Sunteți pe pagina 1din 78

·1

•'

I
I

./

' '

.--..
/I jZ, 2/ 5
.
LITERJTUR! POPULAR!
·.I!. ~

PALAVRE st ANECDOTE •

.• .
J

B R O Ş URA I-9.. .
1()(1 SUBIF.CTE . ,.,,46-....-ll!lllllpl-~

··- - - ·-.J ....... _. ..... ___..... ._ ... . , ____ ..,...,..._,..,._ - "·


I

//I/I/ I/ I/ l/fl//lll/// lll//l// 19'.tu8 ~;1

BUCUfi_ESC_I
·r1f'Oc,P,\''l.l- A.CA.OEMIBf ROMAN!!:, (LA80RATOHIÎ 1">.AÂNfJ
:.Hi Strad.ş. Al:lldcn1icl. -- :!6.

1882

~ - - - -- ·---
2 t' ql- 'f' E_ BAICAN_

LITERATURA POPULARA
SAlJ

PALAVRE s1 ANECDOTE
":i.;

BIBLIOTECA
BROŞURA I-a. UNIVERSITAŢII
------ -IRŞI-

TIPOGRAFIA. A.CADEMIEi ROMÂNE, (1,A.B ORA.TORii ROMÂN!)


'.l6 - Strada AcauemicI, - 2(5.
1882
~r \1 UNIVER~
BIBL ~ ~
· '__j
l-- ~ 11\ ş .!- . ~-

Dom.,niet Sale

Don-inulut Titu Liviu .lv.fatoT'escu.

sp,·e semm'/ de

înalt<i stimă şi prt'Jf1mdit devotamentu

E. BAlGAN.
,/".
'.
··'-'T-4.\, • ••• , ... -- ,..
1,

BIBLIOTL ·~ :\
1
1 I

. lJNIVERSIT 1~ ,.': · \
- IAŞI- J
I
~~ -~~~-:a.,. .
.f"mi
I

I
PREFAŢA

Nu e poporu care să fi intratu în contactu cu


Românulu, fără ca acesta să'şl bată jocu de elu.
Sîntu nenumerate anecdotele populare în carl se I

iau peste picloru Grecil, Evreil, Nemţil, Ungurii,


Polonil, l\luscalil ; asupra Ţiganiloru există o în-
treagă epopee populară în versur'i'. lapidare, cum
şi-au făcutu biserică, ce predică le-a ţinutu părin­
tele Porgaţie şi popa Mătrăgună, ceH'.t de viţă bună.
Crezulu şi cele zece poruncl s'ai1 restălmăcitu de
către Român şi s'au polrivitt'1 neamulul; despre Bul-
11
garl există asemenea o lungă povestire a ]ul Hagi
Ivatu craiulu, care a vrutu să ia Ţarigradulu înar-
matu c'un prazu; despre Serbl asemenea, c'un cu-
vîntu despre toţl.
Unu obiectu predilectu al ironie! populare e popa
si călugărulu. Multimea cea mare de călugărl si
, ' '
lipsa ele cultură a clerulul laicu şi monasticu voru
fi fostu în mare parte causa acestei ironil.
7

Ceea ce presupunemu este însă, că în vremea u-


nora dintre dinastil românl cată să fi existatu o e-
'
pocă literară , ale cărel rămăşiţe fragmentare se mal
găsescu astăzl şi car'i pe zi ce merge se împuţi­
nează.
Aneclodele al'.1 îndealmintrelea proprietatea de a
se schimba cu timpulu şi de a se adapta actuali-
tăti'i ; multe potu fi de totu moderne.
Bogătia consonantică si vocalică a limbel 'î dă
~
) '
înlesnire Românulul'. de-a imita cu usurintă
, ) pro-
nun\ia altoru pop6re, pe când celelalte cu greu de-
prind fonologia limbel nostre.
Reproducându aceste anecdote, nădejduimu că
autorulu loru 'şl va continua lucrarea, în care arată
talentu şi se va sili să desgr6pe mar târziu poves-
tile lul Pepelea, carl suntu ·rără contestare mal
vechl de câtu aceste ce scăpară din contactulu cu
străini!.
M. E.

"

I
I
I
LITERATURA POPULARA
• PALAVRE, ANECTODE, TACLALE 1) Ş. A.

O femee de ţară cam de vr'o patru-qecl de ani


şi veduvă, era în casa unel profes6re ca slujnică.
Profes6ra avea plăcerea de a se desfăta cu scrierl
psichologice, estetice şi didactice. lntr'o qi pune pro-
fes6ra pe femee să'I scarmene nişte lână ; er ea, 'şl
luă o carte să citescă şi să cam privegheze pe femee,
să nu'I împrăştie lâna. Profes6ra citea tare:
-· Pascalii qicea : plăcerile suntu pentru bărbati'.J
într'unu felu, şi pentru femee altu-felu, pentru bă­
trânl, tinerl, bogaţI, săracl, .... f6rte raru se 'ntem-
plă să albă cine-va aceleşl plăcerl, ca şi altulu.
- Hm ! Ce era să qică şi elu sămculu, dacă Păs­
căl6ea nu'şl mal lua ochil de la popa din Satu-Mo-
ril ! C'apol ea săraca cher ş1 spunea Iul Pascahl :
«placă 'ţl şi ţie preotesa, dacă mic 'ml place popa !>

1) 'f d H · 1 } Mănunchiii de vorbe, ca şi


( oe, art. ua. em. ŞI P ur. neutru. cumii arO. 8 mănunchiii de
K).oc1.o;, mlădiţă, mugurii, vlăstarO.. mlădiţe.
10

*
* *
Unu vechiu prelinsu boeru de pe vremea regle-
menteloru (în J\foldova şi Valahia), fusese trimistl în
Monastirea Nemţulul la închisore, pentru că, după
cum.spunea elu, se încercase să strice « Florea Dom-
nel», adică, să sfătuescă pe toţi din tote părţile,
să nu plătescă dajdia poruncită de DomnitoriO: din
care să facă Domnel Iul o fl61·e de petre scumpe, care
să 'şl o pue . . . . pe capu; er după cum spună
alţii, boerulu cu pricina se făcuse şi ehl stringă­
toru de banl, pentru pur;iga D-sale, şi nu pentru aşa
~isa : « Florea Domn el». - După ce fu ertattl de
pedepsă numituh1 boeru veni în laşl, unde, ca să 'şi
facă nume voinicescu, hărăsi (dădu) unu ceasoslovil
de cele bo ate nm .
11

- Câvâtatl DumneY6Rtră ci leli".1 di sfesnicu 'I aistft.


