Unitatea de studiu 9.

Dobânda simplă

Cuprins
Introducere........................................................................................................85
Obiectivele unităţii de studiu.............................................................................85
9.1. Dobânda simplă.........................................................................................85
Test de autoevaluare........................................................................................91
Probleme propuse.............................................................................................92
Bibliografie.........................................................................................................93

Introducere
În a noua unitate de studiu se vor calcula dobânda simplă aferentă
unei sume iniţiale, precum şi necunoscutele din formula de calcul a
dobânzii îin cazul îin care se cunosc celelalte elemente.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

Obiectivele unităţii de studiu

După parcurgerea unităţii 9, studenţii vor şti să calculeze dobânda
simplă aferentă unor sume iniţiale în diferite condiţii şi vor putea
deduce de fiecare dată sumele finale corespunzătoare.

Termeni cheie
Dobânda simplă, dobânda unitară anuală, dobânda fracţionară,
indicele de fructificare, indicele de actualizare, suma finală, suma
iniţială, volumul mediu al sumelor, procentul mediu, scadenţa comună,
scadenţa mijlocie, principiul echilibrului financiar, sumă nominală,
sistem de împrumuturi.

9.1. Dobânda simpla

Dobânda este o sumă de bani plătită de către debitor creditorului pentru

folosirea capitalului împrumutat, ca factor de producţie sau în alte scopuri. Dobânda
este preţul la care se vinde sau se cumpără capitalul de împrumut de pe piaţa
capitalului, constituind o recompensă pentru riscul pe care şi-l asumă creditorul prin
cedarea temporară a capitalului său. Dobânda se plăteşte pentru depunerile făcute de
diverşi agenţi economici la instituţiile financiar-bancare, pentru obligaţiunile emise
de stat sau de diverse societăţi comerciale.
Sursa dobânzii o constituie o parte din rezultatele financiare ce se obţin prin
investirea capitalului împrumutat în activităţile economice. În cazul creditului de
consum, de care beneficiază în principal populaţia, dobânda este suportată din
85
veniturile personale ale debitorului.
Dacă notăm cu s suma de bani care se împrumută de către creditor
debitorului, sau se depune spre fructificare, pe care o numim sumă iniţială şi perioada
de împrumut (sau de depunere) se consideră de durată t, măsurată în ani, admitem că
dobânda D, ce se cuvine pentru folosirea sumei împrumutate s pe perioada t este
direct proporţională cu acestea adică D = i s t . Semnificaţia factorului de
proporţionalitate i este aceea că el reprezintă dobânda pentru suma s = 1 u.m. pe
perioada t = 1 (an), adică este o dobândă unitară anuală, sau rata anuală a dobânzii.
În practica financiară curentă se utilizează în locul dobânzii unitare anuale,
procentul, adică dobânda ce se cuvine pentru 100 unităţi monetare pe timp de un an si
se notează cu p. Astfel formula de bază devine:

Exemplul 9.1.1. Dacă dobânda unitară anuală este de 0,25, să se calculeze dobânda
pentru suma de 100.000 u.m. pe timp de 1 an, respectiv pe o jumătate de an.
Rezolvare:
Avem că i = 0,25, s = 100.000 u.m. , t = 1 an respectiv t = an. Astfel
obţinem:
D = 0,25 · 100.000 · 1 = 25.000 u.m. respectiv
D = 0,25 · 100.000 · = 12.500 u.m.

În practica financiară curentă sunt situaţii în care unitatea de măsură a

timpului nu este anul ci o fracţiune de an. Considerând k un număr de fracţiuni (părţi)
egale ale anului; dacă k = 1, atunci 1 an = 1 an; dacă k = 2, atunci 1 an = 2 semestre;
dacă k = 12, atunci 1 an = 12 luni şi aşa mai departe. Notând cu t k un număr de astfel
de diviziuni ale anului încât să avem relaţia t k = k · t sau t= obţinem
.
Un caz particular de fracţionare de an este acela în care durata operaţiunii se
exprimă în zile. Pe plan internaţional, în operaţiuni bancare sau bursiere, se cunosc
trei proceduri de calcul practic şi prin urmare de considerare a anului bancar sau a
celui calendaristic şi anume:
1) procedura engleză, pentru care anul bancar are 365 de zile iar lunile
bancare sunt cele calendaristice cu 28, 29, 30 sau 31 de zile;
2) procedura franceză, pentru care anul bancar are 360 de zile iar
lunile bancare sunt cele calendaristice cu 28, 29, 30 sau 31 de zile;
3) procedura germană, pentru care anul bancar are 360 de zile iar
lunile bancare ale anului sunt toate egale între ele cu câte 30 de zile.
În general anul are 365 sau 366 de zile.
În cazul particular al anului bancar de 360 de zile, k = 360, când durata
operaţiunii t se exprimă în zile, avem expresia cunoscută şi consacrată în practica
bancară a dobânzii simple:

Exemplul 9.1.2. Să se calculeze dobânda pentru suma de 50.000 u.m. cu procentul de

36% pe timp de 200 de zile.
Rezolvare:
Avem s = 50.000 u.m., p = 36 % sau i = 0,36 şi t = 200 zile, deci:

86
 Dacă presupunem că din motive diverse plasamentul nu are loc cu acelaşi
procent anual p pe toată durata de plasare t, adică p k = 100 i k procentul anual de

plasare pe durata t k cu t = obţinem că dobânda simplă totală este:

Această relaţie constituie rezultatul aplicării succesive a definiţiei dobânzii

simple pe intervale consecutive ale duratei de plasare ilustrând situaţii practice
frecvente.
Exemplul 9.1.3. Să presupunem că o sumă s = 3.600 u.m. a fost
împrumutată pentru un an de zile în regim de dobândă simplă, cu procentele anuale
de 5, 6, 7, 8 şi 10 % pentru duratele consecutive de 30, 45,60, 75 şi respectiv 150 de
zile. Dobânda corespunzătoare acestui împrumut va fi o sumă a dobânzilor aferente
fiecărei durate, în ipoteza că un an = 360 zile şi anume:

Dacă la suma iniţială s se adună dobânda D se obţine suma finală notată cu

S adică S = s + D sau S = s (1 + i · t) în cazul procentului anual constant pe toată

durata de plasare sau S = , în cazul procentului constant pe fracţiuni

ale duratei t.
Exemplul 9.1.4. Suma s = 40.000 u.m. plasată pentru 75 zile cu procentul anual de 9
% conduce la o sumă finală
S=

şi la o dobândă D = 750 u.m..

Observaţie 9.1.5.
1.Dacă s = 1 u.m., t = 1 an, notând S = u, obţinem din formula valorii finale
u = 1+i, iar u se numeşte factor de fructificare.
2.Dacă în schimb S = 1 u.m., t = 1 an, notând s = v obţinem din formula
valorii iniţiale , iar v se numeşte factor de actualizare.

Prin urmare: S = s · u şi s = S · v.

Exemplul 9.1.6. Suma s = 10.000 u.m. plasată pentru 270 zile cu procentul anual p =
6 % conduce la o valoare finală
S= Procentul de plasare p şi

dobânda unitară i sunt date de relaţiile şi .

87
Exemplul 9.1.7. Plasând suma s = 25.000 u.m. pe o durată de 300 zile, pentru a
realiza o dobândă de 2.500 u.m. ar trebui potrivit relaţiilor anterioare ca operaţiunea
să se efectueze cu procentul anual p = 12 %. Durata de plasament t sau scadenţa
operaţiunii este dată de relaţia: .

Exemplul 9.1.8. Dacă se plasează unui client un credit de s = 100.000 u.m. cu

procentul anual p = 6 %, atunci pentru a realiza o dobândă simplă de 500 u.m. ar
trebui ca operaţiunea de creditare să dureze 300 zile.

Definiţie 9.1.9. Se numeşte împrumut un triplet format din: o sumă nominală (iniţială
sau finală), un procent şi o dată, adică un moment al nominalizării (precizării) sumei.

În orice problemă financiară trebuie să rezulte dacă folosirea sumei este

anterioară sau posterioară datei nominalizării.
Sunt situaţii în care un sistem de împrumuturi se schimbă cu un alt sistem
de împrumuturi. Schimbarea este posibilă numai dacă cele două sisteme de
împrumuturi sunt echivalente.
Echivalenţa se bazează pe principiul echilibrului financiar, potrivit căruia
două sisteme de împrumuturi sunt echivalente dacă şi numai dacă suma valorilor
actuale ale valorilor nominale de la primul sistem de împrumuturi este egală cu suma
valorilor actuale ale valorilor nominale de la al doilea sistem.
Considerăm sistemele de împrumuturi, date cu valorile finale ca valori
nominale {(Sk’ , pk’, tk’ )}k = 1,m şi {(Sk , pk, tk )}k = 1,n.
Spunem că cele două sisteme sunt echivalente şi scriem
{(Sk’ , pk’, tk’ )}k = 1,m ~ {(Sk , pk, tk )}k = 1,n. dacă şi numai dacă are loc egalitatea :

, adică .

