C.

Stoica
Introducere în mecanica
cuantică relativistă
Note de curs

10/1/2011
Universitatea din București
Facultatea de Fizică

1
2
1. Ecuaţia lui Dirac

În prima parte a acestui capitol vom prezenta metoda lui Dirac care
permite găsirea unei ecuaţii relativiste care să descrie evoluţia particulelor de
spin 1/2. Vom căuta, desigur, să scriem atât ecuaţia cât şi toate mărimile
cinematice şi dinamice într-o formă covariantă. Vom considera la început cazul
cel mai simplu: particula liberă. Vom porni de la ecuaţia de evolutie temporală
obişnuită pentru particula liberă, ecuaţie care este corectă şi în cazul mişcării
relativiste


i = H (1.1)
t
şi vom impune ca valorile proprii ale operatorului Hamiltonian, H , să
satisfaca relaţia corectă , din punct de vedere relativist, între impulsul şi energia
particulei:

2
E 2 = m 2c 4  c 2 p (1.2)

Pentru exemplificare vom lucra în reprezentarea coordonatelor, în care

operatorii ataşaţi energiei şi impulsului sunt:


E i ; respectiv p  i  (1.3)
t

sau, pe componente

pi = i i = i i , i = 1,3 (1.4)


unde am notat cu  i  , i  1,3 derivata covariantă.
xi
1 
Vectorul patru-impulsul p  de componente  E , p  este reprezentat în spaţiul
c 
configuraţiilor, conform principiului de corespondenţă, de 4-operatorii
diferenţiali

i 
p  i  : 
 c t


,  i    i 0 , i i

/ i = 1,3  (1.5)

3
Notaţiile folosite aici sunt cele uzuale:

x0 = x0 = ct ; xi =  xi i = 1,3 ;

 = ,  = 0,3
x

1  
 :  ,   (1.6)
 c t 

Metrica pe care o vom folosi se defineşte prin componentele tensorului:

 1 pt.  =  = 0 
 
g  = g  = 1 pt.  =  = 1,3 (1.7)
 0 în rest 
 

sau sub formă matriceală

1 0 0 0
 0 1 0 0 
g =  (1.7.a)
 0 0 1 0 
 
 0 0 0 1 

După cum se ştie, relaţiile   = g   definesc legătura dintre componentele

contravariante şi cele covariante ale 4-gradientului.1
Transpusă conform principiului de corespondenţă sub forma unei ecuaţii de
evolutie, relaţia (1.2) se scrie sub forma

 2
 2
=  m 2c 4  c 2 
2 2
(1.8.a)
t 2

sau

1
Pestetot în cuprinsul acestei lucrări se foloseşte convenţia de sumare a lui Einstein atunci când indicii la care se
referă sunt litere ale alfabetului grec.

4
  1  2 2  mc  
2
  mc 2 
 2 2              = 0 (1.8.b)
 c t        

care este binecunoscuta ecuaţie Klein-Gordon. Ea poate fi scrisă în forma

covariantă

   mc  
2

       = 0 (1.9.a)
   

împreună cu adjuncta ei:

   mc   *
2

       = 0 (1.9.b)
   

în condiţiile în care  este o funcţie scalară cu valori complexe.

Dacă în ecuaţia (1.9.a) înmulţim la stânga cu  * şi înmulţim tot la stînga cu 
în ecuaţia (1.9.b) şi apoi scadem membru cu membru cele două relaţii astfel
obtinute, găsim

 *        * = 0

sau
  ( *    * ) = 0

i
Dacă notăm cu j  = ( *    * ) ) atunci ecuaţia de mai sus poate fi
2m
pusă sub forma unei ecuaţii de continuitate

 j = 0 (1.10)

sau, explicit


j =0 (1.11)
t

unde

5
 j0 i i *   *
= = (     ) =
* 0 0 *
(  )
c 2mc 2mc 2 t t
(1.12)

ar trebui interpretată, pentru particula de spin 1/2, ca densitate de probabilitate

de localizare, iar

i
j = ( *  * ) (1.13)
2m

ca densitatea curentului probabilităţii de localizare.

Observăm două carenţe majore ale acestei construcţii teoretice:

a) Densitatea de probabilitate de localizare (1.12) nu este pozitiv definită.

b) Formula (1.2) şi apoi ecuaţia (1.8) permit existenţa unor valori negative ale
energiei particulei libere, alături de cele pozitive, pentru acelaşi impuls p

2
E =  m 2c 4  c 2 p (1.14)

Deci pentru particula liberă ar rezultă posibilitatea existenţei unor stări de

energie negativă

E  (, mc 2 ] [mc 2 , )

valorile pozitive şi negative ale energiei fiind separate de un interval energetic

interzis, de lărgime 2mc 2 .
Desigur, dacă particula de spin 1/2 s-ar gasi în câmpul extern al unei forţe
conservative care conduce la apariţia unei energii potenţiale negative, atunci ar
apărea nivele discrete de energie situate în intervalul energetic interzis, deoarece
energia totală a particulei ar deveni mai mică decât mc 2 .
Faptul că spectrul energetic nu este mărginit inferior lasă impresia că din sistem
se poate extrage o cantitate de energie oricât de mare ( catastrofa radiativă ).
Este cazul unei particule de spin 1/2 aflată iniţial în repaus şi supusă unei
perturbaţii externe care să-i permită saltul peste intervalul de valori interzise
E = 2mc 2 între continuum-ul de stări de energie pozitivă şi cel de stări de
energie negativă. Este de asemenea pus în discuţie conceptul de stare staţionară
stabilă. Astfel, stările legate ale electronilor atomici corespunzând unor nivele
discrete de energie din intervalul  mc 2 , mc 2  ar fi instabile; atomii ar fi
instabili, putând trece spontan dîntr-o stare legată într-o stare de energie

6
negativă cuprinsă în intervalul (, mc 2 ] , cu eliberarea unei cantităţi de
energie oricât de mare.

Pentru a preveni aceste inconveniente, P.A.M.Dirac a propus în 1928 o ecuaţie

pentru particulele de spin 1/2 care ar trebui să satisfacă imperativ următoarelor
exigenţe:

1. Trebuie să se prevină apariţia unei densităţi de probabilitate de localizare

negativă; pentru aceasta, ecuaţia nu trebuie să introducă derivate în raport cu t
de ordin mai mare decât 1 .

2. În virtutea covarianţei relativiste, ecuaţia trebuie să implice coordonatele

spaţiale şi timpul într-o maniera simetrică , '' pe picior de egalitate ''; rezultă
atunci că şi derivatele parţiale în raport cu coordonatele spaţiale pot fi cel mult
de ordinul 1. Va fi vorba deci de o ecuaţie diferenţială cu derivate partiale de
ordinul 1.

3. Ecuaţia trebuie să fie liniară pentru a satisface şi principiul superpoziţiei.

Trebuie ca soluţiile acestei ecuaţii să satisfacă identic şi ecuaţiei Klein-Gordon,

reflectând astfel relaţia relativistă corectă (1.2) între energia şi impulsul
particulei.

Să presupunem că ecuaţia ar avea forma

     
i =  i c(1 1   2 2   3 3 )   mc 2  = H
t  x x x 
(1.15)

unde Hamiltonianul H ar fi

  
H = i c(1   2 2   3 3 )   mc 2 (1.16)
x 1
x x

Tripletul 1 ,  2 ,3 , împreună cu  , trebuie să fie nişte mărimi independente

de coordonate şi de timp, deci constante. Se ştie din teoria cuantică nerelativistă
că particulele de spin 1/2 sunt descrise de operatori Hamilton care admit drept
coeficienţi matricele 2  2 ale lui Pauli, iar starea cuantică a acestor particule este
descrisă de vectori de stare cu două componente, numiţi spinori de undă. Tot în
mecanica cuantică nerelativistă se arată că apariţia matricelor Pauli asigură
invarianţa teoriei faţă de rotaţiile triedrului de referinţă din spaţiul euclidian
tridimensional. Toate acestea ne fac să presupunem că 1 ,  2 ,3 şi  sunt
7
matrice constante, iar vectorul de stare  al electronului este o funcţie cu mai
multe componente ( matrice sau vector coloană) de forma

  1 (r , t ) 
 
  ( r , t ) 
 = 2  (1.17)
 
 (r , t ) 
 N 

cu care s-ar putea construi o densitate de probabilitate de localizare

 1 
  N
 (r , t ) =   =  1*  2*  N  2  =  i* i
* 
(1.18)
  i =1
 
 N 

Ar mai trebui să aratăm că aceasta densitate de probabilitate, definită ca mai

sus, reprezintă componenta temporală a unui 4-vector al curentului densităţii
probabilităţii de localizare , care să satisfacă ecuaţiei de continuitate. Pentru ca
Hamiltonianul (1.16) să poată acţiona şi la stânga trebuie ca 1 ,  2 ,3 şi  să
fie matrice pătrate N  N. Dimensiunea lor o vom determina în cele ce urmează.
Pentru simplitatea scrierii, vom nota cu  tripletul de matrice 1,  2 , 3 , astfel
că Hamiltonianul H al particulei libere relativiste de spin 1/2 se scrie sub forma
:

H = i c     mc 2 (1.19)

Deoarece operatorul Hamiltonian H este autoadjunct, trebuie ca matricele  şi


 să fie hermitice: i = i i = 1,3 şi   =  . 

Reiterind în ecuaţia (1.15) aplicarea operatorului i rezultă :
t
 2
 2

t 2  
= i c     mc 2 i c     mc 2  
sau explicit

 2
 2
=   2c 2 i j  i  j   2 m2c 4  i c  i    i   i  (1.20)
t 2

8
Ecuaţia de mai sus se reduce la ecuaţia Klein-Gordon numai dacă matricele
1 ,  2 ,3 şi  satisfac relaţiilor :

 ,  =  
i j i j   j i = 2 ij 1N
 i ,   =  i    i = 0 ,  i = 1,3 (1.21)
 2 = 1N

Vom postula aceste relaţii şi atunci ecuaţia (1.20) ia forma ecuaţiei Klein-
Gordon (1.8) , îndeplinind condiţia 4.
Pentru a demonstra caracterul covariant al formalismului vom introduce
matricele Dirac definite prin relaţiile

0 =
şi (1.22)
 i =  i , i = 1,3

Acestea satisfac relaţiilor

 
,    = 2 g  1N (1.23)

precum şi

 0 =  0 ,  i =  i  = i   = i  = i =  i



care pot fi scrise într-o singură formulă

   =  0  0 ,  = 0,3 (1.24)

Acestea vor fi condiţiile definitorii pentru matricele lui Dirac   . În continuare

este util să notam cu  ansamblul matricelor  1,  2 ,  3.
Vom defini în mod obişnuit şi matricele   = g    adică
 0 =  0 şi  i =  i , i = 1,3 . De asemenea, pentru un 4-vector arbitrar a de
 
componente contravariante a  :  a0 , a1, a 2 , a3   a0 , a vom folosi notaţia (
Feynman )

9
 a    a  =  0a0    a (1.25)

Din (1.21) rezultă că pentru i  j avem i j =  ji şi prin urmare

Det i j  = Det   ji  =  1 Det i j . Rezultă că matricele  şi  pot
N

avea numai dimensiune pară : N=2,4,... Ele trebuie să fie, desigur,

independente. Pentru N=2 există doar 3 matrice independente care anticomută,
matricele lui Pauli din cazul nerelativist. Rezultă că dimensiunea N a acestor
matrice trebuie să fie mai mare sau egală cu 4. Vom arata în paragraful următor
că N=4, arătând că 4 matrice independente care satisfac relaţiilor (1.23) sunt
suficiente pentru a construi cu ajutorul lor 15 matrice independente de
dimensiunea 4  4 care, alaturi de matricea unitate , pot servi ca bază pentru
descompunerea oricărei alte matrice de acest fel.

După înmulţirea la stânga cu  0 =  , ecuaţia (1.15) se scrie sub forma

 3 k mc 
i  0 =  i   k 
0
1  (1.26)
 k =1 

care poate fi explicitată pe componente după cum urmează :

4 4
 3 mc 
i  ij0 0 j =   i  ijk  k   ij  j , i  1,4
j =1 j =1  k =1 

Ecuaţia (1.26) mai poate fi pusă sub forma

  mc 
 i   1  = 0 (1.27)
 

sau , pe componente ,

4
 mc 
  i   
j =1
ij  ij  j = 0 , i  1,4


În sfârşit, o altă scriere pe care o vom folosi face apel la notaţia (1.25) , astfel că
ecuaţia se poate pune sub forma

 mc 
 i   1  = 0 (1.28)
 

10
sau , pe componente ,

4
 mc 
  i 
j =1
ij   ij  j = 0 , i  1,4


Adjuncta ecuaţiei (1.27) este

 mc 
   i     1 = 0 (1.29)
 

Săgeata de deasupra operatorului diferenţial arată că acţiunea acestuia se

manifestă la stânga. Pe componente , ecuaţia de mai sus se scrie ca

4
 mc 
  i   
j =1
ij
*
 ij  *j = 0


Dacă avem în vedere că    =  0   0 şi că   0  = 1 , atunci prin înmulţirea la

2

dreapta cu  0 a ecuaţiei adjuncte rezultă :

 mc 
  i    1 = 0
 

sau
 mc 
 i   1 = 0 (1.30)
 

unde am notat cu

 =   0

Soluţiile  cu patru componente ale ecuaţiei Dirac (1.27) se numesc bispinori.

Dacă înmulţim ecuaţia (1.27) la stânga cu  şi ecuaţia (1.30) la dreapta cu  ,
iar apoi le adunăm membru cu membru, obţinem , într-adevăr, o ecuaţie având
aspectul ecuaţiei de continuitate

 
         =     =  j = 0 (1.31)

unde

11
 j =   (1.32)

este 4-vectorul curentului densităţii de probabilitate de localizare.

Ecuaţia (1.32) este o ecuaţie de continuitate în care componenta temporală , j 0 ,

a 4-curentului de densitate de probabilitate de localizare este chiar densitatea de
probabilitate de localizare pozitiv definită :

 = j 0 =  0 =   (1.33)

În ceea ce priveşte problema valorilor negative ale energiei, Dirac a dat o

rezolvare deosebit de elegantă (inspirată) şi , pentru momentul respectiv (1930),
extrem de inovatoare. Deşi acum poate părea desuetă , pentru continuitatea
expunerii în spiritul ei original, dar şi în semn de apreciere a argumentelor
teoretice aduse , îl vom cita intocmai pe P.A.M. Dirac:2
''Un electron aflat într-o stare de energie negativă este un obiect străin
experienţei noastre, dar pe care îl putem studia din punct de vedere teoretic;
putem , în particular, prezice mişcarea sa într-un câmp electromagnetic dat
oarecare. Rezultatul calculului, efectuat fie în mecanica clasică, fie în teoria
cuantică, este că un electron de energie negativă este deviat de câmp exact ca şi
cum ar fi un electron de energie pozitiva dacă ar avea o sarcină electrică
pozitiva e în locul sarcinii negative obişnuite e .
Acest rezultat sugerează imediat asimilarea electronului de energie negativă cu
pozitronul. Am putea fi tentaţi să admitem că un electron aflat într-o stare de
energie negativă este chiar un pozitron, dar aşa ceva este inacceptabil , pentru că
pozitronul observat nu are defel o energie cinetică negativă .
Putem obţine un rezultat mai bun utilizând principiul de excluziune al lui Pauli ,
în virtutea căruia o stare cuantică dată nu poate fi ocupata de mai mulţi electroni
. Să admitem că în Univers, aşa cum îl cunoaştem noi , toate stările de energie
negativă ar fi ocupate de electroni şi că distribuţia astfel obtinută nu ar fi
accesibilă observaţiei noastre datorită uniformităţii sale în tot cuprinsul spaţiului
. În aceste condiţii , orice stare de energie negativă neocupată , reprezentând o
ruptură a acestei uniformităţi , trebuie să se reveleze observaţiei ca un fel de
lacună (n.n. vacanţă/gol ). Putem admite că aceste goluri constituie pozitronii.
Aceasta ipoteză rezolvă principalele dificultăţi ale interpretării stărilor de
energie negativă. Un gol în distribuţia electronilor de energie negativă
reprezintă o energie pozitivă , pentru că corespunde unui deficit local de energie
negativă . În plus, mişcarea acestui gol într-un câmp electromagnetic oarecare

2 e
P.A.M. Dirac, '' THEORIE DU POSITRON ``, Rapport du 7 Conseil Solvay de Physique, Structure et
Proprietés des Noyaux Atomiques, p.203, (1934)

12
este identică cu aceea a electronului necesar pentru a compensa acest gol. Putem
trage de aici două concluzii : întâi că mişcarea golului poate fi reprezentată
printr-o funcţie de undă Schrödinger analogă celei care descrie mişcarea unui
electron , şi în al doilea rând că golul se comportă într-un câmp în acelaşi fel ca
un electron pozitiv de energie pozitiva.``

Trebuie să menţionăm că, faţă de punctul său de vedere iniţial exprimat în

articolul A Theory of Electrons and Protons , Proc. Roy. Soc., A126, 360,
(1930), când Dirac considera că protonul este echivalentul lacunei
(golului/vacanţei) de electron de energie negativă , datorită -spunea el -şi
retinerii care exista în epocă faţă de introducerea teoretică a unor noi particule ''
elementare '' , o serie de argumente teoretice legate de rata de anihilare electron-
proton în atomi, (Julius Robert Oppenheimer, Phys. Rev., 35, 562, (1930) ; Igor
Tamm, Z. f. Phys., 62, 545, (1930)) l-au facut să se răsgândească (P.A.M. Dirac,
Proc. Roy. Soc., 133, 60, (1931) ) şi să considere că golurile apar nu ca protoni,
ci ca un tip nou de particule încarcate electric, de aceeaşi masa ca electronul .
Această particulă , numită pozitron , a fost descoperită de către Carl D.
Anderson în radiaţia cosmică , în 2 august 1932.
În sfârsit , trebuie să mai spunem că dezvoltarea teoriei cuantice a câmpurilor a
facut să nu mai fie necesară interpretarea antiparticulelor ca goluri ale unui
continuum insesizabil, cu atât mai mult cu cât argumentele lui Dirac , bazate pe
principiul lui Pauli , nu se pot susţine în cazul bozonilor. În locul acestei
construcţii teoretice trebuie pusă o teorie multi-particulă care să cuprindă într-o
manieră consistentă atât particulele cât şi antiparticulele. Acest deziderat se
realizează în cadrul celei de a doua cuantificări , prin introducerea unor câmpuri
cuantice capabile să creeze şi să anihileze particule.