- Ce felC1 '? sfeşnicn ca t6te sf eşnicile'. Câte para-
le cel pe elu ?
- Iacă, aişl ari şumbăru (arătându evreulu la
fundu).
- Da se vede prin eh1? (întorcendu românuh1
sfeşnicult1 şi punendu'h1 la ochiu cam spre evreu,
vrendu să se uite prin sfeşnicu la evreu).
- Secn bunu Damnăli ! Nu 'I fasi sagâ.
' că'! sf~snicu?
- Ce 'te speri'i'.? Nu vedl , De ce te
temi? Eşt'i'. prostu.
- Prast nu'i faş1 primejdii, da câstoh1 faş1 totu-
d i-ună primejdii.

* * *
Unt:1 omu întreba pe unu tiganu într'o diminetă:
- Cum e vremea afară?
-- Dracu s'o ştie ce feh1 ele vreme 'I şi asta, că
din cotro''l ma1 frigt1, dintr'acolo bate ventuh1.

*
* *
.,..
Unu Episcopu întreba pe-unu băetu care era la
unultl din călugăril Episcopiel :
- Băeţasu, unde duci tu cismele celea în t6te
dilele?
' - în tergu. - Dapol în tote cJilele ? - 1n t6te
cJilele, pe vremea cându aduce mama plăcinte pă­
rinteluL - Dapol, se rupu cismele părinţiloru de
ochil plăcinteloru '? - Ba cismele sînti'.l bune. -
ApoI, de ce le duel în tergu ? - Să cumpăru vinu. -
Jn cisme ?-Ba în sticle.-Da unde 'su sticlele? -în
13

let di pi duşim pi Americâ, pintrâ câ murucan


aşel nişl nu'l q.işl nihftlist: nişl nu·l
el pi cumisil.
nişl nu'l pi bati, nişl o rot1 nu'l faşl la jidan bur-
bat, pintrâ si rimuni cu balâbustâ jidafcă a no-
stră. si·I muriscsc. lu al avâcjit chi pi Muldovâ
numâ claftrîr şi r,râf'esâr esti nihâlisl, da crâutor
cum iu, nu nihâlist. roti pi lurmă vini gust si del
pi iu pi spunc]ură şi balf1bustă a nit1 rimuni pintră
domnă cumusar ; parct1 numâ jidan burbat ni-
hâlist, si balâbuslă nu nihâlist ?
- Să polc să fie şi ea, ca şi d-ta: Asta vroeI
să'mI spul "?
- Nu'I aslă, insi, o bulet pintră duşim pi A-
merică undi 11u·1 pi spnnq.ură, şi undi murucan
nu el pi balâbustă.
- Vrel să'ţl citesc un regulament?
- Ol mamâ ! DeI la dracâ rugulâment di aşel
cu cari bati si Damnă cumusar.
- Ce \T~l să qicl ?
- Da parcâ Dumnuv6strâ nu'l ştil chi boţ a-
şel gros cu carl batr Damnă curnusar s1 q.işl ru-
gulâment '?

Unu omu cu femeea lu1 s'au dusi:'1 la o scală de


croitorie peni ru feme:L Profes6ra care învaţă pe fotP
croitoriea, le ese 'nainle şi 'I întrehtl:
- Pollill să comandaft ce-va?
- Aşi':l ~roi să cumperu o rochie (tjise femeea),
dac'aveţl gafa pentru minf'. sa(t să dau, ca să'ml
facetL
__:__ 8untu şi preparate confcctionate, şi avemu dacă
optaff. etofuri dr l6te Ppocde (nrătâmln-le probe de
g,i.ndm{, cac1 aLHjise hocănind(1 lop6rcle, şi se în-
t6rsc toţl înapo'i.
- Şto pal'covnic? întrebă ministrulu de resboiu.
- Ol mamâ...... Naroc a nostră, chi nu'l încă
intrat pi puduri.
- Şlo padm'i'?
- Blastâmat aşel di pudul'l undi talhar mult,
parcâ dumta nu'l şlil chi pi pudur1 esti talharol?
-E?
- Del u liacâ di suldal di aşel di pi pâliţir, cari
si ni apârâ di bati la mijloc a codrâlâl1 por-chind
tmşim blaslâmal aşel di pi pudurl; chit pintră chi-
nili a lul murar aşel. carl şedi pi marjină a iazâluI,.
sâldat a n6strâ ·1 aflat o lucrâ sigher, pintră nu
'I muşcft chinili, fiincă-pinlră-că, dacă latră chinili
pi mal a iazulul, jidijl a n6strâ-sâldat intră pi apă
a lul iaz, şi chini latră por chind dori gură şi por
chincl murar llagă pi chinili.
Aistă'I pâlitică a nostră di pi batălii, fiincă pin-
tră-că jidan esll o om pâlitic; insi pintră lreşim pu-
duri, dcl u liacâ di sâlrlat.

