Note de Curs Matematici Financiare Si Actuariale

MATEMATICI
FINACIARE ŞI ACTUARIALE
NOTE DE CURS
EXERCIŢII ŞI PROBLEME REZOLVATE ŞI PROPUSE
Daniel Botiş
2021
CUPRINS
CAPITOLUL I MATEMATICI FINANCIARE ................ 3

1.1 DOBÂNDA SIMPLĂ ............................................................................. 3
1.2 DOBÂNDA COMPUSĂ ....................................................................... 12
1.3 AMORTIZAREA ÎMPUMUTURILOR. PLANURI DE
AMORTIZARE.............................................................................................. 17
1.3.1 Amortizarea împrumutului prin achitarea sumei împrumutate la scadenţă, cu
plata periodică a dobânzilor .......................................................................................... 18
1.3.2 Amortizarea împrumutului prin rambursarea periodică a unei cote constante
din împrumut, cu plata periodică a dobânzilor pentru suma rămasă nerambursată
.......................................................................................................................................... 18
1.3.3 Amortizarea împrumutului prin plata periodică a unei rate constante, rată ce
acoperă o anumită cotă parte din împrumut, cu plata periodică a dobânzilor pentru
suma rămasă nerambursată .......................................................................................... 20
CAPITOLUL II MATEMATICI ACTUARIALE ........... 35

2.1 PROBABILITĂŢI DE VIAŢĂ ŞI DECES ........................................ 36
2.2 PLĂŢI VIAGERE ................................................................................ 39
2.2.1 Plata viageră unică ................................................................................................ 39
2.2.2 Anuităţi viagere constante posticipate................................................................. 40
2.2.3 Anuităţi viagere constante anticipate .................................................................. 41
2.3 PLĂŢI ÎN CAZ DE DECES ................................................................ 41
2.3.1 Plata unică în caz de deces .................................................................................... 41
2.3.2 Anuitate de deces constantă ................................................................................. 42
2.4 ASIGURĂRI DE PERSOANE ............................................................ 45
2.4.1 Asigurarea de viaţă ............................................................................................... 45
2.4.2 Asigurarea de pensii viagere ................................................................................ 47
2.4.3 Asigurarea de deces ............................................................................................... 49
2.4.4 Asigurarea mixtă ................................................................................................... 52
CAPITOLUL III TEORIA GRAFURILOR .................... 56

3.1 NOŢIUNI FUNDAMENTALE ........................................................... 56
3.2 DRUMURI ÎN GRAF ........................................................................... 62
3.3 MATRICI ATAŞATE GRAFURILOR .............................................. 68
3.4 PROCEDEE DE CALCUL ÎN GRAFURI ........................................ 73
3.4.1 Determinarea lungimii unui drum....................................................................... 73
1
3.5 DETERMINAREA DRUMURILOR ŞI CIRCUITELOR
HAMILTONIENE ......................................................................................... 76
3.5.1 Algoritmul de determinare a drumurilor şi circuitelor hamiltoniene .............. 76
3.6 DETERMINAREA DRUMURILOR DE LUNGIME OPTIMĂ
ÎNTR-UN GRAF ORIENTAT...................................................................... 80
3.6.1 Algoritmul lui Bellman-Kalaba de determinare a drumurilor de lungime
optimă (minimă şi maximă) într-un graf orientat ....................................................... 80
3.7 EXEMPLE ŞI EXERCIŢII REZOLVATE ....................................... 85
CAPITOLUL IV TEORIA STOCURILOR ................... 104

4.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE ............................................................ 104
4.2 MODELE DE GESTIUNE A STOCURILOR ................................ 106
4.2.1 Modelul cu perioadă fixă, cerere constantă, fără ruptură (Modelul Wilson-
Within)........................................................................................................................... 106
4.2.2 Modelul cu perioadă fixă, cerere constantă, cu ruptură ................................. 109
4.2.3 Extensii ale modelului cu perioade fixe şi cerere constantă ............................ 112
2
CAPITOLUL I
MATEMATICI FINANCIARE
1.1 DOBÂNDA SIMPLĂ
Se consideră că se împrumută (sau se depune spre fructificare) o sumă de

bani s numită sumă iniţială pe o perioadă de timp t . Presupunem că unitatea de
măsură a timpului este anul.
Dobânda D ce se cuvine pentru suma împrumutată (sau depusă spre
fructificare) va fi:
D = s i t
unde i – reprezintă dobânda unitară anuală.
1.1.1 Observaţie
Pentru s = 1 u.m. şi t = 1 an  D = i
1.1.2 Observaţie
În practica bancară în locul dobânzii unitare anuale se foloseşte procentul
ce se cuvine pentru 100 u.m. pe timp de 1 an.
p = 100  i%
p  s t
D=
100
1.1.3 Dobânzi unitare echivalente
3
În cazul în care unitatea de măsură a timpului nu este anul ci o fracţiune
de an, anul se va împărţi în k -subperioade (fracţiuni de timp), unde k  N , k  1.
1.1.4 Observaţie
k = 2 , unitatea de măsură este semestrul;
k = 4 , unitatea de măsură este trimestrul;
k = 12 , unitatea de măsură este luna;
k = 360 , unitatea de măsură este ziua.
În cele ce urmează vom nota prin t k – unitatea de timp la care ne referim
tk = k  t
1.1.5 Observaţie
Dacă t = 3 ani şi k = 4 (trimestre)  t 4 = 4  3 = 12 (trimestre )
Notăm prin ik – dobânda unitară corespunzătoare subperioadei alese
i
 ik =
k
i
D = ik  s  t k =  s  k  t = s  i  t
k
1.1.6 Observaţie
i şi ik se numesc dobânzi unitare echivalente deoarece produc aceiaşi
dobândă D pentru aceiaşi sumă s , pentru aceiaşi perioadă de timp, măsurată în

ani – t sau în fracţiuni de an – t k
1.1.7 Exerciţiu
Să se calculeze dobânda sumei de 15.000 unităţi monetare (u.m.) cu
procentul de 6%, pe timp de 1 an, 250 zile, respectiv o lună.
Rezolvare:
4
s = 15.000 u.m.
p = 6%
a) t = 1 an
s  p  t 15.000  6
D= = = 900 u.m.
100 100
b) t 360 = 250 zile
s  p  t s  p  t k s  p  t 360 6  15 .000  250
D= = = = = 625 u.m.
100 100  k 100  360 100  360
c) t12 = 1 lună
s  p  t s  p  t k s  p  t12 6  15 .000  1
D= = = = = 75 u.m.
100 100  k 100  12 100  12
1.1.8 Variaţia sumei în timp

Dacă la suma s se adaugă dobânda D , se obţine suma finală S
S =s+D
 S = s + s  i  t = s  (1 + i  t ) - pentru t exprimat în ani
S
s=
1+ i t
1.1.9 Definiţie
i) Se numeşte factor de fructificare numărul u =1 + i
1 1
ii) Se numeşte factor de actualizare numărul v = = = u −1
1+ i u
1.1.10 Exerciţiu
La exerciţiul 1.1.7 să se calculeze suma finală pentru toate cele 3 cazuri,
în 2 moduri.
a) S = s + D = 15.000 + 900 = 15.900 u.m.
sau S = s  (1 + i  t ) = 15.000  (1 + 0,06) = 15.000 1,06 = 15.900 u.m.
5
p 6
unde i = = = 0,06
100 100
b) S = s + D = 15.000 + 625 = 15.625 u.m.
sau
 t   6 250   5  125
S = s  1 + i  k  = 15 .000  1 +   = 15 .000  1 +  = 15 .000  = 15 .625 u.m.
 k  100 360   120  120
c) S = s + D = 15.000 + 75 = 15.075 u.m.

 t   6 1
S = s  1 + i  k  = 15 .000  1 +   = 15 .075 u.m.
 k  100 12 
1.1.11 Principiul de echivalenţă

Există situaţii în care un sistem de împrumuturi se schimbă cu un alt
sistem de împrumuturi. Această schimbare este posibilă numai în măsura în care
cele două sisteme de împrumuturi sunt echivalente.
Echivalenţa se bazează pe principiul echilibrului financiar: două
sisteme sunt echivalente dacă şi numai dacă suma valorilor actuale, ale valorilor
nominale de la primul sistem este egală cu suma valorilor actuale, ale valorilor
nominale de la al doilea sistem.
Presupunem că primul sistem este format din m – împrumuturi, iar cel de
al doilea, din n – împrumuturi, la care valorile nominale sunt sume finale
(S k , pk , t k ), k = 1, m – primul sistem de împrumuturi
(S k , pk , t k ), k = 1, n – al doilea sistem de împrumuturi
Spunem că cele două sisteme sunt echivalente şi scriem:
(S k , pk , t k ), k = 1, m  (S k , pk , t k ), k = 1, n
m n m
S k n
Sk
  s k =  s k   =
k =1 k =1 k =1 1 + i k  t k k =1 1 + i k  t k
Analog, spunem că sistemele la care valorile nominale sunt sume iniţiale

sunt echivalente şi scriem:
6
(sk , pk , t k ), k = 1, m  (sk , pk , t k ), k = 1, n
m n m n
  S k =  S k   s k  (1 + ik  t k ) =  s k  (1 + ik  t k )
k =1 k =1 k =1 k =1
1.1.12 Observaţie
i) Pentru m = n =1 avem echivalenţa a două împrumuturi
(S , p, t )  (S , p, t ) care se exprimă prin relaţia
S S
s = s  = , respectiv
1 + i  t  1 + i  t
(s, p, t )  (s, p, t ), dacă S  = S  s  (1 + i   t ) = s  (1 + i  t )
ii) Pentru m = 1 şi n  N , n  1 , avem echivalenţa unui împrumut cu un

sistem de împrumuturi:
n
S n
Sk
(S , p, t )  (S k , pk , t k ), k = 1, n  s  =  sk  =
k =1 1 + i   t  k =1 1 + ik  t k
respectiv,
(s, p, t )  (S k , pk , t k ), k = 1, n, n  1 
n n
S  =  S k  s   (1 + i   t ) =  s k  (1 + ik  t k )
k =1 k =1
1.1.13 Exerciţiu
Un împrumut de 1.500 lei, cu procentul de 40%, scadent peste 20 zile se
înlocuieşte cu alt împrumut de 2.400 lei cu procentul de 35%. Care este scadenţa
noului împrumut?
Rezolvare:
Deoarece împrumuturile sunt scadente peste câteva zile, rezultă că
valorile lor sunt sume finale.
Prin urmare, vom avea echivalenţa:
(S , p, t )  (S , p, t )  s = s
7
S S
Adică, vom avea: =
1 + i  t 1 + i  t 
Din datele problemei ştim că: S = 1.500 lei
t 360 20 1
t 360 = 20 zile  t = = =
360 360 18
( 20
p 40 2
i= = =
100 100 5
S  = 2.400 lei
p
(5
35 7
i = = =
100 100 20
t  - scadenţa noului împrumut
1.500 2.400 1.500 2.400

 =  = : 100
2 1 7 46 20 + 7  t 
1+  1+  t
5 18 20 45 20
15  45 24  20 24  20  46
 =  7  t  + 20 =
46 7  t  + 20 15  45
24  20  46
 7  t = − 20
15  45
 t   1,815873 ani  t 360
  1,815873  360  653 ,7 zile  654 zile
1.1.14 Definiţie
i) Se numeşte volum mediu al sumelor S k suma S determinată pe baza
echivalenţei:
(S , pk , t k ), k = 1, n  (S k , pk , t k ), k = 1, n
ii) Se numeşte procent mediu al procentelor p k procentul p determinat
pe baza echivalenţei:
(S k , p, t k ), k = 1, n  (S k , pk , t k ), k = 1, n
iii) Se numeşte scadenţă comună al datelor de timp t k momentul de
timp t determinat pe baza echivalenţei:
(S k , pk , t ), k = 1, n  (S k , pk , t k ), k = 1, n
8
iv) Se numeşte scadenţă mijlocie, momentul de timp t care se obţine
din echivalenţa:
 n 
  S k , p k , t , k = 1, n  (S k , p, t k ), k = 1, n, unde p – procentul mediu al
 k =1 
procentelor p k
1.1.15 Exerciţiu
Să se calculeze volumul mediu al sumelor, procentul mediu şi scadenţa
comună în cazul următoarelor sume care se depun spre fructificare:
15 u.m. cu procentul de 12 % pe timp de 120 zile
Rezolvare:
Din moment ce sumele se depun spre fructificare, rezultă că
împrumuturile sunt date prin sume iniţiale (adică sumele care se dau sunt sume
iniţiale!).
s1 = 15 u.m. p1 = 12% t1360 = 120 zile
s 2 = 50 u.m. p 2 = 15% t 2360 = 180 zile
s3 = 40 u.m. p3 = 20% t 3360 = 60 zile
Deoarece perioadele de timp sunt sub un an, se aplică operaţiunea de dobândă

simplă.
a) Volumul mediu al sumelor se determină din echivalenţa:
(sk , pk , t k ), k = 1,3  (s, pk , t k ), k = 1,3 , adică:
(s1 , p1 , t1 ), (s2 , p2 , t 2 ), (s3 , p3 , t3 )  (s, p1 , t1 ), (s, p2 , t 2 ), (s, p3 , t3 )
3 3 3 3
  S k =  S k   sk  (1 + ik  t k ) = s  (1 + ik  t k )
k =1 k =1 k =1 k =1
 s1  (1 + i1  t1 ) + s2  (1 + i2  t 2 ) + s3  (1 + i3  t3 ) = s  (1 + i1  t1 ) + s  (1 + i2  t 2 ) + s  (1 + i3  t3 )
9
Timpul se dă în zile, trebuie să-l transformăm în ani. Vom avea:
(4 (120
p1 12 3 t1360 120 1
i1 = = = t1 = = =
100 100 25 360 360 3
(5
p2 15 3 t 2360 180 (180 1
i2 = = = t2 = = =
100 100 20 360 360 2
( 20 ( 60
p3 20 1 t 3360 60 1
i3 = = = t3 = = =
100 100 5 360 360 6
Înlocuind valorile de mai sus se obţine:

 3 1  3 1  1 1  3 1  3 1  1 1
15  1 +   + 50  1 +   + 40  1 +   = s  1 +   + s  1 +   + s  1 +  
 25 3   20 2   5 6  25 3   20 2   5 6
 1   3   1   1   3   3 
 15  1 +  + 50  1 +  + 40  1 +  = s  1 +  + 1 +  + 1 + 
 25   40   30   25   40   40 
26 43 31  24) 26 15) 43 20) 31 

 15  + 50  + 40  = s   + + 

25 40 30  25 40 30 
625 + 645 + 620

12) 15) 20)
78 215 124
 + + = s
5 4 3 600
936 + 3225 + 2480 1890
 = s
60 600
6641 189 6641 60 6641
 = s s=  s=  35,14 u.m.
60 60 60 189 189
b) Procentul mediu se determină din echivalenţa:

(sk , pk , t k ), k = 1,3  (sk , p, t k ), k = 1,3 , adică:
(s1 , p1 , t1 ), (s2 , p2 , t 2 ), (s3 , p3 , t3 )  (s1 , p, t1 ), (s2 , p, t 2 ), (s3 , p, t3 )
3 3 3 3
  S k =  S k   sk  (1 + ik  t k ) = sk  (1 + i  t k )
k =1 k =1 k =1 k =1
 s1  (1 + i1  t1 ) + s2  (1 + i2  t 2 ) + s3  (1 + i3  t3 ) = s1  (1 + i  t1 ) + s2  (1 + i  t 2 ) + s3  (1 + i  t 3 )
Înlocuind datele în ecuaţie, vom obţine:

 3 1  3 1  1 1  1   1   1 
15  1 +   + 50  1 +   + 40  1 +   = 15  1 +  i  + 50  1 +  i  + 40  1 +  i 
 25 3   20 2   5 6  3   2   6 
10
Efectuând calculele din paranteze şi reducând termenii asemenea, vom
obţine:
6641 20
= 15 + 5  i + 50 + 25  i + 40 +  i
60 3
6641  20  6641 110
 = 105 + i   30 +   = 105 + i
60  3 60 3
 6641 
 − 105   3

110
i =
6641
− 105  i=
60   i = 341  3
3 60 110 60 110
 i = 0,155  p = 15,5%
c) Scadenţa comună se determină din echivalenţa:

(sk , pk , t k ), k = 1,3  (sk , pk , t ), k = 1,3 , adică:
(s1 , p1 , t1 ), (s2 , p2 , t 2 ), (s3 , p3 , t3 )  (s1 , p1 , t ), (s2 , p2 , t ), (s3 , p 3 , t )
3 3 3 3
  S k =  S k   sk  (1 + ik  t k ) = sk  (1 + ik  t )
k =1 k =1 k =1 k =1
 s1  (1 + i1  t1 ) + s2  (1 + i2  t 2 ) + s3  (1 + i3  t3 ) = s1  (1 + i1  t ) + s2  (1 + i2  t ) + s3  (1 + i3  t )
Înlocuind datele în ecuaţie, vom obţine:

 3 1  3 1  1 1  3   3   1 
15  1 +   + 50  1 +   + 40  1 +   = 15  1 +  t  + 50  1 +  t  + 40  1 +  t 
 25 3   20 2   5 6  25   20   5 
Efectuând calculele din paranteze şi reducând termenii asemenea, vom

obţine:
4) 5) 20)
6641 45 150 40
= 15+  t + 50+  t + 40+ t
60 25 20 5

6641
= 105 +
(180 + 750 + 800 )  t
60 100
6641 1730 173 6641
 = 105 + t  t = − 105
60 100 10 60
341  10
t =  0,3285163 ani
60  173
 t 360 = 0,3285163  360 = 118 ,27 zile  119 zile
11
1.2 DOBÂNDA COMPUSĂ
Dacă perioada de timp pe care se consideră depusă suma iniţială s este

mai mare decât un an, atunci în locul dobânzii simple se foloseşte dobânda
compusă.
Dobânda compusă trebuie considerată întotdeauna când perioada de timp
pe care este depusă suma, depăşeşte unitatea de timp la care se referă procentul.
Se va aplica în cele ce urmează următoarea schemă de calcul:
Suma finală s k −1 de la sfârşitul anului k − 1 este suma iniţială pentru
începutul anului următor k , conform axei de mai jos:
s s1 s2 … sk −2 s k −1 sk … sn
0 1 2 … k −2 k −1 k … n
Deoarece pe fiecare subinterval (0, 1), (1, 2), (2, 3), ... intervalul de timp este 1
(t = 1), vom putea aplica succesiv operaţiunea de dobândă simplă:
s1 = s  (1 + i  t ) = s  (1 + i ) = s  u
s 2 = s1  (1 + i  t ) = s1  (1 + i ) = s1  u = s  u 2
Prin inducţie matematică vom obţine că:

s n = s n−1  (1 + i 1) = s n−1  u = s  u n
Dar S = s n  S = s  u n , unde:
u =1 + i – factor de fructificare;
S – suma finală;
s – suma iniţială;
n – numărul de ani,
Dar S = s + D  D = S − s = s  u n − s = s  (u n − 1)  D = s  (u n − 1) ,
unde D – dobânda
S = s  u n  s 1
1   S = n  s = S  v n , unde v = – factor de actualizare
u= +
v 
v 1 i
12
1.2.1 Exerciţiu
Se depune spre fructificare suma de 40.000 u.m. pe timp de 10 ani, cu

procentul de 5%. Să se determine suma finală şi dobânda.
Rezolvare:
Deoarece se depăşeşte perioada de 1 an, vom folosi operaţiunea de

dobândă compusă.
s = 40 .000 u.m.
n = 10 ani
p = 5%
S = s un
u = 1+ i
p 5
i= = = 0,05  u = 1,05
100 100
 S = 40 .000  1,0510  65 .155 ,78 u.m.
1.2.2 Principiul de echivalenţă în cazul dobânzii compuse
a) Dacă sumele iniţiale sunt nominalizate, atunci definim echivalenţa
(sk , pk , tk ), k = 1, m  (sk , pk , tk ), k = 1, n prin relaţia

m n m n
 S k =  S k   sk  uk k =  sk  uk k
k =1 k =1 k =1
t
k =1
t
b) Dacă sumele finale sunt nominalizate, atunci definim echivalenţa
(S k , pk , t k ), k = 1, m  (S k , pk , t k ), k = 1, n prin relaţia

m n m n
 sk =  sk   S k  vk k =  S k  vk k
k =1 k =1 k =1
t
k =1
t
13
1.2.3 Exerciţiu
Să se calculeze volumul mediu al sumelor în cazul următoarelor datorii:
10 .000 u.m. cu procentul de 4% peste 5 ani

8.000 u.m. cu procentul de 5% peste 4 ani
Din moment ce sumele sunt datorii, rezultă că se dau sumele finale:
S1 = 10.000 u.m. p1 = 4% t1 = 5 ani

