte practic în formele cu care îmbrăca radica­
lismul său, nu uită să insiste pe larg asupra faptului că el știe
foarte bine cum că „adesea lucrarea de mâne nu e bine a o
întreprinde astăzi” și că nu se cade a „confunda aratul cu să-
mănatul și săpatul cu culesul”, că „în politică, ca și în agricul­
tură, trebuie mai întâiu.săari, să semeni și-apoi să culegi, și, ca
și în agricultură, fiecare din aceste lucrări își are timpul și
ziua sa”.
Intru cât aceste păreri erau să fie urmate consecvent,
aceasta se va vedea îndată. Pentru moment, timp de câteva
' __ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ______ 113

luni de zile, „Românul” duce, într’un ton puțin cam dogmatic


și pretențios, asămănător cu acela din „Republica română” de
la Paris și de la Bruxelles, o acțiune întru toate solidară cu
aceia a foilor partidului național din Moldova, consacrându-și
activitatea în rândul întăiu pregătirii publicului pentru alegerile
ce erau să urmeze. „Privilegiații”, dușmanii cei mari ai parti­
dului, erau atacați fără cruțare, într’un stil pe jumătate liric,
pe jumătate popular. Ca probă, această comparație într’un
număr din Octombre 1858: „mumă, al cării sân cu lapte curge
ca un izvor fără sfârșit și fiii tăi flămânzi zbiară de foame ca
vițelul închis în coșar, pe când mâini străine îți stoarce țâțele
până ce nu mai curge decât sânge”. E un stil în care se re­
cunoaște și romantismul poeților de pe la 1840, de la Boliac
prin Cătină la Rosetti el însuși, și familiaritatea stilului unui
Eliad, și cunoștința presei de lungi expuneri teoretice pe care o
afecționau Francesii de pe vremea Domniei lui Eudovic-Filip.
Cu mult mai multă coerență în idei și putință de a-și stă­
pâni materialul cules cu o puternică curiositate de student aduce
I. C. Brătianu, ca și în publicațiile clandestine apărute în Apus
pe vremea emigrației, în explicațiile sale către același public, pe
care unul ca și celait izbutiră să îl cucerească ’n foarte scurtă
vreme, desfășurând de sigur o acțiune, populară cu mult mai
întinsă și mai plină de succes decât a Moldovenilor, cari, aceștia
votaseră pentru unioniști mai mult din obișnuință culturală decât
din instinct pentru adevăratele interese ale patriei. Niciodată în
Iași nu se puteau întinde polemici așa de total neînfrânate cum
a fost, de pildă, aceia pe care Rosetti a purtat-o împotriva lui
Grigore Gliica, fostul Domn moldovean, reproducând filipica
energică a lui Bataillard, un prieten frances de la Paris (1). Când
articolele din „Românul” purtau titluri ca acesta: „Cine își
caută un stăpân, slugă va muri”, se înțelege ușor cum lumea
din București, în care era o stare a treia capabilă de a se mani­
festa în politică, precum a făcut-o în 1848, urmăria cu atenție pe
acei cari-i vorbiau în felul ei de cutare ambiții ale adversarilor,
calificate, absolut după sistemul lui Eliad, printr’un șir de ad-
iective cum sunt cele care urmează: „desmățate, desonorate,
arzânde, nemărgenite, nerăbdătoare, neodihnite, nesățioase, ne-

1) V. articolul mieu despre dânsul (în) Revista istorică pe 1922.


IU 2. N. hOBGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

bune, rătăcite, oarbe, nesocotite, crude, sângeroase, setoase,


scârboase, înspăimântătoare, mândre, sarbede, posomorâte,
surde, tainice, ascunse, bănuitoare”, dar și ,,lăudabile, nobile,
frumoase”. Când era vorba de „slujbulițe” și „rangulețe”, fie
care putea să-și adune experiența lui particulară pentru a con­
stata adevărul criticei, și oricine putea să urmărească argumen­
tația când ea se sprijinia pe anecdota despre „bietul Țigan
tâmpit și hodorogit de sclăvie” care se întorcea la stăpânul său
neputând să-și afle un alt rost pe lume.
în sfârșit, la 1857, Boliac pornește Buciumul, menit să
aibă o mare influență atât prin calitățile de ziarist ale poetului
liric de odinioară, preocupat de problemele sociale — ni amin­
tim poesia lui „Sila”, închinată țeranului român, — cât și prin
faptul că, archeolog și istoric diletant, redactorul introducea
studii și chiar prețioase izvoare istorice ’n publicația sa, în
vremea ei de la început, căci „Buciumul” a fost reluat în Decem­
bre 1862 ca să dureze aproape doi ani de zile, până ce e în­
locuit prin Trompeii Carpaților (i-iu Mart 1865—1877).
Apăra, cum scrie jm titlul său chiar, „autonomia, unirea și
principele străin”. E vorba de o publicație „parisiână”, în sensul
celei de la 1851, la care se adună tot tineretul neîntors încă în
țară, nu numaidecât revoluționar, chiar și Vasile Alexandrescu,
care opune în curând, în același an 1857, altă foaie, în capitala
Franciei, Opiniunea.
Boliac apăsa, și cu dreptate, date fiind divisiunile nenoro­
cite dintre Românii din Paris, asupra faptului că nu e vorba
de nicio persoană, de nicio grupare, ci numai de o manifestare
de solidaritate a Românilor din străinătate, cari „profită de o
mai mare libertate” și cari „pot proclama de față lucruri care
nu se pot spune decât pe acoperite în capitalele românești”.
Numerele puține ale acestei foi se întind de la 10 Martie la 3
Maiu 1857.
„Opiniunea“ ea însăși nu trăiește decât tot din Martie
până în Maiu, sprijinită pe colaborația unei părți din colonia
română de la Paris. Ea avea un caracter hotărât panromânesc
și se feria de orice legături exclusive cu un singur partid. Una
și alta din aceste publicații periodice merită atenția prin spi­
ritul sănătos care presidează la întemeierea lor.
N.IÖRGA — ISTORIA PRESEI RÔMÂ.NÈ _____

Colaborația literară la foaia lui Boliac este foarte bogată,


și am reprodus aiurea bucăți interesante din versurile care s’au
tipărit acolo (i).
Se afirmă că tot în 1857 a apărut la București Con­
știința națională. Mult mai mare importanță a câștigat însă O
Æpafcfe’Æ-Jui C. Bozianu, care avu o foarte scurtă durată, c
O reproducere din ,.Daily News” după ,,1’Btoile du Danube”
aduse o întâie suprimare. Foaia, reapărând la i-iu Septembre
1857, a fost de aproape urmărită de censură până când i puse
capăt.
De un ordin absolut superior, presa moldovenească n’avea,
tocmai prin aceasta, aceiași influență într’o lume unde, pe
lângă altele, clasa mijlocie lipsia aproape cu desăvârșire, iar
cea de sus n’avea nevoie de prea lungi expuneri sau comparații
populare pentru a înțelege unii datoriile lor, iar alții interesele
lor materiale. Mai marea vitalitate a presei muntene se arată
astfel îndată, și ea va fi menținută în tot decursul Domniei lui
Cuza-Vodă.
Ar fi să se ignoreze o parte din propaganda ideilor politice
în principatul muntean dacă nu s’ar releva că Bliad el însuși,
căruia vârsta nu-i potolise dorința de a juca un rol hotărîtor
în țara care cuprindea atâtea din resul țațele muncii lui culturale,
a participat și el la frământarea spiritelor în epoca Unirii. De și
lipsit de prieteni și incapabil de a-și forma un partid care să-1
sprijine, el nu dă un ziar al lui (2). Nu-i lipsiau simpatii aceluia
care păstra un plăcut ton popular în expunerile sale, chiar atunci
când urmăria scopuri nedrepte ; dar trebuie să se adauge că
atitudinea sa, din cale afară de prietenoasă Turcilor, precum
și oposiția la causa Unirii și mai ales la domnia prințului străin,
-determinată de anumite speranțe la care credea că are dreptul,
îi înstrăinaseră foarte multe din prietenii. Totuși el dă o urmare
publicațiilor francese de la Paris în anul 1850—1, lovind fără
cruțare, cu o răutate care-1 desonorează adesea, chiar dacă el
era convins de adevărul acusațiilor pe care le aducea, în foștii
săi tovarăși din 1848, cari nu sunt altceva decât „sarsailii” în­
țeleși cu Rușii în timpul revoluției chiar, tovarășii anarhiștilor
(1) Istoria literaturii românești in veacul al XlX-Zea, III, pp. 250—2.
(2) V. G. D. Scraba, Joan 'Heliade Radulescu, București. 1921 (Biblio­
teca Emil Socec).
_H6N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

de pretutindeni, cari nu fac decât, fără morală, fără tăiem


fără patriotism, să puie țara în primejdie pentru a ajunge 1 i
scopurile lor ambițioase.
Filosofia francesă din anumite cercuri mistice, pe care și o
însușise la Paris, pe timpul petrecerii ca exilat, dădea, alături
cu nesfârșita lui vervă plebeiană, material pentru ciudatele al­
cătuiri în care găsești ceia ce nu cauți și ceia ce cauți nu găsești
mai niciodată, care se chiamă „Echilibrul între antitese“, dir
care partea întâiu e „Isahar sau liberatorul, scriere socială
politică și literară”.
Ea această apariție periodică se adaugă un șir întreg de
broșurele despre a căror răspândire în anume cercuri anti-ra­
dicale putem fi siguri, ca: ,,încă odată Progresul, Conservațiu-
nea și adunarea generală și altele”, din 1840, ori, în anul următor
„Procesul general între două horde și națiunea sau Spoiții cu
roș și alb, mister în două acte”, trebuind să continue apoi cu
,,Votul-răzvot universal” din 1863, cu „Unirea și unitatea”, pe
care, în legătură cu anume nemulțumiri moldovenești, o face să
apară la Iași în 1864, cu „Proprietari și săteni, în Basarabia ca
și în Bucovina, cum îi va da domnul Kogălniceanu”, în care se
îndreaptă 'n contra reformei celui mai însemnat bărbat de
Stat al epocei sale, etc.
Retipărirea „Curierului de ambe sexe” n’are firește decâț
numai scopul de a susținea existența dificilă a unui om pe care'
societatea contimporană nu-1 știuse menținea pe singura linie
în care talentul său de polemică și dorința lui de muncă ar fi
putut să fie necontenit folositoare (1).

(1) Ediția a doua a „Curierului de ambe sexe“ a apărut în 1862—4.


N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 117

CAPITOLUL, V.
PRESA ROMANEASCĂ DUPĂ UNIREA
PRINCIPATELOR

A începutul noii Domnii, Bolintineanu, care a fost poate


singurul cu adevărat devotat al lui Vodă-Cuza, s’a crezut
dator să dea un nou organ de publicitate, în care să nu se
întâlnească nimic din escesele și dihoniile trecute. Cu asemenea
sentimente apare, la 28 Ianuar 1859, București, ziarul Dâm-
bovița, deci într’un moment când alegerea și în București
a~Doninului moldovean se înfăptuise. Se afirmă de la început
că grija ,,,naționalității” nu trebuie să excludă reforme ime­
diate, — „între naționalitate și instituțiile dinăuntru se află
atâtea legături, încât una fără cealaltă nu poate să existe”, —că
astfel privilegiații, în cari lovise atâta vreme „Românul”, trebuie
să renunțe la ideia că România nouă se poate sprijini pe drep­
turile lor de odinioară. Desideratele constituționale, ca acelea
care se întâlnesc pretutindeni și care formau basa de propagandă
a lui Kogălniceanu, cu adausul, potrivit pentru cântărețul lup­
telor de odinioară, al „măririi oștirii române”, formează progra­
mul acestei noi publicații.
Gazeta, de liniștită discuție a problemelor curente, dar
și, date fiind împrejurările, nu fără o notă polemică personală
din când în când, nu putea concura însă popularitatea tot
mai mare a „Românului”. Pe de altă parte, cum.în guvernele
României unite partidul radicalismului roșu nu și-a aflat rolul
la care credea că are dreptul și pentru care pledau silințile în-,
delungate în spre ■ înscăunarea noii ordini de lucruri, Rosetti
11«_____________ N. IORGA, — ISTORIA PRESEI ROMANE

își luă tot mai mare avânt în lupta împotriva lui Cuza-Vodă,
în care descoperise prea răpede un „tiran”, chiar dacă „tira­
nul” urmăria înainte de toate realisarea eroică a programului
de la 1859 și dădea țeranilor acea bucată de pământ pe care nu
li-o putuseră câștiga, măcar în teorie, republicanii din 1848.
Măsurile luate de censură contra foii de tot mai îndâr jită opo-
siție erau potolite de spiritul Domnului, în care toleranța era,
totdeauna, amestecată cu un oarecare despreț. De aceia supri­
marea din Septembre 185g pentru motiv de ..violență a ar­
ticolelor sale, violență incompatibilă cu demnitatea sa și cu
menținerea ordinii publice”, n’a fost menținută, și s’a trecut
cu vederea chiar peste răspândirea în public a numărului care
explica această oprire.
în jurul ziarului care urmăria, fără să se ascundă, o totală
răsturnare a situației politice, se alcătuiește peste un an o so­
cietate pe acțiuni, cu capitalul de 7.000 de galbeni, care cuprinde
între alții pe Ștefan Pherekyde, pe Ion Marghiloman și Iacob
I,obel, Rosetti primind 4.000 de acțiuni în schimbul dreptului
său de proprietate și rămânând să conducă trei ani de zile foaia
fundată de dânsul. Programul rămânea tot așa de complect și
de mare ca și la început. „Ziarul „Românul” va urma a susținea
principiul progresului, a apăra libertatea individuală și consti­
tuțională, a combate toate abusurile, a fi organul comerciului
și industriei și a se ocupa în genere de toate chestiile vitale ale
țerii. Credincios devisei sale, va împinge necontenit la desvol-
tarea inteligență, la îmbunătățirea stării sociale, la înființarea
instituțiilor de progres, la înflorirea culturii intelectuale și ma­
teriale, cu un cuvânt la înnaintarea civilisației.” Se va recu­
noaște că nu putea făgădui mai mult.
Urmărit de .aproape de către censura Domniei pământene,.
„Românul” fu din nou suprimat în Iulie 1864, „pentru neîm­
păcatul resbel ce declarase guvernului și pentru violența arti­
colelor sale”, desfijrițându-se și societatea pe acțiuni. Dâr, ime­
diat după aceia, Rosetti reapare ca director al noii foi Liber­
tatea, ziar popular de 24 parale numărul și 128 lei vechi abo­
namentul pe an. loan Fălcoianu ascundea persoana revoluțio­
narului delà „Românul", și censura întrebuința aceiași formulă
pentru o nouă suprimare, încăîn aceiași lună Iulie, după o critică
împotriva budgetului, care era și „vicleană” și „înspăimântă­
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 119

toare pentru țară” în 1865 iată-1 din nou pe Rosetti în fruntea


unui ziar, Conștiința națională, al cării preambul este de o lungime
deosebită pentru a spune ce garanții oferă ,,cei șaptesprezece ani
ide dovezi” pe cari-i poate aduce pe terenul publicisticei. Vor-
bindu-se de nestatornicia convingerilor, se făceau ironii pe so­
coteala Domnului însuși și a sfetnicilor săi, cari meritau, după
scriitor, să fie puși alături cu acei cari, ,,schimbând religiunea
lor politică, une ori s’au văzut călcând jurămintele lor cele
mai solemne, legile cele mai fundamentale, negreșit cugetând
c’o fac pentru binele public”. Contra acestor adversari el afirmă
neschimbarea convingerilor sale, pe care le credea biruitoare
pretutindeni: ,,convingerea a devenit atât de mare, atât de
sfântă, încât, chiar dacă națiunea întreagă, după cea mai liberă
și matură desbatere, s’ar declara în contra, supuindu-mă firește
verdictului ei în toate relațiunile mele sociale, tot mi-aș păstra
conștiința și-aș face ceia ce ea însăși a făcut în conștiința-i în
fața baionetelor Rusiei și Turciei: „Aș ridica mâna mea spre
cer și-aș zice : Aceste idei sunt fără de moarte.” Urmând pe Rous­
seau, el afirmă că „societatea n’are drept asupra sufletului
omului, și, reciproc, individul are drept a nu se supune în
conștiința lui, când chiar națiunea întreagă i-ar lovi-o”. E
sigur că, odată, noua conștiință publică-i va da dreptate și e
hotărît să ducă cea mai intransigentă luptă pentru a izbândi,
ceia ce i se pare mai presus decât orice, libertățile publice, fără
a se întreba, firește, dacă ele se pot întemeia pentru moment
în țara care avea nevoie, înainte de aceasta chiar, de asigurarea
națională.
în chiar anul 1865 și această foaie era suprimată în
lupta necontenită care se ducea între cele două concepții și,
puțintel, și între cele două grupe de interese.
„Românul” trebuia să reapară sincer, supt numele său cel
vechiu— „ConștiințaNațională” purta anul al IX-lea și afirma
astfel continuitatea sa cu foaia suprimată, - nun:ai după suc­
cesul loviturii din Februar 1866 împotriva omului care stătea
în calea unor tendințe pe care el însuși le aprobase numai în
parte și cărei se păreau, cu vechiul lui bun simț moldovenesc,
zădarnice și deci stricătoare, ea orice lucru nerealisabil în
momentul istoric prin care trecea nația româneasca.
'~° N, IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

Presa din Moldova nu oferia pe departe acest caracter de


pasionată luptă. E un alt temperament local și de aici un alt ca­
racter al ziarului care, ca și în epoca precedentă, nu întâlnește în
public sprijinul pe care Rosetti-1 putea aștepta de la acele
câteva mii de negustori și profesioniști liberi ai Bucureștilor și
principalelor orașe din România de dincoace de Milcov.
Dacă „Românul” a învățat publicul cu problemele con­
stituționale și a introdus în limbagiul lui obișnuit terminii de
polemică politică curentă, ceia ce trebuie să se considere de
sigur ca un foarte mare merit al său, adaus pe lângă acela al
unei sincerități netăgăduite și al unui mare entusiasm de luptă
în serviciul unor idei evident nobile, în schimb Vasile Boerescu,
al cărui rol se precisează tot mai mult, aducea în Naționalul,
.Jurnal politic-comercial”, ceia ce ar însemna astăzi „de po­
litică și economie politică”, cu totul alt orizont și altă stăpâ­
nire de sine însuși, care putea să suplinească o vervă de care,
și ca orator și ca scriitor politic, acest represintant de samă al
generației delà 1848 nu s’a împărtășit în aceiași măsură cu ra­
dicalii contimporani. Asociat cu Aristide Pascal, la i860, și cu
un loan Bălășescu, apărătorul de odinioară, la Paris, al drep­
turilor Principatelor creiază o foaie ’n care, pe lângă articole
chibzuite, se face un larg loc literaturii și culturii în general,
fără a escepta teatrul, pentru care colaborator este Nicolae
Pilimon.
Curierul Principatelor Unite al ministrului N. Krețulescu,
acela pe care-1 găsi complotul din 1866, nu se putea bucura,
din causa caracterului său oficial, de trecerea la care ar fi fost
îndreptățită o publicație pornită din convingere, iar Reforma
lui I. G. Valentineanu, ziarist plin de iubire pentru meseria sa,
trecu prin avertismente și suprimări necontenite (dădea și un
număr în limba francesă la 1865) fără să fi putut trage o brazdă
proprie în desvoltarea ziaristicei românești.

în sfârșit censura a lovit aspru, cu suspendare, o lună în­


chisoare și 150 lei amendă, pentru ca, pe urmă, după obiceiul
lui, Cuza-Vodă să grațieze pe vinovat, ciudata publicație din
Iulie i860 a lui Constantin G. Florescu, care poartă titlul de
Aripile furtunoase și a provocat, prin articolul cu titlu! semni­
ficativ „vaietul” urgiile oficialității.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE _____ UI

In ultima lună de stăpânire a lui Cuza-Vodă graba de răs­


turnare a partidelor coalisate făcuse a se înmulți numărul
foilor de atac violent împotriva cârmuirii. Orășanu apare deci
în linia întâiu de luptă cu Opiniunea națională din 1865, care
fiind suprimată după trei-patru luni de zile, e imediat înlo­
cuită cti_ Epoca. Și aceiași direcție se întâlnește la Actualitatea,
care poartă numele lui Pantazi Ghica, scriitor beletristic de o
mediocră însemnătate, care a luat parte activă si el la răz­
boiul politic al timpului.
Să nu uităm, alături de ziarele care cuprindeau articole
de luptă în prosă sentențioasă, începutul, provocat de succesul
broșurilor lui Orășeanu, pe care le cetia toată lumea în Bucu­
re ști,*al unui gen de publicistică în special potrivit pentru firea
glumeață a noastră, ziarul de glume versificate întovărășite de
la o bucată de vreme și de naive caricaturi. Cicala apare la
București din 11 Februar 1865 ca să fie răpede întreruptă,
rămânând să se continue odată cu începutul anului următor,
iar Nichipercea, în care se manifesta același suflet agresiv
al lui Hasdeu, smuls foarte adese ori de la ocupațiile sale de
filologie și istorie pentru a da lovituri adversarilor politici, își
ereiază o răpede reputație în cursul anului 1867, după căderea
lui Vodă-Cuza.
Cea d’intâiu publicație de acest fel fusese, de altfel . Țânțarul
din 1859 (Februar până la August >, resultând din colaborația lui
Nicolae Orășeanu, care nu putea lipsi, acesta fiind genul pe
care-l crease, și a lui Rosetti, care de sigur n’avea tempera­
mentul necesar pentru a sta cu distincție alături de un atât de
teribil asociat.
■în această epocă de pasionate certe, unele dintre dânsele
de un caracter absolut inferior ca ton, care au contribuit fără
îndoială să slăbească și respectul între adversari și încrederea
în instituțiile Statului, punându-se toate la îndemâna satirei
ușoare a unui Orășeanu, fără îndoială cel mai puternic polemist,
în versurile lui scurte, dintre luptătorii politici ai epocei, era
natural ca uu număr de tineri să se refugieze din nou într’o
întreprindere pur culturală, având însă, cum se mărturisește,
intenția de a atinge, prin laturea prin care le atingea Ion Ghica
la 1840, și problemele actuale, în economia politică și chiar în
12* N. IOHGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE

' elaborarea Constituțiilor moderne. Titlul acestei publicații, Re­


vista română, felul cum e distribuit materialul, participarea
unor anume elemente distinse din generația mai veche, a-
rată că, precum revista lui Alecsandri continua „Propăși­
rea”, tot astfel prin această revistă spiritul „Propășirii”
trăia în publicația periodică din București delà 1861 (în­
tâiul număr apare în April), care se adresă către întreg pu­
blicul românesc pentru a-i da o materie enciclopedică în Spi­
ritul unității neamului. Directorul, Alexandru Odobescu, aducea
prețioase contribuții archeologice. la care se adaugă studii despre
armată, despre economie politică, despre edilitate chiar, repro-
ducându-se din manuscriptele lui Bălcescu părți din epopeia
lui Mihai Viteazul, menită ea însăși să consolideze acest“simț
de solidaritate națională românească peste deosebitele provincii.
Partea adusă de Alecsandri în elaborarea culturii naționale
era relevată într’un studiu întins despre poesia populară, căreia
marele poet al Moldovei îi adusese atâtea servicii.
Cu o alcătuire mult inferioară acestei reviste începute de
Alexandru Odobescu, se înfățișase, cu puțin timp înnainte (de
la i-iu Ianuar i860), pentru a se publica până la jumătatea luî
Decembre a anului următor, o revistă în genul publicațiilor
francese ea,rileviie des deux mondes” , care ținea în curent încă
publicul european asupra problemelor cele mai însemnate ale
zilei, adăugind și un material literar de cetire curentă. Editorul
acestei publicații, care recurgea 1a sprijinul scriitorilor din toate
provinciile poporului românesc, este Gheorghe Sion, al cărui
prestigiu, cu toate vechile legături cu Bucovinenii și simpatiile
pentru Ardeleni, câștigate prin cunoștința personală cu Aron
Pumnul și cu Bariț, nu erau suficiente pentru a-1 face să ino­
veze pe acest teren. Revista Carpațtlor, „museul de depus pro­
ducte tuturor bărbaților de știință și de geniu cari vor servi spre
luminarea minții și spre perfecționarea neamului românesc”, fi'a
putut astfel să aibă dăinuire, deși între colaboratori se întâlnește
autorul „Ciocoilor vechi și noi”, Filimon, cronicarul de la „Na­
ționalul”, și chiar Odobescu, care-și începuse cariera în coloa­
nele „Românului” încă de la 1857, pe lângă valori nouă, alese c u
mai mult sau măi puțin discernământ, ca Mihail ZamfiresüU. pöct
superficial, ciripind într’un stil cu accente franco-rom âne, SâU
Gri gore Haralamb Grandèa, Macedonean, ieșit din școaÎÂ de
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 13Î

medicină a doctorului Davila și care era menit să joace un oare­


care rol, ca urmaș al lui Bolintineanu în poesie, pe de o parte, iar,
pe de alta, ca unul din cei mai harnici redactori de ziare în epoca
imediat următoare (Albina Pindului, 1868-70, 1875-6). Satira
era represintată prin versurile lui Sion însuși, care desaprobă
violența broșurilor răzbunătoare întitulate, firește, ,,Nemesis”,
ale lui Bolintineanu.
Tot după modelul ,,Propășirii” și aici, se dau articole
despre finanțe, despre reforma electorală și chiar despre
chestia țerănească, Ion Ionescu de la Brad luând din non
cuvântul pentru a susținea drepturile clasei muncitoare de
pământ. Nu trebuie uitat că Papiu Ilarian, istoricul revoluției
ardelene de la 1848, strămutat pe urmă în București, și Edi­
torul celei mai îngrijite colecții de izvoare narative privitoare
la istoria Românilor, a fost atras de revista lui Sion și a publi­
cat acolo foarte importantele sale studii despre „indepen­
dența constituțională a Transilvaniei”.
Am văzut mai sus care a fost și importanța publicației foarte
îngrijite pe care, supt numele de „Buciumul” si,,Trompeta Car-
paților”, odădu Cesar Boliac care-și închină viața întreagă unei
opere de ziaristică fără a trage dintr’însa, și din causa unor
amănunte neplăcute din cariera sa la 1848, foloase pentru o si­
tuație politică.
Să adăugim că un alt „organ politic, comercial și literar”
titlu de care, se vede, că nu se putea lipsi nicio publicație din
vremea aceia, Conservatorul progresiei al lui C. N. Brăiloiu, ajutat
de Sîmion Marcovici, oameni din generația mai veche, cu me­
rite cunoscute de toată lumea, încercă a opune intransigentei
doctrine a lui Rosetti o doctrină conservatoare care n’avea In
ea nimic din regretele și aspirațiile clasei boierești . Motto acestei
publicații este foarte deslușit: „toate politicile promit pro­
gresul, însă numai politica conservatoare vi-1 poate da”. Cuta
era epoca fusiunilbr dintre ziare, foaia lui Brăiloiu și MarcoViti
se uni cu a lui Bossueceanu în noua Unire de la 16 l'ebrlt ir
1861, al cării rol : „lupta ce trebuie să dirigem contra influen­
țelor străine care pun stavilă unirii politice a Principatelor'’
și „războiului intestin supt felurite forme”, contrare „unirii din-
nătintru a intereselor și claselor societății”, care este „cea
d’intâiu și puternică condiție pentru dobândirea unității noastre
121 N. IQRC.A. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

naționale ', putea să fie foarte important. ..Unirea morală șt


socială a Românilor”, a tuturor Românilor cleci, și nu „în utopii ’
çi „pe tărâmul practic și povățuit de principiile eterne ale
justiției și al binelui”, cu deosebit respect „față de tradițiile
ferii care constituie viața naționalității noastre”, sunt din cele
mai sănătoase principii care s’au enunțat vre-odată. „întinde­
rea unanimă din partea tuturor oamenilor de inimă și inteli­
gență spre a liniști societatea noastră turburată” era de sigur
P lozincă pentru turburata Domnie a lui Vodă-Cuza, șiBrăiloiu,
care s’a împărtășit și de putere în acest mare moment critic din
viața noastră națională, îndeplinia, potrivit cu trecutul său, o
sarcină patriotică făcând să se audă un glas care, din nenoro­
cire, a fost prea puțin ascultat față de brutalitatea guvernamen­
tală, de o parte, și de întețirile demagogice, de altă parte.
Mai însemnată însă chiar decât această colaborare a unui
Ardelean așezat în Principatele Unite este apărarea energică
a aceluiași Ardelean împotriva atacurilor violente pe care le
aducea fraților din Transilvania, prin Proprietarul român, „jur­
nal politic, literar și comercial" al unui anume I. C. Cumpă-
nășescu, Eliad, mai conservator decât totdeauna și improvi-
sându-se în apărătorul chemat al drepturilor pe care le-ar fi
având băștinașii munteni împotriva năvălitorilor veniți de
dincolo de munți. (Ziarul a apărut din Decembre i860 până
în April 1862 și el cuprinde, din condeiul lui Eliad, multe
întregiri prețioase la biografia sa și la cunoștința idei­
lor. sale).
în această luptă Sion introduce pentru întâia oară poate
un limbagiu care nu cruța nimic din meritele și reputația
adversarului, Eliad fiind pentru dânsul numai ,,un nenorocit
care se preocupă de mult timp cu confucismul politic și reli­
gios” și care se folosește, pentru a și satisface răsbunările, de
,,un organ obscur și discreditat, schimbător de coloare ca și
cameleonul, fundat numai ca să-și arunce confusia și ameste­
cătura în toate” (1).
în acest timp, Moldova, din causa acelei mărgeniri a pu­
blicului cetitor de care a mai fost vorba, trebuia să se mulță-
(1) N. lorga, Istoria literaturii românești in veacul al 'X.TX.-lea, Uf,
■pp. 288 -290.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE _ ~ 125

mească—oamenii de mâna întâia fiind în cea mai mare parte


prinși de greutățile guvernării sau de agitațiile oposiției,-—eu
publicații de a doua mână. Astfel este Tribuna Română, apărută
încă din Main în întâiul an al Unirii, supt conducerea lui Ni­
colae Ionéscu, care, cum am văzut, își făcuse experiența la
,,1’Êtoile du Danube”, și a unui Joan Deca, ofițer de pompieri,
care fu condamnat după regulamentul militar, pentru tipă­
rirea unui articol împotriva Camerei. Foaia și-a târât existența,
cu opreliștea din i860, motivată de articolul arătat mai sus,
până în 1862, apoi, după o nouă întrerupere, până în 1867.
deci până dincolo de sfârșitul Domniei lui Cuza-Vodă, fără să
fi fost în stare a înfățișa nimic din aspirațiile părții moldo­
venești a poporului românesc unit dincoace de Carpați.
Vasile Alexandrescu Urechiă, în unire cu Gheorghe Pe­
trescu, a încercat apoi la Iași, în Mart-Iunie 1861, un ziar
pentru toți Românii intitulat Dacia. Trebuie să menționăm
alături publicația pur literară a lui Romul Scriban din Ga
lăți, Dacia literară, în care se găsesc și unele versuri foarte re­
marcabile (1).
în mijlocul acestor foi de partid care urmăresc numai trium­
ful coteriei lor, trebuie să se așeze nobila inițiativă a lui I011
Ionescu, care, la 1861, continuând cu greutate mare până în
1863, începe Țăranul Român, foaie săptămânală, cu convinge­
rea că regenerarea noastră trebuie să deschidă prin reforme so­
ciale, prin emanciparea poporului și mai ales prin îmbunătățirea
stării sociale a țeranului. ,,De aceia am socotit că, pe când
toate interesele și-au creat organele lor speciale, n’ar strica să
se puie cineva și în punctul de vedere al interesului celui mai
mare decât toate și să caute a prețui lucrările ce au să se să­
vârșească în legislatura viitoare și din partea imposantei ma­
jorități a locuitorilor acestei teri, a marii mulțimi de munci­
tori cari ca și albinele lucrătoare constituie și înavuțesc Statul
român” (2).
Nădăjduiește să găsească interes în toate clasele: ,, nu numai
în casele acoperite cu paie, dar și în acele învelite cu aur și cu

(1) Titlul de Dacia viitoare al unei publicații din Bruxelles de care va


fi vorba, mai târziu, a fost reluat apoi în București de Bonifaciu Florescu»
în anul 1894.
(2) Ci Gh. Bogdan Duică, loan Ionescu de la Brad, Craiova 1922.
■w N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE Z_____

argint, și mai ales într’aceste”. Violențele de limbagiu vor fi


cu desăvârșire evitate, așa încât foaia nu trebuie să sperie pe
nimeni. Continuând articolele din „Independența” ale directo­
rului, ziarul își propune de alminteri un întreg program care, pe
lângă împroprietărirea ,,cu despăgubiri” a țeranilor și ridica­
rea lor la rangul de cetățeni cu egală îndreptățire, pe lângă
o reformă a legii electorale, cere unificarea țerii și așezarea
apărării ei pe o basă care să cuprindă și „gloatele armate”.
O foaie Țeranul, ca,jurnal agricol”, deci fără tendințe so­
ciale, apăruse, de altfel, în Ianuar-Februar 1858, și la București.
Pentru a vorbi, în sfârșit, de publicațiile speciale, contele
Scarlat D. Rosetti, care a ridicat un monument pe mormântul
lui Lazăr la Avrig și arhimandritul Clement Nicolau, amestecat
mai târziu în atentatul contra Mitropolitului Calinic, încerca­
seră un ziar bisericesc cu pretenții de reformă radicală, Eccle­
sia, în 1867. Alte încercări pentru un public deosebit n’au
importanță.
Presa ardeleauă merită să ne oprim un moment asupra
ei, nu din causa valorii polemice a publicațiilor sale, ci pentru a
caractérisa o nouă fașă în desvoltarea politică a acestei însem
nate părți din poporul nostru.
De altfel, adesea, publicațiile noi sunt, în acest timp, de
caracter cultural. Astfel Speranța, revista societății de lectură
a teologilor din Arad, la 1867-72.
în lupta națională curentul care biruie pentru moment,
dispunând de mijloacele materiale necesare susținerii unui ziar,
este acela care, în 1848, se manifestase prin ziarele, de un
naționalism atât de dubios, al lui Sigismund Pop. încă de atunci
el avuse drept colaborator pe un tânăr poet, nu tocmai capa­
bil de o desvoltare a talentului său, dar sârguincios în a-și
complecta cunoștințile de istorie literară, Alexandru Roman.
La Pesta apare Concordia, acel „jurnal politic și literar”, din Au­
gust i86x până în 1870, dând, cu un tipar pe care nu-1 puteau
egala acelea din București și Iași, un text de o formă care a,
trezit întâmpinările, lipsite poate une ori de tact, ale lui Titu
Maiorescu, când a judecat stilul a ceia ce numia el „gaze­
tele românești din Austria”.
Fără a discuta interesele pe care le servia Sigismund Pop,
N. lOKGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE U'Ÿ

putem afirma că nici supt raportul cultural, nici supt raportul


politic causa Românilor de peste munți n’a câștigat prea mult
di» truda vrednică de laudă a celor doi redactori. Roman
a căpătat, în schimbul serviciilor sale, un loc de profesor de
limbă română la Universitatea din Budapesta, pe care l-a pas
trat multă vreme, fiind, aproape o viață întreagă, deputat în
Parlamentul unguresc al unui cerc ardelean. Mai târziu, desfă-
-cându-se din legătura cu Sigismund Pop, el publică, după
același model, dar cu vădirea mai puternică a sentimentelor ro­
mânești din partea membrului Academiei Române ce devenise
el, ö nouă foaie „politică, literară, comercială și economică”,
Ftâewția, care-și adaugă colaborația lui Iosif Hodoș, tradu-
cătorul lui Dimitrie Cantemir și fost școlar âl Universității
din Padova. Publicația, care a avut o mai mare răspândire, a
ținut din lanuar 1868 până în Februar 1876.
în Ardeal chiar, ivindu-se între direcția „Gazetei Tran­
silvaniei”, a cării conducere trecuse din mânile lui Bariț în
ale lui Iacob Murășeanu, ruda poetului deșteptării neamului
peste munți la 1848, și noua Mitropolie ortodoxă din Sibiu,
în fruntea căreia stătea o atât de mare personalitate ca Andrei
Șagtma, deosebiri esențiale, căci acest prelat și distins om
de Stat înțelegea să lucreze mai mult prin dibacea întrebuin­
țare a „cercurilor mai înalte” decât prin scormonirea pu­
terilor vitale ale poporului românesc însuși, Mitropolia a
crezut că trebuie, readucând acasă la el pe profesorul Aron Flo­
rian, de loc din Rod, în apropierea chiar a Sibiiului, să publice
o foaie a sa, Telegraful Român. Bl știu să cultive, între oa­
menii la îndemâna organisației bisericești, scriitori cari, ca
5ßsariou Roman sau Zaharia Boiu și Nicolae Cristea, au
"știut să deie, măcar în cea d’intâiu epocă, viață acestei publi ­
cații, ce putea prea lesne să încremenească în stârpiciunea
oficialității pure.
De sigur însă că „Gazeta Transilvaniei”, care-și reluase de
mult apariția, represinta pentru Românii ardeleni foaia din
care ei își culegeau toate informațiile. împiedecată pentru
multă vreme de a da o expresie reală sentimentelor care a-
gitau pe Români de la interzicerea aproape absolută a poli
ticei supt regimul austriac, ea a trecut, de la 1867 înainte, la
necesitatea de a da o anumită acoperire de formă sentimente-
12ft_____ _______ N-JURGA^— ISTU/llAt'KESEl liOMÄNE ________

lor reale ale poporului românesc din acele părți. în cutare


foaie ardeleană din acest timp n’a lipsit, de altfel, nici cu­
tare caricatură, foarte bine executată, care căuta să înfăți­
șeze acțiunea de reformă a lui Mihail Kogălniceanu, presintând
călugări bețivi pe cari biciul ministrului exproprierii îi punea
pe fugă către țara lor, precum și țerani scoși din suferința lor
seculară de inteligența politică îndrăzneață a aceîiiași. '
'i
O altă foaie, de foarte bună redactare, apare întâiu la
Viena, în Martie t866, pentru a se muta la Pesta, unde durează
până la sfârșitul lui 1876. Editată de Gheorghe Popa sau Pop ,
cu ajutorul Bucovineanului Vasile Grigorovița, tipărită în­
tâiu, din lipsă de caractere potrivite, în tipografia Armenilor,
Albina întrebuințează forțele care se formaseră la foile ardelene,
precum Vincențiu Babeș, vechiu colaborator al lui Bariț, și
loan Ciocan, din care guvernul unguresc a făcut un profesor al
Universității din Pesta, fără să-l poată sili a părăsi cu totul
legăturile care 1 uniau cu nația sa. între redactori se întâlnește
de la o bucată de vreme și un poet de dincolo de munți, căruia
nu i-a lipsit talentul, Iulian Grozescu. I,a spatele noului ziar
era bogata familie Mocsonyi, care, cum se știe, a jucat, o bucată
de vreme, un mare rol de sfătuitoare în conducerea politică a
Românilor de supt Coroana Sf. Ștefan.
Ambiția întemeietorilor era mare: voiau să deie, nu numai
un ,,organ național independent și liberal” (sacrificăm orto­
grafia contimporană, pe care foaia o primia cu toate ciudă­
țeniile ei), ci, „pentru toate interesele întregului popor româ­
nesc”, o „foaie națională generală”, pe care frații Mocsonyi
voiau s’o scoată de multă vreme, dar, cum declară cu acest
prilej, i-au împiedecat anume împrejurări.
Programul arătat mai sus se definește, ceva mai departe;
într’o frumoasă formă poetică : ziarul, „în care simțul și spiritul
națiunii întregi (era) să-și afle expresia și răsunetul său curat
și genuin”, ar sămăna cu „lintea optică adunând razele soarelui
într’un centru sau punct ce încălzește și strălucește” ; „așa a
adunat el din tot corpul națiunii, din poporul românesc întreg,
scânteile spiritului public ca să le concentreze spre un scop mo­
ral, loial și național comun”. „Preocupațiile confesionale”, care
aduceau și continuă a aduce atâta rău intereselor românești
îi. IORGA,. ~ ISTORIA PRESEI ROMÂNE _ J ’''9

solidare, erau excluse de la început prin însăși această declarație


preliminară, așa încât cei patru frați, Andrei, Gheorghe, Anten
și Alexandru Mocsonyi, corespunzând întru câtva fraților
Hurmuzăchești din Bucovina, făceau pentru întâia oară, pe
lângă încercarea unui organ din Ungaria cu concentrarea vieții
poporului românesc de pretutindeni în coloanele lui, și o alta,
locală, nu mai puțin interesantă: aceia de a înlocui o politică
până atunci în cea mai strânsă legătură cu organisația biseri­
cească printr’o alta care să fie în mânile societății mirene.
Dacă era bine sau rău aceasta, nu ne gândim a o lămuri aici,
pentru că în această complicată chestie avantagiile și desa-
vantagiile se cumpănesc între ele. Era vorba chiar de o foaie
pentru toate stratele sociale, și pentru aceasta se făgăduia
. ,și o limbă și o ortografie cât se poate de ușoară”, ceia ce, la
cea d’intâiu privire a formei, absolut etimologice, se înfățișează
ca o nevinovată ironie. în ce privește interesele imediate
ale poporului românesc de peste munți, nu se hrănia pretenția
de a înlocui un program cu altul, ci numai ,,de a mijloci statori-
rea unui adevărat program național”, și anume cu ajutorul
celor mai solizi și zeloși, mai experți, învățați și probați bărbați
ai nației noastre”.
Intențiile acestea frumoase se puteau réalisa destul de
bine la Viena, unde, cum o arată chiar această colaborare între
Bănățeni și un Bucovinean pentru folosul cultural al neamului
românesc de pretutindeni, se înjgheba un fel de comunitate
sufletească a Românilor de pretutindeni, de care s’a folosit
mai târziu Ensinescu și generația sa, așa încât pregătirea ge­
neral românească a marelui poet, pusă în legătură cu foaia lui
Pop și Grigorovița, la care el de alminteri a și colaborat, se
luminează încă mai bine în motivele și sensul ei. „Viena”,scrie
programul pe care-1 analisăm „este un loc unde se făuresc sorțile
popoarelor, un punct în carele se întâlnesc mai dese ori cele
mai multe interese și cei mai văzuți factori ai noștri”. Desigur
că trecerea la Pesta, după înlăturarea scrupulelor de concu
rență față de altă foaie românească, n’a putut decât să aducă o
scădere și de libertate și de prestigiu pentru această folositoare
întreprindere.
Un factor cultural important al vieții românești din Ar­
deal pe acele timpuri, autorul unui dicționar latino-român de
9
130 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

o erudiție extraordinară pentru acea vreme, Nicolae, în călugărie


Nifon, Bălășescu a încercat, în București, să deie, firește pentru
tot întinsul teritoriului locuit de Români, o „foaie literară, co­
mercială și agronomică” intitulată Amicul Literaluni Române,
care, după o scurtă apariție în i860, s’a putut târî trei luni de
zile de la 1865 la 1866.
Iar „pentru elaborate din sfera elocinții sacre” un alt Ar­
delean, rămas acasă însă, un poet ca și Iulian Grozescu, Iustin
Popfiu, de la care avem un volum de versuri interesante, în­
cercă, întâiu la Pesta, apoi la Oradea-Mare, în 1868, pe urmă,
în mai multe rânduri, până la 1881, publicația Amvonul, me­
nită să represinte interesele Bisericii unite.
încercarea, tot de la Pesta, în 1863-65, a necunoscuților
loachim Miculescu și Ion loviță de a da o „Foaie beletristică
a rămas fără nicio influență asupra spiritului public. Iulian
Grozescu încercase, încă din 1863, cu Emeric Stănescu, Spe­
ranța din Pesta.
Ca foi satirice avem Umoristul din 1863, la Pesta, al lui
G. Ardeleanu și Iosif Vulcan, apoi, tot la Pesta, și la Timișoara,
în 1872-5, „ziarul umoristic satiric” Priculiciul. Cocoșul Roșu (1),
„foaie umoristică populară cu ilustrațiuni”, a lui Iosif Puș-
cariu, din Brașov, e din aceiași epocă. Trecând la foarte im­
portantele publicații pedagogice ardelene — și dincolo de li­
mitele cronolegice ale acestui capitol —, după publicația Ami­
cul Școalei a lui Visarion Roman în i860—5, Ioan Popescu,
profesor la școala normală din Sibiiu, dă Organul pedagogic
pentru educațiune și instrucțiune. Să dmintim Sionul Românesc,
al lui Silași, și Magazinul Pedagogic din Năsăud (1867—70).
Școala, foaia pedagogico-didactică și economică, din Gherla, a lui
Alexandru Mica, e din 1875—76 (2) ; Școala Română a Sibi-
ienilor din 1875 și următoarele (3). Mișcarea, vrednică de
toată lauda, era să urmeze prin Minte și inimă, publicată de
reuniunea învățătorilor supt conducerea lui loan Cioardă în
1877—8, și prin Biserica și școala din Arad, începută de Vin-

(1) Cocoșul Roșu din București, 1871.