* * *
Unu lmcătaru era tocmitu la o profesoră. Profe·
sora înfr'o-di avea 6spcl'l la masă, si dice bucăta-
rulul : ' ' ' '
- Să preparl suficientu, că amu mal mulţl a-
rnid la masă.
- Cum mi'tl spue asa vol face. Câtu de suptietu,
vetI vrea. ' ' "
'
- Cum ne Yomi:1 pune la masa, ·ţr voiu trimite
eu advertisimenW, să ne dal supa. Pe urmă, amu să'ţl
trimitCt immedieaW, ca să ne clal rasolulu cu ~atu (?!)
16

- Da, înţelegu, ca la locanta de la şatoflersu (!).


- Apol, amu să.'ţl trimit(1 successivu pentru fie-
care fell-C1 de bucate, f:,i să nu laşi nicI unu momentu
de retardare ca să ne anue.ze. l\I'al înţelesu?.
- Amu înţeles-Ci cuconiţtt .. .... (scârpinânduse 'n
capu) cea <linW.1 amu înţeles-o. că 1jiceaţl să fie sup-
tietu. Bine. dar vr·o cftte-va, pc care alI disu că mi
Îe velI trir;1itc, nu s'artt putea să mi le 'c1du acuma?
- ' 'TI arn(1 datn tom. Esl D,,-te si dep~sarlă.
' , o C, o
Resultatulu a fostu: că veniseră musafiril (a-
micil şi amicele) Profes6reI; (•ru hucfttarluh1 sta totu
cu cficlula pc capu în bucctlărie, aşteptându să ducă
dcpe~·a la telegrafu; fiindu că ·1 f)isese s tăp,1nă-sa să
depe~e~le, şi nu·1 dăduse nicI arlvertisiinentli, nicl
immcdfr:ati"t, nicl sucresivii .

*
* *

Unu rus-C1 s·a dus(1 cu o fe111ee care se chema So1-


lana, ca să se cunune la o biserică românft, unde
găsiră pe popă cam tumăiat11. Popa se pune să le
citescă cununia , dar, în Iod', de-a deschide cartea
la rfmdniala cununiel, popa citea .... despre lepărl1.'\­
ri]e la botezn.
-- Lepezi-le de Satana')
- ]a nietu IIepndamtt Sallnna .
-- Lepă<latu-lc-a1 el<' Satana?
- A ~to IIcpaclamtt Saltana '? fa luvamu Saltana,
ia. nieW llepadamn Saltana.
Alunel na.-;mH1 </icc popi :
« Scuipă'T pil.1·inl•' ~i d(t-1<' drnmnlu. »

*
* *
17

Un(1 evrei'.1, trecea print.r'o pădure cu o căruţă


marc încărcată cu postavurl, si rl'o-rlată 'î ese niste
hon, înainte. ' '
- Stăl jidane, ţine cail.
- Iacâ-că stel.
-- Dă-te josu. Scote banl şi dă'l la nol.
- Iacâ cle'î.
- Ce al în cămlă? )

- Pislavu.
- Să ne clal 300 ele coţl de postavu.
- Dacă n'al cotu.
- Dishamă cair !
-- lăcâ disham,
- l\Iăs6ră cu oiştea !
- Tacâ moser. l\lo rogu Dîmnl-vasiL'î, numî nu'l
sft bati.- Iăcâ : unâ, doi'.1 tril, patrî.. ... ştir ci? Di
chit cu coti~, mat bint iei cu totit.

* * *
Uuu călugăr(1 umbla cu milostenia prin lnme, A-
flându-se pe unu câmpu la umbrn unu'î stejaru, so-
scsce o trăsură închisă, în care era o cuc6nă. Că­
lugărulu cere pomană.
- Părinte, da pe josu umbli peste totu locu?
- Apol cuconiţă, părintelP- Stareţulu m'a afuri-
situ să nu mă suii'.1 în căruţă.
- Al dreptate; clar asta'l carătă nu'î căruţă.
- D6r' asa. )

- Ia poftimu părinte să gustăm(1 ce-va.


- Val! Nu sep6te.
- Dade ce·?
- Apol nol nu mâncămu carne nicl nu bemu
vinu.
2
- Una.
- Da undi unâ?
- Iaca una(arătându pe cea adusă).
- Mol, aistâ '1 unâ, da undi unâ ?
- Iaca una.
- Mol, da it1 âi dat să cumpăr doi puni.
- Doă.
- Da undi unâ ?
- Iaca una.
:._ Mol, da aistâ'I unâ, da undi unâ?
- Eac'a una (arătându ne'ncetatCI pe cea adusă)
pină când evreuh1. cu multă greutate fu silitu de
ţiganu să 'ntrebe unde 'l a cloua.

*
* *
ţ. O preuteasă văduvă intra pe poarta seminariulul
cu unfi copilt1 de mănă. Părintele Rectorulfi o în-
treabă « Ce voeştl » ?
- Apol părinţele, cu diavolu ista de băiaţi'I, nu
ştifi ce să mal facii. Datn-'l-am la păscutu găştele,
viţeii, purceii. ... şi pace! Că nu, şi nu, şi nu, că
elt1 popă vrea să fie. Am qisu şi eu : de, dragu ma-
mii să vede că tragl a reu. Dacă nu potu să facu şi
efi din tine unu omu ca oamenil, fă ce ştiI, fă-te şi
popă. Acu, de, ramu admiu şi eu aicl, că ci-că de-
aicl se facO .. . .

* * *
Unu supleau tu de judecătorie, ţinea intr'o-<Ji loculu
judecătorului de instrucţie. Aşteptându să vie incul-
paţii pentru a'şi face depunerile, între mal mulţl
alţii intră şi unu nevinovatu. lndată ce'lu vede ju-
26

despre Vasile Lupu şi Mateiu Basarabu, că au în-


zestratu ţerile Joru cu codice de legl, zicti : Mutei
Busîrabâ \Î! cu Lâpâ di pi llfildovâ, îi (îcuW codi(â di
lej'u pi11fri amândoi prin~ipatu.