S 2 = 8.000 u.m. p2 = 5% t 2 = 4 ani
S 3 = 6.000 u.m. p3 = 8% t 3 = 2 ani
(4
p1 4 1
i1 = = =
100 100 25
(5
p 5 1
i2 = 2 = =
100 100 20
(4
p 8 2
i3 = 3 = =
100 100 25
Deoarece perioada de timp este peste un an, rezultă că se aplică operaţiunea de

dobândă compusă. Volumul mediu al sumelor se determină din echivalenţa:
(Sk , pk , tk ), k = 1,3  (S , pk , tk ), k = 1,3 , adică:
(S1 , p1 , t1 ), (S 2 , p2 , t 2 ), (S3 , p3 , t3 )  (S , p1 , t1 ), (S , p2 , t 2 ), (S , p3 , t3 )
3 3 m n
  sk' =  sk   S k  vk k =  S  vk k
t t
k =1 k =1 k =1 k =1
 S1  v1 1 + S 2  v2 2 + S3  v3 3 = S  v1 1 + S  v2 2 + S  v3 3
t t t t t t
t t
(
 S1  v1 1 + S 2  v2 2 + S3  v3 3 = S  v1 1 + v2 2 + v3 3
t t t t
)
1 1 1 1 25
v1 = = = = =
u1 1 + i1 1 26 26
25)
1+
25 25
1 1 1 1 20
v2 = = = = =
u 2 1 + i2 1 21 21
20)
1+
20 20
14
1 1 1 1 25
v3 = = = = =
u3 1 + i3 2 27 27
25)
1+
25 25
 25 
5
 20 
4
 25 
2
 189) 25 234) 20 182) 25 
 10 .000    + 8.000    + 6.000    = S   + + 
 26   21   27   26 21 27 
9.765 .625 160 .000 625 4.725 + 4.680 + 4.550

 10 .000  + 8.000  + 6.000  =S
11.881 .376 194 .481 729 4.914
13 .955
 8.219 ,27 + 6.581,62 + 5.144 ,03 = S   19 .944 ,92 = S  2,83984533
4.914
19 .944 ,92
S=  7.023 ,24 u.m.
2,83984533
1.2.4 Temă de casă
1. Să se calculeze dobânda sumei de 30.000 unităţi monetare (u.m.) cu procentul

de 9%, pe timp de 1 an, 120 zile, respectiv 3 luni.
Determinaţi apoi şi suma finală în două moduri.
2. Împrumutul de 50.000 u.m. cu procentul de 8%, scadent peste 3 zile, se

înlocuieşte cu un alt împrumut de 60.000 u.m. cu procentul de 6%.
Care este scadenţa noului împrumut?
3. Împrumutul de 30.000 u.m. cu procentul de 9%, scadent peste 20 zile, se

înlocuieşte cu un alt împrumut de 45.000 u.m. cu procentul de 8%.
Care este scadenţa noului împrumut?
4. Să se calculeze volumul mediu al sumelor, procentul mediu şi scadenţa

100 u.m. cu procentul de 10% pe timp de 240 zile
15

7. Se depune spre fructificare suma de 32.000 u.m. pe timp de 8 ani, cu

procentul de 4%. Să se determine suma finală şi dobânda.
8. Să se calculeze volumul mediu al sumelor în cazul următoarelor datorii:

700 u.m. cu procentul de 9% peste 5 ani


6.100 u.m. cu procentul de 10 % peste 2 ani
16
1.3 AMORTIZAREA ÎMPUMUTURILOR. PLANURI DE
AMORTIZARE
Indiferent de modalitatea de rambursare (restituire) a împrumuturilor,

debitorul este obligat să plătească o anumită dobândă pentru utilizarea
mijloacelor băneşti puse la dispoziţia sa.
Dintre modalităţile de rambursare prezintă interes deosebit cele care se fac
eşalonat, în mai multe rate, care pot fi constante sau variabile (în progresie
aritmetică sau geometrică, etc.)
În principiu, orice plan de rambursare conţine următorul cap de tabel:

k Rk Dk Qk rk
unde:
k – reprezintă numărul perioadei (numărul ratei);
Rk – reprezintă suma rămasă nerambursată la începutul perioadei k ;
Dk – reprezintă dobânda plătită la sfârşitul (începutul) perioadei k pentru
folosirea sumei Rk în perioada considerată;

Q k – reprezintă cota prin care se amortizează împrumutul la sfârşitul
(începutul) perioadei k ;
rk – reprezintă rata care se plăteşte la sfârşitul (începutul) perioadei k .
Fie p - procentul, iar i - dobânda anuală

În orice plan de rambursare avem următoarele relaţii:
R1 = s
Rk +1 = Rk − Qk
Dk = Rk  i ,
rk = Qk + Dk
unde k = 1, n
Rn +1 = 0 - la începutul perioadei n + 1 nu a mai rămas niciun împrumut
nerambursat.
17
1.3.1 Amortizarea împrumutului prin achitarea sumei împrumutate
la scadenţă, cu plata periodică a dobânzilor
În acest caz se plăteşte periodic numai dobânda, iar suma împrumutată se
lichidează la scadenţă, adică la sfârşitul ultimei perioade.
Această formă de împrumut poate fi concepută ca n – împrumuturi anuale
repetate.
Avem:
Q1 = Q2 = ... = Qn−1 = 0
Qn = s
R1 = R2 = ... = Rn−1 = Rn = s
D1 = D2 = ... = Dn−1 = Dn = s  i
r1 = r2 = ... = rn −1 = s  i
rn = s + s  i = s  u
R1 = s D1 = s  i Q1 = 0 r1 = s  i
R2 = s D2 = s  i Q2 = 0 r2 = s  i
... ... ... ...
Rn −1 = s Dn −1 = s  i Qn −1 = 0 rn −1 = s  i
Rn = s Dn = s  i Qn = s rn = s  u
Modelul prezentat poartă denumirea în Matematica financiară de „Model

2D”, iar în practica bancară, acesta este cunoscut sub denumirea de „linie de
credit” sau „descoperire de card”.
1.3.2 Amortizarea împrumutului prin rambursarea periodică a unei

cote constante din împrumut, cu plata periodică a dobânzilor pentru suma
rămasă nerambursată
În această situaţie cota prin care se amortiză împrumutul este constantă pe
întreaga perioadă.
Prin urmare vom avea:
18
s
Q1 = Q2 = ... = Qn = Q = const. =
n
Referitor la suma rămasă nerambursată vom avea:
R1 = s
R2 = R1 − Q
R3 = R2 − Q
....................
Rk +1 = Rk − Q
___________
R1 + R2 + R3 + ... + Rk + Rk +1 = s + R1 + R2 + R3 + ... + Rk − k  Q
Relaţia de mai sus s-a obţinut adunând membru cu membru cele k + 1

relaţii.
Reducând termenii asemenea din relaţia de mai sus, vom obţine:
Rk +1 = s − k  Q, unde k = 1, n
Prin urmare relaţia are loc şi pentru Rk = s − (k − 1)  Q
Referitor la dobânzi, vom avea:
Dk = Rk  i = s − (k − 1)  Q  i = s  i − (k − 1)  i  Q
Prin urmare, rata care se plăteşte periodic va fi:
+ s  i − (k − 1)  i  Q
s
rk = Qk + Dk =
n
Astfel, vom avea:
R1 = s = n  Q D1 = R1  i = n  Q  i Q1 = Q r1 = Q  (n  i + 1)
R2 = (n − 1)  Q D2 = (n − 1)  Q  i Q2 = Q r2 = Q  (n − 1)  i + 1
... ... ... ...
Rn −1 = 2  Q Dn −1 = 2  Q  i Qn −1 = Q rn −1 = Q2  i + 1
Rn = Q Dn = Q  i Qn = Q rn = Q  i + 1 = Q  u

3D”, iar în practica bancară, acesta este cunoscut sub denumirea de „grafic de
19
rambursare cu rate descrescătoare”, prima rată fiind cea mai mare, iar ultima
rată fiind cea mai mică.
1.3.2.1 Proprietăţi ale modelului 3D

i) Suma rămasă nerambursată R k scade în progresie aritmetică cu raţia
Q;
ii) Dobânda Dk şi rata rk scad în progresie aritmetică cu raţia Q  i
Demonstraţie:
i) Rk +1 = Rk − Qk = Rk − Q
Rk − Rk +1 = Rk − (Rk − Q ) = Rk − Rk + Q = Q
Deoarece diferenţa a doi termeni consecutivi este constantă Q = const. ,

rezultă că şirul R k este o progresie aritmetică descrescătoare de raţie Q .
ii) Procedând analog pentru şirul dobânzilor şi al ratelor, vom avea:
Dk − Dk +1 = Rk  i − Rk +1  i = Rk  i − (Rk − Q )  i = Rk  i − Rk  i + Q  i = Q  i = const.
rk − rk +1 = Qk + Dk − Qk +1 − Dk +1 = Q + Dk − Q − Dk +1 = Dk − Dk +1 = Q  i = const.
Prin urmare, şirul dobânzilor şi şirul ratelor sunt progresii matematice

descrescătoare de raţie Q  i .
1.3.3 Amortizarea împrumutului prin plata periodică a unei rate

constante, rată ce acoperă o anumită cotă parte din împrumut, cu plata
periodică a dobânzilor pentru suma rămasă nerambursată
În acest caz rata care se plăteşte este constantă pe întreaga perioadă.
s i
r1 = r2 = ... = rn = r = const. =
1− vn
unde i – dobânda unitară „pe o perioadă” (la care se referă rata) şi nu pe an!
20
1 1
iar v = = - este factorul de actualizare „pe o perioadă” (la care se referă
u 1+ i
rata) şi nu pe an!

4D”, iar în practica bancară, acesta este cunoscut sub denumirea de „grafic de
rambursare cu rate total egale”.
1.3.3.1 Proprietate a modelului 4D

i) Cota Q k creşte în progresie geometrică cu raţia u ;
Demonstraţie:
i) Rata fiind constantă, vom avea:
rk = rk +1  Qk + Dk = Qk +1 + Dk +1
 Qk − Qk +1 = Dk +1 − Dk ()
Dar
Dk +1 = Rk +1  i
Dk = Rk  i
Dacă înlocuim pe Dk +1 şi Dk de mai sus în relaţia () , vom obţine:
 Qk − Qk +1 = Rk +1  i − Rk  i
 Qk − Qk +1 = (Rk +1 − Rk )  i
Dar Rk +1 = Rk − Qk  Rk +1 − Rk = −Qk
 Qk − Qk +1 = −i  Qk  Qk + iQk = Qk +1  Qk  (1 + i ) = Qk +1
Dar, 1 + i = u  Qk  u = Qk +1  Qk +1 = Qk  u
Se observă că doi termeni consecutivi se obţin unul din altul prin înmulţirea cu o
constantă supraunitară şi prin urmare rezultă că şirul cotelor prin care se
amortizează împrumutul este o progresie geometrică crescătoare de raţie u .
21
1.3.4 Exerciţii
1.3.4.1 Să se întocmească planul de rambursare a unui credit de 30.000
u.m. împrumutat unei societăţi comerciale pe timp de 4 ani, cu
procentul de 9% prin plata anuală a dobânzii şi achitarea
creditului împrumutat la scadenţă.
Rezolvare:
Se observă că este vorba de un model 2D.
R1 = s = 30.000 , n = 4 ani , k = 1, 4
p 9
i= =
100 100
Q1 = Q2 = Q3 = 0
Q4 = s = 30.000
 r1 = D1 + Q1 = 2.700 + 0 = 2.700
R2 = R1 − Q1 = 30.000 − 0 = 30.000
R3 = R2 − Q2 = 30 .000 − 0 = 30 .000
R4 = R3 − Q3 = 30 .000 − 0 = 30 .000
9
D1 = R1  i = s  i = 30 .000  = 2.700
100
9
D2 = R2  i = 30 .000  = 2.700
100
9
D3 = R3  i = 30.000  = 2.700
100
9
D4 = R4  i = 30 .000  = 2.700
100
r1 = D1 + Q1 = 2.700 + 0 = 2.700
r2 = D2 + Q2 = 2.700 + 0 = 2.700
22
r3 = D3 + Q3 = 2.700 + 0 = 2.700
r4 = D4 + Q4 = 2.700 + 30.000 = 32.700
Introducând datele în tabel, vom avea:

k Rk Dk Qk rk
1 30.000 2.700 0 2.700
2 30.000 2.700 0 2.700
3 30.000 2.700 0 2.700
4 30.000 2.700 30.000 32.700
Total - 10.800 30.000 40.800
1.3.4.2 Să se întocmească planul de rambursare a unui credit de 48.000

u.m. împrumutat unei societăţi comerciale pe timp de 3 ani, cu
procentul anual de 6% prin plata trimestrială a dobânzii şi
achitarea creditului împrumutat la scadenţă.
Rezolvare:
Se observă că este vorba de un model 2D. Vom avea 12 rate n = 3  4 = 12

(trimestre).
R1 = R2 = ... = R12 = 48.000
Q1 = Q2 = ... = Q11 = 0 , Q12 = s = 48.000
p 6
i= =
100 100
6
i 6 1 3
itrimestru = = 100 =  =
4 4 100 4 200
Deoarece plata se face trimestrial, în planul de rambursare se foloseşte

dobânda unitară pe trimestru şi nu pe an!
23
Prin urmare, vom avea:
3
D1 = R1  itrimestru = 48 .000  = 720
200
D1 = D2 = ... = D12 = 720
r1 = Q1 + D1 = 0 + 240 = 720
r = r2 = ...r11 = 720 , r12 = Q12 + D12 = 48.000 + 720 = 48.720
Introducând datele în tabel, vom avea:

k Rk Dk Qk rk
1 48.000 720 0 720
2 48.000 720 0 720
3 48.000 720 0 720
4 48.000 720 0 720
5 48.000 720 0 720
6 48.000 720 0 720
7 48.000 720 0 720
8 48.000 720 0 720
9 48.000 720 0 720
10 48.000 720 0 720
11 48.000 720 0 720
12 48.000 720 48.000 48.720
Total - 8.640 48.000 56.640
1.3.4.3 Să se întocmească planul de rambursare a unui împrumut de

12.000 lei pe timp de 1 an, cu procentul anual de 12% prin plata
lunară a unei cote constante din împrumut şi cu plata dobânzii
pentru suma rămasă nerambursată..
Rezolvare:
Deoarece cota este constantă, se foloseşte modelul 3D.
Mai întâi se va completa în tabel coloana Q k
24
Având în vedere că într-un an avem 12 luni, iar cota este constantă, vom
avea:
s 12.000
Q1 = Q2 = ... = Q12 = = = 1.000
n 12
Vom determina mai apoi coloana R k
R1 = s = 12 .000
R2 = R1 − Q1 = 12 .000 − 1.000 = 11 .000
R3 = R2 − Q2 = 11 .000 − 1.000 = 10 .000
...
R12 = R11 − Q11 = 2.000 − 1.000 = 1.000
Urmează să determinăm coloana Dk
12
p = 12 %  i =
100
Având în vedere că ratele se plătesc lunar, avem nevoie de dobânda

unitară pe lună!
12
i 100 12 1 1
iluna = = =  =
12 12 100 12 100
Prin urmare,
1
D1 = R1  iluna = 12 .000  = 120
100
1
D2 = R2  iluna = 11 .000  = 110
100
1
D3 = R3  iluna = 10.000  = 100
100
…....
1
D12 = R12  iluna = 1.000  = 10
100
La sfârşit, se determină coloana ratelor rk
25
r1 = Q1 + D1 = 1.000 + 120 = 1.120
r2 = Q2 + D2 = 1.000 + 110 = 1.110
r3 = Q3 + D3 = 1.000 + 100 = 1.100
……
r12 = Q12 + D12 = 1.000 + 10 = 1.010
k Rk Dk Qk rk
1 12.000 120 1.000 1.120
2 11.000 110 1.000 1.110
3 10.000 100 1.000 1.100
4 9.000 90 1.000 1.090
5 8.000 80 1.000 1.080
6 7.000 70 1.000 1.070
7 6.000 60 1.000 1.060
8 5.000 50 1.000 1.050
9 4.000 40 1.000 1.040
10 3.000 30 1.000 1.030
11 2.000 20 1.000 1.020
12 1.000 10 1.000 1.010
Total - 780 12.000 12.780
Observaţie!
Tabelul putea fi completat şi ţinând seama de Proprietăţile 1.3.2.1
Astfel, conform primei proprietăţi i), suma rămasă nerambursată scade în

s 12 .000
progresie matematică cu raţia Q = = = 1.000 .
n 12
Prin urmare, în coloana R k fiecare termen se obţine din precedentul prin

scăderea valorii 1.000.
Conform proprietăţii ii), dobânda şi rata scad în progresie aritmetică cu

raţia Q  iluna .
26
Prin urmare, atât în coloana Dk cât şi în rk fiecare termen se obţine din
1
precedentul prin scăderea valorii Q  iluna = 1.000  = 10
100

54.000 lei pe o perioadă de 4 ani, cu procentul anual de 9% prin
plata semestrială a unei cote constante din împrumut şi cu plata
dobânzii pentru suma rămasă nerambursată.
Rezolvare:
Deoarece cota este constantă, se foloseşte modelul 3D.
Mai întâi se va completa în tabel coloana Q k
Având în vedere că într-un an avem 2 semestre, iar cota este constantă, în

cei 4 ani vom avea n = 4  2 = 8 rate (semestre), prin urmare:
s 54 .000
Q1 = Q2 = ... = Q8 = = = 6.750
n 8
Sumele rămase nerambursate se vor calcula astfel:
R1 = s = 54.000
R2 = R1 − Q1 = 54.000 − 6.750 = 47.250
R3 = R2 − Q2 = 47 .250 − 6.750 = 40 .500
R4 = R3 − Q3 = 40 .500 − 6.750 = 33 .750
R5 = R4 − Q4 = 33 .750 − 6.750 = 27 .000
R6 = R5 − Q5 = 27 .000 − 6.750 = 20 .250
R7 = R6 − Q6 = 20 .250 − 6.750 = 13 .500
R8 = R7 − Q7 = 13 .500 − 6.750 = 6.750
27
În acest moment se pot calcula dobânzile, cu observaţia că în calcule se va
folosi dobânda unitară pe semestru!
9
p 9 i 100 9 1 9
i= =  isemestru = = =  =
100 100 2 2 100 2 200
9
D1 = R1  isemestru = 54 .000  = 2.430
200
9
D2 = R2  isemestru = 47.250  = 2.126 ,25
200
9
D3 = R3  isemestru = 40.500  = 1.822 ,50
200
9
D4 = R4  isemestru = 33 .750  = 1.518 ,75
200
9
D5 = R5  isemestru = 27.000  = 1.215
200
9
D6 = R6  isemestru = 20 .250  = 911,25
200
9
D7 = R7  isemestru = 13 .500  = 607 ,50
200
9
D8 = R8  isemestru = 6.750  = 303,75
200
Ratele vor fi:
r1 = D1 + Q1 = 2.430 + 6.750 = 9.180
r2 = D2 + Q2 = 2.126,25 + 6.750 = 8.876,25
r3 = D3 + Q3 = 1.822 ,50 + 6.750 = 8.572 ,50
……
r8 = D8 + Q8 = 303 ,75 + 6.750 = 7.053 ,75
28
Astfel, planul de rambursare devine:
k Rk Dk Qk rk
1 54.000,00 2.430,00 6750,00 9.180,00
2 47.250,00 2.126,25 6750,00 8.876,25
3 40.500,00 1.822,50 6750,00 8.572,50
4 33.750,00 1.518,75 6750,00 8.268,75
5 27.000,00 1.215,00 6750,00 7.965,00
6 20.250,00 911,25 6750,00 7.661,25
7 13.500,00 607,50 6750,00 7.357,50
8 6.750,00 303,75 6750,00 7.053,75
Total - 10.935,00 54.000,00 64.935,00

50.000 lei pe o perioadă de 1 an, cu procentul anual de 6% prin
plata trimestrială a unei rate constante, rată ce acoperă o cotă
parte din împrumut şi cu plata dobânzii pentru suma rămasă
nerambursată.
Rezolvare:
Rata fiind egală, se aplică modelul 4D.
Având în vedere că rata se plăteşte trimestrial, vom avea n = 4 rate (trimestre).
6
p 6 i 100 6 1 3
i= =  itrim. = = =  =
100 100 4 4 100 4 200
1 1 1 200
vtrim = = = =
1 + itrim 3 203 203
200)
1+
200 200
3
50 .000 
s  itrim 200 = 750
r1 = r2 = r3 = r4 = const. = =
1 − vtrim
n
 200 
4
1 − 0,94218423 02867240
1−  
 203 
750
=  12.972,24
0,05781576 97132758
29
3
R1 = s = 50 .000  D1 = R1  itrim = 50 .000  = 750
200
Dar r1 = Q1 + D1  Q1 = r1 − D1 = 12.972,24 − 750 = 12.222,24
3
R2 = R1 − Q1 = 50 .000 − 12 .222 ,24 = 37 .777 ,76  D2 = R2  itrim = 37 .777 ,76   566 ,67
200
Dar r2 = Q2 + D2  Q2 = r2 − D2 = 12.972,24 − 566,67 = 12.405,58
3
R3 = R2 − Q2 = 37 .777 ,76 − 12 .405 ,58 = 25 .372 ,18  D3 = R3  itrim = 25 .372 ,18   380 ,58
200
Dar r3 = Q3 + D3  Q3 = r3 − D3 = 12.972 ,24 − 380 ,58 = 12.591,66
3
R4 = R3 − Q3 = 25 .372 ,18 − 12 .591,66 = 12 .780 ,52  D4 = R4  itrim = 12 .780 ,52   191,71
200
Dar r4 = Q4 + D4  Q4 = r4 − D4 = 12.972,24 − 191,71 = 12.780,53
Astfel, planul de rambursare devine:

k Rk Dk Qk rk
1 50.000,00 750,00 12.222,24 12.972,24
2 37.777,76 566,67 12.405,57 12.972,24
3 25.372,18 380,58 12.591,66 12.972,24
4 12.780,52 191,71 12.780,53 12.972,24
Total - 1.888,96 50.000,00 51.888,96

