Facultatea de Finante, Asigurari,

Banci si Burse de Valori

Inginerie Financiar a
Profesor Virgil Damian
http://virgildamian.com
Ecuatii diferentiale
deterministe si stocastice
Studiul ecuatiilor diferentiale (deterministe sau stocastice) este motivat
att de dezvoltarea intern a a matematicii ca stiint a, ct si de num arul mare
de probleme din cele mai diverse domenii care conduc la asemenea obiecte
matematice. Departe de a inutil, studiul teoriei elementare a ecuatiilor
diferentiale demonstreaz a necesitatea elabor arii unei teorii generale a ecuati-
ilor diferentiale, prin dicultatea (si de cele mai multe ori imposibilitatea)
exprim arii solutiilor ecuatiilor diferentiale prin formule.
1 Ecuatii diferentiale ordinare deterministe
1
Destul de vag denit a, teoria elementar a a ecuatiilor diferentiale cuprinde,
n esent a, rezultate care se refer a la caracterizarea unor clase particulare de
ecuatii diferentiale care pot exprimate cu ajutorul primitivelor unor functii
continue ce denesc ecuatiile respective
2
.
n toat a aceast a sectiune, prin r va notat a functia necunoscut a, iar t va
reprezenta argumentul s au, asadar r : (c. /) (c. d) si r (t) (c. d), unde
c < / si c < d. De asemenea, pentru a crea analogii cu cazul stocastic, vom
nota uneori r (t) = r
t
.
1
Acronimul utilizat pentru aceast a terminologie va EDO
2
Ecuatii diferentiale integrabile prin cuadraturi, n terminologia clasic a
1
1.1 Ecuatii cu variabile separabile
Forma general a Fie , : (c. /) R, continu a pe [c. /] si q : (c. d) R
continu a pe [c. d] astfel nct q (r) ,= 0, oricare ar r (c. d). Forma
general a a unei ecuatii cu variabile separabile este:
r
0
t
= , (t) q (r
t
) . t (c. /) . r (c. d) .
Algoritm pentru integrarea EDO cu variabile separabile Se mparte
ecuatia dat a prin q (r
t
) ,= 0 si apoi se integreaz a n raport cu t,
_
r
0
t
q (r)
dt =
_
, (t) dt + C, C R. (1.1)
Dar,
dr
t
= r
0
t
dt == r
0
t
=
dr
t
dt
.
ceea ce, substituit a n relatia (1.1), ne d a
_
dr
t
q (r
t
)
=
_
, (t) dt + C, C R.
n functie de forma aplicatiilor , si q, se integreaz a relatia obtinut a si
se obtine solutia r = r (t).
1.2 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul nti
Forma general a Fie , : (c. /) R o functie continu a. Forma general a a
unei ecuatii diferentiale liniare de ordinul nti este:
r
0
(t) = , (t) r (t) . t (c. /) . (1.2)
Algoritm pentru integrarea EDO liniare, de ordinul nti Se aplic a me-
toda expus a anterior si se obtine solutia ecuatiei (1.2),
r (t) = r
0
exp
_
_
t
_
o
, (n) dn
_
_
.
2
1.3 Ecuatii diferentiale ane de ordinul nti
Forma general a Fie ,. q : (c. /) R dou a functii continue. Forma gene-
ral a a unei ecuatii diferentiale ane de ordinul nti este:
r
0
