Cap.

I MATEMATICI FINANCIARE

Bibliografie:
- Purcaru I., Berbec F., Sorin D.– Matematici financiare şi decizii în afaceri, Ed. Ec.,
1996.
- Burlacu V., Cenuşă Gh. – Bazele matematice ale asigurărilor, Ed. Teora, 2002.
- Boissonnade M., Mathématiques financières, Ed. Armand Colin, 1993.
- Poncet P., Portait R., Hayat S., Mathématiques financières: évalution des actifs et des
risques, Dalloz, 1993.

§. 1. Noţiuni introductive.
Fie R mulţimea numerelor reale (considerată ca axă a timpului); orice tR va fi numit
moment (de timp). Dacă s, t R cu s  t vom spune că momentul s este moment anterior lui t sau
că t este moment ulterior lui s.
Notăm  = {(s,t)R2 / s  t}.
Dacă (s,t) vom spune că (s,t) este un interval sau perioadă (de timp) cu momentul
iniţial s şi momentul final t; dacă (s,t) şi θR, astfel încât, s  θ  t (s < θ < t) vom spune că θ
este moment intermediar (respectiv, strict intermediar) al intervalului (s,t).
Diferenţa t – s va fi numită durata sau lungimea intervalului (s,t). Unitatea de măsură
pentru durata unui interval va fi anul cu diviziunile sale: semestrul, trimestrul, luna, ziua. De
regulă, vom considera anul bancar (procedura germană):
1 an (bancar) = 2 semestre = 4 trimestre = 12 luni = 360 zile.
În anumite situaţii, cu precizări în acest sens, se va folosi anul calendaristic de 365 de zile
(respectiv, 366 în anii bisecţi), cu luni de 28, 29, 30, respectiv 31 de zile (procedura engleză).
§.2. Dobânda
Pe piaţa financiară, din confruntarea între cerere şi ofertă, apare conceptul de preţ al
banilor, a cărui semnificaţie o dă suficient de clar noţiunea de dobândă.
Def.1. Vom numi funcţie dobândă unitară orice funcţie d: → R cu proprietăţile:
1) d(s,s) = 0,  s R;
2) d(s,θ)  d(s,t) şi d(θ,t)  d(s,t), (s, t) , θ R, s  θ  t.
 Dacă intervalul (s,t)  este fixat, numărul real d(s,t) reprezintă dobânda pentru o unitate
monetară plasată pe intervalul (s,t), calculată cu funcţia d şi va fi numită dobândă unitară
corespunzătoare funcţiei d şi perioadei (s,t). Dacă t – s = 1 an, atunci d(s,s+1) este numită
dobândă unitară anuală la momentul iniţial s.
Obs.: Din Def. 1, luând θ = s, obţinem 0 = d(s, s)  d(s, t), adică funcţia dobândă unitară
ia numai valori pozitive.
Exemplul 1: Funcţia d: → R+ dată prin d(s,t) = (s – t)(2 – s2 – st – t2) este o funcţie
dobândă unitară. Într – adevăr,
• d(s,s) = 0,  s R;
• d(s,) = (s - )(2 - s2 - s - t2) = 2( - s) + ( - s)3  2(t – s) + (t – s)3 = d(s,t),
d(,t) = 2(t - ) + (t - )3  2(t – s) + (t – s)3 = d(s,t),
deci d este o funcţie dobândă unitară
Fie d: → R+ o funcţie dobândă unitară.
Def. 2. Funcţiile , : → R+ date prin
1
(s,t) = 1+d(s,t) , (s,t) = 1+d(s,t ) , (s,t) 
vor fi numite funcţie factor de fructificare, respectiv, funcţie factor de actualizare asociate
funcţiei d.
Dacă intervalul (s,t)  este fixat, numerele reale (s,t), respectiv (s,t) vor fi numite
factor de fructificare, respectiv factor de actualizare pe perioada (s,t), corespunzătoare funcţiei d.
Def. 3. Vom numi operaţiune financiară (sau tranzacţie financiară) tripletul definit prin
