Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

CAPITOLUL 3 PARTICULARITĂŢILE UTILIZĂRII UNOR LEGI

TEORETICE DE DISTRIBUŢIE LA STUDIUL FIABILITĂŢII
AUTOVEHICULELOR

Studiile de fiabilitate dezvoltate prin prelucrări statistice ale datelor înregistrate

experimental privind defectarea dispozitivelor ce formează eșantioane prelevate din anumite
populații prezintă avantajul unui nivel ridicat de încredere, dar și dezavantajele generate de
faptul că ele se referă doar la mulțimea de dispozitive ale eșantioanelor respective și la
perioada de timp pe parcursul căreia ele au fost derulate.
Modelarea și simularea comportării în timp a indicatorilor fiabilității dispozitivelor
presupune o generalizare a datelor ce definesc fiabilitatea dispozitivelor astfel încât aceasta
să poată fi studiată la diferite momente și la scara întregii populații. În acest scop se face
apel la legi teoretice de distribuție care, prin expresiile analitice specifice fiecăreia, permit
determinarea diferiților indicatori de fiabilitate și înlesnesc studiul fiabilității sistemelor
complexe formate din mai multe dispozitive. De asemenea, cunoașterea caracteristicilor
legilor de distribuție poate oferi indicii importante privind natura defecțiunilor și perioada din
viața dispozitivelor în care acestea se produc. Se obțin astfel elemente importante atât
pentru definirea fiabilității dispozitivelor cât și pentru analiza defecțiunilor și stabilirea
măsurilor necesare în vederea îmbunătățirii fiabilității lor.
In cele ce urmează vor fi prezentate particularităţile legilor teoretice de distribuţie cel mai
frecvent utilizate la studiul fiabilităţii autovehiculelor.

3.1 LEGEA EXPONENŢIALĂ

Principala caracteristică a legii exponențiale constă în faptul că, pe întreaga sa durată
de acțiune, rata de defectare este o mărime constantă:

z(t) = const. =  (3.1)

const.
Expresia funcţiei de fiabilitate se determină utilizând relația (2.33), în care se ține seama
de faptul că rata de defectare este constantă (3.1):
t t
−∫ z ( t ) dt −∫ λdt
R ( t ) =e 0
=e 0
=e− λt ;
−λt
R ( t ) =e (3.2)
… −∞
Pentru momentul inițial t = 0, R(t) = e =1, iar atunci când t  ; R ∞ =e
0
0
( )

Ținând seama că densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare reprezintă

derivata cu semn schimbat a funcției fiabilității, rezultă:

dR ( t ) d
f ( t )=− =− e−λt =λe−λt
dt dt (3.3)

Media timpului de bună funcţionare se calculează cu ajutorul relației (2.40)

∞ ∞
m=∫ t⋅f ( t ) dt=λ∫ t⋅e−λt dt=λ⋅ℑ
0 0 (3.4)
;
Pentru rezolvarea integralei prin părți, se notează:
24
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

t=u , de unde dt=du ;

1
− λt v =− e− λt
e dt=dv , de unde rezultă λ .
Integrala devine:

∞
1 t ∞ 1 ∞ −λt
− λt
ℑ=∫ te dt=− ⋅ λt |0 + ∫ e dt ;
0 λ e λ0 (3.5)
Calcularea valorilor primului termen al expresiei anterioare la cele două limite conduce
t ∞ ∞ 0
e
|= −
λt 0 ∞ 1 ∞
la: , care conține o nedeterminare de forma . ∞
Pentru înlăturarea nedeterminării se aplică regula lui l’ Hôspital:

t 1 t ∞
lim =lim =0. ⇒ | =0 .
λt 0
t →∞ e
λt
t →∞ λ⋅e
λt
e
Prin urmare:
∞
1 ∞ − λt
− λt 1 −λt ∞ 1 1
ℑ=∫ t e dt= ∫ e dt=− 2⋅e | =− 2 ( 0−1 )= 2
0 λ0 λ 0 λ λ .
1 1
m=λ⋅ 2 = .
Rezultă, potrivit relației (3.4): λ λ (3.6)

Dispersia timpului de bună funcţionare este definită de (2.45):

∞
2
D=∫ ( t−m ) ⋅f ( t ) dt ;
0
Pentru rezolvarea acestei integrale se aplică în două etape metoda integralei prin părți.