(t) = , (t) r (t) + q (t) . t (c. /) . (1.3)
O ecuatie liniar a este o ecuatie an a n care q (t) = 0, dar pe de alt a
parte, ecuatiei ane (1.3) i se poate ntotdeauna asocia ecuatia liniar a
r
0
(t) = , (t) r (t) . t (c. /) . (1.4)
Rezultatul urm ator reduce integrarea ecuatiei ane (1.3) la integrarea ecua tiei
liniare asociate (1.4) si la calculul unei primitive.
Propozitia 1.1 (Principiul variatiei constantelor al lui Lagrange) Daca
,. q : (c. /) R sunt continue si 1 este o primitiva a func tiei ,, atunci
, : (c. /) R este solu tie a ecua tiei ane (1.3) daca si numai daca exista
C : (c. /) R, primitiva a func tiei
t c
1(t)
q (t)
astfel nct
,(t) = C (t) c
1(t)
. t (c. /) .
Prin urmare, conform propozitiei (1.1), o solutie a ecuatiei ane (1.3) este
de aceeasi form a, cu deosebire c a, n locul constantei C R, apare o functie
C (), care este primitiv a a functiei necunoscute t c
1(t)
q (t). Aceast a
asem anare explic a denumirea aparent improprie de varia tia constantelor, dar
conduce la un procedeu foarte simplu de determinare a solutiilor ecuatiilor
ane, procedeu cunoscut sub numele metoda varia tiei constantelor.
Algoritm pentru integrarea EDO ane Metoda presupune parcurgerea
a doi pasi:
Pasul 1: Se rezolv a ecuatia liniar a atasat a,
r
0
(t) = , (t) r (t) (ecuatie cu variabile separabile);
Pasul 2: Se aplic a metoda variatiei constantelor.
3
n nal, solutia general a a unei EDO ane de ordinul nti se scrie
r (t) = r
0
exp
_
_
t
_
o
, (n) dn
_
_
+
t
_
o
exp
_
_
t
_
&
, (:) d:
_
_
q (n) dn. (1.5)
Exemplul 1.2 Sa utilizam algoritmul descris anterior pentru a determina
solu tiile ecua tiei diferen tiale
r
0
t
= r
t
+ c
t
. (1.6)
Ecuatia liniar a asociat a este
r
0
= r.
Aplicnd algoritmul de mai sus, obtinem succesiv
r
0
t
r
t
= dt == ln [r
t
[ = t + ln [C[ == [r
t
[ = [C[ c
t
.
deci solutia general a a ecuatiei liniare asociate este
r (t) = Cc
t
. C R. t R.
Aplicnd metoda variatiei constantelor, c aut am o functie C () astfel nct
r (t) = C (t) c
t
s a e solutie a ecuatiei date, (1.6), deci, din identitatea
r
0
(t) = r (t) + c
t
obtinem, succesiv
C
0
(t) c
t
+ C (t) c
t
= C (t) c
t
+ c
t
== C
0
(t) = 1
== C (t) = t + 1. 1 R
si prin urmare,
r (t) = (t + 1) c
t
. 1 R. t R
este solutia general a a ecuatiei (1.6).
4
1.4 Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli
Forma general a Fie ,. q : (c. /) R dou a functii continue. Forma gene-
ral a a unei ecuatii diferentiale de tip Bernoulli
3
este:
r
0
t
+ , (t) r = q (t) r
c
t
. c , 0. 1 . t (c. /) .
Algoritm pentru integrarea EDO de tip Bernoulli Se mparte ecuatia
dat a prin r
c
si se obtine
r
0
t
r
c
t
+ , (t) r
c1
t
= q (t) . (1.7)
Este usor de ar atat c a schimbarea de variabila, scris a sub forma simbolic a

