ARHITECTURA SI SCULPTURA GREACA SI ELENISTICA

Vechea Grecie - Ellada aezat n bazinul oriental al Mrii Mediterane

cunoate o dezvoltare economic deosebit. Datorit acestui fapt, arta greac
atinge un nivel superior de dezvoltare nemaipomenit la celelalte popoare din
antichitate.
Civilizaia greac este o civilizaie deschis, diferit de celelalte civilizaii
(egiptean, mesopotamian, .a.) deoarece, prin fenomenul de colonizare, se
realizeaz schimburi comerciale i cultural artistice. Prin colonizare, civilizaia
greac sufer influene din alte zone geografice, dar la rndul ei este cunoscut n
lume.
Evoluia artei greceti, este surprins n cteva etape:
- perioada inceputurilor - de la distrugerea culturii miceniene si pana la
formarea polis-ului grec.
- epoca arhaic, ntre secolul XII . Chr. i nceputul sec. al V-lea . Chr.;
- epoca clasic, secolele V-IV . Chr., reprezentnd apogeul civilizaiei
greceti. n aceasta perioada polis-urile cunosc o form superioar de conducere,
democratia, prin care cetenii liberi ai cetii erau consultai n probleme
importante ale acesteia.
Primele sculpturi semnate dateaz de la sfritul perioadei arhaice dar, abia n
sec. V .Hr. operele de art apar semnate n mod curent de personaliti artistice
cum ar fi: Policlet, Fidias,Scopas i alii.
- epoca elenistic, secolele IIII . Chr., care, din punct de vedere socialpolitic, corespunde constituirii monarhiilor orientale din teritoriile dezmembrate dup
prbuirea imperiului macedonean. Acum se creaz o cultur sincretic, avnd la
baz civilizaia elen i civilizaiile orientale, locale. Centrele vestite au fost
Alexandria, Pergan, Rodos care cunosc o mare dezvoltare urbanistic i
arhitectural.
n sculptura elenistic capodoperele rmn: Afrodita din Milos, Victoria din
Samotroche, iar grupul Laocoon i Femeia beat sunt reprezentative pentru
patetismul (grupul Laocoon) i naturalismul (Femeia beat) care a caracterizat
sculptura elenistic.

EPOCA CLASICA
ARHITECTURA greac clasic urmrete realizarea unor construcii
funcionale ce particip la organizarea oraelor- cetate.
Pentru greci arhitectura exprim spiritul raionalist al artei i se adreseaz unor
fiine raionale convingnd prin ordine, echilibru i armonie. Grecii au realizat
construcii simple cu linii clare, construcii ce dau impresia de durabil, calm,
stabilitate i echilibru.

Pentru realizarea acestor edificii, grecii au folosit matematica, calculnd precis

raporturi dintre verticale i orizontale, plin i gol, structur i decoraie.
Ca i n sculptur, i n arhitectur exist o armonie matematic ntre ntreg i
prile lui componente.
Ordinele de arhitectur au fost inventate de greci pentru pentru a stabili
numarul, mrimea i modul cum sunt dispuse coloanele n ansamblul cldirii (mai
ales n construcia templelor). Ordinul exprim aezarea ntr-un raport armonios a
platformei, coloanei, antablamentului i frontonului, raportndu-se n permanen la
dimensiunile omului.
Sunt trei ordine: doricul, ionicul, i corinticul. Aceste ordine au aprut n
perioade diferite, n locuri diferite i au trsturi diferite.

Ordinul doric a aprut n perioada arhaic i s-a dezvoltat n Peloponez i n

sudul Italiei (Sicilia). Acesta exprim robusteete, prin forme puternice, profile i
decoraii sobre.
Platforma pe care este aezat templul are mai multe trepte nalte, iar coloana
este aezat direct pe stilobat (ultima treapt a platformei), fr baz, are fusul
tronconic, cu sau fr caneluri (enulee verticale) i capitel simplu format din
echin i abac. Frontonul reprezint triunghiul format de cele dou pante ale
acoperiului i este decorat cu basoreliefuri sau statui.
Ordinul ionic este al doilea ordin, n ordine cronologic aprut n perioada
arhaic dezvoltndu-se n coloniile din Asia Mic i n insulele din Marea Egee.
Fa de doric, ionicul este mai bogat decorat i are proporii mai elegante.
Platforma este format din mai multe trepte, dar mai puin nalte faa de doric,
coloana sprijinindu-se de stilobat cu ajutorul unei baze. Fusul coloanei este cilindric
i mult mai zvelt i elegant avnd obligatoriu caneluri care sporesc senzaia de
verticalitate. Capitelul este format din frunze de acant (1-2 iruri) i volute rsucite
2

(inspirate dup coarnele de berbec). Frontonul nu se deosebete fundamental de

cel doric.
Ordinul corintian apare la sfritul perioadei clasice, n Asia Mic, i este
caracterizat ca fiind o expresie a bogiei decorative i a eleganei. El se aseamn
n mare parte cu ionicul, doar capitelul este mai nalt i mai decorat.
Corinticul are un singur element diferit fa de ionicul cu care se aseamn,
capitelul ce este format din trei iruri suprapuse de frunze de acant i volute
(obinute prin rsucirea frunzelor de la coluri sub forma volutelor).
Templul lui Zeus din Olimpia, templele Herei si Poseidon din Paestum, al
Atenei din Siracusa si Olimpeionul din Siracusa, templele dorice din Segesta,
templul Concordiei din Agrigento, templele ionice colosale din Asia Mica (cel al
Artemisei din Efes) si, bineinteles, complexul de pe Acropole din Atena sunt
exemplele cele mai elocvente ale manifestarii plenare a geniului grec in arhitectura.