fixarea a trei elemente:
1) un capital iniţial (suma iniţială) S0 R+ ;
2) o perioadă (s,t) ;
3) o funcţie dobândă unitară d.
În continuare, vom nota (S0, (s,t), d ) o operaţiune financiară de capital iniţial S 0, pe
perioada (s,t), cu calculul dobânzii dat de funcţia d.
Practic, printr-o operaţiune financiară suma S0 este plasată de către un partener
P1(creditor) către un partener P2(debitor), în anumite condiţii şi într-un anumit scop. În general,
condiţiile sunt rezultatul unor negocieri între cei doi parteneri(care pot fi persoane, grupuri de
persoane, instituţii, etc.), chiar dacă, potrivit unei legi nescrise, ,,cine deţine aurul stabileşte
regulile’’. Scopul plasamentului poate fi pentru economisire, pentru împrumut, pentru
rambursare a unui împrumut, etc..
Def. 4. Numim sumă finală corespunzătoare operaţiunii financiare (S0, (s,t), d) valoarea
St = S0 (s,t) = S0 [1+d(s,t)]
Diferenţa Dt = St - S0 = S0d(s,t) se numeşte dobândă (totală) rezultată din operaţiunea
financiară precizată.
Având în vedere semnificaţia economică a dobânzii, din punctul de vedere al creditorului,
aceasta trebuie să aibă în componenţa sa:
- cheltuieli efectuate de creditor pentru acordarea împrumutului;
- profitul creditorului;
- suma care să acopere eventualele pierderi prevăzute sau nu (eroziunea monetară,
insolvabilitatea debitorului, etc.), pe perioada rambursării împrumutului.
Costul unei operaţiuni financiare reprezintă efortul pe care un partener îl suportă pentru a
putea beneficia de o sumă de bani din partea unui partener care dispune de această sumă. Cel mai
adesea acest cost este asimilat cu dobânda aferentă operaţiunii financiare. În realitate, dobânda
reprezintă doar o componentă cuantificabilă a acestui cost. O analiză financiară riguroasă trebuie
să aibă în vedere şi alte componente cuantificabile sau nu, direct sau indirect, pentru a preciza la
un moment dat sau în timp, ce înseamnă şi care este costul real al operaţiunii financiare.
Unitatea de măsură pentru suma iniţilă, suma finală şi dobândă este unitatea monetară
(leu, $, euro, etc).
§.3. Tipuri de dobânzi.
Fie d: → R+ o funcţie dobândă unitară.
Def.5. Spunem că funcţia dobânda unitară d este simplă dacă satisface relaţia
d(s,t) =d(s,θ) + d(θ,t),  s  θ  t
Obs: Dobânda simplă se utilizează, de obicei, în operaţiunile financiare a căror durată
este inferioară unui an (titluri de creanţe negociabile, scontul efectelor comerciale, gestionarea
conturilor curente, etc.).
Exemplul 2: Funcţia d:  → R+ dată prin d(s,t) = φ(t) – φ(s) = a(t – s), a  R+, este o
funcţie dobândă unitară simplă. Într-adevăr,
 d(s,s) = a(s – s) = 0, d(s,) = a( - s)  a(t –s) = d(s,t), d(,t) = a(t - )  a(t – s) = d(s,t)
  d(s,t) = a(t – s) = a(t -  +  -s) = a(t - ) + a( - s) = d(,t) + d(s,),  s  θ  t.
Def. 6. Spunem că funcţia dobândă unitară d este compusă cu capitalizare continuă, pe
scurt dobândă continuă, dacă satisface relaţia:
d(s,t) = d(s,θ) + d(θ,t) + d(s,θ) d(θ,t),  s  θ  t