t
= r
1c
t
.
0
= (1 c) r
c
t
r
0
t
. (1.8)
conduce la o ecua tie ana (exercitiu!),

0
t
+ (1 c) , (t) r
t
= (1 c) q (t)
Prin urmare, integrarea unei ecuatii Bernoulli se reduce la efectuarea schim-
b arii de variabil a (1.8) si la aplicarea algoritmului corespunz ator pentru
ecuatia an a obtinut a.
Exemplul 1.3 Sa se rezolve ecua tia
r
0
t
+ r
t
= t
2
_
r
t
.
n mod evident, ecuatia dat a este una de tip Bernoulli, n care c =
1
2
. Se
mparte ecuatia prin
_
r
t
si se face schimbarea de variabila

t
=
_
r
t
.
0
t
=
r
0
t
2
_
r
t
.
Rezult a, astfel,
2
0
t
+
t
= t
2
==
0
t
+

t
2
=
t
2
2
.
o ecuatie an a. Acum se poate folosi algoritmul pentru ecuatii ane, iar la
sfrsit se revine la necunoscuta ecuatiei, r
t
, prin r
t
=
2
t
.
3
Bernoulli, Jakob (1695) "Explicationes, Annotationes & Additiones ad ea, quae in
Actis sup. anni de Curva Elastica, Isochrona Paracentrica, & Velaria, hinc inde memorata,
& paratim controversa legundur; ubi de Linea mediarum directionum, alliisque novis," Acta
Eruditorum.
5
2 Ecuatii diferentiale stocastice
4
n aceast a sectiune vom studia o clas a foarte important a de procese stocastice
si anume solutiile ecuatiilor stocastice. Este o directie de cercetare dintre cele
mai dinamice si care s-a dovedit a avea numeroase aplicatii n diverse domenii
si n particular n Ingineria Financiar a.
2.1 Context general
Ipoteza asupra formei generale a unei ecuatii diferentiale stocastice pe care
o vom face este aceea c a necunoscuta, procesul stocastic (r
t
)
t2[0,T]
, urmeaz a
o dinamic a de tip It, adic a
dr
t
= c (t. r
t
) dt + / (t. r
t
) d1
t
. (2.1)
Vom presupune c a functionalele c si /,
c. / : ( ([0. 1] . R) R
sunt predictibile si conditia initial a r
0
R este dat a.
5
Denitia 2.1 Prin solutie a ecua tiei diferen tiale de tip It (sau, pe scurt,
ecua tie It) se n telege un proces (r
t
)
t2[0,T]
,
r
t
= r
0
+
t
_
0
c (:. r
c
) d: +
t
_
0
/ (:. r
c
) d1
c
, t [0. 1] ,
ce satisface urmatoarele proprieta ti:
1. (r
t
)
t2[0,T]
este adaptat ltra tiei (T
t
)
t2[0,T]
;
2. (r
t
)
t2[0,T]
are traiectorii continue;
3. au loc rela tiile
t
_
0
[c (:. r
c
)[ d: < +, respectiv,
t
_
0
[/ (:. r
c
)[
2
d: < +;
4
Acronimul utilizat pentru aceast a terminologie va EDS
5
Am notat prin ( (A; B) spatiul functiilor continue ', denite pe A cu valori n B,
' : A B.
6
Dup a cum se observ a, am utilizat expresia ecua tie diferen tiala stocastica
pentru ecuatia (2.1), desi nu are nimic de-a face cu derivatele solutiei. De
regul a, nici nu are pentru c a solutiile nu sunt diferen tiabile n sens clasic, ca
functii de t (nici miscarea brownian a nu are aceast a proprietate). Denumirea
a fost dat a initial de It si de atunci a fost p astrat a pn a n prezent.
2.2 Ecuatii diferentiale stocastice ane
Ecuatiile stocastice ane constiutie una din clasele pentru care solutiile au
o form a explicit a. Printr-o ecua tie diferen tiala stocastica ana se ntelege o
ecuatie de forma
r
t
= r
0
+
t
_
0
[c (:) r
c
+ c(:)] d: +
t
_
0
[/ (:) r
c
+ , (:)] d1
c
(forma integral a),
(2.2)
respectiv,
dr
t
= [c (t) r
t
+ c(t)] dt + [/ (t) r
t
+ , (t)] d1
t
(forma diferential a), (2.3)
unde c. / : R
+
R, c. , : R
+
R sunt aplicatii m asurabile si (local)
m arginite.
Observatia 2.2 Cnd n (2.2), respectiv, n (2.3), / (t) = 0, se spune ca
ecuatia are zgomot aditiv si daca c. , = 0, se zice ca ecua tia este liniar a.
Denitia 2.3 Pentru orice r R, e ((t. :) r)
tc
solutia ecua tiei It
liniara
(t. :) r = r +
t
_
c
c (n) (n. :) rdn +
t
_
c
/ (n) (n. :) rd1
&
, t _ :.
Procesul stocastic ((t. :))
tc
se nume ste solutia fundamental a stocastic a a
ecua tiei (2.2) (respectiv, (2.3)).
Teorema 2.4 Fie ((t. :))
tc
solu tia fundamentala stocastica a ecua tiei (2.2)
(respectiv, (2.3)). Atunci (
1
(t. :))
tc
exista si este solu tia unica a ecua tiei
stocastice liniare
2
t
= 1
t
_
0
2
c
_
c (:) /
2
(:)

