Capitolul 4

GAZUL PERFECT

Cercetările experimentale privitoare la comportarea gazelor au demarat la

mijlocul secolului XVII. Astfel, studiind comportarea gazelor la presiuni mici si
temperaturi apropiate de cele ale mediului ambiant, Robert Boyle (1627-1691) şi
Edme Mariotte (1620-1684), iar ceva mai târziu Jacques Charles (1746-1823) şi
Joseph-Louis Gay-Lussac (1778-1850) au descoperit legile care le poartă numele.
Plecând de la acestea, Clapeyron a stabilit o ecuaţie termică de stare simplă şi uşor
de utilizat. Mai mult, observaţiile experimentale privind destinderea în vid a gaze-
lor, realizate de Gay-Lussac şi confirmate ulterior de Joule au permis deducerea
ecuaţiilor calorice de stare. Cercetările ulterioare au arătat că legile respective nu
descriu în mod riguros comportarea gazelor decât în anumite domenii de presiune
şi temperatură. Astfel, odată cu creşterea presiunii, ecuaţiile respective conduc la
erori din ce în ce mai mari, devenind astfel imposibil de utilizat.
Ca urmare, a fost definit un gaz ipotetic, mai degrabă un concept, numit gaz
perfect, care se comportă conform legilor mai sus amintite. În anumite domenii de
presiune şi temperatură, specifice fiecărui gaz în parte, comportarea tuturor gazelor
din natură poate fi modelată cu ajutorul ecuaţiei lui Clapeyron. La nivel micros-
copic, gazul perfect este caracterizat, printre altele, prin absenţa forţelor intermo-
leculare şi printr-un volum al moleculelor neglijabil în raport cu volumul ocupat de
gaz. Toate gazele din natură se comportă ca nişte gaze perfecte la presiuni scăzute
şi volume specifice relativ ridicate, adică la valori ale parametrilor de stare departe
de cele corespunzătoare tranziţiei de fază. Din punct de vedere teoretic, orice gaz
pentru care p → 0 şi v → ∞ se comportă ca un gaz perfect.

4.1 Ecuaţia termică de stare a gazelor perfecte

Deducerea ecuaţiei termice de stare a gazului perfect are la bază legile lui
Boyle-Mariotte şi Gay-Lussac. Astfel, în 1660 Robert Boyle şi independent, în
1676 Edme Mariotte au arătat pe cale experimentală că la temperatură constantă,
produsul dintre presiunea şi volumul unui gaz este constant. Pentru un kilogram de
gaz care este supus unui proces izoterm, rezultă că:

pv = const . (4.1)

iar constanta depinde de natura gazului. În mod logic, ecuaţia de mai sus reprezintă
legea Boyle-Mariotte.
84 Termodinamică Tehnică

În anul 1802, Joseph-Louis Gay-Lussac a descoperit că pentru un proces de

încălzire izobară raportul dintre volumul sistemului şi temperatura sa reprezintă o
constantă. Dacă sistemul este format dintr-un kilogram de gaz, atunci:

v
= const . (4.2)
T
Ecuaţia de mai sus poartă denumirea de legea Gay-Lussac. Valoarea constantei
care intervine în relaţia (4.2) depinde de natura gazului.
Cele două legi permit deducerea ecuaţiei termice de stare a gazului perfect.
Astfel, se consideră un sistem termodinamic închis în care se găseşte un kilogram
de gaz. Aşa cum sugerează figura 4.1, oricare două stări ale acestuia pot fi unite
printr-un proces izobar urmat de unul izoterm. Conform legii Boyle-Mariotte, apli-
cată procesului izoterm a-2:
p2 v2 = pa va (4.3)
astfel că:
p v p v
va = 2 2 = 2 2 (4.4)
pa p1

Utilizând pentru procesul izobar 1-a legea Gay-Lussac, rezultă:

v a v1
= (4.5)
Ta T1
de unde se deduce imediat că:
v1Ta v1T2
va = = (4.6)
T1 T1

Din relaţiile (4.4) şi (4.6) se obţine în final că:

p1v1 p 2 v 2
= (4.7)
T1 T2

Stările 1 şi 2 fiind oarecare, din relaţia

anterioară rezultă că pentru orice stare a
gazului perfect:

pv
= const . (4.8)
T

Fig. 4.1 Reprezentarea proceselor iar constanta depinde de natura gazului.

care unesc două stări oarecare în Relaţia de mai sus a fost găsită pentru
coordonate p-V prima dată de Clapeyron. Constanta ca-
Capitolul 4. Gazul perfect 85

re intervine în ecuaţia (4.8) se notează cu R [J/kg.K] şi poartă denumirea de

constanta specifică a gazului perfect. Pentru un kilogram de gaz perfect ecuaţia lui
Clapeyron devine:
pv = RT (4.9)

Dacă sistemul este format din m kilograme de gaz perfect, atunci prin multiplicarea
ecuaţiei (4.9) cu masa rezultă:
pV = mRT (4.10)

Relaţia (4.10) sus reprezintă ecuaţia de stare pentru m kilograme de gaz perfect.
În anul 1811 Amedeo Avogadro (1776-1856) a emis ipoteza conform căreia
“volume egale din orice gaz perfect aflate la aceeaşi presiune şi temperatură
conţin acelaşi număr de molecule.” Ulterior această ipoteză a fost confirmată atât
teoretic cât şi experimental. Legea lui Avogadro are trei consecinţe importante.
Prima din ele stabileşte faptul că un kilomol de gaz perfect conţine NA =6,0221⋅1026
molecule, indiferent de natura gazului. Numărul NA reprezintă aşadar o constantă
universală şi poartă denumirea de numărul lui Avogadro. Cantitatea de substanţă
conţinută într-un kilomol de gaz se numeşte masă molară şi se notează cu M
[kg/kmol]. A doua consecinţă se referă la ecuaţia termică de stare a gazului perfect.
Pentru un kilomol de gaz, ecuaţia (4.9) devine:

pv M = MRT (4.11)

unde vM =Mv reprezintă volumul molar. Cum acesta conţine NA molecule indiferent
de natura gazului, rezultă că la aceeaşi presiune şi temperatură produsul:

pv M
MR = (4.12)
T
devine independent de natura gazului. Produsul MR se notează cu RM [J/kmolK] şi
se numeşte constanta universală a gazului perfect:

R M = MR = 8314,3 J/kmol K (4.13)