13
2. Matricele lui Dirac

Fie 4 matrice cu patru linii şi patru coloane ,   ,  = 0,3 , cu proprietăţile :

 
,    = 2 g  1
(2.1)
   =  0  0  = 0,3

Vom defini , de asemenea , următoarele 16 matrice 4  4 :

1) 1 = 1

2) 2 = i 1 ; 3 = i 2 ; 4 = i 3 ; 5 =  0 ;

3) 6 = i 2 3 ; 7 = i 3 1 ; 8 = i 1 2 ;

9 =  0 1 ; 10 =  0 2 ; 11 =  0 3 ; (2.2)

4) 12 = i 0 2 3 ; 13 = i 0 3 1 ; 14 = i 0 1 2 ; 15 =  1 2 3 ;

not .
5) 16 = i 0 1 2 3 =  5

Principalele proprietăţi ale acestor 16 matrice , rezultate din definiţiile (2.1) sunt
următoarele3:

A)
 i 
2
= 1 , i = 1,16 (2.3)

B) Pentru orice pereche  i şi  j există  k , i, j, k  1,16  astfel încât

i  j = sk (2.4)

unde s = 1 sau i.

3
Vezi R.H. Good , Jr., Rev.Mod.Phys., 27 ,187, (1955)

14
C) Pentru orice pereche  i şi  j avem

i  j =  j i (2.5)

D) Pentru oricare  i , cu exceptia lui 1 , există  j , j   2,16  astfel încât

 j i  j = i sau i j   j i = 0 (2.6)

Din ultima proprietate rezultă că urma oricărei matrice  i este zero :

Tr  i  = Tr  i  = Tr   j i j  = Tr  i 2j  = Tr  i  = 0 (2.7)

pentru oricare i = 2,16.

E) Cele 16 matrice sunt liniar independente. Pentru a demonstra acest lucru ,

considerăm o combinaţie liniară a lor, nulă :  i =1ai i = 0 . Rezultă , cu ajutorul
16

formulei (2.7) , că Tr  16

a i = Na1 = 0 , deci a1 = 0 .
i =1 i

În continuare înmulţim întreaga combinaţie , pe rând , cu fiecare dintre

matricele  j , j = 2,16 şi , folosind proprietatea (A) , rezultă în acelaşi mod
că toţi ceilalţi coeficienţi sunt nuli : ai = 0 , i = 2,16 .
În concluzie putem spune că nu pot fi reprezentate 4 matrice   ,  = 0,3 cu
proprietatea (2.1) ca matrice pătrate de dimensiune mai mică decât 4, căci nu
pot exista 16 matrice liniar independente  j , j = 1,16 de dimensiune mai
mică. Dimensiunea minimă pentru 4 matrice care satisfac relaţiile (2.1) este 4 
4 (reprezentarea ireductibilă ). Reprezentarile de ordin superior sunt reductibile
la reprezentări cvasidiagonale . În consecinţă, cele 16 matrice  i formează o
bază în spaţiul matricelor cu 4 linii şi 4 coloane , deci orice matrice A cu aceste
dimensiuni poate fi reprezentată ca o combinaţie liniară de forma

16
A = ai i (2.8)
i =1

unde , conform cu (2.3) , (2.4) şi (2.7) avem

1
ai = Tr  Ai  (2.9)
4

15
F) Orice matrice A care comută cu toate cele 4 matrice  este un multiplu al
matricii unitate (lema lui Schur ) . Pentru demonstraţie vom face mai întâi
observaţia că orice matrice A care comută cu toate cele 4 matrice  comută şi cu
toate cele 16 matrice  . Atunci

A = Ai2 = i Ai , i  1,16  (2.10)

Putem dezvolta pe A sub forma

A = a j  j  ak  k (2.11)
k j

unde am separat contribuţia uneia dintre cele 16 matrice ,  j , cu condiţia ca

aceasta să nu fie matricea unitate 1 , deci j  1 . Conform proprietăţii (D) ,
există o matrice  i din mulţimea i   2,16  care anticomută cu  j , adică
i  j i =  j . Astfel, dacă înmulţim relaţia (2.11) şi la stânga şi la dreapta cu
 i şi avem în vedere ca A comută cu  i , precum şi proprietăţile A) şi C),
obţinem :

A  i Ai = a j  j  ak i  k i = a j  j      ak  k
k j k j

Înlocuind pe A în membrul stâng conform relaţiei (2.11) , se obţine

a j  j  ak  k = a j  j      ak  k
k j k j

Dacă înmulţim relaţia de mai sus cu  j în fiecare membru şi apoi calculăm

urma , rezultă conform relaţiilor (2.3) , (2.4) şi (2.7) că a j = a j = 0 . Alegerea
matricii  j a fost arbitrară , singura condiţie pe care am pus-o fiind aceea ca ea
să nu fie matricea unitate 1 . Prin urmare toţi coeficienţii dezvoltării (2.8) ai
unei matrice A care comută cu toate cele 4 matrice  se anulează , cu excepţia
coeficientului a1 al matricii 1 = 1 . Atunci A este un multiplu al matricii unitate
.

16
 Teorema fundamentala a lui Pauli

Teorema fundamentală a lui Pauli asigură invarianţa ecuaţiei lui Dirac în raport
cu diferitele reprezentări posibile ale matricelor  . Teorema lui Pauli poate fi
formulata după cum urmează :

Toate reprezentarile ireductibile 4  4 ale matricelor Dirac cu proprietatea

(2.1) sunt echivalente , până la o transformare unică , nesingulară şi
unitară . ( Reprezentarile ireductibile ale algebrei Dirac (2.1) sunt unitar
echivalente ) .

Astfel , considerând două seturi de matrice care satisfac relaţiilor (2.1) ,

   
  ,  = 0,3 şi  ' ,  = 0,3 , conform teoremei fundamentale a lui Pauli ,
există o matrice T unică , nesingulară şi unitară astfel încât cele două seturi de
matrice ,  şi  ' , sunt legate printr-o transformare de echivalenţă (
similitudine ) de forma

 ' = T  T 1 (2.12.a)

sau
 ' T = T   (2.12.b)

Pentru demonstrarea acestei afirmaţii vom considera matricele  i şi  'i

 
(i = 1,16) construite cu matricele   si, respectiv,  ' ,  = 0,3 după
modelul dat de (2.2) , precum şi matricea

16
T =  'i Ai (2.13)
i =1

unde A este o matrice arbitrară 4  4 astfel aleasă ca T să fie nesingulară . Avem

, conform relaţiei (2.4) :

i  j = sij k unde sij = 1 sau  i (2.14)

Atunci rezultă că

i  j i j =  sij    k  =  sij  1

2 2 2

(2.15)

17
Dacă înmulţim relaţia de mai sus cu  j i şi ţinem sema de relaţia (2.3) rezultă:

i  j =  sij   j i
2
(2.16)

sau

 j i =  sij  i  j = ( sij )3 k
2
(2.17.a)

Evident că matricele  ' satisfac unor relaţii similare :

 ' j  'i = ( sij )3  'k (2.17.b)

Vom prelucra relaţia (2.13) după cum urmează , înmulţind fiecare membru la
stânga cu  ' j şi la dreapta cu  j , pentru oricare j  1,16  :

16 16 16
 ' j T  j =  ' j  'i Ai  j = ( sij )  'k Asij  k =  'k A k = T
3
(2.18)
i =1 k =1 k =1

sau, având în vedere relaţia (2.3) ,

 ' j T = T  j sau T =  ' j T  j  j  1,16  (2.19)

În particular, pentru j = 2,3,4,5 avem :

 ' T = T   (2.20)

Vom demonstra mai departe că matricea T este nesingulară . Pentru aceasta vom
arăta mai întâi că se poate alege A astfel încât T să fie diferită de matricea 0 (cu
toate elementele nule) . Vom proceda prin metoda reducerii la absurd . Astfel ,
vom considera că toate elementele matricii T ar fi nule pentru oricare matrice A
:

 4
16 
Tmn =      'i mp  A pq  i qn  = 0 ,  m, n = 1,4 (2.21)
i =1  p ,q =1 

Să alegem matricea A astfel încât elementele ei să fie de forma

 A pq =  pr qs (2.22)

18
unde indicii r şi s sunt arbitrar aleşi . De pildă , pentru r=1 şi s=2

0 1 0 0
0 0 0 0 
A=
0 0 0 0
 
0 0 0 0
(2.23)

Dacă introducem elementele de forma (2.22) ale matricei A în relaţia (2.21)

aceasta devine :

  '      = 0
16

i mr i sn ,  s, n = 1,4 (2.24)
i =1

Adevarată pentru oricare s şi oricare n , relaţia (2.24) poate fi pusă sub forma
compact matriceală

16

 ' 
i =1
i mr i = 0 (2.25)

care contrazice liniar independenţa matricelor  i , pentru că coeficienţii   'i mr

nu sunt toti nuli , din moment ce   'i  = 1 . Astfel , rezultă că există matricea A
2

astfel încât T  0 . Mai departe vom demonstra că T este nesingulară . Fie

16
T ' = i A '  'i (2.26)
i =1

( Aici am schimbat rolurile matricelor  şi  ' faţă de relaţia (2.13) ) . Un calcul

analog celui care ne-a condus de la (2.13) la (2.19) ne dă că

T ' =  jT '  ' j  j  1,16  (2.27)

Am arătat mai sus că există A ' astfel încât T '  0 . Atunci , înmulţind relaţiile
(2.19) şi (2.27) membru cu membru, avem

T 'T =  jT '  ' j  ' j T  j =  j (T 'T ) j ,  j  1,16 

1
(2.28)

19
Aşadar matricea T 'T comută cu toate matricele  . Atunci , conform lemei lui
Schur, rezultă că T 'T = c1 unde c  0 . Din moment ce T '  0 , rezultă că există
T 1 = c1T ' .
Atunci relaţia (2.20) poate fi scrisă şi sub forma

 ' = T  T 1 (2.29)

Pentru a demonstra că matricea T este unică vom proceda tot prin reducere la
absurd . Astfel, vom considera că exista doua matrice, T1 şi T2 care satisfac
simultan unor relaţii de forma (2.20.b) :

 ' = T1 T11

şi
 ' = T2 T21
sau
  = T21 ' T2

Atunci avem  ' = TT

1 2  ' T2T1
1  1
sau

 ' = TT
1 2   ' TT
1 2 
1  1 1
(2.30)

Deci matricea TT1 2

1
comută cu toate cele 4 matrice  ' şi , conform lemei lui
Schur , este un multiplu al matricii unitate

1
TT
1 2 = c1 sau T1 = cT2 (2.31)

ceea ce demonstrează unicitatea matricii T , până la o constantă multiplicativă

arbitrară , c . Această constantă poate fi fixată printr-o condiţie de '' normare ''
de forma

DetT =1 (2.32)

la o valoare egala cu 1 = 1 sau i .

1/ 4

În sfârşit , vom demonstra că matricea T este unitară . Vom porni de la relaţia

(2.20)  ' T = T   şi vom scrie adjuncta ei sub forma

20
 T    '  =     T 
 
(2.33)

unde , conform cu (2.1) , avem    =  0  0 dar şi



 ' 
 
=  '0  '  '0   = 0,3 . Putem prelucra relaţia (2.33) după cum
urmează :

T  '0  '  '0 =  0  0T 

sau, conform cu (2.29)

T  T  0T 1 T  T 1 T  0T 1  = T T   0  0T 1 =  0  0T 

sau încă ,

T T   
 0 
 0 =  0  0 (T T )

Înmulţind ultima relaţie , membru cu membru, la stânga şi la dreapta , cu  0 şi

având în vedere că   0  = 1 rezultă :
2

 T T   
0  0 
=    0T T  0    = 0,3
deci

 0T T  0 ,    = 0   = 0,3

Atunci , conform lemei lui Schur ,  0T T  0 = c1 . După repetarea aceleiaşi

înmulţiri cu  0 rezultă că T T = c1 . Prin urmare avem :

T  = cT 1 (2.34)

unde condiţia de normare (2.32) fixează constanta c = 1 . Atunci

T  = T 1 (2.35)

ceea ce înseamnă că matricea T este unitară .

21
3. Invarianţa relativistă a ecuaţiei Dirac

În conformitate cu programul pe care ni l-am propus , vom cere în mod

imperativ ca ecuaţia Dirac să-şi păstreze forma în orice sistem de referinţă
inerţial , deci să fie covariantă. Acest deziderat presupune în primul rind ca
forma (1.27) a ecuaţiei Dirac să fie Lorentz invariantă şi , în al doilea rând ,
presupune existenţa unor reguli clare de transformare pentru componentele
bispinorului  , pe care le vom deduce în cele ce urmeaza. Să considerăm două
sisteme de referinţă Lorentz , L şi L’ , şi o transformare Lorentz omogenă de
forma

x ' =   x ,  = 0,3 (3.1.a)

a coordonatelor spaţio-temporale măsurate de doi observatori în fiecare din cele

două repere, pe care o putem pune sub forma compact matriceală

x ' = x (3.1.b)

Elementele matricei  trebuie să satisfaca relaţiilor de pseudo-ortogonalitate

g  =     g 

care se pot scrie de asemenea sub o formă matriceală : g = g T .

Transformarea (3.1) poate să descrie o rotaţie obişnuită a axelor carteziene , o
transformare Lorentz specială ( de '' boost '' ), sau o combinaţie a acestora , după
cum poate să descrie şi o inversie a unora dintre coordonatele Minkowskiene ,
adică o inversie spaţială sau temporală . Covarianţa teoriei presupune existenţa
unei relaţii locale , bine definite de transformarea (3.1) , între bispinorii   x 
şi  '  x ' care descriu o aceeaşi situaţie fizică observată în cele două sisteme
de referinţă L şi L’ . Având în vedere că atât ecuaţia Dirac (1.27) cât şi
transformarea (3.1) sunt liniare în raport cu coordonatele Minkowskiene ,
rezultă că relaţia locală dintre   x  şi  '  x ' trebuie să fie de asemenea
liniară , cu coeficienţi care să depindă numai de elementele matricei  a
transformarii , nu şi de punctul x , adică de forma

 '  x ' = S     x  =   x  = S      1x ' (3.2.a)

sau , pe componente spinoriale :

1
 4
 'i  x ' = Sij    j  x  i = 1,4 (3.2.b)
j =1

Independenţa de coordonatele spaţiale şi de timp a coeficienţilor Sij    care

intervin în relaţia de transformare a bispinorului , când se trece de la un sistem
de referinţă inerţial la altul , este consecinţa omogenităţii spaţiului şi a timpului ,
ipoteză fundamentală în teoria relativităţii restrânse.
Coordonatele Minkowskiene x şi x ' se referă la acelaşi punct din spaţiu ,
reperat însă faţă de cele două sisteme L şi L’ . Am introdus astfel o matrice 4 
4 , S    , care realizează legatura dintre componentele bispinorilor   x  şi
 '  x ' , asociată transformarii (3.1) . Din motive evidente de simetrie ,
transformarea   x    '  x ' trebuie să fie inversabilă , astfel că vom avea şi

  x  = S 1    '  x ' = S 1    '  x  = S   1  '  x 

(3.3)

ceea ce demonstreaza că S 1    = S   1  .
Din punct de vedere fizic existenţa transformarii inverse , de la bispinorul
 '  x ' la bispinorul   x  , este firească , deoarece trecerea de la un sistem de
referinţă la altul trebuie să fie posibilă în ambele sensuri.
Misiunea noastră în cele ce urmează este să demonstrăm existenţa unei matrice
S cu proprietăţile de mai sus, care să asigure invarianţa formală a ecuaţiei Dirac
la o transformare Lorentz (3.1) . Pentru aceasta considerăm că   x  este o
soluţie a ecuaţiei Dirac (1.27)

  mc 
 i   1   x  = 0 (1.27)
 

Fie  '  x ' bispinorul care descrie observatorului din L’ aceeaşi situaţie fizică
pe care   x  o descrie celui din L . Pentru ca teoria să fie Lorentz invariantă
trebuie ca ecuaţia diferenţială căreia îi satisface  '  x ' în raport cu
coordonatele x ' din L’ să aibă exact aceeaşi formă ca şi (1.27). Folosind
transformarea (3.1) putem scrie că

 x ' 
   =  
=    ' ,  = 0,3 (3.4)
x x x '

Dacă introducem relaţiile (3.3) şi (3.4) în ecuaţia (1.27) , aceasta devine

2
    mc  1
 i    '  1  S    '  x ' = 0 (3.5)
 

sau , după înmulţirea la stânga cu S   

  1  mc 
 iS S    '  1  '  x ' = 0 (3.6)
 

Ecuaţia (3.6) este similară ecuaţiei (1.27) numai dacă există matricea S astfel
încât matricele

 ' =   S  S 1 = S '' S 1 ,  = 0,3 (3.7)

să aibă proprietăţile (2.1) . În relaţia de mai sus am notat cu  '' matricele

 '' =     ,  = 0,3 (3.8)

Din moment ce toate reprezentările ireductibile ale algebrei Dirac sunt unitar
echivalente , rezultă că putem considera că  ' =   . Atunci ecuaţia Dirac are
în L’ aceeaşi formă ca şi în L :

  mc 
 i '  '  1  '  x ' = 0 (3.9)
 

Într-adevăr , se poate verifica cu usurinţă că şi matricele  ' satisfac relaţiilor

(2.1)

 ' ,  '  = 
  
 S  S 1 ,   S  S 1 =     S   ,    S 1 
2 g 1

= 2 g      = 2 g  1
(3.10)

întocmai ca şi matricele  '' :

 '' , ''  = 
  
   ,      = 2 g      = 2 g  1 (3.11)

3
astfel încât existenţa matricei S din formula (3.7) este asigurată prin teorema
fundamentală a lui Pauli . Conform aceleiaşi teoreme , toate reprezentările
ireductibile ale algebrei Dirac (2.1) sunt unitar echivalente , astfel încât putem
face ca  ' =   ( = 0,3) printr-o alegere potrivită a constantei
multiplicative până la care este determinată matricea S. Atunci ecuaţia (3.9) se
scrie

  mc 
 i  '  1  '  x ' = 0 (3.12)
 

iar formulele (3.7) devin un sistem de ecuaţii pentru determinarea matricei

S    asociată unei transformări definita de matricea Lorentz  :

  =   S  S 1 ,  = 0,3 (3.13)

sau

    = S 1  S ,  = 0,3 (3.14)

Avem, de asemenea, şi relaţiile

   =  0  0  = 0,3

sau explicit

 0 =  0
şi (3.15)
 k  =  k , k = 1,3

Putem explicita relaţia (3.14) şi adjuncta ei sub forma

3
 0   k  k = S 1  S
 0
(3.16)
k =1

şi
3
 0   k  k = S  0  0 ( S 1 )
 0
(3.17)
k =1

4
După ce înmulţim ambii membri ai ecuaţiei (3.17) cu  0 şi la stânga şi la
dreapta

3
 0 ( 0 0   k k ) 0 =  0 S  0  0 ( S 1 )  0
k =1

şi avem în vedere că   0  = 1 şi că  0 k =  k 0 , (k = 1,3) se obţine :

2

 0 0   k  k =  0 S  0     0 S  0 
3 1
(3.18)
k =1

Comparând relaţiile (3.16) şi (3.18) rezultă

S 1  S =  0 S  0     0 S  0 
1
(3.19)

sau

  =  S 0 S  0     S 0 S  0 
1
,  = 0,3 (3.20)

Matricea S 0 S  0 comută cu toate matricele  şi este , conform lemei lui Schur

, multiplu al matricei unitate , deci

S 0 S  0 = c1 (3.21.a)

Putem scrie această ultima relaţie în mai multe forme echivalente , astfel :

S 0 S  = c 0 (3.21.b)

S 0 S  = c* 0 (3.21.c)

S  0 = c 0 S 1 (3.21.d)

Din (3.21.a) rezultă că

Det  S 0 S  0  = Det  0  Det (S ) Det (S  ) = Det ( S ) = c 4

2 2
(3.22)

5
deci se poate determina constanta prin condiţia Det (S ) = 1 de unde rezultă
c = 1 . Folosind (3.21.d) şi (3.14) se poate scrie

S  S = S  0 0 S = c 0 S 1 0 S = c 0  0   =
 3
  3
 (3.23)
= c 0   00 0   0k  k  = c   00 1   0k  0 k 
 k =1   k =1 

Matricea S  S este hermitică şi nesingulară , iar valorile sale proprii sunt reale şi
pozitive . Atunci şi Tr  S  S  > 0 . Având în vedere că Tr  0 k  = 0 , rezultă :

Tr  S  S  = 4c00 > 0 (3.24)

deci c = sgn(00 ) ceea ce înseamnă că c = 1 pentru transformarile ortocrone (

 00  1 ) şi c = 1 pentru transformarile anticrone ( 00  1 ) .

