UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS”

GALAȚI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ȘI MEDIU
SPECIALIZARE: MATEMATICĂ APLICATĂ ÎN ȘTIINȚE

PROIECT – MODELARE MATEMATICĂ

Matematică aplicată în arhitectură

PROFESOR:
Conf. Dr. Aprodu Monica
STUDENT:
Zlota Roxana-Elena
Dacă în artă și în poezie a fost integrată mai subtil, matematica în arhitectură are o conotație care ține
mai curând de mindset. Adică, gândire matematică. Un arhitect care se respectă știe să calculeze cum se
unesc perfect părțile unei construcții în spațiu, dacă structura de rezistență suportă planul arhitectural sau
să calculeze necesarul de resurse pentru proiect.

Bineînțeles, este mai complex de atât.

Calculele matematice fac o structură să fie impecabilă din punct de vedere vizual, dar funcțională și
structural solidă. Să luăm, de exemplu, Partenonul și Taj Mahal, două minuni arhitecturale care au
rezistat secole și încă sclipesc în ochii vizitatorilor. Calcule precise și aranjamente simetrice au dus la
construcția a două monumente unice care rămân captive în memoria privitorului și astăzi.

Dar dincolo de estetică, matematica le permite arhitecților să proiecteze construcții durabile și

sustenabile, fiind totodată baza pentru analiza structurală și calculele de utilizare a materialelor și de
eficiență energetică. Abilitatea de a simula un proiect bazat pe calcule matematice ajută arhitecții să ia
decizii informate și să folosească conștient resursele pe care le au la îndemână.
 Monumentele celebre ale arhitecturii universale antice şi medievale impresionează prin
grandoarea dimensiunilor şi prin aspectul armonios. Toate clădirile reprezintă combinări de
forme geometrice a căror mărime se determină prin calcul matematic. Analiza raporturilor dintre
mărimea elementelor şi formelor artistice pot sugera informaţii despre calităţile lor arhitecturale.
În urma studierii mai multor monumente ale arhitecturii universale și ținând cont de doctrina
filozofică antică a lui Pitagora, Platon şi neoplatonici referitoare la armonia operelor de
arhitectură exprimată prin numere şi raporturi numerice, a apărut concepția că aspectul artistic al
clădirilor se datorează anumitor proporţii dintre părţile componente ale edificiului. Noţiunea de
proporţie în arhitectură, în funcţie de valoarea numerică a raportului, este o categorie estetică, iar
numărul, în viziunea antică, exprimă nu numai cantitatea, dar şi calitatea raportului.
 ŞIRUL LUI FIBONACCI ŞI NUMĂRUL DE AUR

La sfârşitul secolului al XII-lea şi prima jumătate a secolului al XIII-lea a trăit în Italia un

matematician amator. Noi îl cunoaştem sub numele de Fibonacci. Acesta s-a ocupat îneosebi de matematică, iar
lui i se atribuie şi introducerea cifrelor arabe în Europa. Nu ştim dacă el şi-a dat seama sau nu, că printr-un şir de
numere recurent, la prima vedere banal, a descoperit una dintre cele mai importante legi, care guvernează regnul
vegetal şi pe cel animal, iar acest adevăr este astăzi confirmat ştiinţific.

Şirul lui Fibonacci începe cu numerele 0 şi 1, iar fiecare număr este egal cu suma celor două
numere care îl preced: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21,34, 55, …. Acest şir se numeşte recurent datorită succesiunii
numerelor după o anumită regulă.
 Aplicaţiile numărului de aur, de
fapt ale raportului ca atare, se regăsesc la punerea
în proporţie a lucrărilor în arhitectură, pictură,
sculptură, estetică şi artă în general, ceea ce
confirmă interesul manifestat de’a lungul timpului
pentru acest număr.