Obs: 1° Relaţia de mai sus este echivalentă cu oricare din următoarele:

a) d(s,t) = d(s,θ) + (s,θ) d(θ,t), s  θ  t;
b) (s,t) = (s,θ) (θ,t),  s  θ  t.
2o Din relaţiile de mai sus observăm că în plasamentele cu dobândă continuă, pentru orice
moment , dobânda acumulată pe intervalul (s,) se adaugă la capital, aducând dobândă pe
intervalul rămas.
3° Dobânda continuă se utilizează, de obicei, în operaţiuni financiare a căror durată este
mai mare de1an (plasamente pe piaţa bursieră, analiza unor proiecte de investiţii, etc.).
Exemplul 3: Funcţia d:  → R+ dată prin d(s,t) = eφ(t) – φ(s) -1 = ea(t – s) – 1, a  R+, defineşte
o funcţie dobândă continuă. Se observă uşor că
• d(s,s) = ea(s-s)– 1 = 0, d(s,) = ea(t-)– 1  ea(t-s)– 1 = d(s,t), d(,t) = ea(t-)– 1 ea(t-s) – 1 =
d(s,t)
• (s,t) = ea(t - s) = ea(t -  +  - s) = ea(t - ) ea( - s) = (,t)(s,),  s  θ  t,
deci d este o funcţie dobândă continuă.
Fie (s,t)  şi s = t0 < t1 < t2 < ... <tn-1 < tn = t o diviziune a acestui interval.
Def.7. Spunem că funcţia dobânda unitară d este compusă cu capitalizare discretă pe
intervalul (s,t), la momentele t1, t2,…, tn-1, pe scurt, dobândă discretă, dacă satisface relaţia
(s,θ) = (s,ti-1) (ti-1,θ),  ti-1 < θ  ti , i = 1,n.
Obs.: 1° Dacă d este o dobândă discretă
n n
∏ ∏
(s,t) = (t0 ,t1) (t1,t2) ... (tn-1,tn) = i=1 (ti-1,ti), iar d(s,t) = i=1 (ti-1, ti) – 1;
2o Din relaţiile de mai sus deducem că în plasamentele cu dobândă discretă, la sfârşitul
fiecărui interval (ti-1,ti), dobânda corespunzătoare intervalului se adaugă la capital, producând la
rândul ei dobândă pe perioada rămasă;
 3o Dobânda discretă se utilizează tot în plasamente pe termen lung, atunci când plata
dobânzii se face periodic;
3° Dacă d este o dobândă continuă, atunci (s,t)   şi s = t0 < t1 < t2 < ... < tn-1 < tn = t ,
d este cu capitalizare discretă la momentele t1, t2, ..., tn-1.
Exemplul 4: Pentru (s,t) , s = t0 < t1 < t2 < ... <tn-1 < tn = t şi a  R+, definim
d(s,) = 1 + a(t1 – t0)1 + a(t2 – t1) ... 1 + a(ti-1 – ti-2) 1 + a( – ti-1) – 1,  ti-1 < θ  ti , i = 1,n.

n
∏
Deducem d(s,t) = i=1 1 + a(ti – ti-1) - 1, care este o dobândă discretă.