6
4. Transformări Lorentz ; transformarea soluţiilor ecuaţiei Dirac

Să considerăm pentru început o transformare Lorentz omogenă proprie de forma

x ' =   x ,  = 0,3 (4.1)

sau sub formă matriceala

x ' = x , Det () =1 (4.2)

O astfel de transformare realizează trecerea de la un sistem de referinţă inerţial ,

L , la un altul , L’ . Ea poate fi o simplă rotaţie a axelor de coordonate în spaţiul
euclidean tridimensional , prin care nu se părăseşte sistemul de referinţă , sau
poate fi o transformare Lorentz specială (''boost'' ). În ambele cazuri ,
transformarea considerată poate fi descompusă într-o succesiune (infinită ) de
transformări Lorentz infinitezimale , adică transformari care modifică
coordonatele Minkowskiene prin cantităţi arbitrar de mici . Matricea unei astfel
de transformări diferă de matricea unitate prin termeni arbitrar de mici . Fie un
al treilea reper inerţial , L’’, la care se ajunge din L’ printr-o transformare
infinitezimală descrisă de matricea  . Trecerea de la bispinorul  ' la
bispinorul  '' este descrisă de matricea U () . Să notăm cu  matricea care
 
face diferenţa între transformarile Lorentz L  L’ şi L  L’’ şi cu  S
matricea care face diferenţa între aceleaşi transformări Lorentz ale
componentelor bispinorului  . O schemă a acestei transformări prezentată

mai jos pune în evidenţă faptul că transformarea infinitezimală L’  L’’ poate
fi descompusă ca succesiunea a doua transformari finite :




 
L L'  L''
 1
S  S


S U
  '  ''
S 1

7
La rândul ei , transformarea infinitezimală  poate fi descompusă sub forma

produsului  =       1 = 1   1 astfel ca transformarea L’  L’’ are
forma compact matriceala

x '' = x ' = 1   1  x ' (4.3)

Se observă că matricea  asociată transformarii infinitezimale diferă de

matricea unitate prin termenii arbitrar de mici  1 . Dacă   x  este o soluţie
a ecuaţiei Dirac , care descrie o anumită situaţie fizică în sistemul inerţial L ,
atunci aceeaşi situaţie fizică va fi descrisă în sistemele L’ şi L’’ de bispinorii
 '  x ' şi respectiv  ''  x '' care sunt soluţii ale ecuaţiei Dirac în sistemele
respective . Noi nu ne propunem să rezolvam ecuaţia Dirac în fiecare sistem
inerţial , ci să găsim soluţia ei în oricare sistem de referinţă Lorentz , atunci
când o cunoaştem într-un anumit sistem particular . Pentru aceasta avem nevoie

să ştim cum o anumita transformare Lorentz L  L’ determină transformarea
S
corespunzătoare a bispinorului   x    '  x '

 '  x ' = S     x  (4.4)

În schema de mai sus am notat cu  S diferenţa dintre cele două matrice care
asociază lui   x  bispinorii corespunzători în sistemele L’ şi L’’ , adică  '  x '
respectiv  ''  x '' . Se poate şi în acest caz descompune transformarea
infinitezimală a bispinorilor dată de matricea U () într-un produs de două
transformări finite :

 ''  x '' = U () '  x ' =  S   S  S 1 '  x ' = (1   S S 1) '  x ' 
(4.5)

Aşadar matricele  şi U () diferă de matricea unitate prin matrice ale căror
elemente sunt mărimi infinitezimale :

 = 1   1 = 1   

U () = 1   S S 1
(4.6)

8
Am notat în mod generic cu  parametrul care descrie ''amplitudinea''
transformării ( în cazul nostru acest parametru ,  , este o mărime
infinitezimală ) şi cu  matricea arbitrară care caracterizează natura acestei
transformări. Este de dorit să introducem o parametrizare care să asocieze
valorii  = 0 transformarea identică descrisă de matricea unitate. De pildă , 
poate fi un unghi în cazul în care transformarea este o rotaţie a axelor
carteziene , iar elementele matricei  depind numai de directia axei de rotaţie .
În cazul în care transformarea este un '' boost '' de viteza v ,  poate fi introdus
v
prin relaţia uzuală th =  = , unde am notat cu c viteza luminii în vid .
c
Atunci elementele matricei  sunt date de direcţia acestui '' boost '' , definită
prin versorul v / v . Se poate arăta că matricea  este antisimetrică . Astfel ,
pornind de la relaţiile de pseudo-ortogonalitate cărora le satisface matricea  ,
rezultă după neglijarea termenilor pătratici în parametrul arbitrar de mic 

g  =     g  =  g      g    g  =

(4.7)
= g    (    )  ( 2 )

de unde rezultă că

  =  (4.8)

Trebuie observat însă că       g  , astfel că relaţia (4.8) se poate scrie sub

forma matriceală

 T   g g

unde cu g am notat matricea asociată tensorului metric. Relaţiile de antisimetrie

de mai sus satsisfăcute de cele 16 elemente ale matricei 4  4  arată ca aceasta
are numai şase elemente independente, ceea ce reflectă de altfel proprietatea
cunoscută a transformărilor Lorentz omogene care sunt caracterizate de 6
parametri independenti ( grupul transformărilor Lorentz omogene este un grup
Lîe cu 6 parametri ) . Atunci este natural să construim matricea U () asociată
acestei transformări infinitezimale tocmai ca o combinaţie liniară a acestor 6
parametri independeţi (elementele independente ale lui  ) având drept
''coeficienţi'' 6 matrice 4  4 constante , care nu depind de transformarea
propriuzisă , pe care le vom nota cu G  şi le vom numi ''generatori
infinitezimali'' :

9
 1
U () = 1   S S 1 = 1    G  (4.9)
2

În expresia de mai sus  sunt numere, iar G  sunt matrice 4  4. Datorită
faptului că  =  , matricele G sunt astfel definite încât

G  = G

iar factorul 1/2 este introdus pentru a reduce la jumătate contribuţia termenilor
egali de tipul 01G 01  10G10 .
Dacă neglijăm din nou termenii de ordinul  2 rezultă că

1
U 1 () = 1    G  (4.10)
2

După cum am aratat în paragraful precedent , din motive legate de covarianţa

teoriei , trebuie ca matricea U () asociată transformării Lorentz (4.3) să
satisfacă unor condiţii de forma (3.14)

U 1 () U () =     ,  = 0,3 (4.11)

sau , prin folosirea relaţiilor (4.9) şi (4.10)

 1     1  
 1    G    1    G  =
 2   2  (4.12)

  g           g        
1
2

Dacă neglijăm termenii de ordinul II în  putem scrie mai departe

   , G   =   g    g     (4.13)

Întrucât cei 6 parametri  =  sunt liniar independenţi , rezultă că cei 6
generatori infinitezimali trebuie să satisfaca relaţiilor :

  , G   =  g    g     ,  = 0,3 (4.14)

Observând că

10
  ,   ,     =                          =
  
=  2 g            2 g          
(4.15)
 
 2g 
   
    2g   
  

= 4  g     g    

rezultă că putem identifica

1 1
G =   ,    =   (4.16)
4 2i

unde am notat
i
  =   ,    =   (4.17)
2

Putem observa imediat că  12 = i 1 2 = 8 ,  23 = i 2 3 = 6 ,  31 = i 3 1 = 7 ,

 01 = i 0 1 = i9 ,  02 = i 0 2 = i10 şi  03 = i 0 3 = i11 . Vom defini
următoarele matrice hermitice

1 =  23 = i 2 3 = 1

 2 =  31 = i 3 1 =  2 (4.18)

3 =  12 = i 1 2 = 3

sau
1 3
i = 
2 j ,k =1
 ijk jk i = 1,3

(4.19.a)

Ele pot fi reunite în tripletul    1 , 2 , 3 . Se poate scrie şi relaţia

3
 ij =  ijk  k
k =1

Vom defini , de asemenea, matricea

11
  5 = i 0 1 2 3 = i 3 2 1 0 =  5 (4.20)

Putem observa că

 =  5 0  (4.21)

unde am notat cu  tripletul  1 ,  2 ,  3  . Se observă cu uşurinţă , chiar din

definiţia (4.20) , că  5  = 1 . În acelaşi timp , se pot demonstra imediat
2

relaţiile de comutare

 5 ,    = 0 ,   = 0,3 (4.22)

şi
 5 ,    = 0 ,   , = 0,3 (4.23)

Acestea rezultă imediat din definiţia (4.20) şi din proprietăţile (2.1). Mai
observăm că

 
Det U  = Det  1   G   = 1    Tr  G    
1 1 2
(4.24)
 2  2
=0

astfel că este satisfacută şi condiţia ''de normare''

Det U  = 1 (4.25)

din moment ce

Tr  G   = Tr    = 0 (4.26)

Conform relaţiilor de mai sus , avem

1 i
 S S 1 =   G  =      (4.27)
2 4

Se pot explicita cei 6 generatori infinitezimali ai transformării Lorentz

12
 1 1 1 1 1 1
G 01 =  0 1 = 1; G 02 =  0 2 =  2 ; G 03 =  0 3 =  3
2 2 2 2 2 2

1 i 1 i 1 i
G12 =  1 2 =  3 ; G 23 =  2 3 =  1; G 31 =  3 1 =   2
2 2 2 2 2 2
(4.28)

Cei trei generatori infinitezimali G 0k , (k=1,2,3) sunt asociaţi transformării

Lorentz speciale în care axele de coordonate din cele două sisteme de referinţă
inerţiale sunt paralele (transformare “de boost” ) . Ceilalţi trei generatori
infinitezimali G kj ( k , j=1,2,3 şi k  j ) descriu transformarea bispinorilor când
are loc o rotaţie a axelor de coordonate în spaţiul euclidean tridimensional , fără
părăsirea sistemului de referinţă considerat .

Dacă integram ecuaţia (4.27) cu condiţia ca S ( )  =0 = 1 astfel încât valorii

 = 0 a parametrului să-i corespunda transformarea identică, găsim că pentru o
transformare finită ( corespunzatoare unei valori finite , oarecare a lui  ) avem
      n
i
1 i  
S   = e 4
 1         (4.29)
n =1 n!  4 

Există două clase de transformări proprii: a) rotaţiile sistemului de axe

carteziene şi b) transformarile Lorentz speciale ( ''boost'' )

a) În cazul rotaţiilor , rolul parametrului îl joacă unghiul de rotaţie , pe care îl

vom nota cu  . Pentru rotaţia de unghi infinitezimal  , în jurul unei axe
de rotaţie a carei directie în spaţiu este definită prin versorul n , avem
relaţia de transformare

r ' = r   n  r (4.30)

sau , pe componente

x '1 = x1    n2 x3  n3 x 2 

x '2 = x 2    n3 x1  n1 x 3  (4.31)

x '3 = x3    n1 x 2  n2 x1 

13
de unde rezultă că elementele nenule ale matricei  sunt

12 = 12 = n3 ;  23 = 23 = n1 ;  31 = 31 = n2

Atunci putem scrie că

   = 2  12 12  23 23  31 31  = 2  n11  n22  n33  =

 2n  
(4.32)

iar relaţia (4.29) ne dă mai departe că

i
 n
S   = e 2
(4.33)

sau
 k
1i 
S   = 1     n    (4.34)
k =1 k!  2 

Adunând membru cu membru relaţiile (2.1) şi (4.17)

 
,    =         = 2g  1

  ,    =         = 2i 

vom putea scrie că

   = g  1  i  (4.35)

astfel că , dacă avem în vedere şi relaţiile (4.22) , obţinem

3
i  j =  5 0 i 5 0 j =  i j =  g ij 1  i ij =  ij 1  i  ijk  k (4.36)
k =1
=  i j

Atunci , pentru orice doi operatori vectoriali , A şi B , care comută cu

matricele  , putem scrie relaţia ( Dirac ) :

14
  3  3 
   
A   B   =  Ai i   B j  j  = A  B 1  i   A  B
 i =1   j =1
   (4.37.a)


şi o relaţie similară care rezultă tot din (4.36) :

 3  3 
   
A   B   =  Ai i   B j j  = A  B 1  i   A  B
 i =1   j =1
   (4.37.b)


Pentru versorul n putem scrie prin urmare că

 
2
n    n2  1 (4.38)

deci


   1
k pentru k=par
n =
n  
 pentru k=impar

Atunci putem scrie pe S   în formula (4.34) astfel:

 1i  
k k

S   = 1 1        n  
 k = par k!  2  
  
1i 
 
k =impar k!  2 

(4.39)

deci
 
S   = 1 cos
2
 
 i n   sin
2
(4.40)

Faptul că în expresia matricei S   care realizează transformarea bispinorului

la o rotaţie apare semiunghiul  / 2 ne arată că transformarea identică ( atunci
când spinorul rămâne nemodificat ) se obţine nu pentru o rotaţie completă , cum
am fi putut crede ,  = 2 , ci pentru  = 4 . De aceea , în teoria spinorială a
lui Dirac , observabilele fizice trebuie să fie mărimi bilineare sau de ordin par în
bispinorul   x  pentru ca acestea să nu se modifice la o rotaţie completă de
unghi 2  .
În cea mai uzuală reprezentare a lor , ( reprezentarea Dirac , sau standard )
matricele  au forma bloc-diagonală

15
 0  1 0 
 =  ;  =0 = 
 0   0 1 
 

 0   0 
 =  ; =  (4.41)
  0  0 
  

unde 1 şi 0 sunt matricea unitate şi respectiv matricea nulă 2  2 , iar

  1 ,  2 ,  3  sunt matricele lui Pauli

0 1  0 i  1 0 
1 =   ; 2 =   ; 3 =   (4.42)
1 0 i 0   0 1

Astfel , în reprezentarea standard , matricea S care transformă bispinorul Dirac

la o rotaţie de unghi  în jurul axei a treia (Oz) , ( n = e3 ) este

 
 
S  , e3 = 1 cos
2
 i3 sin
2
(4.43)

 i2 
e 0 0 0 
 i
 
 0 e 2
0 0 
= 

 0 0
i
e2 0 

 i 


 0 0 0 e 2 

Se poate observa în oricare din formulele (4.33) , (4.34) sau (4.40) că , datorită
faptului că matricele  sunt hermitice , atunci matricea S   este unitară :
S 1   = S    = S    .

b) În cazul unei transformări Lorentz speciale (''boost'' ) corespunzatoare unei

viteze v = c  = vn = c n cu care sistemul de referinţă L’ se deplasează faţă de
L , matricea transformării (3.1) se poate pune sub forma de blocuri

16
     
 
  =
  

 ij    1 ni n j 
(4.44)
 

1
unde  = . Vom introduce parametrul  prin relaţia  = ch  1 . Astfel,
1  2
avem

v
 = = th
c
şi (4.45)
 = sh

iar elementele matricei  pot fi scrise sub forma

 ch  n sh 
 
 , n = 
  n sh

 ij   ch  1 ni n j 
(4.46)
 

Evident , pentru  = 0 , matricea  devine matricea unitate , asociată

transformarii identice . Pentru a gasi matricea asociată unei transformari
infinitezimale vom dezvolta în (4.46) elementele de matrice în jurul valorii
 = 0 şi obţinem :
 0 n 
 
  , n = 1   
 n 0 
   2  (4.47)
 

Observăm că singurele elemente nenule ale matricei  (4.6) prin care

 
  , n diferă de matricea unitate sunt  i 0   0i  0i  ni i = 1,3 . Atunci
putem scrie ( având in vedere că  0i = i 0 i = ii , i = 1,3 ) că

   = 2  01 01  02 02  03 03  = 2i(n11  n2 2  n33 ) = 2in  

 
astfel că matricea S  , n care realizează transformarea bispinorului în cazul
unui boost de viteza v = c th în directia şi sensul date de versorul n este ,
conform relaţiei (4.29)

17
  k

  1 1 
1
  n
S  , n =e 2
= 1      n   (4.48)
k =1 k!  2 

 
2
Dacă avem în vedere relaţia (4.37.b) vom observa că n   = 1 astfel că


   1
k pentru k=par
n  = (4.49)
n   pentru k=impar


iar formula (4.48) devine

 1   
k
1  
k

 
S  , n = 1 1       n  
 k = par k!  2  
     
k =impar k!  2 

(4.50)
 
= 1ch
2

 n   sh  2

Dintre transformarile improprii vom studia în particular inversia spaţială şi

inversia temporală.

c) Inversia spaţiala (IS)

Matricea asociata acestei transformari are forma :

1 0 0 0 
 1 0   0 1 0 0 
 IS =   =   (4.51)
 0 1   0 0 1 0 
 
 0 0 0 1

Vom nota cu P = S IS ( de la paritate ) matricea care realizează transformarea

bispinorului Dirac şi care trebuie să satisfacă relaţiilor de forma (3.14)

    = P1  P ,  = 0,3 (4.52)

sau , explicit

18
  0 = P 1 0 P
şi (4.53)
 k = P 1 k P , k = 1,3

Observăm din relaţiile de mai sus că putem lua matricea P ca fiind chiar  0 (
până la o fază arbitrară ignorabilă ) , având în reprezentarea standard forma deja
cunoscută

1 0 
P=0 =  = P 1 (4.54)
 0 1 

d) Inversia temporala (IT)

Matricea transformarii este

 1 0 0 0
 1  1 0 0 
0  0
 IT =  = (4.55)
 0 1   0 0 1 0
 
0 0 0 1

Dacă notăm cu T = S IT matricea asociată care transformă bispinorii , atunci

ecuaţiile (3.14) se scriu în acest caz sub forma

 0 = T 1 0T
şi (4.56)
 k = T 1 kT , k = 1,3

Rezultă atunci că

T =  5 0 =  5 0
şi (4.57)
T 1 =  0 5 =  0 5

19
5. Covarianti biliniari ai bispinorilor Dirac

În paragraful precedent am aratăt că matricele lui Dirac satisfac relaţiilor

 ,   = 0
5

 = 0,3
şi (5.1)
 5 ,   = 0  , = 0,3

De asemenea , am arătat că matricea S asociată unei transformări Lorentz

proprii (  = Det    = 1 ) are forma generală

    
i
S  = e 4
(5.2)

Pentru o transformare improprie (  = Det    = 1 ) , aşa cum am arătat mai

sus , matricea S este chiar  0 în cazul inversiei spaţiale şi  5 0 în cazul
inversiei temporale . Având în vedere relaţiile (5.1) şi (5.2) putem scrie , pentru
transformarile proprii   = 1 că

 5 , S    = 0 (5.3)

În cazul transformărilor improprii   = 1 avem , pentru ambele tipuri de

inversii studiate , că

 5 , P = 0
şi (5.4)
 5 , T = 0

Putem combina relaţiile (5.3) şi (5.4) într-una singură de forma

S     5 =  5 S    (5.5)

Vom considera în continuare diferitele mărimi biliniare care pot fi construite cu

bispinorii   x  şi   x  , soluţii ale ecuaţiei Dirac (1.27) şi (1.30) . Mai întâi
ne vom reaminti că la o transformare Lorentz bispinorul Dirac se transformă
potrivit relaţiei (3.2)

1
   x   '  x ' = S  x  (5.6)

unde , conform relaţiei (3.21) avem

S  0 = c 0 S 1 (5.7)

iar
c = sgn  0 0  (5.8)

Ne interesează pentru moment numai cazul transformărilor ortocrone ( c = 1 )

care pot fi rotaţii   = 1 sau inversii spaţiale   = 1. Din relaţiile (5.6) şi
(5.7) rezultă ca bispinorul adjunct se transforma ca

  x   '  x ' =  '  x '  0 =    x  S  0 =    x  0S 1 =   x  S 1 (5.9)

Vom vedea în cele ce urmează cum se transformă o serie de marimi bilineare în

  x  şi   x  , ca rezultat al efectuării unei transformări Lorentz :

 '  x ' '  x ' =   x  S 1S  x  =   x   x  (5.10)

Aşadar , mărimea   x   x  rămâne invariantă , având caracterul unui scalar

faţă de transformarile Lorentz ortocrone .