10.000 lei pe o perioadă de 1 an, cu procentul anual de 8% prin
plata lunară a unei rate constante, rată ce acoperă o cotă parte
din împrumut şi cu plata dobânzii pentru suma rămasă
nerambursată.
Rezolvare:
Rata fiind egală, se aplică modelul 4D.
Având în vedere că rata se plăteşte lunar, vom avea 12 rate (luni).
30
2
(4
p 8 2 i 2 1 1
i= = =  iluna = = 25 =  =
100 100 25 12 12 25 12 150
1 1 1 150
vluna = = = =
1 + iluna 1 151 151
150)
1+
150 150
1
10 .000 
s  iluna 150  66,66666666 = 66,66666666  869,88
r1 = r2 = ... = r12 = const. = =
1 − vluna
n
 150 
12
1 − 0,92336145 0,07663855
1−  
 151 
1
R1 = s = 10 .000  D1 = R1  iluna = 10 .000   66,67
150
Q1 = r1 − D1 = 869,88 − 66,67 = 803,21
Pentru calculul cotelor vom aplica de data aceasta Proprietatea 1.3.3.1 i)

prin care cota creşte în progresie geometrică cu raţia
1 151
uluna = 1 + iluna = 150)
1+ =
150 150
Qk +1 = Qk  u luna
Prin urmare, vom avea succesiv:
151
Q2 = Q1  uluna = 803,21   808 ,57
150
151
Q3 = Q2  uluna = 808 ,57   813 ,96
150
151
Q4 = Q3  uluna = 813 ,96   819 ,39
150
151
Q5 = Q4  uluna = 819 ,39   824 ,85
150
31
151
Q6 = Q5  uluna = 824 ,85   830 ,35
150
151
Q7 = Q6  uluna = 830 ,35   835 ,89
150
151
Q8 = Q7  uluna = 835 ,89   841,46
150
151
Q9 = Q8  uluna = 841,46   847 ,07
150
151
Q10 = Q9  uluna = 847 ,07   852 ,72
150
151
Q11 = Q10  uluna = 852 ,72   858 ,40
150
151
Q12 = Q11  uluna = 858 ,40   864 ,12
150
În acest moment se pot determina recursiv termenii R k
R2 = R1 − Q1 = 10.000 − 803,22 = 9.196,78
R3 = R2 − Q2 = 9.196 ,78 − 808 ,57 = 8.388 ,21
……
R12 = R11 − Q11 = 1.722,52 − 858,40 = 864,12
Dobânzile pot fi determinate din relaţia Dk = Rk  iluna
1
D2 = R2  iluna = 9.196 ,78  = 61,31
150
1
D3 = R3  iluna = 8.388 ,21  = 55,92
150
……
1
D12 = R12  iluna = 864 ,12  = 5,76
150
32
k Rk Dk Qk rk
1 10.000,00 66,67 803,21 869,88
2 9.196,78 61,31 808,57 869,88
3 8.388,21 55,92 813,96 869,88
4 7.574,25 50,49 819,39 869,88
5 6.754,86 45,03 824,85 869,88
6 5.930,01 39,53 830,35 869,88
7 5.099,65 34,00 835,89 869,88
8 4.263,77 28,43 841,46 869,88
9 3.422,31 22,82 847,07 869,88
10 2.575,24 17,17 852,72 869,88
11 1.722,52 11,48 858,40 869,88
12 864,12 5,76 864,12 869,88
Total - 438,61 10.000,00 10.438,61
1. Să se întocmească planul de rambursare a unui credit de 10.000 lei pe timp de

1 an, cu procentul anual de 3% prin plata lunară a dobânzii şi achitarea
2. Să se întocmească planul de rambursare a unui împrumut de 10.000 lei pe

timp de 1 an, cu procentul anual de 3% prin plata lunară a unei cote constante
din împrumut şi cu plata dobânzii pentru suma rămasă nerambursată.

timp de 1 an, cu procentul anual de 3% prin plata lunară a unei rate constante,
rată ce acoperă o cotă parte din împrumut şi cu plata dobânzii pentru suma
rămasă nerambursată.

1 an, cu procentul anual de 6% prin plata lunară a dobânzii şi achitarea

timp de 1 an, cu procentul anual de 6% prin plata lunară a unei cote constante
33

2 ani, cu procentul anual de 6% prin plata lunară a dobânzii şi achitarea

timp de 2 ani, cu procentul anual de 6% prin plata lunară a unei cote constante

10. Să se întocmească planul de rambursare a unui credit de 48.000 lei pe timp

de 4 ani, cu procentul anual de 9% prin plata semestrială a dobânzii şi achitarea

de 4 ani, cu procentul anual de 7% prin plata trimestrială a unei cote constante

de 3 ani, cu procentul anual de 12% prin plata trimestrială a unei rate constante,
rămasă nerambursat.
34
CAPITOLUL II
MATEMATICI ACTUARIALE
Asigurările reprezintă o formă specială de protecţie pe care societatea o

acordă membrilor săi. Ele se fundamentează pe ideea de risc, oferind un sprijin
care contracarează efectele diferitelor riscuri (pierderea veniturilor datorită
îmbolnăvirii, datorită reducerii capacităţii de muncă la vârste înaintate, datorită
şomajului). De aceea, unii autori susţin că asigurările sunt o formă de securitate
socială, iar alţii că reprezintă un sector al politicilor sociale.
Sistemul de asigurări generează, prin construcţia sa, sentimentul şi starea
de solidaritate între toţi participanţii la risc. Toţi membrii societăţii expuşi la risc
contribuie băneşte la formarea fondului de asigurări, dar beneficiază numai cei
aflaţi efectiv în nevoie.
Securitatea socială contribuie la realizarea coeziunii sociale şi la creşterea
productivităţii muncii prin menţinerea stării de sănătate a forţei de muncă, prin
asigurarea unei treceri mai puţin dificile de la viaţa activă la pensie, prin
creşterea flexibilităţii şi adaptabilităţii la schimbare a lucrătorilor.
Utilizarea asigurărilor obligatorii, ca mecanism al obţinerii diverselor
beneficii, pe baza unui larg suport normativ, a presupus, totodată, acceptarea
extinderii intervenţiei statului. Aceasta s-a manifestat prin creşterea fiscalităţii,
din care se susţin financiar beneficiile întregului sistem de asigurări.
În contextul asigurărilor sunt recunoscute ca prejudicii (riscuri) pierderea
veniturilor salariale (şomaj), pierderea capacităţii de muncă (datorită unor
accidente de muncă, bolile profesionale, vârstei înaintate) şi deteriorarea stării
de sănătate.
Aproape toate naţiunile din lume au dezvoltat programe complexe de
asigurări, care variază de la ţară la ţară, dar în ansamblu, urmăresc patru
dimensiuni comune:
35
- sunt legate de riscuri sociale, care se pot materializa în cursul vieţii
unui individ;
- sunt stabilite prin lege;
- furnizează beneficii financiare indivizilor care şi-au pierdut
veniturile datorită vârstei înaintate corelate cu scăderea capacităţii
de muncă, datorită invalidităţii, îmbolnăvirii, maternităţii, accidente
de muncă sau şomaj;
- obţinerea beneficiilor e condiţionată de contribuţie.
2.1 PROBABILITĂŢI DE VIAŢĂ ŞI DECES
Notăm prin:
p(x, y ) - probabilitatea ca o persoană în vârstă de x ani să fie în viaţă la
vârsta de y ani; y  x ;
q(x, y ) - probabilitatea ca o persoană în vârstă de x ani să nu fie în viaţă la
vârsta de y ani; y  x .
2.1.1 Observaţie
p(x, y ) + q(x, y ) = 1 - cele 2 evenimente sunt contrare.
2.1.2 Observaţie
Pentru y = x + 1  p(x, x + 1) - probabilitatea ca o persoană de x ani să fie în
viaţă şi la anul. Analog pentru q(x, x + 1) .
2.1.3 Definiţie
Funcţia de supravieţuire reprezintă valoarea medie a numărului de
persoane care ajung la vârsta de x ani, dintr-un număr de l a persoane de a ani,
a  x . Funcţia de supravieţuire se notează cu l x .
36
2.1.4 Observaţie
ly
p ( x, y ) =
lx
2.1.5 Definiţie
1 1
Viaţa medie se defineşte ca fiind ex = +   l x+n
2 l x n1
1 1
Reamintim că am definit în Capitolul I factorul de actualizare v = = .
u 1+ i
2.1.6 Definiţie
Se definesc următoarele variabile ca numere de comutaţie: Dx , N x , C x , M x

Dx = v x  l x
i)
N x =  Dn+ x = Dx + Dx+1 + Dx+ 2 + ....
ii) n 0
iii) C x = v x  v  (l x − l x+1 )
M x =  C x + n = C x + C x +1 + C x+ 2 + ...
iv) n 0
Numerele de comutaţie se determină recursiv, pe baza tabelelor de

comutaţie în funcţie de valoarea inflaţiei. Astfel vom considera procentele de
comutaţie de 5%, conform Anexei 1 prezentată la finalul lucrării.
În Anexa 1 pe coloana x este prezenta vârsta în ani, pe coloana l x este

prezentată funcţia de supravieţuire, iar pe coloanele Dx , N x , M x sunt prezentate
numerele de comutaţie.
37
2.1.7 Exerciţiu
Se consideră o persoană în vârstă de 35 ani. Folosind funcţia de
supravieţuire l x din Anexa 1, să se calculeze:
a) Probabilitatea ca persoana să fie în viaţă la 70 ani;
b) Probabilitatea ca persoana să nu fie în viaţă la 70 ani;
c) Probabilitatea ca persoana să fie în viaţă la anul;
d) Probabilitatea ca persoana să decedeze între 65 şi 75 ani.
Rezolvare:
ly
a) Se foloseşte formula p(x, y ) =
lx
l 70 54 .051
p(35,70 ) = =  0,6278 = 62,78 % (Am luat din Anexa 1, din
l35 86 .092
dreptul vârstei de 70 ani numărul de persoane rămase în viaţă, adică

54.051, iar pentru vârsta de 35 ani – 86.092 supravieţuitori.
b) q(35,70) = 1 − p(35,70) = 1 − 0,6278 = 0,3722 = 37,22%
l36 85 .877
c) p(35,36 ) = = = 0,9975 = 99,75 %
l35 86 .092
d) Fie P – probabilitatea ca persoana să decedeze între 65 şi 75 ani.

Aceasta înseamnă că persoana rămâne în viaţă între 35 şi 65 ani şi
decedează între 65 şi 75 ani.
Prin urmare, vom avea:
l  l 
 1 − p(65,75 ) = 65  1 − 75 
l 65
P = p(35,65 )  q(65,75 ) =
l35 l35  l 65 
65 .068  40 .025 
=  1 −   1 − 0,6151 = 0,3849 = 38,49 %
86 .092  65 .068 
2.1.8 Exerciţiu
Să se calculeze viaţa medie a unei persoane de 92 ani, dar a unei persoane
de 35 ani?
38
1 1
Folosim formula ex = +   l x+n
2 l x n1
+   l x+n = +  (l93 + l94 + l95 + l96 + l97 + l98 + l99 + l100 )

1 1 1 1
e92 =
2 l92 n1 2 l92
Înlocuind valorile din tabela cu numerele de comutaţie (Anexa 1), vom

obţine:
 (985 + 628 + 384 + 224 + 125 + 66 + 33 + 15 ) = 2,1543 ani  786 zile

1 1
e92 = +
2 1.487
Pentru persoana de 35 ani, vom avea:
+   l x+n = +  (l36 + l37 + ... + l96 + l97 + l98 + l99 + l100 )

1 1 1 1
e35 =
2 l35 n1 2 l35
Înlocuind valorile din tabela cu numerele de comutaţie (Anexa 1), vom obţine:
 (85 .877 + 85 .647 + 85 .399 + .... + 224 + 125 + 66 + 13 + 15 ) = 37 ,221 ani  37 ani
1 1
e35 = +
2 86092
2.2 PLĂŢI VIAGERE
O operaţiune financiară legată de asigurarea unei persoane se

caracterizează prin aspectul aleatoriu al plăţilor din partea ambelor părţi, atât din
partea asiguratorului, cât şi din partea asiguratului.
Din partea asiguratorului plata are loc numai dacă este în viaţă, iar din
partea asiguratului, numai dacă are loc evenimentul stabilit prin contractul de
asigurare.
2.2.1 Plata viageră unică

Problema care se pune este: ce valoare actuală medie are o unitate
monetară, plătită timp de n -ani unei persoane actualmente de x -ani?
(Plata nu se face dacă persoana decedează)
39
2.2.1.1 Definiţie
Se numeşte factor de actualitate viager numărul n E x = v n  p(x, x + n )
Dacă notăm prin n p x = p(x, x + n)  n E x = v n n p x

unde v este factorul de actualizare din operaţiunea de dobândă compusă
1 1
v= =
u 1+ i
v x v n+ x  l x + n Dx + n
Dar p(x, x + n ) =
l x+n l l
 n E x = v n  x+n = v n  x+n  x = =
lx lx lx v v x  lx Dx
unde D x = v x  l x , conform Definiţiei 2.1.6

Dx + n
Prin urmare, vom avea n E x =
Dx
2.2.2 Anuităţi viagere constante posticipate

În cazul anuităţilor viagere, considerăm situaţia în care ratele sunt
constante S1 = S 2 = ... = S k = S şi perioadele sunt constante.
Presupunem că perioada este de 1 an.
Dacă n1 = 0 anuitatea se numeşte posticipată;
Dacă n1 = 1 anuitatea se numeşte anticipată.
Considerăm numărul de comutaţie N x =  Dn+ x = Dx + Dx+1 + Dx+2 + ... , conform
n 0
Definiţiei 2.1.6
Dx+1 Dx+2 D + Dx+2 + ... N x
Avem a x =1 E x + 2 E x + .... = + + ... = x+1 =
Dx Dx Dx Dx
N x+1
a) a x = - anuitate viageră posticipată imediată pentru suma S = 1 u.m.
Dx
b) Dacă ratele anuităţii viagere se plătesc numai începând de la al n − lea an,

se ajunge la noţiunea de anuitate viageră constantă posticipată amânată.
Dx+n+1 Dx+n+2 D + Dx+n+2 + ... N x+n+1
n a x = n+1 E x + n+2 E x + ... = + + ... = x+n+1 =
Dx Dx Dx Dx
40
N x + n+1
 n ax = - anuitate viageră posticipată amânată
Dx
c) Dacă ratele se plătesc numai timp de n − ani, vom avea o anuitate viageră
N x+1 − N x+n+1
posticipată limitată: n ax =
Dx
2.2.3 Anuităţi viagere constante anticipate

Plata ratelor se face în acest caz cu 1 an mai devreme decât cea
posticipată.
Nx
a) anuitate viageră constantă anticipată imediată: a x =
Dx
N x+n
b) anuitate viageră anticipată amânată: n a x =
Dx
N x − N x+n
c) anuitate viageră anticipată limitată: n a x =
Dx
2.3 PLĂŢI ÎN CAZ DE DECES

Aceste plăţi au loc numai dacă persoana decedează.
2.3.1 Plata unică în caz de deces

Problema care se pune este: ce valoare actuală are o unitate monetară
plătită peste n − ani, dacă plata se face în felul următor:
a) persoana asigurată, actualmente de x − ani va deceda între vârsta de x + n
şi x + n + 1 ani, plata va avea loc;
b) persoana nu va deceda între vârsta de x + n şi x + n + 1 ani, plata nu va avea
loc.
2.3.1.1 Definiţie
Se numeşte factor de actualizare în caz de deces numărul n Dx ,
41
n Dx = v n  v n / n+1 q x unde n / n +1 q x reprezintă probabilitatea ca persoana de
x − ani să decedeze între vârsta de x + n şi x + n + 1 ani.
 l 
q x = p(x, x + n )  q(x + n, x + n + 1) =  1 − p(x + n, x + n + 1) = x + n
l x+n l
Avem: n / n +1  1 − x + n+1 
lx lx  l x+n 
l x+n (l x+n − l x+n+1 ) l x+n − l x+n+1

=  =
lx l x+n lx
l x+n − l x+n+1
 n Dx = v n  v  (*)
lx
Conform definiţiei 2.1.6 se ştie că Cx = v x  v  (l x − l x+1 )
Astfel Cx+n = v x+n  v  (l x+n − l x+n+1 ) = v x  v n  v  (l x+n − l x+n+1 ) = v x  l x n Dx = Dx n Dx ,

conform relaţiei (*) de mai sus.
C x+n
 C x + n = D x  n Dx  n D x =
Dx
Sau
(
C x = v x  v  (l x − l x +1 ) = v  v x l x −v x  l x +1 = v  ) 1
2
( )
 v  v x  l x − v x +1  l x +1 =
1
 (v  Dx − Dx+1 )
v v
 (v  Dx − Dx+1 ) = u  (v  Dx − Dx +1 )  Cx = u  (v  Dx − Dx+1 )
1
 Cx =
v
2.3.2 Anuitate de deces constantă

Problema care se pune în acest caz este: ce valoare actuală medie au mai
multe plăţi de deces (rate) de câte 1 u.m. plătibile dacă persoana decedează în
anul respectiv.
Conform definiţiei 2.1.6, se ştie că numărul de comutaţie M x avem relaţia:
M x =  C x+n = C x + C x+1 + C x+2 + ...
n 0
Mx
a) Ax = - anuitate de deces imediată;
Dx
42
b) Dacă anuitatea de deces se calculează între 2 momente x + m şi x + n
M x+m − M x+n
oarecare, vom avea m/n Ax = ;
Dx
M x − M x+n
c) Dacă m = 0 , vom avea n Ax =
Dx
2.3.3 Exerciţii rezolvate
2.3.3.1 Exerciţiu
Să se calculeze factorul de actualitate viageră 15 E 25 cu procentul de 5% (se

folosesc numerele de comutaţie din Anexa 1).
Rezolvare:
Dx + n
Ştim că n E x =
Dx
D25+15 D40 12.053,29

Vom avea: 15 E25 = = = = 0,46464999
D25 D25 25.940,58
[Din Anexa 1 am luat D40 = 12 .053 ,29 şi D25 = 25 .940 ,58 ].
2.3.3.2 Exerciţiu
Să se calculeze factorul de actualitate în caz de deces 15 D25 cu procentul
de 5% (se folosesc numerele de comutaţie din Anexa 1).