(2) Cf. Școala Poporală, „organ pedagogic-didactic al reuniunii învăță­
torilor rom. gr. cat. din jurul Gherlei“ (1893—4).
(3) Cf. Școala și familia, Brașov, 1889 și următoarele.
__ ___ N. IORGA. — ISTOIUA PRESEI ROMANE_____ 131

cențiu, mai târziu Vasile Mangra, detestatul episcop și Alitro-


polit legat de politica oficială maghiară. De la 1876—1886
apar în Gherlai, prin grija d-lor Nicolae Fechete Negruțiu și
Teodor Petrișor Cărțile poporului român, exercitând o influență
reală asupra părții din neamul nostru care, în Maramureș și în
margenea lui, era mai mult în primejdie de a-și pierde națio­
nalitatea.
132 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

CAPITOLUL VI.
PRESA ROMANEASCA DELA 1866-1884

UPĂ detronarea lui Cuza-Vodă și proclamarea Consti­


D tuției din Maiu 1866, pe care jură înlocuitorul său, Carol
I-iu, presa din Principate, al căror nume oficial, pretu­
tindeni recunoscut, se schimbă în România, trebui să sufere
profunde modificări.
în vremea lui Cuza nu se poate zice că existau partide po­
litice. Personalitățile care colaboraseră la îndeplinirea operei
de unire, ca și acelea care păstraseră o reservă față de această
prefacere a întregului organism de Stat românesc, se luptaseră
între dânsele pe sama lor proprie, încunjurate doar de un număr
de prieteni, cari nu erau totdeauna aceiași, și de o clientelă care
aștepta de la dânșii ridicarea și menținerea în ranguri. Exista
de sigur un spirit boieresc care se lupta împotriva politicei lui
Cuza-Vodă și care-și dădu mâna cu revoluționarii, desperați că
,,tirania” lMncliide drumul la putere, și cu elementele nemul-
țămite din armată pentru a provoca actul din Februar 1866
și, pe de altă parte, foștii republicani ai lui Rosetti, radicalii
cu un caracter mai conservator ai lui Brătianu, fusionati în
curând în partidul național liberal supt o conducere îndoită
multă vreme, mai departe naționaliștii cu concepțmni orga­
nice ai lui Kogălniceanu, liberalii de nuanță germană, cari
erau să afle mai târziu un șef în persoana de autoritate a lui
Manolachi Costachi Bpureanu, representau atâtea începuturi
de formațiuni politice, incapabile pentru moment însă de a
da guverne de lungă durată, precum și de a alcătui și executa
___ N. ÏORGÀ. — ISTORIA PRESEIROMÄNE 133
un program. Este explicabil deci cum Domnul, neavând la dis-
posiția sa partide deplin constituite și șefi oferind ga­
ranții că le ar putea stăpâni, recurse, după impresiile sale
personale, pe rând la oamenii remarcabili pe cari i-i 'oferia
țara, de la Mihail Kogălniceanu, cam pe la începutul Domniei
lui, până la Nicolae Krețulescu, care trebuia s’o închidă, desigur
și prin neprevederea lui politică, dar și prin mersul firesc al
unor împrejurări din ce în ce mai mult înrăite.
Forma constituțională din Maiu 1866 trebuia să ”silească
însă la alcătuirea partidelor (1). N’aș putea zice că aceasta s’a
întâmplat imediat ; pentru aceasta ar fi trebuit mai multă con­
știință și mai multă desinteresare, calități pe care foarte re­
dusa clasa dominantă din 1866 le avea numai într’o măsură foarte
mică ; dar este evident că, după cele d’intâiu nesiguranțe, lup­
tele se dau cu oarecare ordine, mulțămită și tactului noului
stăpânitor, între albi și roșii (2), grupați fiecare într’un lagăr care
reținea mai mult sau mai puțin elementele de care se servia.
Presa trebuia să urmeze acestei necesități a unei ere
nouă. Pentru cea veche era foarte greu: anume obișnuințe
nu se puteau schimba. Astfel, de_și Ion Brătianu fusese acela
care adusese pe noul Domn și stăpânirea constituțională în­
cepuse oarecum supt auspiciile partidului liberal, totuși nu era
să treacă multă vreme și „Românul” avea să reieie din nou
atitudinea de oposiție cu care era deprins. Stilul rămânea
același în articolele de îndrumare, dar trebuie să se recunoască
extrema grijă pe care o puneau redactorii, un Eugeniu Carada,
un Emil Costinescu, de a înfățișa, după o lectură atentă a
întregii prese europene, cetitorilor români o foaie foarte variată,
de o informație solidă, plină de răspundere în ce privește a-
ceastă informație și capabilă de a sta alături cu publicațiile
analoage din țerile mai puțin desvoltate măcar ale Apusului.
De la Iulie 1866 Carada poartă titlul de redactor, pe care-1
păstrează până în April 1871, când el însuși a fost amestecat,
în momentele de mare crisă provocate de succesele prusiene
împotriva Franciei, în complotul de la Ploiești al avocatului Can-
diano Popescu. 1
Oricare ar fi defectele celei mai statornice din publicațiile

(?) Cl’. și A. D. Xcn jpol, Istoria partiitetoi politice.


131 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

periodice românești, ea cuprinde în paginile ei, pe care nicio


interzicere oficială nu va mai veni de acum înainte să le o-
prească împotriva textului constituțional, o sumă de articole
de o importanță istorică, a căror selecționare și tipărire ar fi
i fost de sigur cel mai potrivit omagiu cu ocasia serbării, în
anul 1881, a celor douăzeci și cinci ani de la fundarea foii
lui Rosetti. în general pentiu educația generațiilor actuale,
5 care au atâta de învățat de la munca onestă și de la perfec-
ș tul devotament al înnaintașilor lor, o antologie a presei române
j;„ toate timpurile —
- fPdin ar r;
fi „o — ---______
complectare a acestei x„ istorii
scurte _
și ar valora fără îndoială mai mult decât dânsa.
:‘ Continuând cu foile de un caracter liberal luptător, Bo-
; liac duce mai departe, cu puteri din ce în ce mai slăbite, tipă­
rirea „Trompetei Carpaților“ și, de la i-iu Mart 1865 până la
Ianuar 1877, a „Buciumului“, care fusese suprimat într’un a-
nume moment din Domnia lui Cuza-Vodă, darde o mai largă
influență a acestei foi nu poate să fie vorba.
Din parte-i, mutat la București, Hasdeu face să apară, în
credința că ar putea juca un însemnat rol politic^ Traian. E
cel d’intâiu ziar de politică culturală, dacă nu se acordă acest
caracter publicațiilor mult mai puțin orientate și mai rău îngri­
jite ale lui Boliac.
Atitudinea ziarului, la care directorul căpăta numai co­
laboratori trecători, este, în scurta lui durată, din April 1869
până in Februar al anului următor, aceia a unei aprinse opo-
siții împotriva regimului și mai ales împotriva persoanei prin­
țului, în care vede o personificare târzie a lui Despot sau a lui
Gaspar Gratiani, amândoi stăpâni tori străini, a căror soartă
i se prevestește lui Carol I-iu. Se știe că Hasdeu a avut să su­
fere întru câtva, în momentul conspirației de la Ploiești, ur­
mările acestei atitudini.
închizând „ziarul politic, literar, științific și industrial”,
directorul său începe imediat la 2 Mart. 1870, o altă foaie,
declarând că nu schimbă nimic în orientarea pe care o avuse
până atunci, Columna lui Traian. Acorda însă un loc încă mai
mare foarte prețiosului material de istorie, arheologie și folklor
ce zace și până astăzi în coloanele de ziar ale întâii fase din
această publicație, care, în cea de-a doua, era să aibă înfățișa­
rea, mai ușoară și cruțată de orice amestec politic, a unei re-
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE " _ ____ 135

viste. Deși în subtitlu, ceva mai târziu, se întâlnește la un loc


,,politica, istoria, științile economice, jurisprudența, medicina,
științile naturale, poesia, literatura poporană, bibliografia, etc.”,
o mai bună recunoaștere a situației și mijloacelor pe care le
avea la îndemână făcu pe Hasdeu, care renunțase la medio­
crele succese, foarte cu greu câștigate, ale tribunei parlamen­
tare, să-și prefacă publicația, din Ianuar 1876, în ceia ce ar
fi trebuit să fie încă delà început chiar ,,Traian” : o ,,revistă
mensuală pentru istorie, lingusitică și psihologie poporană”.
In felul acesta el a putut să-și atragă represintanți ai genera­
ției mai vechi, cum erau Odobescu, Dimitrie Sturdza, Papa-
dopol Calimach, colaboratorii de odinioară ai lui Vasile Ale-
csandri însuși, ca și, dintre tineri, pe GrigoreTocilescu, Exarcu,
întemeietorul Ateneului Român, Gh. Dem. Teodorescu,
unul dintre cei d’intâiu folkloriști, Ispirescu, culegătorul bas­
melor noastre, A. D. Xenopol și M. Gaster, atras acesta către
cercetările de folklore care domină revista. în aceste con­
diții „Columna” s’a putut continua până în 1883, când ea
dispăru ca și, înainte de dânsa, revista, condusă mai mult de
Tocilescu, a „Tinerimii Române“, fără ca una și alta să fi lă­
sat o publicație capabilă de a le înlocui.
A avea pe vremea aceia un tiraj de 2.000 de foi éra conside­
rat ca un foarte mare succes. Se întâmplă une ori ca un număr
egal de cititori să urmărească apariția foilor satirice împodo­
bite cu caricaturi. Gh. Dem. Teodorescu începe, în același ton
ca și Hasdeu, de la care primise nota antidinastică, publica­
rea Ghimpelui, care, din 29 Maiu 1866 până în 1879, dar mai
ales în cea d’intâiu fașă, a fost o lectură favorită pentru publi­
cul bucureștean, harnicul folklorist și profesor având fără în­
doială o specială aplecare către versurile ușoare prin care a-
runca insultele cele mai grele noului stăpânitor, invitându-1,
de pildă, între altele, să-și ieie ,,lădița și domnița” și ,,să treacă
iuteDâmbovița”. Lumea făcea haz și de Ilustrațiile grosolane,
personal foarte jignitoare, întru câtva după modelul pe care-1
dădea foaia italiană ,,I1 Papagallo”, pe care le făceau neiscăliți
desemnatori improvisați.
Alături de „Ghimpele”, cu mai puțină durată și mai puțin
succes, se așează în acest timp o imitație a vestitului,,Chari-
1*6_____ _______ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

vâri” f rances, „Șarivari român, foaie ilustrată, umoristică și


satirică” din 1865 încă, datorită unui caricaturist C. Alesan-
dre, și SarsjnloL, care, acesta, după o întâie apariție în 1866, fu
relu at/pentru o tot așa de scurtă durată, în 1871, deGh. Dem.
Teodorescu însuși. Odată cu Calcavura lui Ureche, Asmodeu,
foaie de satiră politică, apare Ia București între 1871 §11874.
Puricete și Bobârnacul din anul 1880 ajunseseră la o largă răs­
pândire și se aflau pretutindeni.
în ce privește presa representativă și luptătoare, parti­
dul conservator, organisât supt conducerea lui Țascăr Ca-
targiu, își fundă un organ de propagandă zilnică în foaia Tim­
pui, al cărui întâiu număr apăru la la 15 Mart 1866 (continuă
până la 1884), foaie căreia colaborația lui Eminescu îi aduse
un aport de cea mai mare însemnătate, fără ca pentru aceasta
publicul de atunci să fi apreciat valoarea unor articole cu
mult prea grele pentru cultura curentă.
Acela care, încă din 1870, colaborase la „Federația” lui
Alexandru Roman, cerând hotărât ca „sala tronului să fie des­
chisă popoarelor ca și indivizilor și inima suveranilor să fie
dreaptă și nepărtenitoare, căci în secolul al XIX-lea aceasta este
singura rațiune de a fi a monarhilor” și care, pe urmă, în Ga­
zeta de Iași, biată publicație oficială a comunei, dăduse, cu ad­
mirabilă răbdare, cea mai consecventă și îndrăzneață critică tea­
trală care s’a scris vre-odată la noi, Mihail Eminescu, își luă
rolul de redactor al „Timpului” cu o seriositate care nu era în
obiceiul colegilor săi. Aici și-a desfășurat el zi de zi teoriile care
formau basa cugetării, sale teorii care se resumă în ideia unei
nații curate ca rasă, asupra căreia s’a suprapus o pătură apăsă­
toare deosebită, în esența ei fisică chiar, de supușii pe cari și i-a
câștigat și-i menține. „Românul” era atacat în cultura lui insu­
ficientă și în conclusiile lui grăbite, de un om care-și chibzuia
fiecare gând și care măsura forma potrivită cu dânsul. Recti­
ficări istorice, îndreptări logice, vehemente ieșiri constituiau ar ­
senalul de care se servia neobișnuitul.represintant al ideii conser­
vatoare, care pentru dânsul însemna cu totul altceva decât pentru
acei cari i se socotiau patroni., ,Incapacitatea fundamentală a ro­
șilor”, cum scria el, căutând s’o exemplifice prin lovituri împ<-
tirva unor oameni cari ar fi putut avea dreptul, prin sinceritatea
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE __ 137

ca și prin inteligența și sacrificiul lor, la stima lui, căuta el să o


dovedească prin mijloace care nu erau de sigur la îndemâna
oricui, nici ca imitare, nici chiar ca înțelegere. El se credea în
stare să dovedească, „cu acte autentice”, că nimic, absolut ni­
mic din reformele introduse de la Unire, nu se datorește nici lui
Rosetti exclusiv, nici partidului pe care-1 conduce, că acesta
e compus din „onorabili patrioți fără avere, fără cultură, fără
inteligență naturală măcar” ; că el se servește de oameni cari
vin totdeauna de aiurea ; că aceia pe cari-i numește conserva­
tori au păcătuit numai prin „purtarea lor francă, mărturisirea
adevăratelor lor principii în Parlament” ; că numele șefilor lor
se găsește supt toate programele de reforme din marea epocă a
Unirii, că aceștia, „adevărata rasă română”, se opun „unui ele­
ment etnic cu totul nou și hibrid, care ni-a furnisat generația
actuală de guvernanți”, fiind „Români de proveniență incertă”
sau „venetici”, opuși „țeranului din Vrancea, delà Vasluiu”, care
„s’a bătut, cu calitățile înnăscute rasei lui din timpuri strămo­
șești” (articolul e scris după Războiu).
Mai mult decât aceste exagerări și nedreptăți evidente, care,
fără a scădea pe acel care le-a rostit, stau cu greu alături de
revoluția binefăcătoare pe care el a introdus-o în poesia româ­
nească ș1' în formele generale ale limbii, este o altă parte, care
ne atinge mai simpatic: aceia care, la fiecare moment, amin­
tește trecutul venerabil și datoriile neglijate față de cultura
națională. El scrie astfel, nu fără un ascuțiș împotriva dușma­
nilor permanenți ai partidului care, prin „Convorbirile Lite­
rare”, îl câștigase: „dar a murit un Eliadîn miserie, un Bolin-
tineanu în spital, un Negri în uitare și sărăcie, răspingând cu
desgust, nu recompensa, ci ceia ce i se cuvenia ; dar au rămas
copii orfani și văduve în urma celor căzuți în războiu, dar o
cărare nu duce la mormântul lui Mihai-Vodă sau Matei Basarab,
dar toți oamenii cari au avut dragoste adâncă pentru acest
popor zac în țărână vitregă supt uitarea unei generații și mai
vitrege”.
Originalitatea acestor idei se află, desigur, în vasta lectură
și în puterea creatoare a poetului, dar el a fost influențat fără
îndoială de atmosfera particulară care domina în noua pu-
'blicație periodică.
*38 ____ - X IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ____ ___

Tineretul conservator, în frunte cu Nicolae Blaremberg,;


Aristide Pascal și Petre Carp,începea în 1869, ducând-o până;
în 1870, publicația unei foi cu tendințe mai nouă, intitulată
Țara, ori, în ediția francesă, supt îngrijirea lui Ulysse de Mar
Lejpayș roumain.
Câ'îoi conservatoare la Iași, Costachi Negruzzi el însuși,
împreună cu Constantin, fiul lui Nicolae Suțu, cu Vasile Po­
gor, Gheorghe Mârzescu și Iordachi Beld’man, începuseră,
) la 1866 chiar, Qonstituțiunea, ziar politic, literar și comercial.
Adăugim că o foaie cu acest titlu „Constituționalul”, îm­
preună cu ediția francesă, „Re Constitutionnel”, se încercase de
Grigore Balș la Iași încă din 1858 și că ea a trăit de la 20 No­
vembre până la ii Decembre în acel an. Și tot în Iași, pe,
aceiași basă conservatoare, a apărut, la 1867, Convențiunea.;
„jurnal internațional”.
Alături o „foaie a intereselor poporului”, Dreptatea, a putut
să se mențină în capitala Moldovei de la 1867 la 1870.
în domeniul cultural, I. M. Codrescu a reluat mai târ­
ziu, cu unele colaborați!. întâmplătoare, titlul de „Buciumul”,
pentru a-1 aplica unei reviste în care se întâlnesc și contribuții
folositoare, ca foaie de „cunoștinți utile”, între 1875 și 1878.
într o expunere care are datoria de a urmări revistele pe­
riodice numai atâta vreme cât ele țin locul ziarului sau îl com-
plectează, de sigur că nu ne putem opri asupra bogatei publicații
critice pe care un grup de tineri, având în fruntea lor pe pro­
fesorul Titu Maiorescu, în curând șef îndreptător al unui nou
curent politic și, ca îngrijitor al publicației însăși, pe fiul lui
Costachi Negruzzi, Iacob Negruzzi, o făcură să apară tot în Iași,
la i-iu Mart 1867, cu programul, hotărît, dar care se putea
ținea așa de greu, de a isola, potrivit cu anume noțiuni cu­
rente în Germania, literatura și cugetarea de orice contact cu
viața publică, desprețuită: „Când vorbesc pasiunile politice” —
spune Negruzzi în articolul de îndrumare—, „arta și știința
își ascund producerile lor liniștite. Acum însă, când în Ro­
mânia liberă politica a luat o cale mai statornică și spiritele
sperează într’un viitor mai regulat, se observă natural reîn -
ceperea ocupați linilor literare”.
„Junimea”, societatea întemeiată de acest grup, își pro-
_ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ~____ 139

pune prin urmare să dea poesii, nuvele, istorie, critică de așa


natură încât să poată fi scrise în orice vreme pentru orice popor,
nu fără a se expune, în judecata operelor contemporane, 1a
inevitabilele conflicte, influențate de tot așa de inevitabilele
deosebiri de grupări și interese de persoane.
Polemica n’a fost mai dulce între ,,Convorbiri Literare“ și
• între publicațiile corespunzătoare din București, asupra cărora
apasă și astăzi osânda unor adversari biruitori. Lupta pe
care o ducea Maiorescu împotriva ideilor, evident exage­
rate, ale lui Simion Bărnuț, ca și atacurile care treceau
peste ortografia lui Cipariu pentru a lovi întreaga direcție na­
țională a școlii ardelene, arată că Olimpul nu era chiar așa de
nesimțitor la necesitățile timpului și la atitudinile deosebite pe
care fiecine putea să le aibă față de dânsele, după cultura, in­
teligența și inima sa.
„Convorbirilor”, care câștigară răpede o mare vază, nu li
se putea opune din Ardeal, decât, nu fără umor și vervă, po-
lemicile elevului lui Cipariu, canonicul I. M. Moldovan, în Ar-
> chivul de la Blaj, publicație in genul „Revistei Române”, dar
cu totul fără material literar, care îndrăznia să se intituleze
* „pentru filologie și istorie”, apărând de la 1867 la 1872.
în Principate chiar, răspunsul fu dat în numele unui grup
de scriitori munteni, între cari, pe lângă mai vechii Gheorghe
Crețianu și Alexandrescu Urechiă, M. Zamfirescu, P. Grădi-
șteanu ba chiar, cel puțin pe copertă, Kogălniceanu însuși, Pa-
padopol Calimah și Dim. Sturdza, se întâlnesc puteri noi, ca a
meșterului alcătuitor de perioade literare care a fost Anghel
Dimitrescu și a unui vehement scriitor romantic, Evreu din
Moldova, Ronetti Roman, care în curând se bucură de recu­
noașterea cercului însuși de la „Convorbiri Literare”. Astfel ră­
sare Revista Contemporană, care se publică de la 1873 pentru a
fi reluată, cu colaboratorii arătați, în 1876. Aici, ca și în re­
vista, mai veche, Transacțiuni literare și sciențifice (bilunară,
1872—1873), publicată de Dimitrie Lauri an, fiul meritosului
profesor ardelean și istoric al Românilor, Trebomu Laurian,
asociatul de odinioară al lui Bălcescu la „Magazinul Istoric”,
și de Ștefan C. Mihăilescu (1872—3), se dă o atenție deosebită
părții științifice, care lipsește aproape cu totul ,,Convor­
birilor ”
IZ‘O ___ N. IORGA, — ISTORIA PRESEI ROMÂNE ~

Cu „Revista contemporană” se contopise, la 18 Iulie


1876, „Revista literară și științifică”, din 1876, având ca
directori pe Hasdeu și pe doctorul Brânză, cu obișnuitul mare
număr de colaboratori.
în curând, de altfel, știința va avea, urmând tradiția lui
Baraș, un imigrat din Germania, în Isis sau Natura. (1856—59
și 1862), o publicație specială, datorită tânărului profesor Gri-
gore Ștefănescu și lui P. S. Aurelian (1870—1882) . Un suplement
A al Revistei științifice, datorit lui Aurelian, începătorul curen­
tului protectionist la noi, se chema, de la 1873—76, Economia.
p națională. Pe acest teren își câștigase merite neuitate începă­
torul acestor studii, Ardeleanul D. P. Martianu, în ale sale
•9 Anale^ronomice și Anale statistice, publicații care încep amân­
două în i860, dând un material de prima ordine și creând
pentru întâia oară interes pentru asemenea chestii.
Pentru lectura curentă a doritorilor de romane în con­
tinuare a dat, în 1882,. continuând vre-o zece ani, o foarte
bună publicație săptămânală un Frances așezat ca profesor
j la noi, și ca redactor la Courrier de Roumanie, „corespon-
dance bi-hebdomadaire” (Octombre 1876 — Mart 1877) w,
pentru ca să fie mai târziu autorul celui mai bun Dicționar
româno-f .ances, Frédéric Damé, în Cimpoiul, care a dat și
0 traducerea vestitului roman despre Revoluția francesă al lui
Victor Hugo (2).
în ce privește foile destinate clerului, exemplele date
odinioară, la Buzău, de Gavril Munteanu și de cei doi mari
ierarhi cari s’au succedat acolo în întâia jumătate a veacu­
lui al XIX-lea n’au fost destul de bine imitate în publica­
ția oficială Biserica ortodoxă română, începută în 1874 și
trecută prin multe conduceri fără ca vre-odată să fi avut
unitate de acțiune și simțul nevoilor actuale practice care
erau necesare pentru a însufleți întreg clerul de dincoace de
munți. încă din 1861-6 arhimandritul Climent Nicolau, în
legătură cu Inochentie Moisiu, apoi'episcop de Roman, dă-