*
* *
Unu rnmanu ducendn-se îll Pesta: se duce să
vadă untt museu. - Intre maf multe lucrurl vede
unu scheletu de copilu.
- Alu eul este scheletulu acesta'? (întrebă pe unu
µngur11).
- No, ctar asta e Mâchia1 Corvin, dar apol
cănd era boiat michichel.
Mal departe, vede unu scheletu de statura unul
omu mare.
- Dar acesta cine e?
- No, dor esta este totu Machiaş Corvin, dar
apol cănd era ghinarar mare.

*
. * *
Cănd s'a dusu Logofetulu Tăutu (la 1;111) la turc1,
cu tractatulu de punerea Moldovel sub suzeranita-
tea Turciel, fiindu trimisu de Bogdan alu III-iea,
fiulu lnl Ştefanl1 Celu Mare, vizirnlu 'i-a datu o ca-
f,,a Iul Tăutu; şi acPsla a înghiţit-o Jintr'o sorbitură,
remânendu opăritu; dar cându sultanulu actualu
poftindu la 1878 să vadă toate felurile de prisonierl
din armata română, nurnal câlu au vequtu pe cur-
canil noştri, a scăpati'.t ceaşca cu cafea pe braţă,
rfindu ·1 a auzitu strig.indu «S'trăiţl».
Fie care, se frige la rendulu f,eu.
* * *
Un evrefl, nu se ştie prin ce 'nt~mplare, s'a stre-
curatfi în Rait1, şi nu se dădea dusu nicl în ruptulO.
capulul ; ba ăncă s'a apucatu de cinstitfi cu rachHl
pe un popă care 'l şi boteză pe dată, fără să ştie
Jnăcarfi «Crezu» şi «Tatăl nostiu» ; dar se cunoş­
t• căt6 de cole că era evreu, căcl, purta ermurcă
(căciulă de samum) şi perciunl făcuţl cu fusuhl. -
f.(eştinil 'Ul alungat'! şi elt1 se ţinea cu mânele de
)mrba popil care '111 botezase, şi nu se dedea dusfl.
11ntt grect'.l alunel, dădu unfi planu creştinilom,
-- Ke făţemfi nol, ke damo pe Moisaki apo ton
p.i. Uno rumunl se prifaţl ke bati barabani is tin
porta afara di rai, ke noi faţemo ke vremo şi a-
tirdisimo la uno mezati.
Aşa, unu românfl bate darabana a doa qi pe din
afara raiulul şi 'ncepe să strige :
nu

- Da vară pintri ci munincâ iarbâ?

* * *
Un evreu fiindu întrebatu de un jude de instrucţie.
- Ce meserie al?
- Pifti-m?
- Cu ce te ocupl?
- Cîpaţii ?
- Da. Ce ocupaţie al ?
- Cumorţ (cu-morţi în loc de comerţ.)

*
* *
Unu evreu zarafu număra nişte ruble pe o masă
ce era pe trotuarulu unel strade, şi unu rusu trece
pe lângă evreu, înşfacă o mână de ruble ş'o croesce
la fugă, strigându şi eh1, ca şi evreulu prindefi,
prindett ... Oamenii de pe stradă, auzindu'l p'amân-
dol strigându, nu ştieat1 pe cine să prindă; dar ru-
sulll se int6rce repede înapol şi dă rublele evreulul,
zicântiu că a fostCt untl rămăşagtl. Evreuh1 de bu-
CUTie 'I a datu o rublă. - A doa zi rusuhi pândeşte
când evreuh1 nurrit'!ra bani de auru. Trece fuga ru-
sulO pe lângă evre>tl, împlăntă mâna 'n auru ş'o tu-
leşte la fugă. Evreulă strigă d'o-dată «prindeţi> dar
cunoscându pe rusu, începe să strige :
- Nu'i prindiţi; nu! Lasă Iasă chi aistâ'i rama-
,ag~. Elfi singher aduş napol.
Rusuli) s'a totu dusu.
aa
-· Nu asa m~ ! Nu asa, Când voru veni hal-
cauşiI, până te vel bate 'tu cu el, ea ne va da de
şlire.
Se duc în fine (ţiganulu cu nep6tă-sa), dar unii
românu trecea călare. Românulu se dă jos11, şi dă
căpestrulu în mâna fetel ca să ţie calul11 şi să 'h)
pască; apol pune pe ţiganu să umple dol saci cu
varză, după care, plecă românulu.
- Fă Pirando ! Da de cc n'al datu dă stire fă?
- Taca'ţl clonţulu hanga:răule;- că de 'câte ori
auzamu varza pârâindu, eu trăgeamu de botulu ca-
lulul, cl'a remasu flămându.

*
* *
Unu popă a fostu chematu de vlădica, pentru
niste cercetărl.
I

- Molifta ta, preote, am auzitu că te porţl bine,


si m'am bucuratu. - Ast1 vroi să te tacu sache-
iariu, dar mi se pare că ~1n prea teneru.
- Am 37 de ani Pr<>a-sfinte.
- Apol de ce al barba aşa de fulgerată (spăna-
tică)?
- M'am aruncati1 mal multu în partea mamel.