Rezolvare:
p = 5%  i = 0,05
C x+n
Ştim că n Dx =
Dx
C25+15 C40
Vom avea: 15 D25 = =
D15 D25
unde Cx = u  (v  Dx − Dx+1 )
Prin urmare, C40 = u  (v  D40 − D41 )
43
u = 1 + i = 1 + 0,05 = 1,05
u = 1,05  1,024695076
1 1
v= =  0,95238095
u 1,05
Vom avea: C40 = 1,024695076  (0,95238095 12.053,29 − 11.440 ,90 ) = 39,3726590 1

[Din Anexa 1 am luat D40 = 12 .053 ,29 , D41 = 11.440,90 şi D25 = 25 .940 ,58 ].
Prin urmare, dacă înlocuim C40 în expresia lui 15 D25 , vom obţine:
C40 39,37265901
15 D25 = =  0,00151780.
D25 25.940,58
2.3.3.3 Exerciţiu
Care este valoarea medie actuală a anuităţii viagere constante, posticipate,

respectiv anticipate în cazul unei persoane de 50 ani, care plăteşte ratele viagere
de 2.000 lei , timp de 10 ani? (se folosesc numerele de comutaţie din Anexa 1).
Rezolvare:
a) anuitate viageră posticipată
Ratele se plătesc timp de 10 ani, prin urmare vom folosi formula de la 2.2.2 c)
N x+1 − N x+n+1
n ax =
Dx
Pentru S = 1 u.m.
N 50+1 − N 50+10+1 N 51 − N 61 90.603,82 − 38.570,43
10 a50 = = = = 7,35951497
D50 D50 7.070,22
 S = 2.000  7,35951497 = 14.719,03 lei .
b) anuitate anticipată limitată la 10 ani  vom folosi formula de la 2.2.3 c)

N x − N x+n
n ax =
Dx
N 50 − N 60 97.674,03 − 42.456,09
10 a50 = = = 7,80993236
D50 7.070,22
 S = 2.000  7,80993236 = 15.619,86 lei
44
2.4 ASIGURĂRI DE PERSOANE
O operaţie financiară legată de asigurarea unei persoane se caracterizează

prin aspectul aleatoriu al plăţilor din partea ambelor părţi, atât din partea
asiguratorului, cât şi din partea asiguratului.
Din partea asiguratului, plata are loc, numai dacă acesta este în viaţă, iar
din partea asiguratorului numai dacă are loc evenimentul stabilit prin contractul
de asigurare.
În cazul asigurării de deces, plata are loc numai dacă persoana decedează.
2.4.1 Asigurarea de viaţă
Contractul de asigurare prevede că:
Asiguratul în vârstă de x ani plăteşte periodic, anticipat, o sumă P numită

primă, timp de k ani.
Asiguratorul sau societatea de asigurări, când asiguratul împlineşte vârsta

de x + n ani, plăteşte acestuia o sumă S .
Dacă asiguratul nu este în viaţă la x + n ani, atunci asiguratorul nu mai are

nicio obligaţie.
Formula de calcul a primei în cazul asigurării de viaţă:
Dx + n
P=S
N x − N x+k
unde Dx+ n , N x şi N x+ k sunt numere de comutaţie şi se vor lua din Anexa 1

(Tabela de comutaţie).
45
2.4.1.1 Observaţii
i) Dacă prima este unică (adică prima se plăteşte o singură dată, la
început)
Dx + n
k =1  P = S 
N x − N x+1
Dar N x − N x+1 =  Dn+ x −  Dn+ x+1 = Dx + Dx+1 + Dx+2 + ... − Dx+1 − Dx+2 − ... = Dx
n 0 n 0
Dx + n
Prin urmare  P = S 
Dx
ii) Dacă se fac n plăţi (plăţile se fac anual, până la finalul contractului),
Dx + n
vom avea k = n  P = S 
N x − N x+n
2.4.1.2 Exerciţiu
O persoană în vârstă de 25 ani se asigură să i se plătească peste

15 ani, dacă va fi în viaţă o sumă de 50.000 lei.
a) Care este valoarea primei unice?
b) Care este valoarea primei anuale, dacă aceasta se face în 5

plăţi?
c) Care este valoarea primei anuale plătibile până la expirarea

termenului de asigurare?
Rezolvare:
a) x = 25 ani
n = 15 ani
k = 1 - prima unică
Dx + n
Vom avea: P = S 
Dx
46
D40 12.053,29
P = 50.000  = 50.000   23.232,50 lei
D25 25.940,58
b) x = 25 ani
n = 15 ani
k = 5 ani
Dx + n
P=S
N x − N x+k
D40 12.053,29
P = 50.000  = 50.000   5.128,25 lei
N 25 − N 30 473.161,56 − 355.643,00
Ptotal = 5.128 ,25  5 = 25 .641,25 lei
c) x = 25 ani
k = n = 15 ani
Dx + n
P=S
N x − N x+n
D40 12.053,29
P = 50.000  = 50.000   2.157,84 lei
N 25 − N 40 473.161,56 − 193.870,81
Ptotal = 2.157 ,84 15 = 32 .367 ,60 lei.
2.4.2 Asigurarea de pensii viagere

Asiguratorul urmează să plătească asiguratului periodic o sumă S , de la

împlinirea vârstei de x + n ani şi până la decesul acestuia.
Dacă asiguratul decedează înaintea vârstei de x + n ani, asiguratorul nu

mai are nicio obligaţie.
47
Formula de calcul a primei de asigurare:
N x+n
P=S
N x − N x+k
unde N x+n , N x şi N x+ k sunt numere de comutaţie şi se vor lua din Anexa 1

(Tabela de comutaţie).
2.4.2.1 Observaţii
i) Dacă prima este unică (adică se plăteşte o singură dată, la început)
N x+n
k =1  P = S 
N x − N x+1
Dar N x − N x+1 = Dx
N x+n
Prin urmare  P = S 
Dx
Nx
ii) Dacă pensia se plăteşte din primul an atunci  n = 0  P = S 
Dx
N x+n
iii) Dacă k = n , adică se plătesc n prime  P = S 
N x − N x+n
2.4.2.2 Exerciţiu
O persoană în vârstă de 20 ani doreşte să primească peste 33 ani,

o pensie anuală de 20.000 lei.
b) Care este valoarea primei anuale, dacă aceasta se face în 5

plăţi?
c) Care este valoarea primei anuale plătibile până la expirarea

termenului de asigurare?
48
Rezolvare:
x = 20 ani
n = 33 ani
S = 20.000 lei
a) k = 1 - primă unică
N x+n
P=S
Dx
N 53 77.600,93
P = 20.000  = 20.000   46.474,51 lei
D20 33.395,05
b) k = 5
N x+n
Vom aplica formula P = S 
N x − N x+k
N 53 77.600,93
P = 20.000  = 20.000   10.255,36 lei
N 20 − N 25 624.498,83 − 473.161,56
c) k = n = 33
N 53 77.600,93
P=S = 20.000   2.873,86 lei
N 20 − N 53 624.498,93 − 77.600,93
Ptotal = 2.873 ,86  33 = 94 .837 ,38 lei.
2.4.3 Asigurarea de deces

49
Asiguratorul urmează să plătească unei persoane indicate de către asigurat
o sumă S , dacă acesta va deceda între vârsta de x + m ani (inclusiv) şi x + n ani
(exclusiv).
Dacă persoana nu decedează în perioada indicată, societatea de asigurare

nu mai are nicio obligaţie.
M x+m − M x+n
P=S
N x − N x+k
unde M x+m , M x+n , N x şi N x+ k sunt numere de comutaţie şi se vor lua din

Anexa 1 (Tabela de comutaţie).
2.4.3.1 Observaţii
M x+m − M x+n M − M x+n M − M x+n

k =1 P = S  = S  x+m  P = S  x+m
N x − N x+1 DX DX
ii) Dacă perioada de deces este între x şi x + n ani
 m = 0 şi avem n prime (k = n )
M x − M x+n
P=S - asiguratul plăteşte prime anuale timp de n ani, iar
N x − N x+n
dacă decedează în acest timp, persoana împuternicită primeşte suma

asigurată S
iii) Dacă prima este unică şi limita de vârstă este de x + n ani, adică
Mx
M x+n= 0  P = S  - asiguratul plăteşte o primă unică pentru a se primi
Dx
o sumă asigurată S , oricând ar surveni decesul.
50
2.4.3.2 Exerciţiu
O persoană în vârstă de 30 ani îşi asigură familia cu o sumă de

15.000 lei, care urmează să fie plătită de către instituţia de
asigurări, dacă decesul are loc în decurs de 25 ani.
b) Care este valoarea primei anuale ce urmează a fi plătită pe tot

timpul asigurării?
Rezolvare:
M x+m − M x+n
a) k = 1  P = S 
Dx
x = 30 ani
S = 15.000 lei
n = 25 ani
m=0
M x − M x+n
P=S
Dx
M 30 − M 55 3.281,88 − 2.212,27
P = 15.000  = 15.000   796,70 lei
D30 20.138,17
M x − M x+n
b) k = n = 25  se aplică formula P = S 
N x − N x+n
M 30 − M 55 3.218,88 − 2.212,27
P = 15.000  = 15.000   52,13 lei
N 30 − N 55 355.643,00 − 66.010,99
Ptotal = 52,13  25 = 1.303 ,25 lei.
51
2.4.4 Asigurarea mixtă

Asiguratul în vârstă de x ani plăteşte anual, anticipat o primă P timp de k ani.
Asiguratorul se obligă să plătească asiguratului suma S , dacă acesta este
în viaţă la vârsta de x + n ani sau să plătească persoanelor indicate, dacă el
decedează până la vârsta de x + n ani.
Dx + n + M x − M x + n
P=S
N x − N x+k
Practic se plătesc 2 prime, o primă pentru asigurarea de viaţă, cumulată cu

o altă primă pentru asigurarea de deces.
2.4.4.1 Observaţii
Dx + n + M x − M x + n D + M x − M x+n D + M x − M x+n
k =1 P = S  = S  x+n P=S x
N x − N x+1 DX DX
ii) Dacă k = n - adică să plătesc prime pe întreaga perioadă a contractului
Dx + n + M x − M x + n
P=S
N x − N x+n
2.4.4.2 Exerciţiu
O persoană în vârstă de 45 ani doreşte să primească, dacă va fi

în viaţă la vârsta de 60 de ani, suma de 50.000 lei, iar dacă
decedează înaintea împlinirii acestei vârste, familia să primească
această sumă.
b) Care este valoarea primei anuale ce urmează a fi plătită pe tot
timpul asigurării?
52
Rezolvare:
x = 45 ani
n = 60 − 45 = 15 ani (contractul de asigurare este pe 15 ani!)
S = 50.000 lei
a) k = 1 - prima unică
Dx + M x − M x + n
P=S
DX
Avem:
D60 + M 45 − M 60 3.885,66 + 2.699,55 − 1.909,97

P = 50.000  = 50.000   25.205,24 lei
D45 9.274,34
Dx + n + M x − M x + n
b) k = n = 15  P = S 
N x − N x+n
Vom avea:
D60 + M 45 −M 60 3.885,66 + 2.699,55 − 1.909,97

P = 50.000  = 50.000   2.410,40 lei
N 45 − N 60 139.436,85 − 42.456,09
Ptotal = 2.410 ,40 15 = 36 .156 ,00 lei.
2.5 Temă de casă
1. Se consideră o persoană în vârstă de 28 ani. Folosind funcţia de supravieţuire

l x din Anexa 1, să se calculeze:
e) Probabilitatea ca persoana să fie în viaţă la 75 ani;

f) Probabilitatea ca persoana să nu fie în viaţă la 75 ani;
g) Probabilitatea ca persoana să fie în viaţă la anul;
h) Probabilitatea ca persoana să decedeze între 70 şi 80 ani.
53
2. Să se calculeze viaţa medie a unei persoane de 74 ani, dar a unei persoane de
28 ani?
3. Să se calculeze factorul de actualitate viageră 25 E38 cu procentul de 5% ,
precum şi factorul de actualitate în caz de deces 25 D38 (se vor folosi numerele de
comutaţie din Anexa 1).
4. O persoană în vârstă de 32 ani se asigură să i se plătească peste 20 ani, dacă

va fi în viaţă o sumă de 80.000 lei.
b) Care este valoarea primei anuale, dacă aceasta se face în 10 plăţi?
c) Care este valoarea primei anuale plătibile până la expirarea termenului de

asigurare?
5. O persoană în vârstă de 37 ani doreşte să primească peste 28 ani, o pensie

anuală de 40.000 lei.
b) Care este valoarea primei anuale, dacă acesta se face în 15 plăţi?
c) Care este valoarea primei anuale plătibile până la expirarea termenului de

asigurare?
6. O persoană în vârstă de 42 ani îşi asigură familia cu o sumă de 32.000 lei care
urmează să fie plătită de către instituţia de asigurări dacă decesul are loc în
decurs de 20 ani.
b) Care este valoarea primei anuale, dacă aceasta se face în 12 plăţi?
c) Care este valoarea primei anuale ce urmează a fi plătită pe tot timpul

asigurării?
54
7. O persoană în vârstă de 33 ani doreşte să primească, dacă va fi în viaţă la
vârsta de 65 de ani, suma de 50.000 lei, iar dacă decedează înaintea împlinirii
acestei vârste, familia să primească această sumă.
b) Care este valoarea primei anuale ce urmează a fi plătită pe tot timpul

asigurării?
55
CAPITOLUL III
TEORIA GRAFURILOR
3.1 NOŢIUNI FUNDAMENTALE
3.1.1 Definiţie
Se numeşte graf perechea ( X , F ) , unde F : X → P( X ) , unde P( X ) -
mulţimea părţilor lui X .
Vom nota graful prin G = ( X , F ) .
Elementele lui X se vor numi vârfuri, iar perechile (xi , x j ) se vor numi
arce, unde x j  Fx .i
Vârfurile xi şi x j sunt extremităţile arcului (xi , x j ) .
3.1.2 Exemplu
Fie X = x1 , x2 , x3 , x4 , x5  şi F aplicaţia definită prin
Fx1 = x 2 , x 4 , Fx2 = x1 , x 2  , Fx3 = x4  , Fx4 =  , Fx5 =  .
Atunci G = ( X , F ) este un graf.
3.1.3 Observaţie
Reprezentarea geometrică a grafului din Exemplul 3.1.2 este următoarea:
56
x1 x2
x4
x3
x5
3.1.4 Observaţie
Având dat un graf G = ( X , F ) , se poate defini aplicaţia F −1 : X → P( X ) ,

Fx−j 1 = xi  X , x j  Fxi . 
3.1.5 Exemplu
Pentru graful din exemplul 3.1.2 vom avea:
Fx−1 1 = x2  , Fx−21 = x1 , x2 , Fx−1
3
=  , Fx−41 = x1 , x3  , Fx−1
5
=
3.1.6 Definiţie
Elementele mulţimii Fx se numesc succesorii lui xi , iar elementele
i
mulţimii lui Fx−1 se numesc predecesorii lui x j .

j
3.1.7 Definiţie
Dacă un vârf x k nu are succesori şi nici predecesori, atunci el este un vârf
izolat.
3.1.8 Exemplu
În graful din exemplul 3.1.2, x 5 este un vârf izolat.
57
3.1.9 Definiţie
Bucla este arcul în care extremitatea iniţială coincide cu extremitatea
finală (xi , xi ) .
3.1.10 Exemplu
În graful din exemplul 3.1.2, arcul (x2 , x2 ) este o buclă.
3.1.11 Definiţie
Arcele incidente sunt arcele care au o extremitate comună.
3.1.12 Exemplu
În graful din exemplul 3.1.2, arcele (x2 , x1 ) şi (x1 , x4 ) sunt incidente,
deoarece au extremitatea x1 comună.
3.1.13 Definiţie
Vârfurile adiacente sunt vârfurile legate printr-un arc.
3.1.14 Exemplu
În graful din exemplul 3.1.2, vârfurile x 3 şi x4 sunt adiacente, deoarece
sunt legate prin arcul (x3 , x4 ) .
3.1.15 Definiţie
Graful G = ( X , F ) se numeşte simetric dacă pentru orice arc (xi , x j ) , există
şi arcul (x j , xi ) .
58
3.1.16 Definiţie
Graful G = ( X , F ) se numeşte antisimetric dacă pentru orice arc (xi , x j ) , nu
există arcul (x j , xi ) .
3.1.17 Exemplu
i) Graful din exemplul 3.1.2 nu este simetric, deoarece, de exemplu,
pentru arcul (x1 , x4 ) nu există şi arcul (x4 , x1 ) ;
ii) Graful din exemplul 3.1.2 nu este nu este antisimetric, deoarece, de
exemplu, pentru arcul (x1 , x2 ) există şi arcul (x2 , x1 ) .
3.1.18 Definiţie
Graful G = ( X , F ) se numeşte asimetric dacă există cel puţin o pereche de
vârfuri xi , x j pentru care există numai unul din arcele (xi , x j ) , (x j , xi ) .
3.1.19 Exemplu
Graful din exemplul 3.1.2 este asimetric, deoarece, de exemplu, pentru
vârfurile x 3 , x4 există numai arcul (x3 , x4 ) .
3.1.20 Exemplu
Se dă următorul graf: G = ( X , F ) , unde F : X → P( X )
X = x1 , x2 , x3 , x4 , x5 
Fx1 = x 2 , x3 
Fx2 = x1 , x 4 
Fx3 = x1 , x 4 
Fx4 = x 2 , x3 , x5 
Fx5 = x4 
Să se reprezinte geometric graful şi să se precizeze natura lui.
59
x2
x1
x3
x5
x4
Graful este simetric.
3.1.21 Exemplu
X = x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 
Fx1 = x 2 
Fx2 = x3 , x6 
Fx3 = x 4 , x6 
Fx4 = x5 
Fx5 = 
Fx6 = x4 
60
x1 x2
x3 x6
x4 x5
Graful este antisimetric.
3.1.22 Exemplu
X = x1 , x2 , x3 , x4 , x5 
Fx1 = x 2 , x3 
Fx2 = x3 , x 4 
Fx3 = x 2 , x5 
Fx4 = x1 , x3 
Fx5 = 

x1 x2
x5
x3 x4
Graful este asimetric.
61
3.2 DRUMURI ÎN GRAF
3.2.1 Definiţie
Fie G = ( X , F ) un graf.
Se numeşte drum o succesiune de arce incidente două câte două, la fel
orientate, la care extremitatea finală a unui arc, coincide cu extremitatea iniţială
a arcului precedent.
3.2.2 Exemplu
În exemplul 3.1.22, drumuri pot fi, de exemplu:
d1 = x1 , x2 , x4 , x3 , x5  - drum de la vârful x1 la x 5
d 2 = x1 , x3 , x5  - alt drum de la vârful x1 la x 5
3.2.3 Definiţie
Se numeşte circuit un drum închis. Adică un drum în care extremitatea
finală a ultimului arc, coincide cu extremitatea iniţială a primului arc.
3.2.4 Exemplu
În exemplul 3.1.22, circuite pot fi, de exemplu:
c1 = x2 , x4 , x3 , x2  - circuit;
c2 = x4 , x3 , x2 , x4  - este acelaşi circuit c1 , diferă doar vârful iniţial;
c3 = x1 , x2 , x4 , x1  - alt circuit.
3.2.5 Definiţie
Se numeşte drum elementar un drum în care fiecare vârf al său este folosit
o singură dată, în caz contrar drumul se numeşte neelementar.
62
3.2.6 Exemplu
În exemplul 3.1.22:
d1 = x1 , x3 , x5  - este un drum elementar;
d 2 = x1 , x2 , x3 , x2 , x4  - este un drum neelementar, deoarece foloseşte vârful
x2 de două ori.
3.2.7 Definiţie
Se numeşte drum simplu un drum care foloseşte fiecare arc al său o
singură dată, în caz contrar drumul se numeşte compus.
3.2.8 Exemplu
În exemplul 3.1.22:
d1 = x1 , x2 , x3 , x2 , x4  - este un drum simplu;
d 2 = x1 , x2 , x4 , x1 , x2 , x3  - este un drum compus, deoarece foloseşte arcul
(x1 , x2 ) de 2 ori.
3.2.9 Definiţie
Se numeşte drum hamiltonian un drum elementar care trece prin toate
vârfurile grafului.
3.2.10 Exemplu
În exemplul 3.1.22, d1 = x1 , x2 , x4 , x3 , x5  - este un drum hamiltonian.
3.2.11 Definiţie
Se numeşte drum eulerian un drum simplu care foloseşte toate arcele
grafului.
63
3.2.12 Observaţie
Aceleaşi definiţii pot fi date şi circuitelor.
3.2.13 Exemplu
Fie graful G = (X , F ), unde F : X → P( X ) , dat prin reprezentarea
geometrică de mai jos:
x1 x2
x5 x3
x4
i) Să se determine X , F şi F −1 ;
ii) Să se dea exemple de drumuri elementare, neelementare, drumuri
simple şi compuse.
Rezolvare:
i) X = x1 , x2 , x3 , x4 , x5 
Fx1 = x2 , x3 , x5 
Fx2 = x4 
Fx3 = x2 
Fx4 = x1 , x5 
Fx5 = 
Fx−1`1` = x4 
64
Fx−21 = x1 , x3 
Fx−3 1 = x1 
Fx−41 = x2 
Fx−51 = x1 , x4 
ii) d1 = (x1 , x2 , x4 , x5 ) este un drum elementar (fiecare vârf al drumului este

folosit o singură dată);
d 2 = (x1 , x2 , x4 , x1 , x5 ) este un drum neelementar (foloseşte de două ori vârful x1 );
d1 = (x1 , x2 , x4 , x5 ) este un drum simplu (foloseşte o singură dată fiecare arc al
său);
d 3 = (x1 , x2 , x4 , x1 , x2 , x4 , x5 ) este un drum compus, deoarece foloseşte de două ori
arcul (x1 , x2 ) sau arcul (x2 , x4 ) .
3.2.14 Exemplu
x2
x3
x1
x5 x4
ii) Să se dea exemplu de drum hamiltonian şi de circuit hamiltonian.
65
Rezolvare:
i) X = x1 , x2 , x3 , x4 , x5 
Fx1 = x 2 , x5  , Fx2 = x3  , Fx3 = x1 , x 4 , Fx4 = x2  , Fx5 = x3 , x 4 
Fx−1`1` = x3 
Fx−21 = x1 , x4 
Fx−3 1 = x2 , x5 
Fx−41 = x3 , x5 
Fx−5 1 = x1
ii) d1 = (x1 , x5 , x4 , x2 , x3 ) este un drum hamiltonian (trece prin toate vârfurile

grafului);
c1 = (x1 , x5 , x4 , x2 , x3 , x1 ) este un circuit hamiltonian.
3.2.15 Exemplu
x2 x5
x6
x1
x4
x3
ii) Să se dea exemplu de drum eulerian.
66
Rezolvare:
i) X = x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 
Fx1 = x 2 
Fx2 = x4 , x5 
Fx3 = x2 
Fx4 = x3 
Fx5 = x6 
Fx6 = x4 
Fx−1`1` = 
Fx−21 = x1 , x3 
Fx−3 1 = x4 
Fx−41 = x2 , x6 
Fx−5 1 = x2 
Fx−61 = x5 
ii) d1 = (x1 , x2 , x4 , x3 , x2 , x5 , x6 , x4 ) este un drum eulerian (trece prin fiecare

arc al grafului).
3.2.16 Definiţie
Un graf neorientat este un graf în care se face abstracţie de orientare, în
acest caz avem următoarele denumiri: muchie în loc de arc, lanţ în loc de drum,
ciclu în loc de circuit.
3.2.17 Definiţie
Un graf neorientat se notează G = ( X ,U ) , unde X - mulţimea vârfurilor,
iar U - mulţimea muchiilor.
Un graf neorientat se numeşte simplu dacă nu conţine bucle şi muchii
multiple.
67
3.2.18 Definiţie
Un graf G = ( X ,U ) neorientat se numeşte conex dacă între orice pereche de
vârfuri există un lanţ.
Un graf orientat G = ( X , F ) se numeşte tare conex dacă între orice pereche
de vârfuri există un drum.
3.3 MATRICI ATAŞATE GRAFURILOR
3.3.1 Matricea de incidenţă

a) Fie G = ( X ,U ) un graf neorientat cu n - vârfuri, X = x1 , x2 , x3 , ..., xn  şi
m - muchii, U = u1 , u 2 , u3 , ..., u m .
Construim matricea S = (sij )i =1,n numită matricea de incidenţă, unde

j =1, m
elementele matriciei sunt definite astfel:

1, dacă xi este o extremitat e a muchiei u j
sij = 
0, dacă xi nu este o extremitat e a muchiei u j
b) Fie G = ( X , F ) un graf orientat cu n - vârfuri, X = x1 , x2 , x3 , ..., xn  şi F -

mulţimea de arcuri.
Construim matricea S = (sij )i =1,n numită matricea de incidenţă, unde
j =1, m
elementele matricei sunt definite astfel:

1, dacă arcul u j este incident spre exteriorul vârfului xi

sij = 0, dacă arcul u j nu este incident spre vârful xi
− 1, dacă arcul u este incident spre interiorul vârfului x
 j i
68
3.3.2 Definiţie
i) Mulţimea arcelor cu extremitatea iniţială xi se notează U x+ şi se i
numeşte mulţimea arcelor incidente spre exteriorul vârfului xi


U x+i = (xi , x j ), x j  Fxi 
ii) Mulţimea arcelor cu extremitatea finală xi se notează U x− şi se i
numeşte mulţimea arcelor incidente spre interiorul vârfului xi

iii) U x = U x+ U x− - mulţimea arcelor incidente vârfului xi
i i i
3.3.3 Exemplu
Fie graful neorientat reprezentat prin forma geometrică de mai jos.
Să se determine matricea de incidenţă.
x2
u1 u2
x1 u3
x3
u6
u5 x5
u4
u7
x4
 u1 u 2 u3 u 4 u5 u 6 u 7 
 
x1  1 0 1 1 0 0 0 
x  1 1 0 0 0 0 0
S = 2 
x3  0 1 1 0 1 1 0 
x4  0 0 0 1 1 0 1
x5  0 0 0 0 0 1 1
69
1 0 1 1 0 0 0
 
1 1 0 0 0 0 0
 S = 0 1 1 0 1 1 0  - matricea de incidenţă pentru graful neorientat.
 