Def. 8. Spunem că funcţia dobânda unitară d este staţionară dacă (s,t) are loc relaţia
d(s,t) = d(0,t – s), adică d(s,t) depinde doar de lungimea t – s a intervalului (s,t). Din acest motiv,
când lucrăm cu o dobândă staţionară putem fixa s = 0, iar t va reprezenta lungimea intervalului.
Dacă d este o funcţie dobânda unitară staţionară vom nota cu r dobânda unitară anuală,
adică r = d(s,s+1) = d(0,1) şi o vom numi rată anuală a dobânzii. Să observăm că r nu mai
depinde de momentul iniţial. Numărul p = 100r se numeşte procent anual şi reprezintă dobânda
obţinută prin plasarea a 100 u.m. pe durata unui an.
Următoarele proprietăţi vor stabili legături între diferitele tipuri de dobânzi, precum şi
modalităţi de a le obţine.
P1. Dacă d este o funcţie dobândă unitară simplă, atunci funcţia d’:  → R+ dată prin
d’(s,t) = ed(s,t) -1,  (s,t)   este funcţie dobândă unitară compusă.
Dem.: d’(s,t) = ed(s,t) -1 ⇔ ’(s,t) = ed(s,t) = ed(s,θ) + d(θ,t) = ed(s,θ) ed(θ,t) = ’(s,θ) ’(θ,t),
 (s, t) şi s  θ  t, deci d’ este o funcţie dobândă unitară compusă.
P2. Dacă d’ este o funcţie dobândă unitară compusă, atunci funcţia d:  → R+, dată
prin d(s,t) = ln [1 + d’(s,t)],  (s,t) , este o funcţie dobândă unitară simplă .
Dem.: Într – adevăr,  (s,t)  şi s  θ  t,
d(s,t) = ln [1 + d’(s,t)] = ln [’(s,t)] = ln [’(s,θ) ’(θ,t)] = ln ’(s,θ) + ln ’(θ,t) = d(s,θ) + d(θ,t),
deci d este o funcţie dobândă unitară simplă.
Obs.: Din P1 şi P2 deducem că la orice funcţie dobândă unitară simplă i se poate asocia o
funcţie dobândă unitară compusă şi reciproc.
 P3. Funcţia d este o funcţie dobândă unitară simplă dacă, şi numai dacă, există o funcţie
crescătoare φ: R→ R astfel ca d(s,t) = φ(t) – φ(s),  (s, t) .
Dem.: Necesitatea: Presupunem că d este o funcţie dobândă unitară simplă. Definim

funcţia φ: R→R astfel: φ(t) =

{−d (t ,0) dacă t<0¿¿¿¿
Rămâne să demonstrăm că φ este crescătoare şi d(s,t) = φ(t) – φ(s),  (s,t) .
Fie (s,t). Sunt posibile următoarele cazuri:
a) s  t < 0 pentru care d(s,0) = d(s,t) + d(t,0) ⇔ 0  d(s,t) = d(s,0) – d(t,0) = φ(t) –

φ(s);
b) s < 0  t când obţinem 0  d(s,t) = d(s,0) + d(0,t) = φ(t) – φ(s);
c) 0  s  t de unde d(0,t) = d(0,s) + d(s,t) ⇔ 0  d(s,t) = d(0,t) – d(0,s) = φ(t) – φ(s).
Din a), b) şi c) rezultă că funcţia φ este crescătoare pe R şi  (s,t)  , d(s,t) = φ(t) – φ(s).

Suficienţa: Fie φ: R → R crescătoare. Definim d: →R prin d(s,t) = φ(t) – φ(s), (s,t) .
Obţinem:
• d(s,s) = φ(s) – φ(s) = 0, d(s,θ) = φ(θ) – φ(s) ≤ φ(t) – φ(s) = d(s,t), d(θ,t) = φ(t) – φ(θ) ≤ φ(t) –
φ(s) =d(s,t)
• d(s,t) = φ(t) – φ(s) = φ(t) – φ(θ) + φ(θ) – φ(s) = d(s,θ) + d(θ,s),  s  θ  t,
deci d este o funcţie dobândă unitară simplă.
Consecinţă: Funcţia d’:  → R este o funcţie dobândă unitară compusă dacă, şi numai
dacă, există o funcţie crescătoare φ: R → R, astfel încât, d’(s,t) = eφ(t) – φ(s) – 1 sau, echivalent,
’(s,t) = eφ(t) – φ(s) , (s,t) .
§.3. Dobânzi uzuale
Def. 9. Funcţia d:  → R dată de d(s,t) = a(t – s) va fi numită funcţie dobândă unitară
simplă uzuală, pe scurt dobândă simplă uzuală, iar funcţia d’:  → R, dată prin d’(s,t) = ea(t – s) – 1,
funcţie dobândă unitară compusă cu capitalizare continuă uzuală, pe scurt dobândă continuă
uzuală.
În continuare vom utiliza numai dobânzi uzuale pe care le vom nota d s(dobânda simplă
uzuală), respectiv dc(dobânda continuă uzuală).
 Să observăm că ambele funcţii depind doar de lungimea intervalului (s,t), deci sunt
staţionare. Vom fixa s = 0 şi vom nota cu r rata anuală a dobânzii. Înlocuind în expresiile
dobânzilor uzuale d(0,1) = r, obţinem, a = r pentru dobânda simplă uzuală, deci d s(0, t) = rt,
respectiv a = ln(1+r) pentru dobânda continuă uzuală, adică d c(0, t) = (1+r)t - 1, unde t
reprezintă lungimea intervalului, măsurată în ani.

