Numarul de aur

„Secţiunea de aur” este o proporţie folosită de mai multe milenii, în mai

multe domenii, cum ar fi biologia, matematica şi artele plastice. Primele utilizări
recunoscute au fost în construcţiile perioadei preistorice, mai târziu, în epoca
Antichităţii, în Evul Mediu şi în perioada Renascentistă. Cu toate acestea, nu
excludem posibilitatea regăsirii acestei proporţii şi în alte perioade, cum ar fi epoca
modernă.

„Secţiunea de aur” are ca scop realizarea unei proporţii armonice, care joacă
un rol important în crearea armoniei construcţiei, astfel raporturile gândite
prealabil pot crea o imagine unică, plăcută pentru privitor.
Aplicaţiile numărului de aur, de fapt ale raportului ca atare, se regăsesc la
punerea în proporţie a lucrărilor în arhitectură, pictură, sculptură, estetică şi artă în
general, ceea ce confirmă interesul manifestat de’a lungul timpului pentru acest
număr. Proporţia divină a condus la construirea Dreptunghiului de aur, în care
raportul laturilor este egal cu numărul de aur. Acest tip de dreptunghi este
considerat ca fiind deosebit de estetic şi ca urmare a fost şi este intens utilizat în
arhitectură şi artă.

De pildă se consideră că faţa Giocondei lui da Vinci se încadrează într’un

astfel de dreptunghi, iar în construcţia Parthenonului din Atena se regăsesc cel
puţin două astfel de dreptunghiuri. Inspirați de greci, viitoarele generații de
arhitecti și’au proiectat clădirile bazându’se pe această proporție minunată.

Exista mitul că Leonardo Da Vinci credea că PROPORȚIA DE AUR e

proporția dintre înălțimea și lățimea unei fețe ”perfecte” umane și că a folosit
Proporția de Aur în realizarea omului vitruvian. Același lucru e valabil și în cazul
lui Boticelli și pictura sa faimoasă ”Nașterea lui Venus” sau în cazul lui Georges
Seurat și pictura sa, ”Parada unui circ”.

Există și pictori ce au folosit intentionat Proporția de Aur. Printre aceștia se

numară Paul Serusier, Juan Gris, Giro Severini și Salvador Dali. Dar aceștia se
pare că au folosit P.A. doar ca tehnică experimentală, și nu ca motiv intrinsec
estetic. Cubiștii au organizat,  la Paris, în 1912, o expozitie numită ”Section d’Or”,
dar numele nu avea nicio legatură cu arta expusă.

Numerele lui Fibonacci apar peste tot în natură, pornind de la aranjamentul

frunzelor, de la șabloanele petalelor unei flori și ajungand la falangele mâinii
umane, de la zile de naștere și până la zidurile Piramidelor.

Se spune că există o legatură între creșterea naturală a plantelor și Numărul

de Aur: proporția tainică a acestui număr, reprezentată fie în triunghiul de aur
(isoscel) al lui Pitagora, în Elipsa de Aur din tradiția hindusă sau în Spirala de Aur
care, prin șirul lui Fibonacci, se demonstrează păstrând proportia de 1,618.

Mai găsim si alte lucruri în natura ca spirala generata de apă (vârtejurile),

mișcarea curenților de aer în spirală, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de
trandafir sau afrunzelor și semințelor din regnul vegetal, care păstrează aceasta
proporție perfectă arătând că în întreaga creație se păstrează această proporție,
probabil de aici i s’a tras și numele de ”formula fericirii”. Aceasta demonstrează
existența unui sfere de constiință a armoniei și frumuseții existente în întregul
univers și care îl ghidează.

Așa cum Secțiunea de Aur este regasită în ansamblul și frumusetea naturii,

poate fi de asemenea folosită pentru a atinge frumusețea și echilibrul în artă.
Secțiunea de Aur a fost folosită extensiv de Leonardo da Vinci. Toate dimensiunile
cheie ale camerei și ale mesei în tabloul lui da Vinci, ”Cina cea de Taină” se bazau
pe Secțiunea de Aur, care era cunoscută în perioada renascentistă ca ”Proporția
Divina”. În ”Sacramentul Cinei cea de Taină”, Salvador Dali și’a înrămat pictura
într’un Dreptunghi de Aur.

Având în vedere atracţia omului spre frumuseţe, putem zice că

folosirea „raportului de aur” a dus numai la crearea unor capodopere ale căror
nume va răsuna întotdeauna în istorie şi în memoria oamenilor. Aşa cum
„secţiunea de aur” se regăseşte în lumea perfectă a Domnului, aşa se
regăseşte şi în creaţiile perfecte ale artiştilor renumiţi.