Student: Zlota Roxana Elena

AN II –MAS

Matematici Financiare

Costul creditului pe termen scurt. Dobânda simplă

Folosirea pe larg a creditelor pe termen scurt de către majoritatea unităţilor economice ridică
problema determinării costului acestei surse de finanţare. Partea principală care determină costul
creditului pe termen scurt este dobânda. Dobânda reprezintă o sumă de bani plătită de către debitor
creditorului său pentru folosirea capitalului împrumutat în diferite activităţi economice. Sursa
dobânzii constituie o parte din rezultatele financiare obţinute, ca urmare a investirii capitalului
împrumutat.
Dobânda se plăteşte pentru depunerile făcute de unităţile economice la instituţiile financiar-
bancare, pentru împrumuturile acordate de bănci clienţilor lor şi obligaţiunile emise de stat sau de
diferite societăţi comerciale.
Dobânda constituie o recompensă pentru riscul pe care şi-l asumă creditorul prin cedarea
temporară a capitalului său. Nivelul dobânzii diferă, în dependenţă de conjunctura economică, de
cererea şi oferta capitalului de împrumut, de posibilităţile de refinanţare a băncilor comerciale.
Cea mai mare parte a creditelor pe termen scurt sunt creditele de mobilizare a efectelor
comerciale (credite de scont). Luând drept punct de bază taxa scontului, băncile adaugă o cotă, care
reprezintă cheltuielile administrative şi profitul, formând, astfel, rata dobânzii la care oferă credite
pe termen scurt clienţilor. La toate creditele pe termen scurt, determinarea cheltuielilor cu dobândă
se realizează aplicând formula de bază a dobânzii simple.

Dobânda simplă

Fie S0 o sumă de bani care se împrumută în anumite condiţii, cu un anumit scop, de către
creditor debitorului sau pe o durată de timp t. Perioada de împrumut (sau de depunere) se consideră
de durata t, măsurată în ani. La terminarea duratei de timp t, creditorului îi revine suma
St  S S0 , t  , care este o funcţie de sumă plasată S0 şi de durata de timp t. Evident că suma St
trebuie să fie mai mare decât suma împrumutată S0.
Diferenţa dintre aceste două sume St şi S0 poartă denumirea de dobândă.
Dobânda Dt  D S0 , t   St  S0  S S0 , t   S0 este o funcţie strict crescătoare, în raport cu
fiecare din variabilele independente S0 şi t.
Dobânda calculată asupra aceleiaşi sume S0 pe toată durata împrumutului, se numeşte
dobândă simplă.
Evident că dobânda Dt  D S0 , t  , ce se cuvine creditorului pentru suma împrumutată S0 pe
durata t, în regim de dobândă simplă, este direct proporţională cu acestea.
Notăm cu i factorul de proporţionalitate, atunci putem scrie formula de bază a operaţiei
financiare de dobândă simplă: Dt  D S0 , t   i  S0  t . Factorul de proporţionalitate i are următorul
sens economic: reprezintă dobânda pentru suma alte cuvinte, i este o dobândă unitară anuală.
1
S0  1 (unitate monetară) pe perioada t = 1an, cu
În practica financiară, în locul dobânzii unitare anuale se utilizează procentul, adică dobânda
ce se cuvine pentru 100 unităţi monetare (u.m.) pe timp de 1 an. Dacă notăm cu p procentul anual,
atunci avem: p  100  i . În acest caz, când se utilizează procentul, formula de bază a operaţiei

financiare, în regim de dobândă simplă, este: p

Dt  D ,t  S0  t . Mărimea procentului
100
S0 
anual p depinde de cererea şi oferta capitalului de împrumut pe piaţa financiar-bancară. Stabilirea
de către bănci a procentului anual, în mod corect, este o problemă economică de mare importanţă.
Dacă procentul anual are o valoare prea mare, atunci se poate produce o stopare în folosirea
creditelor pentru activităţile economice productive şi, dimpotrivă, un procent anual redus al
dobânzii nu-i încurajează pe creditori în plasarea capitalului.
Aşadar, apare necesitatea să se găsească, de fiecare dată, acel procent anual de dobândă, care
să corespundă unui punct de optim în funcţionarea resurselor disponibile de capital.
Din cele spuse mai sus, rezultă că dobânda Dt depinde nu numai de suma împrumutată S0 şi de
durata de timp t, dar şi de procentul anual p, adică avem: Dt  St  S0  S S0 , p , t   S0 .