Analog, dacă sistemele sunt date cu valorile iniţiale ele vor fi echivalente şi
scriem {(sk’ , pk’, tk’ )}k = 1,m ~ {(sk , pk, tk )}k = 1,n. dacă şi numai dacă are loc egalitatea :

, adică .

Se pot introduce, pe baza echivalenţei, aşa-zisele valori medii.

Fie {(Sk , pk, tk )}k = 1,n, un sistem de împrumuturi. Se numeşte volumul
mediu al sumelor Sk, suma S determinată pe baza echivalenţei {(S k , pk, tk
)}k = 1,n ~ {(S, pk, tk )}k = 1,n .
Se numeşte procentul mediu al procentelor p k procentul p determinat pe
baza echivalenţei {(Sk , pk, tk )}k = 1,n ~ {(Sk , p, tk )}k = 1,n.
Se numeşte scadenţă comună a datelor tk, data (momentul) t determinat pe
baza echivalenţei {(Sk , pk, tk )}k = 1,n ~ {(Sk , pk, t )}k = 1,n.
Dacă avem deja procentul mediu şi împrumuturile se înlocuiesc cu un

singur împrumut, la care suma (finală) este S = , atunci data (timpul )

se numeşte scadenţa mijlocie şi se determină din echivalenţa {( , p, t

)} ~ {(Sk , pk, tk )}k = 1,n. unde p este procentul mediu al procentelor pk, k = 1,n.
Valori medii analoage se pot defini şi când sistemul de împrumuturi este dat
prin valorile (nominale) iniţiale adică {(sk , pk, tk )}k = 1,n.

88
Exemplul 9.1.10. Considerăm următoarele trei operaţiuni pe care partenerul P 1 le
face împreună cu partenerul P2

Presupunând că partenerul P1 ar dori, pe rând, ca:

a. să plaseze de fiecare dată aceeaşi sumă S, cu procentele
anuale date şi scadenţele menţionate.
b. toate cele trei plasamente să se facă la scadenţele
menţionate dar cu un acelaşi procent anual p.
c. sumele menţionate să fie plasate cu procentele anuale date
dar până la o aceeaşi dată sau scadenţă t.
Atunci să se determine, în condiţii de echivalenţă în raport cu dobânda, respectiv
suma medie s, procentul anual mediu p şi scadenţa medie t.
Rezolvare:
Corespunzător condiţiilor plasamentului, deducem că:

şi ca urmare a acestor

calcule:
a) rezultă că suma medie înlocuitoare a celor trei sume ce pot fi plasate este:

b) rezultă că procentul mediu înlocuitor a celor trei procente de plasament

este p = 100·i unde: , adică p = 8,6 %.

c) rezultă că scadenţa medie înlocuitoare a celor trei scadenţe sau durate

este:

Exemplul 9.1.11.
a) Dacă în exemplul precedent se doreşte înlocuirea celor trei operaţiuni de
plasament printr-una singură de durată t = 200 zile şi cu un procent anual p = 10 %
89
atunci suma unică sau comună înlocuitoare de plată va fi:

b) Dacă înlocuirea se face printr-o operaţiune de sumă s = 10.000 u.m. şi un

procent anual p = 10 % atunci scadenţa comună sau unică înlocuitoare va fi:

c) Dacă înlocuirea se face printr-o operaţiune de sumă s = 16.000 u.m.

şi scadenţa t = 150 zile, atunci procentul unic sau comun înlocuitor trebuie să
fie : p = 100 · i unde:

deci p = 14,7 %.

Exemplul 9.1.12. Ca urmare a unor servicii de care a beneficiat partenerul P 1

urmează să efectueze către partenerul P 2 cinci plăţi conform tabelului:
Plata (k) 1 2 3 4 5
Suma de plată sau datorată (sk) 1.000 800 1.500 2.000 1.600
Procentul anual (pk) 5 10 6 8 12
Scadenţa sau durata (tk) în zile 30 45 60 30 25
În aceste condiţii se cer următoarele (1 an = 360 zile):
1) dobânda fiecărei operaţiuni şi dobânda totală;
2) dacă se pune problema înlocuirii celor cinci operaţiuni printr-una
singură, în condiţii de echivalenţă în regim de dobândă simplă prin
dobândă, să se determine:
a) suma înlocuitoare s cu procentul anual unic p = 5 % şi
scadenţa unică t = 60 zile date sau fixate;
b) procentul anual înlocuitor unic p cu plata de sumă unică
s = 4.000 u.m. şi scadenţa unică t = 50 zile, date;
c) scadenţa înlocuitoare unică t cu plata de sumă unică
s = 5.000 u.m. şi procentul anual unic p = 10 % fixate.
3) dacă numărul de operaţiuni rămâne neschimbat şi se pune problema
înlocuirii uneia dintre elementele tripletului (s k, p k, t k ) printr-un triplet de
forma (s, p, t ) celelalte două rămânând de asemenea neschimbate, în
condiţii de echivalenţă în regim de dobândă simplă prin dobândă, să se
determine:
a) suma medie înlocuitoare s;
b) procentul anual mediu înlocuitor p;
c) scadenţa medie înlocuitoare t.
Rezolvare:
1) Deoarece D k = i k · s k · t k , 1  k  5, rezultă:
D1 = ; D2 = ;

D3 = ; D4 = ;

D5 = ; D = D1 + D2 + D3 + D4 + D5 = .
2) elementele înlocuitoare sunt:

90
 a)

b) deci p = 10,05 %.

c)

3) elementele cerute sunt:

a)

b) , adică p = 7,85 %.

c)

Test de autoevaluare

1. Ce sumă a fost plasată cu dobândă simplă, pe data de 15 ianuarie cu

procentul anual de 5 % pentru a putea dispune la 20 septembrie acelaşi an de suma
sau capitalul de 10.000 u.m?
2. I. Se efectuează cinci operaţiuni de plasare, în regim de dobândă simplă,
a unor sume pe anumite durate de timp şi cu anumite procente anuale şi anume:
1) se plasează suma de 1.500 u.m. timp de 40 de zile cu procentul de 5
%;
2) se plasează suma de 2.000 u.m. timp de 3 luni cu procentul de 6 %;
3) se plasează suma de 4.000 u.m. timp de 4 săptămâni cu procentul de
4 %;
4) se plasează suma de 3.000 u.m. timp de un semestru cu procentul de
10%;
5) se plasează suma de 1.000 u.m. timp de 3 luni şi 10 zile cu procentul
de 3%;
Să se înlocuiască cele cinci sume prin sume egale de fiecare dată, în condiţii
de echivalenţă în regim de dobândă simplă, dacă:
a) celelalte elemente ale operaţiunilor rămân neschimbate;
b) procentele nu se schimbă, duratele fiind toate de câte 2 luni;
II. Considerând operaţiunile din I, să se determine scadenţa comună a
acestora (toate scadenţele sunt egale între ele) dacă:
a) celelalte elemente ale operaţiunilor rămân neschimbate;
b) procentele nu se schimbă, iar sumele sunt toate egale cu 2.500 u.m.;
III. Considerând operaţiunile din I, să se determine procentul comun
înlocuitor (toate procentele sunt egale între ele) al acestora dacă:
91
 a) celelalte elemente ale operaţiunilor rămân neschimbate;
b) sumele nu se schimbă, iar duratele sunt toate egale cu 6 săptămâni.

Probleme propuse

1. Ce sumă a fost plasată cu dobândă simplă, pe data de 10 ianuarie cu

procentul anual de 15 % pentru a putea dispune la 30 septembrie acelaşi an de suma
sau capitalul de 100.000 u.m?
2. I. Se efectuează cinci operaţiuni de plasare, în regim de dobândă simplă,
a unor sume pe anumite durate de timp şi cu anumite procente anuale şi anume:
1) se plasează suma de 1.500 u.m. timp de 40 de zile cu procentul de 5
%;
2) se plasează suma de 2.000 u.m. timp de 3 luni cu procentul de 6 %;
3) se plasează suma de 4.000 u.m. timp de 4 săptămâni cu procentul de
4 %;
4) se plasează suma de 3.000 u.m. timp de un semestru cu procentul de
10%;
5) se plasează suma de 1.000 u.m. timp de 3 luni şi 10 zile cu procentul
de 3%;
Să se înlocuiască cele cinci sume prin sume egale de fiecare dată, în condiţii
de echivalenţă în regim de dobândă simplă, dacă: duratele nu se schimbă dar
procentele sunt toate egale cu 7 %;
II. Considerând operaţiunile din I, să se determine scadenţa comună a
acestora (toate scadenţele sunt egale între ele) dacă: sumele nu se schimbă iar
procentele sunt toate egale cu 5 %;
III. Considerând operaţiunile din I, să se determine procentul comun
înlocuitor (toate procentele sunt egale între ele) al acestora dacă: sumele sunt toate
egale cu 2.500 u.m. iar duratele nu se schimbă.