0 0 0 1 1 0 1
0 1
 0 0 0 0 1
3.3.4 Exemplu
Fie graful orientat reprezentat prin forma geometrică de mai jos.
Să se determine matricea de incidenţă.
x2
u1
u2
x1 u3
x3
u6
x5
u5
u4
u7
x4
 u1 u 2 u 3 u 4 u 5 u 6 u 7 
 
x1  1 0 1 −1 0 0 0
x  −1 1 0 0 0 0 0
S = 2 
x3  0 − 1 − 1 0 − 1 1 0 
x4  0 0 0 1 1 0 − 1
x5  0 0 0 0 0 − 1 1
 1 0 1 −1 0 0 0
 
 −1 1 0 0 0 0 0
 S =  0 −1 −1 0 −1 1 0  - matricea de incidenţă pentru graful orientat
 
 0 0 0 1 1 0 − 1
 0 0 0 0 0 − 1 1
 
70
3.3.5 Matricea de adiacenţă
Fie G un graf orientat sau neorientat cu mulţimea vârfurilor
X = x1 , x2 , ..., xn .
Definim matricea de adiacenţă B = (bij )i , j =1,n , unde B - este o matrice
pătratică de ordin n , unde elementele matricei se determină astfel:

1, dacă există muchia sau arcul (xi , x j )
bij = 
0, dacă nu există muchia sau arcul (xi , x j )
3.3.6 Exemplu
Pentru graful neorientat de mai jos, să se determine matricea de adiacenţă.
x2
x3
x1
x4 x5
 x1 x2 x3 x4 x5 
 
x1  0 1 1 1 0 
x  1 0 1 0 0
B= 2 
x3  1 1 0 1 1
x4  1 0 1 0 1
x5  0 0 1 1 1
0 1 1 1 0
 
1 0 1 0 0
 B =1 1 0 1 1 - matricea de adiacenţă pentru graful neorientat.
 
1 0 1 0 1
0 1
 0 1 1
71
3.3.7 Exemplu
Pentru graful orientat de mai jos, să se determine matricea de adiacenţă.
x2 x3
x1 x5
x4
 x1 x2 x3 x4 x5 
 
x1  0 1 0 0 1
x2  0 0 1 1 0 
B=  
x3  0 0 0 0 0 
x4  1 0 1 0 1
x5  0 0 0 0 0 
0 1 0 0 1
 
0 0 1 1 0
 B = 0 0 0 0 0  - matricea de adiacenţă pentru graful orientat.
 
1 0 1 0 1
0 0 
 0 0 0
3.3.8 Observaţie
Grafurile orientate pot fi reprezentate cu ajutorul tripletelor: I , VI (I ), VF (I ) ,
unde:
I - simbolul arcului
VI (I ) - vârful iniţial al arcului I
VF (I ) - vârful final al acului I
72
3.3.9 Exemplu
Fie graful orientat de mai jos, dat prin următoarea reprezentare simbolică:
I 1 2 3 4 5 6 7
VI (I )
1 2 1 4 4 5 3
VF (I )
2 3 3 1 3 4 5
Să se reprezinte geometric graful.
Rezolvare:
x2 u2
u1
u3 x3
x1
u4 u7 u5
x4
u6
x5
3.4 PROCEDEE DE CALCUL ÎN GRAFURI
3.4.1 Determinarea lungimii unui drum

Din matricea de adiacenţă B se observă că:
a) bij - indică numărul drumurilor elementare de lungime 1 (formate dintr-
un singur arc) dintre vârfurile xi şi x j ;
b) elementul situat pe linia i şi coloana j din matricea B 2 ne va indica

numărul drumurilor elementare de lungime 2 (format din 2 arce) între toate
perechile de vârfuri ale grafului;
c) elementele de pe linia i şi coloana j din matricea B p ne indică numărul
drumurilor elementare de lungime p (format din p arce), p  N * între toate
perechile de vârfuri ale grafului.
73
3.4.2 Exemplu
Să determine numărul drumurilor elementare de lungime 2, 3 şi 4 între
toate perechile de vârfuri ale grafului cu următoarea reprezentare simbolică.
I 1 2 3 4 5 6 7
VI (I ) 1 2 1 4 4 5 3
VF (I ) 2 3 3 1 3 4 5
x2 u2
u1
u3 x3
x1
u4 u7 u5
x4
u6
x5
Determinăm matricea B de adiacenţă pentru graful orientat.

 x1 x2 x3 x4 x5 
 
x1  0 1 1 0 0 
x2  0 0 1 0 0 
B=  
x3  0 0 0 0 1
x4  1 0 1 0 0 
x5  0 0 0 1 0 
0 1 1 0 0
 
0 0 1 0 0
 B = 0 0 0 0 1 - matricea de adiacenţă pentru graful orientat.
 
1 0 1 0 0
0 0 
 0 0 1
Pentru a determina numărul drumurilor elementare de lungime 2 vom

calcula B 2
0 1 1 0 0  0 1 1 0 0  0 0 1 0 1
     
0 0 1 0 0  0 0 1 0 0  0 0 0 0 1
B2 = B  B = 0 0 0 0 1   0 0 0 0 1 =  0 0 0 1 0
     
1 0 1 0 0  1 0 1 0 0  0 1 1 0 1
0 0   0 0   1 0 
 0 0 1 0 0 1 0 1 0
74
Prin urmare avem un număr de 9 drumuri elementare de lungime 2 în graful
orientat (Am adunat toate elementele din matricea B 2 . Algoritmul nu ne spune şi
care sunt aceste drumuri, doar numărul lor).
De exemplu, ştim că avem un drum elementare de lungime 2 între vârfurile x1 şi
x 3 , deoarece în matricea B 2 , pe linia 1, coloana 3 avem valoarea 1. Se poate
observa grafic că acest drum este d1 = (x1 , x2 , x3 ) .
Pentru a determina numărul drumurilor elemenatre de lungime 3 vom

calcula B 3
0 0 1 0 1  0 1 1 0 0 0 0 1 1 1
     
0 0 0 0 1  0 0 1 0 0 0 0 0 1 0
B = B  B = 0
3 2
0 0 1 0  0 0 0 0 1 =  1 0 1 0 0
     
0 1 1 0 1  1 0 1 0 0 0 0 1 1 1
1 0   0 0   0 1
 0 1 0 0 0 1 1 1 0
Prin urmare, avem un număr de 12 drumuri elementare de lungime 3 în

graful orientat (am adunat toate elementele din matricea B 3 ).
Pentru a determina numărul drumurilor elementare de lungime 4 vom

calcula B 4
0 0 1 1 1  0 1 1 0 0  1 0 1 1 1
     
0 0 0 1 0  0 0 1 0 0  1 0 1 0 0
B = B B =1
4 3
0 1 0 0   0 0 0 0 1 =  0 1 1 0 1
     
0 0 1 1 1  1 0 1 0 0  1 0 1 1 1
0 1  0 0   0 1
 1 1 0 0 0 1 0 1 1
Prin urmare avem un număr de 16 drumuri elementare de lungime 4 în graful

orientat (am adunat toate elementele din matricea B 4 ).
75
3.5 DETERMINAREA DRUMURILOR ŞI CIRCUITELOR
HAMILTONIENE
3.5.1 Algoritmul de determinare a drumurilor şi circuitelor

hamiltoniene
i) Se determină matricea latină M = (mij )i , j =1,n ;
 x x j , dacă există arcul xi x j

unde mij =  i
0, dacă nu există arcul xi x j
Pentru simplificarea scrierii în probleme, în locul vârfului xi vom scrie i ,

iar în locul lui xi x j vom scrie ij .
~
ii) Se determină matricea M prin suprimarea lui xi din perechea x i x j ;
iii) Definim o operaţie specială „ L ” astfel:

▪ în locul „”se va face o alăturare a elementelor dacă nu se repetă
niciun element sau se va scrie „0” în caz contrar;
413 
▪ în locul „+” se va face o grupare, atunci când este cazul (ex. )
423 
~ ~ ~
Vom nota simbolic: M 2 = M L M , M 3 = M 2 L M , M 4 = M 3 L M etc.
iv) Se determină matricea M n −1 , unde n - reprezintă numărul de vârfuri;
În matricea M n −1 figurează (dacă există) toate drumurile hamiltoniene.
v) Circuitele hamiltoniene se vor obţine din matricea M n , dar se va
admite situaţia când se repetă primul şi ultimul vârf (cu care începe şi
se termină circuitul), unde M n = M n−1 L M .
3.5.2 Exemplu
Reprezentaţi geometric graful cu reprezentarea simbolică de mai jos, iar
apoi determinaţi drumurile şi circuitele hamiltoniene.
I 1 2 3 4 5 6 7 8
VI (I ) 1 1 2 2 3 4 4 5
VF (I ) 2 3 3 5 4 1 2 3
76
Rezolvare:
Avem n = 5 vârfuri, va trebui să determinăm M 5−1 = M 4 pentru a putea obţine
drumurile hamiltoniene.
Circuitele hamiltoniene le vom obţine din M 5 .
x1
u1
x2
u4
x5
u6
u8
u7 u3
u2
x3
x4 u5
Determinăm matricea latină M = (mij )i , j =1,n
 x1 x2 x3 x4 x5 
   0 12 13 0 0
x1  0 x1 x2 x1 x3 0 0  
 0 0 23 0 25 
x2  0 0 x 2 x3 0 x 2 x5  
M =  = 0 0 0 34 0 
x3  0 0 0 x3 x 4 0  
 41 42 0 0 0
x4  x4 x1 
0 
0 
x4 x2 0 0
x5  0 0 x 5 x3 0 0  0 0 53 0
0 2 3 0 0
 
0 0 3 0 5
~ 
Determinăm matricea M = 0 0 0 4 0
 
1 2 0 0 0
0 0 
 0 3 0
(în matricea M am tăiat prima poziţie)

~
Calculăm M 2 = M L M
77
 
 0 0 123 134 125 
 
 
 0 12 13 0 0   0 2 3 0 0  0 0 253 234 0
   
 0 0 23 0 25   0 0 3 0 5  
 
M 2 = M L M =  0 0 0 34 0  L  0 0 0 0  =  341 342
~
4 0 0 0
     
 41 42 0 0 0   1 2 0 0 0  
 0 0 53 0 0   0 0 3  413 
   0 0  0 412  0 425 
 423  
 
 0 0 0 534 0 
 
~
Calculăm M 3 = M 2 L M
 
 0 0 123 134 125
 
 
 0 0 253 234 0  0 2 3 0 0
  0 
 
0 3 0 5
~ 
M = M L M =  341 342
3 2
0 0 0 L 0 0 0 4 0
   
 413  1 2 0 0 0
 0 412  0 425  0 0 3 0 0 
 423 
 
 0 0 0 534 0 
 
 
 0 1342 1253 1234 0
 
 
 2341 0 0 2534 0
 
 
= 0 3412 0 0 3425 
 
 4123  
 0 0  0 4125 
 4253  
 
 5341 5342 0 0 0 
 
~
78
 
 0 1342 1253 1234 0
 
 
 2341 0 0 2534 0 0 2 3 0 0
  0 
 
0 3 0 5
~ 
M = M LM = 
4 3
0 3412 0 0 3425  L  0 0 0 4 0
   
 4123   1 2 0 0 0
 0 0  0 4125   0 0 3 0 0 
 4253  
 
 5341 5342 0 0 0 
 
 0 0 0 12534 13425 
 
 25341 0 0 0 0
= 0 0 0 0 34125 
 
 0 0 41253 0 0
 0 
 0 53412 0 0
Din matricea M 4 se observă că există un număr de 6 drumuri hamiltoniene:

d1 = (x1 , x2 , x5 , x3 , x4 )
d 2 = (x1 , x3 , x4 , x2 , x5 )
d 3 = (x2 , x5 , x3 , x4 , x1 )
d 4 = (x3 , x4 , x1 , x2 , x5 )
d 5 = (x4 , x1 , x2 , x5 , x3 )
d 6 = (x5 , x3 , x4 , x1 , x2 )
~
 0 0 0 12534 13425   0 2 3 0 0
   
 25341 0 0 0 0  0 0 3 0 5
M 5 = M 4 LM =  0 34125  L  0 0 0 0
~
0 0 0 4
   
 0 0 41253 0 0  1 2 0 0 0
 0   0 0 3 0 
 0 53412 0 0 0
125341 0 0 0 0
 
 0 253412 0 0 0
M5 = 0 0 341253 0 0
 
 0 0 0 412534 0
 0 534125 
 0 0 0
79
Din matricea M 5 se observă că se obţin 5 circuite hamiltoniene. Practic este
numai un singur circuit, restul circuitelor diferă doar prin vârful de pornire.
c1 = x1 , x2 , x5 , x3 , x4 , x1 
3.6 DETERMINAREA DRUMURILOR DE LUNGIME

OPTIMĂ ÎNTR-UN GRAF ORIENTAT
3.6.1 Algoritmul lui Bellman-Kalaba de determinare a drumurilor de

lungime optimă (minimă şi maximă) într-un graf orientat
i) Se determină matricea C = (cij )i , j =1,n
l (xi , x j ), dacă există arcul (xi , x j )

unde cij = 0, dacă i = j
„”
 dacă nu există arcul (xi , x j )
unde:
l (xi , x j ) - reprezintă lungimea arcului (xi , x j )
+ , când se determină drumul de lungime mi nimă

„” – reprezintă 
− , când se determină drumul de lungime ma ximă
Notăm prin l i( k ) - valoarea (cota) ataşată vârfului xi în etapa k , unde de obicei se

ia li(1) = cin (ultima coloană din matricea C ) atunci când se caută drumul de
lungime optimă între x1 şi x n .
ii) La matricea C a grafului se alătură, la sfârşit ultima coloană (ceea ce
corespunde parcurgerii etapei întâi, adică determinarea lui li(1)
iii) Înmulţim matricea C cu coloana li(1) , după regula:
▪ „” (linie cu coloană a elementelor) se înlocuieşte cu „+”
▪ „+” (linie cu coloană a elementelor) se înlocuieşte cu „min” pentru
drumul de lungime minimă şi respectiv cu „max” pentru drumul de
lungime maximă.
80
Astfel se parcurge etapa a 2-a, adică determinarea valorilor coloanei
l i( 2 ) .
iv) Se continuă succesiv algoritmul pentru diferitele valori ale lui k , până
se obţin 2 coloane identice li(k ) = li(k +1) .
Elementul l1(k ) reprezintă lungimea minimă sau maximă, după caz, a
drumului de la x1 la x n .
Observaţie: Pentru a stabili efectiv drumul de lungime minimă sau
maximă, se va porni de la x1 , iar pentru fiecare arc (xi , x j ) se va decide
apartenenţa sa la drumul minim/maxim dacă li(k ) − l (jk ) = cij .
3.6.2 Exerciţiu
Să se reprezinte geometric şi apoi să se determine drumurile de lungime
minimă şi maximă între vârfurile x1 şi x6 din graful cu reprezentarea simbolică
de mai jos, folosind algoritmul lui Bellman – Kalaba.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
VI (I ) 1 1 1 1 1 2 2 2 2 3 4 4 5
VF (I ) 2 3 4 5 6 3 4 5 6 6 5 6 6
L(I ) 7 9 11 18 20 10 6 8 14 8 3 12 8
unde L(I ) reprezintă lungimea arcului I .

Rezolvare:
81
x2
10
7
x1
9 x3
18 14
6
20
11
8
x4
12
x6
8 3
8
x5
a) Pentru drumul de lungime minimă, determinăm matricea C = (cij )i , j =1,6
 x1 x2 x3 x4 x5 x6   li(1)   li(2 )   li(3 ) 

    
x1  0 7 9 11 18 20   20   17   17 
x2   0 10 6 8 14   14   14   14 
    
C = x3    0   8  8  8  8 unde „” reprezintă + 
   
x4     0 3 12   12   11   11 
x5      0 8  8  8  8
    
x6       0   0   0   0 
Deoarece li(2 ) = li(3)  că algoritmul se încheie.

Prin urmare  lmin (x1 , x6 ) = 17 (primul element din ultima coloană ataşată matricei
C , adică elementul l1(3 ) )
Pentru a determina drumul de lungime minimă, vom selecta acele arce (xi , x j )
pentru care li(k ) − l (jk ) = cij = l (xi , x j )
i) Începem cu primul vârf x1 :

verificăm dacă arcul (x1 , x2 ) d min , unde d min - reprezintă drumul de lungime
minimă
82
l1(3) − l2(3) = 17 − 14 = 3  7 = c12 = l (x1 , x2 ) , prin urmare arcul (x1 , x2 ) d min
verificăm dacă arcul (x1 , x3 )  d min

l1(3 ) − l3(3 ) = 17 − 8 = 9 = 9 = c13 = l (x1 , x3 ) , prin urmare arcul (x1 , x3 )  d min
ii) Trecem la vârful x 3 , deoarece acest vârf este următorul prin care trece drumul
Din reprezentarea simbolică sau geometrică a grafului se observă că din vârful
x 3 porneşte un singur arc şi anume către vârful x 6 , adică arcul ( x3 , x6 ) .
Verificăm dacă arcul (x3 , x6 )  d min

Vom avea: l3(3) − l6(3) = 8 − 0 = 8 = 8 = c36 = l (x3 , x6 ) , prin urmare arcul (x3 , x6 )  d min .
Am ajuns la ultimul vârf x6 pentru care am căutat drumul de lungime minimă.
Prin urmare  d min este format din arcele ( x1 , x3 ) şi (x3 , x6 )
 d min = (x1 , x3 , x6 )
iii) Verificăm dacă mai există şi alte drumuri de lungime maximă care pornesc
din vârful x1 .
Din cele de mai sus am verificat apartenenţa la drum a arcelor (x1 , x2 ) şi ( x1 , x3 ) .
Verificăm mai departe apartenenţa la drum a arcului (x1 , x4 ) .
l1(3) − l 4(3) = 17 − 11 = 6  11 = c14 = l (x1 , x4 ) , prin urmare arcul (x1 , x4 )  d min
Verificăm mai departe apartenenţa la drum a arcului ( x1 , x5 ) .

l1(3 ) − l5(3) = 17 − 8 = 9  18 = c15 = l ( x1 , x5 ) , prin urmare arcul (x1 , x5 )  d min
Verificăm mai departe apartenenţa la drum a arcului ( x1 , x6 ).

l1(3 ) − l6(3) = 17 − 0 = 17  20 = c16 = l ( x1 , x6 ) , prin urmare arcul (x1 , x6 )  d min
Prin urmare rezultă că nu mai există un alt drum minim.

b) Pentru drumul de lungime maximă, determinăm matricea C = (cij )i , j =1,n
83
 x1 x2 x3 x4 x5 x6   li(1)   li(2 )   li(3) 
    
x1  0 7 9 11 18 20   20   26   26 
x2   0 10 6 8 14   14   18   18 
    
C = x3    0   8  8  8  8 unde „” reprezintă − 
   
x4     0 3 12   12   12   12 
x5      0 8  8  8  8
    
x6       0   0   0   0 
Deoarece li(2 ) = li(3)  că algoritmul se încheie.