*
* *
Unu boeru şc)zându mal multu degeaba la moşia
Iul, se hotărî a păcăli sau a fi păcălitu în fie care
zi; dar elu singur punea întrebările, şi cine putea
să'lu păcălescă primra câte-ce-va. - Intr'o zi pu-
sese întrebarea: «Ce are mal lmn gitrna si bii·olita.»
Unu ţiganu întrebă pc u11u romant1, c~m să 1;6tă
păcăli pe boet·,".I. Românu-I spune : .- la găină este
.
•)
Unti evrel1 'I a luatl1 sema bine, mal bine de câtli
chiar elevil nepreţuitului profesoru .
lntr'o seră, pe când ilustrulu profesoru perora
tntre mal mulţl concetăţenl (alegătorl de deputaţi
din ah) III-iea colegiu.-clasa inteligentă),-neferi­
cituhl evreu era de faţă; şi auzindu pe marele ora-
toru cum batjocurea pe evrel, se ridică în pici6re
şi zice:
- Damnili prusident, del cuvint şi la iii.
- Domnu Buium Şloimovicl are cuventulu.
- Damni a niul şi pi spiţial Damnili prifesir di
pi îchînimii pîlitichî !
lu îl avizit că ·jidiji a naslrî faş ichinîmil, şi pi
iurmă al avăzît că ichînîmil esti lucri bun, dar jidan
esti roii; dar n'am ayîzit pintri di ci jidan esti
roii; ci numâ chi rou.
lu ăi avîzitu pi iurmă că rumun nu ştii şi nu'l
pot si faş icânâmil; dar şti că pălilică pot si faş. -
Dac aşa; jidan faş icînimii şi Damni prîfisir şi str-
dent a Dimisali faş pîlitichi. Hadi sî înim jidan cî ru-
mun, pintrî chî si faş amundou «lcînîniii-pilitich<'t».
Adică; Noi ci îcînîmii şi Dumnu vostrâ cî pîlîtică.
Amândou faş «IcinîmiI păliticâ » .

* * *

-
Unu biet crestinu
, furase epa unul talharii de jidan.
Adoa zi jidanulu vine şi 'h1 pofteste pe creştinu
la poJiţie.
Creştinulii era golii de lotu. Jidanulu 'i aducP
unii halatu, o e1·murcă (o căciulă evreescă) ş'o pe-
reche de papuci; după care se duc la po1iţie.
- Domnîli di pi piliţii, Dimitrati aistă ni-al firat
iapă a niu.
37

RuşiI se r6gă t6tă n6ptea Iul sfăntu Nicola!, să Ie


ajute, ca să prade salba de la gătuh1 sfintel Preciste.
Ţiganilortl când le vine f6me, flueră.
Ovreii când n'au ce face, num~ră pe degete, «faş
sicâtlalâ ».
Polonil cănd suferu mal multu de sărăcie, atunci
spună despre bogăţiile şi aristocraţia familiel !
Grecil se găndescu la portocale şi mănăncă dovlec.
Englesil se uită la un pait1 trel-qecl de anl, pănă
ce, d'abea spunu ce au văqutu.
Francesil scaperă şi din ghiaţă şi din fumu.
Italienii nu mănăcă brănza, pănă ce n'o ved că
începe să fugă din strachină.
Serbiloru şi bulgarîloru nici <lulceaţa nu le place
fără ceapă.
Romănil se uit.ă la toţl cel dimpreajm:i lor, şi la
toţi le spunu, că «nzes' ca oamenih

*
* *
Unu armeanu murise, şi i se făcu de unu alh1
armeant1 unu discursu funebrn.
«Sâ-racul Uvânes al nostru! Uvânes, Uvânes !
Eri ai băutu câf'eu al tâu şi ţîgarâ al tâu ; şi ti ai
plimbatu cu hârmâsaril ai tâi cât a ţinută mu~iea
a-lu tatu-tu si alu mâni-tâ: iarâ astâ-zi li duel di la
noi fărâ trâs~râ sî cai di hârmâsarl !
Fericitu esU n~mili al tâu sâracule Uvănes, pin-
tru câ in toti zilili a tâu, al mâncatu numâ pâstramâ
şi ai icunumisitu pungft şi muşii a lu tatu-tu ! Daca
ti vii duci . la raiu plâceriloru. ai sâ ti gâ~eşti cu
mâtuşâcâ-tâ l\Jârghiolâ, sâ 'i spui din parti al nos-
tru multi sânâtati, şî sâ nu ni uiti nici mâtuşâcâ,
nici Dumnâta dacâ nu mai pofti~i sâ mai trâiţi
39

ştie. - De îndată eu am pusu pe Metel Lungu să'lu


pue în urmărire şi pe dată ce se va găsi fl vol
trimite la faţa loculul la arestuh1 prefecturel.
Primiţi.
Poliţaiu urbel S. (iscălitu G. D.)

D-sale
D-lul Prefectu distrct. B,

* * *
Unu grecu din Vaslul se pretindea a fi italianu
numal pentru că i se păre că ştie bine vorbi italie-
neşte.
Un românu alunel 'l întrebă:
- Pentru ce t6te vorbele italiene care se ter-
mină la singularu în co, fac la plurah1 ci; afară de
doue vorbe: «il greco, il porco> care facu pluralu în
chi « i grechi, i porchi, .
N'a voitu greculu se respunrJă , dar nicl n'a mal
stăruitu să 'şl zică italianu.

* * *
1 Cându se face cine-va călugăru, este întrebato de
popa care 'l hirotoniseşte ('l sfinţeşte prin blagoslo-
venia măniloru).
- Vel răbda până la morte?
- Vol râbda până la n6pte.
- Vei răbda pân la sfărşit.
- Vol rebda până la prăşit.

* * *
41

- Vin la masă!
- Seruttt mănele !nalt Prea sfinţinte (nete-
qindu'şl mănele).
- Vin la masă~Ghirontic!
- Ospetaţl sănetoşl Inalt Prea sfinţite.
- Oh, Ghirontir: ! Vin că :mori'1 !
- Sărutu mâinile Inalt Prea-sfinţite! Ospetaţl să-
netoşl, că nol avem masă. mal pe urmă, cu ceata
nostră.
Unu călugăru alunel c}ice chelari ul ul : « Adă vin
la masă, nemernicule»!