Fie (S 0 ,(0,t ), d ) o operaţiune financiară. Obţinem S t =S 0 (1+rt) , respectiv

t
S t =S 0 (1+r ) după cum d este funcţia dobândă simplă, respectiv continuă uzuală, unde r
reprezintă rata anuală a dobânzii, iar t lungimea intervalului, măsurată în ani.
Considerăm un interval (s,t) şi s = t0 < t1 < t2 < ... <tn-1 < t n = t o diviziune a sa. Se
verifică uşor că funcţia d:  → R dată prin
d(s,θ) = [1+r(t1 - t0)]…[1+r(ti -1 - ti -2)] [1+r(ti-1 - θ)] -1,  ti-1 < θ  ti , i = 1,n
este o dobândă unitară compusă pe intervalul (s,t), cu capitalizare la momentele t1,t2,…, tn-1.
Def. 10. Numim funcţie dobândă unitară discretă uzuală pe (s,t), cu capitalizare la
momentele t1,t2,…, tn-1 , s = t0 < t1 < t2 < ... <tn-1 < t n = t, pe scurt dobândă discretă uzuală cu

n
∏
capitalizare la momentele t1,t2,…, tn-1, funcţia dd:  → R dată de dd(s,t) = i=1 1 + r(ti - ti-1) -
1.
Dacă (S0, (0,t), d ) este o operaţiune financiară, iar d este dobânda discretă uzuală se

n
∏
obţine St = S0 i=1 1 + r(ti – ti-1).
Mai general, dacă pe intervalul (t i-1,ti) se consideră rata anuală a dobânzii r i, i = 1,n,

n n
∑r ∏
obţinem St = S0 [ 1 + i=1 i (ti – ti-1) dacă d este dobânda simplă uzuală, St = S0 i=1 (1 + ri)ti –

n
∏
t
i-1 dacă d este dobânda continuă uzuală, respectiv S t = S0 i=1 1 + ri(ti – ti-1) dacă d este
dobânda discretă uzuală.
 n

t i −t i−1=1 an, i = 1,n ∑r

Dacă , se obţine St = S0(1+ i=1 i ) dacă se utilizează

n
∏
dobânda simplă uzuală şi St = S0 i=1 (1 + ri) dacă plasamentul se face cu dobânda continuă