În aceste condiţii, pentru un kilomol de gaz perfect ecuaţia termică de stare devine:

pv M = R M T (4.14)

Evident că, dacă sistemul este alcătuit din nM kilomoli atunci ecuaţia (4.14) capătă
forma:
pV = n M R M T (4.15)
86 Termodinamică Tehnică

A treia consecinţă a legii lui Avogadro este aplicabilă stării normale a gazului.
Aceasta reprezintă o stare de referinţă pentru care:

p N = 760 mmHg = 1,013 bar ; TN = 273,15 K (4.16)

Volumul ocupat de un kilomol de gaz perfect la starea normală se numeşte volum

molar normal şi se notează cu vMN [mN3/kmol]. Conform legii lui Avogadro el este
acelaşi pentru toate gazele. Valoarea acestuia se deduce imediat din ecuaţia termică
de stare a gazului perfect (4.14):

R M TN 8314 ,3 ⋅ 273,15
v MN = = = 22 ,414 m 3N kmol (4.17)
pN 1,013 ⋅ 10 5

Volumul ocupat de nM kilomoli de gaz perfect la starea normală se numeşte volum

normal şi se notează cu VN [mN3]. Între volumul normal şi masa sistemului există
relaţia:
m
V N = n M v M ,N = v M ,N (4.18)
M
La fel de importantă este şi legătura dintre volumul ocupat de gaz la starea
normală, VMN şi volumul acestuia, V corespunzător presiunii p şi temperaturii T.
Aplicând ecuaţia termică de stare a gazului perfect (4.10) rezultă:

p TN
VN = V (4.19)
pN T

În mod evident, cele două relaţii sunt echivalente. Într-adevăr, utilizând pentru
volumul molar normal expresia (4.17) şi pentru masa sistemului ecuaţia termică de
stare (4.10), relaţia (4.18) poate fi pusă imediat sub forma (4.19).

4.2 Ecuaţiile calorice de stare ale gazului perfect.

Pentru sistemul simplu (monofazic-monocomponent), forma generală a
ecuaţiilor calorice de stare este dată de relaţiile (3.45) şi (3.46). Aplicabilitatea
acestor relaţii depinde însă de posibilitatea exprimării convenabile a derivatelor
(∂u/∂v)T, respectiv (∂h/∂p)T. În cazul de faţă, deducerea valorii acestor derivate are
la bază observaţiile experimentale ale lui Gay-Lussac, confirmate ulterior de Joule,
care au evidenţiat că destinderea în vid a unui gaz perfect se realizează fără modifi-
carea temperaturii.
Se consideră aşadar un ansamblu format din două recipiente legate între ele,
aflate într-un calorimetru. În recipientul A se află un gaz perfect având temperatura
T şi presiunea pA, în timp ce în recipientul B este vid. În mod evident, temperatura
apei din calorimetru este egală cu T. Deschizând robinetul care separă cele două
Capitolul 4. Gazul perfect 87

incinte, o parte din gazul aflat în recipi-

entul A pătrunde în recipientul B. În urma
procesului de destindere, volumul ocupat
de gaz creşte de la VA la VA+B =VA+VB,
presiunea scade de la pA la pA+B, dar ter-
mometrul arată că temperatura apei din
calorimetru nu se modifică. Rezultă de
aici că, în urma procesului de destindere
în vid, temperatura gazului rămâne con- Fig.4.2 Destinderea în vid a gazului
stantă şi că sistemul nu schimbă căldură perfect
cu apa din calorimetru. Cum lucrul meca-
nic efectuat de gaz este nul, din expresia matematică a primului principiu pentru
sisteme închise se deduce imediat că:
∆u = q − l = 0
ceea ce înseamnă că energia internă a sistemului nu s-a modificat ca urmare a
variaţiei volumului sau presiunii. În consecinţă:

 ∂u   ∂u 
  =0 ;   = 0 (4.20)
 ∂v  T  ∂p  T
Din punct de vedere fizic, relaţiile anterioare reprezintă una din consecinţele
imediate ale absenţei forţelor intermoleculare. În astfel de situaţii, energia internă
cuprinde numai de energia cinetică de rotaţie translaţie şi oscilaţie a moleculelor
care, la rândul sau depinde numai de temperatură. Cum aceasta rămâne
nemodificată în timpul procesului, rezultă că variaţia energiei interne în raport cu
volumul (sau presiunea) este nulă.
Ţinând cont de relaţiile (3.45) şi (4.20), rezultă că ecuaţia calorică de stare
a energiei interne este:
du = cv dT ; dU = mcv dT (4.21a,b)

după cum sistemul este format din unul respectiv din m kilograme de gaz perfect.
Mai mult aplicând relaţiile lui Maxwell formei diferenţiale (3.45) rezultă:

 ∂c v  ∂  ∂u  
  =    = 0 (4.22)
 ∂v  T ∂T  ∂v  T  v
de unde se deduce că cv depinde cel mult de temperatură. Integrarea relaţiilor (4.21)
între două stări extreme de echilibru, conduce la:
2 2

∫
u 2 − u1 = c v ( T )dT
1
∫
U 2 − U 1 = mc v ( T )dT
1
(4.23)
88 Termodinamică Tehnică

În ceea ce priveşte entalpia, combinând relaţia de definiţie (3.7) cu ecuaţia

termică de stare a gazului perfect se obţine că:

h = u + pv = u + RT (4.24)

astfel încât, ţinând cont şi de relaţia (4.20) rezultă:

 ∂h   ∂u 
  =   = 0 (4.25)
 ∂p  T  ∂p  T

Cu acest rezultat, relaţia (3.46) poate fi pusă sub una din formele:

dh = c p dT ; dH = mc p dT (4.26a,b)

care reprezintă ecuaţia calorică de stare a entalpiei gazului perfect. La fel ca în

cazul energiei interne, relaţiile lui Maxwell conduc la:

 ∂c p  ∂  ∂h  
  =    = 0 (4.27)
 ∂p 
  T ∂T  ∂p  T  p

rezultând de aici că cp depinde doar de temperatura gazului. Prin integrarea

relaţiilor (4.26) între două stări extreme de echilibru, se obţine:
2 2

∫
h2 − h1 = c p (T )dT ;
1
∫
H 2 − H 1 = mc p (T )dT
1
(4.28)

Din cele prezentate anterior, rezultă că, în cazul gazului perfect energia
internă, entalpia şi căldurile specifice la volum şi presiune constantă depind numai
de temperatură.