Pentru început, se notează ( t−m )2=u ;

de unde 2(t – m)dt = du.

1
− λt − e− λt=v ;
Se mai notează: e dt=dv ; de unde λ
1
t− =u ;
În cea de-a doua etapă se utilizează notațiile: λ din care rezultă dt = du,
1
− λt − e− λt=v
respectiv, e dt=dv ; de unde λ .
1
D= 2
În final se obține λ . (3.7)

Abaterea medie pătratică a timpului de bună funcționare, definită prin relația (2.49), este:

1
σ =√ D = =m
λ

25
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Graficele evoluției în timp a funcției de fiabilitate, densității de probabilitate a timpului de

bună funcționare si a ratei de defectare sunt prezentate în figurile 3.1 și 3.2.
R(t) f(t) z(t)

1 

0,5 0,5 
0,368 0,368 

t t
0,693 0,693
λ m λ m
Fig. 3.1 Evoluția în timp Fig.3.2 Evoluția în timp a densității
a funcției de fiabilitate de probabilitate și a ratei de defectare

Analizând graficul „căzii de baie” se constată că zona în care rata de defectare este
constantă în timp corespunde perioadei vieții utile a dispozitivelor (fig.3.3). Rezultă că legea
exponențială modelează procesele de apariție în timp a defecțiunilor în această etapă
importantă a vieții dispozitivelor.
z(t)

Viaţa utilă

z(t) = const. = 

timp
Fig.3.3 Curba ”căzii de baie”

OBSERVAŢIE:
Legea exponenţială se aplică dispozitivelor aflate în timpul vieţii utile.

3.2 LEGEA NORMALĂ (GAUSS – LAPLACE)

Legea normală descrie probabilistic apariţia fenomenelor naturale. Ea a fost elaborată în
mod independent de cei doi matematicieni.....Gauss și .....Laplace.
Elementul care definește legea normală este expresia densității de probabilitate, definită
pe domeniul (- , +) de pe axa timpului:

( t−m)2
−
1 2σ 2 (3.8)
f ( t )= e ;t ∈ (−∞ ,+∞ )
σ √2 π
În cazul studiilor de fiabilitate originea pe axa timpului se consideră a fi momentul punerii
în funcțiune a dispozitivelor. În consecință, în studiul fiabilităţii interesează numai intervalul
t ∈[ 0,+∞) .
26
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Domeniul de definiție fiind diferit de cel aplicat în cazul legii normale generale, este
norm
necesară introducerea unui coeficient de normare, c, astfel încât
f ( t) =c⋅f t .
( )
Determinarea acestui coeficient de normare se face din condiţia ca funcția normată a
densității de probabilitate să îndeplinească condiția esențială (2.25):
∞ ∞
norm
∫ f ( t ) dt=c⋅ f ( t ) dt=1
∫
0 0 , (3.9)
Ținând cont și de relația (3.8) rezultă:
1
c=
( t−m )2
∞ −
∫ σ √12 π e 2 σ2
dt
0 . (3.10)
Se efectuează înlocuirea de variabilă:
t−m 1
=y dt =dy
σ ,de unde rezultă σ .
m
t =0 ; y=−
La momentul σ ,
iar atunci când t →∞ ; y→∞ .
( t −m )2 0 2
y y
2
∞ − ∞
1 2σ 2 1 −2 1 −2
ℑ=∫ e dt = ∫ e dy +∫ e dy
0 σ √2 π m √2 π 0 √2 π
−
Deci: σ .
x y2
1 −
2
∫e
√2 π 0
d y=Φ ( y )
Dar , reprezintă funcţia integrală Laplace.