Dar, atunci suma totală obţinută de creditor (capitalul valorificat):

Această formulă ne permite să calculăm una din mărimile St , S0 , p , t , în dependenţă de

celelalte. Din relaţia anterioară, de exemplu, dacă se cunoaşte valoarea finală St, putem determina
valoarea actuală S0  St .
1it
Exemplul 1. Posesorul unui capital de 16000 u.m. îl dă cu împrumut pe un interval de 1,5
ani. Procentul anual de dobândă la acest împrumut este de 18%. Să se afle ce dobândă încasează
investitorul şi care este suma finală (capitalul valorificat).
Rezolvare. Avem:
Dt  S0 p 18
 100  t  16000  100  1,5  4320 u.m.;
St = S0 + Dt = 16000 + 4320 = 20320 u.m.
Exemplul 2. Să se determine ce capital trebuie să avanseze, cu împrumut, un investitor pentru
ca după un interval de timp de 2 ani şi la un procent anual de dobândă de 16% să se obţină o
dobândă de 6800 u.m.

Rezolvare. Avem:
Dt  S0 p
 100  t . Din această relaţie, obţinem:

Exemplul 3. Un capital în valoare de 26000 u.m. este dat cu împrumut pe un interval de 0,5
ani, cu un procent anual de dobândă p. Dobânda încasată este de 1820 u.m. Să se determine
procentul anual de dobândă cu care a fost împrumutat capitalul.
2
 Rezolvare. Avem: p  Dt  100 1820  100
 26000   14% .
S0  t
0,5
Exemplul 4. Un capital în valoare de 80000 u.m. a fost dat cu împrumut pe un interval de
timp t, la un procent anual de dobândă de 12%. Dobânda încasată este de 14400 u.m. Să se
determine perioada de timp pentru care s-a acordat împrumutul.
Rezolvare. Avem

Dintre aceste două sume, S0 şi St, una se consideră dată (cunoscută), iar cealaltă urmează să se
determine. Suma cunoscută se mai numeşte suma nominală. Dacă suma iniţială S0 = 1 u.m. şi durata
de timp t = 1an, atunci avem: u = S1 = 1 + i. La fel, dacă suma finală St = 1 u.m. şi t = 1an, atunci
avem: 1
v  S0  1  , unde u şi v sunt, corespunzător, factor de fructificare (de capitalizare) şi
1 u
i
factor de actualizare.
Noţiunile introduse până acuma au fost definite, pornind de la suma iniţială S0. În mod analog,
pot fi definite noţiunile asemănătoare, pornind de la suma finală St. În practica financiară, pentru a
deosebi aceste două cazuri (situaţii), se foloseşte termenul de „decursiv” în primul caz şi, respectiv,
„anticipat”, în al doilea caz.
Aşadar, vom avea procentul decursiv p, când se aplică asupra sumei iniţiale S0 şi, respectiv,
procentul anticipat q, când se aplică asupra sumei finale St. Dobânda unitară i va fi decursivă,
iar dobânda unitară anticipată se notează cu r. Procentele p şi q se numesc conforme, dacă dobânzile unitare
i şi r sunt conforme, adică pe 1 an dau valori actuale egale şi, deci, dobânzi (decursivă şi anticipativă) egale.

Din definiţia
dobânzilor unitare conforme putem stabili relaţia dintre dobânda unitară decursivă i şi dobânda unitară
anuală anticipată r. Avem: D1 = S0 · i, pe de o parte, iar pe de altă
parte,