4.3 Căldura specifică a gazului perfect.

Prin căldură specifică se înţelege căldura necesară unităţii de masă pentru
mărirea temperaturii cu un grad, fără ca procesul respectiv sa producă modificarea
stării de agregare a substanţei. Aşa cum s-a arătat în paragraful 3.2.2, căldura
specifică depinde de natura substanţei şi de tipul procesului termodinamic
considerat. În plus, ţinând cont de modul de exprimare al cantităţii de substanţă,
pentru un proces oarecare x efectuat de un gaz perfect se pot utiliza căldura
specifică masică, cx [J/kg.K], căldura specifică molară CM,x [J/kmol.K], şi căldura
specifică normală, CN,x [J/mN3K]. Între acestea există următoarele relaţii de
legătură:
Capitolul 4. Gazul perfect 89

C M ,x v M ,N C N ,x
cx = = (4.29)
M M
În aceste condiţii, căldura schimbată de sistem cu mediul ambiant pe parcursul
procesului oarecare x poate fi exprimată prin una din relaţiile:

δQ x = mc x dT ; δQ x = n M C M ,x dT ; δQ x = V N C N ,x dT (4.30)

Datorită prezenţei lor în ecuaţiile calorice de stare, cele mai importante dintre
căldurile specifice sunt cele la volum respectiv presiune constantă. Ele satisfac atât
ecuaţiile generale (3.47)-(3.48) cât şi relaţiile particulare (4.22) şi (4.27), ultimele
două evidenţiind faptul că cp şi cv depind cel mult de temperatură. Pentru gazul
perfect, cele două călduri specifice sunt legate între ele printr-o relaţie remarcabilă.
Astfel, ţinând cont de expresiile matematice ale primului principiu pentru sisteme
închise (3.26), la care de adaugă ecuaţiile calorice de stare ale energiei interne
(4.21) şi entalpiei (4.26) rezultă:

δq = c v dT + pdv = c p dT − vdp (4.31)

Prin diferenţierea ecuaţiei termice de stare a gazului perfect:

pdv + vdp = RdT (4.32)

ultima din egalităţile (4.31) se reduce la:

c p − cv = R (4.33)

cunoscută sub denumirea de relaţia Robert-Mayer. Evident că o relaţie

asemănătoare se poate scrie şi pentru căldurile specifice molare:

C M , p − C M ,v = R M (4.34)

Relaţia Robert-Mayer evidenţiază faptul că diferenţa dintre cele două călduri

specifice este constantă, deşi fiecare din ele depinde în general de temperatură.
Raportul dintre ele se numeşte exponent adiabatic şi se notează cu k:

cp CM ,p
k= = >1 (4.35)
cv C M ,v

Acesta este întotdeauna supraunitar, deoarece cp>cv şi, cu excepţia gazelor

monoatomice, depinde la rândul său de temperatură, astfel încât, k=k(T). Din
ultimele trei relaţii se găseşte imediat că:
90 Termodinamică Tehnică

R RM
cv = [J/kg.K] ; C M ,v = [J/kmol.K] (4.36)
k −1 k −1

kR kRM
cp = [J/kg.K] ; CM ,p = [J/kmol.K] (4.37)
k −1 k −1
Dependenţa căldurilor specifice cp sau cv cu temperatura s-a determinat pe
cale experimentală şi este prezentată în literatura de specialitate sub formă tabelară.
Utilizând datele cuprinse în tabelele termodinamice, figura 4.3 ilustrează modul de
variaţie al căldurii specifice molare la presiune constantă cu temperatura pentru
câteva gaze perfecte uzuale. Se poate observa că alura de variaţie este aproximativ
aceeaşi în cazul gazelor a căror moleculă este formată din mai mulţi atomi, în timp
ce, pentru gazele monoatomice, căldurile specifice sunt constante cu temperatura.
Explicaţia acestui mod de variaţie va fi dată în capitolul următor cu ajutorul teoriei
cinetico-moleculare a gazelor.
Pe baza datelor experimentale s-a stabilit că variaţia respectivă poate fi
aproximată pe un interval dat de temperatură printr-un polinom. Ordinul acestui
polinom depinde de intervalul de temperatură considerat şi de eroarea de aproxi-

90 90
CMP, CO2 CMP, N2

CMP, H2 O CMP, O2
75 75
CMP, He
[ kJ/ Kmol K]

60 60

45 45
CMP

30 30

15 15
275 650 1025 1400 1775 2150 2525 2900 3275
T [K]

Fig. 4.3 Variaţia căldurii specifice a unor gaze perfecte cu temperatura.

Se poate observa că în cazul heliului, care este un gaz monoatomic, căldura
specifică nu depinde nici de temperatură
Capitolul 4. Gazul perfect 91

mare acceptată. Pentru majoritatea gazelor, polinomul de ordinul patru:

C M , p (T ) = a 0 + a1T + a 2T 2 + a 3T 3 + a 4T 4 (4.38)

având temperatura exprimată în scara Kelvin, sau:

C M , p (t ) = b0 + b1t + b2 t 2 + b3 t 3 + b4 t 4 (4.39)

cu temperatura măsurată în scara Celsius, aproximează variaţia căldurii specifice

masice la presiune constantă între 275 K şi 3000 K cu o eroare de maxim 3,5%.
Evident că pe acelaşi interval de temperatură, cu cât ordinul polinomului este mai
mic, cu atât eroarea de aproximare este mai mare. Valorile coeficienţilor polinoa-
melor de interpolare (4.38) şi (4.39) sunt prezentate în tabelul 4.1
În scopul uşurării calculelor termodinamice s-a introdus noţiunea de căldură
specifică medie. Pentru un proces oarecare x care se desfăşoară pe intervalul de
temperatură [T1 T2], căldura specifică medie se defineşte după relaţia:
2
1
∫ c ( T )dT
T2
cx = (4.40)
T2 − T1
T1 x
1, x

Tab. 4.1 Valorile coeficienţilor polinoamelor de interpolare a căldurii specifice molare