sau discretă uzuală. Dacă în plus ri = r, i = 1,n , relaţiile de mai sus devin St= S0(1+ nr),
respectiv St= S0(1+ r)n.
Să observăm că indiferent de modul de plasare, suma finală este funcţie crescătoare în
raport cu oricare dintre elementele S0, r şi t. Pentru S0 şi t date, factorul care conduce la o sumă
finală mai mică sau mai mare este rata anuală a dobânzii r.
Exemplul 5. a) Aveţi posibilitatea să plasaţi suma S0 = 6∙103 u.m. pe o durată de trei ani
în una din variantele:
V1- în regim de dobândă simplă cu rata anuală a dobânzii egală cu r1 = r2 = 0,1 în primii
doi ani şi r3 = 0,08 în al treilea;
V2- în regim de dobândă compusă cu rata anuală r = 0,0857;
V3- în regim de dobândă compusă cu capitalizare semestrială cu rata anuală r1 = 0,08 în
primul an, r2 = 0,1 în al doilea an şi r3 = 0,072
Care variantă aţi alege-o?
b) După cîţi ani capitalul S0 plasat cu rata anuală r = 0,1 se dublează, dacă plasamentul se
face în regim de dobândă simplă, respectiv compusă?
c) Care ar trebui să fie rata anuală a dobânzii pentru ca suma S0 să se dubleze în 5 ani?
d) Care din următoarele oferte o consideraţi mai avantajoasă pentru plasarea capitalului
S0: 7500 u.m. peste trei ani sau 8300 u.m. peste patru ani?
Rezolvare: a) Suma finală în fiecare din cele trei variante este dată de:
S3 = 6∙103(1 + 2∙0,1 + 0,08) = 7680 u.m. în varianta V1,
S3 = 6∙103(1 + 0,086)3 = 7678,58 u.m. în varianta V2, respectiv

S3 = 6∙103(1 + 0,04)2(1 + 0,05)2(1 + 0,036)2 = 7679,2 u.m. în varianta V3. Deducem că V1