(1) El scoale și o publicație de informație pentru străini, ,,La Roumanie


'Contemporaine et les peuples de l’Europe orientale’', 1874—5.
(2) (If „Noua Bibliotecă română" din Brașov, a lui Teohar Alexi, în
t882.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE ____ 141

duseră, în Preutul de la Iași, cu tendința de a lovi în abso­


lutismul arhiereilor, o foaie mult mai vie.
După Deșteptarea, Revista teologică ieșană, destul de com­
bativă, e numai din 1883.
Da București preutul Grigoraș Müsceleanu, culegător de
inscripții, face să apară (1862-4 ȘÎ 1871-3) Biserica. Candela
bucovineană, excelentă revistă, nu e decât din 1882.
Un foarte mare rol în formarea unui gust sănătos și în
acceptarea unui stil de întrebuințare curentă la Românii de
peste munți l-a jucat Familia, ,,foaie enciclopedică și bele­
tristică cu ilustrațiuni”, pe care, începând-o tot la Pesta, în
Iunie 1865, a continuat-o în Oradea-Mare până la moartea sa
Iosif Vulcan. Ea oferia putința unei necontenite colaborări a
scriitorilor români din toate provinciile, din mijlocul cărora n’a
lipsit, la începuturile sale, Eminescu el însuși. Directorul Iosif,
membru al Acadenvei Române, n’avea orientarea gene­
rală trebuitoare pentru a face din publicația sa și un factor
real de înaintare a literaturii și culturii românești, dar contri ­
buția sa personală, fără să aibă o importanță excepțională, n’a
trecut niciodată dincolo de margenile unei bune forme româ­
nești și unui fond chibzuit în legătură cu dânsa.
Predicatoriul săteanului român, al lui Nicolae Fechete
Negruț (1875-go), cuprinde, mult timp, predici pentru săteni.
încercarea, la 1871-72, a lui Francise Virgil Olteanu, în­
cercare cu totul. necunoscută, de a face să iasă o nouă foaie
românească, Patria, în Pesta, trece în rândul tentativelor neiz­
butite.
Ceva mai târziu, loan Eăpădatu, în unire cu Teofi!
Frâncu, unul dintre cei mai caracteristici represintanți ai
spiritului Moților din Munții Apuseni, și cu profesorul Aron
Densusianu, au încercat, la Brașov, în 1874-75, Orientul Latin,
foaie în rândul întâiu culturală, care n’a putut să-și capete
un număr de cetitori statornici.
Pentru a terfûina cu aceste foi ardelenești, trebuie să
spunem că în Sibiiu chiar, din August 1877 până în Septembre
1880, s’a încercat editarea unei foi laice, liberă de tra­
dițiile care ajutau, dar împiedecau une ori, foaia lui Iacob
Murășeanu. E vorba de înțelegerea dintre Visări on Roman și
142__ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE______ __

talentatul scriitor în versuri și prosă care a fost Dăpădatu, pen­


tru a face să apară Albina, Carpaților, în editura harnicu­
lui tipograf săsesc W. Krafft.
Războiul din 1877 a trebuit neapărat să creeze publicații
speciale pentru dânsul. Se poate zice chiar că marele interes
pentru ziar, în afară de nevoile politice și de pasiunile, de
grupări sau personale, s’a produs în momentul când o societate
întreagă a fost turburată în iniifia ei prin cea d’intâiu apariție a
ostașilor români pe un câmp de luptă. Pentru a hrăni speranțe,
pentru a întreținea energii, pentru a alina durerea pierderilor
prin omagiul adus celor căzuți, au trebuit deci să se întemeieze,
aducând în haosul patimilor o suflare de viață mai curată,
trecând peste undele vii ale neamului, ziare de informație ră-
pede, de literatură vioaie. Trebuie să recunoaștem că vechile
publicații n’au știut să ție pasul cu nevoile unei societăți ajunse
mult mai nervoasă decât odinioară. A trebuit deci inițiativa
unui tipograf străin, Ioan Weiss, pentru ca să apară, la 23 Iulie
1877, câteva săptămâni după amestecul nostru de fapt în osti­
litățile războiului oriental, foaia ilustrată, și bine ilustrată, rela­
tiv bine scrisă, prin contribuția literară a lui Grigore Grandea —
care trebuia să creeze delà o bucată de vreme un organ propriu
cu același nume, opus ziarului editorului său de până atunci —
■ *} cu titlul de Războiul.
Oamenii din generația mea își aduc aminte încă, nu fără
înduioșare, de adâncul efect pe care-1 producea, înobilând ini­
mile și înălțând spiritele, apariția totdeauna precisă a nume­
relor care dădeau, alături de chipurile ofițerilor morți pentru
patrie, însemnări menite să îndemne pe alții în împrejurări
viitoare a merge pe aceiași cale de sacrificiu. Din nenorocire
ziarul lui Weiss și Grandea, dedublat la 1880, cum am văzut,
n’a știut să găsească, dincolo de margenile împrejurărilor mi­
litare, o direcție care ar fi făcut dintr’însul cel d’intâiu organ
vioiu al publicului însuși în afară de partide. Și astfel, fără con­
ducere, „Războiul” a ajuns a se pierde în banalități sau în
glume triviale, menite să-i câștige cetitori.
Un astfel de rol nu-1 jucase ni ci-o foaie la noi. Răspân­
direa ziarului era fără îndoială cu mult mai mică de cum
se cerea într’o societate care nu se împrietenise prea strâns
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE 143

cu literatura propriu-zisă. Nu se ivise un spirit întreprin­


zător care să încerce a trezi interes pentru chestiile politice,
fie și prin presintarea la început a simplelor amănunte din
viața zilnică a acelei mase din suburbiile orășenești, a căror
inteligență firească și mare curioși täte puteau să fie între­
buințate pentru cele mai folositoare scopuri culturale și ce­
tățenești. Este meritul unui ItalTàn, Luigi Cazzavillan, acela
de a fi trecut de la o anume propagandă în folosul legătu­
rilor dintre România și Italia, așa cum se înfățișa de mai
multi ani de zile în interesanta Fraternitate italo-română
sau Frăție româno-italiană (1881-1884!—4a ziarul destinat
oricui, fără deosebire de pregătire culturală și clasă socială.
La_^i_Aagust 1884 apare, deci, în „tipografia româno-ita­
liană”, supt conducerea lui Cazzavillan, până atunci direc­
tor al „Fraternității”, Universul, ca foaie ilustrată, care, în
scurtă vreme, mulțumită șî prețului escesiv de modest
— 5 bani — și unei împărțiri în distribuție, activă și inte­
ligentă, unei întrebuințări îngrijite a mijloacelor poștei,
ajunse să răsbată în toate colțurile societății și ale țerii,
complectat cu „Ziarul ilustrat al călătoriilor și al întâmplă­
rilor pe uscat și pe mare” (1884), cu „Tesaurul familiei”
(1885), cu „Trebuinciosul la orice fel de persoane”, bi-lunar,
cu foi de mode și de caricaturi, cu un suplement literar
(1891), deci cu un întreg complex de publicații care încer­
cau opinia publică a celor fără multă pretenție, dar cu tot
atâtea drepturi la informație și sfătuire.
în epoca această de după războiu, anumite schimbări tre­
buiau totuși să se introducă în presă. Partidul liberal avea
nevoie de o foaie mai la îndemâna oricui. Discutând din ce în
ce mai dogmatic, „Românul”, pierdut în amintirile sale de odi­
nioară și nedespărțit de teoriile școlii positiviste, de unde ple
case cugetarea celor d’intâiu redactori ai săi, nu mai cores­
pundea unei epoce de mai mare libertate în gândire. Des­
părțirea din ce în ce mai pronunțată între prietenii lui I. C.
Bratianu și aceia a lui Rosetti făcea și ea necesară o foaie
care să aparțină mai mult celui d’intâiu. Astfel Teleera.phulu
de București, ieșit în April 1871, pentru a se preface îndată
în Telegraphulu, iar de la 1888 în Telegraful român, ajunse,
prin colaborația lui Ion C. Fundescu, autor de versuri une ori
114 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE
spirituale și harnic adunător de literatură populară în curentul
determinat de Hasdeu, și a d-lui I. G. Bibicescu, care și d-sa,
în aceiași direcție, a pornit cu adunarea de poesii populare,
aiunse, zic, delà o bucată de vreme o publicație sprintenă, ca­
pabilă de a răspândi în public simpatii pentru causa politică pe
care o represinta, dar mergând une ori dincolo de margenile în­
găduite în violența atacurilor sale, violență căreia, în tonul
pe care l-am văzut, era să-i răspundă Eminescu.
Am arătat cât de mult câștigase ca energie,,Timpul” prin
așezarea în fruntea acestei foi conservatoare a unei superioare
inteligențe ca aceia a lui Eminescu.
în aceiași direcție conservatoare merge, încă din Novembre
1878, nu fără pretenții „economice, literare și științifice”, Bi­
nele publicu, foaie convenabil redactată, care, în legătură cu
fluctuațiile grupărilor conservatoare, era să se unească, în 1884,
cu cea d’intâiu, dând, odată cu alipirea grupului Vernescu la
formația conservatoare, „România, organ al partidului liberal­
conservator” (până la 1892).
Tendința separatistă a lui D. Brătianu, care atrăsese
la sine o parte din partidul liberal, a găsit un organ de
luptă în Națiunea, care apare de la 1882 la 1891, bine re­
dactată, dar fără o mare influență asupra spiritului public.
O disidență liberală, supt conducerea lui P. S. Aure­
lian, a putut da, mai ales cu ajutorul profesorului de filo-
sofie C. Dumitrescu-Iași, o foaie care-și atribui misiunea de
a reforma în sens idealist partidul, Drapelul (1897-1900), al
cărui titlu era împrumutat după publicația din Iași a d-lui
Ion N. Roman (1888-92). Condeiul iute al lui Anton Ba-
calbașa câștigă popularitate ziarului Dreptatea, care, în 1896-
1900, apăra vagile tendințe democratice ale lui Nicolae Fleva,
cel mai iubit dintre oamenii politici de către poporul bucu-
reștean.
în acest timp Iașii, unde o bucată de vreme existența unui
partid al „fracțiunii”, cu tendinți liberale, dăduse un nou
avânt vieții politice, trebuia să se mulțămească cu mediocra
foaie Ștafeta, apărută încă din 1878 pentru a ținea numai doi
ani de zile, alături de patriarhala întreprindere a tipografului
Balasan, Curierul, „foaie a intereselor generale”.
Din ce în ce mai mult viața politică se refugia astfel, nu
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 145

fără pagubă pentru mersul general, al terii, în București, unde


o populație flotantă, fără un caracter bine determinat, trebuia
să fie în deosebi de periculoasă pentru soarta ziarelor viitoare
în momentul, acum apropiat, când presa avea să depindă de
gustul însuși al publicului. Ziarul independent, ceia ce în­
seamnă prea adese ori acela care urmărește curentele sim­
patiilor și antipatiilor generale, era să ajungă la un
tiraj mai mare și la o influență mult mai adâncă decât
acelea ale foilor de partid, silite adesea a-1 contraface, tot­
deauna a-1 imita.

io
146 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

CAPITOLUL VII.

ZIARUL DE OPINIE PUBLICA

PROAPE în același moment, în ajunul căderii regimului


A lui Ion Brătianu, care durase unsprezece ani, dând terii
independența, un războiu biruitor, un țerm de Mare în lo­
cal Basarabiei^de-Sad fatal pierdute, așezăminte economice și
desvoltarea care iese totdeauna dintr’o lungă cârmuire, oricare ar
fi calitățile și defectele ei, apărură două foi, care, chiar dacă a
doua avea legături mărturisite cu un partid politic, însemnau,
prin factura lor, prin introducerea unui element literar și cultural,
în idei pentru cea d’intâiu, în formă pentru cea din urmă, nu nu­
mai transformarea ziarului potrivit cu un alt public, dar, în același
timp, venirea la cârma spiritelor a unei nouă generații. Este
adevărat că fostul profesor, care, la Iași, în Iulie 1884, făcea
să apară ziarul Lupta, pe care-1 strămută apoi, după doi ani
de zile, în București, Gheorghe Panu, fusese unul din colabo­
ratorii lui Maiorescu și ai d-lui Negruzzi la „Convorbirile Lite­
rare’ ’, unde, fără cunoștinți istorice mai adâncite și fără un orizont
mai larg, cu toate studiile făcute câtva timp la Paris, el căpătase
greaua sarcină de a se opune erudiției greoaie, dar seri'oasă, care
servia teoriilor, adesea hasardate, ale lui Hasdeu și școlii sale. Dar
de sigur că vehemența cu care acel care trebuia să se intituleze
de la 1892 înnainte șef al partidului „democrat-radical”
sau numai „radical” trecuse dincolo de cercul fixat cugetării
de orice fel, chiar și cugetării științifice în domeniul politic, de
conducătorii „.Convorbirilor Literare”, atacând fără niciun fel
de cruțare, în chip personal, cu sângeroase invective și tăioase
________ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 147

critici, politica și persoana chiar a lui Brătianu îmbătrânit,


pentru dânsul, până la pierderea marilor sale calități, și a aco-
liților săi, că această continuare cu mai puțină presintare de
dogme, de teorii imutabile decât în activitatea polemică, pe
care de altfel o desprețuia, a lui Eminescu, însemna căutarea
unui contact imediat și continuu cu sentimentalitatea nervoasă
a unui public doritor de lucruri nojlt.
Și tot așa când un grup de tineri, strâns laolaltă de tem­
peramentul vioiu, extraordinar de combativ, al lui Nicolae Fi-
lipescu, făcu să se încredințeze o nouă foaie conservatoare, după
îmbătrânirea „Timpului”, lui Grigore Păucescu, un teoretician
malern al doctrinei conservatoare și un scriitor limpede și
plăcut, avânlTFarprincipal redactor pe un strălucit colorist al
stilului, capabil și el de a tăia răni adânci în sufletul adversa­
rului, Barbu Ștefănescu Delavrancea, căruia i se adăugia, în
calitate de colaborator literar, dar cu aceleași disposiții lup­
tătoare, poetul Alexandru Vlahuță, contimporanul și conti­
nuatorul lui Eminescu, cine vorbia era aceiași nouă generație,
adresându-se către un public care de sigur că era pregătit, așa
cum ieșise din noile școli naționale răspândite în tot cuprinsul
țerii, să primească o altă literatură politică decât aceia de până
atunci. Noua armă de luptă, lucioasă și ascuțită, cerând talen­
telor o colaborație care le-a făcut prea adesea ori să părăsească
domeniile pentru care erau create ca să introducă în cuprinsul
întregii vieți publice o judecată prea mult influențată de schim­
bătoarele interese ale partidelor și personalităților, era acum fău­
rită. Trebuia numai ca ea să fie ținută curată întâiu și, al doilea,
ca loviturile ei să fie ușoare în ce privește dușmănia intere­
sului momentan și cu atât mai dureroase în ceia ce privește
acele vicii mari ale spiritului public în domeniul moralei și în
acela al patriotismului și iubirii propriului neam, față de care
trebuie să se reunească silintile
y tuturor elementelor sănătoase
ale unei societăți.
între cele două foi de înnoire, ca fond și ca formă, a presei
românești este totuși o însemnată deosebire: „Lupta", prin ra­
ționalismul articolelor sale prime, prin caracterul de șarjă al
portretelor, foarte cetite și foarte temute, ale tuturor persona­
lităților care au luat parte în acel moment la viața politică și
pe care șeful unui partid abia existent avea mai multă latitu-
148____________ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE _

dine decât altcineva să le caracterizeze după adevăr, prin ironia


tăioasă, crudă, care se întrebuința față de adversari, cglindia
spiritul de critică necruțătoare și de logică dusă până la capăt,
indiferent de cerințile realității și de reservele sentimentului,
care domina la „Convorbirile Literare“. Din contra, în „Epoca“,
vibra, alături de avântul polemic împrumutat din noile ziare
francese ale Republicii — căci cea mai mare parte din colabo­
ratori primiseră o educație francesă, și anume din ultimii ani—
și acel nou romantism pitoresc, împrumutând elemente litera­
turii și chiar artelor care se forma într’o generație pe care „Con­
vorbirile’ ’ au evitat-o o bucată de vreme, ferindu-se de a o critica,-
au tolerat-o întru câtva pe urmă, dar n’au adoptat-o niciodată,
între altele și pentru lipsa acelei pretinse obiectivități și acelei
seninătăți de fațadă care făceau parte din programul de la în­
ceput.
Adăugim că, încetând „Lupta”, Panu a tratat toate
problemele politicei românești cu aceiași puternică logică și
cu mult talent satiric în Săptămâna, care și ea a câștigat un
foarte mare număr de cetitori (1901 și urm.). Fără a crea
un curent și cedând prea adesea ori pasiunii personale, ea a
servit totuși să îndrepte atâtea porniri greșite ale politicei
de partid.
Apărând cu multă asămănare exterioară, noul ziar Ade-
a veacul, căruia într’un târziu i s’a adus foaia informativă Di-
mineața, avea origini și tendințe deosebite de ale celor două
? foîcontimporane.
începătorul, în August 1888, al acestui ziar, Alexandru
Beldiman, făcea parte din generația lui Vodă-Cuza, al cărui
prefect de poliție, puțin uitător de datoriile sale, fusese în ifio-
mentul chiar al catastrofei din Februar. Prin aderența sa față
de marele Domn, ca și prin amintirea acelei fatale negligențe,
Beldiman se credea dator, a păstra o absolută consecvență cu
aderența lui la „Domnia pământeană”, chiar dacă de multă
vreme Cuza nu se mai găsia între cei vii și dacă cei doi fii de
adopțiune pe cari-i lăsase nu arătau nici-prea mare dorință,
nici prea mare capacitate de a juca rolul de pretendenți. Nu
era cu putință aducerea pe tron a unuia dintre dânșii — o ase­
menea speranță nu se ivise serios în mintea nimănui ; rămânea
însă, și ca o reminiscență a luptelor duse de Hasdeu și alții
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 149

împotriva noului stăpânitor, o pătimașă pornire care nu dé­


sarma nici înaintea strictului constituționalism al acestuia și
retușului absolut de a răspunde prin acele forme indirecte care
stau la îndemâna oricărui Suveran constituțional, la atacurile
ce i se adresau. Sinceritatea lui Beldiman, onestitatea lui de
convingere, un fel de vervă moldovenească, din care nu lipsesc
ici-colo elemente care amintesc asalturile de pe vremuri ale lui
Kogălniceanu pentru o causă cu mult mai dreaptă, talentul de
a presinta unele amintiri și de a îmbrăca anume anecdote, ca
și disposiția publicului de a privi cu neîncredere tot ceia ce
•înseamnă putere și autoritate, mulțămirea lui de a li găsi ne­
ajunsuri fără ca pentru aceasta să aibă hotărîrea de a le înlocui,
toate acestea au contribuit să creeze foii lui Beldiman o
oarecare atmosferă, și mai ales în Moldova, care se simția supt
multe raporturi nedreptățită, fără să poată deosebi ce se dato-
reste
> > a oamenilor de ceia ce résulta din fatalitățile
relei vointi J
înseși ale vremurilor.
„Adeverul” n’a contribuit ca ,,Lupta” și „Epoca” la că­
derea tragică a guvernului lui Ion Brătianu îmbătrânit ; el a
răsărit însă tocmai în momentul când se căuta direcția nouă,
cu greu de aflat la un partid conservator secat de vlagă în cei
vechi și total désorientât în furtunoasa pornire a celor noi, iar,
pe lângă aceasta, împărțit între doctrinalismul, făcând casă se­
parată, al junimiștilor și — lăsând de o parte rămășițile de
liberalism conservator ale lui Vernescu și aderenților săi —
între critica de sistem vechiu, fără multă cultură și fără larg
orizont, a boierismului de baștină.
N’aș zice că supt conducerea lui Beldiman s’a contribuit la
găsirea unui drum așa de necesar, dar și înainte de trecerea
foii supt conducerea d-lui Constantin Miile, care se distinsese
ca poet, socialist și ca autor de nuvele realiste și aducea un con-
deiu ager și hotărîrea de a sfida prejudecățile, de a călca și
anume interese pentru a servi ceia ce era pentru dânsul un
crez de democrație, „Adeverul” a avut marele merit de a
agita necontenit problemele de căpetenie înaintea unui public
care, dacă se simtia atras către Panu prin perfecția aparentă
a conclusiilor sale, era mai bucuros să găsească același lucru în-
tr’o formă sentimentală fără multă filosofie, care corespundea
■’nai bine pregătirii sale actuale.
150 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

Când guvernul lui P. P. Carp și Titu Maiorescu fu însăr­


cinat de rege să împăciuiască, într’o guvernare care nu putea
să fie decât foarte scurtă, lipsindu-i sprijinul uniri partid eu
rădăcini, conflictele pe care le treziseră ultimele luni din guver­
narea liberală și să înscăuneze o eră sprijinită pe. observarea
legilor fără intenția unor reforme prea îndrăznețe, îi era nece­
sară o presă. Ea fu creată supt titlul de Constituționalul,
purtat până atunci de o trecătoare foaie din 1876—7 și de
gazeta din Botoșani (1882—7) a lui Nicolae Boldur.
Pentru ca să aibă acest nou organ, partidul conservator
renunță la „Epoca”, în plină influență asupra opiniei publice, și
la un alt organ de publicitate care izbutise a-și crea un drum,
Rv^jj^Jiiberă, aceasta din urmă întemeiată, încă din
Maiu 1877, fără mare succes între cetitori, de D. Daurian, care
păstra în ziaristică acele calități de cugetător filosofic cu o
formă limpede și îngrijită care-1 deosebiseră ca redactor al
„Transacțiunilor” de odinioară. De fapt, spiritul ponderat, ati­
tudinea reservată în fond a lui Daurian și a colaboratorului
său Ștefan Mihăilescu, care a contribuit mult la răspândirea știin-
țilorîn societatea noastră dominau în ,,Constituționalul”, care
acorda și el un larg loc preocupațiilor culturale, dar evita esce-
sele romantice care ar fi putut să compromită „Epoca”. Aceleași
tradiții erau să fie continuate apoi, după fusiunea cu,,Timpul”,
datorită concentrării forțelor conservatoare, în Conservatorul.
a cărui apariție e din Decembre iqoo.
Reorgamsându-se, după cădere, partidul liberal a simțit
nevoia de a-și organisa presa, dar el a înțeles că forțele noi
care se manifestaseră în ziaristică trebuiau introduse și în or­
ganele sale de publicitate. De aceia Voința Națională, ziar
oficios al partidului, care apărea încă din Iulie 1884, puțin
timp după revisuirea Constituției, își adause ca principal re­
dactor, pe lângă Gheorghe Cantacuzino, pe Delavrancea. A-
ceasta însemna o totală prefacere în ce privește tonul : toate
splendorile stilului acestui mare artist al formei fură cheltuite
de acum înnainte, toate figurile de retorică, de o uimitoare
noutate, puse 1a contribuție, toate imprecațiunile unei nese­
cate verve aruncate, pentru a crea, dacă nu o nouă populari­
tate, ceia ce în împrejurările de atunci, după lichidarea unui
lung regim, în care multe greșeli se amestecaseră cu multă glo-
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 151

ne, era imposibil, cel puțin pentru a trezi un interes viu în


jurul unor polemice purtate cu toată energia. Iar alături de
această foaie, într’un stil mai popular, care nu desprețuia tri­
vialitatea, unul din liberalii din noua generație, Gheorghe
Pallade, își întemeiează un organ propriu de luptă, care în­
locuia întru câtva Telegraful lui Fundescu, Gazeta Poporului
(Februar 1895 — Ianuar 1896). De la organul vehement de
luptă s’a trecut apoi, prin Secolul al XX-lea (de la 1895 la
Ianuar 1896), \o.Viitorul. L’Indépendance Roumaine (de la 1879) <
actualul ziar oficios al partidului, continuă ziarul VOrient.
Curente noi de altminteri apăreau necontenit, și e intere­
sant cum, aproape același an 1884 represintă momentul
istoric de pornire în răspândirea ideilor nouă sau în populari-
sarea ’ntr’o formă nouă a unor idei mai vechi.
Socialismul românesc începuse întâiu în cercurile studen­
țești din străinătate sau în violenta revistă de critică a fraților
loan și Gheorghe Nădejde din Iași, Contimporanul, influen- | <■
țață de activitatea unui propagandist rus, stabilit pentru
câtăva vreme în Iași (1881—91).
Pe când revista ieșeană ducea războiu de moarte cărților,
de școală din domeniul științific, redactate după manuale Ș
străine mai vechi, sau rupea suliți pentru drepturile femeilor, \
apărate cu căldură de d-na Sofia Nădejde, după vechea ;
luptă, mai romantică, aEufrosineiHomoriceanu, care,prin 1870, i
își fundase și o foaie anume pentru acest scop, pe când din j
fiecare pagină a „Contimporanului” se desfăcea, contrar seni- \
nătății stăpânite a junimismului din „Convorbiri”, porniri către
prefaceri politice și sociale, socialismul necultural, ca să zic așa,
riscase încă din 1870—1 o bizară foaie trecătoare care se da ca:
apărând la Bacău, Communa (Mart 1870—Mart 1871). ‘
Revista pe care'tineretul o făcea să apară, supt titlul de
Dacia Viitoare, publicată la Paris întâiu în 1883, apoi la
Bruxelles, dădea articole foarte interesante, în care de sigur că
tendința nu era cea pur națională, ca în Dacia Traiană din
Roma (1873) sau în Dacia Română din București (1866—7)
a lui Romulus Scriban, ci acest răsunător titlu, căruia nu-i ,
lipsia o nuanță de iredentism, acoperia înainte de toate o ’ j
hotărîtă propagandă socială.
152____ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE

Era de așteptat ca, la întoarcerea lor, acești tineri, între


cari viitorul conducător al „Adeverului”, d. C. Mille, și d. A. C.
Cuza, care publica în acel timp violente satire sociale în versuri,
pline de vervă și de spirit, erau să întemeieze un organ propriu
și într’adevăr, după încercarea, în 1880, a revistei lunare Ro-
; mănia_Viitoare, cu colaborați a aparentă, a. celor mai însem­
nați reprezentanți ai socialismului internațional, în Iunie 1884,
C. A. Fijßttis începe Drepturile omului, ça o simplă „revistă po-
v lificcT si socială”, pentru ca pe urmă, prin asociația cu d-nii
Miile, Ion Nădejde, Alexandru Radovici, Paul Scorțeanu, Emil
Frunzescu, Alexandru Brăescu, care s’a distins mai târziu prin-
tr’o ciudată publicație, servind interesele Rusiei în Orient, Pra-
voslavni Vostoc, cu titlul românesc corespunzător (1901 — 2)
și, pe lângă el în rândul întâiu, un ziarist de foarte mare ta­
lent, care, lipsit de logica adesea ori silită, de admirabila so­
fistică a lui Panu, ca și de ușurătatea represintanților zilnici
ai intereselor de partid, a știut totuși să-și croiască un drum
propriu, fiind interesant în orice amintire și orice polemică a
sa, d. Constantin Bacalbașa, să ajungă o foaie cetită și de
adversari. Anton, fratele d-lui C. Bacalbașa, făcuse succesul
de un moment al unui „Adever” de concurență, scos de edi­
torul foii, tipograful Basilescü, după ce susținuse un timp, cum
am spus, prin ascuțita lui ironie, foaia de înoire a liberalis­
mului, în sens mai mult frasor însă, a lui Nicolae Fleva,
ajuns în momentul acela la cea mai mare popularitate a sa.
De sigur că „Drepturile Omului” căruia i-a urmat, după
I o întrerupere, în 1889 (Munca, 1890—4), revista lui C. Rado­
vici și Anton Bacalbașa, Democrația socială (1892), n’a format,
într’o societate care n’avea o muncitorime localnică, indigenă,
■i capabilă să apere solidar revendicațiile comune ale întregii clase
i în largul lumii, un puternic partid socialist. Dar era de ajuns ca
pene agere să scrie despre suferințile mulțimilor harnice și des-
, pre abusurile unui regim rămas în urmă ’n ce privește practica
libertățilorpentruca publicul să aibă o atitudine simpatică față
de organul bucureștean, mult mai vioiu, care adăugia silințile
sale la corosiva critică a „Contimporanului” din Iași.
Foaia a fost continuată prin Lumea Nouă, apărând de
la 1894 până la 1900, cu calități literare inferioare celor d’in-
tâiu publicații socialiste. Ultima manifestare a socialismului
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 153

• în_presă e ziarul Socialismul (i). în general toate aceste foi pă­


cătuiesc prin faptul că,''îndemnând la luptă muncitorimea
pentru câștigarea drepturilor ei și servind pe alături și anume I
ambiții, uită că basa oricării propagande politice trebuie să |
r<z' se afle într’o serioasă cultură populară, la^care toate aceste
foLn’aiL contribuit cu nimic. Rupându-se din tovărășia dej
la Bruxelles, d, A. C. Cuza și câțiva alți junimiști — acesta
era titlul pe care-1 adoptase în politică gruparea literară de
la „Convorbiri”—, între cari d. Petre Missir, fac să apară la
Iași, ca organ al unei formații politice ai cării inițiatori nu-și
închipuiau că se vor confunda atât de repede în conserva­
tismul oportunist, foița Era nouă, (1899—900), în care ar­
ticole de doctrină, presintate într’un stil destul de ușor de
înțeles, au exercitat o oarecare influență asupra tineretului.
Ridicându-se împotriva formelor goale cerând introducerea
unui fond politic nou, scriitorii delà „Era Nouă” atingeau din
nou chestia țerănească, pe care, apoi, în Cameră, d. Cuza a
represintat-o cu energie în discursurile sale, adunate supt titlul
de „Țeranii și clasele dirigente”.
Atât de firească era apariția pretutindeni a generației nouă
încât, în afară de Basarabia, împiedecată multă vreme să aibă
o presă a ei, — de și, pe lângă foaia eparhială, ruso-română,
încă delà 1869, se dă românește Dinariul bisericesc, — în ce­
lelalte provincii românești un puternic avânt transforma as­
pectul de până atunci al presei locale. Ï Astfel, în Ardeal,
încă de la 1884, supt direcția unui scriitor format la „Con­
vorbirile Literare”, unde aducea însă, în nuvelele sale, o notă
populară și, în expunerile sale teoretice, o tendință națională
care nu cadra întru toate cu programul de la început al revistei,
d. loan Slavici, începe să se publice, la Sibiu, în fața foii biseri­
cești a Mitropoliei și concurând puternic „Gazeta Transilva­
niei”, îmbătrânită, Tribuna, care va dura până la 1903, lăsând
urme neuitate, nu numai în jurnalistica românească de peste
munți, dar în întreaga desvoltare a presei politice și culturale
românești. Ajutat de Titu Liviu și Septimiu Albini, de Cornel
(1) Un ziar Socialistul, hebdomadar, are în 1877, la București, trei
numere. — Lucrătorii tipografi din București tipăriau încă din 1872 o foaie
V crierul.
154 N. IÖRGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE

Pop Păcurar, de Pompiliu Pipoș, de Alexandru Dordea, de


Cornel Scurtu, de Teodor Păcățian, dar și de un foarte mare
număr de colaboratori din afară, între cari un întreg tineret
literar care se ridica având în fruntea sa pe poetul Gh. Coșbuc,
pe povestitorul I. T. Mera, pe scriitorul, de o vastă informație,
de un puternic talent polemic, Gh. Bogdan Duică, „Tribuna” iz­
butește, nu numai să învioreze activitatea, reținută și atunci de
anumite scrupule de tradiție și reserve dinastice, a partidului
național de peste munți, dar în același timp să apropie de popor,
ceia ce nu făcuse până atunci niciuna din foile de la noi, și
anume de poporul de la sate, până la ultimul plugar cu cunoș-
ștință de carte, predicația națională. Se ajută în aceasta de o
nouă literatură, care, prin condeiul lui Gh. Coșbuc, întrebuința,
cu o măestrie nebănuită încă aici, graiul însuși al poporului, și,
mai mult decât atât, felul de a cugeta și simți al acestuia, mai
ales în părțile ardelene. De sigur că, dacă noua presă de dincoace,
după anul 1884, a însemnat un aflux de idei occidentale, o
năvălire de talente, o literarisare a limbii după cele mai noi
formule ale timpului, „Tribuna” (până la 1903) a restabilit
fondul și forma potrivite cu poporul nostru și a trecut chiar din­
colo de cele mai bune întrupări ale geniului național prin tradiția
școlilor, adăugând note populare care niciodată nu răsunaseră
până atunci, și care au aflat un ecou în inimile a mii de ce­
titori din satele de peste munți.
Imitația, „Tribuna Poporului”, apărută la Arad (delà 1896)
a întâmpinat însă, din momentul ce s’a alipit la o anume po­
litică din România, represintată de Dimitrie Sturdza, resistență
din partea partidului național, care a creat la Pesta o nouă foaie,
plănuită în stil foarte mare, dar care nu s’a putut menținea
decât un scurt număr de ani, fără să poată câștiga o mai
mare influență asupra spiritului public, -Patria. Românul din
Arad a trăit mai mult. LujJfa
Avântul luat de noua presă națională se întinde asupra
întregului teritoriu de peste munți. Dacă Timișoara a mai
avut, delà 1880—84, un organ românesc în Luminător iul, d.
Teodor Păcățian, mai târziu redactor în Sibiiu, publică la
1885—1892, Timișiana, în aceiași capitală a Banatului.
Și în acest mare oraș, unde elementul românesc juca un
rol mult mai mic decât acela care-i revenia după trecut și
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 155

după importanța numerică, s’a avut, grație talentului de


ziaristică al d-lui Valeriu Braniște și spiritului întreprinzător
al d-lui Corneliu Diaconoviei—care încercase, în deosebite lo­
curi, revista de comunicație cu lumea germană, Romanische
Revue (1885—94), foarte bogată în cuprins, — o foaie care
a ținut delà 1889 la 1897 Dreptatea, care a publicat timp de un
an de zile (1896—7) și o foaie de Duminică. D-lui Braniște
i s’a datorit apoi îndelungata tipărire a unei cumpătate foi
de luptă națională, Drapelul delà Lugoj (1901—21), unde apă­
ruse odată Deșteptarea (1879-—81).
între foile din Ardeal pe acest timp de înnoire nu trei uie
să se uite Foaia Poporului de la Sibiiu, începută la 1892 supt
conducerea lui loan Russu Șirianu, apoi redactor al „Tri­
bunei”, scriitor cu un talent literar remarcabil și având cu-
nostintile
J J istorice necesare ca să închine o întinsă lucrare
„iobăgiei” românești din vechea clădire medievală a Ungariei.
Fără calități literare la redactorii săi, Poporul românesc
din Budapesta (de la 1901), al Ini D. Birăuț, bine administrat,
a avut o excepțională răspândire. în toate aceste publicații
periodice, ca și în cel din urmă monitoriu diecesan, cea mai
specială foaie pedagogică, se vede înrâurirea marii școli de
gazetărie națională din Sibiiul anului 1880—90, unde, de
altfel, amintirea acestor grele, dar atât de onorabile lupte a
fost adunată în masivele volume comemorative ale Cărții de
aur, de ziaristul Teodor Păcățian.
Blajul nu-și mai păstrează însemnătatea în publicistica
periodică. Pe lângă Unirea (de la 1891), căreia colaborarea
canonicilor din jurul Mitropoliei — între ei însuși adevăratul
șef al naționalismului în cetățuia unită, istoricul Augustin
Bunea, — i-a dat atâtea înălțătoare articole. Revista politică și
literară, apărută în Septembre 1906, cu toată colaborația d-lui
Ion Gorun (Alexandru Hcdoș), unul dintre cei mai talentați
ziariști ai noii generații și colaborator la o sumă de publi­
cații, nu s’a putut menținea.
O foaie de stearpă propagandă a alipirii Românilor la
politica ungurească, aceia pe care, cu mijloace oficiale, s’a
apucat s’o scoată profesorul Moldovân Gergèly de la Uni­
versitatea din Cluj, delà 1891^98, având un supliment în
ungurește, se răspândia gratuit și tot nu afla cetitorii, atât
15ü N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

de bine știa ziaristica partidului național să ție frontul con­


tra oricării primejdii.
Cu d-nul Bogdau-Duică, cu alt Ardelean, d. Braniște,
spiritul ardelenesc, de politică populară sprijinită pe o li­
teratură având și ea caracterul popular, trece în Bucovina, în­
tocmai cum spiritul de la 1848 trecuse prin Aron Pumnul și
apariția trecătoare a lui Bariț în aceiași Bucovină, creând cea
mai însemnată până atunci din publicațiile periodice ale micii
provincii moldovenești de supt sceptrul Austriei. O revistă
de cultură națională lipsia însă în sprijinul acestei ten­
dințe și ,, Societatea pentru cultura și literatura română în
Bucovina” a putut duce abia trei ani de zile, de la 1881-4,
cu o întrerupere, supt conducerea profesorului Ion Bumbac,
Aurora Română, „revistă științifică și literară”, ,.organ be­
letristic literar”, ale cării legături cu cultura generală româ-
nescă au fost însă destul de slabe.
De la 1891 încă Bucovina avu, supt conducerea lui
Pompiliu Pipoș și prin susținerea lui Modest Grigorcea, o
foaie de un caracter cultural interesant, Gazeta Bucovinei,
cu colaborarea d-lui Bogdan-Duică, venit anume din Ardeal.
Rare ori i s’a dat unui popor un mai potrivit organ de mani­
festare a intereselor și aspirațiilor sale decât Patria de la
Cernăuți, care, apărând în 1897, continuă până în 1900, cu
toate prigonirile aprige la care a fost supusă de regimul de
opresiune al unui Bourguignon.
Dar această foaie de luptă națională deschisă și îndem-
nătoare n’a durat mult. Ruptura între Români s’a produs
prin Aurel Onciul, om de multe cunoștinți și foarte activ,
care își începuse cariera de ziarist tipărind la Viena și
Brünn, apoi la Cernăuți, în 1902—3, o foaie de discuții po­
litice, Privitorul, al cării scop era să predice alipirea „României
libere la Austria”. în Bucovina, în curând el vine să opuie Apă­
rării Naționale, noul ziar (din 1906) al naționalismului bucovi­
nean, atârnând de d. Iancu Flondor, un ziar al învățătorilor
și țeranilor, care introduse în curând un limbagiu degradant,
rămas câtva timp ca un stigmat al ziaristicei bucovinene.
Folositoarea foaie Amicul Poporului e scoasă din 1878 la 1896
de o societate de oameni de bine.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE ..... 15T

Acolo, în Bucovina, de altfel, Ilie Dimitrovici și Dimitrie


Bucevschi dădură timp de unsprezece ani, începând de la 1893,,
foaia populară, tipărită mai întâiu în tipografia arhiepiscopală,
Deșteptarea.
Era absolut necesară această ivire în ținuturi pur româ­
nești, în contact cu masele adânci, a unei noi prese în momentul
când ziaristica bucureșteană, în legătură cu nevoia partidelor
de a-și face cunoscute ideile și activitatea în străinătate, făcea
să apară foi în limbi străine, ca L’Indépendance Roumaine, fun­
dată de Francesul Emile Galii, care dăduse la 1885 La Rou­
manie (1) și trecută apoi în mâinile partidului liberal prin -
fâza intermediară în care foaia a aparținut lui Alexandru Em.
Lahovary, sau ca L’Ëtoile de Roumanie a d-lui Trandafir
Djuvara, foi care ar fi îndeplinit o foarte însemnată
misiune, fără îndoială, dar au avut defectul de a furnisa părții
înstrăinate din publicul românesc organe în limba francesă.
care i-au făcut să considere ca niște publicații de a doua
mână foile românești ale acelorași grupări.
Nu-mi stă prin gând, și nu mi se poate cere, să arăt răspân- I
direa ziaristicei asupra orașelor de provincie, care dădeau une ori
și ziare bune, la Ploiești, Craiova, Galați, la Brăila, Botoșani și ‘7^
aiurea, și tot așa de puțin să urmăresc publicațiile, de un ca- ;
racter special, care se înmulțesc necontenit și al căror studiu?*;
aparține cercetării adâncite în deosebite domenii. ■■
Mă mulțămesc a spune, în treacăt, că economia politică
era represintată prin Economia națională, a lui Aurelian, în- >
cepută în 1875 și continuată până în anii din urmă : economia
rurală prin publicația Câmpul, scoasă de societatea agrono­
mică a absolvenților școlilor de agricultură din țară, care a
trăit două decenii, înainte de toate prin truda harnicului a-
gronom S. P. Radian, că studiile juridice aveau ca organ Drep~ 0
tul, început încă la 1862, ca foaie „juridică, literară și comer­
cială’’, continuat de Grigore Păucescu de la 1871, precum șir
(1) Titlul îl poartă apoi o foaie conservatoare, în care pe vremea ma­
relui lăzboiu a scris articole răsunăioare acel bărbat politic care a fost și
un mare ziarist, Take Ionescu. Ca foi francese și le Progrès (conservator)
(de la 1891).
158 N. IORGÄ. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

j delà 1892, Curierul judiciar ; că România medicală, întemeiată


la 1875 de d-rîi Marco viei, Felix, Kalinderu șiFialla, are în față
o de la 1881 foaia de studenți Spitalul, că pe lângă admini,stra­
fe tivul „Monitor al Oasței”, armata are o Revistă a armatei,
o
& încă din 1883, Tar pe urmă o Românie militară, de la 1891,
și reviste speciale: a Artileriei, de la 1882, a Infanteriei, de
la 1897, de curând și a Administrației, că încă din 1889
apare întâia revistă de sport, a lui N. Blaremberg și Gălă-
șescu, ca nu lipsesc reviste poștale, administrative, etc.
* * *
In urma usurii partidelor, a făgăduielilor adeseori neînde­
plinite, a aspirațiilor noi, a căror interpretare n’o găsiau for­
mațiile de până atunci din viața noastră politică, în urma
schimbării totale a mediului european, în care principiul na­
țional se desparte de preocupațiile constituționale și se presintă
adesea antagonic față de aspirațiile sociale, răzimându-se din
ce în ce mai mult pe cultura originală, adâncită, generalisată,
se simția nevoia unui ziar care să rupă încă odată cu trecutul
imediat, păstrând cu toate acestea legături neapărate cu ceia
ce este mai sănălos în tradiția permanentă. Va fi marele merit
allai Aurel Popovici, — fost student la Universitatea din Viena
și unul din factorii principali în procesul Memorandului in­
tentat de guvernul unguresc acelor membri ai partidului na­
țional cari crezuseră că trebuie să treacă peste formele de drept,
în care nu credeau, ale Ungariei pentru a se adresa de-a dreptul,
în Viena împărăției sale, Suveranului, considerat în această
mai veche calitate a lui imperială —, de a fi făcut, în legătură
cu întreprinzătorul tipograf brașovean Gheorghe Filip, un
„ziar național independent” la București, România Jitnă, al
cărui întâiu număr apare la 2 Decembre 1899. între „colabo­
ratori și susținători” se întâlnesc mulți Ardeleni, Coșbuc între
alții, Ion Gorun, Alexandru Hodoș, Gheorghe Bogdan-Duică,
pe lângă alții apoi profesori bucureșteni cari, încă de pe vre­
mea aceia, simțiau nevoia unui pas înnainte, precum și fostul
redactor al „Brei Nouă", d. A. C. Cuza și, între scriitorii cei mai
cunoscuți ai noii generații, A. Vlahuță și I. L- Caragiale.
Activitatea „României June”, care nu s’a putut susține
nici măcar un an de zile, încetând la 9 Octombre igoo, va
_____ 2 N. IORGA, — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 159

trebui supusă unei răbdătoare cercetări pentru a și da sama


cineva de marele capital de idei și îndemnuri nouă care au
fost puse în circulație fără ca în acel moment publicul să-i fi
putut înțelege folosul,
înștiințarea primejdiei înnaintea căreia ne găsiam fără o pre­
facere a clasei țerănești în condițiile ei materiale de existență
și a înaintării ei în cultură formează unul din punctele capi­
tale ale noii publicații, și d. A. C. Cuza apăsa asupra faptului
că, neținând samă de aceste necesități esențiale ale societății
contimporane, Statul român ar putea șă dispară ,,ca o aven­
tură”.
Supt presiunea curentului național care începuse în cea
d’intâiu față a lui cu un caracter de intransigență și intoleranță
care mergea până la amenințarea de a întrebuința pușca îm­
potriva unor anumite categorii de străini și de prieteni ai lor,
s’a încercat readucerea la ziaristică a lui Hasdeu însuși. Nu­
mele lui supt câteva articole, precum și verva câte unuia
dintre colaboratori, au hrănit timp de trei ani de zile foaia
destul de răspândită și care a avut o vădită influență asupra
spiritului public, mai ales în București, Apărarea Națională
{1900—1903).
Apoi editorul „României June”, luând de pretutindeni
colaboratorii săi, a încercat să dea o foaie de un caracter
cultural mai ridicat și fără niciun amestec cu partidele poli­
tice, în Minerva. Ziarul, cu suplementul lui. Seara, s’a pus
în momentele de crisă ale războiului mondial în slujba unei
cause antipatice și nu s’a mai putut ridica din osânda pu­
blicului (1).
O influență reală asupra unei părți superficiale din so­
cietatea românească a exercitat câtva timp, atâta vreme cât
a păstrat o vădită independență și a știut să facă o alegere

(1) N’am făcut un loc deosebit ziarelor în limbă străină apărute în


deosebite puncte ale României, de și foaia germană din București, Bukarester
Tageblatt, căreia i-a urmat mai târzia Rumänischer Lloyd, represintând une­
ori interese care n’aveau nimic comun cu societatea românească, și publica­
ții grecești, bu'gătești în fasa creării și apărării idealului național respectiv,
precum și cele evreesti în jargon, au avut oarecare răspândire. Acțiunea
lor nu face parte însă din desvoltarea spiritului românesc prin presă care
e scopul singur al acestei publicații.
it’O N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE

între gluma ușoară și satira politică și socială urmărind un


- scop definit, revista Furnica, a d-lor Gh. Ranetti și Țăranu.
Revistele se ținuseră o bucată de vreme în strictele mar-
geni ale specialității fără legătură cu crisa societății înseși,
cu imperioasa ei nevoie de trezire și îndreptare.
O mare publicație masivă, de istorie, filologie și folklore,
căutând, nu numai a înlocui, dar a și întrece ,,Columna lui
, Traian”, a fost astfel Revista pentru istorie, archéologie și
filologie a d-lui Gr. G. Tocilescu, delà 1882 înainte.
J între publicațiile curat literare, , .Literatorul” apărea cu
zgomotoase numere răzlețe, în sprijinul esteticei pure, și cam
în aceiași direcție se îndrepta, într’un stil mai la îndemâna
, . fiecăruia și cu mai puține pretenții, Revista literară, condusă
de Ștefan Velescu și T. M. Stoenescu (1895—1907, cu între-
< ; ruperi). încercarea unei Fântâni a Blanduziei, la care a co­
laborat și Bminescu după boala lui, n’a ținut decât un an de
zile, 1888—9, fiind cu totul lipsită de direcție.
/T ~ Mult mai sus decât asemenea publicații mediocre stă pu-
P blicația pe care o dăduse la 1888 Hasdeu, în legătură cu De-
lavrancea, cu Vlahuță, cu filologul, mai târziu expatriat la
Paris, Razăr Șăineanu și cu profesorul Ionnescu Gion, care ca­
ricatura stilul pitoresc al lui Alexandru Odobescu, întemeind
A Revista Nouă, foarte frumos ilustrată, în care literatura și
știința pe înțelesul oricui dădeau o lectură ușoară publicului
mai mare. Pentru desvoltarea ideilor politice și sociale însă
^Revista Nouă” n’a avut nici un fel de influență.
Multă vreme după mutarea la București a ^Convorbi­
rilor” care pierdură aici atmosfera particulară ce adusese
prosperitatea lor, în anul 1889 profesorii de la Iași întemeiază
' . Arhiva societății științifice și literare, publicație în genul en­
ciclopedic al revistelor lui Hasdeu, dar mai ales supt influența
filologului H. Tiktin, o bucată de vreme secretar de redacție.
Cu toată universalitatea de preocup ații a lui A. D. Xenopol,
multă vreme sufletul ei, ea a rămas mărgenită la articole is­
torice, filologice, științifice și la dări de samă, fără a lua o
atitudine față de problemele curente. în ultimul timp foaia
a trecut printr’o perioadă de neînsemnătate pentru a se pre­
face într’un strident și trivial pamflet.
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI RUMÄNE 1 öI