Conform cu (5.5) avem

 '  x '  5 '  x ' =   x  S 1 5 S  x  =   x  S 1S 5  x  =

(5.11)
   x   5  x 

deci mărimea   x   5  x  se comportă ca un pseudoscalar.

Conform cu (3.14) avem

 '  x '   '  x ' =   x  S 1  S  x  =    x    x  (5.12)

deci mărimea   x     x  se comportă ca un 4-vector.

Conform cu (5.1) avem

2
 '  x '  5  '  x  =   x  S 1  5 S  x  =   x  S 1  S 5  x  
(5.13)
=    x     5  x  =    x   5   x 

deci mărimea   x   5   x  se comporta ca un pseudo 4-vector.

Conform cu relaţia (3.14) avem

 '  x '  '  x '  =   x  S 1          S  x  

i
2

=   x  S 1    SS 1     SS 1   S  x  
i
2
(5.14)

=   x                  x  
i
2

=      x    x 

Astfel, mărimea   x    x  se comportă ca un 4-tensor de rangul doi.

Proprietăţile de transformare ale altor mărimi se pot deduce cu usurinţă , după

modelul de mai sus , apelând de fiecare dată la proprietăţi ale matricelor lui
Dirac pe care le-am invocat şi noi aici .

6 Reprezentari ale matricelor lui Dirac

În paragrafele precedente am amintit deja reprezentarea standard ( Dirac ) a

matricelor lui Dirac . Pentru această reprezentare , ca şi pentru celelalte pe care
le vom defini mai jos , vom folosi notaţiile bloc-diagonale şi matricele lui Pauli
(4.42). Astfel, avem

1 0 
 =  0 = 3 1 =   (6.1)
 0 1 

3
 0 
 = 1   =   (6.2)
  
 0 

 0 
 =  = i 2   =   (6.3)
  0 


0 1
 5 = 1  1 =   (6.4)
1 0

 0 
 =  5 0  = 1   =   (6.5)
0 
 

0 i 
 0i = i 1   i = i i = i 
0 
(6.6)
 i

3 3 3
 k 0
 =  ijk k =  ijk 1   k =  ijk 
ij

 k 
(6.7)
k =1 k =1 k =1 0

 0 1 
T =  5 0 = i 2  1 =   (6.8)
1 0 

  0
 5  =  3   =   (6.9)
 0  


Reamintim că în expresiile de mai sus 1 şi 0 sunt matrice 2  2 .

O altă reprezentare , unitar echivalentă cu reprezentarea standard , este

reprezentarea Majorana . Legatura acesteia cu reprezentarea Dirac este dată de
relaţiile

 
 Majorana = U  DiracU (6.10)

unde

4
 1  1 2 
U = U  = U 1 =   (6.11)
2   2 1 

Astfel, în reprezentarea Majorana avem:

0 2 
 =  0 = 1   2 = 
0 
(6.12)
 2

 0  1 
1 =  1   1 =   (6.13)
  1 0 

1 0 
2 =  3  1 =   (6.14)
 0 1 

 0  3 
 3 =  1   3 = 
0 
(6.15)
  3

 3 0 
 1 = i1   3 = i  
 0 3 
(6.16)

0  2 
 2 = i 2   2 = 
0 
(6.17)
 2

 1 0 
 3 = i1   1 = i   (6.18)
 0 1 

 2 0 
5 = 3 2 = 
 2 
(6.19)
0

După cum se poate observa , în reprezentarea Majorana toate cele 4 matrice  

  = 0,3 sunt imaginare.
O altă reprezentare unitar echivalenta cu reprezentarea Dirac (reprezentarea
chirală ) se obţine prin transformarea

5
  Chiral

= U  Dirac

U (6.20)

cu
1  1 1 
U=   (6.21)
2 1 1 

şi de asemenea U  = U 1 = U T .
În această reprezentare matricele au forma:

 0 1 
 =  0 =  1  1 =   (6.22)
 1 0 

 0 
 = i 2   =   (6.23)
  0 


1 0 
5 =   (6.24)
 0 1 

 i 0 
 0i = i 
 i 
(6.25)
0

3
 k 0
 ij =  ijk 
 k 
(6.26)
k =1 0

7. Alte proprietăţi ale matricelor Dirac

Vom enumera (şi demonstra ) în continuare o serie de proprietăţi utile ale

matricelor lui Dirac , alături de cele pe care le-am amintit deja . Trebuie să avem
în vedere că 4-tensorul unitate complet antisimetric este astfel definit încât
 0123 = 1

1)
i
5 =          (7.1)
4!

6
 4!
pentru că          = 4! 0123 0 1 2 3 =  5
i

2)
i
 5  =     (7.2)
2

Rezultă din definiţiile matricelor respective că

 i  i
 5  =                    
 4!  2

=
1
48
    g  

      g       g        g               

=
12

1 
               =                
1
4

=              =      ,    =    

1 1 i
4 4 2

3)
   = g  1 = 4 (7.3)

4)
     =   2 g        = 2  (7.4)

5)
       =     2 g        = 2  ,    = 4 g 1 (7.5)

6)
          =        2 g        = 2       4 g    
(7.6)
= 2     

7
7)
            =          2 g        
(7.7)
= 2                 

În deducerea unora dintre relaţiile de mai sus se face apel la cele demonstrate
înaintea lor. Mai departe , având în vedere definiţia (1.25) A =   A putem
scrie, folosind aceste expresii , că

4’)
 A  = 2 A (7.4')

5’)
 AB   = 4 A  B (7.5’)

6’)
 ABC   = 2 CBA (7.6’)

7’)
 ABCD   = 2  DABC  CBAD  (7.7’)

Alte relaţii utile pot fi demonstrate după cum urmează :

8)

Tr  1
 2

 2 n1
=0 (7.8)

pentru că putem scrie


Tr  1
 2

 2 n1
 = Tr  1  2
 
 2 n1 2
  
 5 = Tr  5 1
2

 2 n1
5 =
=  1
2 n 1

Tr  1
 2

 2 n1
=0

8
9)


Tr  1
 2

2 n
 = Tr  2 n 
 2
1
 (7.9)

Pentru demonstrarea relaţiei de mai sus avem în vedere că

 ,   T  =   ,    = 2 g  1
T T

şi că

  =  
T   T
=  0T  T  0T

aşa cum rezultă din relaţiile (2.1) . Atunci , conform teoremei fundamentale a
lui Pauli , există matricea unitara , C , astfel încât   = C T C 1 . Înlocuind în
(7.9) putem scrie că


Tr  1
 2

2 n
 = Tr C 1T

C 1 C
 2T
C 1  C  2 nT
C 1  
= Tr   1T

 2T

 2 nT
 

= Tr   2 n

 2
 1 T
  =
= Tr   2 n
 2
 1

10) Având în vedere relaţia    = g  1  i  şi faptul că Tr    = 0 ,
putem scrie că

Tr     = 4 g  (7.10)

şi de asemenea

Tr  AB  = 4 A  B (7.10’)

Putem arăta cu usurinţă , folosind relaţiile de anticomutare (2.1) , că

               = 2  g     g     g     

9
Atunci , folosind şi relaţia (7.10) , rezultă că

Tr          = Tr         
(7.11)
= 4  g  g   g  g   g  g  

precum şi

Tr  ABCD  = 4  A  B  C  D    A  C  B  D    A  D  B  C  (7.11’)

şi de asemenea Tr  5  = 0.

12)
Tr  5   = 0 (7.12)

pentru că , fiind un produs a trei matrice Dirac,  5  este una dintre cele 15
matrice  j  j = 2,15.
13)
Tr  5     = 0 (7.13)

14)
Tr  5       = 0 (7.14)

15)
Tr   5        = iTr  3 2 1 0        =
(7.15)
 i  Tr1 = 4i 

16)
AB = A  B  i  A B = 2 A  B  BA
(7.16)

de unde rezultă şi că  A  = AA = A2 .
2

10
8. Undele plane; o tratare necovarianta

Pentru o particula libera de masa m , ecuaţia Dirac are forma

  = H
 r , t
i
t
 r,t  

   
= i c     mc 2  r , t  (8.1)

   
= c  P   mc 2  r , t

unde P = i  este operatorul impulsului care comută cu Hamiltonianul H .

Prin urmare , ecuaţia (8.1) admite soluţii care corespund unor stări de energie şi
impuls definite , descrise de funcţii de undă având forma unor ''unde plane'' :

   
i
1  pr  Et 
 p r, t =  p e (8.2)
 2 
3/2

Dacă lucrăm în reprezentarea standard în care

0  1 0
 =  ;  =  (8.3)
 0   0 1 
 

şi notăm cu  şi respectiv  spinorii cu două componente (Pauli ) care îl

compun pe  sub forma

 
=  (8.4)


atunci , prin introducerea soluţiei (8.2) în ecuaţia (8.1) , aceasta capătă forma
unui sistem algebric omogen de 4 ecuaţii cu patru necunoscute , în care
componentele bispinorului Dirac  joacă rolul “necunoscutelor” :


E = c  p   mc 2   (8.5)

1
Dacă explicităm în forma bloc-diagonala matricele Dirac,  şi  , precum şi
bispinorul  conform definiţiei (8.4) , atunci sistemul (8.5) se mai poate scrie
sub forma

    0 p   2 1 0    
E   = c    mc      (8.6)
     p   0   0 1    

sau
  E  mc 2   c p    = 0

 (8.7)
c p     E  mc   = 0
2


Sistemul omogen de mai sus are soluţie nebanală numai dacă determinantul

 E  mc 1 c p  
  =0
2
2 2
= E 2  m 2c 4  c 2 p
c p    E  mc2 1
Rezultă că

2
E =  m2c 4  c 2 p =  (8.9)

Vom numi soluţii de energie pozitiva , respectiv negativă , bispinorii care

corespund celor două cazuri E =  respectiv E =  . Interpretarea fizică a
soluţiilor de energie negativă a fost parţial dată în primul paragraf , printr-un
cuprinzător citat dintr-un articol al lui P.A.M Dirac . Mai târziu vom reveni
asupra acestui subiect . Pentru moment , vom observa că în cazul în care
E =  > 0 , a doua relaţie a sistemului (8.7) conduce la relaţia

c p 
= 
  mc2 
care ne arată că  este de ordinul v / c în raport cu  , v fiind viteza particulei
. Din acest motiv componentele spinorului  se numesc ''componente mari'' ,
iar componentele lui  se numesc ''componente mici'' . În schimb , în cazul
energiilor negative , ( E =  < 0) , prima relaţie (8.7) ne arată că
c p  
= 
  mc2 
2
astfel încât situaţia se schimbă între spinorii  şi  : componentele mari vor fi
cele ale lui  , iar componentele mici sunt cele ale lui  .
De asemenea , relaţia (8.9) ne arată că avem 2 valori proprii diferite , E =  şi
E =  , corespunzătoare aceluiaşi impuls p al particulei . În acelaşi timp ,
observăm că intervalul de energii  mc 2 ,  mc 2  este ''interzis'' particulei
libere . Să notăm cele doua tipuri de soluţii , corespunzătoare energiilor pozitive
, respectiv negative , după cum urmează:

   
i
1  pr  t 
 p r , t =  p e (8.9)
 2 
3/2

unde  = 1 după caz .

 
În acelaşi timp , bispinorul   p satisface sistemului de ecuaţii algebrice

 
H  p =   p  p     ,  = 1 (8.10)

unde
H = c  p   mc 2 (8.10.a)

iar

 
2
 p = m 2c 4  c 2 p > 0 (8.10.b)

Prin urmare  este un număr cuantic '' bun '' , care clasifică (indexează) valorile
proprii şi vectorii proprii ai operatorului Hamiltonian . Vom arăta că mai exista
un număr cuantic care poate fi utilizat pentru indexarea stărilor particulei libere.
Pentru aceasta vom introduce operatorul (matricea ) helicităţii
p
= n   unde n = (8.11)
p

iar  =  5 0  . Se poate arăta cu usurinţă că matricele  satisfac unor relaţii de

comutare specifice pentru un moment cinetic , conform cu (4.36)
2
3
i ,  j  = 2i  ijk k (8.12)
k =1

3
identice relaţiilor pe care le satisfac matricele lui Pauli . Vom asocia acest
operator matriceal unui moment cinetic intrinsec al particulei , fără legatură cu
mişcarea ei în spaţiu , pe care îl numim ''spin'' . Observăm că operatorul
helicităţii comută cu hamiltonianul (8.10.a) . Astfel , avem :

 H ,  = c  p   mc2 , n   =

3 3
= c  pi n j  i ,  j   mc 2 n j   ,  j 
i , j =1 j =1

Să calculăm fiecare termen în parte , având în vedere că

1 3 i 3
j = 
2 k ,l =1
 jkl kl
= 
2 k ,l =1
 jkl k l

Atunci

 0 i i 3 k l
 i ,  j  =   ,  jkl   =  jkl  0 i k l   k l 0 i  
i 3
 2 k ,l =1  2 k ,l =1

 
=  jkl 0  2 g ik   k  i   l   k  2 g il   i l  =  g ik =  ik 
i 3
2 k ,l =1

3 3
= 2i  ijk  0 k = 2i  ijk k
k =1 k =1

De asemenea , avem

i 3
  ,  j  =  jkl  0 ,  k l  = 0
2 k ,l =1

Atunci putem scrie că

3
H ,  = 2ic p   ijk ni n j k = 0 (8.13)
i , j ,k =1

Să mai facem observaţia că H nu comută decât cu proiecţia lui  pe direcţia

impulsului p. Este evident că este satisfăcută , de asemenea , relaţia

 
2
P ,  = 0. Din moment ce 2
= n   = 1 , rezultă că valorile proprii ale
 

4
lui pot fi numai 1. Vectorii proprii comuni ai lui H şi vor fi indexaţi în
mod corespunzător cu aceste valori proprii , pe care le vom nota cu s . Astfel ,
vom avea

 
 s p = s  s p   , s = 1 (8.14.a)

 
H  s p =   p  s p     ,  = 1 (8.14.b)

unde H = c  p   mc 2 . Pentru simplitate , vom nota

1,1  u 

; 1,1  u 

; 1,1  v

; 1,1  v

(8.15)

Vom introduce spinorii cu două componente :


 u1   
u =  
 u  
 2 
și

 v1   
v =   (8.16)
 v  
 2 

Pentru  = 1 , sistemul (8.14.b) se scrie sub forma explicită

    mc 2  u1    c p   u2   = 0



  c p   u1

    mc 2
 u 
2 =0
(8.17)

de unde rezultă
c p   
u2  =

u (8.18)
  mc 2 1

Soluţia nebanala a sistemului de mai sus există , după cum am arătat , numai
pentru
2
 2 = m 2c 4  c 2 p

5
Condiţia de ''ortonormare'' compatibilă cu definiţia (1.33) a densităţii de
probabilitate de localizare

   
 p;s  p '; ' s ' = d 3 r p;s r , t  p '; ' s ' r , t =   ' ss ' p  p '  
(8.19)

ne conduce mai departe la relaţiile

u
 
 p  u   p  = 1

şi u
 
 p u   p  = 0 (8.19’)

având în vedere că u 

 p  şi u   p  sunt ortogonali , pentru că corespund


unor valori proprii diferite ( respectiv +1 şi -1 ) ale lui . Aşadar avem relaţia
de normare

 u1   
u      
u = u1    
u2   
      = u1  u1   u2  u2  = 1
u 
     
(8.20)
 2 

alături de care trebuie să ţinem seama şi de relaţia (8.18) . Rezultă , atât în cazul
lui u    cât şi în cazul lui u    , că

      c2
u
 
 p   u  
2

u2 u2 =
  mc  2 2 1 1

2
c2 p
u1  u1  
  
= (8.21)
  mc  2 2

 2  m 2c 4         mc 2      
= u1 u1 = u u
  mc2    mc 2 1 1
2

Introducând acest rezultat în (8.20)

         mc 2        2
u   u1 
  
1= u u = 1  2  1
u u1 =
   mc    mc 2 1

obţinem că

6
         mc 2
u1 u1 = (8.22)
2

Pe de altă parte , sistemul (8.14.a) poate fi la rândul său explicitat prin

introducerea spinorilor cu două componente , conform cu (8.15) şi (8.16) Astfel
, atât pentru starile de energie pozitivă , cât şi pentru cele de energie negativă
avem:

 
  

n   u1,2 = u1,2 (8.23.a)

 
  

n   v1,2 = v1,2 (8.23.b)

Mai departe vom explicita şi spinorii Pauli care apar . Astfel , vom începe cu
u1  şi u2  :
 

a 
u1  =  1 


 b1 
şi (8.24)
a 
u2  =  2 


 b2 

unde componentele a1 , b1 , a2 şi b2 sunt numere. Folosind reprezentarea

(4.42) a maatricelor lui Pauli , se poate scrie că

n n 
n  =  3
n3 
(8.25)
 n

unde n = n1  in2 . Atunci sistemul (8.23.a) se scrie sub forma

 n3  1 n  a1   0 
 n (n3  1)  =  (8.26)
    b1   0 

2
cu determinantul coeficienţilor egal cu 1  n32  n n = 1  n = 0 . Rezultă atunci
că
n
b1 = a1 
n3  1
(8.27)

7
si de aici mai departe că

 a1  
2
2

u1 u1 =  a b    = a1  b1 = a1 1 
      n

* * 2 2
2
 
1 1
 b1   n3  1 
(8.28)
 n12  n22  2
= a1 1 
2 2
2
= a1
  n3  1  1  n3

Atunci condiţia de normare (8.22) ne dă constanta a1 până la un factor de fază

arbitrar , pe care il vom lua egal cu 1 în mod conventional :

  mc 2 1
a1 = a1 = 1  n3  (8.29)
2 2 1  n3 

Atunci avem :

   mc 2 1 1  n3 
u1 =  
2 2 1  n3   n 

Pe u2   il scriem având în vedere relaţiile (8.18) şi (8.23.a) . Astfel ,

c p   1  n3  1  n3 
 
cp
   n 
  mc 2  n    mc 2
= n
  

cp  n3 n 1  n3 

  mc 2  n n3 
= (8.30)
  
n

 2  m 2c 4 1  n3    mc 2 1  n3 
  mc 2  n    mc 2  n 
= =

Rezultă , în sfârşit :

8
   1  n3  
  n  in  
  mc 2
u 
 1,1  
p =
2
1   1 2

2 1  n3  c p    1  n3  


 
   mc 2  n  in  
  1 2 

(8.31)

  1  n3  
  n  in  
  mc 2 1   1 2 
=
2 2 1  n3     mc 2  1  n3  
 
   mc 2  n  in  
  1 2 

Dacă ne raportăm la un sistem de coordonate cartezian arbitrar şi scriem că


n3 = cos , iar n1  in2 = ei sin  , atunci avem că 1  n3 = 2cos 2 şi
2
 
n1  in2 = 2ei sin cos . Vom defini spinorul
2 2
  
cos
 1  n3   2 
  n =  1
  =  
2 1  n3   n1  in2   ei sin  
(8.32)
 
 2

Atunci putem scrie că

   mc 2 
1/2



  n 

u    1,1

 
p    1/2 
    mc      n 
(8.33)

2
 2 
   mc 2 
  

Se observa că factorul

  mc 2 cp p v
=
  mc 2   mc 2 2mc c

justificind denumirea de ''componente mici'' dată celor de-a treia şi a patra

componente ale bispinorului.