Bibliografie
1. Blaga P., Mureşan A., Matematici aplicate în economie, vol. I, vol. II,
Transilvania Press, Cluj-Napoca, 1996.
2. Căbulea L., Cercetări operaţionale, Editura Dacia, Cluj – Napoca,
2002.
3. Cenuşă Gh., Neculăescu C., Elemente de algebră liniară pentru
economişti, A.S.E., Bucureşti, 1998.
4. Cenuşă Gh. şi colectiv, Matematici pentru economişti, Editura Cison,
Bucureşti, 2000.
5. Filip A., Matematici aplicate în economie, Editura A.S.E. Bucureşti,
2002.
6. Mihoc Gh., Nădejde I., Programarea matematică, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1966.
7. Ionesu H., Dinescu C., Săvulescu B., Probleme ale cercetării

92
 operaţionale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
8. Popescu O. şi colectiv, Matematici aplicate în economie, vol. I şi II,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
9. Săcuiu I., Toma N., Matematici speciale aplicate în economie, Lito
ASE, Bucureşti, 1984.

93
 Unitatea de studiu 10.
Dobânda compusă

Cuprins
Introducere........................................................................................................93
Obiectivele unităţii de studiu.............................................................................93
10.1. Dobânda compusă...................................................................................93
Test de autoevaluare........................................................................................97
Probleme propuse.............................................................................................97
Bibliografie.........................................................................................................97

Introducere
În a noua unitate de studiu se vor calcula dobanda compusă aferentă
unei sume inițiale, precum și necunoscutele din formula de calcul a
dobânzii în cazul în care se cunosc celelalte elemente.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

Obiectivele unităţii de studiu

După parcurgerea unităţii 2, studenţii vor şti să calculeze în regim de
dobândă compusă valorile iniţiale sau finale ale sumelor în contexte
diferite.

Termeni cheie
Dobânda compusă, factor de fructificare globală, factor de actualizare
globală.

10.1. Dobânda compusă

Definiţie 10.1.1. Dacă valoarea luată în calcul a sumei plasate s se modifică periodic
pe durata de timp t după o anumită regulă, iar între două modificări consecutive
sumei modificate i se aplică (sau evaluează) o dobândă simplă, vom spune că avem
un proces de dobândă compusă sau că plasarea sumei s s-a făcut în regim de dobândă
compusă.
Vom presupune că suma iniţială s este depusă spre fructificare pe o perioadă
de n ani, n  N*. Pentru a determina suma finală S obţinută după n ani vom utiliza
următoarea schemă de calcul: suma finală s k-1 de la sfârşitul anului k-1 este suma
iniţială pentru anul următor k şi în cazul fiecărui an se aplică operaţia de dobândă
simplă, când t = 1, aşa încât avem succesiv:
s1 = s + i · s · 1 = s (1 + i) = s · u
s2 = s1 + i · s1 · 1 = s1 (1 + i) = s · u2
94
 ………………………….
sn = sn-1 + i · sn-1 · 1 = sn-1 (1 + i) = s · u n , relaţie care se demonstrează prin
inducţie matematică.
Dacă notăm suma de la sfârşitul ultimului an cu S, adică S = s n , avem
formula de bază a operaţiei de dobândă compusă şi anume S = s · u n , unde s = suma
iniţială, S = suma finală, n este numărul de ani iar u este factorul de fructificare
anuală, u = 1+i.
În formula de bază a dobânzii compuse nu este evidenţiată în mod explicit
dobânda, dar întrucât S = s + D, găsim pentru dobânda compusă expresia: D = s (u n –
1 ).
Exemplul 10.1.2. Se depune spre fructificare suma de 40.000 u.m. pe timp de 10 ani,
cu procentul 5 %. Să se determine suma finală şi dobânda.
Rezolvare:
Avem s = 40.000 u.m., n = 10 ani şi p = 5 % deci i = 0.05 şi u = 1,05. Obţinem S =
40.000 · 1,0510 = 65.155,78 u.m., iar dobânda (compusă) este D = S – s =
25.155,78 u.m.
Observaţie 10.1..3. Dacă suma s este plasată pe durata t şi
presupunem că t = T 1 + T2 + … + Tn , iar pe perioada de timp T k procentul
anual este pk = 100 ik , 1  k  n atunci valoarea finală a operaţiunii în regim de

dobândă compusă este: S = s x

Factorul se numeşte factor de fructificare globală în regim

de dobândă compusă.
Expresia v = u –1 se numeşte factor de actualizare anuală, iar inversul
factorului de fructificare globală se numeşte factor de actualizare globală în regim de

dobândă compusă adică explicit

Definiţie 10.1.4. Dobânzile i şi i k se numesc echivalente dacă pentru aceeaşi sumă

iniţială, pe acelaşi interval de timp, conduc la aceeaşi sumă finală, deci la aceeaşi
dobândă compusă. Se obţine relaţia: i k = .

Observaţie 10.1.5. Dacă t = n + , unde t m reprezintă numărul de fracţiuni de tip

m ale anului (n + 1) fracţionat în m părţi egale, atunci suma

finală este: S = s · .

Exemplul 10.1.6. Dacă se plasează suma s = 100.000 u.m. pe o durată de 5 ani, în

regim de dobândă compusă, cu procentele anuale 7, 8, 9, 10 şi 11 % care este
valoarea de care vom dispune după cinci ani, precum şi dobânda aferentă ? dar dacă
plasamentul se prelungeşte cu încă trei luni cu procentul anual de 12 % din al şaselea
an, care va fi dobânda aferentă ?
Rezolvare:
S = 100.000 · (1,07) · 1,08 · 1,09 · 1,1 · 1,11 = 153.797,644 u.m. şi dobânda
aferentă D = S – s = 53.797,644 u.m.
În cazul prelungirii vom avea:
S = 100.000 · (1,07) · 1,08 · 1,09 · 1,1 · 1,11 · (1+0,12 · ) = 158.411,56 u.m. şi

95
D = 58.411,56 u.m.

Exemplul 10.1.7. În urmă cu trei ani o persoană a împrumutat suma s = 10 milioane

u.m. cu un procent anual p = 10 % pe care urma să o ramburseze astăzi împreună cu
dobânda compusă corespunzătoare. Neputând achita datoria azi, solicită o amânare de
încă un an şi jumătate. Creditorul acceptă amânarea dar îşi anunţă debitorul că
procentul anual creşte cu o unitate pentru fiecare an amânat. Se cer: a) suma pe care
trebuia să o achite după cei trei ani;
b) suma pe care o va plăti după amânarea cerută.
Rezolvare:
a) S = s · (1 + i)n = 10 7 · (1,1)3 = 13.310.000 u.m.
b) S = s · (1 + i) 3 · (1+i1) · (1+ i2) = 10 7
· (1,1)3 · 1,11 · 1,06=
=15.660.546 u.m.
Exemplul 10.1.8. Neputând achita datoria de un miliard u.m. în urmă cu exact trei
ani, un debitor a cerut amânarea scadenţei pentru azi. Dacă aceasta i s-a aprobat cu
procentele p1 = 10,2 %, p2 = 11,5 % şi p3 = 12,75 % pentru fiecare dintre cei trei ani
de întârziere, care este suma pe care ar trebui să o ramburseze astăzi ?
Rezolvare:
Avem: S = s · (1+i 1) · (1+i2) · (1+i3) = 10 9 · (1,102) · (1,115) · (1,1275) =
1.385.393.000 u.m.
Exemplul 10.1.9. În urmă cu cinci ani a fost amânată o datorie pentru care astăzi, cu
procentele anuale modificate 10, 10,8 , 11,5, 12,75 şi 14 % se plăteşte suma majorată
S = 1.746.741.700 u.m. Despre ce datorie este vorba ?
Rezolvare. Capitalul iniţial datorat este:

Exemplul 10.1.10. În urmă cu cinci ani a fost plasată în regim de dobândă compusă
suma s = 100.000 u.m. şi azi dispunem ca urmare a acestui fapt de un fond final sau
acumulat S = 161.051 u.m. Cu ce procent anual s-a făcut plasamentul ?
Rezolvare:
Din relaţia S = s · (1+i) n avem: (1+i) 5 = = 1,61051 şi deducem
că 1+i = 1,1 adică i = 0,1 iar p = 10 %.
Exemplul 10.1.11. Pe ce durată de timp ar trebui plasată suma s = 100.000 u.m. cu
procentul anual de 10 %, în regim de dobândă compusă, pentru a dispune de suma S
= 214.358,88 u.m. ?
Rezolvare:
Din relaţia S = s · (1 + i) t avem de rezolvat ecuaţia exponenţială în
necunoscuta t şi anume 214.358,88 = 100.000 · (1,1) t sau (1,1) t = 2,1435888 iar din
tabelul de logaritmi avem t = 8 ani.
Exemplul 10.1.12. O datorie efectuată în urmă cu 10 ani cu procentul anual de 8%, se
ridică azi, în regim de dobândă compusă, la valoarea finală sau acumulată S =
2.158.900 u.m. Ce sumă a fost împrumutată ?
Rezolvare:
Avem relaţia S = s · (1+i) n adică s = şi deci suma împrumutată a

96
fost s =

Observaţie 10.1.13. Problemele privind echivalenţa sistemelor de împrumuturi,

formulate în cazul operaţiei de dobândă simplă, pot fi formulate şi în cazul operaţiei
de dobândă compusă.
Dacă sunt nominalizate sumele iniţiale, sistemele de împrumuturi
{(sk’ , pk’, tk’ )}k = 1,m şi {(sk , pk, tk )}k = 1,n.
Sunt echivalente atunci şi numai atunci când:

adică

Analog se defineşte echivalenţa atunci când sunt nominalizate sumele finale.

De asemenea, pot fi considerate şi aici cazurile particulare când se
determină valorile medii înlocuitoare şi anume: volumul (suma) mediu (medie) al
sumelor, procentul mediu, scadenţa comună şi scadenţa mijlocie.
Exemplul 10.1.14. Să presupunem că faţă de momentul actual, ca urmare a unui
anumit împrumut, trebuie rambursată suma finală
S1 = 1.210.000 u.m. peste 2 ani cu un procent p 1 = 10 % şi suma finală S 2 =
1.259.712 u.m. peste 3 ani cu un procent p 2 = 8 %, ambele în regim de dobândă
compusă. Dacă dorim ca de fiecare dată să rambursăm aceeaşi sumă (având sens
practic acest lucru) atunci vom rambursa de fiecare dată suma medie finală:

S= adică:

S =

Dacă dorim o rambursare unică a întregii valori şi acest lucru este acceptat,
să zicem peste 4 ani cu un procent anual p = 12 % atunci vom plăti suma finală unică

S = (1+i) t · adică:

S = (1+0,12) 4
·

înlocuind cele două plăţi.

Test de autoevaluare

1. Care este dobânda aferentă plasării sumei de 15.000 u.m. în regim de

97
dobândă compusă timp de 5 ani şi 3 luni, dacă procentele anuale sunt de respectiv 3,
4, 5, 6, 7 şi 8 % ? Dar dacă procentul anual ar fi acelaşi, egal tot timpul cu 6
%?
2. Ce sumă a fost plasată în urmă cu 5 ani, în regim de dobândă compusă,
cu procentul anual de 10 %, pentru ca acum să se dispună de suma de 100.000 u.m.?

Probleme propuse

1. Care este dobânda aferentă plasării sumei de 25.000 u.m. în regim de

dobândă compusă timp de 4 ani şi 6 luni, dacă procentele anuale sunt de respectiv 4,
5, 6, 7 şi 8 % ? Dar dacă procentul anual ar fi acelaşi, egal tot timpul cu 6
%?
2. Ce sumă a fost plasată în urmă cu 15 ani, în regim de dobândă compusă,
cu procentul anual de 9 %, pentru ca acum să se dispună de suma de 1.000.000 u.m.?

Bibliografie
1. Blaga P., Mureşan A., Matematici aplicate în economie, vol. I, vol. II,
Transilvania Press, Cluj-Napoca, 1996.
2. Căbulea L., Cercetări operaţionale, Editura Dacia, Cluj – Napoca,
2002.
3. Cenuşă Gh., Neculăescu C., Elemente de algebră liniară pentru
economişti, A.S.E., Bucureşti, 1998.
4. Cenuşă Gh. şi colectiv, Matematici pentru economişti, Editura Cison,
Bucureşti, 2000.
5. Filip A., Matematici aplicate în economie, Editura A.S.E. Bucureşti,
2002.
6. Mihoc Gh., Nădejde I., Programarea matematică, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1966.
7. Ionesu H., Dinescu C., Săvulescu B., Probleme ale cercetării
operaţionale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
8. Popescu O. şi colectiv, Matematici aplicate în economie, vol. I şi II,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
9. Săcuiu I., Toma N., Matematici speciale aplicate în economie, Lito
ASE, Bucureşti, 1984.

98
 Unitatea de studiu 11.
Plăti eşalonate anual (anuităţi)

Cuprins
Introducere........................................................................................................98
Obiectivele unităţii de studiu.............................................................................98
11.1. Plăţi eşalonate..........................................................................................98
11.2. Anuităţi posticipate temporare...............................................................100
11.3. Anuităţi anticipate temporare.................................................................103
Test de autoevaluare......................................................................................104
Probleme propuse...........................................................................................105
Bibliografie.......................................................................................................105

Introducere
A unsprezecea tratează cele două tipuri de operaţiuni plată sau
plasament, anuităţile posticipate şi cele anticipate. Aici sunt tratate
cazurile în care intervalul dintre două plăţi consecutive este constant
sau nu; sumele plătite sunt constante sau nu; procentul cu care se
operează este constant sau nu; numărul de plăţi este cunoscut.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

Obiectivele unităţii de studiu

După parcurgerea unităţii 11, studenţii vor şti să efectueze operaţiuni
de plăţi eşalonate în următoarele condiţii: intervalul dintre două plăţi
consecutive este constant sau nu; sumele plătite sunt constante sau
nu; procentul cu care se operează este constant sau nu; numărul de
plăţi este cunoscut.

Termeni cheie
Plăţi eşalonate, anuităţi, anuităţi anticipate temporare, anuităţi
posticipate temporare.

11.1. Plăţi eşalonate

În sens larg, indiferent de semnificaţia practică a problemei, noţiunea de

plată trebuie înţeleasă, în cele ce urmează, ca o operaţie financiară între doi parteneri
de afaceri, prin care unul din ei plasează celuilalt o anumită sumă de bani în anumite
condiţii şi cu un anumit scop. Plasarea sumei de bani poate fi efectuată o singură dată
sau fragmentat, la anumite intervale de timp egale sau nu, cu sume egale sau nu şi cu
procente egale sau nu. În general, dacă operaţiunea de plată constă în plasarea unor
sume de bani la anumite intervale de timp, se spune că avem plăţi eşalonate.

99
 Pentru ca operaţiunea de plăţi eşalonate să fie bine definită, este necesar să
fie cunoscute anumite elemente ale acesteia, denumite şi elemente definitorii şi
anume:
1) suma care se plăteşte sau se plasează de fiecare dată, numită rată sau uneori
rentă (pentru cel ce beneficiază de ea);
2) momentul efectuării unei plăţi sau unui plasament;
3) numărul de plăţi sau de plasamente;
4) perioada sau intervalul între două plăţi sau două plasamente consecutive;
5) dobânda unitară anuală sau procentul anual cu care se operează;
6) scopul plăţii sau plasamentului de capital;
7) valoarea finală sau nominală, evaluată la un moment dat (de regulă, sfârşitul
ultimei perioade de plată) a tuturor plăţilor sau plasamentelor;
8) valoarea actuală sau actualizată sau reală evaluată la un moment dat (de
regulă acela al începerii operaţiunii) a tuturor plăţilor sau plasamentelor.