d:
t
_
0
2
c
/ (:) d1
c
, t _ :.
7
Teorema 2.5 (Zgomot aditiv) Fie / = 0 si e solu tia fundamentala
(determinista!) a ecua tiei
r
0
t
= c (t) r
t
+ c(t) .
adica
_

0
(t) = c (t) (t) . t _ 0
(0) = 1
(n particular, (t) = c
ot
, daca c (t) = c). Atunci ecua tia It ana cu
zgomot aditiv,
r
t
= r
0
+
t
_
0
[c (:) r
c
+ c(:)] d: +
t
_
0
/ (:) d1
c
.
are solu tia unica
r
t
= (t)
_
_
r
0
+
t
_
0

1
(:) c (:) d: +
t
_
0

1
(:) / (:) d1
c
_
_
. (\) t _ 0. (2.4)
Cazul particular 2.6 Daca c (t) = c, cconstant, atunci solu tia explicita
(2.4) este
r
t
= r
0
c
ot
+
t
_
0
c
o(tc)
c(:) d: +
t
_
0
/ (:) d1
c
. (\) t _ 0. (2.5)
Cazul particular 2.7 Daca func tia c (t) nu este constanta, atunci
(t) = exp
_
_
t
_
0
c (n) dn
_
_
si
r
t
= r
0
exp
_
_
t
_
0
c (n) dn
_
_
+
+
t
_
0
_
_
_
exp
_
_
t
_
0
c (n) dn
_
_
c(:)
_
_
_
d: +
t
_
0
/ (:) d1
c
.
pentru orice t [0. 1].
8
n ceea ce priveste indicatorii statistici ai solutiei, formule explicite pot
deduse din teorema (2.5). Astfel,
media solutiei, :(t)
act.
= E[r
t
], are formula explicit a
:(t) = (t)
_
_
_
r
0
+
t
_
0

1
(:) c(:) d:
_
_
_
. (\) t _ 0.
adic a :(t) este unica solutie a ecuatiei deterministe
_
:
0
(t) = c (t) :(t) + c(t) . (\) t _ 0.
:(0) = r
0
.
(auto-) covarian ta solutiei,
1 (t. :)
act.
= COV[r
c
. r
t
] = E[(r
c
:(:)) (r
t
:(t))] .
este dat a de formula
6
1 (t. :) = (:)
_
_
_
C
a
0
+
t^c
_
0
_

2
(n) /
2
(n) dn

_
_
_
(t) .
n particular, 1 (t) = 1 (t. t) este solutia unic a a ecuatiei ane de
ordinul nti deterministe
_
1
0
= 2c1 + /
2
1 (0) = C
a
0
.
Exemplul 2.8 (procesul Ornstein-Uhlenbeck) Procesul (r
t
)
t2[0,T]
, unica
solu tie a ecua tiei It ane reale cu zgomot aditiv (ecua tia Langevin)
r
t
= r
0
c
t
_
0
r
c
d: + od1
t
. t [0. 1] .
(unde c. o 0) se nume ste procesul Ornstein-Uhlenbeck
7
de parametri c si
o.
6
n aceast a formul a, simbolul t . s se va citi minimul dintre t si s
7
Uhlenbeck, G.E. & Ornstein, L.S. (1930) "On the theory of Brownian Motion,"
Phys.Rev., 36: 823841.
9
Din rela tia (2.5), se ob tine ca procesul Ornstein-Uhlenbeck are expresia
r
t
= r
0
c
ct
+ o
t
_
0
c
c(tc)
d1
c
, pentru t [0. 1] .
Media, covarian ta si varian ta lui r sunt, respectiv:
:(t) = E[r
t
] = r
0
c
ct
.
1 (t. :) = c
c(t+c)
_
r
0
+
o
2
2c
_
c
2c(t^c)
1
_
_
.
si
1 (t) = VAR[r
t
] = r
0
c
2ct
+
o
2
2c
_
1 c
2ct
_
.
2.3 Solutia general a a ecuatiei ane
Ecuatia It an a (2.2) are solutia unic a
r
t
= (t)
_
_
r
0
+
t
_
0