9
 În mod asemănător rezultă , pornind de la ecuaţia (8.23.a)

    
n   u1,2 = u1,2

că

   mc  
    n 

1/2 
 
2
 
u  1,1 p =   1/2
   mc      (8.34)

2
  
  
   mc 2   n 
2
   

unde    este spinorul Pauli

 i 
 e sin
 n1  in2   2
   n =  1
  = 
2 1  n3   1  n3   cos  
 (8.35)
 
 2 
Pentru bispinorii corespunzători stărilor de energie negativă , relaţiile de
normare se scriu sub forma

v
 
 p  v   p  = 1

(8.36)

iar ortogonalitatea soluţiilor care corepund unor valori proprii diferite ale lui
se exprima prin relaţia

v
 
 p  v   p  = 0 (8.37)

Ecuaţiile (8.14) scrise în acest caz pentru  = 1 şi s = 1 iau forma

 c  p   mc  v   p  =  v   p 
2  
(8.38)

şi
v

 p  = v    p 

(8.39)

Dacă introducem spinorii Pauli v1   şi v2   din relaţia (8.16)

10
  v1   
v 
 
p =  
 v  
 2 

şi explicităm matricele lui Dirac , atunci putem scrie sistemul algebric (8.38)
sub forma

    mc 2  v1    c p   v2   = 0



  c p   v1

    mc 2
 v2

=0
(8.40)

sau , aşa cum rezultă din prima relaţie (8.40) ,

c p   
v1  = 

v (8.41)
  mc 2 2

În acelaşi timp, sistemul (8.39) se poate scrie sub forma explicită

    
n   v1,2 = v1,2 (8.42)

Relaţia de normare (8.36) se scrie

 v1               
1= v      
v = v1      
v2       = v1 v1  v2 v2 
v 
 2 

 c2 p   2 
   
= v2 1 
     
 
c2 p
2 
 
 v2 = v2 1   v2  (8.43)
       
2 2 2 2
  mc   mc


   mc 2     2
= v2
 
v  v2 
  
1   v =
   mc    mc
2 2 2 2

sau
        mc 2
v2 v2 = (8.44)
2

11
Dacă repetăm calculele efectuate la normarea lui u    şi u    şi avem în vedere
relaţia (8.41) în comparatie cu (8.18) , rezultă că avem

   mc 2    
v    1,1

 
p =
  mc 

2
  mc 2
 n 

 (8.45)
2 



 n  


şi
   mc 2    
v    1,1

 
p =
  mc  2

   mc
2
 n

 (8.46)
2 


 
 n  


Remarcăm din nou faptul că primele două componente ale bispinorilor care
v
descriu starile de energie negativă sunt de ordinul (componente mici ) în
c
raport cu a treia şi a patra componentă ( componentele mari ).

Vom incheia consideraţiile din acest paragraf precizând din nou că :

- bispinorul u    se asociază descrierii unei stări de energie pozitiva şi proiectie

+ / 2 a spinului pe direcţia impulsului p.

- bispinorul u    se asociază descrierii unei stări de energie pozitivă şi proiectie

 / 2 a spinului pe direcţia impulsului p.

- bispinorul v   se asociază descrierii unei stări de energie negativă şi proiectie

+ / 2 a spinului pe directia impulsului p.

- bispinorul v   se asociază descrierii unei stări de energie negativă şi proiectie

 / 2 a spinului pe directia impulsului p.

12
9. Undele plane; tratarea covariantă

Descrierea stărilor uniparticulă nu poate fi făcută cu bispinori de forma (8.9),

care sunt funcţii nenormabile, ci cu combinaţii ale acestora (''pachete de
unde'') care să poată fi normate şi care să conducă la o probabilitate de
localizare finită pentru particula liberă. Astfel de superpoziţii se scriu, ca şi în
cazul nerelativist, sub forma unor integrale Fourier peste tot spaţiul impulsului,
p Datorită faptului că vom integra peste tot spaţiul impulsului p pentru
construirea pachetelor de unde plane care vor descrie corect din punct de vedere
fizic stările particulei libere, rezultă că putem scrie exponentul din formula (8.9)
corespunzator valorilor negative ale energiei sub forma
pr  p t  
prin substituţia p   p , având în vedere faptul că

   
2
 p = m 2c 4  c 2 p =   p

Atunci putem pune soluţiile ''plane '' corespunzatoare celor două cazuri,
 = 1 , sub o formă manifest covariantă , scriind factorul exponenţial care dă
dependenţa de r şi de t ca un scalar Lorentz. Astfel, păstrând indicele s = 1
asociat celor două valori proprii ale operatorului helicităţii (altă formulare: care
exprimă degenerarea valorilor proprii ale energiei după proiecţia spinului) ,
vom scrie bispinorii asociaţi stărilor de energie pozitivă sub forma
i
 p x
 (p,s)  x  = us  p  e s = 1 (9.1)

iar pe cei corespunzători valorilor negative ale energiei sub forma

i
 p x
 ( )
p ,s
 x  = vs  p  e s = 1 (9.2)

unde x este 4-vectorul coordonatelor Mikowskiene x   x0 , r  ct , r , p    

 
 
este 4-impulsul de componente p  p 0 , p   , p  , iar p  x este produsul
c 
scalar p  x = p x  =  t  p  r . Patru impulsul p este un 4-vector temporal de

13
  
2
2
normă p =    p = m2c 2 > 0 , în interiorul conului luminos ''viitor'' în
2

c
cazul energiilor pozitive E =  şi în interiorul conului luminos ''trecut'' în
cazul energiilor negative E =  . Introduse în ecuaţiile (1.27/28) sau în (1.30),
soluţiile (9.1) şi (9.2) conduc la ecuaţiile algebrice

 
p  mc  us  p  =  p  mc  us  p  = 0 s = 1 (9.3)

respectiv

us  p    p  mc  = us  p   p  mc  = 0 s = 1 (9.4)

pentru stările de energie pozitivă şi

 
 
p  mc  vs  p  = p  mc vs  p  = 0 s = 1 (9.5)

respectiv

 
vs  p    p  mc  = vs  p  p  mc = 0 s = 1 (9.6)

pentru stările de energie negativă.

Se poate calcula determinantul matricelor

Det  p  mc1 = Det  p  mc1 =  p 2  m2c 2  

2

=  p p   m2c 2  = 0
2

astfel că sistemele (9.3-9.6) admit soluţii nebanale.

 
În sistemul propriu al particulei, în care p  mc,0 , ecuaţiile (9.3) şi (9.5)
capătă forma

( 0  1)us (0)  0 (9.7)

respectiv
( 0  1)vs (0)  0 (9.8)

14
unde am notat cu us (0) şi vs (0) bispinorii din sistemul propriu (SP). Dacă avem
în vedere forma explicită a matricei  0

1 0 
0  
 0 1 

rezultă că soluţiile ortonormate ale ecuaţiilor (9.7) şi (9.8) sunt

 
us (0)   s 
0
şi (9.9)
0
vs (0)   
 s 

s  1 , unde  s sunt spinorii Pauli

1  0
 1      respectiv  1      (9.10)
 
0 1  

În acelaşi timp, bispinorii adjuncţi sunt

us (0)  us (0) 0  us (0)    s 0 (9.11)

şi

vs (0)  vs (0) 0  vs (0)   0   s  (9.12)

Aceştia satisfac relaţiilor de ortonormare evidente

us ' (0)us (0)   ss ' , vs ' (0)vs (0)   ss ' , vs ' (0)us (0)  0 (9.13)

Observând că p 2     p p  ( g   i  ) p p  p p  p 2  m2c 2 şi că
produsul matriceal ( p  mc)( p  mc)  p 2  m2c 2  0 , rezultă că soluţiile
ecuaţiilor (9.3) şi (9.5) ar putea fi reprezentate sub forma

us ( p)  cs (mc  p )us (0) (9.14)

15
respectiv
vs ( p)  ds (mc  p )vs (0) (9.15)

unde cs şi d s sunt constante de normare care urmează să fie calculate . Întrucât

mărimile de forma  sunt scalari Lorentz, rezultă că relaţiile de ortonormare
(9.13) sunt relativist invariante şi trebuie să fie satisfăcute şi de soluţiile (9.14)
şi (9.15) într-un sistem de referinţă oarecare, adică

us ' ( p)us ( p)   ss ' , vs ' ( p)vs ( p)   ss ' , vs ' ( p)us ( p)  0 (9.16)

Folosind şi proprietatea cunoscută a matricelor  potrivit căreia    0   0  ,

adică p  0   0 p , atunci se pot scrie şi reprezentările bispinorilor adjuncţi,
rezultate prin conjugarea relaţiilor (9.14) şi (9.15) :

us ( p)  csus (0)(mc  p ) (9.17)

respectiv

vs ( p)  d svs (0)(mc  p ) (9.18)

Astfel, relaţiile de ortonormare (9.16) se mai scriu sub forma

 ss '  us ' ( p)us ( p)  cs'csus ' (0)(mc  p ) 2 us (0) 

 2mccs'csus ' (0)(mc  p )us (0)  2mccs'csus ' (0)(mc    p )us (0)
(9.19)

Contribuţia celui de-al doilea termen din paranteză se poate calcula astfel:
în primul rând, folosind forma concretă a bispinorilor us (0) şi a matricei  0 se
poate scrie că

us (0)   0us (0) , us (0)  us (0)  0 deci us (0)  us (0)
(9.20)

Astfel , avem pe de-o parte , că

us ' (0)  us (0)  us' (0) 0  us (0)  us ' (0) 0  us (0) (9.21)

şi pe de altă parte ,

16
 us ' (0)  us (0)  us ' (0)   0us (0) (9.22)

Adunând membru cu membru ultimele două relaţii rezultă că

1
us ' (0)  us (0)  us ' (0)(   0   0  )us (0)  g 0us ' (0)us (0) (9.23)
2

şi deci
us ' (0) pus (0)  us ' (0) p   us (0)  p 0us ' (0)us (0) 
(9.24)

 us ' (0)us (0)
c

Astfel , din (9.19) rezultă :


 ss '  2mccs'cs (mc  ) us ' (0)us (0)  2m cs (  mc 2 ) ss '
2
(9.25)
c
 ss '

Atunci constanta de normare cs pe care o luăm în mod convenţional reală , va fi

1
cs  cs  (9.26)
2m(  mc ) 2

Pentru calculul constantelor de normare d s se procedează în mod

asemănător, dar având în vedere că

vs (0)   0vs (0) , vs (0)  vs (0)  0 deci vs (0)  vs (0)

ceea ce conduce la formula


vs ' (0) pvs (0)   vs ' (0)vs (0) (9.27)
c

Rezultă că
1
ds  ds 
2m(  mc 2 )
(9.28)

17
 Atunci se poate scrie în sfârşit că

(mc  p )
us ( p )  us (0) (9.29)
2m(  mc ) 2

şi

(mc  p )
vs ( p)  vs (0) (9.30)
2m(  mc 2 )

Matricele mc  p pot fi explicitate după cum urmează

  
 mc  c p  
mc  p    (9.31)
  p  
 mc 
 c

astfel că se poate scrie că

   mc 2 
  s 
 2mc 2 
us ( p )  (9.32)
 p  
  s 
 2 m (  mc 2
) 

şi

 p  
 s 
2m(  mc ) 
2

vs ( p )   (9.33)
 
   mc 2
 s 
 
2
2 mc

Cu reprezentările (9.32) şi (9.33) , densitatea de probabilitate de

localizare are proprietaţile de transformare corecte, adică ale componentei
temporale a unui 4-vector minkovskian

18
  (p,s)'  x  (p,s)  x   us ' ( p ) 0us ( p ) 

1
 us ' (0)(mc  p ) 0 (mc  p )us (0) 
2m(  mc )
2

us ' (0)  0 m 2c 2  mc  p ,  0   p  0 p  us (0) 

1

2m(  mc )
2

1    
 us ' (0)  0 m 2c 2  2 mc  2 p   0 m 2c 2  us (0) 
2m(  mc )
2
 c c 


 us ' (0)(mc  p )us (0)
mc(  mc 2 )

Dacă se ţine seama de formula (9.24) rezultă


 (p,s)'  x  (p,s)  x   us ' ( p) 0us ( p)   ss ' (9.34)
mc 2

După un calcul asemănător în care se utilizează formula (9.27) se obţine şi că


 (p,s)'  x  (p,s)  x   vs ' ( p) 0vs ( p)   ss ' (9.35)
mc 2

Astfel, densitatea de probabilitate de localizare capătă factorul suplimentar


 1  v 2 / c 2 
1/ 2
= care compensează contracţia Lorentz pe direcţia
mc 2
mişcării a elementului de volum din integrala de normare (8.19) şi permite
astfel scrierea condiţiei de normare sub o forma Lorentz invariantă.

Bispinorii us (0) şi vs (0) daţi de formule (9.9-9.10) care descriu particula

în sistemul propriu pot fi folosiţi pentru a calcula produsele directe:

19
 1 0
0 1

s 1
us  0   us  0   
 0


 1 0 0 0       0 1 0 0 
0
   
0 0
(9.36)
1 0 0 0
0 1 0 0  1   0
 
0 0 0 0 2
 
0 0 0 0

respectiv

0 0
0 0

s 1
vs  0   vs  0   
 1


  0 0 1 0       0 0 0 1
0
   
0 1
(9.37)
0 0 0 0 
0 0 0 0 
  1
0

 0 0 1 0  2
 
 0 0 0 1

Cu ajutorul acestor rezultate se pot exprima într-o formă compactă asemenea

produse directe definite cu ajutorul solutiilor ecuaţiei Dirac într-un sistem de
referinţă oarecare , date de reprezentările (9.29) şi (9.30). Astfel, vom defini
operatorii

 (  ) ( p )   us ( p )  u s ( p ) (9.38)
s 1

şi

(  ) ( p)    vs ( p)  vs ( p) (9.39)
s 1

Semnificaţia fizică a acestora rezultă chiar din definiţiile de mai sus . Ei

reprezintă proiectorii pe subspaţiile soluţiilor de energie pozitivă, respectiv
negativă, subspaţii în care bispinorii us ( p) și vs ( p) , pentru s  1 , formează
o bază ortonormată.