este varianta cea mai bună.
 b) Relaţiile St =2S0, St = S0(1 + 0,1∙t), respectiv St = S0(1 + 0,1)t, permit determinările
t = (2S0 – S0)/0,1∙S0 = 10 ani în cazul dobânzii simple, respectiv t = ln 2/ln 1,1 = 7 ani şi 99 zile
în cazul dobânzii compuse.
c) Din relaţiile St =2S0, St = S0(1 + r∙5), respectiv St = S0(1 +r)5 deducem r = (2S0 –
S0)/5∙S0 = 0,2 în cazul dobânzii simple, respectiv r = 21/5 – 1 = 0,1487 în cazul dobânzii compuse.
d) Vom compara ratele anuale ale dobânzii în cele două oferte. S0 = 6∙103 reprezintă
valoarea actuală în ambele plasamente. Relaţia S0 = St(1 + r)-t devine 6∙103 = 7500(1 + r)-3, de
unde r = (5/4)1/3 – 1 = 0,0772 pentru prima ofertă, respectiv 6∙103 = 8300(1 + r)-4 cu r =
(83/60)1/4 - 1 = 0,0845 pentru a doua care este mai bună.
§.4. Procente proporţionale, procente echivalente.
Ratele (procentele) dobânzii sunt, de obicei, exprimate pe an. Dacă se consideră o
perioadă sub 1 an (semestru, trimestru, lună, zi, etc.), rata dobânzii corespunzătoare acestor
perioade se poate calcula în mai multe moduri. Se disting rata proporţională şi rata echivalentă.
Fie r rata anuală a dobânzii şi o diviziune a anului în k părţi egale.
Def.12. Se numeşte rată proporţională a dobânzii, corespunzătoare unei subperioade,
numărul rp definit prin rp = r : k.
Să observăm că plasând suma S0 în regim de dobândă simplă pe durata unei subperioade,
cu rata anuală a dobânzii r, se obţine aceeaşi sumă finală cu cea obţinută prin plasarea aceleaşi
sume pe o durată de 1 an cu rata anuală a dobânzii egală cu rp , adică S0[1 + r·(1/k)] = S0(1 + rp).
De asemenea, din plasarea sumei S0 în regim de dobândă simplă, pe durata a k subperioade (=1
an), cu rata dobânzii rp pe fiecare subperioadă, se obţine aceeaşi sumă finală cu cea obţinută prin
plasarea aceleaşi sume pe o durată de 1 an, cu rata anuală a dobânzii egală cu r , adică S 0(1 +
krp) = S0(1 + r). Nu la fel se întâmplă dacă plasamentul se face în regim de dobândă compusă cu
capitalizare la sfârşitul fiecărui subinterval. Într-adevăr,
S0(1 + rp)k = S0(1 + k rp + ½ k(k – 1)rp2 + ...+ rpk) = S0[1 + r + ...+ (r/k)k] ≥ S0(1 + r),
adică dobânda unitară anuală obţinută este r’ = (1 + r/k)k – 1 ≥ 1 + r
Def. 11. Se numeşte rată echivalentă corespunzătoare unei subperioade numărul re definit
prin re = (1 + r)1/k – 1.
Să observăm că prin plasarea sumei S0 pe durata a k subperioade, în regim de dobândă compusă
cu capitalizare la sfârşitul fiecărei subperioade, cu rata dobânzii re pe fiecare subperioadă, se
obţine aceeaşi sumă finală cu cea obţinută prin plasarea aceleaşi sume pe o durată de 1 an, cu
 rata anuală a dobânzii egală cu r, adică S 0(1 + re)k = S0(1 + r). De aici, 1 + r = (1 + r e)k ≥ 1
+ kre, deci r ≥ kre, de unde rp = r/k ≥ re.
Exemplul 6. a) Determinaţi rata lunară proporţională şi echivalentă cu rata anuală r =
0,1.
b) O bancă anunţă o rată anuală r = 0,09 pentru credite imobiliare. Rambursarea se face
lunar cu rată proporţională. Care este rata anuală echivalentă?
c) Un capital S 0 = 5∙105 u.m. este plasat cu o rată anuală r = 0,08. Care este dobânda
trimestrială obţinută utilizând rata echivalentă; dar folosind rata proporţională?
d) Capitalul S0 = 5∙105 u.m. aduce o dobândă de 2∙104 u.m. pe semestru. Care este rata
anuală echivalentă a acestui plasament?
Rezolvare: a) Rata lunară proporţională este rp = 0,1 : 12 = 0,0083, iar rata lunară
echivalentă re = (1 + 0,1)1/12 – 1 = 0,00797
b) Rata lunară proporţională r p = 0,09 :12 = 0,0075, iar rata anuală echivalentă r = (1 +
0,0075)12 -1 = 0,0938.
c) Rata trimestrială echivalentă r e = (1 + 0,08)1/4 – 1 =0,01942, de unde D1/2 =
5∙105∙0,01942 = 9713 u.m.; rata trimestrială proporţională rp = 0,08 : 4 =0,02, iar D1/2 =
10000u.m.
d) Rata semestrială a plasamentului este 2∙10 4/5∙105 =0,04. Rata anuală echivalentă este r
= (1 + 0,04)2 – 1 =0,0816.
§.5. Dobândă postcalculată. Dobândă precalculată.
