PATRIMONIUL ANTIC SI MEDIEVAL ROMANESC – DIMENSIUNI GEOPOLITICE

SI EUROPENE
Departamentul ŞTIINŢE SOCIALE ŞI ALE NATURII
STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT
Ciclul de studii
Domeniul de master ISTORIE
PATRIMONIUL ANTIC SI MEDIEVAL
Programul de studii ROMANESC – DIMENSIUNI GEOPOLITICE SI
EUROPENE
Anul de studiu II Sem. II
Titularul/titularii
Conf.univ.dr. Doina PUNGA
activităţilor de seminar
din care:    .
Număr de ore pe săptămână 2 1 1
Curs Seminar/laborator
Marti, 7 Aprilie orele 17-19

Civilizatia si arta Greciei Antice pe teritoriul Romaniei. Importanta relatiilor

cetatilor grecesti cu autohtonii

1.Concepte estetice ale Antichitatii grecesti; statutul social al artistului:

 Cuvantul grec care desemneaza arta este tekhne, care inseama competenta si
abilitate obtinute pe baza de invatatura
 Mimesis (reflectarea realitatii)
 Poesis (creatie)
 Catharsis (formarea personalitatii prin receptarea artei)
 Sculptorii si pictorii nu aveau acelasi statut social ca poetii si dramaturgii. Artistii
incep sa fie recunoscuti ca o categorie sociala independenta incepand din
perioada elenistica (dupa 320 i.Hr.), care se raporteaza la domnia lui Alexandru
cel Mare (336-323)
1. Caracteristici generale:

 Umanismul grec si antropomorfismul (asezarea omului in centrul universului,

increderea in demnitatea omului, antropomorfizarea Pantheonului grecesc –
zeitati cu figura umana).
 Schimbarea idealului estetic: echilibrul, armonia, masura, idealul justelor proportii
(idealul numarului de aur sau al proportiei divine)
 Afirmarea spiritualitatii si valorilor Greciei Antice in opera lui Homer (sec. VIII), a
lui Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan
 Democratizarea vietii sociale (secolul lui Pericle), aparitia ideii de justitie morala,
libertatea in domeniul politic
 Cuprinderea in opera marilor filosofi ai Antichitatii (Socrate, Platon, Aristotel) a
principalelor categorii estetice – frumosul, tragicul, comicul, sublimul
 Aparitia in opera lui Platon (Dialoguri, Republica) si Aristotel (Poetica) a
conceptelor care definesc opera de arta – mimesis (reflectare a realitatii), poesis
(creatie originala), catharsis (educatie prin arta), techné (mestesug)
 Considerarea muzicii si teatrului ca principale genuri artistice
 Evolutia stilurilor arhitectonice care definesc Grecia Antica si care vor fi reluate in
toate epocile clasice – doric, ionic, corintic (care difera in primul rand prin
proportii si prin detalii - forma capitelului coloanelor)
 Aparitia si evolutia unor genuri arhitectonice de referinta – templul, teatrul,
centrul social si economic al oraselor-stat
 Evolutia sculpturii de la sculptura arhaica, la clasicism si sculptura elenistica
 Pictura, lucrata in tempera, este cunoscuta numai din scrierile antice, fiind
pierduta in totalitate. Este cunoscut numele pictorului Polygnot din Tassos, ala
carui lucrari s-au pierdut. Exceptie face perioada hellenistica (portretele funerare
de la Fayum)
 Ceramica pictata a cunoscut o dezvoltare deosebita
 Arta mozaicului apare in Grecia antica la sfarsitul secolului al V-lea, la inceput
realizat din fragmente din piatra albe si negre, fixate pe un strat de mortar
 Arta Greciei Antice cunoaste trei perioade stilistice distincte – arhaica
(sec.VIII-VI), clasica (sec. V - IV), elenistica (dupa 320, cuprinzand
epoca lui Alexandru cel Mare)
 Arta Greciei Antice, cu deosebire arhitectura si sculptura, a influentat cultura a
numeroase tari pana in zilele noastre. Evolutia artei va marca in continuarea
influenta exercitata asupra artei romane. Estetica umanista in general, tehnicile
sofisticate ale artei clasice grecesti, Renasterea europeana, vor inspira arta lumii
europene occidentale precum si multe generatii de artisti

2. Arhitectura

 Planul si forma templului grecesc se regasesc in megaronul (constructie de plan

dreptunghiular, cu portic la intrare) din epoca miceniana. Un alt plan utilizat
este planul circular (constructii de tip tholos, inconjurate de un peristil, in care
se pastrau tezaure (Tholosul de la Delfi, doric, sec. IV i.Hr.) sau se celebrau
ceremonii legate de cultul eroilor (Tholossul de la Olimpia, ionic, sec. IV i.Hr.,
ridicat de Filip al Macedoniei si terminat de Alexandru cel Mare).