1
(:) (c(:) / (:) , (:)) d: +
t
_
0

1
(:) , (:) d1
c
_
_
.
(2.6)
unde
(t) = exp
_
_
t
_
0
_
c (:)
/
2
(:)
2
_
d: +
t
_
0
/ (:) d1
c
_
_
. t [0. 1] .
Exemplul 2.9 (Cazul liniar autonom) Daca
c (t) = c. / (t) = /. c. , = 0.
atunci
r
t
= r
0
c

o
b
2
2

t+b1t
.
n ceea ce priveste calculul mediei si al variantei solutiei (r
t
)
t2[0,T]
, dat a
de (2.6), acestea pot calculate explicit. Astfel,
10
formula mediei este
:(t) = (t)
_
_
r
0
+
t
_
0

1
(:) c(:) d:
_
_
.
(t) = exp
_
_
t
_
0
c (:) d:
_
_
.
adic a, : este unica solutie a ecuatiei deterministe
_
:
0
(t) = c (t) :(t) + c(t) .
:(0) = r
0
si
momentul de ordinul doi, 1 (t)
act.
= E[r
2
t
] este unica solutie a ecuatiei
deterministe
_
1
0
(t) = [2c (t) + /
2
(t)] 1 (t) + 2:(t) [c(t) + / (t) , (t)] + ,
2
(t) .
1 (0) = r
2
0
n cazul real (adic a c(t) = , (t) = 0, t [0. 1]), se obtine
r
t
= r
0
exp
_
_
t
_
0
_
c (:)
/
2
(:)
2
_
d: +
t
_
0
/ (:) d1
c
_
_
.
n particular, pentru orice j _ 1, rezult a
E[[r[
j
] = r
j
0
exp
_
_
j
t
_
0
_
c (:)
/
2
(:)
2
_
d: +
j
2
2
t
_
0
/
2
(:) d:
_
_
11
3 Teorema de reprezentare Feynman-Kac
Fie
_
. T. (T
t
)
t2[0,T]
. P
_
un cmp de probabilitate. S a consider am functia
, : [0. 1] R R si s a not am prin (t. r) [0. 1] R punctul curent
apartinnd domeniului de denitie al functiei considerate. Ecuatia integral a
r
t
= r
0
+
t
_
0
c (t. r
t
) dt +
t
_
0
/ (t. r
t
) d1
t
. 0 _ t _ 1. 0 _ t _ t.
poate scris a sub form a diferential a,
dr
t
= c (t. r
t
) dt + / (t. r
t
) d1
t
. (3.1)
Se consider a, acum, dinamica (3.1) si se aplic a lema lui It functiei
, = , (t. r) .
d, =
_
J,
Jt
+ c (t. r)
J,
Jr
+
1
2
/
2
(t. r)
J
2
,
Jr
2
_
dt + / (t. r)
J,
Jr
d1
t
. (3.2)
Evident, dinamica (3.2) este de tip proces It, n care
J,
Jt
+ c (t. r)
J,
Jr
+
1
2
/
2
(t. r)
J
2
,
Jr
2
(3.3)
reprezint a coecientul de drift (tendin ta instantanee), iar
/ (t. r)
J,
Jr
reprezint a coecientul de difuzie (variabilitate). Tendinta instantanee a aces-
tei dinamici (expresia (3.3)) se numeste generator innitezimal al procesului
de difuzie
8
si se noteaz a prin /(),
/() =
J
Jt
+ c (t. r)
J
Jr
+
1
2
/
2
(t. r)
J
2