C M , p (T ) = a 0 + a1T + a 2 T 2 + a 3T 3 + a 4 T 4
a0 a1 a2 a3 a4
2 3 4
[kJ/kmolK] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK5]
C Mp ,CO2 22,930 5,8026⋅10-2 -3,5713⋅10-5 1,0206⋅10-8 -1,0967⋅10-12
C Mp ,H 2O 31,308 5,1161⋅10-3 8,2018⋅10-6 -3,9079⋅10-9 5,0265⋅10
C Mp ,N 2 27,184 4,8428⋅10-3 1,8423⋅10-6 -1,5075⋅10-9 2,3989⋅10-13
C Mp ,O 2 25,782 1,4287⋅10-2 -6,9435⋅106 1,7254⋅10-9 -1,5840⋅10-13

C M , p (t ) = b0 + b1t + b2 t 2 + b3 t 3 + b4 t 4
b0 b1 b2 b3 b4
2 3 4
[kJ/kmolK] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK5]
C Mp ,CO2 36,301 4,0784⋅10-2 -2,7932⋅10-5 9,0511⋅10-9 -1,1036⋅10-12
C Mp ,H 2O 33,255 8,7000⋅10-3 5,302⋅10-6 -3,3949⋅10-9 5,0829⋅10-13
C Mp ,N 2 28,609 5,5389⋅10-3 7,0944⋅10-7 -1,2448⋅10-9 2,4002⋅10-13
C Mp ,O 2 29,226 1,0764⋅10-2 -5,4795⋅10-6 1,4987⋅10-9 -1,5039⋅10-13
92 Termodinamică Tehnică

2
1
∫ c ( T )dT
T2
cx = (4.40)
T2 − T1
T1 x
1, x

Din relaţia de definiţie se observă că pe procesul termodinamic x, căldura specifică

medie realizează între stările 1 şi 2 acelaşi schimb de căldură ca şi căldura specifică
reală, adică:
2

∫
q1x 2 = c x ( T )dT = c x
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.41)
1, x

Relaţia de mai sus este ilustrată grafic în coordonate cx-T de figura 4.4, în care se
poate observa cum ariile mărginite
de graficul căldurii specifice reale
respectiv căldurii specifice medii şi
axa temperaturilor sunt egale. Se
poate demonstra cu uşurinţă că rela-
ţia lui Robert-Mayer îşi păstrează
valabilitatea şi în cazul căldurilor
specifice medii, astfel că:
T2 T2
cp − cv T1
=R (4.42)
T1

Figura 4.4. Reprezentarea grafică a căldurii T2 T2

specifice reale şi a căldurii specifice medii CM ,p − C M ,v T1
= RM (4.43)
T1

Folosind noţiunea de căldură specifică medie, formele integrale ale ecuaţiilor

calorice de stare ale gazului perfect (4.23) şi (4.28) devin:

(T2 − T1 )
T2
h2 − h1 = c p (4.44)
T1

u 2 − u1 = c v
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.45)

În calculele termodinamice, cele mai des utilizate sunt căldurile specifice

medii la volum constant respectiv la presiune constantă. Din acest motiv, valorile
acestora pe intervalele de temperatură (0, t), unde t este temperatura măsurată în oC
sunt date în tabelele termodinamice. În cazul în care trebuie calculată căldura
specifică medie pe intervalul de temperatură (t1, t2) se foloseşte relaţia:
t2 t1
t2 t2 ⋅ c p − t1 ⋅ c p
cp = 0 0
(4.46)
t1 t 2 − t1
Capitolul 4. Gazul perfect 93

În mod evident o relaţie analoagă este valabilă şi pentru căldura specifică medie la
volum constant.
În multe situaţii, procesele termodinamice determină variaţii relativ
reduse ale temperaturii astfel încât căldurile specifice pot fi considerate
constante cu temperatura. Un astfel de gaz poartă denumirea de gaz ideal. În
mod evident ecuaţia termică şi formele diferenţiale ale ecuaţiilor calorice de stare
corespunzătoare gazului ideal sunt identice cu cele ale gazului perfect, singura
deosebire constând doar in faptul că cp şi cv sunt independente de temperatură. Prin
integrarea relaţiilor (4.21) şi (4.26), rezultă că forma integrală a ecuaţiilor calorice
de stare ale gazului ideal este:
U 2 − U 1 = mc v (T2 − T1 ) (4.47)

H 2 − H 1 = mc p (T2 − T1 ) (4.48)

Evident că aproximaţia introdusă prin ipoteza gazului ideal este cu atât mai bună,
cu cât variaţiile de temperatură sunt mai mici şi cu cât molecula gazului este
alcătuită din mai puţini atomi. Aşa cum sugerează figura 4.3, cu cât numărul de
atomi din molecula gazului este mai mare, cu atât variaţia căldurii specifice cu
temperatura este mai rapidă.

4.4 Amestecuri de gaze perfecte

În majoritatea aplicaţiilor tehnice agenţii termodinamici care se încadrează în
modelul gazului perfect nu sunt formaţi din gaze pure, ci reprezintă mai degrabă
amestecuri de gaze perfecte care nu reacţionează chimic între ele. Ca exemplu se
pot aminti aici aerul, care reprezintă un amestec de oxigen, azot, bioxid de carbon,
etc., gazele rezultate în urma arderii hidrocarburilor, acestea fiind formate din
bioxid de carbon, vapori de apă, azot, oxigen, etc.
Deşi amestecurile de gaze definesc un sistem termodinamic multicomponent,
starea acestuia poate fi descrisă de ecuaţii de stare asemănătoare celor corespun-
zătoare gazului perfect:

p amV am = m am R am Tam ; p amV am = n M ,am R M Tam (4.88a,b)

dU am = m am c v ,am dTam ; dU am = n M ,am C Mv ,am dTam (4.89a,b)
dH am = m am c p ,am dTam ; dH am = n M ,am C Mp ,am dTam (4.90a,b)

Rămâne de stabilit doar modul de calcul al constantei specifice a amestecului, Ram

şi a căldurilor specifice cv,am, cp,am, respectiv CMv,am şi CMp,am.
Determinarea constantei specifice şi a căldurilor specifice masice ale ames-
tecului are la bază legea lui Dalton, care afirmă că: “într-un amestec de gaze per-
fecte, fiecare gaz ocupă întregul volum aflat la dispoziţie şi se comportă ca şi
94 Termodinamică Tehnică

când celelalte componente nu ar exista; presiunea totală a amestecului este

egală cu suma presiunilor parţiale ale gazelor componente”. Modelul de calcul
bazat pe legea lui Dalton este ilustrat de figura 4.10. Volumul şi temperatura
fiecărui gaz sunt egale cu cele ale amestecului, în timp ce presiunea pe care acesta
o exercită asupra peretelui, pi, numită presiune parţială, se determină din ecuaţia
termică de stare corespunzătoare componentului respectiv:
mi Ri Tam
pi = (4.91)
Vam