Elemente ale civilizatiei si artei grecesti pe teritoriulRomaniei

În perioada secolelor VII - VI î. Hr., teritoriile traco-getice au intrat în sfera de

interese a grecilor şi, ca o consecinţă a acestui fapt, au luat fiinţă Histria, Tomis şi
Callatis - colonii greceşti amplasate pe coasta dobrogeană a Mării Negre. Acestea
vor constitui focare ale civilizaţiei greceşti antice în lumea traco-geto-dacică.

Ctitorie a Miletului, Histria este cea mai veche colonie de pe coasta de vest a Mării
Negre, întemeiată, conform informaţiilor transmise de Eusebiu, în anul 657 î. Hr. De
altfel, originea sa milesiană este confirmată şi de Pliniu cel Bătrîn şi Strabon. După
Pseudo - Scymnos, întemeierea Histriei ar fi avut loc în timpul pătrunderii sciţilor în
Asia, adică la finele secolului al VII-lea î. Hr. Cercetatori Muzeului de Istorie
Naţională şi Arheologie din Constanţa, au subliniat faptul că cercetările arheologice
desfăşurate în cetatea Histria au scos la lumină ceramică greacă de factură rhodo-
ionică, corintică şi attică, databilă în a doua jumătate a secolului al VII-lea î. Hr.,
venind să confirme informaţiile oferite de Eusebius din Cesareea (aprox. 275-339) .
În ceea ce priveşte oraşul Tomis, de asemenea colonie de origine milesiană,
întemeierea acestuia pare să se fi petrecut ceva mai tîrziu. Trebuie menţionat faptul
că lipsa unor date precise fac dificilă stabilirea momentului înfiinţării coloniei de la
Tomis. Concluziile care au rezultat în urma cercetărilor arheologice arată că
întemeierea sa ar fi putut avea loc chiar înainte de prima jumătate a secolului I î. Hr.

Despre data întemeierii Callatis-ului, singura colonie de origine doriană, există

informaţii de la Pseudo – Scymnus  (numele dat unui autorul necunoscut al unei
lucrări privind geografia, scrisă în limba greacă veche), care arată că această colonie
a fost înfiinţată de grecii veniţi din Heracleea Pontică, pe vremea cînd în Macedonia
era rege Amyntas (540 - 498 î. Hr.). De la Pliniu cel Bătrîn (23-79) aflăm că oraşul s-
a întemeiat pe locul unei aşezări băştinaşe, cu numele de Cerbatis sau Acervetis.

„Evoluţia celor trei colonii vest pontice este foarte inegală pe parcursul întregii lor
existenţe, deşi istoria lor are, adesea, elemente comune”, au precizat cercetatorii.
Pentru perioada corespunzătoare secolelor VI - IV î. Hr., colonia care s-a impus în
mod deosebit a fost Histria. În secolul al V-lea î. Hr., Histria a cunoscut o nouă
etapă de dezvoltare. În acea perioadă, s-au deschis primele ateliere monetare. Din
rîndurile celor dintîi emisiuni fac parte didrahmele de argint, care au pe avers două
capete umane, dintre care unul inversat, iar pe revers, într-un pătrat, emblema
oraşului, vulturul pe delfin. În cursul secolelor V - IV î. Hr., Histria s-a transformat în
centru de producţie, depăşind stadiul de centru comercial şi intermediar de schimb
între grecii din metropole şi băştinaşi. Se deschid ateliere ceramice, sporeşte
producţie de cereale din teritoriile rurale, se intensifică pescuitul la Gurile Dunării şi
se amplifică raporturile cu populaţia locală traco-getică.

În secolele VI - IV î. Hr., oraşul Tomis a rămas încă în stadiu incipient de

dezvoltare, fiind dominat de oraşele vecine. La mijlocul secolului al IV-lea î. Hr.,
Callatis-ul era în plină dezvoltare. În acea perioadă a emis primele sale monede de
argint cu valoare de drahme, care redau pe avers capul lui Heracles, iar pe revers,
armele eroului, arcul în teacă şi măciuca, la care se adaugă spicul de grîu. De
 asemenea, s-au ridicat edificii publice şi monumente de artă importante, iar din
atelierele ceramice a ieşit o mare cantitate şi varietate de statuete de lut ars,
colorate, de un nivel artistic remarcabil. Ca şi Histria, şi Callatis-ul s-a transformat
într-un important centru de producţie.

În cursul secolului al III-lea î. Hr., a început şi ridicarea oraşului Tomis, care, în

acea perioadă, a bătut primele sale monede, toate emisiuni din bronz. În cursul
secolului al II-lea î. Hr., dezvoltarea Tomisului a luat un mare avînt.

Legat de consecinţele raporturilor greci - băştinaşi, putem afirma că acestea

au contribuit la o accelerare a ritmului de dezvoltare a societăţii locale. Aceste relaţii
au avut un caracter reciproc, nivelul de dezvoltare al celor trei oraşe - Histria, Tomis,
Callatis -, fiind condiţionat, în mare măsură, de raporturile cu populaţia băştinaşă.