Jr
2
.
unde reprezint a orice functie (determinist a) de dou a variabile, t si r.
8
Se mai foloseste denumirea de dynkinian al procesului de difuzie sau operatorul Dynkin.
12
Pentru orice t [0. 1], se consider a ecuatia diferential a stocastic a
r
t
= r
c
+
t
_
c
c (t. r
t
) dt +
t
_
c
/ (t. r
t
) d1
t
. 0 _ : _ t _ 1. : _ t _ t. (3.4)
unde coecientii de drift, respectiv, de difuzie satisfac conditiile standard im-
puse n sectiunea anterioar a. Vom nota solutia ecuatiei (integrale) stocastice
(3.4) prin r
c,as
t
pentru a pune n evident a conditia initial a la momentul :
(not. r
c
) si intervalul de integrare, [:. t]. Mai simplu, dac a nu exist a pericol
de confuzie, vom nota solutia ecuatiei (3.4) prin r
t
.
Fie functiile continue ,. / si q,
, : [0. 1] R R.
/ : [0. 1] R R
+
. si
q : R R.
despre care presupunem c a au cresteri cel mult polinomiale, i.e.,
[,(t. r)[ _ C (1 +[r[
c
) . [q (r)[ _ C (1 +[r[
c
) . / (t. r) _ C (1 +[r[
c
) .
pentru (\) t [0. 1], r R si c. C R

+
.
Din punctul de vedere al evalu arii instrumentelor nanciare, importanta
rezultatului urm ator (teorema de reprezentare Feynman-Kac
9,10
) se concretizeaz a
n rezolvarea ecuatiilor de evaluare ale derivativelor.
Teorema 3.1 (Feynman-Kac) Sa presupunem ca ecua tia cu derivate par tiale
de ordinul doi, de tip parabolic
_
/(n) / (t. r) n(t. r) + ,(t. r) = 0
n(1. r) = q (r
T
)
(3.5)
9
Feynman, Richard Phillips (1918-1988), zician american, cunoscut pentru cercet arile
sale n studiul mecanicii si electrodinamicii cuantice. Contributii de pionierat n domeniul
nanotehnologiei. Laureat al Premiului Nobel pentru Fizic a (1965) si declarat n 1999 unul
dintre primii zece zicieni din toate timpurile.
10
Kac, Mark (1914-1984), matematician plonez cu contributii esentiale n Teoria Prob-
abilit atilor. Colaborarea cu Paul Erdos se concretizeaz a n obtinerea de rezultate fun-
damentale privind teoria probabilist a a numerelor. Ca profesor la Universitatea Cornell
(1939-1961), colaborarea cu R.P. Feynman culmineaz a prin formularea si demonstrarea
teoremei ce le poart a numele.
13
admite solu tia n(t. r) (
1,2
([0. 1] R) astfel nct
11
[n(t. r)[ _ C (1 +[r[

) . t [0. 1] . r R.
unde _ 2. Atunci
n(t. r) = E
_
_
q
_
r
t,at
T
_
exp
_
_

T
_
t
/ (t. r
t
) dt
_
_
+
+
T
_
t
,(:. r
c
) exp
_
_

T
_
t
/ (t. r
t
) dt
_
_
d:
_
_
sau, echivalent,
n(t. r) = E
_
_
q (r
T
) exp
_
_

T
_
t
/ (t. r
t
) dt
_
_
+
+
T
_
t
,(:. r
c
) exp
_
_

T
_
t
/ (t. r
t
) dt
_
_
d:

T
t
_
_
.
Implicatiile acestui rezultat n Ingineria Financiar a, la nivelul cursului,
sunt utile n rezolvarea ecua tiei Black-Scholes-Merton, vericat a de prima
unei optiuni call de tip european.
S a consider am, acum cmpul probabilizat
_
. T. (T
t
)
t2[0,T]
. P

_
, obtinut
din transformarea Girsanov (vezi Appendix 03). Fie (1

t
)
t2[0,T]
miscarea
brownian a standard din teorema Girsanov,
1

t
= 1
t

t
_
0
o
c
d:.
11
Prin (
1;2
(AB) ntelegem spatiul functiilor continue '(; ) denite pe A B, cu
valori reale si avnd propriet atile:
1. '(; ) este derivabil a o dat a si cu derivata de ordinul nti continu a, n raport cu
prima variabila, respectiv
2. '(; ) este derivabil a de dou a ori si cu derivata de ordinul doi continu a, n raport
cu a doua variabila.
14
unde (o
c
)
c2[0,t]
este un proces stocastic T
t
adaptat.
S a presupunem ecuatia de dinamic a a cursului unui activ nanciar, ntr-
un univers neutru la risc, de tip miscare brownian a geometric a, i.e.,
do
t
= :o
t
dt + oo
t
d1

t
.
n mod evident, r = o
t
, c (t. r) = :o
t
si / (t. r) = oo
t
. S a presupunem, n
expresia (3.5), / (t. r) = : 0 si ,(t. r) = 0. Astfel, dac a C
t
= n(t. r)
reprezint a prima unui call european, atunci solutia probabilistic a a ecuatiei
cu derivate partiale
_
/(C
t
) = :C
t
n(1. r) = q (o
T
) = max (o
T
1. 0)
(3.6)
este dat a de teorema Feynman-Kac,
C
t
= E

_
c
v(Tt)
q (o
T
) [ T
t

si acum media se poate evalua n mediul neutru la risc. Aceast a metod a de

a rezolva EDP
12
(3.6) este cea mai comod a din punct de vedere tehnic si al
intuitiei nanciare. Trebuie, ns a, mentionat c a mai exist a si alte metode de
a deduce formula analitic a a modelului Black-Scholes.
4 Aplicatii propuse
Exercitiul 4.1 Fie
_
. T. (T
t
)
t2[0,T]
. P
_
un cmp probabilizat. Se considera
, o func tie determinista. Sa se calculeze
E
_
_
exp
_
_
T
_
0
, (:) d1
c
_
_

T
t
_
_
. 0 _ t _ 1.
Exercitiul 4.2 Sa se calculeze valoarea
E
_
_
exp
_
_
,
T
_
0
1
t
d1
c
_
_

T
t
_
_
. unde , <
1
1
.
12
Acronim pentru ecua tia cu derivate par tiale
15
Exercitiul 4.3 Fie 1 0 si e (r
t
)
t2[0,T]
solu tia ecua tiei stocastice
dr
t
= od1
t