În relaţia anterioară, mi reprezintă masa componentului “i” din amestec, iar Ri este
constanta specifică a acestuia. Presiunea amestecului de gaze, pam, rezultă din legea
lui Dalton:
p am = pi ∑
i
(4.92)

în timp ce masa acestuia, mam se determină cu ajutorul legii conservării masei:

m am = ∑m
i
i (4.93)

Compoziţia amestecului este precizată prin participaţiile masice ale

componentelor amestecului, gi, definite prin relaţia:
mi
gi = (4.94)
m am
În mod evident:
∑g
i
i =1 (4.95)

Cu ajutorul participaţiilor masice pot fi exprimate constanta specifică a amestecului

de gaze şi căldurile specifice masice ale acestuia în funcţie de mărimile
corespunzătoare ale componenţilor aflaţi în amestec. Astfel, ţinând cont de legea
lui Dalton (4.92), ecuaţia termică de stare (4.88a) capătă forma:

.
Fig.4.10 Modelul lui Dalton pentru descrierea stării unui amestec de gaze.
Parametrii termici de stare ai componentului i din amestec sunt pi, Vi=Vam, Ti=Tam.
Capitolul 4. Gazul perfect 95

Vam ∑p i
i = m am Ram Tam (4.96)

Presiunea parţială pi se exprimă cu ajutorul relaţiei (4.91), astfel încât, după calcule
elementare, ecuaţia de mai sus se reduce la:

∑m R
i
i i = m am Ram (4.97)

de unde rezultă:
Ram = ∑g R
i
i i [kJ/kg.K] (4.98)

Pentru determinarea căldurilor specifice masice ale amestecului se utilizează ecua-

ţiile calorice de stare (4.89a) şi (4.90a). Conform legii lui Dalton, comportarea fie-
cărui gaz component nu este influenţată de prezenţa celorlalte, astfel că ecuaţia
calorică de stare a energiei interne poate fi pusă sub forma:

dU = ∑ dU i
i (4.99)

sau:
m am c v ,am dTam = ∑m c
i
i v ,i dTi (4.100)

Ţinând cont că temperatura componentului i este egală cu temperatura amestecului,

se deduce imediat că:
c v ,am = g i c v ,i [kJ/kg.K] ∑
i
(4.101)

Folosind ecuaţia calorică de stare a entalpiei, (4.90a) se deduce în mod analog că:
c p ,am = ∑g ci
i p ,i [kJ/kg.K] (4.102)

Relaţiile anterioare evidenţiază faptul că cele două călduri specifice ale amestecului
de gaze depind de temperatură. Ele pot fi considerate constante doar în ipoteza
gazului ideal, care reprezintă o aproximaţie rezonabilă numai pe intervale relativ
reduse de temperatură. Indiferent dacă gazele componente sunt ideale sau perfecte,
între cp,am şi cv,am rămâne valabilă relaţia lui Robert-Mayer. Într-adevăr, pe baza
expresiilor (4.101), (4.33) şi (4.98), şirul de egalităţi:

c p ,am = ∑g c
i
i p ,i = ∑ g (c
i
i v ,i + Ri ) = ∑g c
i
i v ,i + ∑g R
i
i i (4.103)

se reduce în final la:

c p ,am = c v ,am + R am (4.104)
96 Termodinamică Tehnică

Exponentul adiabatic al amestecului de gaze reprezintă raportul dintre căldura

specifică masică la presiune constantă şi cea la volum constant:
c p ,am
k am = (4.105)
cv ,am

În aceste condiţii, din sistemul format de ultimele două ecuaţii rezultă că:
1 k am
c v ,am = R am ; c p ,am = R am (4.106)
k am − 1 k am − 1
Determinarea mărimilor molare ale amestecului de gaze are la bază legea lui
Amagat, conform căreia “volumul unui amestec de gaze este egal cu suma volu-
melor parţiale ocupate de gazele componente, considerate la temperatura şi
presiunea amestecului.” Aşa cum sugerează figura 4.11, gazele sunt separate de
un perete imaginar impermeabil, componenta i a amestecului ocupând volumul
parţial Vi la presiunea pam şi temperatura Tam.
Volumul parţial se calculează din ecuaţia termică de stare a gazului i:
n M ,i R M Tam
Vi = (4.107)
p am
unde nM,i reprezintă numărul de kilomoli din componentul respectiv aflat în
amestec. Conform legii lui Amagat:
Vam = ∑Vi
i (4.108)

O relaţie asemănătoare poate fi scrisă şi pentru numărul de kilomoli al amestecului:

n M ,am = ∑n i
M ,i (4.109)

În acest caz, compoziţia amestecului este definită prin participaţiile volumice,

definite prin relaţia:

Fig. 4.11 Modelul lui Amagat pentru descrierea stării unui

amestec de gaze. Volumul ocupat de gaz la presiunea şi temperatura
amestecului reprezintă volumul parţial.
Capitolul 4. Gazul perfect 97

Vi
ri = (4.110)
Vam

Cum Vam poate fi exprimat cu ajutorul ecuaţiei termice de stare corespunzătoare

amestecului de gaze:
n M ,am R M Tam
V am = (4.111)
p am

din relaţiile (4.107) şi (4.111) rezultă că participaţiile volumice pot fi determinate

cu expresia:
n M ,i
ri = (4.112)
n M ,am

În mod evident, suma participaţiilor volumice este unitară:

∑r i =1 (4.113)
i

Masa molară aparentă a amestecului, Mam [kg/kmol], reprezintă o mărime conven-

ţională având aceleaşi proprietăţi de calcul ca şi masa molară a gazului pur. Aceas-
tă mărime poate fi definită după relaţia:
m am
M am = (4.114)
n M ,am

Ţinând cont de relaţia de definiţie (4.114), rezultă imediat că:

p amV am R M Tam R
M am = ⋅ = M (4.115)
R am Tam p amV am R am

Dacă masa amestecului este exprimată prin relaţia:

m am = ∑m = ∑n
i
i
i
M ,i M i (4.116)

rezultă atunci că:

n M ,i
M am = ∑n i M ,am
Mi (4.117)

de unde, ţinând cont de expresia (4.112) se deduce imediat că:

M am = ∑r M i
i i [kg/kmol] (4.118)
98 Termodinamică Tehnică

O relaţie importantă este cea care leagă presiunile parţiale de participaţiile volumi-
ce. Astfel, utilizând relaţia (4.112) rezultă succesiv:

n M ,i p iV am R M Tam p
ri = = = i (4.119)
n M ,am R M Tam p amV am p am

Căldurile specifice molare ale amestecului se determină cu ajutorul ecuaţiilor

calorice de stare (4.89b) şi (4.90b). Folosind proprietatea de aditivitate a energiei
interne, rezultă că:
dU = dU i ∑ (4.120)
i

Explicitând acum cei doi membrii ai relaţiei anterioare se obţine că:

n M ,am C Mv ,am dTam = ∑n i

M ,i C Mv ,i dTi (4.121)

Cum temperatura fiecărui gaz component este egală cu temperatura amestecului,

dTam=dTi, relaţia anterioară se reduce la:
n M ,am C Mv ,am = ∑n i
M ,i C Mv ,i (4.122)

de unde, împărţind cu numărul de kilomoli ai amestecului, rezultă:

C Mv ,am = ∑r Ci
i Mv ,i [kJ/kmol.K] (4.123)

Folosind ecuaţia calorică de stare a entalpiei (4.90b) se deduce în mod analog că:

C Mp ,am = ∑r Ci
i Mp ,i [kJ/kmol.K] (4.124)

Următorul şir de egalităţi dovedeşte că relaţia Robert-Mayer scrisă între mărimile

molare ale amestecului rămâne valabilă:

C Mp ,am = ∑rC
i
i Mp ,i = ∑ r (C
i
i Mv ,i + RM ) = ∑rC i
i Mv ,i + RM ∑r =C
i
i Mv ,am + R M (4.125)

Ţinând cont de proprietăţile masei molare aparente, exponentul adiabatic al

amestecului poate fi exprimat după relaţia:
C Mp ,am
k am = (4.126)
C Mv ,am
Capitolul 4. Gazul perfect 99

iar din ultimele două relaţii rezultă că:

1 k
C Mv ,am = RM ; C Mp ,am = am RM (4.127)
k am − 1 k am − 1
În practică este des utilizată legătura dintre participaţiile masice şi cele
volumice. Această legătură este precizată de următoarea relaţie:

mi n M rM rM
gi = = M ,i i = i i = i i (4.128)
m am n M ,am M am M am ∑
ri M i
i

Invers, legătura dintre participaţiile volumice şi cele masice poate fi exprimată

prin:
n mi M i gi M i
ri = M ,i = = (4.129)
n M ,am ∑i
mi M i ∑gi M i
i

Din cele prezentate anterior se poate observa că amestecurile de gaze perfecte

pot fi asimilate cu un gaz perfect a cărui constantă specifică este precizată de relaţia
(4.98) şi ale cărui călduri specifice masice şi molare se pot determina din expresiile
(4.101), (4.102), (4.123) şi (4.124). În plus, relaţiile amintite evidenţiază faptul că
mărimile caracteristice amestecurilor de gaze raportate la kilogramul de
substanţă se calculează cu ajutorul participaţiilor masice, iar cele raportate la
kilomolul de substanţă se determină folosind participaţiile volumice.

4.5 Procese reversibile ale gazului perfect.

Procesele reversibile ale gazelor perfecte prezintă o importanţă deosebită în
studiul maşinilor şi instalaţiilor termice. Acestea pot fi clasificate în procese parti-
culare şi generale. Procesele particulare reprezintă transformări în cursul cărora o
mărime de stare (de ex. presiunea, volumul sau temperatura) rămâne constantă, sau
o interacţiune termodinamică (cum ar fi interacţiunea prin schimb de căldură) este
absentă. Aceste procese pot fi generalizate cu ajutorul transformării politrope, în
cursul căreia toate mărimile de stare pot varia concomitent şi toate interacţiunile
termodinamice dintre sistem şi mediul ambiant îşi pot fi prezente.

4.5.1 Procesul izocor

Acesta este procesul care se desfăşoară la volum constant. În figura4.12
izocora este reprezentată grafic în coordonate p-V, unde ecuaţia procesului este
V=const. Utilizând ecuaţia termică de stare a gazului perfect, rezultă că presiunea
şi temperatura unei stări aflată pe izocora stării iniţiale 1 verifică relaţia:
100 Termodinamică Tehnică

Fig. 4.12 Reprezentarea izocorei Fig 4.13 Reprezentarea izobarei

în coordonate p-V în coordonate p-V

p p1
= = const . (4.130)
T T1

Lucrul mecanic de dilatare, lucrul mecanic tehnic şi căldura schimbate de sistem cu

mediul ambiant în timpul procesului sunt date de relaţiile:
2

∫
L12 = pdV = 0
1
(4.131)

2
Lt ,12 = − Vdp = V1 ( p1 − p 2 ) = p1V1 − p 2V2
∫ (4.132)
1
2

∫
Q12 = mc v dT = mc v
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.133)
1

În cazul gazului ideal, relaţia de mai sus se reduce la:

Q12 = mc v (T2 − T1 ) (4.134)

Din figura 4.12 se poate observa că lucrul mecanic tehnic este egal cu aria
mărginită de reprezentarea grafică a procesului şi axa ordonatelor.

4.5.2 Procesul izobar

Procesul izobar se desfăşoară la presiune constantă. Acest proces este
reprezentat grafic în coordonate p-V în figura 4.13, ecuaţia sa fiind p=const. În
aceste condiţii, pentru orice stare aflată pe izobara stării iniţiale este valabilă
relaţia:
V V1
= = const . (4.135)
T T1
Capitolul 4. Gazul perfect 101

Lucrul mecanic şi căldura schimbate de sistem cu mediul ambiant se calculează cu

relaţiile:
2

L12 = ∫ pdV = p (V
1
1 2 − V1 ) = mR(T2 − T1 ) (4.136)

∫
Lt ,12 = − Vdp = 0
1
(4.137)

∫ (T2 − T1 )
T2
Q12 = mc p dT = mc p (4.138)
T1
1

În cazul gazului ideal, expresia de calcul a căldurii Q12 se reduce la:

Q12 = mc p (T2 − T1 ) (4.139)

În mod evident, aria cuprinsă între reprezentarea grafică a procesului în coordonate

p-V şi axa absciselor este egală cu lucrul mecanic de dilatare schimbat de sistem cu
mediul ambiant.