Având în vedere elementele definitorii menţionate mai sus se pot distinge

diferite tipuri sau clase de plăţi eşalonate şi anume:
1) După variabilitatea sumei plătite sau plasate:
a) constante (se plăteşte de fiecare dată aceeaşi sumă);
b) variabile (nu se plăteşte de fiecare dată aceeaşi sumă );
2) După momentul când se face plata sau plasamentul:
a) anticipate (când plata se face la începutul perioadei);
b) posticipate (când plata se face la sfârşitul perioadei);
3) După numărul de plăţi sau plasamente:
a) temporare (număr de plăţi finit stabilit între parteneri);
b) perpetue (număr de plăţi nelimitat);
c) viagere (număr de plăţi pe viaţă sau pe durata de viaţă a unei persoane,
care apar mai ales în asigurări de persoane şi care depind de viaţa
asiguratului);
4) După mărimea perioadei dintre două plăţi:
a) anuităţi (plăţile se fac anual);
b) semestrialităţi (plăţile se fac semestrial);
c) mensualităţi (plăţile se fac lunar);
d) alte perioade.
5) După momentul la care începe eşalonarea:
a) imediate (plăţile încep imediat ce s-a convenit asupra efectuării lor);
b) amânate (plăţile încep cu o amânare sau cu o întârziere faţă de un
moment anume fixat şi luat ca reper sau bază de evaluare );
6) După procentul cu care se operează:
a) cu procent constant pe întreaga durată a eşalonării;
b) cu procent variabil de la o perioadă la alta.
7) După scopul operaţiunii:
a) de fructificare prin păstrare pentru constituirea unui capital;
b) de fructificare prin împrumut sau creditare;
c) de fructificare prin investiţii diverse;
d) de amortizare sau rambursare a unui împrumut sau datorie.

100
11.2. Anuităţi posticipate temporare

Se numesc anuităţi posticipate temporare operaţiunile de plată sau

plasament efectuate în condiţiile următoare:
 anual, la sfârşit de an;
 prin sume (anuităţi) constante sau nu de la un an la altul;
 un anumit număr de ani bine precizat;
 cu un procent anual constant sau variabil de la un an la altul.
Notăm cu:
a k – valoarea sumei (uneori ratei) plătite sau plasate în anul k,
1  k  n;
n – numărul de plăţi sau de plasamente anuale;
i k – dobânda anuală unitară din anul k, 1  k  n;
Vp(n) – valoarea finală sau acumulată a operaţiunii de plăţi eşalonate
(evaluată la sfârşitul ultimului an de plată) desfăşurată în regim de dobândă compusă;
Vp(0) – valoarea actuală (sau actualizată în momentul fixat pentru începerea
plăţilor) a operaţiunii desfăşurată în regim de dobândă compusă;

Propoziţie 11.2.1 Dacă operaţiunea de plăţi eşalonate se desfăşoară în condiţiile

anuităţilor posticipate temporare, în regim de dobândă compusă, atunci:
1) valoarea finală a tuturor plăţilor V p (n), evaluată la sfârşitul ultimului
an de plată , este egală cu:

Vp(n) =

2) valoarea actuală a tuturor plăţilor V p (0), evaluată la începutul

primului an de plată , este egală cu:

Vp(0) =

Exemplul 11.2.2. Dacă trei ani consecutiv, la fiecare sfârşit de an se plasează sumele
1.000, 4.000 şi 6.000 u.m. cu procentele anuale 7, 8 şi 10 %, care este valoarea
fondului acumulat la finele celui de al treilea an şi care este valoarea actuală sau
actualizată la începutul primului an de plată a acestor plasamente ?
Rezolvare:
Potrivit relaţiilor anterioare avem:
V p (3) = 1.000 · 1,08 · 1,1 + 4.000 · 1,1 + 6.000 = 11.588 u.m.
V p (0) =

Corolar 11.2.3. În condiţiile propoziţiei dacă procentul anual este constant, adică p 1 =
p2 = … = p n = p = 100 · i, atunci valoarea finală V p (n) şi valoarea actuală V p (0)
sunt date respectiv de relaţiile:

V p (n) = şi V p (0) = .

Exemplul 11.2.4. Plasând trei ani consecutiv, la finele fiecărui an, sumele din
exemplul 20 dar cu un procent anual unic p = 10 %, care este valoarea finală şi care
este valoarea actuală pentru aceste plasamente ?

Rezolvare:
101
 Din relaţiile anterioare avem:
V p (3) = 1.000 · (1,1)2 + 4.000 · 1,1 + 6.000 = 11.610 u.m.
V p (0) =
Observaţie 11.2.5. Între valoarea finală şi valoarea actuală corespunzător plăţilor din
contextul corolarului 3.3.4. avem relaţiile:
V p (n) = (1+i)n · V p (0) = u n · V p (0)
V p (0) = · V p (n) = v n · V p (n).

Corolar 11.2.6. Dacă în contextul propoziţiei anuităţile a k sunt egale, adică a1 = a2 =

… = a n = a, atunci valoarea finală V p (n) şi valoarea actuală V p (0) sunt respective
egale cu:

V p (n) = a ·

V p (0) = a · .

Exemplul 11.2.7. Dacă plasăm trei ani consecutiv la sfârşitul fiecărui an o aceeaşi
sumă S = 5.000 u.m. cu procentele anuale de 7, 8 şi 10 %, care sunt valoarea finală şi
valoarea actuală corespunzătoare operaţiunii ?
Rezolvare:
În baza relaţiilor din corolarul 3.3.7. avem:
V p (n) = 5.000 · [(1,08) · (1,1) + (1,1) + 1] = 16.440 u.m.
V p (0) = 5.000 ·

Corolar 11.2.8. Dacă în contextul propoziţiei anuităţile a k sunt egale,

adică a1 = a2 = … = a n = a, procentul anual este constant, adică
p1 = p2 = … = p n = p = 100 · i, atunci valoarea finală V p(n) şi valoarea actuală V p(0)
sunt respective egale cu:

V p (n) =

V p (0) = .

Exemplul 11.2.9.
a) Să presupunem că la finele anului, timp de 12 ani, se plasează
câte o sumă a = 100.000 u.m. în regim de dobândă compusă cu procentul
anual p = 5 %. Atunci valoarea finală a acestei operaţiuni va fi:
V p (12) =
b) Dacă anual, la finele anului s-ar depune suma de a = 200.000 u.m., timp
de 12 ani, cu un procent anual de 3,5 % atunci valoarea actuală a tuturor sumelor
depuse în aceste condiţii va fi:
V p (0) =

102
Observaţie 11.2.10 În condiţiile corolarului 3.3.9. putem scrie că:
V p (n) = u n V p (0) şi V p (0) = v n V p (n).

Corolar 11.2.11.
a) Dacă sumele plasate anual posticipat sunt în progresie aritmetică, adică
avem a k = a + (k-1) · r, 1  k  n, iar procentul anual este constant, atunci valoarea
finală şi valoarea actuală corespunzătoare sunt respectiv:

V p (n) =

V p (0) =

b) Dacă sumele plasate anual posticipat sunt a k = k · a, 1  k  n, iar

procentul anual este constant, atunci valoarea finală şi valoarea actuală
corespunzătoare sunt respectiv:

V p (n) =

V p (0) =

c) Dacă sumele plasate anual posticipat sunt în progresie geometrică, adică

avem a k = a · q k-1, 1  k  n, iar procentul anual este constant, atunci valoarea finală
şi valoarea actuală corespunzătoare sunt respectiv:

Exemplul 11.2.12. Să presupunem că pentru strângerea unui anumit fond s-a

convenit ca la fiecare sfârşit de an să se depună într-o bancă sumele a k = 100.000 · k
u.m., timp de 15 ani, deci 1  k  15, în regim de dobândă compusă, cu un procent
anual mediu de 10 %. Care va fi valoarea finală a fondului şi cât ar fi valoarea actuală
a acestuia ? Dar dacă anuitatea este a k = 100.000 · 2 k-1 u.m.?
Rezolvare:
Conform relaţiilor de la punctul b) al corolarului 3.3.12. avem:

Din relaţiile de la punctul c) al corolarului 4 avem:

V p (15) =

V p (0) =

103
Observaţie 11.2.13. Dobânda totală a operaţiunii de plăţi eşalonate posticipate este:
D p = V p (n) - V p (0).

11.3. Anuităţi anticipate temporare

Se numesc anuităţi anticipate temporare operaţiunile de plată sau de

plasament efectuate în următoarele condiţii:
 anual, la început de an;
 prin sume (anuităţi) constante sau nu de la un an la altul;
 un anumit număr de ani bine precizat;
 cu procent anual constant sau nu de la un an la altul.
Propoziţie 11.3.1. Dacă operaţiunea de plăţi eşalonate se desfăşoară în condiţiile
definite, în regim de dobândă compusă, atunci valoarea finală a tuturor plăţilor,
evaluată la sfârşitul ultimului an de plată, este dată de relaţia:

V a (n) = , iar valoarea actuală a tuturor plăţilor, evaluată

la începutul primului an de plată, este dată de relaţia:

V a (0) = .