r
t
1 t
dt. t [0. 1] .
unde r
0
= 0 si o 0.
1. Demonstra ti ca
r
t
= o (1 t)
t
_
0
1
1 :
d1
c
. t [0. 1] ;
2. Demonstra ti ca E[r
t
] = 0, pentru orice t [0. 1];
3. Demonstra ti ca
VAR[r
t
] =
o
2
(1 t)
1
. (\) t [0. 1] ;
4. Arata ti ca r
T
= 0.
Exercitiul 4.4 (Modelul Vasicek exponential) Se considera rata dobnzii
(pe termen scurt) (:
t
)
t2R
+
, solu tia ecua tiei diferen tiale stocastice
d:
t
= :
t
(j c ln :
t
) dt + o:
t
d1
t
. (4.1)
unde j. c. o sunt constante reale si pozitive.
1. Gasi ti solu tia (.
t
)
t2R
+
a ecua tiei diferen tiale stocastice
d.
t
= c.
t
dt + od1
t
.
ca func tie de .
0
, unde c si o sunt parametri pozitivi;
2. Rezolva ti ecua tia stocastica
d
t
= (o c
t
) dt + od1
t
.
ca func tie de condi tia ini tiala,
0
;
3. Fie r
t
= c
jt
, t R
+
. Sa se determine ecua tia stocastica vericata de
(r
t
)
t2R
+
;
16
4. Gasi ti solu tia (:
t
)
t2R
+
a EDS (4.1), ca func tie de condi tia ini tiala, :
0
;
5. Calcula ti media solu tiei, E[:
t
], pentru t _ 0;
6. Calcula ti media asimptotica a solu tiei, lim
t!1
E[:
t
];
7. Calcula ti VAR[:
t
], pentru t _ 0.
Exercitiul 4.5 Fie procesul (o
t
)
t2[0,T]
, denit de
o
t
= o
0
c
o1t+it
. t [0. 1] .
Demonstra ti ca
P[o
T
1 [ o
t
= r] = `
_
ln
a
1
+ it
o
_
t
_
.
unde t = 1 t si 1 este o constanta pozitiva.
Exercitiul 4.6 Fie (1
t
)
t2[0,T]
o mi scare browniana standard pe cmpul de
probabilitate
_
. T. (T
t
)
t2[0,T]
. P
_
.
1. Fie t [0. 1]. Care este legea de probabilitate a procesului 1
T
1
t
?
2. Demonstra ti ca
E
_
(1
T
)
+
[ T
t

=
_
t
2:
c

B
2
t
2
+ 1
t
`
_
1
t
_
t
_
.
unde t = 1 t.
Exercitiul 4.7 Rezolva ti EDS
dr
t
= cr
t
dt + od1
t
. r(0) = r
0
dat,
unde c. o 0.
Exercitiul 4.8 Rezolva ti EDS
dr
t
= tr
t
dt + c
t
2
2
d1
t
. r(0) = r
0
dat.
17
Exercitiul 4.9 Rezolva ti EDS
d
t
=
_
2j
t
+ o
2
_
dt + 2o
_

t
d1
t
.
unde j. o 0.
Exercitiul 4.10 Rezolva ti EDS
dr
t
= r
3
t
dt r
2
t
d1
t
.
Exercitiul 4.11 Sa presupunem ca procesul stocastic (r
t
)
t2[0,T]
este solu tia
ecua tiei
dr
t
= j(t. r
t
) dt + o (t. r
t
) d1
t
.
Pentru o func tiile deterministe / : R
+
R R si : R R, sa se
gaseasca ecua tia cu derivate par tiale vericata de func tia
1 (t. r) = E
_
_
exp
_
_

T
_
t
/ (r. r
c
) d:
_
_
(r
T
)

r
t
= r
_
_
.
pentru 0 _ t _ 1.
Hint: Se va folosi teorema Feynman-Kac.
Exercitiul 4.12 Utiliznd teorema de reprezentare Feynman-Kac, rezolva ti
EDP
J1
Jt
(t. r) +
1
2
o
2
J
2
1
Jr
2
(t. r) = 0.
avnd condi tia nala
1 (1. r) = r
4
.
Exercitiul 4.13 1. Se considera modelul CIR de evaluare a ratei de dobnda
d:
t
= (c ,:
t
) dt + o
_
:
t
d1
t
.
Gasi ti ecua tia diferen tiala stocastica vericata de procesul
_
_
:
t
_
t2[0,T]
n cazul c = 0.
18
2. Sa presupunem ca (n(t))
t0
este solu tia EDO
n
0
(t) = ,n(t)
o
2
2
(n(t))
2
. n(0) = o. o 0.
Pentru 1 0, presupunem n modelul CIR c = 0. Sa se gaseasca
ecua tia diferen tiala stocastica vericata de
E[exp (n(1 t) :
t
)] .
Sa se calculeze, apoi, media si varian ta variabilei :
T
si P[:
T
= 0].
$$
19