Se cunosc proprietățile funcției integrale Laplace: (-x) = - xşi că () = 0,5.

m
−
σ y2
1 − m m
Rezultă:
ℑ=0,5− ∫
0 √2 π
e 2
dy=0,5−Φ − ( ) σ
=0,5+Φ
σ () .
1
Deci: c=
0,5+Φ ( mσ ) (3.11)

m m
Dacă σ
≥3
, atunci
Φ ≥3 ≃0,5
σ (
şi deci c≈1 .
)
1
c=
m
Deoarece
0,5+Φ ( )
σ , iar funcția integrală Laplace ia valori în domeniul [0, 0,5],
rezultă c  1.
Pentru a defini alura curbei de variație în timp a funcției densității de probabilitate se
determină:
- punctul de maxim din condiția de anulare a derivatei de ordinul întâi

27
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

(t−m )2 ( t−m )2
−
df ( t ) 1 2 ( t−m ) 2σ 2 t−m
−
2σ
2
=− ⋅ ⋅e =− e =0
dt σ √2 π 2 σ2 ;
3
σ √2 π (3.12)
de unde rezultă că la momentul t = m funcția înregistrază o valoare maximă
1 1 0 ,399
f ( m )= ⋅e 0 = =
σ √2π σ √2 π σ .
(3.13)
Se observă că, odată cu creșterea abaterii medii pătratice,  , valoarea maximă a
densității de probabilitate, f(m), se reduce.
Funcția admite și puncte de inflexiune în momentele în care derivata sa de ordinul doi
se anulează:
( t−m )2 2 2

[ ]
( t−m ) ( t −m)
d2 f ( t )
2 2 2
1 −
2 σ2 2⋅( t−m ) −
2σ
2 1 −
2σ
2 σ −( t−m )
=− e − ¿e =− ¿e ¿ =0 ș
dt2 3 2 3 2
σ √2 π 2σ ; (3.14) σ √2 π σ
Se constată că la momentele t = m  , funcția înregistrează două puncte de inflexiune.
Valoarea ei la aceste momente este:
1
1 − 0 , 242
f ( m±σ )= ⋅e 2 =
σ √2 π σ . (3.15)
Având în vedere cele de mai sus se pot enumera următoarele proprietăți ale funcției f(t):
- curba funcţiei f(t) este simetrică faţă de t = m;
- valorile funcţiei f(t) sunt pozitive pe tot domeniul de definiţie;
- curba funcţiei f(t) are formă de clopot, cu un maxim la t = m şi cu puncte de inflexiune
la t = m  .
Graficul funcției f(t) este prezentat în figura 3.4.

Fig. 3.4. Graficul funcției f(t)

Cazul în care două funcții ale densității de probabilitate au aceeași valoare a MTBF, dar
diferă prin valorile abaterilor medii pătratice sunt prezentate în figura 3.5 a.

0.45 f(t) 0.3 f(t)

0.4
0.25
0.35 m1 = m2
m1 < m2
0.3  0.2
0.25

0.15
0.2
0.15 0.1
0.1
0.05
0.05
t t
0 0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

28
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Fig. 3.5. a)Poziționarea realtivă a curbelor f(t) atunci când au aceleași MTBF dar 
diferite; b) Poziționarea realtivă a curbelor f(t) atunci când au aceeași  dar MTBF diferite

Două distribuții care înregistrează valori egale ale abaterii medii pătratice dar care au
medii ale timpului de bună funcționare diferite sunt poziționate pe axa timpului așa cum este
ilustrat în figura 3.5 b.
Pentru definirea expresiei analitice a funcţiei de fiabilitate se utilizează relația (2.27) prin
care acesta se exprimă în funcție de densitatea de probabilitate.
2
( t−m )
∞ ∞
1 −
2σ
2
R ( t x ) =∫ f ( t ) dt =∫ e dt ;
tx tx σ √2 π
(3.16)
t−m
=y
Se face înlocuirea de variabilă: σ . (3.17)
dt
=dy
Rezultă σ .
t x−m
t =t x ⇒ y =
Limitele de integrare devin: când t →∞ ; y→∞ , iar pentru σ
După înlocuirea de variabilă, expresia funcției R(t) devine:
t x −m
∞ ∞ σ
1 −0,5 y2 1 −0,5 y2
∫ √ 21 π e−0,5 y
2
R (t)= ∫ √2π
e dy=∫ e dy− dy
t x −m 0 √2 π 0
σ .
Dar, se cunoaște expresia funcţiei integrale Laplace
x
1 −0,5 y2
Φ ( x )=∫ e dy
0 √2 π , care pentru x →∞ are valoarea 0,5.
Rezultă:

R ( t ) =0,5−Φ ( t−mσ ) . (3.18)