Exemplul 11.3.2. Să presupunem că achitarea unor datorii a fost stabilită pentru cinci
ani, cu plata anuală anticipat, în una din variantele următoare:
a) anual câte 10.000 u.m. cu procentul anual de 5 %;
b) anual câte 10.000 u.m. cu procentul anual de 4, 5, 6, 4, 8 %;
c) anual câte 8.000, 10.000, 12.000, 11.000 şi 9.000 u.m. cu procentul anual de
5 %;
d) sumele de la punctul c) cu procentele de la punctul b).
În aceste condiţii care este suma unică (sau valoarea actuală a datoriei) care
ar corespunde fiecăreia dintre variantele de plată menţionate mai sus ?
Rezolvare:
Conform relaţiei din propoziţie, valoarea actuală a operaţiunii, sau suma
unică ce ar putea înlocui şirul de plăţi este respectiv egală cu:
a)V a (0) = 10.000 · 1,05 ·
b)V a (0) = 10.000 · [1+ (1,04)-1 + (1,04)-1 · (1,05)-1 + (1,04)-1 · (1,05)-1· ·
(1,06) + (1,04)-1 · (1,05)-1 · (1,06)-1 (1,04)-1 ] = 45.718,86 u.m.
-1

c)Va (0) = 8.000 + 10.000 · (1,04)-1 + 12.000 (1,04)-1 · (1,05)-1 + +

11.000 · (1,04)-1 · (1,05)-1 · (1,06)-1 + 9.000 · (1,04)-1 · (1,05)-1 (1,06)-1 · (1,04)-1 =
45.583,57 u.m.

Corolar 11.3.3. În condiţiile propoziţiei dacă:

a) procentele anuale sunt egale p 1 = p2 = …. = p n = p = 100 · i atunci
valoarea finală şi respectiv valoarea actuală a tuturor plăţilor sunt date de relaţiile:

V a (n) = şi V a (0) =

b) anuităţile sunt egale a1 = a2 = …. = a n = a, atunci valoarea finală şi

respectiv valoarea actuală a tuturor plăţilor sunt date de relaţiile:
104
 V a (n) = a · şi V a (0) = a · [ 1 + ]

c) procentele anuale sunt egale p1 = p2 = …. = p n = p = 100 · i şi anuităţile

sunt egale a1 = a2 = …. = a n = a, atunci valoarea finală şi respectiv valoarea actuală a
tuturor plăţilor sunt date de relaţiile:
V a (n) = a · u · şi V a (0) = a · u ·

Exemplul 11.3.4. Plasând la fiecare început de an, timp de 15 ani suma sau
capitalul în valoare de a = 200.000u.m. cu un procent anual de 5 %, atunci la sfârşitul
ultimului an de plată fondul acumulat se ridică la valoarea
V a (15) = 200.000 · 1,05 ·
Iar valoarea actuală a întregii operaţiuni ar fi:
V a (0) = 200.000 · 1,05 ·

Observaţie 11.3.5. Dobânda totală a operaţiunii de plăţi eşalonate anticipate

este: D a = V a (n) - V a (0).

Test de autoevaluare

1. În baza unei convenţii stabilite între partenerii de afaceri P 1 şi P2, rezultă

că partenerul P1 trebuie să plătească o datorie (inclusiv dobânda) eşalonată astfel (faţă
de acelaşi moment de referinţă) :
1) 1.000 u.m. peste un an cu procentul anual de 5 %;
2) 3.000 u.m. peste doi ani şi jumătate, cu procentul anual de 4 %;
3) 2.500 u.m. peste trei ani cu procentul anual de 6 %;
4) 4.000 u.m. peste patru ani şi trei luni cu procentul anual de 8 %
5) 4.500 u.m. peste cinci ani cu procentul anual de 10 %.
Partenerul P1 doreşte ca, în afara celor de mai sus, să cunoască în condiţii de
echivalenţă, următoarele variante posibile de achitare a datoriei şi anume: care ar fi
suma, aceeaşi, pe care s-o plătească la cele cinci termene, dacă:
 termenele şi procentele menţionate rămân aceleaşi;
 termenele rămân aceleaşi iar procentele sunt toate egale cu
8 %;
 procentele rămân aceleaşi iar termenele sunt de respectiv
un an, doi, trei, patru şi cinci ani;
 cele cinci plăţi se efectuează anual, cu un singur procent
anual de 6 %.
2. Achitarea unei datorii a fost stabilită pentru o durată de cinci ani, cu plata
anticipat. Se studiază pentru aceasta următoarele modalităţi, având în vedere că suma
ratelor este aceeaşi:
a) anuităţi constante de 20.000 u.m. şi procent anual constant de 5 %;
b) anuităţi constante de 20.000 u.m. cu procente anuale 5, 6, 8, 7, 4 %;
c) anuităţile 10.000, 15.000, 30.000, 25.000, 20.000 şi procentul anual
de 5%;

105
 d) anuităţile 10.000, 15.000, 20.000, 25.000, 20.000 şi procentele anuale
de 5, 6, 7, 8 şi 9 %;
Se cere:
1) Care este valoarea acumulată (la sfârşitul ultimului an de plată) şi
care este valoarea actuală (la momentul primei plăţi) a
operaţiunii ?
2) Care ar fi varianta mai convenabilă pentru debitor şi de ce ?
Discuţie.
Care ar fi varianta mai convenabilă pentru creditor şi de ce ? Discuţie.

Probleme propuse

1. În baza unei convenţii stabilite între partenerii de afaceri P 1 şi P2, rezultă

că partenerul P1 trebuie să plătească o datorie (inclusiv dobânda) eşalonată astfel (faţă
de acelaşi moment de referinţă) :
1) 1.000 u.m. peste un an cu procentul anual de 5 %;
2) 3.000 u.m. peste doi ani şi jumătate, cu procentul anual de 4 %;
3) 2.500 u.m. peste trei ani cu procentul anual de 6 %;
4) 4.000 u.m. peste patru ani şi trei luni cu procentul anual de 8 %
5) 4.500 u.m. peste cinci ani cu procentul anual de 10 %.
Partenerul P1 doreşte ca, în afara celor de mai sus, să cunoască în condiţii de
echivalenţă, următoarele variante posibile de achitare a datoriei şi anume:
a) care ar fi suma pe care să o plătească o singură dată peste cinci ani,
cu procentele anuale de 5, 6, 7, 8 şi 9 %;
b) care ar fi suma pe care să o plătească o singură dată peste trei ani, cu
procentul anual de 10 %.

Bibliografie
1. Blaga P., Mureşan A., Matematici aplicate în economie, vol. I, vol. II,
Transilvania Press, Cluj-Napoca, 1996.
2. Căbulea L., Cercetări operaţionale, Editura Dacia, Cluj – Napoca,
2002.
3. Cenuşă Gh. şi colectiv, Matematici pentru economişti, Editura Cison,
Bucureşti, 2000.
4. Filip A., Matematici aplicate în economie, Editura A.S.E. Bucureşti,
2002.
5. Popescu O. şi colectiv, Matematici aplicate în economie, vol. I şi II,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
6. Săcuiu I., Toma N., Matematici speciale aplicate în economie, Lito
ASE, Bucureşti, 1984.

106
 Unitatea de studiu 12.
Rambursarea creditelor şi împrumuturilor

Cuprins
Introducere......................................................................................................106
Obiectivele unităţii de studiu...........................................................................106
12.1. Preliminarii.............................................................................................106
12.2. Amortizări directe...................................................................................107
12.3. Amortizări indirecte................................................................................109
Test de autoevaluare......................................................................................110
Probleme propuse...........................................................................................111
Bibliografie.......................................................................................................111

Introducere
Această ultimă secţiune tratează modurile în care debitorul plăteşte
creditorului suma de care a beneficiat, adică rambursarea sau
amortizarea creditului. Ele se vor face folosind metodele directe sau
indirecte în diferite condiţii.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

Obiectivele unităţii de studiu

După parcurgerea unităţii 4, studenţii vor şti să alcătuiască un plan de
rambursare a creditelor şi împrumuturilor folosind metodele directe şi
indirecte în diferite condiţii.

Termeni cheie
Plan de rambursare, amortizări directe, amortizări indirecte.