Exemplul 5. Un capital în valoare de 32000 u.m. a fost dat, cu împrumut, pe durata de timp
240 zile, în regim de dobândă simplă, cu procentul anual de dobândă de 20%. Cunoscând procentul
decursiv, să se determine procentul anticipat conform acestuia.
Rezolvare. Se dă: S0 = 32000 u.m.; p = 20%;
t = 240 zile. Calculăm dobânda
Dt  S0 20 240
p t  32000    4267 u.m. Suma finală va fi:
 100  360 100 360
St  S0  Dt  32000  4267  36267 u.m. Procentului decursiv p = 20% îi corespunde
dobânda unitară anuală decursivă i = 0,2. Dobânda unitară anuală anticipată
i
r 0 ,2  0 ,1667 şi, deci, procentul anticipat, conform cu procentul decursiv p = 20%,
1 
i 1 0
,2
3
este q = 16, 6 7

Calcularea dobânzii la bonurile de casă, bonurile de trezorerie şi certificatele de depozit

Bonurile de casă sunt titlurile de îndatorare pe termen scurt, emise de băncile sau societăţile
comerciale şi subsemnate de diverse unităţi economice sau bănci. Suma dobânzii se antecalculează,
astfel încât la cumpărare se achită valoarea nominală micşorată, cu suma dobânzii, iar la scadenţă se
restituie valoarea nominală. Scadenţa, în acest caz, de regulă, este până la 3 luni.
Bonurile sau biletele de trezorerie sunt titlurile de credit pe termen scurt emise de societăţile
comerciale. Scadenţa se stabileşte, de regulă, după un număr fix de săptămâni, care poate varia între
13, 26 sau 52 săptămâni. În anumite situaţii scadenţa poate fi extinsă până la 2 ani.
Certificatele de depozit sunt eliberate de bănci, în sume fixe, pentru primirea unor sume spre
fructificare din partea cetăţenilor sau a unor persoane juridice.
Dobânda simplă postcalculată. Suma dobânzii se calculează şi se plăteşte investitorului la
scadenţa creditului sau certificatelor de depozit. Prin urmare, valoarea de rambursare a creditului
sau a certificatelor de depozit va fi egală cu creditul acordat plus suma calculată a dobânzii.
Exemplul 6. Să se determine suma anuală a dobânzii, capitalul final, dacă se cunoaşte
valoarea nominală a titlului S0  75000 u.m., rata anuală (procentul anual) a dobânzii p  16% ,
timpul ce se scurge până la scadenţă t  45 zile.
Rezolvare. Avem: Dt S0  p  t 75000 16  45
 100   36000  1500 u.m.;
360
St  S0  Dt  75000  1500  76500 u.m.
Dobânda simplă antecalculată. Suma dobânzii se calculează şi se bonifică investitorului în
momentul procurării bonului de casă sau biletului de trezorerie, ceea ce înseamnă că preţul plătit în
momentul încheierii contractului (capitalul efectiv investit, S0 ) este egal cu valoarea nominală St a
bonului minus dobânda antecalculată. La scadenţă, investitorul primeşte valoarea nominală a
bonului care, în acest caz este capitalul final St .

Exemplul 7.

Rata efectivă a dobânzii. Randamentul unui plasament, cu dobândă simplă antecalculată, nu

este egal cu rata nominală a dobânzii. Investitorul utilizează un capital mai mic decât valoarea
nominală a bonului de casă procurat, în schimb beneficiază de o sumă a dobânzii calculată la
valoarea nominală. Prin urmare, rata efectivă pe a dobânzii este mai mare decât rata nominală
 pe  p  .

4
 Calcularea sumei dobânzii la disponibilităţile depuse în conturile bancare sau pe librete la
casele de economii

Remuneraţia la depozitele bancare şi la casele de economii se calculează în funcţie de

numărul de chenzine (factorul timp).
Orice depunere reprezintă un credit acordat instituţiei financiare pentru care aceasta bonifică
dobânzi, iar orice retragere din cont semnifică, dimpotrivă, un împrumut acordat de instituţia
respectivă, pentru care se cuvine dobândă.
S0  p  Nq
Dobânda se calculează din formula: D  , unde N – numărul de chenzine
100  24
(retribuţia primită pentru o jumătate de lună);
q

