Arta Egiptului antic

In Egiptul Antic s-a dezvoltat unul dintre cele mai vechi si de lunga durata centre de arta ale antichitatii.

(pentru marire, click aici) sursa: wikipedia Atat conditiile geografice cat si imprejurarile istorice ale Egiptului au fost favorabile dezvoltarii artei. Egiptul este o regiune cu resurse naturale bogate. Din malul depus de revarsarile anuale ale Nilului se confectioneaza o caramida rezistenta. Colinele si falezele care strajuiesc de o parte si de alta valea Nilului, sunt bogate in cariere de porfir, granit, diorit, alabastru, calcar, gresie si alte materiale de constructie rezistente.

Muncile campului ilustrate pe un relief al unui mormant sursa Desi in Egipt lemnul este rar si de esenta slaba, ca palmierul si unele specii de salcam, din regiunile nu prea indepartate ale Africii ecuatoriale se importa abanosul, iar din Liban cedrul, lemnul de esenta tare, foarte pretuit pentru confectionarea mobilelor de lux pentru clasa conducatoare. De asemenea din peninsula Sinai se importau aurul, argintul si arama, din care se lucrau podoabele. Datorita asezarii sale geografice, inconjurat la sud si vest de deserturi, iar la nord de Marea Mediterana, Egiptul a fost ferit multa vreme de invazii puternice si a devenit unul dintre centrele cele mai importante ale artei antice. Istoria artei egiptene antice poate fi urmarita aproape fara intrerupere de la sfarsitul mileniului al IV-lea i.Hr., cand se pun bazele statului egiptean, si pana in anul 525 i.Hr., cand Egiptul este cucerit de persi si isi pierde astfel independenta. Arta si religia Arta egipteana s-a dezvoltat in stransa legatura cu religia si in special cu cultul mortilor, element de baza al religiei egiptene. Egiptenii credeau ca o parte a fiinite omenesti, numita ka, nu piere odata cu trupul, ci continua sa traiasca, avand aceleasi nevoi ca si defunctul inainte sa moara. Pentru ca aceasta parte sa se poata intoarce in trupul din care a plecat, se luau masuri speciale pentru ca el sa nu se descompuna si sa nu

putrezeasca. In acest scop, trupurile mortilor erau imbalsamate cu diferite substante si transformate in mumii.

Anubis, zeul egiptean asociat cu mumificarea si ritualurile de inmormantare sursa Tot ca mijloace de prevedere se depuneau in morminte statuile defunctilor, pentru a inlocui trupurile, in cazul in care acestea totusi se vor descompune, si se construiau morminte masive, pentru a apara ramasitele funerare o vreme cat mai indelungata. Aceasta practica a dus la dezvoltarea arhitecturii, sculpturii si picturii cucaracter religios-funerar, care aveau drept scop, potrivit cerintelor cultului, sa preamareasca inainte de toate pefaraoni, socotiti zei, si aristocratia. Saracii nu se bucurau de acest cult deosebit, ci erau ingropati direct in pamant, in cosciuge simple. Impiedicata in dezvoltareea ei de nevoile stricte de cult si interesele de consolidare a ordinii de stat, creatia libera din vechiul Egipt a fost limitata, iar artistii au fost obligati sa respecte in operele lor regulile sau canoanele impuse de religie. Aceste restrictii au dat artei egiptene un aspect caracteristic. Principalele canoane Potrivit canoanelor stabilite, in basorelief si in pictura marimea personajelor era fixate in functie de rangul lor social. Astfel, imaginile faraonilor si ale zeilor erau de cateva ori mai mari decat cele ale oamenilor din popor.Capul si picioarele figurilor erau prezentate din profil, iar ochii, umerii si pieptul erau vazute din fata. In sculptura, personajele erau asezate in pozitii frontale, astfel incat o linie perpendicular poate imparti corpul omenesc in doua parti absolute egale.

Menkaura statuie din alabastru Muzeul de Arta din Boston sursa Cu toate acestea, constrangerile religioase si existent canoanelor nu au putut mentine arta egipteana neschimbata. Transformarile social-economice care au avut loc in Egipt de-a lungul veacurilor au produs modificari insemnate in creatiile artistice, operele de arta deosebindu-se de la o epoca la alta si chiar diferentiindu-se in cadrul aceleasi epoci. In reprezentarea zeilor, a faraonilor si a aristocratiei, exigentele si constrangerile religioase erau insa mai mari si deci modificarile sunt mai putin vizibile; in schimb, in reprezentarea oamenilor din popor, creatia artistica era mai libera, iar apropierea de realitate mai evident. Din aceasta cauza, in arta egipteana deosebim doua cercuri tematice: un cerc tematic hieratic si sacerdotal, in care apar reprezentati zeii, faraonii si aristocratii, si un cerc tematic realist si popular, in care este reprezentat poporul.