4.5.3 Procesul izoterm

După cum sugerează numele, acesta este procesul care se desfăşoară la temperatură
constantă, T=const. Cum masa sistemului rămâne nemodificată, folosind ecuaţia
termică de stare a gazului perfect rezultă că, în coordonate p-V, ecuaţia procesului
este:
pV = p1V1 = const . (4.140)

Din punct de vedere matematic, ecuaţia anterioară reprezintă o hiperbolă echilateră.

Reprezentarea grafică a procesului izoterm în coordonate p-V este redată în figura
4.14. Lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul ambiant este:
2 2
dV V2 p
∫
L12 = pdV = p1V1
1
∫V
1
= p1V1 ln
V1
= mRT1 ln 1
p2
(4.141)
Ţinând cont că pe izotermă:

pdV + Vdp = 0 ; dU=mcvdT=0

se deduce imediat că:
2 2

∫
Lt ,12 = − Vdp = ∫ pdV = L 12 (4.142)
1 1 Fig. 4.14 Reprezentarea izotermei
în coordonate p-V
102 Termodinamică Tehnică

şi, din expresia matematică a primului princi-piu că:

Q12 = L12 (4.143)

expresiile de calcul ale lucrului mecanic fiind date de relaţia (4.141) şi (4.142).

4.5.4 Procesul adiabatic

Acest proces este definit prin δQ=0. Pentru a găsi ecuaţia procesului în
coordonate p-V, se utilizează expresia matematică a primului principiu pentru
sisteme închise:
δQ = dU + pdV = mc v dT + pdV = 0 (4.144)

Diferenţiind ecuaţia de stare a gazului perfect se obţine:

pdV + Vdp = mRdT (4.145)

de unde se găseşte imediat că:
pdV + Vdp
dT = (4.146)
mR
Înlocuind relaţia de mai sus în ecuaţia (4.144) rezultă:

pdV + Vdp
cv + pdV = 0 (4.147)
R
Ţinând cont de (4.33) şi (4.35), prin împărţirea ecuaţiei de mai sus cu produsul pV
se obţine în final că:
dV dp
k + =0 (4.148)
V p
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia diferenţială a adiabatei gazului perfect în
coordonate p-V. Integrarea analitică a ecuaţiei de mai sus se poate face numai
în ipoteza gazului ideal, pentru care exponentul adiabatic k=cp/cv=const. În
această situaţie variabilele ecuaţiei (4.148) sunt separate, astfel că, luând ca
referinţă starea iniţială a procesului se obţine că:
k
V   p
ln  + ln  = 0 (4.149)
 V1   p1 
sau, eliminând logaritmii:
pV k = p1V1k = const . (4.150)

Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia adiabatei gazului ideal. Folosind ecuaţia ter-
mică de stare, ecuaţia anterioară poate fi pusă sub următoarele forme echivalente:
Capitolul 4. Gazul perfect 103

TV k −1 = T1V1k −1 = const . (4.151)

T T1
k −1
= k −1
= const . (4.152)
p k k
p1
Ecuaţia (4.150), reprezentată grafic în figura 4.15, arată că în coordonate p-V
adiabata este o hiperbolă neechilateră, a cărei pantă se deduce din ecuaţia (4.148):

 ∂p  p
  = −k (4.153)
 ∂V  Q =0 V

Ţinând cont că panta izotermei se obţine din relaţia (4.141a), din şirul de
inegalităţi:
 ∂p  p p  ∂p 
α ad =   = −k < − =   = α iz (4.154)
 ∂V  Q =0 V V  ∂V  T

rezultă că, pentru un punct fixat al diagramei p-V, panta izotermei este mai mare
decât panta adiabatei. Acest caz este ilustrat de figura 4.16, care arată că într-un
proces de destindere izoterma se află deasupra adiabatei, în timp ce într-un proces
de comprimare poziţia celor două procese este inversată.
Lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul ambiant în urma procesului
adiabatic de calculează cu relaţia:
2
2 2 2 1− k
dV dV k V
∫
L12 = pdV =
1
∫
1
p1V1k
V
= p1V1k
1
Vk
=∫p V
1 1
1− k 1
(4.155)

de unde se deduce imediat că:

Fig. 4.15 Reprezentarea adiabatei în Fig. 4.16 Comparaţie între panta

coordonate p-V adiabatei şi izotermei în coordonate p-V
104 Termodinamică Tehnică

p1V1 − p 2V2 pV  k −1

L12 = = 1 1 1 − ( p 2 p1 ) k  (4.156)
k −1 k −1  

Analog, lucrul mecanic tehnic se poate calcula cu expresia:

2
( p1V1 − p 2V2 ) = k p1V1 1 − ( p 2 p1 ) k 
k k −1

∫
z Lt ,12 = − Vdp =
1
k −1 k −1  
(4.157)

În mod evident, căldura schimbată de sistem cu mediul ambiant în procesul

adiabatic este nulă.

4.5.5 Procesul politropic

Toate procesele termodinamice studiate anterior au ca numitor comun faptul
că una din mărimile de stare sau de proces au o valoare constantă. Cu toate acestea,
în timpul proceselor termodinamice există cazuri când toţi parametrii de stare se
pot modifica, iar sistemul poate schimba căldură şi lucru mecanic cu exteriorul. Un
astfel de proces este denumit politropic. Pentru acesta, căldura schimbată de sistem
cu mediul ambiant poate fi exprimată după relaţia:

δQ = mc n dT (4.158)

unde cn∈(-∞, +∞) reprezintă căldura specifică politropă. Valoarea ei depinde în

mod evident de natura gazului cât şi de procesul particular considerat. Ţinând cont
de relaţia anterioară şi de ecuaţia calorică de stare a gazului perfect (4.21a),
expresia matematică a primului principiu al termodinamicii pentru sisteme închise
devine:
mc n dT = mc v dT + pdV (4.159)