Numărul de chenzine se determină din formula: Nq  2 13  L t , unde: L – luna depunerii
sau retragerii din cont de pe libret; t – coeficientul de timp. Pentru stabilirea numărului de chenzine
instituţiile financiare aplică următoarele reglamentări:
 La depunere. Dacă ziua este între 1-15 ale lunii, atunci t  1, iar dacă ziua depunerii
este între 16-30 ale lunii, atunci t  2 .
 La retragere. Dacă ziua retragerii este între 1-15 ale lunii, atunci t  0 , iar dacă ziua
retragerii este între 16-30 ale lunii, atunci t  1.
Exemplul 9. Pe data de 9 martie a fost depusă în cont pe libret de economii suma de 20000
u.m., cu rata dobânzii de 16%. Să se calculeze dobânda şi suma la sfârşitul anului.
Rezolvare. Avem: Nq  2 13  3  1  19 ;
20000 16 19
D  2533,33 u.m.;
100  24
S  20000  2533,33  22533,33 u.m.
Sistemul de calculare a dobânzilor, utilizat de instituţiile financiare, la care factorul timp se
determină în funcţie de numărul chenzinelor, creează un oarecare avantaj bănesc instituţiilor
respective; comparativ cu calcularea dobânzilor, în funcţie de numărul de zile, la fiecare depunere
se bonifică un volum mai mic de dobândă, iar la fiecare retragere – un volum ceva mai mare de
dobândă.
În exemplul precedent, volumul dobânzii calculate, în funcţie de Nq , este de 2533,33 u.m., în

5
 timp ce, calculat după numărul de zile până la sfârşitul anului (numărul de zile de rămânere în sold),
volumul dobânzii ar fi fost:
20000 16  292
D  2595,56 u.m.
100  360
Diferenţa ( 2595,56  2533,33  62, 23 u.m.) reprezintă echivalentul aşa-numitelor „zile-
valori”, folosite de bănci în relaţiile de credit şi decontări cu unităţile economice.
Exemplul 10. Să se calculeze volumul dobânzii la un cont deschis la bancă, în care s-au
efectuat următoarele operaţiuni:
12.II – Depunere 35000 u.m.
16.III – Depunere 15000 u.m.
21.IV – Retragere 17000 u.m.
08.V – Retragere 12000 u.m.

Rata dobânzii este de 18%. Termenul pentru calcularea dobânzii se consideră sfârşitul anului.
Rezolvare. Calculăm numărul de chenzine ( Nq ) pentru fiecare operaţiune financiară:
Nq1  2 13  2  1  21 ; Nq 2  2 13  3  2  18;
Nq3  2 13  4  1  17 ;Nq 4  2 13  5  0  16.
Pentru fiecare operaţiune financiară calculăm volumul dobânzii bonificate şi a celor
percepute:
35000 18  21
D  5512, 5 u.m. ;
1
100  24
15000 18 18
D  20 25 u.m. ;
2
100  24
17000 18 17
D   2167, 5 u.m. ;
3
100  24
12000 18 16
D 4 100  24  1440 u.m.
Suma totală a dobânzilor va fi:
D  D1  D2  D3  D4  3930
Dacă suma dobânzii s-ar fi calculat după numărul de zile, rezultatele ar fi fost următoarele:
35000 18  319
D  5582, 5 u.m. ;
1
100  360
15000 18  285
D  2137, 5 u.m. ;
2
100  360
17000 18  250
D3  100  360  212 5 u.m. ;
12000 18  233
D 4 100  360  1398 u.m.
Suma totală a dobânzilor ar fi fost:
D  D1  D2  D3  D4  4197 u.m.
Diferenţele de dobândă în favoarea băncii se prezintă astfel:

Dobânda în funcţie de Dobânda în funcţie de

Suma Diferenţa favorabilă
Operaţiuni financiare Nq numărul
(u.m.) pentru bancă
de zile
Depunere 35000 5512,5 5582,5 +70,0
Depunere 15000 2025,0 2137,5 +112,5
6
Retragere 17000 2167,5 2125,0 +42,5
Retragere 12000 1440,0 1398,0 +42,0
3930,0 4197,0 +267,0