Dobânda corespunzătoare unei operaţiuni financiare poate fi plătită la sfârşitul sau
începutul intervalului de plasament.
Def. 11. Spunem că plasamentul este cu dobândă postcalculată dacă ea se plăteşte la
sfâşitul intervalului. Dacă plata dobânzii se face la inceputul perioadei se spune că este
precalculată.
Prima variantă este mai avatajoasă pentru debitor, în timp ce creditorul preferă a doua.
Într-adevăr, dacă (S0, (s,t), d) este o operaţiune financiară cu dobândă postcalculată suma primită
de debitor este S0, iar la sfârşitul perioadei va returna S0 + Dt. În cazul dobânzii precalculate,
suma reală primită de debitor este S’ = S0 – Dt, iar la sfârşitul intervalului returnează creditorului
S0.
 Prin convenţie, se numeşte rată efectivă a dobânzii simple rata dobânzii simple
postcalculate.
Pentru aceeaşi rată a dobânzii, varianta a doua corespunde la o rată efectivă mai mare.
Într-adevăr, dacă rata dobânzii corespunzătoare unei perioade este r, iar plasamentul se face pe n
perioade, rata efectivă a dobânzii r’ se obţine din relaţiile r’S’ = rS 0, r’ = rS0/S0(1 – nr) =r/(1 –
nr).
Exemplul 7. a) Suma de 5∙104 u.m. a fost plasată pe o perioadă de 6 luni, cu rată lunară a
dobânzii de 0,009. Dacă dobânda se plăteşte la început, care este rata efectivă a dobânzii?
b) Ce aţi sfătui un investitor pus să aleagă între două tipuri de plasamente pe o perioadă
de un an: primul plasament cu o rată a dobânzii simple (postcalculată) de 0,07, iar al doilea cu o
rată a dobânzii precalculate de 0,065?
Rezolvare: a) Rata lunară efectivă r’ = 0,009/(1 - 6∙0,009) = 0,0095137 care pentru 6 luni
dă o rată semestrială (proporţională) rs’= 0,0095137∙6 = 0,05708. Acelaşi rezultat se putea obţine
din relaţia rs’= D1/2/S’, unde D1/2 = 5∙104∙ 0,009∙6 = 2700, S’= 47300, deci rs’= 0,05708.
b) Rata efectivă r’ corespunzătoare ratei precalculate r = 0,065 este r’ = 0,065/(1 – 0,065)
= 0,0695 < 0,07, deci este mai avantajos a opta pentru primul plasament.
§.6. Devalorizare.
Fie p = 100r procentul anual al dobânzii şi să presupunem că din anumite motive
(economice, sociale, etc.), cunoscute sau nu, moneda se depreciază cu o rată anuală α.
O unitate monetară, plasată pe o perioadă de un an cu procentul anual al dobânzii p = 100r
şi cu un procent anual al devalorizării q = 100α, devine (1 + r)/(1 + α). Se observă uşor că dacă α
< r, (1 + r)/(1 + α) > 1, deci există un câştig prin plasare. Dacă α = r câştigul rezultat din
plasare este nul. Dacă α > r constatăm că (1 + r)/(1 + α) < 1, deci plasamentul este în pierdere.
Dacă α este foarte mare în raport cu r se spune că are loc o devalorizare galopantă. De altfel,
când α > r, oricât ar fi S0, St = S0[(1 + r)/(1 + α)]t → 0 când t→ ∞, adică valoric, atunci când rata
devalorizării este mai mare decât rata dobânzii, suma finală a operaţiunii este oricât de mică
pentru o durată a operaţiunii suficient de mare.
Pentru compensarea devalorizării de rată α, o unitate monetară plasată pe durata unui an
trebuie să devină (1 +r)(1 + α). Notând 1 + ra = (1 + r)(1 + α), deducem ra = r + α + r α.
Def. 12. Numărul 1+ α se numeşte factor de compensare a devalorizării sau de
revalorizare, iar ra rată anuală aparentă.
 Dacă se cunoaşte coeficientul α şi se utilizează în mod corespunzător pentru a împiedica
pierderea de valoare a monedei se spune că are loc o devalorizare controlată. Dacă una din
condiţii nu este îndeplinită atunci se spune că devalorizarea este necontrolată.
Exemplul 8. Care este valoarea finală a plasamentului sumei S0 = 105 u.m. pe o perioadă
de 3 ani, cu o rată a dobânzii r = 0,08 dacă:
a) Nu există devalorizare sau este neglijabilă;
b) Există o devalorizare de rată anuală α = 0,04 necontrolată;
c) Există o devalorizare de rată anuală α = 0,04 controlată.
Rezolvare: a) S3 = 105· 1,083 = 125971,2 u.m.; b) S3 = 105·(1,08/1,04)3 = 111987,91 u.m.
d) S3 = 105·1,083·1,043 =141700,46 u.m.