Proporţia divină a condus la

construirea Dreptunghiului de aur, în care raportul
laturilor este egal cu numărul de aur. Acest tip de
dreptunghi este considerat ca fiind deosebit de
estetic şi ca urmare a fost şi este intens utilizat în
arhitectură şi artă.

Spre exemplu se consideră că faţa Giocondei lui

da Vinci se încadrează într’un astfel de
dreptunghi, iar în construcţia Parthenonului din
Atena se regăsesc cel puţin două astfel de
dreptunghiuri.
Partenon, Acropola, Atena. Acest templu antic se încadrează aproape perfect într’un dreptunghi de aur
Exista mitul că Leonardo Da Vinci credea că Proporția de Aur e proporția dintre înălțimea și lățimea unei fețe ”perfecte” umane
și că a folosit Proporția de Aur în realizarea omului vitruvian. Deși nu există dovezi împotriva acestei idei, nu există nici dovezi
în favoarea ei, așa că singurul motiv de a crede în aceasta idee e credința însăși.

Același lucru e valabil și în cazul lui Boticelli și pictura sa faimoasă ”Nașterea lui Venus” sau în cazul lui Georges Seurat și
pictura sa, ”Parada unui circ”.

Există și pictori ce au folosit intentionat Proporția de Aur. Printre aceștia se numară Paul Serusier, Juan Gris, Giro Severini și
Salvador Dali. Dar aceștia se pare că au folosit P.A. doar ca tehnică experimentală, și nu ca motiv intrinsec estetic. Cubiștii au
organizat, la Paris, în 1912, o expozitie numită ”Section d’Or”, dar numele nu avea nicio legatură cu arta expusă.

Există și miturile despre piramidele și mormintele egiptene ce au fost construite cu ajutorul Proporției de Aur. Papirusul Ahmes
Egiptului oferă detalii de construire a Marii Piramide de la Gizeh în 4700 î.Hr. cu proporții în conformitate cu un ”raport sacru”.
Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observându-se că axul culoarului este centrat pe steaua polară din epoca respectivă
cu mare exactitate: 4 minute a unghiului făcut în raport cu steaua ”Alfa” a Dragonului reprezentând nordul geografic, iar cele 4
unghiuri ale bazei sunt îndreptate spre nord, est, sud și vest cu aceeași corectitudine .

Înălțimea piramidei înmulțită cu un miliard reprezintă distanșa Pământ-Soare (150 milioane Km). Perimetrul bazei împărșit
la înălțime da ”2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s’a putut verifica abia dupa 1670 de Leibnitz.
pare plin de abundență, eleganță și exuberanță. Coloanele lui sunt mai inalte de 10 ori cat diametrul,
iar capitelurile sunt impodobite cu frunze de acant.La acestă geometrie a coloanelor trebuie adaugată
și seria de calcule cerute de întreaga structură a templului, calcule care au la baza raportul tăieturii de
aur .
 Raportul 1/3

Un triunghi isoscel se numește ideal, a cărui bază se referă la lungimea laturii ca 1/3,
raportul auriu. Este ușor să desenăm un triunghi cu raportul de aspect perfect. Este mai
convenabil cu o busolă, dar se poate cu o riglă.

Construcția este după cum urmează. Pe o linie dreaptă dintr-un punct A amâna de trei ori un
segment de lungime arbitrară. Notăm această lungime O... Obținem ideea B... Trageți o linie
dreaptă prin ea, perpendiculară pe segment AB... Pe această linie către ambele părți ale
punctului B pune deoparte valoarea O... Obținem două puncte d și d1... Le conectăm cu un
punct A... Deci, am obținut un triunghi, ale cărui laturi sunt legate de 1,62. Puteți verifica acest
lucru dacă amânați lungimea bazei pe partea laterală cu o busolă (punctul C). A doua verificare
este că unghiul opus este de 36 °.
După cum sa menționat deja, nu se știe cine a descoperit raportul auriu, dar tot ceea ce ni se pare frumos are exact acest
raport de aspect. Există o mulțime de exemple în natură. Dacă luăm în considerare clădirile cunoscute, atunci există și
același tipar.
Dacă doriți ca casa dvs. din interior și din exterior să fie atractivă, amintită și plăcută, cel puțin
proporțiile de bază pot fi calculate atunci când creați sau alegeți un proiect. Este posibil să nu fie
întotdeauna ușor să faceți ajustări proporționale și implică adesea costuri suplimentare. Dar,
dacă, atunci când creați un proiect, aveți imediat în vedere raportul auriu, întrebările în sine
dispar. De fapt nu este atât de dificil.