* * *
Uni'1 boeru din laşl trimite pe uni'1 ţiganu (sluga
Iul) la unu egumenu grecu a-nume Antim, de la bi-
serica Danculul. Se duce tiganulu si umblă totă diua
întrebendu: unde'I biserica' draculuI,
' '
că are să spue
ce-va Iul părintele Anaftima.

*
* *
Unu călugăru ajunse~e profesor de istorie la unu
S('minariu, şi punea pe băeţl (pe clericl) să caute pe
Deocletianuln (Deocle\ian) pe harta Dakie1 (Daciel).

* * *
Unu jndecători'1 întreba pe unt1 ţigan:
- Cum, şi de unde al furaW iapa (pentru care
n'avuseşl biletu când voeal s'o vinqI?)
- D'apoI... de! Asta·i furaturn coconule?
- Da ce·1 '?
- Ia o belea.
43

Halda dar pă josu, daca frigurosu (trăntindu'lu


josu, 'lu ridică iar şi'lu pune în traistă).
Merge ţiganulu până oboseşte~ şi fiindu noptea
târ4iu,- aude în satulu (unde'l era cumătrulu) sgo-
mote si dice :
' ' Cocoşu cântă, cânil balu
A sositu şi Niţă în satu!
U:;;a scărţ, scaunu lroncu.
Ia poftim Niţă la focu!
Acestea erau idel pe care 'şi le făcea ţiganulu,
, plin de dorinţă d'a fi bine primitu; dar după ce a-
junge acasă, căcl nu'l a fostu la îndămănă la cu-
mâtru-sei'I, spunea ţigancel Iul, ca unu chipu de
laude:
- Domne fă, ce bine amu mal petrecutu eu la
cumătrii l Totă noaptea amu băutu ! Elu bea vinu
şi eu lulea! (Luleaua fără tutunu ci numai unu că1·­
bune juca în lulea şi luleaua pocnea şi sforăea.)
Şi căndu m'amu culcatu,
'Ml a duratu unu patu ... !
Afară pe prispă,
Cu capuh'i spre tindă.
'Ml-a ascernutu o grapă,
Iar sub capu 'mi-a pus o roată,
Şi m'au învelitu c'o poartă !
Tot m'amu întinsu în căldură,
Pănă 'ml au trecutu genuchile de gură.
~z Iar săraca Luna veni c'unu sacu dă bruma, -li mi' lit
tr<'J,nti pă ,gura. Totă noptea m'ami1 rugatu : Resa'î,
sfinte &re, clt m:Hne e serbc'ii6re ii pu!inu de'l zi'îbovi,
nu, mal a1 eul rm;ari.

*
* *
Unt'1 Mitropolitu căletorea prin munţl cu căţI-va
călugărl. Ajun~I la unu micu cămpuşonl pe unde
trecea unu părîu, a căruea apă d'ahia se cu-
noştea din iarbă, nu putea stt trecă dincolo (fiindu
pe josu) -Pe câmpuşoru era 1inu ţuţuenCl (mocanu)
cu oile. întrebă unu călugări'.l pe mocanu pe unde
ar fi mal bine de trecutu, ca să nu se umple de apă
părintele Vlădica celi1 mare. l\1ocanu le arătă mal
în susu.-Călugăril voindu să lrecă, mocanu 'I vede
c'au greşitu şi 'ncepe să strige:
«Părinte Vlădică-I, da nu pe acolo că te 'i ingl_o-
da ca unu bivolu.•
... * *

Unu episcopu era f6rle superaltl, pentru că'l


eşise vestea că nu şlie carte. Află de acesta şi bu-
cătarulu episcopiel, care era ţiganu.
- Parinte sfinte, doftor dă placintc şi dă gainc
fripte! Da dă ce eştl rnoho1·il şi doborit?
- EşI ~fartt ~igane.
-· Dara nu vreu si nu \T L' U. l\Iai bine ma duc la
Vladica drt la mitrof~nir, ca să 'mI ieae darul mie,
şi dactt uu \'Oiu ,wea parte şi m'or gasi fara carte;
va peri mi \iganos, d'apoi nn nn Vladicos.
A muncit t,iganul pr Vliiclica până ce-a remns,
ea la examenult1 ce rra stt'I factt nişte profrsorl
epi~copulul, să se ductt \iganul în locul Iul; mal
alP::;(1, fiind dt semana (iganu cu Vla<lica.
Un profesoeu (din rncrnliril exarninalocl) face cu
drgelu!O o roată pe masa unde! se făcra examenul,
Ţiganul o despart<> în palm pftrf,l.-Utiu allC1 profe-
sort1 a1·~L!ă cu degelPle astfel, ca :;;i curn l'ar întreba
pc ţigan ce e::;e din roată.-Tig:urnl rădică măna 'n

-
~ avea acuma parale cu ghiotura şi se pune pe
Wuttl. Vede iar pe evrel că mal aduceai'! un mort-
doi, şi le deschide ambele por~l strigândă .
....- Hade mă-I, Veniţi toţi, toţi, că pentru toţi ami)
loco.
-- Batiti Dumnuzo mol Badi Ivon biţivan. Duchi
la dracâ si ti ei.
*
* *
Naflf ratinu Ho,gea a fostil şi elu unu felu de ne-
gustori1 ortodoxi). De râte-orl 'I trebuiau femeel Iul
cAte-va ace, eli'.t i le cumpera şi i le trimetea acasă
prin alţl 6menl, aruncându le ln vr'unu car cu spinI,
ori in vr'uni'.t cari! cu fen.
O-dată a vezută şi elu, că unii bulgaru adusese
paşei nişte castrăveţl miel, ca presentu; iar elu se
duce şi 'I aduce aceluiaşl paşă nişte castraveţi be-
trâ.nI cu c6ja ca scorţa sttjarulul, dar în locu de bac-
şişii a fosto bătută cu toţl castraveţii peste capu şi
l)este spate. - Altă-dată a veqută nişte viţel miel
sburdăndtl şi fluturându in t6te părţile, iar elu credea
câ animaH'l mal vioia ca viţelulă nu se mal găseşte
şi că dacă voru ajunge marl, au să fie mal iuţi de
cllu cail. A cumperato. viţel şi 'i-a pusi'.t la hrană.
Când s'a trezito, boii mari, d'abea ~se mişcaă. Altă
dată, a cumperat_tl sticle (felurite vase de sticlă) din
Adrianopol şi le-a dusu să le speculeze la Varna,
unde se fabrica sticla p'atuncl.- Altă-dată a cum-
pt;ratrt pepeni din Constantinopol, şi a venitu să 'I
speculeze la bulgarii din Brăila. De la elă a remasă
proverbulă: «Nu vinde pepeni grădinarului».