12.1. Preliminarii

Lucrările de specialitate din domeniul financiar-bancar definesc, în linii

mari, creditul ca fiind o relaţie bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau
juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau vinde mărfuri sau servicii pe
datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau
cumpără pe datorie.
Din alt punct de vedere, creditul reprezintă împrumutul acordat cu titlu
rambursabil şi condiţionat de obicei de o dobândă sau chiar obligaţia bănească sau
datoria celui creditat sau a debitorului.
În general, se numeşte împrumut, în cele ce urmează, o operaţiune
financiară prin care un partener P 1 (individual sau grupat) plasează o sumă de bani
sau un capital de care el dispune, la un moment dat, pe o perioadă de timp şi în
107
anumite condiţii, unui alt partener P 2 (individual sau grupat) care are nevoie de acest
capital.
De regulă, partenerul P1 este numit creditor iar partenerul P 2 se numeşte
debitor.
Operaţiunea prin care debitorul plăteşte creditorului suma de care a
beneficiat se numeşte rambursare sau amortizare a creditului.
Principalele tipuri de amortizare sunt directe şi indirecte.
În cazul amortizărilor directe legătura se face între debitor şi creditor,
schimburile de sume realizându-se direct, numai între aceste două părţi.
În cazul amortizărilor indirecte mai este implicată o a treia parte – terţa
parte – la care se capitalizează datoria debitorului prin plăţi eşalonate, urmând ca, de
la terţa parte, debitorul să ridice suma pe care o plăteşte creditorul.
Determinarea elementelor ce caracterizează rambursarea creditelor şi
împrumuturilor se face cu folosirea operaţiilor de dobândă (simplă sau compusă),
respectiv de anuităţi.
Considerăm următoarele notaţii:
s - suma împrumutată;
t - durata împrumutului (de obicei se va lua un număr întreg de ani n);
p - procentul (cu care a fost împrumutată suma s în regim de dobândă);
t k - momentul în care se vor plăti ratele (în regim de anuităţi) ;
pl - procentul cu care se fructifică ratele.
Vom presupune că plăţile se fac la sfârşitul perioadei (anului). Pentru a se
cunoaşte stadiul rambursării împrumutului în fiecare moment, se întocmesc programe
(planuri) de amortizare.
Structura unui asemenea plan este:
k Rk Dk Qk rk
unde: k – numărul perioadei (anului);
R k – suma nerambursată la începutul perioadei;
D k – dobânda pentru suma nerambursată R k pe perioada k;
Q k – cota aferentă perioadei k (o parte din împrumut);
r k – rata aferentă perioadei k (totalul plăţii de la sfârşitul perioadei k).
Între aceste elemente există următoarele relaţii:
R 1 = s, R k-1 = R k – Q k , R n = Q n , D k = R k · i, r k = Q k + D k, k =
Aceste relaţii nu sunt suficiente pentru a determina toate mărimile. Se mai
foloseşte şi relaţia ce se obţine pe baza principiului echilibrului financiar: s · u n

= , care conţine în cei doi membri obligaţiile debitorului şi creditorului.

12.2. Amortizări directe

În acest caz debitorul plăteşte ratele direct creditorului. Avem p l = p, iar

ratele ce se plătesc la sfârşitul perioadelor sunt r k .
Modelul 1D. - cu plată unică – este un caz limită de amortizare, acela în
care debitorul plăteşte toată datoria sa, S = s · u n , o singură dată, la scadenţă, deci
ratele şi cotele sunt r k = Q k = 0, k = Q n = s · u n-1, r n = s · u n .
Modelul 2D.- amortizarea prin achitarea sumei la scadenţă şi plata
periodică a dobânzilor. Debitorul plăteşte periodic (anual) dobânzile, iar suma
împrumutată o va plăti la scadenţă (la sfârşitul ultimei perioade). Relaţiile pe baza
cărora se întocmeşte planul (tabelul) de amortizare sunt:
R k = s, k = Q k = 0, k = , Q n = s, D k = s · i, k = ,

108
 r k = s · i, k = , r n = s · u.
Modelul 3D. -amortizarea prin cote constante. Debitorul plăteşte, la
sfârşitul fiecărei perioade, o cotă constantă din împrumut, împreună cu dobânzile
corespunzătoare pentru sumele nerambursate. Relaţiile cu care se determină
elementele planului (tabelului) de amortizare sunt: Q k = Q = , k= , R 1 = s,
Rk+1 = s – k · Q, k = ,
D k = R k · i = s · i – (k-1) · Q · i, k = ,
r k = Q + D k = Q + s · i - (k-1) · Q · i, k = .
Modelul 4D.- amortizarea prin rate constante. Debitorul plăteşte, la
sfârşitul fiecărei perioade, o rată constantă, care acoperă o parte din împrumut cât şi
dobânda pentru suma nerambursată. Valoarea ratei constante se determină, pe baza
principiului echilibrului financiar, din relaţia:
s=r· deci r = .

Observaţie 12.2.1. La toate tipurile de amortizări întocmirea planului (tabelului) se

realizează prin completarea (linie după linie ) elementelor, fără scrierea expresă a
formulelor lor de calcul.

Exemplul 12.2.2. Să se întocmească planul de amortizare al unui împrumut de

60.000 u.m. cu 10 % pe timp de 3 ani prin plata anuală a dobânzii şi achitarea sumei
împrumutate la scadenţă.
Rezolvare:
Este vorba de o amortizare de tip 2D şi planul îl reprezentăm sub forma
următorului tabel:
k Rk Dk Qk rk
1 60.000 6.000 - 6.000
2 60.000 6.000 - 6.000
3 60.000 6.000 60.000 66.000

Exemplul 12.2.3. Să se întocmească planul de amortizare al unui împrumut de

45.000 u.m., cu procentul 15 % pe timp de 3 ani, prin achitarea periodică a unei rate
constante, care acoperă atât o parte din împrumut cât şi dobânda pentru suma
nerambursată.
Rezolvare:
Probleme se încadrează în modelul 4D. Vom calcula rata constantă r prin
relaţia:
r=
Astfel, planul de amortizare va fi:
k Rk Dk Qk rk
1 45.000 6.750 12.958,96 19.708,96
2 32.041,04 4.806,16 14.902,80 19.708,96
3 17.138,24 2.570,74 17.138,23 19.708,96

12.3. Amortizări indirecte

109
 Împrumutul s pe care debitorul l-a luat de la creditor este amortizat indirect,
prin depuneri de rate r k’ la o terţă parte.
Modelul 1I. - amortizarea prin plata periodică a dobânzilor către creditor
şi constituirea sumei împrumutate la o terţă parte prin plăţi periodice constante. Se
întocmesc două planuri de amortizare, unul între debitor şi creditor şi altul între
debitor şi terţa parte. Între debitor şi creditor planul de amortizare este de tipul 2D
descris anterior, când acţionează procentul p.
Între debitor şi terţa parte planul de amortizare este de tipul 4D descris mai
înainte, când suma de pornire (iniţială) este s · v ’ n (deoarece suma finală la terţa
parte trebuie să fie s), iar procentul cu care se fac calculele este p’. ratele (plăţile) r‘
constante, care sunt depuse de debitor la terţa parte, sunt determinate din relaţia :

s · v ‘n = r‘ · deci r ’ = .

Modelul 2I. - amortizarea printr-o unică plata către creditor constituită la

o terţă parte prin plăţi periodice constante. În acest caz, planul de amortizare dintre
debitor şi creditor este de tipul 1D, deci debitorul plăteşte toată datoria sa, adică S =
s · u n o singură dată, la scadenţă. Între debitor şi terţa parte planul de
amortizare este de tipul 4D, când suma de pornire (iniţială) este S · v ‘ n = (s
· u n) · v ‘n , deoarece suma finală la terţa parte trebuie să fie S = s · u n, iar
procentul p‘. Astfel ratele (plăţile) r ‘ constante, care sunt depuse de către debitor, la
terţa parte, sunt determinate din relaţia:

S · v ‘n = r‘ · deci r ’ = .

Observaţie 12.3.1.
1. Dacă procentele p şi p‘ sunt egale, atunci se obţine sistemul de amortizare
francez. Se poate considera că debitorul depune ratele sale direct creditorului, deci nu
apare terţa parte.
2. Dacă procentele p şi p‘ sunt diferite, atunci se obţine sistemul de
amortizare american. Astfel, se constată că dacă p‘  p, atunci debitorul este avantajat
faţă de creditor, iar dacă p‘  p, atunci creditorul este avantajat faţă de debitor.