Din ultima coloană ataşată obţinem l1(3) = 26; l 2(3) = 18; l3(3) = 8; l 4(3) = 12; l5(3) = 8 şi l6(3) = 0
Prin urmare  lmax (x1 , x6 ) = 26 (primul element din ultima coloană ataşată
matricei C , adică elementul l1(3 ) )
Pentru a determina drumul de lungime maximă, vom selecta acele arce (xi , x j )
pentru care li(3) − l (j3) = cij = l (xi , x j ) ( k = 3 )

i) Începem cu primul vârf x1 : verificăm dacă arcul (x1 , x2 )  d max , unde d max -
reprezintă drumul de lungime maximă
l1(3) − l2(3) = 26 − 18 = 8  7 = c12 = l (x1 , x2 ) , prin urmare arcul (x1 , x2 )  d max
verificăm dacă arcul (x1 , x3 )  d max

l1(3) − l3(3 ) = 26 − 8 = 18  9 = c13 = l (x1 , x3 ) , prin urmare arcul (x1 , x3 )  d max
verificăm dacă arcul (x1 , x4 ) d max

l1(3) − l 4(3) = 26 − 12 = 14  11 = c14 = l (x1 , x4 ) , prin urmare arcul (x1 , x4 )  d max

l1(3 ) − l5(3 ) = 26 − 8 = 18 = 18 = c15 = l (x1 , x5 ), prin urmare arcul (x1 , x5 )  d max
ii) Trecem la vârful x 5 , deoarece acest vârf este următorul prin care trece drumul
Din reprezentarea simbolică sau geometrică a grafului se observă că din vârful
x 5 porneşte un singur arc şi anume către vârful x 6 , adică arcul ( x5 , x6 ) .
Verificăm dacă arcul (x5 , x6 )  d max

Vom avea: l5(3) − l6(3) = 8 − 0 = 8 = 8 = c56 = l (x5 , x6 ) , prin urmare arcul (x5 , x6 )  d max .
Am ajuns la ultimul vârf x6 pentru care am căutat drumul de lungime maximă.
84
Prin urmare  d max este format din arcele ( x1 , x5 ) şi (x5 , x6 )
 d max = (x1 , x5 , x6 )
iii) Verificăm dacă mai există şi alte drumuri de lungime maximă care pornesc
din vârful x1 .
Din cele de mai sus am verificat apartenenţa la drum a arcelor (x1 , x2 ) , ( x1 , x3 ) ,
(x1 , x4 ) şi (x1 , x5 ) .
Mai rămâne să verificăm apartenenţa la drum a arcului ( x1 , x6 ).
l1(3 ) − l6(3 ) = 26 − 0 = 26  20 = c16 = l ( x1 , x6 ) , prin urmare arcul (x1 , x6 )  d max
Prin urmare rezultă că nu mai există un alt drum maxim.
3.7 EXEMPLE ŞI EXERCIŢII REZOLVATE
3.7.1 Exerciţiu
Se dă graful orientat G = ( X ,U ) prin reprezentarea simbolică de mai jos:
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
VI (I )
1 1 1 1 2 2 2 3 3 4 5
VF (I )
2 3 4 6 3 4 5 4 5 5 6
a) Să se reprezinte geometric graful;
b) Să se determine matricea de incidenţă S ;
c) Să se determine matricea de adiacenţă B ;
d) Să se determine numărul drumurilor elementare de lungime 2, 3,4 şi 5;
e) Să se determine toate drumurile hamiltoniene folosind metoda matricilor latine.
Rezolvare:
[Indicaţie: Se observă din rândurile lui VI (I ) şi VF (I ) că acest graf G = ( X ,U ) are
6 vârfuri, iar din rândul lui I rezultă că are 11 arce.
Pentru a putea reprezenta cât mai concret graful de mai sus, vom scrie cele 6
vârfuri în ordinea acelor de ceasornic, de la x1 la x6 ]
85
a) Reprezentarea geometrică a grafului:
x1
u6
u1
x6 x2
u3
u5
u11
u7
u6 u2
x5 u9 x3
u10 u8
x4
b) Matricea de incidenţă S
 u1 u 2 u 3 u 4 u 5 u 6 u 7 u8 u 9 u10 u11 
 
x1  1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0
x2  −1 0 0 0 1 1 1 0 0 0 0
 
S = x3  0 − 1 0 0 − 1 0 0 1 1 0 0
x4  0 0 − 1 0 0 − 1 0 − 1 0 1 0 
x5  0 0 0 0 0 0 − 1 0 − 1 − 1 1
 
x6  0 0 0 − 1 0 0 0 0 0 0 − 1
[Coloana cu x1 , x2 , ..., x6 şi rândul u1 , u2 , ..., u11 le-am adăugat doar pentru ajutor.
Cum am completat matricea de mai sus?
Am luat pe rând fiecare arc. De exemplu u1 , care porneşte din vârful x1 şi ajunge
în x2 . În matrice, pe coloana lui u1 , în dreptul lui x1 voi trece 1 , iar în dreptul lui
x2 vom trece − 1 .]
 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0
 
 −1 0 0 0 1 1 1 0 0 0 0
 0 −1 0 0 −1 0 0 1 1 0 0
S = 
 0 0 −1 0 0 −1 0 −1 0 1 0
 0 0 0 0 0 0 − 1 0 − 1 − 1 1
 
 0 0 0 − 1 0 0 0 0 0 0 − 1
 
86
c) Matricea de adiacenţă B
 x1 x2 x3 x4 x5 x6 
 
x1  0 1 1 1 0 1
x2  0 0 1 1 1 0 
 
B = x3  0 0 0 1 1 0 
x 4  0 0 0 0 1 0 
x5  0 0 0 0 0 1
 
x6  0 0 0 0 0 0 
[Coloana cu x1 , x2 , ..., x6 şi rândul x1 , x2 , ..., x6 le-am adăugat doar pentru ajutor.

Cum am completat elementul de pe linia 1 , coloana 2 din matricea de mai sus?
Am adăugat valoarea 1 deoarece există arc de la vârful x1 la vârful x2 .]
0 1 1 1 0 1
 
0 0 1 1 1 0
0 0 0 1 1 0
B= 
0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 1

0 0 
 0 0 0 0
d) Vă reamintesc că elementul situat pe linia i şi coloana j din matricea B p ne

indică numărul drumurilor elementare de lungime p (format din p - arce), între
toate perechile de vârfuri ale grafului, unde p  N * .
Prin urmare, avem de calculat B 2 , B 3 , B 4 şi B 5 .
0 1 1 1 0 1  0 1 1 1 0 1  0 0 1 2 3 0
     
0 0 1 1 1 0 0 0 1 1 1 0 0 0 0 1 2 1
0 0 0 1 1 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 1 1
B = BB = 
2
 = 
0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 1  0 0 0 0 0 1  0 0 0 0 0 0 

0 0   0 0   0 0 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
[Înmulţirea matricilor s-a făcut „linie cu coloană”. Adică am înmulţit elementele

de pe linie, cu elementele de pe coloană şi am însumat rezultatele.]
Avem 1 + 2 + 3 + 1 + 2 + 1 + 1 + 1 + 1 = 13 drumuri elementare de lungime 2 .
Din elementele matricei B 2 se poate observa că:
- există un drum elementar de lungime 2, de la x1 la x 3 ;
87
- există 2 drumuri elementare de lungime 2, de la x1 la x4 ;
- există 3 drumuri elementare de lungime 2, de la x1 la x 5 ;
- există un drum elementar de lungime 2, de la x2 la x4 ;
- există 2 drumuri elementare de lungime 2, de la x2 la x 5 ;
- există un drum elementar de lungime 2, de la x2 la x6 ;
- există un drum elementar de lungime 2, de la x 3 la x 5 ;
- există un drum elementar de lungime 2, de la x 3 la x6 ;
- există un drum elementar de lungime 2, de la x4 la x6 .
0 0 1 2 3 0 0 1 1 1 0 1  0 0 0 1 3 3
     
0 0 0 1 2 1  0 0 1 1 1 0 0 0 0 0 1 2
0 0 0 0 1 1  0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 0 1
B3 = B2  B =   = 
0 0 0 0 0 1  0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 1  0 0 0 0 0 0 

0 0   0 0   0 0 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Avem 1 + 3 + 3 + 1 + 2 + 1 = 11 drumuri elementare de lungime 3 .
0 0 0 1 3 3  0 1 1 1 0 1  0 0 0 0 1 3
     
0 0 0 0 1 2  0 0 1 1 1 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 1  0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 0 0
B4 = B3  B =   = 
0 0 0 0 0 0  0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 1  0 0 0 0 0 0 

0 0   0 0   0 0 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Avem 1 + 3 + 1 = 5 drumuri elementare de lungime 4 .
0 0 0 0 1 3  0 1 1 1 0 1  0 0 0 0 0 1
     
0 0 0 0 0 1  0 0 1 1 1 0  0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0  0 0 0 0 0 0
B5 = B4  B =   = 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0  0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 1  0 0 0 0 0 0 

0 0   0 0   0 0 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Avem un singur drum elementar de lungime 5 şi acest drum este de la x1 la x6 .
88
e) Determinăm matricea M
 x1 x2 x3 x4 x5 x6 
   0 12 13 14 0 16 
x1  0 x1 x2 x1 x3 x1 x4 0 x1 x6   
   0 0 23 24 25 0 
x2 0 0 x 2 x3 x 2 x 4 x 2 x5 0 
  0 0 0 34 35 0 
M = x3  0 0 0 x3 x 4 x3 x5 0 =  
 
x4  0 0  
0 0 0 0 45 0
0 0 0 0 0 56 
0 0 0 x 4 x5
x5  0 0 0 0 
0 x5 x 6   
  0 0 0 0 0 0
x6  0 0 0 0 0 0
[Coloana cu x1 , x2 , ..., x6 şi rândul x1 , x2 , ..., x6 le-am adăugat doar pentru ajutor.

Cum am completat de exemplu elementul situat pe linia 1, coloana 2 din
matricea de mai sus?
Am trecut „ x1 x2 ” deoarece există arcul (x1 , x2 ) .
În matricea rezultată, am trecut simplu „ 12 ” în loc de „ x1 x2 ”]
~
Determinăm matricea latină M prin suprimarea (tăierea) elementului „ i ” din
perechea „ ij ” din matricea M .
0 2 3 4 0 6
 
0 0 3 4 5 0
~  0 0 0 4 5 0

M =
0 0 0 0 5 0
0 0 0 0 0 6 

0 0 
 0 0 0 0
~
Calculăm M 2 = M L M
[unde L este o operaţie „specială” de înmulţire a matricilor, unde înmulţirea
elementelor linie cu coloană se înlocuieşte cu o alăturare a elementelor, dacă
acestea nu se repetă sau vom scrie 0 în caz contrar, iar adunarea rezultatelor se
va înlocui cu o grupare când se obţin mai multe drumuri].
89
 0 12 13 14 0 16   0 2 3 4 0 6
   
 0 0 23 24 25 0   0 0 3 4 5 0
~  0 0 0 34 35 0   0 0 0 4 5 0
M 2 = M LM =  L 
 0 0 0 0 45 0   0 0 0 0 5 0
 0 0 0 0 0 56   0 0 0 0 0 6 
  
 0 0 0 0 0 0  0 0 
   0 0 0 0
 125  
 124   
 0 0 123  135  0
 134  
145 
 
 235  
=  0 0 0 234  256 
245 
 
0 0 0 0 345 356 
0 0 0 0 0 456 
 
0 0 0 0 0 0
0 0 0 
 0 0 0
[De exemplu elementul 256, de pe lina 2, coloana 6, din matricea de mai sus ne
indică faptul că avem drumul elementar de lungime 2, de la x2 la x6 şi anume
( x 2 , x5 , x 6 ) .
235 
Gruparea  din matricea de mai sus ne indică faptul că avem 2 drumuri
245 
elementare de lungime 2, de la x2 la x 5 şi anume (x2 , x3 , x5 ) şi (x2 , x4 , x5 )] .
 125  
 124   
0 0 123  135  0
 
134  0 2 3 4 0 6
 145  
  0 0 3 4 5 0
 235   
0 0 0 234  256  L  0 0 0 4 5 0
Calculăm M 3 = M 2 L M = 
~ 
245 
  0 0 0 0 5 0
0 0 0 0 345 356  
0 6 
0 456  
0 0 0 0 0
0 0 0
  0 0 0 
0 
0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 
 0 0 0 0
90
 1235  1256  
  
0 0 0 1234 1245  1356  
 1345  1456  
 
 2356  
=
0 0 0 0 2345 
2456  
 
0 0 0 0 0 3456 
0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0
0 0 
 0 0 0 0
Calculăm
 1235 1256 
  
0 0 0 1234 1245 1356 
0 2 3 4 0 6
 1345   
  1456  0 0 3 4 5 0
 2356  
~ 0 0 0 0 2345  0 0 0 4 5 0
M = M LM = 2456  L  
4 3
  0 0 0 0 5 0
0 0 0 0 0 3456 
0 0 0 6 
0 
0 0 0
0 0 0 0
  0 0 0 0 
0 
0 0
0 0 0 0 0
0 0 
 0 0 0 0
 12356  
 
0 0 0 0 12345 12456  
 13456  
 
0 0 0 0 0 23456 
=
0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 

0 0 
 0 0 0 0
 12356  
 
0 0 0 0 12345 12456    0 2 3 4 0 6
  
13456    0 0 3 4 5 0
 
~ 0 0 0 0 0 23456   0 0 0 4 5 0
Calculăm M 5 = M 4 L M =  L 
0 0 0 0 0 0  0 0 0 0 5 0
 
0 0 0 0 0 0  0 0 0 0 0 6 
0 
 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 0 
0 0 
 0 0 0 0
91
0 0 0 0 0 123456 
 
0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0
= 
0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 

0 0 
 0 0 0 0
Din matricea M 5 reiese că avem un singur drum elementar de lungime 5 , care

este un drum hamiltonian şi anume d = (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 ) .
[Dacă ar fi să analizăm de exemplu matricile B 3 şi M 3 se observă că:

 1235  1256  
  
0 0 0 1 3 3 0 0 0 1234 1245  1356  
   1345  1456  
0 0 0 0 1 2  
0  2356  
0 0 0 0 1 
B3 =   şi M =  0 0 0 0 2345
2456  
0 0 0 0 0 0  
0  0 0 0 0 0 3456 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0   
 0 0
0 0 0 0 0 0
0 0 
 0 0 0 0
Matricea B ne indică numărul de drumuri elementare de lungime 3 dintre orice

2 vârfuri, fără să ne precizeze care sunt aceste drumuri, pe când matricea M ne
indică efectiv aceste drumuri elementare].
3.7.2 Exerciţiu
Se dă graful orientat G = ( X ,U ) prin reprezentarea simbolică de mai jos:
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
VI (I )
1 1 1 2 3 3 4 4 5 5 6 6
VF (I )
3 4 6 4 2 5 5 6 2 6 1 2
a) Să se reprezinte geometric graful;
b) Să se determine toate drumurile hamiltoniene;
c) Să se determine toate circuitele hamiltoniene.
92
Rezolvare:
a) Reprezentarea geometrică a grafului:
x2
x1 u5
u11
u1
u3 u12 x3
u4
u6
x6 u9 u2
u8
u10
x4
x5
u7
b) Deoarece avem 6 vârfuri, rezultă că drumurile hamiltoniene (dacă există) vor

avea 5 arce. Deci va trebui să calculăm M 5 .
Determinăm matricea M
 x1 x2 x3 x4 x5 x6 
   0 0 13 14 0 16 
x1  0 0 x1 x3 x1 x4 0 x1 x6   
 0 0 0 24 0 0 
x2  0 0 0 x2 x4 0 0 
  0 32 0 0 35 0 
M = x3  0 x3 x 2 0 0 x 3 x5 0 =  
   0 0 0 0 45 46 
0 x 4 x5 x 4 x 6  
0 52 0 0 0 56 
x4  0 0 0
x5  0 x 5 x 2 0 0 0 x5 x 6  

   61 62 0 0 0 0 
x6  x6 x1 x6 x2 0 0 0 0
0 0 3 4 0 6
 
0 0 0 4 0 0
~  0 2 0 0 5 0

Determinăm matricea M =
0 0 0 0 5 6
0 2 0 0 0 6 

1 0 
 2 0 0 0
93
 0 0 13 14 0 16   0 0 3 4 0 6
   
 0 0 0 24 0 0   0 0 0 4 0 0
~  0 32 0 0 35 0   0 2 0 0 5 0
Calculăm M 2 = M L M =  L 
 0 0 0 0 45 46   0 0 0 0 5 6
 0 52 0 0 0 56   0 2 0 0 0 6 
  
 61 62 0 0 0 0   1 0 
   2 0 0 0
 132  135  
 0  0 0  146 
 162  145  
 0 0 0 0 245 246 
 
 0 352 0 324 0 356 
= 452  
 461  0 0 0 456 
462 
 
 561 562 0 524 0 0
 0 614 
 0 613  0 0 
 624  
~
 132 135 
 0  0 0  146
 162 145  0 0 3 4 0 6
 0  
0 0 0 245 246  0 0 0 4 0 0
 
~  0 352 0 324 0 356  0 2 0 0 5 0
M 3 = M 2 LM =  452  L 
 461  0 0 0 456  0 0 0 0 5 6
462
   6 
 561 562 0 524 0 0  0 2 0 0 0
614  0 
 0  1 2 0 0 0
 0 613  0 0 
 624 
 1352  
  1324  1356  
 0 1452  0  0 
 1624  1456  
1462 
 
 2461 0 0 0 0 2456 
 3561 3562 0 3524 3245 3246 
 
=  4561 4562 4613 0 0 0
 5614  
 0 0 5613  0 5246 
 5624  
 6135  
 
 0 6132 0 0 6145  0 

 6245  

94
~
 1352  
  1324  1356  
 0 1452  0  0 
  1624  1456  
1462 
  0 0 3 4 0 6
 2461 0 0 0 0 2456   
 3561 3562 0 0 0 4 0 0
3246  
0
0 3524 3245
~   0 2 0 0 5
M = M L M =  4561 4562 4613 0 L 
4 3
0 0
 5614   0 0 0 0 5 6
 0 0 5613  0 5246   0 2 0 0 0 6 
 5624   
 6135   1 2 0 0 0 0 
 
 0 6132 0 0 6145  0 

 6245  

 13562  13245  
 0  0 13524  13246 
 14562  16245  
 24561 0 24613 0 0 0
 35614  35246  
 32461 0 0  0 
= 35624  32456  
 0 46132 45613 0 46135 0
 
 52461 56132 0 0 0 0
 61352 
 0  0 61324 0 0 
 61452  
~
 13562  13245  
 0  0 13524  13246 
 14562  16245   0 0 3 4 0 6
 24561  
0 24613 0 0 0 0 0 0 4 0 0
 35614  35246   
~  32461 0 0  0  0 2 0 0 5 0
M 5 = M 4 LM =  35624  32456   L  
 0 46132 45613 0 46135 0 0 0 0 0 5 6
   6 
 52461 56132 0 0 0 0 0 2 0 0 0
61352  1 2 0 
 
0 
0 0 0
 0  0 61324 0
 61452  
95
 135246  
 0 0 0 135624 0 
 132456  
 0 0 245613 0 246135 0
 352461  
  0 0 0 0 0 
=  324561  
 456132  
 0  0 0 0 0
 461352  
 0 0 524613 561324 0 0
 
 0 0 0 613524 613245 0
Din matricea M 5 reiese că avem 13 drumuri hamiltoniene:

d1 = (x1 , x3 , x5 , x6 , x2 , x4 ) ;
d 2 = (x1 , x3 , x5 , x2 , x4 , x6 ) ;
d 3 = (x1 , x3 , x2 , x4 , x5 , x6 ) ;
d 4 = (x2 , x4 , x5 , x6 , x1 , x3 ) ;
d 5 = (x2 , x4 , x6 , x1 , x3 , x5 ) ;
d 6 = (x3 , x5 , x2 , x4 , x6 , x1 ) ;
d 7 = (x3 , x2 , x4 , x5 , x6 , x1 ) ;
d 8 = (x4 , x5 , x6 , x1 , x3 , x2 ) ;
d 9 = (x4 , x6 , x1 , x3 , x5 , x2 ) ;
d10 = (x5 , x2 , x4 , x6 , x1 , x3 ) ;
d11 = (x5 , x6 , x1 , x3 , x2 , x4 ) ;
d12 = (x6 , x1 , x3 , x5 , x2 , x4 ) ;
d13 = (x6 , x1 , x3 , x2 , x4 , x5 ) .
c) Pentru a determina circuitele hamiltoniene (dacă avem) va trebui să calculăm

M 6 , dar se va admite situaţia când se repetă primul şi ultimul vârf (cu care
începe şi se termină circuitul)
96
 135246  
 0 0 0 135624 0 
 132456    0 0 3 4 0 6
 0 0 245613 0 246135 0 0 0 0 4 0 
 352461    0
~   0 0 0 0 0  0 2 0 0 5 0
M = M LM =   L  
6 5
324561
 456132   0 0 0 0 5 6
 0  0 0 0 0 0 2 0 0 0 6 
 461352   
 0 0 524613 561324 0 0  1 2 0 0 0 0 
 
 0 0 0 613524 613245 0
1352461  
  0 0 0 0 0
1324561  
 2456132  
 0  0 0 0 0
 2461352  
 3524613  
 0 0  0 0 0 
=  3245613  
 4561324  
 0 0 0  0 0
 4613524  
 5246135  
 0 0 0 0  0
 5613245  
 6135246  
 0 0 0 0 0 
 6132456  
Se observă că există numai două circuite hamiltoniene:

c1 = (x1 , x3 , x5 , x2 , x4 , x6 , x1 ) ;
şi c2 = (x1 , x3 , x2 , x4 , x5 , x6 , x1 ) .
În celelalte cazuri, diferă numai vârful de pornire a circuitului.
3.7.3 Exerciţiu
Să se reprezinte geometric şi apoi să se determine drumurile de lungime
minimă şi maximă între vârfurile x1 şi x 5 din graful cu reprezentarea simbolică
de mai jos, folosind algoritmul lui Bellman – Kalaba.
I 1 2 3 4 5 6 7 8
VI (I ) 1 1 1 2 2 3 3 4
VF (I ) 2 4 5 3 5 4 5 5
L(I ) 7 14 16 3 11 2 5 3
97
Rezolvare:
a) Reprezentarea geometrică a grafului
x1
16
7
14
11 x2
x5
3
5
3
x3
x4 2
b) Determinarea drumului de lungime minimă

Determinăm matricea C = (cij )i , j =1,5
 x1 x2 x3 x4 x5 
 
x1  0 7 0 14 16 
x   0 3 0 11 
C = 2  unde „” reprezintă + 
x3    0 2 5
x4     0 3 
x5      0 
 x1 x2 x3 x4 x5   li(1)   li(2 )   li(3)  li(4 ) 

        
x1  0 7  14 16   16   16   15  15 
x2   0 3  11  11  8   8  8 
C=         
x3    0 2 5   5   5   5  5 
      
x4     0 3   3   3   3  3 
x5      0   0   0   0  0 
Am obţinut ultimele 2 coloane identice, li(3 ) = li(4 )  algoritmul se încheie.