7
Calcularea sumei dobânzii la operaţiunile de încasare şi plăţile în contul curent

Calcularea dobânzilor este o operaţiune periodică, anuală, trimestrială sau la alte termene
stabilite în prealabil cu banca, în baza formulei dobânzii simple, adoptată pentru punerea pe
calculator a acestor operaţiuni financiare.
La contul curent sumele sau soldurile produc dobânzi debitoare sau creditoare, după natura
soldurilor, pornind de la o anumită dată numită „zi-valoare” şi care corespunde înscrierii operaţiunii
de cont de către bancă. Termenul până la care se calculează dobânzile (sau data închiderii contului
curent) se numeşte epocă.
Pot fi utilizate metode de calculare a dobânzilor: metoda curentă, metoda indirectă şi metoda
hamburgheză sau în scară. De fiecare dată pentru calculul dobânzii se foloseşte formula:

unde: Ni  Si  ti – numere debitoare sau creditoare, iar Si – sume debitoare sau creditoare şi ti –
numărul de zile până la operaţiunea următoare sau până la epocă.
Metoda directă cu dobânzi reciproce se caracterizează prin faptul că rata dobânzii este aceeaşi
atât pentru numerele debitoare, cât şi pentru cele creditoare, precum şi prin faptul că numerele se obţin
înmulţind sumele debitoare şi cele creditoare cu numărul de zile de la înregistrarea operaţiunilor de
cont, până la epocă. După aceea, se totalizează numerele debitoare şi, separat, numele creditoare, se
face diferenţa dintre ele, obţinându-se soldul numerelor care poate fi debitor sau creditor. Se înmulţeşte
p
soldul numerelor cu şi ca rezultat se obţine volumul dobânzii cu care se caracterizează
soldul 100  360
contului curent.
Exemplul 10. Să se calculeze suma dobânzii la contul curent, după metoda directă, cu
dobânda reciprocă de 20% şi să se stabilească soldul contului curent (ct. crt.) la epocă, pe baza
extrasului de cont alăturat.
Debit ct. crt.(epoca 15.IX) Credit
30.VI 22000 20.VI 25000
16.VII 40000 03.VII 35000
29.VII 15000 18.VII 15000
21.VIII 18000 29.VII 30000
02.IX 90000 17.VIII 40000
24.VIII 18000
30.VIII 20000
Total debit 185000 Total credit 183000

Calculăm numerele debitoare şi creditoare:

22 000 · 75 = 1 650 000
40 000 · 59 = 2 360 000
15 000 · 46 = 690 000
18 000 · 24 = 432 000
90 000 · 13 = 1 170 000
25 000 · 85 = 2 125 000
35 000 · 72 = 2 520 000
15 000 · 57 = 855 000
30 000 · 46 = 1 380 000
40 000 · 28 = 1 120 000
18 000 · 21 = 378 000
20 000 · 15 = 300 000

Acum, putem stabili soldul contului curent la epocă (corectarea soldului contului curent cu
suma dobânzii):
8
 Sold ct. crt. = 185 000 – 183 000 = 2 000 u.m. (Debit).
Sold ct. crt. la epocă = 2 000 – 1 320 = 680 u.m. (Debit).
Metoda directă cu dobânzi diferite. Procedeul de calcul este asemănător cu cel utilizat la
metoda directă cu dobânzi reciproce. Caracteristic este faptul că nu se mai stabileşte soldul
numerelor, ci se aplică rate diferite de dobândă separat pentru numerele debitoare şi separat pentru
cele creditoare. În final, se obţine suma dobânzii cuvenite numerelor debitoare şi suma cuvenită
numerelor creditoare, se face diferenţa dintre ele, obţinându-se soldul dobânzilor care poate fi
debitor sau creditor.
Exemplul 11. Să se calculeze suma dobânzii la contul curent, după metoda directă, cu dobânzi
diferite: pD  19,5%, pC  22, 4% şi să se stabilească soldul contului curent la epocă, pe baza
extrasului de cont alăturat.