Partea științifică din „Arhiva” a trecut de mult în pu­


blicația fondului Adamachi, sprijinit de Academia Română,
iar material al istoric a figurat pe rând în Miron Costvn, al
d-lui Gh. Ghibănescu și în Icn Neculce. revistă pentru studii
speciale privitoare la Iași, supt îngrijirea aceluiași și mai
ales a precisului genealcgist și cercetător istoric bucovinean
d. Sever Zotta.
Tendințile socialiste ale generației de la 1880 trebuiau
să producă și ele în literatură un organ de manifestare. După
încercarea „poporanvtă”, de sistem rusesc, a Evenimentului
literar (1893—4) s’a început supt influența unui foarte talen­
tat refugiat din Rusia, C. Dobrcgeanu, care iscălia I. Gherea,
în 1893—94, pentru a susținea tendințele represintate de
acest principal critic al generației de atunci, revista Literatură
și știință. Iar, pe de altă parte, într’o fermă mai ușca'ă, la
1893—96, Vlahuță, în tovărășia doctorului Alceu Urechiă, a
dus o luptă pentru aceleași tendințe, făiă a se ținea însă la
anume cerinți dogmatice : revista lor Viața, s’a susținut trei
ani, pâră la 1896.
între revistele literare de provincie, Revista Olteană a lui
Traian Demetrescu ș Gh D. Penciciu (1E88—1892) s’a deo­
sebit prin versurile ușoare ale celui d’intâiu și seiioasele în­
cercări de critică ale celui de-al d( il< a.
încă delà 1885, în sfâ-șit, și j ână la 1805, a urmărit es-
celente intcn’ii, răspândir.du-se în lum.a învățătorilor, Lumina \
pentru toți a lui Eniu T. Bâlteanu.
Neizbutindu-se cu un ziar curent, care represinta totuși
o mare forță înnoitoare în lumea contimporană românească,
s’a căutat, din partea represintan'ilor curentului rațional,
alt drum. Vechi reviste au prins o nouă viață. Astfel se poate
zice că în legătură cu noul curent, nici exclusiv estetic, nici
socialist in tendințile iubitoare către poper, ci răspicat na-
ț onalist. au înviat. „Convorbirile literare”, trecute din mâ-
nile d-lui Iacob Negruzzi, după o scurtă crisă, în acelea ale
lui loan Bogdan, profesor de slavistică la Universitatea din
București, unul din cei mai prețuiți istorici ai generației nouă:
istoria Românilor, studii de tot felul privitoare la poporul
românesc și-au găsit locul alături de o literatură care n’avea
11
162 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE

aceiași valoare ca aceia care făcuse gloria revistei, dar se ținea


în tradiții bune. Nu odată „Convorbirile“, care rupseseră ho­
tărât cu tradițiile pretinsei obiectivități filosofice și ale nepă­
sării față de problemele curente, a luat posiția cea mai ener­
gică față de dânsele și, continuând direcția critică de odi­
nioară într’un sens care nu excludea nici personalitățile cele
mai acerbe, a încercat, și a izbutit adesea mai mult decât
„Contimporanul” socialist din Iași, să restabilească drepturile
onestității și ale măsurii într’o știință invadată de toate pre­
tențiile și adesea ori de toate falșificările. Alături, mai
sprintena Revista Română, care reunia pe o bună parte din
profesorii de la „Convorbiri“, purtând pe titlu, în ordinea
pe care o arătăm, următoarele nume: Teohari Antonescu,
Ioan Cantacuzino, M. B. Cantacuzino, învățătorul profesor de
drept din Iași, stăpân pe o frumoasă formă literară de cea mai
bună factură francesă, Mihail Dragomirescu, Simion Mehe­
dinți, Petre Missir, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru și
M. Săulescu, dar în care direcția se afla în mâinile penultimului,
profesor de filosofie, autor de lucrări originale și predicator al
unui ideal care trecea peste margenile naționalității, crezând
chiar că aceasta nu există și rămâne de creat de acum înna-
inte, împreună cu întreaga ei cultură, pentru a urma visiuni de
cultură internațională, care-i apăreau mai prețioase decât cul­
tivarea fondului propriu. Aceleași nume se întâlnesc la „Con­
vorbiri Literare” ca și în foaia aceasta cu copertă roșie, al
cării buletin critic a avut un mare răsunet în lumea studen­
țească.
J
Alături de aceste reviste, Literatură și artă română, lu­
xoasa publicație a d-lui N. Pătrașcu, atrăgea necontenit
atenția asupra valorii artei naționale, aproape total igno­
rată încă.
Ministeriul Instrucției Publice, supt conducerea lui Spiru
Haret, care, în limitele pe care i le impunea aderența sa la un
vechiu partid, făcea parte din aceeiași falangă a luptătorilor
pentru înoirea culturală, socială și politică, întreprinzând la
sate o prețioasă operă de asociare a învățătorilor mai ales, dar
și a preoților și organisatorilor de bănci populare, a vrut să
creeze, întrebuințând pe Coșbuc, așezat acum în Regat, și pe
Vlahuță, care din ce în ce mai mult se apropia cu toată inima
.2 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 183

de înțelegerea realităților contimporane și de servirea lor prin-


tr’o devotată muncă, pentru a pune în mâna cetitorilor de toate
clasele revista de lectură curentă, apărând odată pe săptămâ­
nă, Sămănățprul. De la început publicația și-a adaus colabo-
rarea unui vioiu spirit critic, a Ardeleanului Ilarie Chendi, care
începuse în Floarea albastră, revista literară săptămânală a lui
I. N. Constantinescu-Stans (1898—9), și a unui foarte talen­
tat poet din noua generație, capabil de a rosti simplu
mari adevăruri de sentiment, St. O. Iosif, și, astfel, de la
1901 la 1905, această foaie s’a apropiat tot mai mult de luptă­
torii din noua generație, până ce, în Iunie 1905, depărtându-se,
din causa nevoilor existenței, cei doi fundatori, Chendi și Iosif,
mi-au propus conducerea foii pe care, în chip firesc, am trans-
format-o în organ de propagandă culturală și literară, în ve­
derea schimbărilor a căror realisare mi se părea, ca oricui din
această generație, o necesitate primordială, deosebindu-se
unul de altul numai în ce privește temperamentul și metcda
de întrebuințat.
Publicația bârlădeană Făt frumos (1904—6), datorită ini- >.
țiativei delicatului nuvelist Emil Gârleanu, a urmărit, imediat,
acelaș curent de idei.
Manifestarea împotriva încercării de a stabili și la Teatrul
Național imitația fără miez și fără sens a unui culturi străine,
neînțeleasă în originea, desvoltarea și folosul ei, național și
social, a adus strângerea rândurilor unei părți măcar din re-
presintanții acestui curent la o foaie săptămânală, în curând
bi-hebdomadară, la urmă și zilnică, Neamul Românesc.
Noua publicație era menită a servi, nu interesele teri­
torial-patriotice, de un caracter conservativ, ci interesele na­
ționale în genere, care nu se puteau ajuta decât printr’o ra­
dicală transformare a întregii lumi contimporane, fără a
putea prevedea momentul când această contingență extraor­
dinară se va putea înfățișa. Foaia căuta să pregătească acel
moment prin strângerea—începută încă la „Sămănătorul”,
dar dusă aici mult mai departe — a sforțărilor în acest sens
din partea Românilor de pretutindeni.
în același timp, curentul din „Sămănătorul” se înfățișa,
deocamdată în forma unei reviste literare și culturale, prin
asociarea marelui talent poetic revoluționar al d-lui Octavian
161 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROM A NE

Goga cu prosa de o înaltă valoare creștină și morală a preo­


tului loan Agârbiceanu și cu priceperea în întreprinderi a
d-lui Octavian Tăslăoanu, în Luceafărul din Pesta (1902—6),
care complecta publicațiile bucureștene și avea cu dânsa le­
gături. D. I. N.'stor și Gli. Tofan representau în Junimea literară
din Cernăuți (1904) același curent.
Pe lângă „Convorbirile Literare”, în fasa cea nouă, până
la trecerea sub direcția d-lui Simion Mehedinți, care ea însăși,
făcând un pas în urmă către conservatorismul maiorescian și
mai îndepărtatele tradiții, n’a rupt cu desăvârșire cu orientarea
de până atunci a revistei, aceia care-i câștigase aderența unei
■,_z mari părți din tineret, Convorbirile critice ale d-lui Mihail
Dragomirescu însemnară sforțarea de a substitui criteriul es­
tetic criteriului cultural național, până ce stăruitorul judecă­
tor filosofic al valorilor literare s’a găsit el însuși prins de
curentul care încunjura întâiu și domina pe urmă întreaga
noastră societate, curent venit din atât de deosebite izvoare și
servit de personalități atât de deosebite.
Din publicațiile literare alipite la „Neamul Românesc”
a răsărit la Craiova revista Ramuri, care a continuat delà 190,5
până astăzi, cu o singură întrerupere în vremea războiului celui
mare, dând totdeaunea o deosebită atenție problemelor cui ente,
tratate în articolele sale prime. In ultimul timp, ea s’a con­
topit cu Drum Drept, a cării apariție sporadică la Iași a fost
oprită de enormele greutăți al tiparului.
Reviste de polemică, având la basă în cele mai multe
cașuri interese de grupare literară sau chiar de persoane, au
, > apărut foarte multe în ultimii ani, până la Sburătcrul editat
de firma Alcalay supt conducerea profesorului E. Lovinescu.
în Ardeal, după „Luceafărul”, „Asociația” a început o
nouă serie a publicațiilor sale literare, care s’a transformat
după războiu într’una din cele mai variate și mai bine ti­
părite reviste românești.
încercarea Ardelenilor de a da, supt conducerea d-lui Goga,
o foaie pentru popor, — în același sens precum „Neamul Româ­
nesc” dădu mai târziu, alături de continuarea „Sămănătorului”
prin Neamut Românesc Literar și Drum Drept, o foaie pentru
popor, Neamul Românesc pentru Popor—, n’a reușit, polemica
N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE 165

personală stricând foarte repede urmărirea unor scopuri de


un caracter mai general și împiedecând o concentrare de puteri
care fără aceasta ar fi fost de cel mai mare folos pentru
neamul nostru.
Vremea noii reviste pentru sate venise din nou.
Astfel Vestitorul Satelor, publicat de un grup de inimoși c
învățători la Fălticeni, unde a apărut și revista de folklore,
în ultimul timp întreruptă o bucată de vreme, a d lui Artur
Gorovei, Șezătoarea. Foaia delà Argeș a d-lui Vălescu, unul
din continuatorii agitației talentatului învățător Dobrescu
Argeș, Gazeta Țăranilor (delà 1892), a avut o influență mai
mult locală.
La Balș (Romanați) un grup de învățători au dat cât-va
timp revista Vorbe Bune.
Unele suplimente ale foilor din provinciile supuse unor
stăpâniri străine au avut o mai mare răspândire la sate, iar,
alături de Libertatea, publicată la Orăștie, în tipografie pro­
prie, de preotul Ion Moța, într’o limbă absolut pe înțelesul
țeranului (delà Decembre 1901, cu colaborația unui maie
număr de scriitori, între cari și d. Alexandru Vaida,
Aurel Vlad), Foaia Interesantă, ,,pentru petrecere și învăță
tură”, de la 1905, și Tovărășia, ,.foaie povățuitoare la for
marea și conducerea însoțirilor economice, cum și pentru agri­
cultură, meserii, negoț, etc.” (delà Decembre 1905), au
contribuit esențial la luminarea poporului românesc în
toate părțile.

De la aceste publicații a luat pe încetul presa deosebitelor


, partide un spirit nou. Bl se manifestă și în Patria d-lui Virgil c
Arion (de la 1906), care găsia accente așa de mișcătoare cu ocasia
nenorocirii naționale, dar și a semnalului de redeșteptare po­
pulară, al răscoalelor țerănești din 1907, și în Viitorul, noua
foaie a partidului liberal după încetarea Voinții Naționale și >j
în organele corespunzătoare ale partidului conservator.
2Sln Ardeal curentul se manifestă cu o foarte mare energie. A-
lăturide cele d’intâiu reviste de propagandă de la noi, prin forma
cea nouă pe care o luă,,Tribuna Poporului” de la Arad supt
•conducerea acelui ziarist cu nesfârșită iubire pentru meșteșugul
166 _ N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

său și cu formă deosebită de plăcută, Rusu Șirianu, Bucovina


ea însăși găsise într’o foaie literară scoasă la Suceava, Juni­
mea Literară, ca o continuare a publicației anterioare a preotului
folklorist, Simion FI. Marian. Ele sunt expresia aceleiași ten-
dinți. Până în depărtatul Pind, de unde venise în 1870 Fră-
țiha întru dreptate, foaie în dialect, care fu reluată ca FrăHlia,
în 1901, la Bitolia și Salonic ca și la București, supt condu­
cerea talentatului scriitor N. Batzaria, cu o așa de uimitoare
carieră, dar totdeauna lângă interesele neamului său (i), re­
viste literare, publicații politice, ca Lumina, ca Românul de la
Pind, erau în același curent de idei, scriind absolut în aceiași
formă, peste toate deosebirile provinciale.
în sfârșit, după războiul cu Iaponia, Rusia dobândind
oarecare drepturi constituționale, Basarabia a dat, prin silin-
țile unui grup de tineri seminariști și studenți, în fruntea că­
ruia stătea d. Pan Halippa, un șir de publicații. Basarabia a
apărut de la 1906 înnainte, supt inspirația și conducerea bă­
trânului Moldovean C. E. Gavriliță.
Ö încercare în acest sens se făcuse încă din 1905, dar
la Geneva, redactorii fiind însă în București, dd. Zamfir 0.
Arbore și dr. Cazacu. După „Basarabia” apar Glasul Basa­
rabiei, mai târziu Moldoveanul, opus tendinților arătate mai
sus. Pentru cler se tipărește o revistă de predici. O întreegă
ziaristică românească cu litere chirilice, care a contribuit, prin
duioasele sentimente pe care le trezia la Românii de aiurea,
la ideile de apropiată realisare a unității naționale și politice.
« *
î* *
I O mențiune specială se cuvine presei românești din A-
fmerica, din care două foi. Românul și mai ales America, în-
îfățișează cel mai îngrijit tipar și o materie foarte selecțio-
j nată, servind în același timp, în chip constant, cu o direcție
(hotărât națională, contra încercărilor de ziaristică socialistă
ț causa democrației românești. Steaua noastră, care și-a încercat
I de curând apariția la New-York, avea o conducere mai puțin
I_____ ____
(1) Profesorul Ștefan Mihăileanu, menit să cadă victimă răsbunărilor
bulgărești, a dat un organ de propagandă culturală foarte bine redactat,
causei macedonene, în București, la 1893—94 și 1900—1901, Peninsula Bal­
canică.
\, N IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMANE ____ HO

sigură. Activitatea directorului, multi ani de zile, al „Ame-


ricei”, O. C. R. Pascu, nu poate fi prețuită în de ajuns față
de lumea de un caracter amestecat și străbătută une ori de
curente dubioase între a conaționalilor noștri din continentul
cel nou.
Se poate zice că presa românească, ale cării servicii pentru
deșteptarea conștiinții cetățenești, pentru răspândirea cunoș-
știnților curente în popor, pentru îndreptarea și înobilarea
graiului curent, cu toate escesele la care s’au dedat unele ziare,
nu pot fi în destul prețuite, a fost factorul de căpetenie, prin
această colaborare fără înțelegere prealabilă, ci ieșită spontan
din instinctul național trezit pretutindeni și exprimat în formă
modernă, pentru determinarea acelei nebiruite porniri de opinie
publică căreia i se datorește, în ciuda greutăților care se știau
și nenorocirilor care se prevedeau, a sacrificiilor la care cei mai
mulți erau gata, știindu-le neapărate, spre îndeplinirea României
Mari. Și a fost o afirmație a legăturilor între cultură și ziaris­
tică, menite a da acesteia din urmă deplina ei valoare în desvol-
tarea poporului românesc, atunci când, în zilele grozave de la
Iași, presa românească patriotică, morală și sănătoasă, opusă
ticăloaselofToT de servire a intereselor ocupantului, Lumina
și celelalte ieșite din îndărătnicia păstrării unor păreri greșite,
din cerbicia unor convingeri personale care nu voiau să capi­
tuleze, precum și din miserabile interese materiale, a fost re-
presintată prin două organe populare din care armata ea în­
săși și-a căpătat vlaga trebuitoare pentru a continua un răz-
boiu care părea de zece ori pierdut, Neamul Românesc, devenit >
foaie zilnică încă din 1912, și România, la care s’au concentrat
forțele literare și culturale luptătoare ale poporului românesc.
Nu vom vorbi dc noua presă răsărită după războiu îni ?
România de ieri, ca și în provinciile unite. Nu e încă vremea/ ■ , z,
ca ea să fie apreciată. Ajunge să se spuie că ziarele cele mai • .
populare sunt tot cele ce se bucurau mai de mult de încre->
derea publicului. """"riT...................... }
Curentul cultural n’a putut ținea piept, după biruință,
avântului reluat în condiții economice mai favorabile, al
presei de partid și al presei fără direcție limpede. Suntem
168 N. IORGA. — ISTORIA PRESEI ROMÂNE

în drept, gândindu-ne la personalul de mare valoare care joacă


un rol important în presa noastră, a crede că aceasta e numai o
fașă trecătoare, că e o cedare de teren față de un public ames­
tecat, iar nu capitularea steagului nobil care a plutit atâtea
decenii asupra activității ziaristicei românești, că a venit vre­
mea în care se va face o deosebire netedă între ziaristica popo­
rului românesc, cu desvoltarea lui economică și progresul lui
cultural, și între celelalte, care vor trebui să facă tabără a parte.
Faptul că din ce în ce mai mult organele mari îmbrățișate de
public, ca „Universul” și „Adeverul”, cer literaturii și cul­
turii o participare în care direcția cea bună se impune
peste pretențiile moderniste și simboliste, menite să strice
unei societăți căreia-i oferă „frumosul” într’o formă personală
arbitrară, este o garanție în acest sens, și interesul pe care publi­
cul îl arată pentru propaganda morală, culturală și națională,
prin articole speciale sau numere de Duminecă ale acestor foi,
face să se prevadă vremea când, ca în atâtea momente hotărâ­
toare din viața poporului nostru—și acest moment de consoli­
dare este unul din ele — colaborația tuturor elementelor
prin care se exprimă normal vitalitatea românească va fi de­
săvârșită.
C. BACALBAȘA
ZIARIST
Președintele Sindicatului Ziariștilor
din București

ZIARISTICA
ROMÂNA
DIN

ZILELE NOASTRE

v»-»x r»e

FlMDieATiJI. Z'A«Î<5T’LOR

D• P pI I f- e tI
C. BACALBAȘA. — ZIRISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRE '7L

OMITFTUL Sindicatului Ziariștilor din București, a în­


credințat d-lui N. Iorga sarcina de a scrie un istorie
credincios delà începuturile producțiilor românești pe
calea tiparului, și până aproape de zilele de azi.
Competența recunoscută a acestui istoric care este, în
acelaș timp, și un vechiu ziarist, este pentru toți o garanție
cum că Sindicatul prezintă publicului din România o lucrare
care stă în deplină înțelegere cu realitatea faptelor. Adevă­
rul istoric —de care ne-am preocupat mai înainte de toate,-
este respectat. Partea alăturată, care este partea de critică
și de aprecieri, este o lucrare, în totdeauna personală a isto­
ricului, iar cititorului îi rămâne dreptul de a o primi sau de
a o respinge potrivit convingerilor și aprecierilor sale.
Ca unuia care a fost, mai de demult de cât d-nul Iorga,
și mai intim de cât d-sa legat de profesiunea ziaristului, 'mi
revine acum sarcina de a aduce o ultimă parte de contribu-
țiune la lucrarea pe care Sindicatul o prezintă publicului.
Este vorba să arăt prin pana căror ziariști, a căror curente
și a căror împrejurări ambiante, presa română a crescut, de
la modestele ei începuturi,până la dezvoltarea ei de astăzi.
Din cetirea izvoarelor istorice — rezultă că ziarul a apărut pe
lume, nu dintr o nevoe culturală sau dintr’o nevoe sufletească
ci numai pentru a îndeplini o funcțiune utilitaristă. Ziarul
a fost, deci, la început, nu un răspânditor de idei, ci un îm-
prăștîetor de vești. Ziarul a răspuns nevoiei mediului de a fi
m C. BACALBAȘA. — ZIAIUSTICA POMANA DIN ZILELE NOASTRE '

informât mai repede și mai sistematic. Știrile, care în cen­


trele mărginite, puteau fi comunicate din gură de la om la
om, în întrunirile publice sau familiare, nu mai ajungeau să
fie cunoscute de toți în aglomerațiile, din ce în ce mai mă­
rite, ale centrelor urbane. Ziarul a eșit din această trebuință
socială.
In țările române ziarul s’a născut din aceleași necesități ;
dovadă e faptul că Domnitorii au fost aceia cari mai întâi
au fost cetitori și abonați de ziare, ei având chiar un capi­
tol de budget pentru această cheltuială. Acești cârmuitori ai
Principatelor nu simțeau, însă, nevoia unei prese naționale,
ci se mulțumeau numai cu ziarele străine care singure îi pu­
teau informa despre lucrurile care se petreceau în afară și
care îi puteau interesa.
Dar când țările române au putut avea ziare naționale,
acestea n’au mai fost numai gazete de informații ci au fost,
mai ales, gazete politice.
Nu trebue să pierdem din vedere că toți ziariștii epocei
de reculegere națională au fost, — la deosebite trepte — niște
apostoli ai neamului ; ori care ereau deosebirile ce’i despăr­
țeau pe câmpul ideilor, toți erau credincioși naționaliști și
nestrămutați Români.
Atât de organică erea, la toți scriitorii aceștia, iubirea de
patrie că cei cu ideile cele mai înaintate, — precum erau re­
publicanii ca C. A. Rosetti — confundau în totdeauna reven­
dicările democratice cu cele patriotice. învinuirea de ciocoizm
și de strigoizm erea nedespărțită de aceea de ..vândut străi­
nilor“. Toată generația care a crescut în ura față declasa
privilegiată, nu putea spune lămurit dacă ura pe vechii bo­
ieri, mai mult pentru că ereau retrograzi ori mai mult fiind
că ereau răi Români.
Această stare sufletească și această notă a presei, s’au
prelungit și au durat în tot timpul cât a durat lupta aprigă
între vechea clasă conducătoare și clasa cea nouă până la de­
săvârșita biruință a acesteia din urmă.
Presa română, de orice coloare politică, dar mai ales
jlpresa curentelor democratice, a fost tot mereu o presă aprig
b naționalistă.
*
* *
C, BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRE 173