20
 Prin folosirea reprezentărilor (9.29) aceşti operatori pot fi puşi sub forma

1  
 (  ) ( p) 
2m(  mc 2 )
( mc  p )  
 s 1
u s (0)  u s (0)  (mc  p ) 

(9.40)
1
 (mc  p )(1   0 )(mc  p )
4m(  mc )
2

respectiv

1  
 (  ) ( p)  (mc  p )   vs (0)  vs (0)  (mc  p ) 
2m(  mc )
2
 s 1 
(9.41)
1
 (mc  p )(1   0 )(mc  p )
4m(  mc )
2

Dar


(mc  p ) 0 (mc  p )  2 (mc  p )
c
(9.42)

astfel că rezultă

mc  p
 (  ) ( p)  (9.43)
2mc

şi
mc  p
 (  ) ( p)  (9.44)
2mc

O primă observaţie care poate fi făcută în legătură cu operatorii (  ) ( p)

se referă la exprimarea lor, conform relaţiilor (9.43) şi (9.44) , într-o formă
manifest covariantă.De asemenea, cei doi operatori au proprietăţi specifice
proiectorilor. Astfel

1)
 (  ) ( p)   (  ) ( p)  1 (9.45)

21
2)
2
 (  ) ( p)   (  ) ( p) (9.46)
3)

 (  ) ( p )  (  ) ( p )   (  ) ( p)  (  ) ( p)  0 (9.47)

Aşa cum rezultă chiar din faptul că satisfac ecuaţiilor (9.3) şi (9.5), bispinorii
us ( p) şi vs ( p) sunt vectori proprii ai lui (  ) ( p) şi (  ) ( p) :

 (  ) ( p)us ( p)  us ( p) , s  1
(9.48)
 (  ) ( p)vs ( p)  0 , s  1

respectiv

 (  ) ( p)us ( p)  0 , s  1
(9.49)
 (  ) ( p)vs ( p)  vs ( p) , s  1

Rămâne să discutăm în continuare posibilitatea definirii unui proiector covariant

pe spaţiul spinului, având în vedere că operatorul helicităţii (8.11) nu are o
definiţie covariantă. În sistemul propriu al particulei, bispinorii (9.9) formează o
bază ortonormată , iar proiectorii pe subspaţiile corespunzătoare proiecţiei
spinului pe axa Oz egală cu  / 2 sunt

1 1 1  3 0 
(1 + 3 )  
2 2 0 1   3 

respectiv
1 1 1  3 0 
(1 - 3 )  
2 2 0 1   3 

O generalizare a acestora la un sistem de referinţă oarecare printr-o

definiţie covariantă nu este însă posibilă fără o modificare simplă şi în fond
neesenţială. Conform definiţiei sale,    5 0 . Dacă se consideră un patru-
vector , s(3) , ale cărui componente în SP al particulei să fie

22
[s(3) ]SP : (0,0,0,1)  (0, s3 ) unde s3 este versorul celei de-a treia axe carteziene,
atunci se poate scrie că

3   5 3 0   5 (s3   ) 0   5[ s(3) ]SP  0   5[ s(3) ]SP  0

Operatorul de mai sus nu are o formă covariantă şi nu poate fi generalizat la un

sistem de referinţă oarecare, datorită prezenţei matricei  0 . În schimb operatorul
3 0   5[ s(3) ]SP satisface acestui deziderat. De aceea, se pot defini operatorii
covarianţi

1
 (  ) ( s(3) )  (1   5 s(3) ) (9.50)
2

În SP al particulei, aceştia devin

1 1 1  3 0 
 (  ) ( s(3) )   (1 + 3 0 )  
1   3 
(9.51)
SP 2 2 0

respectiv

1 1 1  3 0 
 (  ) ( s(3) )   (1 - 3 0 )  
1   3 
(9.52)
SP 2 2 0

După cum se poate constata cu uşurinţă, primul dintre aceştia este

proiectorul pe subspaţiul generat de u1 (0) şi v2 (0) , iar al doilea este tot
proiector , pe subspaţiul generat de u2 (0) şi v1 (0) . Proprietăţile definitorii
pentru caracterul de proiectori al acestor operatori pot fi demonstrate cu
uşurinţă. Astfel :

1)
(  ) ( s(3) )  ( ) ( s(3) )  1 (9.53)

2)
2
 (  ) ( s(3) )    (  ) ( s(3) ) (9.54)

3)
(  ) (s(3) )( ) ( s(3) )  ( ) ( s(3) )(  ) ( s(3) )  0 (9.55)

23
Pentru demonstrarea proprietăţilor 2 şi 3 se va ţine seama de faptul că
{ 5 ,   }  0 , ( 5 )2  1 şi  s(3)   1 , astfel că  5 s(3)   1 .
2 2

Putem demonstra, de asemenea, relaţiile de comutare

(  ) ( p) ,  (  ) ( s(3) )   0
(9.56)

bazându-ne pe faptul că

 p ,  5 s(3)    5  p , s(3)   2 5 p  s(3)  2 5  p  s(3)   0

SP

Există şi posibilitatea de a defini , mai general , doi proiectori cu aceleaşi

proprietăţi ca şi cele enumerate mai sus
1
 (  ) ( s)  (1   5 s ) (9.57)
2

unde s este un 4-vector spaţial arbitrar , normat la unitate şi ortogonal cu 4-

impulsul, numit vector de polarizare : s 2  s s  1 , s  p  s p  0 .
Prin combinaţii ale operatorilor (  ) ( p) şi  (  ) ( s(3) ) se pot defini
proiectori pe subspaţii corespunzătoare unor valori definite atât ale energiei cât
şi ale spinului. În acest sens vom defini operatorii (matricele)

P1   (  ) ( p ) (  ) ( s(3) )

P2   (  ) ( p ) (  ) ( s(3) )
(9.58)
P3   (  ) ( p ) (  ) ( s(3) )

P4   (  ) ( p ) (  ) ( s(3) )

Ei au toate caracteristicile unor proiectori, ceea ce poate fi arătat pe baza

proprietăţilor operatorilor (  ) ( p) şi  (  ) ( s(3) ) . Astfel:

1)
4

P 1
r 1
r (9.59)

24
2)
Pr Pq  Pr rq (fără sumare implicită) (9.60)

Dacă introducem notaţiile

w1 (0)  u1 (0) , w2 (0)  u2 (0) , w3 (0)  v1 (0) , w4 (0)  v2 (0)

(9.61)

pentru bispinorii care descriu electronul în sistemul propriu, atunci în acest

sistem de referinţă sunt îndeplinite relaţiile

 Pr SP wq (0)  wq (0) rq (fără sumare implicită) (9.62)

Deoarece proiectorii Pr sunt definiţi , conform relaţiilor (9.58) , într-o

formă covariantă, aceleaşi relaţii rămân adevărate într-un sistem de referinţă
oarecare
Pr wq ( p)  wq ( p) rq (fără sumare implicită) (9.63)

unde bispinorii wq ( p) se obţin din bispinorii din sistemul propriu prin

transformări de tipul (9.29) şi (9.30) .

25
10. Conjugarea sarcinii

Ecuaţia de mişcare pentru o particula de masă m si sarcină q supusă interacţiei

cu un câmp electromagnetic extern descris de potenţialele electrodinamice A şi
 se obţine făcând în ecuaţia corespunzătoare particulei libere substituţiile

P  P  qA şi H  H  q (10.1)

unde P şi H sunt operatorii impulsului şi hamiltonianul sistemului.

Această transformare se încadrează în ceea ce se numeşte cuplajul minimal şi
asigură invarianţa teoriei la transformările de etalonare. În prezenţa interacţiei
electromagnetice, ecuaţia lui Dirac va căpăta aşadar forma


i
t
 
  r , t   H  r , t   c  P  q A   mc 2  q   r , t  

   
 c     qA    mc 2  q   r , t 
 i  
(10.2)

1 0
sau, după înmulţirea la stânga cu  ,
c
  0  k   
i   x 0   x k   q  A0   Ak   mc   x  
0 k

    (10.3)
  (i   qA )  mc   x   0


 
Am notat cu A componentele patru-potenţialului contravariant  , A  , iar cu
c 
x :  ct , r  ansamblul coordonatelor spaţio-temporale . Cu notaţia lui Feynman,


ecuaţia de mai sus se scrie şi sub forma

i   qA  mc   x   0 (10.4)

Tratarea pe baza acestei ecuaţii a celui mai important caz întâlnit până acum,
atomul de hidrogen , pentru care

1
 Ze
A0 , 
4 0 r

a condus la rezultate aflate în acord cu observaţiile experimentale, confirmând

corectitudinea modelului teoretic dezvoltat de teoria lui Dirac.

Nu trebuie să uităm însă de un aspect inadmisibil al previziunilor teoretice :

posibilitatea existenţei unui spectru continuu de valori negative ale energiei,
nemărginit inferior, cuprins în intervalul  , mc 2  . În aceste condiţii nici un
sistem atomic nu ar fi stabil. Soluţia propusă de Dirac este cunoscută: toate
stările de energie negativă sunt ocupate în starea de vid, iar principul lui Pauli
interzice electronilor de energie pozitivă tranziţiile în stările de energie negativă
şi asigură astfel stabilitatea nivelelor fizice de energii pozitive. În schimb, un
electron de energie negativă ar putea fi excitat într-o stare de energie pozitivă,
lăsând în urma sa un gol, sau o vacanţă. Un astfel de deficit de sarcină
electronică negativă faţa de starea de vid apare ca un surplus de sarcină
elementară pozitivă care poate fi asociată unei particule având aceeaşi masă ca
electronul, dar sarcină opusă: pozitronul.

În afara acestor proprietăţi ale pozitronului, modelul sugerat de Dirac mai

prezice unele fenomene, cum ar fi:

- anihilarea perechii electron-pozitron (gol) : un electron de energie pozitivă este

captat pe un nivel liber (gol) de energie negativă, procesul fiind însoţit de emisie
de radiaţie. Din motive legate de conservarea impulsului şi energiei, sunt emişi
cel puţin doi fotoni, cu excepţia cazului când procesul se desfăşoară în prezenţa
unui nucleu capabil să absoarbă energie şi impuls.

- crearea unei perechi electron-pozitron, din vid, de către un fascicul de fotoni

incidenţi pe o ţintă capabilă să asigure conservarea energiei şi impulsului.

Interpretarea antiparticulelor prin prisma teoriei golurilor nu poate fi însă

susţinută în czul bozonilor, căci statistica Fermi (sau principiul lui Pauli) este
argumentul principal al explicaţiei dată de Dirac stabilităţii nivelelor de energie
pozitivă. De aceea, elaborarea unei teorii consistente atât în cazul fermionilor
cât şi al bozonilor presupune reinterpretarea soluţiilor de energie negativă de
asemenea manieră încât să fie asigurată stabilitatea nivelelor de energie pozitivă
corespunzatoare stărilor fundamentale. Suntem astfel conduşi direct către o
clasă de soluţii ale ecuaţiei Dirac corespunzătoare unor nivele de energie
pozitive şi care descriu antiparticula electronului, pozitronul, având aceeaşi
masă de repaus, dar sarcina opusă electronului.Astfel ecuaţia Dirac admite o
transformare de simetrie corespunzătoare schimbării particulă  antiparticulă.
2
Vom căuta in continuare transformarea care schimbă funcţia de undă de
asemenea manieră încât funcţia transformată să descrie antiparticula. Astfel,
dacă electronul de sarcină q  e este descris de soluţia ecuaţiei (10.3), atunci
antielectronul de sarcină q  e va fi descris de bispinorul  c , soluţie a
ecuaţiei
  (i   qA )  mc  c  x   0 (10.5)

astfel încât fiecare soluţie de energie pozitivă a acesteia să corespundă în mod

biunivoc unei soluţii de energie negativă a ecuaţiei (10.3) şi reciproc.Căutăm
aşadar operatorul inversabil care realizează o transformare locală   c , sub
forma

 c  Q (10.6)

Pentru aceasta scriem mai întâi complex conjugata ec. (10.3) sub forma

   * (i   qA )  mc  *  x   0 (10.7)

Comparând-o cu ec. (10.5) observăm că trebuie să căutăm transformarea (10.6)

sub forma

 c  Q  UK  U * (10.8)

unde K este operatorul conjugării complexe. În ce priveşte operatorul (matricea)

U , inversabil, el ar trebui să satisfacă condiţiilor

U 1 U    * sau U   *U 1    (10.9)

sau , încă

U   *   U (10.10)

Pentru simplitate, vom căuta matricea U sub forma

U  C 0 (10.11)

astfel încât condiţiile (10.9) se scriu (avand in vedere că  0    0 ) sub forma

1

3
 C  0  * 0  C 1    (10.12)

Ştim că matricele  satisfac relaţiilor

 0   0     (10.13)

Pentru concreteţe, putem să utilizăm reprezentarea standard în care

1 0  0 
0   şi     0 
(10.14)
0 1 

fără a restrânge valabilitatea concluziilor obţinute deoarece, conform teoremei

fundamentale a lui Pauli, toate reprezentările algebrei Clifford a matricelor
Dirac sunt unitar echivalente. În această reprezentare  0   0* astfel că prin
conjugarea complexă, relaţiile (10.13) se scriu sub forma

 0  * 0    T (10.15)

unde cu   T am notat matricea transpusă.Condiţiile (10.12) se scriu atunci sub

forma

C  T C 1    (10.16)

Reamintim aici că matricele lui Pauli au forma

0 1
1      1T   1* (10.17)
1 0

 0 i 
2      2T   2* (10.18)
i 0 

1 0 
3      3T   3* (10.19)
 0 1

astfel că

1 0 
0     0T   0* (10.20)
 0 1
4
  0 1 
1      1T   1* (10.21)
  1 0 

 0 2 
2     2T   2* (10.22)
  2 0 

 0 3 
3     3T   3* (10.23)
  3 0 

Atunci relaţiile (10.16) se scriu sub forma:

C 0C 1   0 sau C, 0   0

C 1C 1   1 sau C, 1   0
(10.24)
C 2C 1   2 sau C, 2   0

C 3C 1   3 sau C, 3   0

Astfel, C poate fi de forma

C  i 2 0 (10.25)

Factorul imaginar i este introdus formal pentru ca C să satisfacă

C 1  C (10.26)

Într-adevăr, C 1 există şi satisface

C 1 
i
     i 2 0  C  C T  C 
1 2 0 1
(10.27)

Demonstraţia existentei matricei C cu proprietăţile (10.24) (nesingulară şi

inversabilă) în reprezentarea standard este suficienta . Conform teoremei
fundamentale a lui Pauli, ea poate fi găsită în orice reprezentare.

5
În sfârşit, avem:

 c  U *  C 0 *  i 2 * (10.28)

Dacă  descrie mişcarea unei particule Dirac de masă m şi sarcină q în câmpul

A , atunci  c descrie mişcarea în acelaşi câmp a unei particule având aceeaşi
masă, m, dar sarcină –q. Numim pe  c „conjugata” lui  . Se vede că

 c*  i 2*  i 2 (10.29)

astfel că funcţia conjugată a conjugatei este tot  :

 c c  i 2 c*    2    
2
(10.30)

Pentru un operator A oarecare, media pe starea  este dată de relaţia

A   A    , A    d 3r  A (10.31)
3
R

Media în starea conjugată  c va fi

A c   c A  c   c , A c    d 3r c  A c   d 3r  i 2 *  A  i 2 *  


R3 R3

  d 3r * 2  A 2 *    d 3r *  2 A* 2   *    ,  2 A* 2  

* *
(10.32)
3 3
R  2*
  2* R

*
   2 A* 2

Vom folosi mai departe pentru bispinorii  notaţia obişnuită

 
   (10.33)


unde  şi  sunt spinori Pauli, cu două componente, de forma

6
  1   1 
   respectiv     (10.34)
 2   2

Vom demonstra mai departe o serie de relaţii utile. Astfel

a)
 c
  (10.35)
Demonstraţie:

* * *
 c
   2 0* 2    2 0 2    0*  0  

b)
 c   0 c
  (10.36)

Demonstraţie: pe componente

   2  0 2   2    2 0   2   2
* * * *
 2 c   0 2    2 0  2  2
*
c

respectiv
   2  0 i   2    2   0 i
* * * 2 *
i c
  0 i
c
   2 0 i 2 

*
  0 i  i  i
*

pentru i=1,3. Am folosit faptul că operatorul  este autoadjunct, astfel că media

este un număr real.

 0    
       d 3r    d 3r         
R3 R3   0  

  d 3r         d 3r (  ) (  )     d 3r (  ) (  )*   real

 număr număr
 3  număr număr 

R3 R3 R

7
c)
r c
 r (10.37)

deoarece
* *
   
  r  2 * 2 *
    d 3r  2 r  2     d 3r  r   r  real  r
*
r c
 R3   R3 

d) impulsul

P  P (10.38)
c

deoarece
* * *
P    2 P* 2  P*   P  real   P
c

e) momentul cinetic orbital L  r  P

L  L (10.39)
c

deoarece
* * * *
L    2 L* 2  r  P*   r  P   L  real   L
c

f) momentul cinetic de spin S  

2
S  S (10.40)
c

sau
   (10.41)
c

Demonstraţie

*
    2* 2
c

Mai întâi explicităm produsul matriceal

8
  0  2    * 0   0  2    2 * 2 0 
   
2 * 2
 *   

 2 0  0  
 2 0   0  2 * 2 

  *T 0    0 
 *T 
 
   
 0    0  

*
Deci      real    şi, de asemenea, S  S
c c

g) Momentul cinetic total J  L  S

J c
 J (10.42)

după cum rezultă din (10.39) şi (10.40).

h) Operatorul energiei (hamiltonianul)

Pentru electronul de sarcină q acesta are forma


H (q)  c  P  qA  q   mc 2  (10.43)

iar pentru antiparticula de sarcină –q este


H (q)  c  P  qA  q   mc 2  (10.44)

Vom evidenţia o relaţie intre mediile acestora . Astfel,

H (q)  c   P  cq   A  q    mc 2 (10.45)
iar
H (q) c  c   P  cq   A  q  c   c mc 2 (10.46)
c c

unde trebuie avuta in vedere relaţiile:

 c
  (10.47)

*
 c    2* 2    real  
*
(10.48)

9
 A  A (10.49)
c

Într-adevăr, pornind de la relaţia

  A    2 (  A)* 2    2 * 2   A
* *

şi având în vedere forma concretă a matricelor 

0 
 
 0 

se poate observa că

1  1*  1T

 2   2*   2T

 3   3*   3T

Avem atunci relaţiile

 2 2* 2   2 0 2 2   2 0   2

respectiv

 2i* 2   2 0 i 2   0 i  i pentru i=1,3

Deci

 2 * 2   (10.50)

Atunci,

  A    2 * 2   A    A  real    A
* *
(10.51)
c

Într-o manieră similară se demonstrează , ţinându-se însă seama că P*   P , că

10
  P   P (10.52)
c

Având în vedere toate aceste formule şi comparând mediile (10.45) şi (10.46)

rezultă că

H ( q ) c   H ( q ) (10.52)

Sunt importante şi alte două observaţii legate de densitatea de probabilitate de

localizare şi de curentul acesteia (componente spaţio-temporale ale patru-
curentului densităţii de localizare) date de formulele

    (10.53)

pentru densitatea de probabilitate de localizare, respectiv

j  c  (10.54)

pentru curentul acesteia.

Astfel,
 c  c   i 2 *   i 2 *    * 2  2 * 


(10.55)
  * *      real   
*

respectiv

 c  c    (10.56)

Concluzia care se poate formula pe baza acestor rezultate este următoarea:

Soluţiile de energie negativă ale ecuaţiei Dirac pentru particula de sarcină q

corespund in mod biunivoc soluţiilor de energie pozitivă pentru antiparticula de
sarcină –q. Aceste din urmă soluţii au impulsul , spinul, momentul cinetic şi
energia opuse, ceea ne permite să identificăm soluţiile de energie negativă
(sarcină q, impuls p , spin s) cu soluţiile de energie pozitivă pentru sarcina (-q),
impuls (- p ) şi spin (-s).

11
11. Interacţia cu câmpul electromagnetic.

O teorie completă a mecanicii cuantice relativiste a electronului trebuie să

includă şi studiul interacţiei acestuia cu câmpul electromagnetic. Metoda de
tratare a acestei probleme reprezintă o generalizare a celei folosite în cazul
nerelativist și constă în efectuarea substituțiilor (10.1) în ecuația Dirac pentru
particula liberă. Așa cum s-a arătat în capitolul precedent, ecuația care descrie
electronul în interacție cu un câmp electromagnetic extern decris de patru-
 
potențialul A :  , A  se poate scrie sub forma covariantă
c 
i   qA  mc   x   0 (11.1)

La o transformare de etalon a potențialelor de forma

f  r , t 
A  A  f  r , t  ,    - (11.2)
t

ecuația (10.4) este invariantă dacă bispinorul  ( x) se transformă potrivit

relației
iq
f
 ( x)  e  ( x) (11.3)

Sunt foarte puține cazurile în care ecuația (11.1) admite o soluție exactă . Unul
dintre aceste cazuri este acela în care electronul se afla sub acțiunea unui câmp
magnetic staționar și uniform.
În continuare vom trece la rezolvarea ecuației Dirac care descrie această
situație. Pentru simplitate vom alege un sistem de referință in care axa Ox3 este
orientată în lungul vectorului inducție magnetică B  constant . Un astfel de
câmp poate fi descris de un potențial scalar   0 și un potențial vectorial
A : (0, Bx1,0) din care inducția magnetică derivă prin relația B    A .