Parthenon Acropole Atena

Templul Artemisei Efes, Turcia

SCULPTURA Greciei clasice reprezinta apogeul legarii sculpturii de structura

arhitectonica. Artistii reprezentau grupuri complexe si pline de imaginatie .Cu toate
ca edificiile devenisera un cadru destul de fix, reliefurile tineau pasul cu dezvoltarea
arhitecturala in mod independent pana tarziu in epoca elenistica.
Intreaga sculptura greceasca (in special cea din sec .V) a fost asociata cu
cultul. In temple, temele erau in chip firesc religioase. Dar si in afara cadrului
religios legaturile dintre cadrul arhitectural si cel sculptural erau organice.
Din nefericire majoritatea statuilor create in epoca clasica au disparut,
ramanand doar copiile romane si descrierile contemporanilor.
Dintre cei mai reprezentativi artisti greci ai epocii clasice, care prin operele lor
au adus o reala contributie la patrimoniul universal constituind modele pentru
generatii intregi de sculptori, amintim: Polictet, Myron, Fidias, Praxiteles, Scopas si
Lisip.

Discobolul de Myron

Apollo Sauroctonul de Praxitele

EPOCA ELENISTICA
Domnia si epopeea lui Alexandru cel Mare a insemnat sfarsitul lumii clasice
grecesti de tip polis. Campaniile lui Alexandru au deschis calea spre universalitate
a spiritului grec.
Odata cu permutarile de ordin politic apar noi schimbari in ceea ce priveste
conditia artistului care devine cautat si pretuit de societate nemaifiind nevoit sa
respecte canoanele. Gusturile inclina spre sentimental si pitoresc, senzualitate si
rafinament, dar si realism in redarea aspectelor vietii cotidiene.
Arhitectura oraselor consemneaza cele mai importante progrese. Aparitia
noilor centre de cultura elenistica a dus la construirea unor orase ca Pirene, Milet,
Smirna, Alexandria, Pergam etc. unde se vor aplica principii rationale de urbanism.
In orasele elenistice spontaneitatea a cedat locul rationamentului logic,
sistematizarea urbana devenind expresia dorintei grecilor catre ratiune si finalitate.
Strazile oraselor elenistice sunt drepte, largi de 6-10 m, paralele pe cele doua
axe principale care impart orasul. Orientarea strazilor orasului se facea in functie de
vanturile dominante din zona.
Apeducte, spatii libere rezervate pietelor, intervale precise intre case sunt tot
atatea caractersitici ale oraselor elenistice, caracteristice preluate mai tarziu de
orasele romane.
Numai zidurile exterioare ale orasului aveau o forma neregulata raspunzand
sinuozitatilor terenului si necesitatilor de aparare.
Trasatura dominanta in arhitectura este gustul pentru colosal. In sec IV au
luat fiinta noi tipuri de constructi: templul dipter, incarcat pana la refuz cu elemente
decorative care prejudiciau proportionalitatea cladirii.
Exemplu este Mormantul lui Mausolos din
Halicarnas cu marea friza sculptata de Scopas.
Desi apare ca o constructie greceasca, traditia care
a stat la baza construirii ei era una orientala.

Un alt exemplu specific epocii este

Altarul din Pergam (aflat astazi la Berlin) ridicat pe un grandios postament inconjurat
de friza ce reda lupta dintre zei si titani pe o
lungime de 120m.

Sculptura continua traditia inaugurata de Praxitele, Lysip si Scopas. Insa nu

mai regasim aceea armonie, simt al masurii, artistii cautand sa exprime emotia,
exagerarea sentimentala, gratia rafinata pana la efeminare, senzualitatea agresiva:
Venus din Milo, Apollo din Belvedere sunt exemple elocvente in acest sens.

Venus din Milo

Laocoon si fiii

Opusul acestora - parca nu ar fi creatiile acelasi epoci - sunt maiestuasa

Victoria din Samotrace, grupul de un expresivism patetic Laocoon sau prezentarea
de tipuri etnice caracteristice: Gal murind, Gal ucigandu-si sotia.

Gustul pentru colosal este ilustrat de

uriasa statuie in bronz a lui Helios (34 m) din
Rhodos, realizat in 238 i.Chr. si distrusa 10 ani
mai tarziu de un cutremur.

In aceasta perioada se manifesta pregant "scoala de la Pergam" print-un sir

intreg de Niobe indurerate sau, mai inainte mentionata, friza a altarului de la
Pergam ce reda cu accente expresioniste inclestarea dintre zei si titani, aceasta
fiind poate ultima mare creatie elenistica.

Ana Maria Constantinescu

Clasa a V-a M
5