Până după războiul din 1877-78, ziarele din România—


vorbesc de Principatul liber— aveau o factură uniformă. Mai
mult ziare politice, cultivând polemica delà partid la partid
și dând o deosebită băgare de seamă politicei și faptelor din
afară. Serviciul informațiilor din țară erea foarte puțin dez­
voltat, intervie-wul politic nu erea cunoscut, în afară dé re-
portagiul desbaterilor parlamentare și articolele politice, zia­
rele nu mai tipăreau de cât articole și telegrame traduse de
pe ziarele delà Pesta și delà Viena, o rubrică de știri diverse
toate traduse de pe ziarele străine. Câte odată o Cronică
teatrală, precum și foiletonul, mai totd’auna o traducțiune
din limbi streine.
Cel dintâiu ziar care a rupt monotonia și a schimbat
întru câtva fizionomia ziarului român a fost Remania Liberă,
apărut la 15 Mai 1877 sub direcțiunea lui D. A. Raurian,
prim redactor fiind un alt profesor Ștefan Mihâilescu.
Din punctul de vedere al facturei generale acest nou or­
gan nu se deosebea întru nimic de cele vechi, era aproape o
copie credincioasă a paginației Telegrafului pe care lupta ca
să’l înlocuiască în simpatiile publice. Delà început acest ziar
a însemnat un pas înainte în presa română din punctul de
vedere al înfățișârei cu mult mai literare. Aproape întregul
tineret și aproape toată intelectualitatea a înțeles superiori­
tatea intelectuală a noului ziar asupra Telegrafului. De a-
ceea și toate talentele mari care se nășteau pentru publici­
tate: Barbu Delavrancea, A. Vlahuță. Duiliu Zamfirescu, D.
Racoviță, etc., începură să iscălească în coloanele României
Libere.
Dar în cât privește ideile generale, însă, acest ziar nu
aducea nimic nou. Era tot un reprezentant al nivelului po­
litic și al mănunchiului de credințe cunoscut.
Un alt pas înainte pentru factura generală a ziarului, însă
tot nul pentru mersul înainte al ideilor, s’a făcut deodată cu
apariția, la 2 Iunie 1877 a ziarului L’Orient, fondat de către
francezul Emile Galii.
L Orient, și mai ales organul care l’a prelungit— L’Inde
pendance Roumaine — apărut la 21 Septembrie același an, in­
troduce rubrica Informațiunilor și Serviciul reporțagiului.
1/4 C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE

In București mai fusese pe vremuri o publicație fran­


ceză purtând titlul Le Journal de Bucarest proprietatea pro­
fesorului de limba franceză delà facultatea de litere din Bu­
curești, Ulysse de Marsillac. Această publicație care a trăit
delà 26 Iulie 1870 până la 1 Noembrie 1877, apărea numai
de două ori pe săptămână, dar inaugurase rubrica Cronice­
lor din lumea mare. In L’Indépendance Roumaine, cronicile
similare ale lui Claymoor (Mihail Văcărescu) au făcut epocă
și au contribuit mult la răspândirea și la succesul ziarului.
Un ziar care s’a bucurat de o mare răspândire în tot
timpul războiului delà 1877, a fost Războiul tipografilor Thiel
și Weiss, având ca redactor șef pe poetul Grigore Haralemb
Grandea. Dar acest ziar n’a adus nici o reformă în presa
română și nici n’a adus contribuția sa de idei ncui. Atât i
se datorește că a fost întâiul ziar cotidian care avea o ilus­
trație zilnică la pagina I.
Din punctul de vedere al ideilor, întâ1’a spărtură a uni-
formităței generale care domnea peste întreaga țară, o face
Basarabia care apare la Iași la 28 Septembrie 1879 de 2 ori
pe săptămână sub redactarea fraților Ion și Gheorghe Nădejde.
Este o revelație.
Este întâiul ziar socialist în România, dar un ziar sccia-
! list sui-generis, fiindcă — după cum însuși titlul său arată—
era un ziar de protestare împotriva Rusiei care ne răpise Ba­
sarabia, adică un ziar naționalist.
Această notă anti-rusească, era datorită pre2enței și in-
I stalărei la Iași a unui socialist evreu-rus, d rul Russel că­
ruia i s’a datorit deslănțuirea mișcărei socialiste, în Capitala
Moldovei mai întâiu, în toată România după aceia.
Până aci mai apăruse în București un ziar cu pretenția
de a creia un nou curent de idei ; acest ziar a fost Stindardul
apărut zilnic la 25 Martie 1876. Avea ca director pe Pantazi
Ghica, iar ca redactori pe Alexandru Macedonski, Bonifa-
ciu Florescu și George Fălcoianu. Ne fiind, însă, de cât un
ziar destinat a sprijini câteva ambițiuni personale, a murit
repede, la 30 Iunie același an.
Către anii 1883—84 o mișcare de idei începe să se facă
în partidul liberal. Sub influența fiilor săi cari studiau la
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE £75

Paris, dar mai ales sub înrîurirea fiului său mai mare Mircea,
C. A. Rosetti începe să agite pentru revizuirea Constituției
și mai ales pentru lărgirea legei electorale. Costache Rosetti
cerea atunc1’ colegiul unic. Românul se colorează zilnic mai
mult în roș.
Sub influența propagandei socialisto-democrată, câțivaȘ
tineri, în ordinea alfabetică : Constantin Bacalbașa, Gbeorghe
Cherembach (Gheorghe din Moldova) și Emil Frunzescu scot
revista Emanciparea care a eșit de 2 ori pe săptămână de !
la 15 Aprilie la 15 August 1885. Au apărut 7 numere. ’
Cam în acalaș timp revista Contemporanul redactată de.,
tineretul socialist din Iași, în cap cu Ion Nădejde, era foarte î/
mult apreciată în cercurile universitare și făcea prozeliți.;/
Această revistă care a apărut în iSȘi^^a durat până la 1891^
a avut un netăgăduit succes și a contribuit “Toarte mult lâ
răspândirea ideilor socialiste.
In București mișcarea socialistă în presă și în litera-
tură este mai slabă.
In 1880 apare revista Lileralorul datorită activității și
inițiativei lui Theodor Stoenescu, directorul de mai târziu
al Academiei dc muzică și artă dramatică. Direcția o are
mai întâi profesorul de limba franceză Bonifaciu Florescu,
apoi o are poetul Alexandru Macedonschi, care isbutește să
concentreze în jurul său pe toți debutanții condeiului, fără
alegere dacă aveau sau dacă nu aveau talent.
Pe când producțiile eșane apăreau în numele unor anu­
mite idei și aveau o direcțiune precisă, la București se fă­
cea mai mult artă pentru artă. De aceea revista Lileratorul
n’a lăsat absolut nici o urmă, de și aproape toți tinerii li-
terați și toți începătorii au trecut prin coloanele sale.
Din 1885 Theoâor Stoenescu părăsește Literatorul și face
să apară Revista Literară fără însă ca să poată eși din do­
meniul mediocrităței.
Ia lipsit întotdeauna sufletul novator.
In presa politică s’a făcut o încercare in 1879 cu ziarul
Democrația Națională, organ al unui oarecare partid demo­
crat fondat de către beizadea Grigore Sturza care voia să
intre în politica activă, ca șef de partid. Dar ziarul n’a a-
17t> C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA RO.IMA'A DIN ZILELE NOASTRE

vut nici o înrâurire și a încetat peste mai puțin de un an,


fără să lase absolut nici o urmă.
I Semnalul transformărei presei române îl dă la începu-
I tul anuluî î885 ziârul socialist Diepturie Omului.
Acest ziar care nu era de cât transfigurarea zilnică a
revistei Drepturile Omu’ui, proprietatea unui tânăr inimos
cu idei înaintate anume C. A. Filitis, avea un comitet de
redacție, astfel înscris în capul foaei în ordinea alfabetică:
Const. C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Const. A. Filitis, Bmilian
Frunzescu, Constantin Miile, Ion Nădejde, Al. G. Radovici
și Paul Scorțeanu.
Ziarul, a căruia durată n’a ajuns până la un an, -ate
n’a avut un prea mare răsunet. Tirrgiul său n’a fost nici
iodată prea mare, ideile pe care se r<z<ma nu ereau împăr-
'tășite de public, masa muncitorească nu era deșteptată la
ideile socialiste. Iar, pe de altă parte, acest ziar care se
zicea socialist, nu era de cât un ziar democrat fără doctrină,
un ziar de protestare cu idei înaintate, câteodată mergând
până la anarhie, un fel de ziar de opoziție la care masa ci­
titorilor din toate păturile și din toate partidele se uita cu
neîncredere. Drepiui ii? Omu ui n’a putut avea succes material.
în schimb a fost întâiul ziar în România cu factură
nouă, cu o nouă și variată împărțire a rubricilor, însă, din
cauza lipsei totale de mijloace, un ziar lipsit de un bun ser­
viciu de reportagiu, deci un ziar căruia îi lipsea farmecul
actualităței.
O adevărată revoluțiune în presă, ceea ce a însemnat o
reală transformare a ziaristicei române, au făcut ziarele Epoca
și Ljivler.
Dar din punctul de vedere al eftinităței ziarului și al
provocărei gustului cetitului, un alt ziir deschisese calea.
Ac< sta era iiùiLÊâi'iLJlÿ—Lyisi C^zaviHaJi.
Pe la 1878 o foaie de format mic numai cu 2 pagine
și pe preț de 5 bani, apare pe piață. Era o foaie cere nu
făcea politică, publica re clamele unui farmacist din Italia
și nu dedea cititorilor alt text de cât: foiletoane de cea
mai inferioară valoare li’erară, fapte diverse din străinătate-
și câteva din București. Cu acest material Univeisul a por-
g BACALBAȘA. — ZIARISTICĂ ROMÂNĂDIN Z7LELB NOAS 177

nit la drum, spre a deveni ziarul cel mai bogat și cel mai
răspândit din România.
Delà 1885 Universul apare zilnic, își mărește formatul,
dar rămâne în acelaș cerc mărginit. Mulțumită Universului—
ziarul multi ani ridiculizat și ne luat în serios de către cer­
curile gazetărești mai distinse — prețul ziarelor a căzut de
la 10 bani la 5 bani, iar numărul cititorilor a crescut foarte
mult. Este destul să spun că, de unde la acea epocă cel
mai mare tiragiu al unui ziar, nu trecea de 5000 foi zilnic
„Universul" a putut trece, în vechiul regat de 80.000 exem­
plare.
Dacă în ceeace privește ieftenirea ziarului și, prin
urmare, desvoltărea publicității comerciale cât și din punc­
tul de vedere al înmulțirei cititorilor, Universul însem­
nează o etapă de căpetenie în dezvoltarea presei române,
în schimb din punctul de vedere cultural, al prefacerilor
moravurilor politice, al educației politice a publicului n’a
însemnat nimic. Fiindcă Euigi Cazzavillan, care n’a voit
niciodată să părăsească supușenia italiană, pentru cetățenia
română — n’a eșit din cercul restrâns al gazetei de infor­
mație fără absolut nici un amestec în ale politicei.
Cu. prilejul procesului Dreyfus delà Paris, Cazzavillan
a dat o lovitură de maestru: făcând jertfe bănești însem­
nate, și'a asigurat un serviciu telegrafic direct și a dat zil­
nic câte o pagină întreagă de telegrame despre dezbaterile
procesului. Tiragiul Universului s’a ridicat imediat cu vre-o
30.000 foi zilnic și aproape tot sporul a rămas și după în­
cheierea procesului.
* * *
Epoca apare la 16 Noembrie 1885 având ca director;pe
Grigore Peucescu și prim redactor pe Barbu Ștefănescu-De-
lavrancea. în fruntea ziarului figurau ca redactori urmă­
toarele nume: Alecu A. Balș, C. G. Costaforu, A. Chiriac,
Nicolae Grigore Filipescu, St. Gane, Reon Ghica, Gr. Goi-
lav, I. M. Iancovescu, Ioan M. Costache Epureanu, loan
Miclescu, E. Mavrocordat, Const. P. Olănescu, C. Fhilipescu,
Pană Pencovici, Dimitrie C. Popescu, Nicolae Popescu (Plo-

1?
178 a BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRU

ești), Al. I. Ulubeanu, Al. Vlahuță, Zaharia Chiriac (Foc­


șani) ș' Ion Dumitri u (Giurgiu).
Din toată această pleiadă conservatoare — mai puțin
Delavrancea și Vlahuță cari pe atunci nu erau conserva­
tori— nu mai trăesc de cât d-nii Const. Olănescu, C. Cos-
taforu, Deon Ghica și poate d-nii St. Gane și Mavrocordat.
Dar inițiatorii și sufletul acestui ziar era dualitatea
N. Filipescu și Alecu Balș, mai precis conducătorul activ
al ziarnlui era Nicolae Filipescu.
Apariția ziarului Epoca și activitatea acestui ziar a în­
semnat o schimbare radicală intervenită în temperamentul
presei române.
Tinerii conservatori veniți de curând delà Paris erau
plini de avântul combativ francez al epocei. Discursurile
elocvente ale archiepiscopului Freppel — un clerical ireduc­
tibil, — cât și înflăcăratele și vehem-ntele pugilate orato­
rice ale unui Paul de Cassagnae încălzeau convingerea și
energia de luptă a tinerilor conservatori.
Când au intrat în țară și s’au hotărât să se arunce în
luptă, au găsit în România un partid Conservator redus,
slab, fără înrâurire asupra opiniei publice, ceva și mai rău,
un partid conservator încovoiat sub tutela grupului liberal
al lui Gheorghe Vernescu. Acești tineri conservatori, în cap
cu energia neînfrânată a lui Nicolae Filipescu, au plecat la
luptă cu o îndoită hotărâre : să atace guvernul liberal și
să’l puie la pământ, apoi să desfacă partidul conservator
de tovărășia liberal-vernescană, să’i dea autonomia și splen­
doarea de altă dată.
Ziarul Epoca a reprezentat această tendință și și-a în­
deplinit cu glorie misiunea. Acest ziar a dat o nouă îndru­
mare presei române, a dus nota vie, violentă, personală pe
urmele căreea trebuia să calce, puțin după aceea, Lupta lui
Gheorghe Panu și Adeverul lui A. Beldiman.
Insă trebuie să observ că limbagiul Epwei, ca și mai
târziu Lupta și Adewul lui Beldiman, n’au amestecat nici
odată violența cu trivialul șl nici atacul personal cu vulga-
rile personalități cari pot înjosi presa.
In toiul celor mai crâncene lupte aceste ziare au păstrat
în totdeauna decența expresiunei, dovadă vie a sufletelor și
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE 17>

a talentelor alese, cari au condus ziarele române în această


epocă de prefacere a presei naționale.
Veacul glorios al Epcrei a fost trecerea de vreme delà
apariție și până la răsturnarea partidului liberal delà putere
în 1888. A rămas și după aceea un ziar combativ și de multe
ori interesant pentru lumea politică din cauza izbucnirilor
neașteptate ale lui Filipescu, însă cu timpurile delà 1885 la
1888 nu s’a mai putut întâlni niciodată.
Pe când la București se ridica și se impunea Epoca, ca
cel mai vehement și mai dârz ziar anti-guvernamental, la
Iași talentul original al lui Gbeorghe Panu, făcea senzație în
tot tineretul și în toată lumea intelectuală.
în coloanele unei mici gazete de No. 4, intitulată Lupta,
Gheorghe Panu, fost liberal guvernamental până atunci, tre­
cut în disidența ’ democrată a lui C. A. Rosetti, scria articole
de o mare putere combativă semnalate printr’o logică spe­
cială care, de multe ori, era înrudită cu sofistica. Dar, între
premisele, așa cum le prezenta Panu, și concluziile lui, era a-
tâta armonie, în cât mințile ereau seduse de farmecul acestui
scris bătăios, corosiv, ironic sau zeflemist, potrivit subiectu­
lui tratat.
In scurt timp Lupta lui Panu a dobândit o mare popu­
laritate printre intelectualii bucureșteni.
La Iași Lupta apărea la 19 Iulie 1884 având subtitlul:
„ziar liberal-opoziționist“. Iar la Bncurești a apărut la 23
Noembrie 1886, un an și o săptămână în urma apariției Epocei.
Dacă Epoca a adus în presa română nota mai nouă a
violenței stilului și a îndrăznelei atacului, Lup'.a — fără a fi
strein de aceste două însușiri — a adus „articolul", adică fraza
lui Gheorghe Panu, care era caracteristica publicației sale.
Gheorghe Panu a introdus în presa română articolul prim
zilnic iscălit. De altfel, ca factură generală, Lupta nu exista
de cât prin articolul lui Panu, căci, ca „bucătărie" de gazetă
erea un ziar inferior Epo-ei.
Aceste două ziare Epoca și Lupta au dus, pe acelaș front
lupta de moarte în potriva regimului lui Ion Brătianu.
Cu căderea lui Brătianu și a liberalilor în 1888, a căzut,
deodată, și tonul vehement aî acestor două ziare.
Deși Epoca și Lupta nu se mai găseau în același lagăr.
18 > C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRE

deși Epoca cârmea la dreapta iar Lupta pornea spre stânga,


spre a deveni mai târziu organul unui partid radical care n’a
putut trăi, erea firesc ca dispariția obiectivului, să le răppască
la amândouă terenul pe care își exercitaseră originalitatea.
Deși nici Epoca și mai puțin Lupta, nu erau acum ziare gu­
vernamentale, totuși în potriva guvernului de tranziție al
grupărei junimiste, nu puteau fi violente. Scăzându-le viru­
lența notei, le-a scăzut și succesul.
Dar publicul era deprins cu conținutul pipărat al neo-
jurnalizmului reprezentat prin Epoca și Lupta ; și acum lim-
bagiul, quasi-moderat al acestor ziare nu’l mai mulțumea.
Docul ziarului violent, franc independent și extrem de com­
bativ rămăsese, prin urmare, vacant. Ei bine, acest loc s’a
grăbit să’l ocupe Alexandru Beldiman cu ziarul Adeverul, care
apăru câteva luni mai târziii, precis la 15 August Ï888.
Succesul Adevărului ar putea fi privit ca o enigma.
Adeverul apăru cu un program republican, împctriva di­
nastiei străine și purtând ca motto-. „Să te ferești, Române,
de cui străin în casă". Și cu toate aceste în țară nu exista
un curent republican, nu exista o pornire împotriva dinastiei
străine, iar regele Carol, fără a fi un monarch popular, nu
era nici urât de mase. Succesul Adeverului s'a datorit altui
factor, s’a datorit independenței absolute de limbagiu în toate
privințele cât și faptului că Lupta și Epoca— deodată cu că­
derea regimului liberal — făceau acum și politică, nu numai
ziarism cu libertate absolută de limbagiu.
Epoca, de și nu era un ziar absolut guvernamental, în
realitate era un ziar conservator iar conservatorii erau acum
la putere. Lupta, de și nu avea nici o leuătură cu guvernul,
manevra, totuși, fiindcă Panu vroia să aibă o situație politică
și o oarecare influență parlamentară. Cum am spus, locul
ziarului absolut fără frâu la gură devenise vacant.
Lupta și Epoca, cu independența și libertatea lor absolută
de limbagiu, au dat naștere unei noui trebuințe, ș’au format
gustul publicului în această direcțiune. Marelui public special
al orașelor, publicului politician îi trebuia, în orice moment
un ziar care să lovească tare în guvern, ori care ar fi fost
guvernul. Și Adeverul cu programul său republican, era o ga­
ranție cum că nu va deveni guvernamental.
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE 181

Fără să facă politică, nici măcar în informațiile sale,


Universul deschisese gustul cititului și crease un public ci­
titor de ziare. Nu se poate tăgădui că toate ziarele politice
la un loc, nu au putut crea în scurgerea anilor, masa cea
mare de cititori pe care a creat-o Universul în câțiva ani.
Fondatorul ziarului, L/uigi Cazzavillan, era italian adică
nu cetățean român, de aceea nici nu-i era ertat ca să facă
politică, dar nici temperamentul nu’l împingea pe această
cărare. Cazzavillan voia să câștige bani și în acelaș timp a-
vea și pasiunea ziarismului sub această formă anodină.
Desvoltarea presei, înmulțirea ziarelor și dovada făcută
cum că ziarismul începe să devie o carieră, inspira câtorva
ziariști pe la anul 1882, hotărârea de a fonda o Societate a
ziariștilor. După multe negocieri, cari duraseră luni și luni
de zile, se putu organiza câteva întruniri în localul Curierului
Financiar ziarul economico-financiar săptămânal al lui Mina
Minovici.
Pe acea vreme ziariștii erau încă împărțiți în tabere os­
tile, ziarismul pur profesionist nefiind încă destul de dezvol­
tat, acei cari scriau în gazete aveau toate patimile partide­
lor ce reprezentau. Dacă partidele erau rivale, și se combă-
teau cu violență, ziariștii erau și ei, oarecum, antagoniști. De
aceia era greu de găsit formula care să poată întruni la un
loc pe toți oamenii condeiului gazetăresc.
Mina Minovici, deși nu era gazetar cotidian și nici nu
făcea politică de partid, totuși era un pasionat partizan al în-
ființărei Societăței Ziariștilor. Pe el îl preocupa, mai ales, mo­
tivul economic. Lui Minovici îi trebuia o Casă de ajutor și
de pensionare a bătrânilor ziariști, și pentru această idee a
luptat credincios în cei din urmă ani ai vieței sale.
După mai multe întruniri în redacția lui Minovici, Sta­
tutele instituției fură votate. Erau de față — pe cât îmi amin­
tesc — : Mina Minovici, I. G. Bibicescu, Barbu Delavrancea,
Mihael. Eminescu, Nicolae Ghițescu, I. Valentineanu, Zamfir
* Arbore, D. Racoviță și alți ziariști mai tineri, printre care
mă număram. Dar când veni chestia alegerei președintelui
toată înjghebarea se nărui.
Ziariștii se despărțiră în două tabere, unii cereau pre­
ședinte pe C. A. Rosetti, alții pe B. P. Hasdeu. Ziariștii con-
182 c. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMANA DIN ZILELE NOASTRE

servatori, în cap cu Eminescu, nici nu voiau să audă de


Rosetti, ziariștii liberali răspundeau cum că Rosetti este, cu
adevărat ziarist de profesie, pe când Hasdeu nu este decât
ziarist diletant. Pusă la vot alegerea președintelui, izbuti
Hasdeu. Dar Hasdeu își dete demisia, C. A. Rosetti fu ales
președinte și rămase până la moartea sa în Aprilie 1885. So­
cietatea încetă de a mai trăi.
Câțiva ani mai târziu încercarea fu reluată, dar de data
aceasta cu mai multă izbândă. Societatea Presei fu înființată
iar președinte fu ales D. Aug. Daurean, directorul României
Libere.
Această Societate a trăit mai mulți ani până ce actua­
lul Sindicat al Ziariștilor din București, a căruia casă o inau­
gurăm acum, fu înființat.
Să mă întorc acum înapoi, fiindcă nu e rău să cunoaștem
’cum s’a dezvoltat în România și o altă presă: presa econo­
mică și presa umoristic ăX
v Presa economică n’a luat un oarecare avânt decât deo­
dată cu activitatea industrială și în special, cu exploatarea
terenurilor petrolifere. După cum era și firesc cele d’intâiu
publicațiuni, cu acest caracter s’au ocupat cu chestiile agricole.
Se ’nțelege că nu tot ce s’a publicat are valoare. Cea
d’intâiu publicațiune care a avut însemnătate și a lăsat urme
a fost Economia Națională scoasă în anul 1873 de către P. Ș.
Aurelian directorul Șccalei de Agricultură delà Herăstrău și
Gr. Ștefănescu profesor de științele naturale la facultatea de
științe din București. Delà 1 Ianuarie 1885 publicația a apă­
rut numai sub direcțiunea lui P. S. Aurelian și cu un nu­
meros comitet de redacție.
Această publicație, atât timp cât a trăit P. S. Aurelian,
a avut multă autoritate în materie și a slujit la educarea
tinerelor generațiuni de economiști agricoli.
Economia Rurală, apărută în 1876 sub același director
a avut o influență mai mică.
In 1876 apare Curierul Financiar proprietatea lui M.
Minovici.
Acesta a fost înrâiul ziar fiuanciar cu greutate și multă
vreme a fost singura publicație în această ramură. Minovici
era un om stăruitor și foarte pasionat de profesia lui. Cât
timp a trăit Curierul Financiar a exercitat exclusivitatea au-
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRE 183

torităței în materie și avea multă trecere în lumea comer­


cială și financiară.
Exploatarea terenurilor petrolifere a produs, deodată, o
mai numeroasă presă de specialitate.
Cea d’intâiu publicație foarte mult citită în lumea afa­
cerilor a fost Monitorul Petrolului fondat de către d. Mancaș
în 1900. Titlul era francez: „Moniteur des interets petroliferes
roumains“.
Revistă bine făcută și iarăși cu trecere destulă este
Bursa apărută în 1902 sub direcția d-lui I. Husar.
In 1904 a apărut Revista Economică și financiară sub
direcția d-lui Pictorian.
In 1904 Le Mouvement Economique, în limba franceză
sub direcția lui N. Xenopol.
Lupta Economică în 1907, director și proprietar Constantin
Bacalbașa.
Un avânt mare l’a dat acestei prese apariția cotidiană a
ziarului Argus sub direcțiunea d-lor Christaçhe Staicovici și
Simon Paucher.
Un ziar cotidian exclusiv economic-financiar părea un
lucru cu neputință la apariție ; astăzi, însă, acest ziar foarte
bine făcut, se bucură de o mare autoritate pe piață.
* Presa umoristică, care aproape în totd’auna a fost o
presă politică, a fost destul de numeroasă în Româuia.
Cel d’intâiu ziar umoristic cu popularitate și al cărui
nume a rămas, a fost N echipercea.
Acest ziar a apărut la anul 1859, având ca redactor res­
ponsabil pe I. M. Toporanu și administrator pe cel mai popu­
lar umorist român N. T. Orășanu.
Din cauză că era mereu suprimat de cenzură pentru
( atacurile sale politice, a apărut mereu sub nume deosebite și
\ în formă de broșură. Astfel au apărut broșurele : Coarnele lui
Nechipercea, Coada lui Liechipercea, Ochiul Dracului, Arțagul
Dracului, Codița Dracului, Ghiarele Dracului, Nechipercea II,
Cicală. Sarsailă, Urzicătorul și, în sfârșit, Ghimpele care a trăit
delà 1866 până la 1879.
Acesta a fost cel mai popular ziar umoristic din România,
datorită umoristului Nae Orășanu care, la vremea lui, era un
scriitor fecund și foarte apreciat.
184 C BACALBAȘA — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE

Un al doilea ziar umoristic care a avut scurta lui epocă


de căutare, a fost Bobârnacul apărut în București la i Ianuarie
1878 scris în mare parte de către advocatul Ion Moșoiu. Zia­
rul, însă, era anonim.
. Bobârnacul s’a transformat în Bobârnacele și iarăși în
Bobârnacul.
In 1879 a apărut Farfara sub direcțiunea lui N. T. Oră-
șanu? Condițiile apariției acestei foi sub forma de mică bro­
șură cât și numele autorului, au contribuit ca publicația să
fie mult citită.
Orășanu, care era Director al Monitorului Oficial, a in­
tercalat în discursul deputatului Sihleanu câteva rânduri de
zeflemea. Din această cauză a fost destituit. Apariția broșu-
rei Farfara a provocat o mare curiozitate, deși verva lui Oră­
șanu nu mai era aceea din Ghimpele și Nechipercea.
O reluare a Far far alei mai târziu a trecut nebăgată în
seamă.
Poetul Al. Macedonski făcu și el o încercare în 1880 cu
broșurică Tarara, care era un răspuns la Farfara, însă bro­
șura n’a putut apare decât din Ianuarie până în Aprilie.
Până în 1882 n’a existat ziar umoristic de oare care în­
semnătate.
In 1882 apare Scaiul sub direcția avocatului Ion Atana-
siad. Apoi în 1883 Ciulinul sub aceiași direcție. Amândouă
aceste publicații, fără să aibă un succes prea mare, căci nici
un umorist de valoare n’a scris în coloanele lor, n’au trecut,
totuși, neobservate și au avut cititori.
Jțn 1891 a apărut Veselia ziar umoristic cu ilustrații în
colori, editat de Duigi Cazavilan.
Veselia era scrisă în tonul Universului, fără nici o aluzie
politică.
Ghiță Berbecu, directori Bacon și Radu Țandără (Const.
Bacalbașa) a fost un ziar de opoziție împotrivă regimului li­
beral la putere și un ziar mult citit. In această foaie scria,
cu un deosebit succes și Ghiță Cherenbach, sub pseudonimul
Gheorghe din Moldova.
Odată cu căderea guvernului Brătianu în 1888, ziarul și-a
perdut terenul și a încetat.
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRE 1X6

In Ianuarie 1893 apare Moftul Român sub direcția lui


I. L- Caragiale, prim redactor Anton Bacalbașa.
Bine înțeles, această foaie intelectuală și de atac, a avut,
de îndată, un însemnat succes Dar foaia n’a apărut lungă
vreme. Reluată mai târziu de către alți editori n’a mai avut
nici o căutare.
I,a 1895 a apărut Moș-Teacă sub direcția lui Anton Ba­
calbașa.
Acest ziar era mult citit, mai ales pentru zeflemelele lui
/mpotriva militarilor.
Mai multe încercări cu tot felul de foițe, dintre care
unele cu conținut pornografic, n’au putut prinde, unele din
cauza indiferenței publicului, altele din cauza intervenției jus­
tiției. Tocmai la 1904 a apărut o foaie umoristică, care a
promis și a rămas până în zilele noastre. Această este Furnica.
Părăsind vechiul sistem de a face dintr’un ziar umoris­
tic o gazetă pur politică de opozițiune, d-nii G. Ranetti și
N. D. Țăranu, au făcut un ziar săptămânal cu coprins va­
riat, cu foarte puțină materie politică. încercarea a răușit
fiindcă ziarul a devenit popular și trăește încă. —
In afară de foile pe care le-am înșirat până aci, nici unul
din ziarele care au apărut după aceia și până în anul pe care I
îl trăim, n a putut reprezenta, fie un mare curent popular, !
fie o mărire a technicei ziaristice, fie-un pas înainte în dez- /
voltarea instituțiilor de presă, fie un progres simțitor al tipaj
rului în orice direcție.
Au mai apărat, firește destule ziare bine scrise, cu tiragiu
destul de însemnat, cu cititori și cu răsunet politic, însă nici
unul din aceste ziare nu au putut trăi și nici nu au lăsat în
urma lor amintirea unei însemnate cariere ziaristice.
Printre ziarele cele mai de seamă și mai mult citite care <
au apărut între anii 1880 și 1916, dată la care mă opresc /
cu cercetarea, pot fi notate :
„Eomf« Națională ziarul partidului liberal apărut în urma
despărțirei lui C. A. Rosetti de Ion Brătianu, Românul înce­
tând de a mai fi organul guvernului. Voința Națională a a-
părut în anul 1.884.
Viitorul a luat locul Voinței Naționale devenind un or­
gan cu multă răspândire de și ziar de partid.
1M> g BACALBAȘA — ZIARISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRU

.. Democrația, ziar național-liberal, apărut în 14 Martie


1888. Acest organ a văzut ziua în momentul căderei regi­
mului liberal și a lungului guvern al lui Ion Brătianu, Ziar
bine scris, pe care îl ilustra pana unui Barbu Delavrancea,
a fost un instrument de luptă vehementă, s’a ilustrat prin
violența stilului și prin politica anti rusească pe care a făcut-o.
Țara, ziar politic cotidian Februarie 1893. Era un ziar
conservator dirijat de către Panait Christodulo care avea
inspirația politică a lui Nicolae Filipescu. Avea un tiraj des­
tul de apreciabil pentru vremea aceea.
Cu același titlu a mai apărut un ziar în 1903 sub di­
recția d-lui M. E. Papamihalopolu.
Gazela Poporului ziar lăturalnic al partidului liberal,
condus de către Gheorghe Paladi fost ministru. A fost un
ziar vehement de luptă, înființat în anul 1895 cu destul ră
sunet în păturile populare și liberale.
Lumea Nouă, organ zilnic al sccial-democrației române.
Era un organ bine scris la care colaborau cele mai distinse
pene ale partidului socialist român.
^Dreptatea apărută la 1896 sub direcția lui Nicolae Eleva
având că prim redactor pe Anton Bacalbașa.
Patriotul apărut la 5 Mai 1900, redactor șef Constantin
Bacalbașa.
-Minerva organ de informațiuni în genul „Universului.“
Ajunsese la un însemnat tiraj și a dispărut sub vârtejul
marelui război.
Sub ocupațiunea inamică delà 1916 la 1918 a apărut
Gazeta Bucureștilor și Lumina asupra cărora, las altora în
viitor grija de ași spune cuvântul,
Aceste ziare protejate de inamic, ajunsese la țirajuri
foarte însemnate.
Pe când acestea erau ziarele orășenești cu cea mai mare
răspândire în țară, un învățător din județul Argeș, cu foarte
mare trecere în județele din prejur: Muscel, Olt, Vâlcea etc.,
scotea ziarul Gazeta Țăranilor în Noembrie 1S92 în satul
Mușetești. Acesta era Constantin Dobrescu-Argeș.
Foarte inteligent, cult, și plin de ambițiune politică Do­
brescu-Argeș, cu gazeta lui a aruncat cei d’intâi germeni ai
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNĂ DIN ZILELE NOASTRE

deșteptărei satelor și din sămânța aruncată de munca și de


Gazeta lui, a ieșit partidul țărănesc de astăzi.
Mica foaie ce s’a tipărit, când la Mușetești, când lâ'p.
Câmpulung, când la București a făcut mai mult pentru dez-ț
voltarea politică a păturei rurale, decât toate celei’alte ziare ’
delà orașe oricât de marele era tirajul.
Dintre ziarele politice care au apărut în celel’alte orașe
dill țarăt voiu cita aci pe acelea care au trăit mai mult, au
avut o mai hotărâtă linie de purtare și au lăsat un nume
în Istoria presei române.
■"Aceste ziare sunt;
Curierul' ziar eșean, apărut în 1873 sub direcția lui Theo­
dor Balassan. In limbagiul curent era numit: Curierul Ba-
lasan,
A fost un ziar fără nuanță politică și a trăit până la 1893.
Vocea Covurluiului din Galați. Apărut tot în anul 1873.
A fost un ziar politic de nuanță liberală independentă. în­
tâiul său redactor a fost Gheorghe Baronzi. In cele din urmă
era dirijat de profesorul Th. Mihăilescu.
Democratul din Ploești apărut iarăși în 1873 sub direc­
ția și în proprietatea cunoscutului luptător liberal Constantin
Grigorescu, A păstrat aceleași credințe până la moartea fon­
datorului său.
Evenimentul din Iași apărut la 1893 ca liberal-național,
trecut la partidul Conservator unde a rămas.
Farul Constanței și Dobrogea Juna ziare independente
care*se mențin, primul delà 1890, cel d’al doilea delà 1900
In sfârșit să citez și un ziar cu apariție neregulată dar
cu o tendință statornică care a avut pe vremuri acum vre-o
30 de ani mult răsunet în cercurile Comerciale, acesta era
Deșteptarea organul antisemit al d-lui I. N. Polichroniadi.
*
* *
Ititorcându-ne înapoi cu privirile constatăm că începu­
turile presei române au fost deosebite de acele care însem­
nează nașterea ziarului.
Izvoarele Istoriei ne arată că ziarul s’a născut din tre-h
buința oamenilor de a fi informați. Nici o idee politică, na- /
țională sau filozofică n’a îndemnat apariția celui d’intâiu ziar. /
1 'S C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE

iDezvoltarea politică a societăților apusene — unde s’a născut


I ziarul — fiind încă prea înapoiată, ideea de a face din pu-
I blicitatea tipărită un instrument de propagandă, nu a venit ni-
; tnănuia. De altfel nici nn există încă viața politică propriu zis.
In occident ziarul s’a născut pentru ca să răspândească
mai ușor știrile ce circulau cu mult mai greu prin propa­
garea orală.
In România ziarul ,,românesc” s’a născut din alt imbold.
Negreșit—după cum am arătat la început aceste publi-
cațiuni — cei d’intâiu cari au simțit nevoia de a avea ziare
în țară și cari au efectat chiar sume bugetare spre a le avea,
au fost Domnitorii din Muntenia și din Moldova. Decât
aceștia nu. s’au gândit ca să creeze o presă națională ci nu­
mai să cumpere ziare din străinătate care să-i informeze
asupra afacerilor politice externe.
I Ideea de a crea o presă românească nu putea veni Dom-
tf nitorilor din epoca fanarioților.
întâiul ziar în limba română în Principate a fost un ziar
înființat de către ocupația rusească.
Rușii trăind într’un stat neatârnat puteau aprecia mai
bine decât Românii, cei subjugați, binefacerile și foloasele pre­
sei. De altfel toți cuceritorii și toți aceia cari ocupă măcar
vremelnic o țară străină, se gândesc în rândul întâi la presă
ca cel mai bun mijloc de propagandă favorabilă. In ultimul
mare război Germanii au creat în Franța „La Gazette des.
Ardennes, iar în România, câteva zile numai după ocuparea
Capitalei, s’au și grăbit să înființeze, pe lângă un ziar german,
și un ziar românesc: Gazeta Bucureștilor.
. Rușii, ocupând Principatele au înțeles că trebuie să facă
I Ocupația lor militară simpatică Românilor. Nici comunitatea
; religioasă, nici o mai bună administrație nu li se păreau de
ajuns ca să întreție această simpatie, cel mai bun mijloc era
, ziarul.
Acest ziar tipărit sub tutela și cenzura străinului, nu
i putea fi încă, presa română. Presa română s’a născut atunci
I când a apărut cel dintâi ziar românesc, editat din libera vo-
d intă a unui român.
Negreșit și aceste ziare nu au apărut la început de cât
tot sub masca ziarului informativ, fără pretenția afișată de a
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE 189
se amesteca în treburile politice ale țărei, în realitate, însă,
scopul ziariștilor români era să facă, cel puțin, politică na­
țională, dacă nu chiar politica de idei de partid, după cum
o înțelegem astăzi.
Principatele române căt și Ardealul -— dar mai cu seamă f
Muntenia și Moldova ■— n’au avut o presă de cât din ziua!
în care această presă a făcut și oarecare politică. A făcut’o’
clandestin, a făcut’o sub forma fabulei, a făcut’o cu greutateî
și în totdeauna împiedecată de cenzură sau de suprimare, '
dar faptul istoric este că presa românească s’a născut mai
mult din nevoia Românului de a răsufla politicește de cât din
aceea de a informa pe cititori asupra faptelor zilnice.
Acest adevăr stabilit putem afirma că presa română, de
la începuturile ei, a fost națională. Ideea națională i-a dat |
naștere, ideea națională a făcut’o să crească, ideea națională
a călăuzit-o neîncetat până în zilele pe care le trăim.
Aceasta se datorește faptului că, ori cărui partid politic
ar aparține, și ori căror idei ar fi adeptul, Românul nu’și
perde legătura sufletească cu țara.
Dacă cineva a putut spune despre Ruși : „Râcâe pe Rus,
și vei da de tătar", despre Români se poate spune : „Râcâe
Românul liberal, conservator, democrat, socialist, comunist
și vei da de Român".
Dacă privim presa din cel’alt punct de vedere, din acela
al creșterei și al dezvoltărei sale materiale, facem o a doua
constatare care dovedește, încă odată, naționalismul presei ro­
mâne ; pe când aproape toate îmbunătățirile de ordin tech­
nic al ziarului românesc le datorim ziariștilor streini stabiliți
în țară, în schimb întreg progresul din câmpul vast al idei­
lor, îl datorim numai ziariștilor Români.
Modernizarea ziarului, înmulțirea rubricilor, eftenirea lui-
comercializarea mai dibace, dezvoltarea reportagiului, pune,
rea ziarului în mâna celor mai mulți le datorește presa română
ziariștilor străini veniți și statorniciți în România. Dar in­
tel ectualizarea și. punerea ziarului în serviciul ideilor a fost,
în totdeauna, numai opera ziariștilor Români.
Această stare de fapt este foarte ușor de explicat.
Străinii veneau din țări în care presa avea o desvoltare
mai mare, având o viață mai veche, prin urmare dânșii a-
190 C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMANA DIN ZILELE NOASTRE

veau priceperea mai mare a meșteșugului. Dar fiindcă acâști


oameni erau lipsiți de drepturile politice, nu puteau participa
în chip direct la luptele care despărțeau partidele.
Acest considerent n’a fost, însă, cel mai de căpetenie spre
a desluși puțina contribuțiune pe care ziariștii străini au
adus-o la desvoltarea presei din punctul de vedere intelectual,
moral și politic. Unei alte împrejurări se datorește faptul
constatat,
Această altă împrejurare este următoarea: nici unul din­
tre ziariștii străini cari au făcut gazetărie în România, în cei
din urmă 40 de ani, nu au fost oameni cu o înaltă cultură,
cu un mare talent și cu o puternică personalitate intelectuală.
Toți n’au fost de cât niște dibaci profesioniști și oameni cari
căutau să facă din presă o afacere iar nu un instrument de
ridicare morală, intelectuală și politică a poporului român.
Lui Luigi Cazzavillan îi datorim eftenirea ziarului și, prin
urmare, răspândirea lui. Delà Luigi Cazzavillan au început
marile tirajuri ale ziarelor, Lmgi Cazzavillan a introdus cea
dintâi mașină rotativă pentru mărirea tragerei. Ziarul de 5
bani pus în mâna celor mai mulți, mai ales a populației măr­
ginașe, nu era de cât un răspânditor de știri, fără să poată
sluji la desvoltarea morală și nici la deșteptarea politică a
poporului. .
Dar tot s’a ales poporul român cu un câștig indirect,
Universul lui Cazzavillan a tras o brazdă și a deschis un
drum: a dat marelui public gustul cititului.
înainte de Luigi Cazzavillan a fost un alt străin, fran­
cezul Emile Galli care a adus însemnate îmbunătățiri facturei
ziarului românesc. Insă nici el n’a contribuit la îmbogățirea
capitalului de idei al Românului. Și, cu toate acestea Galii,
de și cetățean francez, n’a avut scrupulele lui Cazzavillan,
căci a făcut politică de partid.
Cauza că nici dânsul n’a contribuit la desvoltarea poli­
tică a societății românești, este aceea de care am vorbit mai
sus: nici el n’a fost un însemnat talent și nici preocuparea
lui, când s’a hotărât să facă ziaristică în România, n’a fost
■ca să dea ajutor vreunei idei.
Nu intră în cadrul însărcinărei mele de a călca în trecu­
tul mai îndepărtat, voi aminti numai în treacăt, că cei dintâi
C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE ,4

ziariști cari în țările române au făcut ziarism politic cu


autoritate și cu răsunet, s’au numit Ion Heliade Rădulescu,
Asachi, Mihai Ccgălniceanu, C. A. Rosetti. Toți fruntași ai
neamului, toți mari talente și inteligențe superioare. <
Ziarismul lor, fie că era mai liberal ori mai conserva-’ j
tor, era național. Acesta a fost farul lor conducător. f
Mai târziu un d. A. Laurian fondând România Liberă
în tovărășia profesorului Ștefan Mihăilescu, a fondat ziarul
intelectual. Nici Laurian nici Mihăilescu nu erau meșteșugari
ai ziarelor dar erau oameni culți și oameni de talent ; ei au
pus umărul și au împins, cu mare succes, presa română către
țărmul înflorit al intelectualizmului.
Un alt mare talent, Eminescu, nu a fost nici el un zia­
rist profesionist, adică un maestru al technicei, dar a fost o
pană măeastră care a lăsat în coloanele Timpului pagini ne­
uitate.
Naționalismul special al lui Mihail Eminescu a caracteri­
zat activitatea lui ziaristică, mai mult decât conservatorismul
său incidental.
Gheorghe Panu a fost un mare ziarist, cu mult mai com­
plect decât Eminescu. Eminescu avea o notă artistică aproape /
genială dar era unilateră în presă, era unică. Panu avea cui- |
tura enciclopedică a ziaristului ; la el conceptul democratic ,
predomina conceptul naționalist.
Dintre toți marii noștri ziariști singur Panu — deși foarte//
bun român — n’a stăruit asupra ideei naționaliste. ' '
Literatura strălucită a lui Barbu Delavrancea, factura lui
stilistică atât de impecabilă și de simetrică, a fost o podoabă
pentru coloanele de ziar în care a fost așternută, însă Dela­
vrancea n’a fost ziarist decât atât cât au fost și sunt ziariști
în România mai toți oamenii politici.
Despre ziariștii morți prea de curând sau care au trăit
prea aproape de noi și printre noi nu voiu seri. Nu voiu seri
nici despre acei cari trăesc încă. Despre aceștia vor seri mai
târziu aceia cari vor socoti. Acestora le revine sarcina de a
zugrăvi pe ziariștii Români cari au trăit în marile vremuri ale
marelui războiu, care a fost rolul și înrâurirea lor, care le-a
fost patrii-tizuiul și care le-a fost caracterul și atitudinea în
fața dușmanului. Fiind unul din cei cari am luat parte la văl-
192 C. BACALBAȘA. — ZIARISTICA ROMÂNA DIN ZILELE NOASTRE

mășag mi-e teamă să nu adnc în această lucrare o parte din


patima mea românească care, de multe ori, judecă aspru
și nu iartă (i).
Printre oamenii cari au ilustrat presa cu scrisul lor —
deși nu au fost ziariști de profesie — sunt unii oameni poli­
tici dispăruți dar care au exercitat o însemnată influență
asupra direcțiunei generale a presei române: aceștia au fost
Take Ionescu și Nicolae Filipescu. Amândoi aveau patima vie
a ziarismului fiindcă amândoi își dedeau seama ce putere
extraordinară stă inmagazinată în această instituție, or care
j iar fi păcatele. Amândoi își dădeau seama că societățile mo-
derne sunt conduse de presă și că omul politic care are cea
mai puternică presă este și omul politic cel mai puternic.
Mai am de făcut o ultimă observatiune.
Cât timp presa avea o mică răspândire ziarele nu se pu­
teau susține decât prin subvențiile partizanilor și ale partide­
lor politice. Ziarele partidelor erau cu puține excepținni, cele
care puteau trăi și aveau cea mai mare înrâurire asupra pu­
blicului restrâns care citea. Astăzi este cu totul un alt cân­
tec. Presa comercializându-se, prin marile tiraiuri, influența asu­
pra maselor a trecut la ziarele independente de partidele politice.
Este o constatare și atât.
.ii Dar oricare ar fi poziția ei față de organizațiunile po-
H|litice, viitorul nu poate fi de cât al presei care va fi mereu
p ’și democrată și naționalistă.
' Adică presa legată strâns și de sufletul și de interesele
poporului român.
CONSTANTIN BACALBAȘA
Președintele Sindicatului ziariștilor din București

|| (1) Am avut doi frați în presă pe Anton și pe Ion Bacalbașa. Alții


r vor seri despre cariera lor în presă când va veni iarăși prilejul.

BBtlOÎECA UNIV
0599 14, XI. 1931

I I ■