Prin urmare drumul de lungime minimă de la x1 la x 5 are lungimea 15.
l min ( x1 , x5 ) = l1(4 ) = 15 - adică primul element din ultima coloană ataşată matricei C .
98
Pentru determinarea efectivă a drumului de lungime minimă, se vor selecta acele
arce (xi , x j ) care satisfac relaţia li(4) − l (j4) = cij = l (xi , x j ) .
Din ultima coloană ataşată obţinem l1(4 ) = 15; l 2(4 ) = 8; l3(4 ) = 5; l 4(4 ) = 3 şi l5(4 ) = 0
i) Pornim din vârful x1 (deoarece de acolo începe drumul)
verificăm pe rând apartenenţa arcelor la drum:
verificăm dacă arcul (x1 , x2 ) d min , pentru asta trebuie satisfăcută relaţia
l1(4 ) − l 2(4 ) = c12 = l (x1 , x2 )
Avem l1(4 ) − l2(4 ) = 15 − 8 = 7 = 7 = c12 = l (x1 , x2 ) , prin urmare (x1 , x2 ) d min .

ii) Trecem la vârful x2 (deoarece pe acolo se continuă drumul)
Avem l 2(4 ) − l3(4 ) = 8 − 5 = 3 = 3 = c23 = l (x2 , x3 ) , prin urmare (x2 , x3 )  d min .
iii) Trecem la vârful x 3 (deoarece pe acolo se continuă drumul)
Avem l3(4 ) − l 4(4 ) = 5 − 3 = 2 = 2 = c34 = l (x3 , x4 ) , prin urmare (x3 , x4 )  d min .
iv) Trecem la vârful x4 (deoarece pe acolo se continuă drumul)
verificăm dacă arcul (x4 , x5 ) d min
Avem l 4(4 ) − l5(4 ) = 3 − 0 = 3 = 3 = c45 = l (x4 , x5 ) , prin urmare (x4 , x5 ) d min .
Am ajuns la ultimul vârf, la x 5 . Prin urmare drumul de lungime minimă este
d min = (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 )
v) Verificăm dacă mai există şi alte drumuri de lungime minimă

Din cele de mai sus avem că (x1 , x2 ) d min .
Din graf, observăm că din vârful x2 putem merge şi în x 5 .
Verificăm dacă arcul (x 2 , x5 )  d min 2
Avem l 2(4 ) − l5(4 ) = 8 − 0 = 8  11 = c25 = l (x2 , x5 ) , prin urmare (x 2 , x5 )  d min . 2
Astfel spus (x1 , x2 , x5 ) nu este un drum minim.
99
Ştiind că (x1 , x2 ) si (x2 , x3 )d min . Verificăm mai departe dacă găsim un alt drum din
x 3 către x 5 , adică dacă arcul ( x3 , x5 )  d min 2
Avem l3(4 ) − l5(4 ) = 5 − 0 = 5 = 5 = c35 = l (x3 , x5 ) , prin urmare ( x3 , x5 )  d min .

2
Prin urmare, rezultă că mai avem un drum minim şi anume d min = (x1 , x2 , x3 , x5 ) 2
Mai există o singură variantă posibilă, pornim din vârful x1 şi trecem către
vârful x4 . Verificăm dacă arcul (x1 , x4 )  d min 3
Avem l1(4 ) − l4(4 ) = 15 − 3 = 12  14 = c14 = l (x1 , x4 ) , prin urmare (x1 , x4 )  d min . 3
Prin urmare, avem:

l min ( x1 , x5 ) = l1(4 ) = 15 şi
d min 1 = ( x1 , x2 , x3 , x4 , x5 )
d min 2 = ( x1 , x2 , x3 , x5 )
c) Determinarea drumului de lungime maximă

Determinăm matricea C = (cij )i , j =1,5
 x1 x2 x3 x4 x5 
 
x1  0 7 0 14 16 
x   0 3 0 11 
C = 2  unde „” reprezintă − 
x3    0 2 5
x4     0 3 
x5      0 
 x1 x2 x3 x4 x5   li(1)   li(2 )   li(3) 

    
x1  0 7  14 16   16   18   18 
x   0 3  11  11  11  11
C = 2    
x3    0 2 5  5  5  5
   
x4     0 3   3   3   3 
x5      0   0   0   0 
Am obţinut ultimele 2 coloane identice, li(2 ) = li(3 )  algoritmul se încheie.

l max ( x1 , x5 ) = l1(3 ) = 18 - adică primul element din ultima coloană ataşată matricei C .
Pentru determinarea efectivă a drumului de lungime maximă, se vor selecta

acele arce (xi , x j ) care satisfac relaţia li(3) − l (j3) = cij = l (xi , x j ) .
100
Din ultima coloană ataşată obţinem l1(3) = 18; l 2(3) = 11; l3(3) = 5; l4(3) = 3 şi l5(3) = 0
i) Pornim din vârful x1 (deoarece de acolo începe drumul)
verificăm pe rând apartenenţa arcelor la drum:
verificăm dacă arcul (x1 , x2 )  d max , pentru asta trebuie satisfăcută relaţia
l1(3) − l 2(3) = c12 = l (x1 , x2 )
Avem l1(3) − l2(3) = 18 − 11 = 7 = 7 = c12 = l (x1 , x2 ) , prin urmare (x1 , x2 )  d max .

ii) Trecem la vârful x2 (deoarece pe acolo se continuă drumul)
Avem l 2(3) − l3(3) = 11 − 5 = 6  3 = c23 = l (x2 , x3 ) , prin urmare (x2 , x3 )  d max .
Din reprezentarea geometrică a grafului se observă că din vârful x2 mai avem un
arc către vârful x 5 . Verificăm dacă (x2 , x5 )  d max
Avem l 2(3) − l5(3) = 11 − 0 = 11 = 11 = c25 = l (x2 , x5 ) , prin urmare (x2 , x5 )  d max .
Astfel am identificat drumul de lungime maximă în graf de la vârful x1 la x 5 ca
fiind: d max = (x1 , x2 , x5 ) în care l max (x1 , x5 ) = l1(3) = 18 .

A. În grafurile orientate de mai jos, date prin reprezentare simbolică, să se
determine:
a) reprezentarea geometrică a grafurilor;
b) numărul total de drumuri elementare de lungime 2, 3, …, n-1 între
toate perechile de vârfuri (unde n – reprezintă numărul de vârfuri
din graf);
c) matricea de incidenţă;
d) matricea de adiacenţă;
e) drumurile şi circuitele hamiltoniene (dacă există) folosind metoda
matricilor latine.
101
1.
I 1 2 3 4 5 6
VI (I ) 1 2 2 3 3 4
VF (I ) 3 1 4 2 4 1
2.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
VI (I ) 1 1 2 2 3 3 4 4 5 5 6 6
VF (I ) 2 5 3 5 5 6 2 3 4 6 1 2
3.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
VI (I ) 1 1 1 2 2 2 3 4 4 5
VF (I ) 2 3 5 3 5 6 4 5 6 6
4.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
VI (I ) 1 1 1 1 1 2 2 2 3 3 4 4 5
VF (I ) 2 3 4 5 6 3 5 6 4 6 5 6 6
5.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9
VI (I ) 1 1 1 2 3 3 4 5 5
VF (I ) 2 3 5 4 1 5 3 1 2
B. În grafurile orientate de mai jos, date prin reprezentare simbolică, să se

determine:
a) reprezentarea geometrică a grafurilor;
b) drumul de lungime minimă şi lungimea drumului minim folosind
algoritmul lui Bellman – Kalaba, de la primul vârf x1 la ultimul vârf
al grafului, după caz;
102
c) drumul de lungime maximă şi lungimea drumului maxim folosind
algoritmul lui Bellman – Kalaba, de la primul vârf x1 la ultimul vârf
al grafului, după caz.
6.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
VI (I ) 1 1 1 2 2 2 3 4 4 5
VF (I ) 2 3 5 3 5 6 4 5 6 6
L( I ) 6 8 2 2 3 7 2 1 3 1
7.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
VI (I ) 1 1 1 2 2 2 3 4 4 5
VF (I ) 2 3 5 3 5 6 4 5 6 6
L( I ) 16 18 20 12 13 7 12 11 3 10
8.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
VI (I ) 1 1 2 2 3 3 4 4 5 6 7
VF (I ) 2 3 4 5 4 6 5 6 7 7 8
L( I ) 3 1 2 5 6 9 8 4 6 9 2
9.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
VI (I ) 1 1 1 1 2 2 2 3 3 4 4 5 5 6 7 7
VF (I ) 2 4 5 6 3 5 6 6 8 5 6 6 7 8 3 8
L( I ) 8 6 10 16 4 9 7 2 15 5 8 4 2 7 6 10
10.
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
VI (I ) 1 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 4 4 5
VF (I ) 2 3 4 5 6 3 4 5 6 4 5 6 5 6 6
L( I ) 4 11 9 7 12 14 9 8 20 3 11 17 21 19 13
103
CAPITOLUL IV
TEORIA STOCURILOR
4.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
4.1.1 Definiţie
Se numeşte stoc o rezervă de bunuri economice creată în vederea vânzării
sau folosirii sale în procesul de producţie.
Avem astfel stocuri de mărfuri, materii prime, produse finite,
echipamente, piese de schimb etc.
Crearea şi păstrarea rezervei de bunuri presupune efectuarea unei serii de
cheltuieli. De asemenea pot apare cheltuieli sau pierderi şi atunci când lipsesc
produse din stoc. Se va urmări o abordare optimală a gestiunii stocurilor aşa
încât cheltuielile totale legate de o astfel de gestiune să fie minime.
Realizarea stocului se poate face ca urmare a propriului proces de
producţie, fie ca urmare a cumpărării sau achiziţionării din altă parte. În
consecinţă, crearea stocului presupune efectuarea mai multor categorii de
cheltuieli. Pentru simplificare, aceste cheltuieli vor fi înglobate într-o singură
categorie: cheltuieli de lansare a comenzii notate cu cl (în u.m. ).
Păstrarea stocului în bune condiţii, paza acestuia, asigurarea
microclimatului pentru menţinerea calitativă, etc. generează o serie de cheltuieli
denumite de stocare. Acestea se vor exprima cu ajutorul costului unitar de
stocare, notat cu cs , reprezentând costul stocării (în u.m. ) a unei unităţi de
produs, adică o bucată într-o unitate de timp (zi).
Nivelul stocului variază în timp datorită intrărilor sau aprovizionărilor de
bunuri şi materiale, precum şi a ieşirilor sau livrărilor.
104
Atât intrările, cât şi ieşirile din stoc pe o perioadă fixă de timp pot fi
cunoscute cu exactitate – modelul se numeşte determinist sau numai cu o
anumită probabilitate – modelul se numeşte probabilistic.
Între momentul lansării unei comenzi şi momentul intrării în stoc a
bunurilor materiale există un interval de timp. Dacă intervalul de livrare este
fix şi suntem în cazul determinist se poate evita penuria (ruptura stocului) prin
lansarea comenzii la un moment potrivit.
Orice problemă de stoc se formulează pe o perioadă de studiu. Durata
acesteia va fi notată cu  (în zile). Cererea totală sau consumul total pe perioada
a de studiu se notează cu V (în unităţi de produs).
Intervalul de timp dintre două intrări succesive în stoc, numit perioadă de
aprovizionare se notează cu T (în zile).
Relativ la perioada de aprovizionare se consideră cererea sau consumul
pe o perioadă de aprovizionare se notează cu u (în unităţi de produs).
Cantitatea cu care se face aprovizionarea, care intră în stoc la începutul
unei perioade de aprovizionare se notează cu v (în unităţi de produs).
Numărul perioadelor de aprovizionare dintr-o perioadă de studiu cu n .
La unele modele de stocare vor fi utilizate şi următoarele elemente:
c a - costul unitar de achiziţie (în u.m.);
c p - costul unitar de penalizare (perioada datorată lipsei unei unităţi de
produs din stoc într-o unitate de timp) (în u.m./buc./zi)

 - costul stocării unei unităţi monetare.
Vom evalua cheltuielile totale pe o perioadă de aprovizionare, notate CT
şi cheltuielile totale pe perioada de studiu, notate cu C . Aceste ultime cheltuieli
totale, se doreşte să aibă valoarea minimă.
În cele ce urmează vom formula câteva modele de gestiunea stocurilor,
diferenţa dintre ele fiind făcută de categoriile de cheltuieli care se evidenţiază pe
o perioadă de aprovizionare.
105
4.2 MODELE DE GESTIUNE A STOCURILOR
4.2.1 Modelul cu perioadă fixă, cerere constantă, fără ruptură

(Modelul Wilson-Within)
Acest model este caracterizat prin:
- perioada de aprovizionare T are aceeaşi durată, deci aprovizionările
se vor face la momente echidistante;
- pe fiecare perioadă de aprovizionare se înregistrează acelaşi consum
(avem aceeaşi cerere u constantă);
- fără ruptură înseamnă că exact cât este cererea pe o perioadă de
aprovizionare, exact atât se aduce la o aprovizionare, deci u = v .
Prin urmare, între elementele ce apar la acest model, există relaţia:
 V
n= =
T v
La acest model se vor evidenţia, pe o perioadă de aprovizionare, doar

două categorii de cheltuieli: de lansare cl şi de stocare, care se vor calcula cu
ajutorul costului unitar de stocare c s .
v+0 v
Nivelul mediu al stocului este = , astfel încât cheltuielile de stocare
2 2
v
în perioada T vor fi c s   T
2
Astfel, cheltuielile totale în perioada T sunt date de relaţia
v
CT = cl + cs   T , unde cl sunt cheltuielile de lansare a comenzii, fixe în perioada
2
T.
Prin urmare, cheltuielile totale în perioada  vor fi date de relaţia:
v
C = n  CT = n  cl + n  cs   T
2
106
Problema se poate formula astfel:
Fiind date elementele V ,  , cl , cs să se găsească celelalte elemente
necunoscute: v = u, n, T , CT , astfel încât C să aibă valoarea minimă.
Se observă că avem patru necunoscute.
 V V
Având în vedere că n = = şi înlocuind pe n = , apoi înlocuind pe
T v v

n= , vom obţine:
T
V v
C =  cl +   c s 
v 2
În relaţia de mai sus, singura necunoscută este v , prin urmare pentru
f (v ) =
V v
funcţia  cl +   cs  care reprezintă cheltuielile totale, trebuie să
v 2
determinăm valoarea minimă.
Vom avea: f : (0, ) → R, f (v ) =

V v
 cl +   cs  - să aibă valoarea minimă
v 2

Calculăm f ' (v ) = −
V
2
 cl + c s 
v 2
Egalăm f ' (v ) cu 0.
V  V  V c
−  cl + cs  = 0   cl = cs   v 2 = 2   l şi prin urmare avem:
v 2
2 v 2
2  cs
2  V  cl
v = voptim =
  cs
Cheltuielile totale se obţin prin înlocuirea lui voptim în expresia lui f
2  V  cl
  cs
f min = f (voptim ) =
V voptim V
 cl +   c s =  cl +   c s 
v 2 2  V  cl 2
  cs
După efectuarea tuturor calculelor, vom obţine:
f min = C min = vopt  cs  = 2  V   cl  cs
107
Pentru numărul optim de aprovizionări în perioada de timp studiată - 
obţinem:
V V   cs
noptim = =
voptim 2  cl
 2    cl
Durata optimă a perioadei de aprovizionare va fi Toptim = =
noptim V  cs
4.2.1.1 Exerciţiu
O societate cheltuieşte într-un an 90.000 u.m. pentru diferite angajamente
financiare. Cunoscând procentul anual de 9% şi cheltuielile de lansare
(tranzacţie) fixe, de 50 u.m.
Să se determine elementele ce caracterizează gestiunea optimă a fondului
bănesc lichid (fondul bănesc lichid necesar la începutul fiecărei perioade de
timp, numărul de vărsăminte sau tranzacţii, durata de timp dintre două
vărsăminte consecutive, cheltuielile totale legate de gestiunea fondului bănesc)
Rezolvare:
Avem un model de stoc cu perioadă fixă, cerere constant, fără ruptură.
Cheltuielile total sunt V = 90.000 u.m.
Durata studiului este  = 1 an = 360 zile
p 9
Procentul anual este p = 9%  i = = = 0,09 - dobânda unitară anuală
100 100
Costul unitar de stocare cs = i = 0,09
Cheltuielile de lansare sunt cl = 50 u.m.
Trebuie să determinăm următoarele elemente:
voptim - fondul bănesc lichid necesar la începutul fiecărei perioade de timp T
n - numărul de vărsăminte (tranzacţii) în perioada 
T - durata de timp dintre două vărsăminte consecutive
108
C - cheltuielile totale legate de gestiunea fondului bănesc considerat
Avem relaţiile de calcul:

2  V  cl 2  90 .000  50
voptim = = = 10 .000 u.m.
  cs 1  0,09
V 90 .000
noptim = = = 9 ori
voptim 10 .000
 360
Toptim = = = 40 zile
noptim 9
C min = vopt  c s  = 10 .000  0,09 1 = 900 u.m.
4.2.2 Modelul cu perioadă fixă, cerere constantă, cu ruptură

Fie u cererea pe perioada fixă T şi v cantitatea de aprovizionare
constantă. Deoarece u  v apare ruptura, adică lipsa de stoc. Vom considera că în
subperioada T1 există stoc (stocul este pozitiv), iar în subperioada T2 stocul
lipseşte (stocul este nul).
Are loc relaţia T = T1 + T2
Presupunem că în perioada T2 , când stocul lipseşte, se înregistrează o
pierdere (penalizare) concretizată într-un cost unitar de penalizare notat cu c p ,
adică este vorba de cât se plăteşte sau cât se pierde din cauza lipsei unei unităţi
în stoc, într-o unitate de timp.
La acest model, pe perioada de aprovizionare T se evidenţiază
următoarele cheltuieli:
- cheltuieli de lansare fixe cl
v
- cheltuieli de stocare exprimate prin cs   T1 pe perioada T1
2
u −v
- cheltuieli de penalizare sau pierderi exprimate prin c p   T2 pe
2
perioada T2 .
109
v+0 v
Am considerat valori medii ale stocului = pe perioada T1 şi respectiv al
2 2
0 + (u − v ) u − v
cererii nesatisfăcute = pe perioada T2 .
2 2
Avem astfel, cheltuielile totale pe perioada  date prin relaţia:
 v u −v
C  = n   cl + cs  T1  + c p  T2  
 2 2 
Problema în acest caz poate fi formulată astfel:

Fiind date sau cunoscute elementele: V ,  , cl , c s , si c p se cere să se
determine celelalte elemente necunoscute: u, v, n, T , T1 , T2 , CT astfel încât C să

aibă valoarea minimă.
T u T u
Avem relaţiile: = şi =
T2 u − v T1 v
 V
Astfel, cum avem n = = , pentru cheltuielile totale se obţine expresia
T u
V
C =  cl +   cs 
v2
+  c p 
(u − v ) 2
u 2u 2u
În expresia de mai sus se cunosc toate datele cu excepţia lui u şi v .
Construim funcţia f (u, v ) =

V
 cl +   cs 
v2
+  cp 
(u − v ) , ( ) ( ) pentru
2
f : o,  → 0, 
u 2u 2u
care vom determina valoarea minimă.
Funcţia f admite derivatele parţiale următoare:
v2   c p 2  (u − v ) − (u − v )2
f (u, v ) = − 2  cl −   cs 
V
'
+ 
2u2
u
u 2 u2
u −v
f v' (u, v ) =   cs  −   c p 
v
u u
 V v2   c p 2  (u − v ) − (u − v )2
 f (u , v ) = 0
' −
 2 l  c −   c  +  =0

s 2 2
Avem  ' u
  u 2 u 2 u
 f v (u, v ) = 0   c  v −   c  u − v = 0
 s u p
u
În sistemul de mai sus vom înmulţi prima ecuaţie cu u 2 , iar a doua ecuaţie cu u ,
u  0.
110

  c p  u − 2  cl  V −   c s  v −   c p  v = 0
2 2 2
Vom obţine următorul sistem de ecuaţii: 

  c s  v −   c p  (u − v ) = 0

  c s  v −   c p  (u − v ) = 0    c s  v −   c p  u +   c p  v = 0  v  (  c s +   c p ) =   c p  u
 cp u   c p  u cp u cp
v= = = =u
(  cs +   c p )   (cs + c p ) cs + c p cs + c p
cp
Notăm  = , avem v = u   , unde  - se numeşte indice de lipsă
cs + c p
2 V  cl
Din prima ecuaţie vom obţine: uoptim =
  cs  
2  V  cl 2  V  cl  
 voptim = u optim   =  =
  cs     cs
Putem determina f min = f (uoptim, voptim) = C = 2 V   cl  cs   =   cs  voptim

min
V V   c s  
noptim = =
u optim 2  cl
 2    cl
Toptim = =
noptim V  cs  
4.2.2.1 Exerciţiu
Într-un an la un atelier de reparaţii se consumă 100.000 piese de schimb.
Cunoscând costul unitar de penalizare de 1,6 u.m./buc./zi, precum şi cheltuielile
de lansare ale comenzii fixe de 40.500 u.m., se cere să se determine elementele
ce caracterizează această problemă de stoc cu ruptură.
Rezolvare
Avem o problemă de stoc cu ruptură deoarece a fost evidenţiat şi costul unitar de
penalizare.
Avem:
 = 1 an = 360 zile
111
V = 100.000 u.m.
cs = 0,9 u.m. / buc. / zi
c p = 1,6 u.m. / buc. / zi
cl = 40 .500 u.m.
Determinăm:
cp 1,6 1,6
= = = = 0,64
cs + c p 0,9 + 1,6 2,5
2  V  cl 2 100 .000  40 .500

u optim = = = 39.062.500 = 6.250 buc.
  cs   360  0,9  0,64
voptim = u optim   = 6.250  0,64 = 4.000 buc.
V 100 .000
noptim = = = 16 ori
u optim 6.250
 360
Toptim = = = 22,5 zile  23 zile
noptim 16
C min = f min =   c s  voptim = 360  0,9  4.000 = 1.296.000 u.m.
4.2.3 Extensii ale modelului cu perioade fixe şi cerere constantă
4.2.3.1 Cazul stocurilor proporţionale

Vom considera o extensie a modelului studiat la punctul 4.2.1, în cazul
când apare şi costul de achiziţie al pieselor care fac obiectul stocului.
Vom considera în cele ce urmează:
c a - costul de cumpărare sau achiziţie ale unei unităţi de stoc
cl - cheltuielile de lansare ale comenzii fixe pe perioada de aprovizionare T
cl
Presupunem că acum costul de stocare unitar este proporţional cu c a + .
v
Avem cs =    ca + 
cl
 , unde  - coeficient de proporţionalitate şi reprezintă
 v 
costul de stocare în unitatea de timp al unei unităţi băneşti.
Cheltuielile totale în perioada  luată în studiu vor fi:
112
 
C = f (v ) = n  ca  v + cl +    T  (ca  v + cl )
1
 2 
   
sau f (v ) = ca V + cl  +
V
 cl + v   ca
v 2 2
Problema se va formula astfel:
Fiind date (cunoscute) elementele: V ,  , cl , ca şi  . Să se găsească necunoscuta
v , astfel încât funcţia f : (0, ) → R , să aibă valoarea minimă.
2  V  cl
Din ecuaţia f ' (v ) = 0 vom obţine voptim =
   ca
f min = f (voptim ) = voptim     ca + ca  V +     cl = 2  V     ca  cl + ca  V +     cl

1 1
2 2
V    ca  V
noptim = =
voptim 2  cl
 2    cl
Toptim = =
noptim   ca  V
4.2.3.2 Cazul stocurilor neproporţionale

Există situaţii concrete în care costurile de achiziţie sau cumpărare c a sunt
variabile. Interesant este cazul în care costul unitar de cumpărare este mai mic
atunci când se cumpără o cantitate mai mare de produse (ex. vânzările en-gros).
Considerăm costul de cumpărare unitar exprimat prin două valori, după
cum urmează:
r1 , daca 0  v  v s
ca = 
r2 , daca vs  v
unde r1 şi r2 sunt costuri unitare de cumpărare, r1  r2 , iar v s este cantitatea de la

care începând, se percepe un cost unitar r1 mai mare.
În acest caz, cheltuielile totale au forma:
113
 V    
 f 1 (v ) = r1  V + cl  v + 2  cl + v  2  r1 , dacă 0  v  v s
f (v ) = 
 f (v ) = r  V + c  V +     c + v      r , dacă v  v
 2 2 l
v 2
l
2
2 s
Determinarea lui voptim se determină atât pentru f1 , cât şi pentru f 2 .
2  V  cl 2  V  cl
Obţinem: voptim = , voptim2 =
1
   r1    r2
Prin urmare se va considera una din valorile voptim , voptim şi vs .1 2
Astfel, deoarece f1 (voptim )  f 2 (voptim ), considerăm cazurile:

1 2
- dacă voptim  vs , atunci f min = f 2 (voptim ) şi deci voptim = voptim

2 2 2
- dacă voptim  vs , atunci f min = min f 2 (vs ), f1 (voptim ) şi în acest caz avem
2 1
(
vs , dacă f 2 (vs )  f1 voptim1
 )
voptim = 
( ) (
voptim1 , dacă f 2 vs  f1 voptim1
 )
4.2.3.3 Exemplu
La un atelier de reparaţii se consumă într-un an 16.000 bucăţi dintr-un
anumit tip de piese de schimb. Preţul de achiziţie unitar este de 25 u.m. dacă se
cumpără mai puţin de 90 bucăţi, respectiv 23,5 u.m. dacă se cumpără cel puţin
90 bucăţi.
Ştiind că cheltuielile de lansare ale comenzii fixe sunt de 105 u.m., iar
costul de stocare reprezintă 15% din valoarea unei unităţi monetare stocate, să se
realizeze o gestiune optimă a stocului.
Rezolvare
 = 15% = 0,15 - costul stocării unei unităţi monetare;
r1 = 25 u.m. - costul de achiziţie, dacă se cumpără mai puţin de 90 bucăţi;
r2 = 23,5 u.m. - costul de achiziţie, dacă se cumpără cel puţin 90 bucăţi;
114
v s = 90 bucăţi – cantitatea, de la care începând, se percepe un cost unitar r1 mai
mare;
V = 16.000 buc. - cererea totală;
 = 1 an = 360 zile - perioada de studiu;

cl = 105 u.m. - costurile de lansare ale comenzii.
Avem:
2  V  cl 2 16 .000 105
voptim1 = = = 50 buc.
   r1 0,15  360  25
2  V  cl 2 16 .000 105

voptim2 = = 52 buc.
   r2 0,15  360  23,5
Întrucât voptim  vs , f min = min f 2 (vs ), f1 (voptim )

2 1
( )
f1 voptim1 = r1 V + cl 
V
voptim1
+
 
2
 cl + voptim1 
 
2
 r1
16 .000 0,15  360 0,15  360

= 25 16 .000 + 105  + 105 + 50   25 = 470 .185 u.m.
50 2 2
V    
f 2 (vs ) = r2  V + cl  +  cl + vs   r2
vs 2 2
16 .000 0,15  360 0,15  360

= 23,5 16 .000 + 105  + 105 + 90   23,5 = 454 .606 ,67 u.m.
90 2 2
Astfel, vom lua voptim = v s = 90 buc.
V 16 .000
Calculăm noptim = = = 178 ori
voptim 90
 360
Toptim = = = 2,02 zile  2 zile
noptim 178
f min = f 2 (vs ) = 454 .606 ,67 u.m.
115
Anexa 1
Tabela de comutaţie cu procentul de 5%
x lx Dx Nx Mx vx
0 100.000 100.000,00 1.811.317,38 14.086,27 1,000000000000
1 91.992 87.611,43 1.711.317,38 6.271,26 0,952380952381
2 91.000 82.539,68 1.623.705,95 5.349,27 0,907029478458
3 90.545 78.216,18 1.541.166,27 4.946,52 0,863837598531
4 90.286 74.278,52 1.462.950,10 4.728,17 0,822702474792
5 90.101 70.596,49 1.388.671,58 4.579,64 0,783526166468
6 89.951 67.122,82 1.318.075,09 4.464,95 0,746215396637
7 89.837 63.845,48 1.250.952,27 4.381,93 0,710681330130
8 89.735 60.736,18 1.187.106,79 4.311,18 0,676839362029
9 89.644 57.785,32 1.126.370,61 4.251,08 0,644608916218
10 89.562 54.983,30 1.068.585,29 4.199,49 0,613913253541
11 89.484 52.319,44 1.013.601,99 4.152,76 0,584679289086
12 89.407 49.785,16 961.282,55 4.108,83 0,556837418178
13 89.330 47.373,61 911.497,38 4.066,98 0,530321350645
14 89.250 45.077,31 864.123,78 4.025,58 0,505067952996
15 89.165 42.889,89 819.046,46 3.983,68 0,481017098091
16 89.070 40.803,99 776.156,57 3.939,09 0,458111521991
17 88.967 38.816,01 735.352,58 3.893,04 0,436296687611
18 88.856 36.921,50 696.536,57 3.845,78 0,415520654867
19 88.737 35.116,24 659.615,07 3.797,52 0,395733957017
20 88.607 33.395,05 624.498,83 3.747,32 0,376889482873
21 88.470 31.755,63 591.103,78 3.696,93 0,358942364641
22 88.322 30.192,86 559.348,15 3.645,08 0,341849871087
23 88.167 28.704,65 529.155,28 3.593,37 0,325571305797
24 88.010 27.289,08 500.450,64 3.543,49 0,310067910283
25 87.844 25.940,58 473.161,56 3.493,26 0,295302771698
26 87.686 24.660,88 447.220,98 3.447,73 0,281240734950
27 87.527 23.443,96 422.560,11 3.404,09 0,267848319000
28 87.368 22.287,02 399.116,15 3.362,53 0,255093637143
29 87.205 21.186,13 376.829,13 3.321,95 0,242946321089
30 87.036 20.138,17 355.643,00 3.281,88 0,231377448656
31 86.860 19.140,42 335.504,83 3.242,14 0,220359474910
32 86.678 18.190,78 316.364,40 3.203,00 0,209866166581
33 86.488 17.286,58 298.173,62 3.164,09 0,199872539601
34 86.295 16.426,67 280.887,05 3.126,44 0,190354799620
35 86.092 15.607,64 264.460,38 3.088,73 0,181290285353
36 85.877 14.827,30 248.852,74 3.050,69 0,172657414622
37 85.647 14.083,42 234.025,44 3.011,94 0,164435632973
38 85.399 13.373,94 219.942,02 2.972,14 0,156605364736
39 85.132 12.697,26 206.568,08 2.931,33 0,149147966415
40 84.855 12.053,29 193.870,81 2.891,02 0,142045682300
41 84.571 11.440,90 181.817,52 2.851,65 0,135281602191
42 84.278 10.858,35 170.376,62 2.812,97 0,128839621134
43 83.976 10.304,22 159.518,28 2.774,99 0,122704401080
44 83.665 9.777,20 149.214,05 2.737,75 0,116861334362
45 83.330 9.274,34 139.436,85 2.699,55 0,111296508916
46 82.951 8.792,53 130.162,51 2.658,38 0,105996675158
47 82.536 8.331,94 121.369,98 2.615,45 0,100949214436
48 82.088 7.892,11 113.038,04 2.571,32 0,096142108987
49 81.603 7.471,89 105.145,92 2.525,81 0,091563913321
50 81.077 7.070,22 97.674,03 2.478,81 0,087203726972
116
x lx Dx Nx Mx vx
51 80.501 6.685,70 90.603,82 2.429,79 0,083051168545
52 79.867 6.317,19 83.918,12 2.378,41 0,079096350995
53 79.172 5.964,02 77.600,93 2.324,76 0,075329858091
54 78.418 5.625,92 71.636,91 2.269,33 0,071742721991
55 77.603 5.302,33 66.010,99 2.212,27 0,068326401896
56 76.735 4.993,36 60.708,66 2.154,39 0,065072763711
57 75.810 4.698,25 55.715,30 2.095,65 0,061974060677
58 74.815 4.415,80 51.017,05 2.035,47 0,059022914931
59 73.741 4.145,15 46.601,25 1.973,61 0,056212299934
60 72.581 3.885,66 42.456,09 1.909,97 0,053535523746
61 71.320 3.636,34 38.570,43 1.844,09 0,050986213092
62 69.937 3.396,02 34.934,10 1.775,28 0,048558298183
63 68.438 3.164,98 31.538,07 1.704,24 0,046245998269
64 66.817 2.942,88 28.373,09 1.631,08 0,044043807876
65 65.068 2.729,37 25.430,22 1.555,91 0,041946483691
66 63.112 2.521,26 22.700,84 1.475,84 0,039949032087
67 61.036 2.322,22 20.179,58 1.394,90 0,038046697225
68 58.836 2.131,92 17.857,36 1.313,22 0,036234949738
69 56.508 1.950,06 15.725,44 1.230,90 0,034509475941
70 54.051 1.776,45 13.775,38 1.148,15 0,032866167563
71 51.363 1.607,72 11.998,93 1.061,93 0,031301111965
72 48.607 1.449,00 10.391,21 977,75 0,029810582824
73 45.786 1.299,91 8.942,21 895,68 0,028391031261
74 42.920 1.160,52 7.642,30 816,27 0,027039077391
75 40.025 1.030,70 6.481,78 739,88 0,025751502277
76 37.138 910,82 5.451,08 667,33 0,024525240264
77 34.184 798,45 4.540,26 596,62 0,023357371680
78 31.175 693,49 3.741,81 528,04 0,022245115886
79 28.136 596,08 3.048,32 462,06 0,021185824653
80 25.097 506,38 2.452,23 399,23 0,020176975860
81 22.097 424,62 1.945,85 340,16 0,019216167486
82 19.178 350,98 1.521,23 285,42 0,018301111891
83 16.384 285,57 1.170,25 235,52 0,017429630373
84 13.758 228,38 884,69 190,85 0,016599647974
85 11.338 179,24 656,31 151,65 0,015809188547
86 9.155 137,84 477,06 117,97 0,015056370044
87 7.230 103,67 339,22 89,68 0,014339400042
88 5.575 76,14 235,55 66,52 0,013656571469
89 4.188 54,47 159,41 48,04 0,013006258542
90 3.059 37,89 104,94 33,71 0,012386912897
91 2.168 25,58 67,05 22,94 0,011797059902
92 1.487 16,71 41,48 15,10 0,011235295145
93 985 10,54 24,77 9,59 0,010700281090
94 628 6,40 14,23 5,86 0,010190743895
95 384 3,73 7,83 3,44 0,009705470377
96 224 2,07 4,10 1,92 0,009243305120
97 125 1,10 2,03 1,03 0,008803147734
98 66 0,55 0,93 0,52 0,008383950223
99 33 0,26 0,38 0,25 0,007984714498
100 15 0,11 0,11 0,11 0,007604489998
117

Note de Curs Matematici Financiare Si Actuariale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de Curs Matematici Financiare Si Actuariale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATEMATICI

CAPITOLUL I MATEMATICI FINANCIARE ................ 3

CAPITOLUL II MATEMATICI ACTUARIALE ........... 35

CAPITOLUL III TEORIA GRAFURILOR .................... 56

CAPITOLUL IV TEORIA STOCURILOR ................... 104

1.1 DOBÂNDA SIMPLĂ

Se consideră că se împrumută (sau se depune spre fructificare) o sumă de

unde i – reprezintă dobânda unitară anuală.

1.1.3 Dobânzi unitare echivalente

k = 4 , unitatea de măsură este trimestrul;

k = 12 , unitatea de măsură este luna;

k = 360 , unitatea de măsură este ziua.

În cele ce urmează vom nota prin t k – unitatea de timp la care ne referim

dobândă D pentru aceiaşi sumă s , pentru aceiaşi perioadă de timp, măsurată în

1.1.8 Variaţia sumei în timp

 S = s + s  i  t = s  (1 + i  t ) - pentru t exprimat în ani

i) Se numeşte factor de fructificare numărul u =1 + i

c) S = s + D = 15.000 + 75 = 15.075 u.m.

1.1.11 Principiul de echivalenţă

Analog, spunem că sistemele la care valorile nominale sunt sume iniţiale

ii) Pentru m = 1 şi n  N , n  1 , avem echivalenţa unui împrumut cu un

1.500 2.400 1.500 2.400

Deoarece perioadele de timp sunt sub un an, se aplică operaţiunea de dobândă

Înlocuind valorile de mai sus se obţine:

26 43 31  24) 26 15) 43 20) 31 

625 + 645 + 620

b) Procentul mediu se determină din echivalenţa:

Înlocuind datele în ecuaţie, vom obţine:

c) Scadenţa comună se determină din echivalenţa:

Înlocuind datele în ecuaţie, vom obţine:

Efectuând calculele din paranteze şi reducând termenii asemenea, vom

Dacă perioada de timp pe care se consideră depusă suma iniţială s este

Prin inducţie matematică vom obţine că:

Se depune spre fructificare suma de 40.000 u.m. pe timp de 10 ani, cu

Deoarece se depăşeşte perioada de 1 an, vom folosi operaţiunea de

 S = 40 .000  1,0510  65 .155 ,78 u.m.

1.2.2 Principiul de echivalenţă în cazul dobânzii compuse

a) Dacă sumele iniţiale sunt nominalizate, atunci definim echivalenţa

(sk , pk , tk ), k = 1, m  (sk , pk , tk ), k = 1, n prin relaţia

b) Dacă sumele finale sunt nominalizate, atunci definim echivalenţa

(S k , pk , t k ), k = 1, m  (S k , pk , t k ), k = 1, n prin relaţia

Să se calculeze volumul mediu al sumelor în cazul următoarelor datorii:

10 .000 u.m. cu procentul de 4% peste 5 ani

Din moment ce sumele sunt datorii, rezultă că se dau sumele finale:

S1 = 10.000 u.m. p1 = 4% t1 = 5 ani

Deoarece perioada de timp este peste un an, rezultă că se aplică operaţiunea de

9.765 .625 160 .000 625 4.725 + 4.680 + 4.550

1.2.4 Temă de casă

1. Să se calculeze dobânda sumei de 30.000 unităţi monetare (u.m.) cu procentul

2. Împrumutul de 50.000 u.m. cu procentul de 8%, scadent peste 3 zile, se

3. Împrumutul de 30.000 u.m. cu procentul de 9%, scadent peste 20 zile, se

4. Să se calculeze volumul mediu al sumelor, procentul mediu şi scadenţa

6. Să se calculeze volumul mediu al sumelor, procentul mediu şi scadenţa

7. Se depune spre fructificare suma de 32.000 u.m. pe timp de 8 ani, cu

8. Să se calculeze volumul mediu al sumelor în cazul următoarelor datorii:

2.500 u.m. cu procentul de 3% peste 3 ani

9. Să se calculeze volumul mediu al sumelor în cazul următoarelor datorii:

700 u.m. cu procentul de 9% peste 5 ani

10. Să se calculeze volumul mediu al sumelor în cazul următoarelor datorii:

5.500 u.m. cu procentul de 5% peste 6 ani

Indiferent de modalitatea de rambursare (restituire) a împrumuturilor,

În principiu, orice plan de rambursare conţine următorul cap de tabel:

Dk – reprezintă dobânda plătită la sfârşitul (începutul) perioadei k pentru

folosirea sumei Rk în perioada considerată;