Exemplul 12.3.2. Să se amortizeze în 4 ani un împrumut de 80.000 u.m. printr-o

unică plată către creditor cu 5 % şi constituirea sumei necesare restituirii datoriei prin
plăţi periodice depuse spre fructificare cu 6 % la terţa parte.
Rezolvare:
Avem o problemă cu amortizare indirectă care se încadrează în modelul 2I.
Planul de amortizare dintre debitor şi creditor este de tip 1D, deci
k Rk Dk Qk rk
1 80.000 4.000,00 - -
2 84.000 4.200,00 - -
3 88.200 4.410,00 - -
4 92.610 4.630,50 92.610 97.240,50
Astfel, debitorul va restitui toată dobânda sa de 97.240,50 u.m. la scadenţă. Pentru ca
peste 4 ani debitorul să aibă la terţa parte această sumă, cu procentul de 6 %, acum ar
trebui să acopere suma iniţială.
97.240,50 · v  4 = 77.023,57 u.m. unde v  = (1,06) – 1
Astfel, între debitor şi terţa parte vom avea un model de rambursare de tip 4D.
Determinăm rata constantă r , cu relaţia:

110
 şi în consecinţă avem planul
de amortizare între debitor şi terţa parte:
k Rk Dk Qk rk
1 77.023,57 4.621,41 17.606,94 22.228,35
2 59.416,63 3.565,00 18.663,35 22.228,35
3 40.753,28 2.445,20 19.783,15 22.228,35
4 20.970,13 1.258,21 20.970,14 22.228,35
Exemplul 12.3.4. Să se amortizeze în 3 ani un împrumut de 60.000 u.m.
prin plata periodică a dobânzilor cu 5 % către creditor şi constituirea sumei necesare
restituirii împrumutului la o terţă parte prin plăţi periodice constante depuse spre
fructificare cu 6 %.
Rezolvare:
Planul de amortizare dintre debitor şi creditor este de tip 2D.
k Rk Dk Qk rk
1 60.000 3.000 - 3.000
2 60.000 3.000 - 3.000
3 60.000 3.000 60.000 63.000
Suma împrumutată de 60.000 u.m. trebuie constituită la o terţă parte. Între
debitor şi terţa parte planul de amortizare este de tip 4D.
Pentru ca peste 3 ani debitorul să aibă la o terţă parte această sumă de
60.000 u.m., acum ar trebui să acopere suma iniţială 60.000 · v  3 = 50.377,16 u.m.
unde v  = (1,06) – 1. Astfel între debitor şi terţa parte rata constantă va fi dată prin:

r= ,
deci planul va fi:
k Rk Dk Qk rk
1 50.377,16 3.022,63 15.823,96 18.846,59
2 34.553,20 2.073,19 16.773,40 18.846,59
3 17.779,80 1.066,79 17.779,80 18.846,59

Test de autoevaluare

1. Să se ramburseze creditul de 3.000.000 u.m. împrumutat de o unitate

hotelieră pe timp de 4 ani, cu 15 %, prin plata anuală a dobânzii şi achitarea creditului
împrumutat la scadenţă.

2. Să se întocmească planul de amortizare al unui împrumut de 1.200.000

u.m. cu procentul de 20 % pe timp de 4 ani, prin rambursarea periodică a unei cote
constant şi cu plata periodică a dobânzilor pentru suma nerambursată.

Probleme propuse

111
 1. Să se întocmească planul de amortizare al unui împrumut de 5.000.000
u.m., luat de o societate pe acţiuni, pe timp de 4 ani, cu 20 %, prin plata periodică a
unei rate constante, care acoperă atât o parte din împrumut cât şi dobânda pentru
suma nerambursată.

2. Să se amortizeze în 3 ani un împrumut de 50.000 u.m. prin plata

periodică a dobânzilor cu 5 % către creditor şi constituirea sumei necesare restituirii
împrumutului prin plăţi constante depuse spre fructificare cu 15 % la o terţă parte.

Bibliografie
1. Blaga P., Mureşan A., Matematici aplicate în economie, vol. I, vol. II,
Transilvania Press, Cluj-Napoca, 1996.
2. Căbulea L., Cercetări operaţionale, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2002.
3. Cenuşă Gh. şi colectiv, Matematici pentru economişti, Editura Cison,
Bucureşti, 2000.
4. Filip A., Matematici aplicate în economie, Editura A.S.E. Bucureşti, 2002.
5. Popescu O. şi colectiv, Matematici aplicate în economie, vol. I şi II, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
6. Săcuiu I., Toma N., Matematici speciale aplicate în economie, Lito ASE,
Bucureşti, 1984.

112
Învăţământ la distanţă – anul I – 2009-2010

Numele şi prenumele ____________________________

Specializarea _________________________

TEST DE VERIFICARE

Matematică aplicată în economie

1. Să se rezolve prin metoda grafică (geometrică) problema:

2. Să se rezolve prin metoda algebrică problema:

3. Aplicând algoritmul simplex să se rezolve problemele:

4. Să se rezolve problemele de mai jos (de tip transport) în caz de minimizare:

a)
2 3 1 4
100

5 1 4 3
180

3 4 2 1
220

100 150 125 125

113
 b)
3 2 4 1
120

5 4 1 3
180

1 3 4 6
300

100 160 95 175

5. Să se rezolve problemele de mai jos atât în caz de minimizare cât şi în caz de maximizare a funcţiei
obiectiv:

a)
2 3 1 4
100

5 1 4 3
180

3 4 2 1
220

100 150 125 125

b)
3 2 4 1
120

5 4 1 3
180

1 3 4 6
300

100 160 165 175

114
 6. Să se rezolve problemele de la exerciţiul 5. dacă intervin condiţiile:
1) x11 = 50;
2) x31 = 60 şi x13 = 20;
3) primii doi furnizori au oferta comună a = a 1 + a2, pentru fiecare model în parte, presupunând acum
numai pe a cunoscut;
4) primii doi consumatori au cererea comună b = b 1 + b2, pentru fiecare model în parte, presupunând
acum doar b cunoscut;
5) ruta sau legătura (F2, B4) este interzisă.

7. Cu ce procent anual trebuie plasată suma de 1.500 u.m. timp de 4 luni de zile cu dobânda simplă
pentru a putea dispune de suma de 2.000 u.m.?

8. I. Se efectuează cinci operaţiuni de plasare, în regim de dobândă simplă, a unor sume pe anumite
durate de timp şi cu anumite procente anuale şi anume:
- se plasează suma de 1.500 u.m. timp de 40 de zile cu procentul de 5 %;
- se plasează suma de 2.000 u.m. timp de 3 luni cu procentul de 6 %;
- se plasează suma de 4.000 u.m. timp de 4 săptămâni cu procentul de 4 %;
- se plasează suma de 3.000 u.m. timp de un semestru cu procentul de 10%;
- se plasează suma de 1.000 u.m. timp de 3 luni şi 10 zile cu procentul de 3%;
Să se înlocuiască cele cinci sume prin sume egale de fiecare dată, în condiţii de echivalenţă în regim de
dobândă simplă, dacă: duratele sunt toate egale cu 45 de zile, iar procentele sunt toate egale cu 7 %.
II. Considerând operaţiunile din I, să se determine scadenţa comună a acestora (toate scadenţele sunt
egale între ele) dacă: sumele sunt toate egale cu 3.500 u.m., iar procentele sunt toate egale cu 6 %.
III. Considerând operaţiunile din I, să se determine procentul comun înlocuitor (toate procentele sunt
egale între ele) al acestora dacă: sumele sunt toate egale cu 3.200 u.m, iar duratele sunt toate de câte o lună.

9. Ce sumă a fost plasată în urmă cu 10 ani, în regim de dobândă compusă, cu procentul anual de 6 %,
pentru ca acum să se dispună de suma de 100.000 u.m.?

10. Să se amortizeze în 3 ani un împrumut de 50.000 u.m. printr-o unică plată către creditor achitată cu
12 % şi constituirea sumei necesare restituirii datoriei prin plăţi constante depuse spre fructificare cu 15 % la o
terţă parte.

A se rezolva şi preda titularului de disciplina la data prezentării la

examen.
.

115
 BIBLIOGRAFIE

10. Blaga P., Mureşan A., Matematici aplicate în economie, vol. I, vol. II, Transilvania Press,
Cluj-Napoca, 1996.

11. Butescu V., Baz D, Stremţan N., Matematici superioare, lito. Universitatea „Dimitrie
Cantemir”, Bucureşti, 1994.

12. Căbulea L., Cercetări operaţionale, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2002.

13. Cenuşă Gh., Neculăescu C., Elemente de algebră liniară pentru economişti, A.S.E.,
Bucureşti, 1998.

14. Cenuşă Gh. şi colectiv, Matematici pentru economişti, Editura Cison, Bucureşti, 2000.

15. Filip A., Matematici aplicate în economie, Editura A.S.E. Bucureşti, 2002.

16. Mihoc Gh., Nădejde I., Programarea matematică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.

17. Iacob C., Curs de matematici superioare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1957.

18. Ionesu H., Dinescu C., Săvulescu B., Probleme ale cercetării operaţionale, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.

19. Popescu O. şi colectiv, Matematici aplicate în economie, vol. I şi II, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993.

20. Purcaru I., Matematici generale şi elemente de optimizare, Editura Economică, Bucureşti,
1998.

21. Săcuiu I., Toma N., Matematici speciale aplicate în economie, Lito ASE, Bucureşti, 1984.

22. Ştefănescu A., Zidăroiu C., Cercetări operaţionale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
(1981).

116