Dacă c≠1 , atunci [

R ( t ) =c⋅ 0,5−Φ ( t −m
σ )] . (3.18’)

La momentul inițial, t = 0,
[
R ( 0 )=c⋅ 0,5−Φ − ( mσ )]=c⋅[ 0,5+Φ ( mσ )] .
m m
Dacă σ
≥3
, atunci
Φ ( ) σ
≥3
 0,5, c  1 și, în consecință,
R ( 0 )≃1⋅( 0,5+0,5 )=1 .
La momentul corespunzător MTBF, t = m,
R ( m )=c⋅[ 0,5−Φ ( 0 ) ]=c⋅( 0,5−0 )=0,5 c ;
m
≥3 , ⇒ R ( m )=0,5
Evident, dacă σ .
La limită, când t ; R ( ∞ ) =c⋅[ 0,5−Φ ( ∞ ) ] =c⋅( 0,5−0,5 )=0 ,  c.

29
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Funcţia de repartiţie se poate calcula în raport cu funcția de fiabilitate cunoscând relația

dintre cei doi parametri (2.16):

F ( t )=1−R ( t )=1−c⋅ 0,5−Φ

[ ( t −m
σ )] .
(3.19)

Expresia ratei de defectare se deduce cu ușurință ținând seama de relația dintre

aceasta, funcția de fiabilitate și densitatea de probabilitate (2.32):

( t−m )2
−
1 2 σ2
⋅e
f (t) σ √2 π
z ( t )= =
R (t) t−m
0,5−Φ
.
( )
σ (3.20)
Pentru principalele momente de pe axa timpului, se pot defini valorile corespunzătoare
ale ratei de defectare.
2
1 ( m)
− ⋅ 2
1 2 σ
⋅e
t →0 σ √2 π
z ( 0 )=
m
Pentru ,
0,5+Φ
σ ( ) (3.21)
2
1 m
m m 1 − ( )
Dacă
σ
≥3 , ⇒Φ
σ ( )
≈0,5 ; ⇒ z ( 0 )≈
σ √2 π
e 2 σ

1 1 1 2 0 ,798
t = m:
z ( m )= ⋅ = ⋅ =
σ √ 2 π 0,5−0 σ π σ ; √ (3.22)

f ( ∞) 0
z (∞ )= =
t  : R (∞ ) 0 .
Aplicând regula lui l’Hospital, pentru înlăturarea acestei nedeterminări, se obține:
t−m 2
df (t ) df ( t ) − 3
1
( t−m )⋅e
−0,5⋅
σ ( )
dt dt σ √2 π 1
lim =lim =lim t−m 2
=lim 2
( t−m ) =∞
t →∞ dR ( t ) t→∞ −f ( t ) t →∞ −0,5⋅( t→∞ σ
1 σ )
dt − e
σ √2 π
Rezultă: z()  . (3.23)
Evoluțiile ratei de defectare în timp pentru cazurile a două distribuții cu valori diferite ale
abaterii medii pătratice sunt prezentate în figura 3.6.

30
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Fig. 3.6. Rata de defectare pentru două distribuții cu valori diferite ale abaterii medii
pătratice
Evoluția crescătoare a ratei de defectare corespunde celei de a treia zone a curbei căzii
de baie, zonă caracteristică perioadei din viața dispozitivelor în caer se produc defecțiunile
datorate uzării, coroziunii, oboselii și îmbătrânirii materialelor.

OBSERVAŢIE
Legea normală se aplică în perioada îmbătrânirii dispozitivelor.

Analiza curbei de evoluție a densității de probabilitate arată că la momentele m – 3 și

m + 3 valorile acestei funcții sunt foarte apropiate de zero, ceea ce ar conduce la concluzia
că aria de sub curba funcției cuprinsă între aceste limite este aproximativ egală cu unitatea.
Această observație este confirmată de următoarele calcule:

m+3 σ m+3 σ m−3 σ

∫
m−3 σ
f ( t ) dt= ∫
0
f ( t ) dt− ∫
0
[
f ( t ) dt=F ( m+3 σ )−F ( m−3 σ )=¿ 1−c ∙ 0,5−Φ ( m+3σσ−m )]−1+c ∙[ 0,5−Φ
unde, așa cum s-a arătat mai înainte, c≥1.

m+3 σ ∞
Rezultă: ∫ f ( t ) dt ≅ 1=∫ f ( t ) dt. (3.24)
m−3 σ 0

În consecință, se poate formula următoarea regulă:

REGULA CELOR 3 

Peste 99,8% din evenimente (practic toate) sunt produse în intervalul [m – 3, m +
3].