În acest caz, în ecuația Dirac

 (r , t )
i  H (r , t ) (11.4)
t

operatorul Hamiltonian

H  c  ( P  qA)  q   mc 2 (11.5)

1
nu depinde de timp, astfel că soluțiile ei sunt de forma
i
 Et
 ( r , t )   ( r )e (11.6)

unde  (r ) este soluția ecuației staționare

H (r )  E (r ) (11.7)

Operatorul Hamiltonian poate fi explicitat sub forma matriceală dacă se ține

seama de reprezentarea standard a matricelor  . Astfel

 mc 2 c  ( P  qA) 
H   (11.8)
 c  ( P  qA)  2
 mc 

unde  sunt matricele lui Pauli. Așa cum am procedat și în cazul particulei
libere, vom reprezenta bispinorul  (r ) prin componentele sale mari, respectiv
mici, sub forma
  (r ) 
 (r )    (11.9)
  (r ) 

unde  și  sunt spinori cu două componente. Ecuația Dirac staționară (11.7)

se scrie atunci sub forma

 mc 2 c  ( P  qA)      
     E  (11.10)
    2     
 c ( P qA) mc 

sau
c  ( P  qA)   ( E  mc 2 )
(11.11)
c  ( P  qA)  ( E  mc 2 ) 

deci
c  ( P  qA)
  (11.12)
( E  mc 2 )

2
Combinând cele două ecuații (11.11) se poate scrie pentru componenta mare
ecuația pătratică

2 E 2  m 2c 4
  ( P  qA)     (11.13)
  c2

Folosind proprietățile matricelor Pauli, membrul stâng al ecuației de mai sus

poate fi prelucrat sub forma

2
  ( P  qA)    i j ( Pi  qAi )( P j  qA j )  ( ij  i ijk k )( Pi  qAi )( P j  qA j ) 
 

 
 i j j 
 ( P  qA)  iq ijk k  A P  A P  [ P , A ] 
2 j i i

  i  i A j 

(11.14)
 ( P  qA) 2  q k ( kij  i A j )  ( P  qA) 2  q  B
(  A )k

Atunci ecuația (11.13) se scrie :

E 2  m 2c 4
( P )  ( P  qBx )  ( P )  qB 3   
1 2 2 1 2 3 2
 (11.15)
c2

și este o ecuație de valori proprii și vectori proprii ai operatorului

O  ( P1 )2  ( P2  qBx1 )2  ( P3 )2  qB 3 (11.16)

După cum se poate observa , acesta comută cu operatorii P 2 , P3 , 2 și  3 , având

vectori proprii comuni cu aceștia . Rezultă ca spinorul  poate fi exprimat sub
forma
1 i ( p 2 x 2  p 3 x3 )
(x , x , x ) 
1 2 3
e Fs ( x1 ) , s  1 (11.17)
2

unde
 f ( x1 )   0 
F1 ( x1 )   1  respectiv F1 ( x1 )   1 
(11.18)
 0   f 1 ( x ) 

satisfac relațiilor

3
  3 Fs ( x1 )  sFs ( x1 ) , s  1 (11.19)

Dacă avem în vedere că în reprezentarea coordonatelor P1  i , rezultă că
x1
funcțiile f s ( x1 ) sunt soluții ale ecuației

 p2  
2
d2 2 2 1  E 2  m 2c 4 
 2
1 2
 q B  x   s f ( x1
)   s qB  2
 ( p3 )2  f s ( x1 )
 (dx )  qB  
  c 

(11.20)
După trecerea la variabila

qB  1 p 2 
 x   (11.21)
 qB 

această ecuație devine

 d2 2
  2    f s ( )   s f s ( ) (11.22)
 d 

unde
1  E 2  m2c 4 3 2
s  s  
qB 
( p )  (11.23)
c2 

Dacă se ține seama de comportarea soluției în limita asimptotică, când    ,

atunci se poate face substituția

f s ( )  e /2 g s ( )
2
(11.24)

unde g s ( ) verifică ecuația

d 2 gs dg s
 2  ( s  1) g s  0 (11.25)
d 2 d

Soluțiile care fac ca funcțiile f s să aibă o comportare corectă din punct de

vedere fizic, în sensul că tind la zero în limita    , sunt polinoamele lui
Hermite g s ( )  H n ( ) și se obțin cu condiția ca  s  1  2n , n  0,1,2...

4
Rezultă atunci o condiție de cuantificare a valorilor proprii ale ecuației (11.22)
 s   n,s  2n  1 și ca urmare o relație de cuantificare a nivelelor de energie, așa
cum rezultă din relația (11.23) :

En2,s ( p3 )  m2c 4  c 2 ( p3 )2  (2n  1  s) qBc 2 , n  0,1,2... , s  1

(11.26)
Funcțiile proprii corespunzătoare sunt

f n,s ( )  e /2 H n ( )
2
(11.27)

unde polinoamele lui Hermite satisfac relației de ortogonalitate



 d e H n ( ) H k ( )  2 n!  n,k
 2
n
(11.28)


Pentru simplitate, este util să lucrăm în continuare cu funcții de undă normate la

unitate în raport cu integrarea după variabila x1 . Astfel, în locul lui f n ,s vom
folosi funcțiile ortonormate

qB 1  2 /2
un  e H n ( ) (11.29)
2 n n! 

Așa cum se poate observa din formula (11.26) , nivelele de energie En,s ( p3 ) sunt
degenerate după valorile lui s . Astfel, atât f n ,1 cât și f n1,1 aparțin aceluiași
nivel de energie. Cei doi spinori care aparțin aceluiași nivel de energie sunt
atunci
u   0 
Fn,1   n  si Fn1,1    (11.30)
0  un1 

Componentele mici ale bispinorilor rezultă din relația (11.12) :

c  ( P  qA) c  P3 P1  i ( P 2  qBx1 ) 
 n,s     n , s
( E  mc 2 ) E  mc 2  P1  i( P 2  qBx1 )  P3
n,s


(11.31)

adică
i
1 ( p 2 x 2  p3 x3 )
 n,s  e Gn,s (11.32)
2
5
unde
 p3 
 i 2a  
c    F ( )
Gn ,s ( )  (11.33)
E  mc  p 
2 3 n ,s

 i 2a  
  

În relația de mai sus am notat   qB și cu a  și a operatorii de creștere și

descreștere din teoria Dirac-Fock a oscilatorului linear armonic :

1  d  1  d 
a    , respectiv a    
d   d 
(11.32)
2 2

Acțiunea acestora asupra funcțiilor ortonormate un este cunoscută:

aun  n un1
(11.33)
a un  n  1 un1

Rezultă atunci componentele mici ale bispinorilor din relația (11.33) :

 p3 
 i 2a  
c    F ( ) 
Gn ,1 ( ) 
E  mc  p 
2 3 n ,1

 i 2a  
  
(11.34)
 p3 
 i 2 a  u  p3 
c     n   c   n 
u
   2 
E  mc 
2
p   0  E  mc 
3

 i 2 a    i 2n un1 
  

respectiv

6
  p3 
 i 2 a 
c   F
Gn1,1 ( )  3  n 1, 1
( ) 
E  mc 2
 p
 i 2a  
  
(11.35)
 p3 
 i 2a    i 2n un 
c     0  c   
    2  p 3

E  mc 
2
p   un1  E  mc   un1 
3

 i 2a     
  

Bispinorii ortonormați aparținând valorii proprii En ( p3 ) sunt

N 1 i ( p2 x2  p3 x3 )  Fn,1  1 i ( p 2 x 2  p 3 x3 )
 n,1 ( x , x , x ) 
1 2 3
e G   e  n,1 ( x1 ) (11.36)
2  n,1  2

respectiv

N 1 i ( p2 x2  p3 x3 )  Fn1,1  1 i ( p 2 x 2  p 3 x3 )
 n1,1 ( x , x , x ) 
1 2
e 3
G  e  n1,1 ( x1 )
2  n1,1  2

(11.37)
Constanta de normare N 1 rezultă din condiția

 dx 

1
n ,1  n,1  1 (11.38)


adică

7
 

 dx  F F  Gn,1Gn ,1  

1  N 1
2 1
n ,1 n ,1



 2 c2 2  ( p3 )2 2 
 N 1         
2 1 2
dx u ( )  u ( ) 2 nu  ( ) (11.39)
( E  mc )  
n 2 2 2 n n 1


 c2 2  ( p3 )2 
 N 1 1   2n  
2
2 2 
 ( E  mc )  
2


În calculul de mai sus am folosit faptul că funcțiile un sunt normate la unitate în

raport cu integrarea după x1 .

De aici rezultă
1/2
 c 2  2  ( p3 )2 
N 1  1  2 2 
 2 n  (11.40)
 ( E  mc )  
2


determinată până la un factor de fază arbitrar. Similar, pentru N 1 rezultă

aceeași valoare.

8
12. CÂMPUL CENTRAL

ATOMUL DE HIDROGEN

În capitolul urmãtor vom studia cazul general al unui sistem cuantic compus
dintr-o particulă de masã m0 şi spin 1/2 supusă acţiunii unei forţe centrale care
derivă dintr-un potenţial staţionar V  r  . Cazul concret pe care îl vom considera
apoi în mod particular va fi al atomului hidrogenoid de  Z  1 ori ionizat ,
compus dintr-un electron de masă m0 = 9,10953*1031 Kg şi sarcină e (
e = 1,6 1019 C ) aflat în câmpul coulombian al unui nucleu de sarcina Ze unde
Z este numărul atomic . În aceasta situaţie

Ze2
V  r  = e  r  = 
4 0 r

Din punct de vedere dinamic , evoluţia în timp a sistemului este descrisă de un

vector de stare  care verifică ecuaţiei '' de mişcare ''


i = H (12.1)
t

unde hamiltonianul relativist are forma

H = c  P   m0c 2  V  r  (12.2)

  
i
 Et
În cazul staţionar ecuaţia (12.1) are soluţii de forma  r , t = u r e unde E
şi u sunt valorile proprii , respectiv vectorii proprii ai operatorului hamiltonian:

Hu = Eu (12.3)

Spre deosebire de cazul nerelativist , hamiltonianul (12.2) nu comută cu

operatorul pătratului momentului cinetic orbital al electronului

L=rP (12.4)

ale cărui componente

1
  
L1 =  (sin   cot  cos  )
i  

 
L2 = (cos   cot  sin  ) (12.5)
i  


L3 =
i 

satisfac relaţiilor de comutare

 Li , L j  = i  ijk Lk (12.6)

sau
L L = i L (12.7)

Pornind chiar de la definiţia lui L se pot demonstra cu uşurinţă şi relaţiile :

 xi , L j  = i  ijk xk
(12.8)
 Pi , L j  = i  ijk Pk

precum şi
r L = PL = 0 (12.9)

care ne vor fi utile în cele ce urmează.

Aşa cum am menţionat , comutatorul

 H , L  = c  P , L  = c i e j  Pi , L j  =
     
(12.10)
 i ce j ijk i Pk = i c  P

2
este diferit de zero , iar H nu comută cu L , ceea ce înseamnă că în tratarea
relativistă stările staţionare nu mai sunt stări de moment cinetic orbital bine
2
precizat ( L nu este o constantă de mişcare ) , iar numărul cuantic l asociat lui
2
L nu mai este un număr cuantic ''bun''. Totuşi , aşa cum vom arăta mai târziu ,
2
el rămâne util ca un indicator al parităţii stării . De altfel , operatorul parităţii ,
, definit prin relaţia

  
 ' r =  r =   r =  r   (12.11)

comută cu hamiltonianul ( 12.2) , ceea ce înseamnă că starile staţionare în cazul

câmpului central sunt stări de paritate bine definită , care se conservă în timp .
În definiţia de mai sus a operatorului parităţii am folosit faptul că matricea

1 0
 =  (12.12)
 0 1 

este asociată inversiei spaţiale , iar operatorul schimbă pe r cu r . Se poate

observa cu uşurinţă că   comută cu H , având în vedere că potenţialul
central este invariant la inversii , iar matricele lui Dirac anticomută ,

 =  (12.13)

ca şi operatorii impulsului , P (vector ) şi inversiei spaţiale , :

P = P (12.14)

Paritatea stărilor staţionare se conservă în timp , iar descrierea ei o face chiar

numărul cuantic l , aşa cum vom vedea mai târziu. Putem , chiar în aceasta
etapă , să tragem nişte concluzii suplimentare cu privire la comportarea
componentelor ''mari'' şi respectiv ''mici'' ale bispinorilor în raport cu inversia
spaţială . Pornind de la ecuaţia Dirac staţionară (12. 3) cu matricele

0 
 =  (12.14)
  
 0 

obţinem
 m0c 2  V  r  c  P  U A  U A 
    = E U  (12.15)
 c  P  m c 2
 V  r   U B   B
 0 

unde U A (componentele mari ) şi U B (componentele mici ) sunt spinori cu două

componente:

3
 U 
u = A (12.16)
U B 

Ecuaţia (12. 15) pusă sub forma

c  PU B = ( E  m0c 2  V  r )U A
(12.17)
c  PU A = ( E  m0c 2  V  r )U B

ne arată clar că U A şi U B au parităţi opuse . Într-adevăr , în timp ce

coeficientul din membrul drept ,  E  m0c 2  V  r  , este evident scalar ,
produsul   P între vectorul P şi pseudovectorul (moment cinetic)  este un
pseudoscalar care schimbă paritatea .

Înainte de a trece la rezolvarea problemei relativiste , este util să considerăm

limita ei nerelativistă , prin scrierea unei ecuaţii aproximative pentru elctronul
cu spin . În principiu , aproximaţia constă în eliminarea componentelor mici din
ecuaţia exactă şi obţinerea unei ecuaţii pentru componentele mari în care se vor
2
neglija termenii de acelaşi ordin de mărime cu cei omişi ( cel puţin p /(m0c)2 ).
Astfel, în a doua ecuaţie (12.17) , se poate neglija potentialul V  r  şi se poate
aproxima E cu valoarea energiei de repaus m0c 2 . Termenii omişi sunt de
2
ordinul p /(m0c)2 în raport cu cei rămaşi. Astfel , în cadrul aproximaţiei
descrise , avem

c  PU A = ( E  m0c 2  V )U B 2m0c 2U B sau

(12.18)
1
UB   PU A
2m0c

De asemenea , vom aproxima componenta mare a termenului  u după cum

urmează :

 u  A
= U B
1
2m0c
 
   P UA =
1
2m0c
 
P  iP   U A (12.19)

4
Pornind de la ecuaţia exactă (12.3) putem obţine o ecuatie pătratică după cum
urmează : ecuaţiei Dirac

 1 
  P   m0 c  ( E  V )  u = 0 (12.20)
c

 1 
îi vom aplica la stânga operatorul   P   m0c  ( E  V )  şi obţinem
 c 

 1  1 
  P   m0c  c ( E  V )    P   m0c  c ( E  V )  u 
(12.21)
 2 1 
=  P   m0c   2 ( E  V ) 2   V     u = 0
2

 c ic 

Mai întâi observăm că în cadrul aproximaţiei menţionate mai sus putem scrie că

( E  V ) 2 =  2  E  m0c 2  V  E  m0c 2  V 
1 1
 m0c 
2
 2
c c
2 m0c 2

(12.22)
2m0  E  m0c 2  V 

De asemenea , având în vedere că potentialul V  r  este de tip central , avem

dV r
V  r  = (12.23)
dr r

astfel că putem prelucra componenta mare a ultimului termen al ecuaţiei (

12.21)

5
  V    u  A =  
1 dV r
 P  iP   U A 
2m0c dr r

1 dV  2i
= (i  LP  S P )U A  (12.24)
2m0c dr r r

i dV  2 LP  S P
= (  )U A
2m0c dr r r 2

Am notat mai sus cu LP şi cu S P =  operatorii momentului cinetic orbital şi

2
al spinului în teoria lui Pauli . Ei acţionează asupra unor spinori cu două
componente , iar indicele P este folosit pentru a marca acest lucru. După aceste
prelucrări vom putea deduce din (12. 21) ecuaţia pătratică aproximativă căreia îi
satisfac componentele mari ale bispinorului sub forma

 2
  dV  2 LP  S P 
2

 2  V   (  )  U A =  E  m0c 2 U A (12.25)
 2m0c  dr r r
2
 2m0 

Ecuaţia de mai sus formează baza teoriei nerelativiste a lui Pauli pentru
descrierea stărilor electronului cu spin aflat în câmp central . Ea reprezinta
limita nerelativistă a ecuaţiei exacte ( 12.3). Hamiltonianul Pauli

2
2
  dV 2 LP  S P 
HP =   V  
2
 (  ) (12.26)
2m0  2m0c  dr r
2
r

2 2 2
comută cu operatorii LP , S P , LP  S P , deci şi cu operatorul J P al pătratului
momentului cinetic total

J P = LP  S P

Faţă de Hamiltonianul Schrödinger , diferenţa constă în expresia

2
  dV 2 LP  S P 
  (  )
 0 
2 m c dr r 2
r

6
 în care primul termen se datorează interacţiei momentului magnetic propriu al
electronului

e
= S (12.27)
m0

cu câmpul magnetic din sistemul său propriu

1 1 dV
B SP = L (12.28)
2 m0c 2er dr

calculat cu considerarea precesiei Thomas a spinului electronic , iar al doilea

termen nu are un corespondent clasic.