De exemplu, să presupunem că doriți o casă de aproximativ 100 de metri pătrați.

Partea lungă poate fi luată până la 12 metri. Apoi, cel scurt este 62% din lungime și va avea 7,44
metri. Puteți face 7 metri sau 7,5 metri, îl puteți mări la 8. Exact, până la un centimetru,
respectarea dimensiunilor nu este deloc necesară. Raportul este important. Și „cu ochiul” chiar și
în abordare arată armonios. Suprafața clădirii în acest caz este puțin mai mică - 90-96 pătrate.
Dacă aveți nevoie de mai mult, luați latura lungă egală cu 13 metri și numărați din nou. Se pare
că modul de utilizare a raportului de aur la crearea unui plan de casă este de înțeles.
 Concluzii

În domeniul arhitecturii contemporane, integrarea conceptelor matematice cu designul

parametric a deschis noi căi de inovație și creativitate. Designul parametric folosește
matematica și geometria pentru a crea noi forme și structuri complexe cu ajutorul algoritmilor.
Ideea cu acești algoritmi este că permit arhitecților și designerilor să modifice și să controleze
parametrii în procesul de proiectare, generând astfel forme și structuri care ar fi dificil de
realizat altfel.

Zaha Hadid este arhitecta care folosea preponderent în munca ei designul parametric. Linii
fluide, forme organice și geometrii complicate, Hadid se juca cu algoritmi ce proiectează
construcții care se îmbină cu natura.

Matematica a deschis ochii multor artiști și i-a îndemnat să exploreze noi frontiere ale
expresiei artistice, ceea ce i-a pus pe harta geniilor creative. Dacă ai înțeles cum funcționează
intersecția dintre artă și matematică din poveștile celor care au făcut istorie, atunci știi cum să
folosești acest instrument și în actul tău creativ.
 Bibliografie

1. Arbore, Grigore – Forma ca viziune. Considerații asupra Barocului, colecția Curente și

sinteze, Ed. Meridiane, București, 1984

2. Baltrušaitis, Jurgis – Anamorfoze, traducere de Paul Teodorescu, Ed. Meridiane, Bucureşti,

1975

3. Barral i Altet, Xavier – Istoria artei, traducere de Răzvan Junescu, Ed. Meridiane, București,
2002

4. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, traducerea Dumitru Cornilescu,
1924, corectura ortografică şi morfologică Miodrag

5.Rechesan, 2012, www.viataconteaza.files.wordpress.com/2012/03/ biblia.pdf, data accesării:

15.02.13

6. Biciușcă, Florin – Geometria simbolică, Colecția Spații imaginate, Ed. Paideia, București,
2008

7.Oțetea, Andrei – Renașterea și Reforma, Ed. Stiințifică, București, 1968

8. Padovan, Richard – Proportion: Science, Philosophy, Architecture, Ed. Spon Press, London,
2001

9. Petrașcu, Nicolae – Ioan Mincu, Ed. Cultura Națională, București, 1928

10. Platon – The Republic, vol I şi II, traducere în limba engleză de Paul Shorey,

Harvard University Press, London, William Heinemann Ltd.,1937

11. Radian, H. R. – Cartea proporțiilor. Principii și aplicații în arhitectură și în artele plastice,

colecția Curente și sinteze, Ed. Meridiane, București, 1981