Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Arta Greciei Antice – Sculptura

Perioada elenistică

Ivanov Alexandra

Prof. coordonator: conf. univ. dr. Ion Codrescu

Anul I – Semestrul I
 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Arta elenistică

Arta elenistică reprezintă arta greacă realizată în perioada elenismului, epocă datată în

mod convențional de la moartea lui Alexandru cel Mare (323 î.C.) până la cucerirea Egiptului

ptolemeic (ultimul stat elenistic independent) de către romani în anul 31 î.C. Perioada succesivă

în arta bazinului mediteranian este arta romană, care s-a dezvoltat sub puternica influență a artei

elenistice.

Termenul "elenism", introdus de istoricul german Johann Gustav Droysen în secolul al

XIX-lea (în limba germană: Hellenismus), implică o vastă arie geografică și o îndelungată

perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca

respectivă. Arta elenistică a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de

aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în "Istoria Naturală" (XXXIV, 52), după ce

descrie sculptura din perioada clasică, scrie: "Cessavit deinde ars" ("după aceea arta a dispărut").

Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca Venus din Milo, grupul

Laocoon sau Victoria din Samothrace, aparțin tocmai acestei epoci. Noi metode istoriografice

precum și descoperiri arheologice recente au permis o apreciere mai corectă a bogăției artistice

din era elenistică.

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative
 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Venus din Milo, Praxiteles, înălţime 203 cm,

sculptură realizată în marmură, între 130 şi 100 i.Hr.

Muzeul Luvru, Paris

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative
 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Victoria din Samotrace, înălţime de 328 cm

Sculptură realizată în marmură, în secolul VII i.Hr.

Muzeul Luvru, Paris

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Operele elenistice de artă pot fi definite cel mai bine că opere de artă greceşti care nu au

fost create de artiştii de pe teritoriul Greciei, ci de cei din noile dinastii elenistice, cum ar fi

dinastiile Seleucizilor, în Orientul Apropiat, Ptolemeilor din Egipt şi Antigonizilor, în

Macedonia. Elenismul a produs o modificare în ce priveşte menirea artei. Noii mecena erau

succesorii lui Alexandru, fiecare căutând să-şi mărească propriul imperiu dinastic. Operele de

artă, care înainte erau folosite pentru temple, că ofrande pentru zei sau pentru glorificarea statului

grec, au ajuns acum să înfrumuseţeze casele şi palatele, să glorifice victoriile militare ori să

înfăţişeze zeii greco-egipteni locali. În ce priveşte portretistica, aceasta nu se mai limita la regi şi

conducători, ci includea şi figuri groteşti, copii şi bătrâni. Varietatea etniilor portretizate, unele

chiar de origine africană, reflacta diversitatea lumii elenistice.

Perioada elenistică a fost martoră unei îndepărtări de stilul clasic. Expresiile fetelor,

iniţial senine şi lipsite de emoţii, au devenit neliniştite, pentru a reda tulburarea fizică şi

psihologică. Altarul din Pergamon, construit pe teritoriul de azi al Turciei, apoi reconstituit la

Berlin, este împodobit cu frize înfăţişând zei şi giganţi încleştaţi în luptă, dar scopul lui esta încă

subiect de dezbatere. În fotografia de mai jos e înfăţişată zeiţa Hecate (în stânga) luptându-se cu

uriaşul Klytios, în timp ce zeiţa Artemis (în dreapta) se lupta cu uriaşul Otos. Dorinţa eleniştilor

de a reprezenta zbuciumul psihologic este evidentă dacă privim fetele uriaşilor, iar trunchiurile

lor sunt redate cu un realism anatomic respectat îndeaproape.

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Scenă din Gigantomahia, înfăţişând lupta dintre zeii Olimpului şi giganţi

Autor necunoscut, c. 180 i.Hr. , 230 cm înălţime, sculptură realizată în marmură

Muzeul Pergamon, Berlin, Germania

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Portretul

În perioada elenistică începe practicarea artei portretului, până atunci neobișnuită la

vechii greci. Marea personalitate a lui Lysipp precum și schimbarea condițiilor sociale și

culturale au îndepărtat și ultimele reticențe din calea artei portretistice, prin care erau redate în

mod fidel trăsăturile somatice ale personajelor reprezentate. În portretul lui Alexandru cel Mare,

Lysipp transformă defectul fizic al suveranului, care îl obliga să țină capul ușor înclinat spre

umărul stâng, într-o atitudine îndreptată spre înălțimi, care îi conferă o impresie de contact cu

divinitățile. Lui Lyssip i se atribuie mai multe portrete ale lui Aristotel, executate când filosoful

era încă în viață, acel reconstruit al lui Socrate și unul reprezentându-l pe Euripide, care

impresionează printr-o puternică latură psihologică, în concordanță cu viața reală a personajelor.

După Lysipp, în secolele II și I î.Ch., are loc o amplă dezvoltare a artei portretelor, nu

numai ale persoanelor ilustre, dar și ale simplilor particulari. Printre capodoperele acestei

perioade sunt de menționat portretul lui Demostene și al filosofului epicurean, Hermarch din

Mytilene, sau pateticul portret al lui Euthydem din Battriana. În portretele personajelor oficiale,

erau accentuate valențele nobile, cu expresii hieratice și detașate (portretele regilor Antioh al III-

lea din Siria, al lui Ptolemeu al III-lea, al lui Mitridate al VI-lea etc.). Numele celor mai mulți din

autorii acestor sculpturi-portrete au rămas necunoscute.

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Hermarch din Mytilene Homer

Alexandru cel Mare Aristotel

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative
 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Apollo din Belvedere, autor necunoscut, 224 cm înălţime

Sculptură realizată în marmură, în anul 120 – 140 i.Hr.

Muzeul Vatican, Orasul Vatican

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative
 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Hermes cu Dionysos copil, Praxiteles, înălţime de 210 cm

Sculptură realizată în marmură pariana, în anul 343 i.Hr.

Muzeul Arheologic din Olympia

 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative
 Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Arte - Pedagogia artelor plastice şi decorative

Laocoon, Agesandros, Polydoros şi Athenodoros, dimensiune necunoscută

Sculptură realizată în marmură albă, între anii 42-21 i.Hr.

Muzeul Vatican, Orasul Vatican