*
"' *
* • •
=·-~-·- atl9 cuintrati1 bulgarii ln România, aă.
plecato
clpiteniea loru Dedi-Ivanu, ·din Bul-
Ajunşl la malu Dunării, se sue unul11 intr'o
• altuld sub ebl (ţinându-lu de pici6re) şi al-
,.~ alttllQ, până aă. datCt de funduli1 Dunăril, să
~ e de adâncă : apol s'all pusu la tnnotatO
tiec=uttt toţl; dar el ca să ştie dacă n'aii peritu
~~~nul~ tncepn să se tnnumere. Numără unuln
18 (căci pe elu nu se punea Ia număru),
l altukJ..... tob1 18.
eee uml româ.nu
~ ~ române, fiI buntl şi ne numără, să veql
eilntemQ.-Românulu îl aşterne la pământu şi
fie ea.ruia câte o nuea 1a spate; şi pe urmă se
bulgan1 să faCcl o mămăligă, ca sa. trateze pe
olrt care 11 găsise, şi căruea n qiseră fie care
:Upi) • :&g da proflti>
MIJAnuln gustă din mămălf gă ş'o lepMă, fiindu
ntl.
- .)fi, da vol n'aţl sărato mămăliga.
na ce 'l acea m~ române ?
Cum, vol nu stiţl ce 'I sarea?
61

Copiii cândtl tnvaţl. «Simbolulfi Credinţel creşti­


ne, satl «Crezulih, obicinuiţi fiindu dupre metodele
nou6 de a spune lecţiile numai dupre câtu se pri-
cepu el, în locu să zică :
«Şi intru unultl Domnulu Isusu Hristosi'l ... năs­
cutu iar nu făcutiL .. ».-EI zici\ :
«Născutu iarna făcutu»
Au dreptate copiii, pentru că crăciunu este (mal
de regulă) iarna.

* * *
O evreică trimite o petiţiune la camera deputaţi­
lom din capitala României.
DamnUi Prusident !
lu, pi didisupt sîmnatâ, Lei Vadivâ, a Iul burbat
a niu rapîsat I l erş Şmiel sin Lelbîviş di pi podolol;
finrhi-pintrî-ehâ al nuscut ai1 pi Mildavî închi di
chind iu ii fastu mititichi, şi 'I 'nsuratu aiş, şi 'I
câmpîrat mişii a nastri di pi plasî Chirligitmâ, şi
printri-chi plîteşt toti câtribuţil pintri givern, ş­
inchî pavîrat cu şinş câptii a niu, cu burbat a niu-
iu vii printri astâ cu âdinc rişpect, şi rag pi Dum;
nu-Vastrî, şi faş şi pi iu cu toti câptiile a niu pui
muntiniri.
Primeşt V'il rag Damnîli di prusident di pi ca-
murâ di dipîtat stimî a niu.
(scliilil:) Lei Vadiva (a lul burbat a niu Herş Şmiel
sin Lelbîviş.)
PodoWf,, patrî Fivrîar, 188 fi unâ,
Dimisalâ
Damnîli Prusident di pi dipîtaţ la camîrâ a nas-
trâ di pi Rimînii Libur. - Pi /Jf.ctre;.
53

*
* *
Unu evreu 1iindC1 cuprinsu de jale, căc;l auzise că
are să trimită guvcrnuHi rom[mu pe toţl rvreil în
America, după cererea el-Iul Pcyxotlo, cfmta :

Ol sarac di dinsî,
Nihîlali Sturzi !
Undi'i şi ni vacJâ.
P1i.ns a niu pi buzî !?
ol, ol, ol tala nit'.1 !
ol, o1, ol mama niu !

2
Di cănd e1t'.1 sî'l dus
Pi Poris în sn(ts
Niş iCt n'al ghinclit,
Chilll âl prnpîditu !
ol, oL ol tata niu !
ot o1: 01 mama niC1 !
.,0
lu 'l dat halat;
Elt'.1 nl îl braţişat.
Pintr o gaHgan,
El \ini pi jidan!
ol, ol, ol tală ni1) !
ol, ol, o-l mama niu !
4
Insî liburalCt

-
* •

O evreică cănta :
Şi încă am si ti prapîdit pi dîmnivastrâ
Ah ! şelnâ inghilâ, draguţ a nlu !
Dar incă şlapâtă inimâ-a nostrâ
Chind vod pi dinsâ şi el pi iu.

* * *
Moişă croitoru s'a duso. într'o dimineaţă la unO.
creditorO. alu seo.. - După ce intră în casa credito-
rulul, se opreşte la uşă.
- Bînjuâr domnîle Cîsticâ.
- Bună dimineata d-le Moisă. Ce ma'J: facl?
- Bun. Ai venit, dupî prîmi~iuni a dumnu-vastrî.
- Aşteaptă puţinu.
- Damnîli Cisticâ (veqend evreulu pe creditoru
că scotea cartuşil diutr'un revolver), dei la dracă
cîstol aşei.
- A mal rămasO. unulu (şi atuncl întinde revol-
verulu şi 'I dă focă în grădină. - Moişă cade josu
de dragoste. Tocmai după cât-va timpu deschide
ochil Moişă, fără să se mişte din loculu în care
căzu, şi zice):
- Damnîli Cisticâ, cini ai mîrit? iu ori dîmni-
1vastrî
* *
*
? ntr'o casă erau vr·o cinel calfe de diferite meseril.