În ecuaţia anterioară, diferenţiala temperaturii este înlocuită cu relaţia (4.146),

astfel că:
(c n − cv ) pdV + Vdp = pdV (4.160)
R
sau, după calcule elementare:
cn − c p
pdV + Vdp = 0 (4.161)
c n − cv
Se notează cu n raportul:
cn − c p
n= (4.162)
c n − cv
Capitolul 4. Gazul perfect 105

care poartă denumirea de exponent politropic. Ţinând cont de valorile posibile ale
lui cn, domeniul de variaţie al exponentului politropic este n∈(-∞, +∞). Folosind
definiţia (4.162), relaţia (4.161) poate fi pusă sub forma:

dV dp
n+ =0 (4.163)
V p
care reprezintă ecuaţia diferenţială a politropei gazului perfect. Integrarea acesteia
este posibilă numai în ipoteza gazului ideal, pentru care cp, cv şi cn sunt
constante cu temperatura. În acest caz, variabilele ecuaţiei sunt separate, astfel că
soluţia acestei ecuaţii este:
pV n = p1V1n = const . (4.164)

Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia politropei gazului ideal. Utilizând ecuaţia
termică de stare, relaţia anterioară poate fi pusă în următoarele forme echivalente:
TV n −1 = T1V1n −1 = const . (4.165)
T T1
n −1
= n −1
= const . (4.166)
p n n
p1
Procesul politropic generalizează toate procesele particulare studiate anterior.
Într-adevăr, dacă n=0, atunci ecuaţia diferenţială (4.163) se reduce la dp=0 ceea ce
corespunde unui proces izobar. Dacă n=1 aceeaşi ecuaţie devine dV/V+dp/p=0, sau
d(pV)=0, ultima caracterizând procesul izotermic, iar dacă n=k atunci politropa se
reduce în mod evident la o adiabată. Aceste cazuri particulare sunt ilustrate în
figura 4.17. Se poate observa că pentru exponenţi politropici n∈(-∞, 0) creşterea
presiunii gazului implică mărirea volumului sistemului şi invers, scăderea presiunii
gazului se realizează concomitent cu micşorarea volumului.
106 Termodinamică Tehnică

Lucrul mecanic de dilatare schimbat de sistem cu mediul ambiant se dedu-

ce în mod analog cu cel corespunzător procesului adiabatic şi este dat de relaţia:

p1V1 − p 2V 2 p1V1  n −1
 mRT1  n −1

L12 = = 1 − ( p p ) n
= 1 − ( p p ) n
 (4.167)
n −1 n −1   n −1
2 1 2 1
 
iar lucrul mecanic tehnic se poate calcula cu expresia:

( p1V1 − p 2V2 ) = n p1V1 1 − ( p 2 p1 ) k  = n mRT1 1 − ( p 2 p1 ) k 

n k −1 k −1
Lt ,12 =
n −1 n −1   n −1  
(4.168)
Prin particularizarea valorilor exponentului politropic, se pot obţine cu uşurinţă
relaţiile de calcul ale lucrului mecanic corespunzătoare proceselor izocor, izobar şi
adiabat. Pentru procesul izotermic (n=1) particularizarea este ceva mai dificilă
deoarece, nedeterminarea generată de valoarea exponentului politropic, implică
calculul unei limite de tipul 0/0.
Căldura schimbată de sistem cu mediul ambiant se obţine prin integrarea
relaţiei (4.158). În ipoteza gazului ideal, pentru care cn este constantă cu tempe-
ratura, rezultă că:
Q12 = mc n (T2 − T1 ) (4.169)

Pentru n fixat, expresia de calcul a căldurii specifice politrope se deduce din

definiţia (4.162), astfel că:
n−k
c n = cv (4.170)
n −1
Variaţia sensului interacţiunilor termodinamice dintre sistem şi mediul
ambiant este evidenţiată de figura 4.18, unde au fost trasate adiabata şi izocora

Fig. 4.17 Particularizări ale procesului Fig.4.18 Schimbul de căldură şi lucru

politropic mecanic în procesul politropic
Capitolul 4. Gazul perfect 107

corespunzătoare stării iniţiale 1. Poziţia stării finale a procesului politropic în raport

cu cele două evoluţii defineşte semnul schimbului de lucru mecanic şi căldură. De
exemplu, pentru orice proces a cărui stare finală se află la stânga izocorei stării
iniţiale rezultă că δL<0, deoarece dV<0, în timp ce orice transformare care se des-
făşoară deasupra adiabatei este caracterizat prin δQ>0. În mod analog, variaţia
parametrilor de stare este evidenţiată prin poziţia stării finale a procesului în raport
cu izoterma izobara şi izocora corespunzătoare stării iniţiale. Astfel orice transfor-
mare care aduce starea finală a procesului deasupra izotermei stării iniţiale determi-
nă creşterea temperaturii gazului şi invers. Totuşi înţelegerea profundă modului în
care variaţia parametrilor de stare ai sistemului influenţează sensul interacţiunilor
termodinamice presupune studiul grafic al dependenţei cn=cn(n). Acesta poate fi
realizat cu uşurinţă pe baza relaţiei (4.170). Prin trecere la limită, se deduce imediat
că funcţia cn=cn(n) admite o asimptotă verticală pentru n=1 şi o asimptotă orizon-
tală pentru cn=cv. În plus, pentru n =0, rezultă cn=cp, iar la n=k se obţine că cn=cv.
Variaţia cn=cn(n) este reprezentată grafic în figura 4.19, de unde se observă că,
dacă n∈(1, k), atunci cn<0. Acest caz prezintă o importanţă deosebită în studiul
maşinilor şi instalaţiilor termice şi, datorită modului de variaţie al temperaturii sub
acţiunea combinată a schimbului de căldură şi lucru mecanic, necesită explicaţii
suplimentare. De exemplu, pentru un proces de destindere a cărui stare finală se
află între izoterma şi adiabata care se intersectează în starea iniţială, rezultă că
dT<0, chiar dacă δQ=mcndT>0. Cu alte cuvinte, pentru un astfel de proces, gazul se
răceşte deşi primeşte căldură. Acest fenomen se explică prin faptul că în urma
destinderii, lucru mecanic efectuat de sistem este pozitiv, şi în valoare absolută mai
mare decât căldura primită, astfel încât creşterea volumului, produce o scădere a
energiei interne a gazului şi implicit a temperaturii acestuia. Invers, în cazul unui
proces politropic de comprimare, sensurile de variaţie ale mărimilor se inversează,
căci dT>0 deşi δQ=mcndT<0. Gazul cedează căldură, dar de încălzeşte ca urmare a
creşterii energiei datorată aportului de lucru mecanic necesar comprimării.