3.3 LEGEA WEIBULL

Legea Weibull a fost concepută pentru a modela procesul de producere a defecțiunilor
în oricare din etapele caracteristice ale vieții dispozitivelor. Ea este caracterizată prin faptul
că funcția de fiabilitate este o expresie analitică dublu exponențială care, în cazul cel mai
general, conține trei parametri:

t−α β
−
R ( t ) =e
( η ) (3.25)

unde:
31
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

este parametru de iniţializare (localizare) = momentul în care funcţia R(t) începe să

scadă faţă de valoarea iniţială egală cu unitatea, moment în care probabilitatea de apariţie a
unei defecţiuni începe să fie diferită de zero;
- parametru de scară – arată întinderea pe axa timpului a distribuţiei legii Weibull.
Reprezintă momentul la care R(t) = 0,368:
− (1 ) β
pentru t R ( t ) =e =e−1 =0 ,368 
 - parametru de formă – prin valorile sale schimbă alura curbelor de variaţie a
indicatorilor de fiabilitate, putându-se modela comportarea dispozitivelor în diferite perioade
ale vieţii dispozitivelor. Astfel:
pentru este modelatăetapadefecţiunilor timpurii
corespundeetapei vieţii utile;
se aplică înetapa îmbătrânirii

Determinarea celorlalți indicatori de fiabilitate se face ținând seama de corelațiile dintre

expresiile lor analitice prezentate în capitolul 2, după cum urmează.
Densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare
t−α β
dR ( t ) β t−α β−1 − ( )
f ( t )=−
dt
= ⋅
η η ( ) η
e
Rata de defectare
β−1
f ( t ) β t−α
z ( t )= = ⋅
R (t) η η ( )
Media timpului de bună funcționare – MTBF
β
t−α
∞ ∞
β t−α β−1 − ( ) dt
m=∫ t⋅f ( t ) dt=∫ t⋅ ⋅
0 0 η η ( ) e η

.
Dacă se consideră rezultă
β
t
∞
tβ − ( ) dt
m=β ∫
0
() η
e η

.
Se face schimbarea de variabilă:
β β−1
t β β−1 β t
()η
=x
; de unde ηβ
⋅t dt =dx
; sau
()
⋅
η η
dt=dx ;
β−1 β
t t 1 x
() ()
η
=
η t
= 1
β
rezultă η x .
β x
⋅ dt =dx
η 1
În consecință xβ ,
1
β
η x
dt= ⋅ dx
de unde β x .
Limitele de integrare devin: t = 0  x = 0;
t    x  .
32
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

1
∞ β ∞ 1
η x 1
Rezultă:
m=β ∫ x⋅e
0
−x
⋅ dx=η∫ x β e−x dx=η⋅Γ +1
β x 0 β ( ) ;

unde
Γ ( 1β +1) este funcţia Euler de tip I sau funcţie gama, care are următoarea
proprietate: Γ ( a+n )=( a+ n−1 )⋅( a+n−2 )⋅…⋅a⋅Γ ( a ) ,

Dispersia timpului de bună funcţionare

Se obţine în mod similar:
2 1
D=η 2⋅ Γ 1+
[ ( ) ( )] β
−Γ 2 1+
β .

Abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare

σ =√ D .
Graficele de variație în timp a indicatorilor de fiabilitate în cazul legii Weibull sunt
prezentate în figurile 3......3.....

Weibull: R(t)

1
0,9
0,8
0,7 Beta=3.3
0,6
R(t) 0,5 Beta=1
0,4
0,3 Beta=0.5
0,2
0,1
0
0 10000 20000 30000

33
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Weibull: f(t)

1.20E-04
1.00E-04
8.00E-05 Beta=3,
6.00E-05 3
f(t)
4.00E-05 Bets=1
2.00E-05
0.00E+00
0 10000 20000 30000
t

34
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Weibull: z(t)

1,20E-03
1,00E-03
8,00E-04
z(t)6,00E-04 Beta=3,3
4,00E-04
2,00E-04
0,00E+00
0 10000 20000 30000
t

< 1   3,3
z(t)
Rodaj = 1 Îmbătrânire

I II III

Viaţa utilă

z(t) = const. = 

Timp
OBSERVAŢIE:
Legea Weibull se poate aplica în oricare dintre etapele caracteristice ale vieţii unui
dispozitiv prin atribuirea unor valori adecvate parametrului de formă, .