Histria, cetatea grecească, a fost cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu
al României. În prezent, ruinele sale se află pe teritoriul administrativ al comunei Istria,
în județul Constanța.

Asa cum sed cunoaset, Histria a fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul
anului 657 î.C. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.C. (după Skymnos),
ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave.

Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor
pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la
conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor. 

În jurul anului 260 i.d.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge

orașului Byzantion controlul asupra portului Tomis.  Strabon scria că cetatea Histria se
află "la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului".

Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu
perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă (sec. VII – I
i.Chr.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un
model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la
abandonarea orașului în secolul al șaptelea p.Chr.  Unul din motivele abandonării
orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul,
golful devenind în prezent complexul lagunar Razelm-Sinoe. 

Primele monede bătute pe teritoriul României, la Histria

În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, și anume

emisiunea de monedă proprie în jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede
de argint turnate care au pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur pe
un delfin spre stânga, și legenda IΣTPI încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două
capete umane alăturate și inversate. 

Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest

Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de
către Vasile Pârvan.  Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria,
Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată Horothesia, care evidenția granițele
teritoriul histrian în vremea lui Traian.  Săpăturile au fost continuate apoi sub
conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil Condurachi, Dionisie M. Pippidi, Petre
Alexandrescu, Alexandru Suceveanu și Alexandru Avram. 

Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum

era denumită Dunărea de către greci. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de
apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți [9]), era
alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau
și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât
instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion). 

Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr

mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor
a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț
periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la
limita estică a cetății.  Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici. În
centrul movilei sunt morminte unde, lângă mort, sunt depuse vase, în special
amfore. [11]

Ruinele cetății, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate și astăzi. La vremea

construirii cetății, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare. 

În prezent, se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la

vest către lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu de circa 7 ha
(cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate
ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere de locuințe sau ateliere,
mai ales romane,terme, bazilici civile și creștine și, în centrul orașului, una dintre cele
mai mari bazilici creștine din regiune, datând din secolul VI d.C.

Bazilica episcopală de la Histria, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri

lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, a fost scoasă la lumină în
anul 1969, de arheologul Alexandru Suceveanu.  Bazilica episcopală construită în centrul
orașului vechi reprezintă cea mai importantă descoperire de la Histria, întrucât acest
lucru însemna faptul că, în secolele V - VI, Histria a ajuns la rangul de episcopie. 

În 1994, tot Alexandru Suceveanu (1940 – 2013) a descoperit o friză cu opt divinități
ale panteonului greco-roman și cu reprezentarea Zeului Soare pe margine. 

În anul 2000 s-a decis deschiderea unui sector de cercetare în interiorul bazilicii civile,
cu scopul de a identifica o eventuală incintă a acropolei arhaice. 
Prima colonie greceasca constituita pe tarmul estic al Marii Negre a fost Histria (numita
la inceput Istros), intemeiata in anul 615 i.Hr., urmata de alte doua, Tomis (Constanta)
si Callatis.

Caracteristici socio-economice, politice si culturale.

Orasele grecesti au cunoscut de timpuriu o activitate economica intensa. In atelierele
lor se produceau : unelte si arme din bronz si fier, ceramica, bijuterii, margele din
sticla. Toate cele trei colonii bateau moneda proprie din argint si bronz. 
Caracterul pur elen al vietii culturale si religioase a coloniilor este ilustrat pe inscriptiile
in limba greaca si de existenta teatrelor si a templelor, in care erau venerati zeii
panteomului elen.
Relatiile cu autohtonii.
Prin mijlocirea cetatilor grecesti, geto-dacii au preluat tehnici perfectionate de
metalurgie si roata olarului. Influente ale arhitecturii grecesti se observa asupra
arhitecturii dacilor. In scriere, geto-dacii au folosit la inceput alfabetul elen si apoi cel
latin. La Ocnita (judetul Valcea) a fost descoperit un vas avand o inscriptie in alfabetul
elen, iar la Sarmisegetuza Regia, in Muntii Orastiei a fost gasit un alt vas continand o
inscriptie cu caractere latine DECEBALUS PER SCORILO, pe care unii istorici o traduc
“Decebal, fiul lui Scorilo”, iar altii “Decebal (a facut acest vas prin) Scorilo”.

Concluzii 

In concluzie, putem spune ca coloniile grecesti au avut un rol important in formarea

culturii si civilizatiei geto-dace, acestia influentandu-i in anumite domenii, cum ar fii :
arhitectura, limbistica, vestimentatie s.a. Cele mai importante tehnici preluate de la
coloniile grecesti au fost cele de metalurgie si roata olarului. 

Bibliografie:
Devambez, Pierre, Enciclopedia civilizatiei grecesti, Ed. Meridiane, Bucuresti 1970
Florescu, Radu, Hadrian Daicoviciu, Lucian Rosu, Dictionar enciclopedic de arta veche a
Romaniei, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1980
Arte poetice. Antichitatea, Ed. Univers, Bucuresti 1970