lntr'o zi unulu pune la cale pe cel-l'alţl, să cheme
pe unO. evreO. de cel ce cumperă haine vechl, şi să
- Ruăn, da pi Herţi tnchi nu îl fast?
- La Herţa? Nu ştill nicl de Herta.
- Buân; da mo rog la Liminari a Vaslri, da niş
pi Dariban tnchi nu îl fast?
- Ce dracu nI măi parhale de me toto întrebi
de târgurl jidoveşti, pe care nicI nu le-amu visatu.
- Nu'i sî sîpîrâ Vâ rag! lu nu'i sîpârat dacâ nu
'i fast niş pi Landră, niş pi Puris 1 niş pi Viianâ .
.tw,n ..... cum rimuni, dacă niş Limunari a Vastră
nu ii fast? l
*
Pauvre souris, entrez dans votre ti:ou, car le
chat vous atrappera.
O fetică evrească citea aşa:
«Pavrî striI> (saracâ şorici),
«entree dan vatrî trui> (intri la borti a matali),
«car lu şa, (finch'i-pintrichi u muţi)
«vus attrapîra, (ari si ti prindi pi Dîmnîvastrî).

* *
*
Unu boeru găseşte 'ntr'o crâclumă pe unu popă.
- Bravo părinte ! In crăclmă? la băutu? şi ănca
viR, hal?
- De cucoane, cu d'esta slujimu nol.

* *
*
Un popă de la munte trecea pe strada capitalel
(laşl), purtăndu opinci în piclore. Arhidiaconuh1
era pe stradă şi întrebă pe popă:
- Prietfme, da cu opinci slujiţi?
- Ba, cu vinu şi cu prescuri.
:,9
pacâtos di ei dracâ; si pi iurmâ zis vorbî rou la toti
aşei omini, cari mîn~itar, câ unâ, ~â altâ ... Mai b~i
u puhar di râtiu ?
- Ţăm tali jupâni, beu, de ce nu?
- Rifchi: noch a bralf (George bea).
- Chincl iu sedi că trabtt a niu, si mânse:;t, ta-
ran aşei cari şedi totâ ziîlicâ dij0ahC:l şi sîra'c, 'spî~i,
câ jidan talhar; Chinei Dimita cari lemn di pi puduri,
si grftdest casâ, sî ghispiclîrest bin, lîran asei lenis
~iş cft D~rdi lîlh~r. Laş stt şii, ! l\fai hei u puhar di
râtiu?
- D'apoI n·a hi cam urnltişor? Să nu me soco-
tească nevasta a-casa.
- Nu'i faş nimic. Chincl om îi vrednicC1 atinş ...
Rifchi ghipţ a bralf. (George bea).
- Pol dă jupâne, gurile umeniloeO numaI pă­
mănlu cică le p6te astupa.
- Aşei di astâ. Da, o om chincl si cadi ..... cavîtî
di trabî a lui, şi Dumnuzou ajutâ sîrac ! - Badi
Dordi, iu, ai si faş u liacă di nigâstîrii şi finchi pintrî
chi toti omini aistâ di pi sal a naslrî 'i rou si tal-
har si' biliv si prast; iu îi sîcîtit (cu toli chi îi zis
1

singl.1cr, ~â j'idan talhar, şi pintrâ di astâ ai ban; şi


pintri chă Dimila om vrednicâ iu singher îi aylzit-
si parcâ Dimita nu 'i slii chi zis că Dimita ..... dacft
~l talhar, apîi spîni ~â dordi .. ) l\Iai bei u pahar di
r;'.iliu ! - Ghipţ a şnapţ (George bea).-Iu sîcâtit cn
ar sî şii bân clacâ iu nei si ti ei pi Dimita câ mini
pi iarmârnc ui pi l!.,ultişen. Nu'i faşi iu tâYârâşii cu
om prast - Ghipţ a bralf. - Dacâ şi Dimita sîcâ-
teşt, apfti, muni dimineaţâ la .zori a zili, şi cu curuţâ
a dimitali si merJ· mundoi IJi Fultisen. Si zis?
' ' ' '
- Poi dă jupune, mi'i cam stricam cttruţa, ş·a~

-
tH

zis c:hi ai 3 baniţi dacâ eh1 zis chi ai şinş haniţi di


plplşoi? Da dacâ 'i fi vrut si musora şi pi iu? Hî !

* * *
Unu ţiganu s'a dusu la spitalt'1 ca bolnav. Docto-
mhi 'lu intrebă;
- Ce al?
-N'amu.
-- Ce n'al ·?
- Sanatate.
- Da de ce?
- Sintu bolnavu?
- Ce te d6re?
- Vatamariuca.
- Scote limba.
- Da ca nu'l pă limba coc6ne doftore.
- Da unde'l?
- La lingurica, şi n'amu manca! nimica, daru
să'ml dal o ţulca, să'ml treaca lingurica. (Doctoruh1
zice unul servitoru)
- S'aducl apă. (ţiganulu 'I respunde.)
- Aole-u cucone doftore ! Totu cu ciapr'î m'amO
leagatu.
Şi mal reu s'a bujoratu
Dă'mi mai bine undanaft !
(Doctorulu ca să rîză de elC1 'l picură o picătură
de untu de naft.)
Aolio-o cocone doftore !
De cât m'ascultai.
Şi ma ma ungeal;
Mal bine taceamu !
Sămânţa să'i crape.
Sa nu mal mă 'nţape !

S-ar putea să vă placă și