35
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

Determinarea parametrilor legii Weibull

A. Metoda grafică

t−α β
t−α β
( ) 1 ( η ) 1 t−α
β

R ( t ) =e
−
η
; R (t )
=e
;
ln
R (t )( )
=
η ; rezultă
1
lnln =β; ln ( t−α )−β ln η
lnln1/R(t)
R (t)

este ecuaţia unei drepte de forma:

1
y=lnln ;
R (t)
x=ln ( t−α ) ;
y = x + c c=−β ln η

ln(t - 

10 Determinarea lui 

y lnln1/R(t)

y1 lnln 1/R(t1)
=
y2 lnln1/R(t2)
=

y3 lnln1/R(t3)

x3 x2 x1 x ln(t3-) ln(t2-)ln(t1-) ln(t-)

Dacă y1 – y2 = y2 – y3, atunci x1 – x2 = x2 – x3.

 Se aşează în grafic punctele corespunzătoare lui R(t) pentru fiecare

defecţiune, dar neluând în seamă pe . Deoarece s-a neglijat punctele nu se
vor înscrie pe o dreaptă, ci pe o curbă.
 Se aleg trei puncte egal distanţate pe axa lnln1/R(t). Acestora le vor
corespunde trei puncte pe curbă ale căror abscise vor fi: ln(t3-); ln(t2-) şi ln(t1-).
Lor li se va impune condiţia echidistanţei:
ln(t1-) – ln(t2 - ln(t2-) – ln(t3 - ), care poate fi scrisă şi sub forma:
t 1 −α t 2 −α
=
t 2 −α t 3 −α , de unde rezultă:

t 1⋅t 3 −t 22
α=
. t 1 −2 t 2 + t 3

36
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

 Cu valoarea lui  astfel determinată, se aşează în grafic noile puncte care

vor avea aceleaşi ordonate, dar abscise mai mici cu mărimea  decât punctele
amplasate înainte de cunoaşterea lui Se obţine dreapta lui Weibull care va fi
utilizată în continuare la determinarea celorlalţi parametri ai legii.

20 Determinarea lui 

Dacă lnln1/R(t) = 0, atunci ln (t - ) = ln .

ln(t-)
0 1 unitate Dreapta lui Weibull
ln-1 ln

lnln 1/R(t)
1/R(t)

0
-



t-

De la punctul de intersecţie dintre dreapta Weibull şi axa absciselor se coboară o

verticală şi se obţine .

30 Determinarea lui 

1
lnln
R (t )
β=
Deoarece ln ( t−α )−lnη , în situaţia în care
1
ln(t - ) – lnatunci β=lnln
R (t )
De la punctul de intersecţie dintre dreapta Weibull şi axa absciselor se ridică o
verticală până la scara ln(t-). De aici se face lateral un pas egal cu unitatea pe
această scară, după care se coboară vertical până la intersecţia cu dreapta Weibull,
de unde se duce o orizontală până pe scara lnln 1/R(t) pe care se citeşte valoarea lui
.

37
 Cristian Andreescu, Cornelia Stan – Bazele studiului aplicativ al fiabilităţii automobilelor

B. Metoda grafo – analitică (a celor mai mici pătrate)

lnln 1/R(t) x

i
Mi x
yi x
Yi x mi

x
x

ln (ti - ) ln (t - )

Yi ‚ lnln1/R(t) =  ln(ti - ) - ln

i = yi – Yi = yi - ln(t-ln

Se defineşte funcţia:
n n
2
g ( α , η , β ) =∑ δ 2i = ∑ [ y i−β ln ( t i−α ) +β ln η ]
i=1 i=1 .
Se pun condiţiile necesare de extrem:
∂g
=0;
∂α
∂g
=0;
∂η
∂g
=0.
∂β  

38