Debit ct. crt.(epoca 25.IX) Credit

10. IV 12500 05.IV 35000
25. IV 14000 18.IV 15000
27. IV 20500 22.V 35000
17. V 25000 30.V 26000
01. VI 34000 17.VI 30000
08. VI 19000 29.VI 40000
Total debit 125000 Total credit 181000

Calculăm numerele debitoare şi creditoare:

12 500 · 135 = 1 687 500 35 000 · 140 = 4 900 000
14 000 · 121 = 1 694 000 15 000 · 127 = 1 905 000
20 500 · 118 = 2 419 000 35 000 · 93 = 3 255 000
25 000 · 98 = 2 450 000 26 000 · 85 = 2 210 000
34 000 · 84 = 2 856 000 30 000 · 68 = 2 040 000
19 000 · 77 = 1 463 000 40 000 · 56 = 2 240 000

Calcularea dobânzii la creditele de scont

Scontarea reprezintă o operaţiune financiară prin care o bancă comercială cumpără o cambie sau
un bilet la ordin de la beneficiarul ei înainte ca aceasta să ajungă la scadenţă.
9
 Aşadar, beneficiarul unei cambii sau emitentul unui bilet la ordin pot prezenta efectele comerciale
respective unei bănci comerciale spre scontare, primind imediat, în schimb, contravaloarea lor mai
puţin cu taxa de scont.
Scontul este, de fapt, un credit pe termen scurt (credit de mobilizare) acordat de bancă
prezentatorilor de efecte comerciale spre scontare. Scontul poate fi: comercial şi raţional.
Scontul comercial (Sc) reprezintă costul operaţiunii de scontare, adică suma dobânzii la creditele
de scont, suportată de prezentatorul efectului comercial. Scontul comercial, practic, reprezintă o
dobândă simplă antecalculată.
Exemplul 12. Să se calculeze scontul comercial (Sc) şi valoarea actuală a efectului (Va),
cunoscând:
- Valoarea nominală a efectului scontat Vn = 250000 u.m.;
- Scadenţa efectului comercial t = 90 zile;
- Taxa nominală a scontului Tx = 18% .
Rezolvare. Avem:

Scontul raţional (Sr) reprezintă diferenţa dintre valoarea tratei în ziua prezentării la scontare şi
valoarea sa la scadenţă. Scontul raţional este mai mic decât scontul comercial, deoarece se calculează
asupra valorii actuale a tratei şi nu asupra valorii nominale.
Exemplul 13. Să se determine scontul raţional în baza datelor iniţiale din exemplul 12.
Rezolvare. Avem:
Sr  Vn  Vn 250000
 250000  10765, 6 u.m.
T t 18 
1  100x   1 90
360 36000

Dobânda reală. Rata nominală a dobânzii este cea înscrisă în contractul de credit şi depinde de
factorii variaţi, precum: cererea şi oferta de capital de împrumut, de dobândă şi imobilizare, de gradul
de eficienţă a valorificării capitalului etc.
În condiţii de instabilitate economică, adică în cazul când au loc procese inflaţioniste, creditorul
îşi pune problema recuperării capitalului împrumutat şi obţinerii remuneraţiei de o manieră care să-i
asigure cel puţin aceeaşi putere de cumpărare existentă în momentul acordării împrumutului.
În acest context, apare indicatorul „dobânda reală”, care exprimă gradul de apărare a intereselor
creditorului şi care se stabileşte, în funcţie de evoluţia ratei nominale a dobânzii şi a ratei inflaţiei.
Rata dobânzii reale se calculează din formula:

10


Bibliografie:

1. Octavian Popescu ş. a. Matematici aplicate în economie, Editura Didactică şi Pedagogică,

vol. II. Bucureşti, 1993.
2. Ion Purcaru. Matematici financiare. vol. I şi II, Editura Economică, Bucureşti, 1992, 1993.
3. Anton Mureşan. Optimizarea operaţiunilor financiare, Editura Transilvania – press, Cluj-
Napoca, 1995.
4. M. Toma, P. Brezeanu. Finanţe şi gestiune financiară. Aplicaţii practice. Bucureşti, 1996.
5. Mihai Toma, Felicia Alexandru. Finanţe şi gestiunea financiară de întreprindere, Editura
Economică, Bucureşti, 1998.
6. Ion Purcaru, Oana-Gabriela Purcaru. Matematici financiare. Teorie şi aplicaţii. Editura
Economică, Bucureşti, 2000.
7. Ion Purcaru, I. Berbec, D. Sorin. Matematici financiare. Decizii în afaceri, Editura
Economică, Bucureşti, 1996

11
12