Faraonul, reprezentat cu insemnele puterii sursa

Egiptul Antic

Egipt

mblsmarea Piramide Religia Arta tiina Test Contact

Arta egiptean, cu marile sale forme de manifestare (arhitectur, pictur, sculptur etc.) este aezat sub semnul fenomenului religios. Legtura vechilor egipteni cu zeii protectori ai Egiptului este profund i se manifest att pe pmnt ct i n viaa de dincolo element central al credinei egiptene strvechi, de aceea operele de art egiptene au cteva elemente comune. Toate au un anume imobilism: secol dup secol s-au reprodus aceleai forme artistice, s-au utilizat aceleai tehnici i aceleai materiale. Sculptura; Statuile faraonilor sau ale marilor demnitari nu reprezint trupul real ci mai degrab ele proiecteaz o imagine ideal a unui om aflat ntr-o comuniune permanent cu zeii i deci aflat ntr.o stare de har divin. De aici rezult caracterul solemn al statuilor egiptene, senzaia de mreie pe care aceasta o produce privitorului. Dei artistul egiptean prefer s reprezinte profiluri umane, atunci cnd configureaz chipul uman el respect o convenie impus de credinele sale religio ase. Omul rposat trebuie s priveasc fie spre apus, spre lumea de dincolo spre mpria lui OSIRIS, fie spre rsrit, spre lumea de aiciunde rsare zeul-soare Ra. De-a lungul timpului s-au lucrat n Egiptul antic poate zeci de mii de statui de bronz, piatr, lemn, aur ntotdeauna pictate. Pictura; Artistul egiptean acorda culorilor o semnificaie anume, culorile fiind de fapt simboluri religioase. Roul era o culoare negativ, aceasta fiind culoarea zeului SETH, zeul deertului lipsit de via i de acea zeul morii, al rului i totodat al dezordinii. Verdele, culoarea vieii vegetale i de aceea culoarea bucuriei i tinereii era nchinat zeului OSIRIS, zeu al renvierii i a nemuririi ce stpnea lumea de dincolo. Tot astfel, culoarea neagr avea aceeai semnificaie negrul fiind culoarea pmntului fertil al Nilului fluviu, care, prin revrsrile sale, asigura renvierea venic a Egiptului an dup an i garanta puterea i prosperitatea rii. Albastrul era culoarea cerului i a zeului acestuia AMON. Galbenul reprezenta aurul, un material preios simbol al nemuririi zeilor i de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai n reprezentrile zeilor i faraonilor. Albul simbol al puritii i bucuriei era culoarea coroanei Egiptului de Jos. Arhitectura egiptean i relev caracterul impuntor i sacru prin simpla prezen a marilor piramide i ale templelor. Aceste construcii impuntoare aveau rolul s asigure o legtur puternic dintre egipteni i zeii lor protectori. Marile piramide ridicate de faraonii din perioada Regatului Vechi nu erau doar grandioase locuri de veci pentru faraoni. Prin existena lor, ele erau un simbol al triumfului egiptenilor asupra moriicredina n nemurire i viaa de apoi fiind elementul central al r eligiei egiptene. Celui care i este destinat piramida faraonul, joac un rol central nu numai n viaa

politic a Egiptului ci i n cea religioas. Faraonul nu este doar eful statului, el este nainte de toate un zeu ntrupat i prin definiie un simbol al nemuririi. El reprezint totodat cea mai puternic i vizibil legtur dintre Egipt i zei. De acea, ntreaga via n Egiptul antic art, politic, religie etc., este nchinat faraonului i caracterului su divin. Religia antic egiptean este nchinat nemuririi i veniciei pentru ca era normal ca arta religioas s consacre aceste valori. Secol dup secol, artitii egipteni au folosit aceleai materiale, aceleai tehnici i stiluri, acest lucru fiind nc o dovad a credinei egiptenilor n caracterul nemuritor al Egiptului i ai zeilor si protectori. Vechea religie a fost redescoperit de ctre arheologii europeni n secolul XIX i de atunci ncoace arta religioas egiptean antic i-a recptat prestigiul i totodat dreptul de a fi considerat un simbol nemuritor al geniului artistic al umanitii.