Revenind la teoria relativistă exactă , momentul cinetic de spin (1/2) al

electronului ,
S =  acţionează asupra unor bispinori ( cu patru componente) , iar
2

 =  5 (12.29)

este matricea asociata spinului în teoria relativistă:

 0 
=  (12.30)
0 
 

Matricea  5 a fost definită prin relaţia

 5 = i 0 1 2 3 (12.31)

unde
0 =
şi (12.32)
 i =  i , i = 1,2,3

Ea are în reprezentarea standard forma :

7
 0 1
5 =   (12.33)
1 0

şi satisface relaţiilor

 5 
2
=1
 5 ,    = 0 ,  = 0,3
adică
(12.34)
 5 ,   = 0
şi
 5 ,   = 0
 

Rezultă că avem şi relaţia

 = 5 (12.35)

şi de aici

 5  =  5 =  (12.36)

  =  (12.37)

i  j =  5i  j =  5 ( ij  i ijk k ) =  5i j (12.38)

3 2 2 2
Pentru particula de spin 1/2 stim că S = sau  = 3 . Toate acestea ne vor
4
servi în continuare pentru obţinerea unor concluzii de ordin fizic cu privire la
sistemul studiat.
Mai întâi vom calcula comutatorul

 H , S  = c  P   m0c 2  V  r  ,   = c Pe
i j  i ,  j  
 
   2  2

8
 c c
i j  5 i ,  j  = i j 5  i ,  j  
= Pe   Pe  
2 2
(12.39)
c
= i j  5 2i ijk  k = i c  P
Pe
2

Combinând acest rezultat cu relaţia ( 12.10) observăm că

H , J  = 0 (12.40)
 

unde J = L  S este momentul cinetic total . În acelaşi timp

2
 H , S 2  = c P  ,    
4 
  i i j j

2
Pi 5 2i ijk   j  k   k  j  = 0
c
=
4
2 2
Deci operatorii H , J , J 3 și S comută şi alcătuiesc sistemul complet de
2 2
observabile compatibile . Pe de altă parte , J , J 3 şi S comută de asemenea
2
cu L . Operatorul

  3 1 2 2 3 
 J =  L   =  J L  2

 2  2  4 
(12.41)
1 2 2 3 
= J L  2

 4 

specifică într-o teorie nerelativistă dacă spinul electronului este paralel sau
antiparalel cu momentul cinetic total , adică dacă l este egal cu j  1/2 sau
j  1/2 . Mai util este în teoria relativistă operatorul    J a cărui limita
nerelativistă este   J . Pornind de la rezultatele următoare , care derivă imediat
cu ajutorul relaţiilor ( 12.13) şi (12. 39 )

H  
,   = c     P = 2c  P (12.42)
şi

9
  H ,   = 2ic  P (12.43)
 

rezultă că

    
H ,    J  = H ,     J   H ,   J  


 
=  H ,     J      H , J     H ,    J 
0

  
 2c   P   J  2ic   P  J   

  
 2c 5   P   J  2ic 5   P  J   
 


 2c 5  P  J  i   P  J  i   P  J    

 = PS = P 
 2 
(12.44)

  c 5   P =  c  P = H , 
2

Fie de asemenea operatorul

K =  J   (12.45)
2

cu proprietatea

H , K = 0 (12.46)

conform relaţiei (12.44) . O prelucrare simplă ne arată că

10
   

K =     L      =    L 
  2  2
  (12.47)

Operatorul J comută cu   L :

 J ,   L = 0 (12.48)
 

dar şi cu  :
 J ,   =  ,   = 0 (12.49)
  2 

de unde rezultă că

J , K  = 0 (12.50)
 

Conform relaţiilor (12.40) , (12.46) şi (12.50 ) rezultă că operatorii

2
H , K , J , J 3 comută şi deci admit un sistem complet de vectori proprii
comuni ; vom nota cu E ,  , j ( j  1) 2 şi m valorile proprii şi vom
indexa vectorii proprii cu ajutorul numerelor cuantice respective . Vom deduce
mai departe o relaţie importantă între 2 şi j . Astfel , observăm mai întâi că

     
2
K2 =   L   L  = L  

 
2
= L  i  L  L  2   L  2
 (12.51)
=i L

2 2 1
= L  L  2
=J  2

ceea ce stabileşte o legătură între valorile proprii :

1 1
2 2
= j ( j  1) 2
 2
= ( j  )2 2
(12.52)
4 2

Rezultă că avem

11
 = ( j  1/ 2) (12.53)

În cazul electronului de spin 1/2 , numărul cuantic j = l  1/2 este semiîntreg ,

deci poate fi un întreg diferit de zero , pozitiv sau negativ . În reprezentarea
standard , forma explicită a operatorului K dat de formula (12.47) este

  LP  0 
K =  (12.54)
   L P  
 0

Problema sa de valori proprii

Ku =  u (12.55)

cu vectori proprii de forma (12.16) poate fi astfel explicitată:

  L P  U A = UA
şi (12.56)
  L P  U B = UB

În acelaşi timp avem

 
2

  LP    0 
2 U A 
J  =   2    U A  = j ( j  1) 2  U A 
2   U  (12.57)
U B     U B   B
 0  L P    
  2  

şi


U A  
LP   3
3 2
  0

 U A  U A 
J3   =    = m U  (12.58)
U B  


0  
L P   3   B 
3 2 
U  B

deci

U A    U A  U A 
2
2
  =  L P      = j ( j  1)
2
JP   (12.59)
U B   2  U B  U B 

12
şi

 J  U
UA   U  U 
P
3
 =  LP
B 
  3
 3   A  = m  A 
2  U B  U B 
(12.60)

Operatorul

2 2 3
LP = J P    LP  2
(12.61)
4
2
comută cu   L P , J P şi cu J P , deci conform relaţiilor (12.56) , (12.59) şi
(12.60 ) , spinorii cu două componente U A şi U B sunt şi vectori proprii ai lui
L P . Să notăm cu l A  l A  1 şi lB  lB  1
2 2 2
cele două valori proprii , evident
2
diferite (căci dacă ar fi egale , atunci u ar fi vector propriu şi al lui L ) . Din (
12.56) şi (12.61) rezultă că

1
 = j ( j  1)  l A  l A  1 
4

şi
1
= j ( j  1)  lB  lB  1 
4

Atunci avem următoarele doua cazuri care decurg din ( 12.53)

1
Cazul I. = j
2

3  1  3
l A  l A  1 = j 2  2 j  =  j   j   
4  2  2

1
lA = j  (12.62)
2

şi

1  1  1 1
lB  lB  1 = j 2  =  j   j    lB = j 
4  2  2 2

13
  1
Cazul II. =  j  
 2

1
lA = j  (12.63)
2
1
şi lB = j 
2

În ambele cazuri l A şi lB diferă printr-o unitate , ceea ce confirmă faptul că U A

şi U B au parităţi opuse .
Din teoria compunerii momentului cinetic orbital cu momentul cinetic de spin
2 2 2
1/2 , stim că j = l  1/2 şi că vectorii proprii comuni ai lui J , J 3 , L şi S de
forma j, m, l , s  j, m sunt daţi în reprezentarea coordonatelor , conform
teoremei Clebsch-Gordan , sub forma unor combinaţii

 AY  ,  
 r |  l  1/2  , m = AYl ,m1/2  ,   BYl ,m1/2  ,  =  l ,m1/2  (12.64)
 BYl ,m1/2  ,  

 CY  ,  
 r |  l  1/2  , m = CYl ,m1/2  ,   DYl ,m1/2  ,  =  l ,m1/2  (12.65)
 DYl , m 1/2  ,   

unde coeficienţii satisfac relaţiilor de ortonormare

A  B =1
2 2
(12.66)

C  D =1
2 2
(12.67)

AC*  BD* = 0 (12.68)

Avem pentru j = l  1/2 :

J  r |  l  1/2  , m =  l  1/2  l  3/2   r |  l  1/2  , m

2 2
(12.69)

sau

14
L  S
2 2
 L S  L S  2 L3S3   AY   BYl ,m1/2  
l ,m 1/2

= 2
 A l  l  1  3 / 4   m  1 / 2    B  l  1 / 2   m 2 

2

1/2


Yl ,m1/2 

 2
 A  l  1 / 2   m 2 

2

1/2


 B l  l  1  3 / 4   m  1 / 2   Yl ,m1/2 

=  l  1 / 2  l  3 / 2  2
 AY   BYl ,m1/2 
l ,m 1/2

(12.70)

şi de aici relaţia

A l  1/2  m = B l  1/2  m (12.71)

care , impreună cu (12.66) , (12.67) , (12.68) şi cu convenţia că toţi coeficienţii

sunt reali , ne dă că

l  1/2  m
A = D = (12.72)
2l  1

şi
l  1/2  m
B=C = (12.73)
2l  1

Rezultă că vectorii proprii normaţi la unitate sunt

1  l  1/2  mYl ,m1/2  ,  

 r |  l  1/2  , m =   pentru j = l  1/2
2l  1  l  1/2  mYl ,m1/2  ,  

(12.74)

şi

1  l  1/2  mYl ,m1/2  ,  

 r |  l  1/2  , m =   pentru j = l  1/2
2l  1   l  1/2  mYl ,m1/2  ,  

15
 (12.75)

Vom introduce notaţiile

1  j  mY j 1/2,m1/2  ,  
 j ,m  ,  =  r | j, m =   pentru j = l  1/2
2 j  j  mY j 1/2,m1/2  ,  
(12.76)

şi
1  j  m  1Y j 1/2,m1/2  ,  
 j ,m  ,  =  r | j, m =
 
  pentru j = l  1/2
2 j  2   j  m  1Y j 1/2,m1/2  ,  
(12.77)

Funcţiile sferice Yl ,m au paritatea  1 la inversia spaţială , astfel că  j ,m şi  j ,m

l  

au parităţi opuse. În plus , aceşti spinori sunt ortonormaţi , iar coeficienţii

Clebsch-Gordan sunt astfel aleşi încât

r    r
 j ,m =    j ,m =  j ,m unde = (12.78)
r r

Într-adevăr ,

 1  cos ei sin    j  mY j 1/2,m1/2  ,  

   j ,m =   
2 j  ei sin   cos   j  mY j 1/2,m1/2  ,  

1  j  m cos Y j 1/2,m1/2  ,   j  me sin  Y j 1/2,m1/2  ,  

 i

=   (12.79)
2 j  j  mei sin  Y j 1/2,m1/2  ,   j  m cos Y j 1/2,m1/2  ,  

Folosind relaţiile de recurenţă

  l  m  1 l  m  1    l  m  l  m  
1/2 1/2

cos Yl ,m = 
 l 1,m 
Y  Yl 1,m
  2l  1 2l  3     2 l  1 2l  1 
(12.80)

16
   l  m  1 l  m  2     l  m  l  m  1 
1/2 1/2
i
e sin  Yl ,m =    Yl 1,m1    Yl 1,m1
  2l  1 2l  3     2l  1 2l  1 
(12.81)

  l  m  1 l  m  2     l  m  l  m  1 
1/2 1/2
 i
e sin  Yl ,m =   Yl 1,m1    Yl 1,m1
  2l  1 2l  3     2l  1 2l  1 
(12.82)

rezultă după un calcul simplu că

    j ,m =  j ,m (12.83)

şi de asemenea

    j ,m =  j ,m (12.84)

Pentru simplitate vom introduce notaţia generică  lj ,m şi vom considera că  lj ,m

este  j ,m în cazul când j = l  1/2 şi respectiv  j ,m dacă j = l  1/2 . Din
 

consideraţiile de mai sus se desprinde în mod clar concluzia că soluţiile ecuaţiei

Dirac pentru câmp central de forţe au forma generală

 Fjl  r  lj ,m  ,  
u l
j ,m 
r = l 
 if  r     l  ,  
(12.85)
 j j , m 

Unitatea imaginară este introdusă în mod convenţional în cazul de faţă , când se

lucrează în reprezentarea standard . În acelaşi timp , =   j  1/ 2  în cazul
când j = l  1/2 şi = j  1/ 2 dacă j = l  1/2 , aşa cum rezultă din relaţiile
(12. 62) şi (12.63) . Alături de ecuaţiile de bază cărora le satisfac spinorii cu
două componente U A şi U B

c  PU B =  E  m0c 2  V  r U A

c  PU A =  E  m0c 2  V  r U B

avem , conform cu ( 12.56 ) şi ecuaţiile :

17
   L PU A =    1U A
şi (12.86)
  L PU B =   1U B

Un calcul simplu ne conduce la o relaţie utilă :

  r   L  = r  L
P
0
P   
 i  r  L P = i  r  r  P  
  

   
= i   r r  P  r 2 P  = i   r r  P  ir 2   P
    

sau
 r
 P =
r2
 r  P  i  L   P

(12.87)
  i 
=     i    LP 
 r r 

Atunci avem , în conformitate cu ( 12.86) :

  i    1
  P U B =     i    L P U B =     i i U B 
 r r   r r 
(12.88)
 1
 i      U B
 r r 

şi

  i    1
  P U A =     i    L P U A =     i i U A 
 r r   r r 
(12.89)
 1
 i      U A
 r r 

În cazul nostru avem , conform cu ( 12.85)

18
 U A = Fjl  r  lj ,m  ,  (12.90)

U B = if jl  r     lj ,m  ,  (12.91)

deci prelucrând relaţia (12. 17) obţinem

 1  df jl 1 l 
 
f j      lj ,m  ,  
2
  P U B = i      U B =  

 r r   dr r  1

1
=  E  m0c 2  V  r  Fjl  r  lj ,m  ,  (12.92)
c

şi

 dFjl  r  1 l 
  P U A = i   Fj  r      lj ,m  ,  
dr r 
 

1
=  E  m0c 2  V  r  if jl  r     lj ,m  ,  (12.93)
c

Rezultă că funcţiile radiale Fjl  r  şi f jl  r  satisfac ecuaţiilor diferenţiale

cuplate

 dFjl 1 l 
 c  Fj  = ( E  m0c 2  V ) f jl (12.94)
 dr r 
 

şi
 df jl 1 l 
c  f j  = ( E  m0c 2  V ) Fjl (12.95)
 dr r 
 

Vom continua din acest punct cu un caz concret de câmp central : câmpul
Coulombian al unui nucleu presupus fixat (în aproximatia masei nucleare
infinite ) cu Z protoni , de sarcina Ze , sub acţiunea căruia se află un electron de
sarcina –e . Sistemul este deci atomul hidrogenoid de Z  1 ori ionizat .
Energia potenţială este în acest caz de forma

19
 Ze2 Z
V r  =  = c (12.96)
4 0 r r

unde
e2 1
= = (12.97)
4 0 c 137,036

este constanta structurii fine . Pentru simplitatea scrierii vom renunţa în

continuare la indicii funcţiilor F jl şi f jl pe care le vom nota simplu F şi f .
Vom avea însă în vedere în mod tacit dependenţa acestora de indicii respectivi .
Împărţim ecuaţiile radiale (12.94) şi (12.95) cu m0c 2

 dF 1   Z  1 
c  F   (m0c 2  E  c )f =0  2 
 dr r  r  m0c 
(12.98)
 df 1   Z  1 
c  f   (m0c 2  E  c )F = 0  2 
 dr r  r  m0c 

notăm cu
E
= (12.99)
m0c 2

şi facem schimbarea de variabilă

m0c d d r
= r ; = ; = (12.100)
d m0c dr c

unde
c = = 3,861  1013 m = 3,861 103 A (12.101)
m0c

este lungimea de unda Compton a electronului . Atunci ecuaţiile devin :

20
 dF 1  Z
 F  (1    )f =0
d  
(12.102)
df 1  Z
 f  (1    )F = 0
d  

Pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii de mai sus este util să studiem

comportarea soluţiilor în zona asimptotică     şi în vecinatatea originii
  0 . Astfel , în limita asimptotică     , termenii proporţionali cu 1/
pot fi neglijaţi iar ecuaţiile capătă forma aproximativă

dFas
 (1   ) f as = 0
d
(12.103)
df as
 (1   ) Fas = 0
d

sau

d 2 Fas
 (1   2 ) Fas = 0
d 2

(12.104)
d 2 f as
 (1   2 ) f as = 0
d 2

> 1 , adică E   , m0c 2    m0c 2 ,   ) soluţiile au

E
Dacă 1   2 < 0 (  = 2
m0c
2
un caracter oscilant de forma e i  1  specific stărilor libere sau spectrului
continuu de valori proprii ale Hamiltonianului . De acest caz ne vom ocupa mai
târziu , după ce vom studia mai întâi cazul spectrului discret . Stări legate ,
corespunzatoare spectrului discret , există numai pentru valori ale lui

< 1 , adică pentru E   m0c 2 , m0c 2  . În acest caz 1   2 > 0 iar

E
 = 2
m0c
soluţiile finite ale ec. (12. 104) de forma

21
 1 2 
Fas = Cas e 
şi (12.105)
1 2 
f as = cas e 

se anulează la infinit şi conduc la funcţii radiale de modul pătrat integrabil .

Introducem soluţiile de mai sus în oricare din ecuaţiile (12. 103) şi obţinem că

Cas 1 
= (12.106)
cas 1 

În vecinatatea originii   0  , termenii dominanţi sunt tocmai cei

proporţionali cu 1/ , astfel că ecuaţiile iau forma aproximativă

dF0 1  Z
 F0  f =0
d   0
(12.107)
df 0 1  Z
 f0  F =0
d   0

Căutăm soluţii de forma

F0 = C0  1
şi (12.108)
f 0 = c0  1

Dacă introducem aceste soluţii în ecuaţiile ( 12.107 ) obţinem un sistem algebric

omogen

C0      c0 Z = 0
(12.109)
C0 Z  c0    =0

care are soluţie nebanală numai dacă determinantul coeficienţilor săi este zero :

2    Z  = 0
2 2
(12.110)

22
Rezultă că avem soluţii nenule în zona originii numai dacă

1/2 1/2
 =   Z   =  j  1 / 2    Z  
2 2 2 2
(12.111)
   

Trebuie să alegem determinaţia pozitiva a radicalului pentru ca în origină

 r = 0  comportarea funcţiilor radiale să fie acceptabilă din punct de vedere
fizic , adică să dea o densitate de probabilitate de localizare nulă
r r
2 2  2
= r 2  0 .
r 0

Comportarea funcţiilor radiale în zona asimptotică şi în vecinatatea originii ne
sugerează mai departe schimbarea de variabilă

r 1 1 d d
 = 2 1   2 = 2 1   2 ; = 2 1  2 ; = 2 1  2
c   d d

(12.112)

şi substituţiile

F = C 1     1e   /2G   
(12.113)
f = C 1     1e   /2 g   

unde C este o constantă de normare ce va fi determinată ulterior , iar funcţiile

G şi g verifică ecuaţiile

dG   1 1 1  Z 
  G    g = 0
d    2  2 1    
(12.114)
dg   1 1 1  Z 
  g   G = 0
d    2  2 1    

Introducem mai departe funcţiile auxiliare

23
  1
1 = G  g  G = 1  2 
 2
  (12.115)
2 = G  g  g = 1    
 2
1 2

după care adunăm şi scădem ecuaţiile ( 12.114) şi obţinem :

d1   Z  1  Z  2
       =0 (12.116)
d  1  2    1  2  

d2   Z  2  Z  1
     2     =0 (12.117)
d  1  2    1   
2

Este util să prelucrăm expresia

    Z   Z 
2 2
Z Z
    =
2
 = 
2

 1   2  1  2  1  2 1 2

(12.118)
  Z   Z 
      
 1   2  1  2 

2
Observăm că coeficientul lui din ecuaţia (12.116) nu poate fi zero .

Demonstraţia se face prin metoda reducerii la absurd . Astfel , dacă ar fi zero ,

Z
 =0 (12.119)
1  2

atunci , conform relaţiei (12. 118 ) , ar trebui fie ca

 Z
(a)  =0
1  2

sau

 Z
(b)  =0
1  2

24
 d1
În cazul (a) ec. (12.116) devine = 0 , deci 1  constant , iar ec. (12. 117)
d
capătă în limita asimptotică forma aproximativă

d 2
 2 = 0 (12.120)
d

cu o soluţie de forma 2 = e  care , combinată cu relaţia (12. 113) ar da

funcţiilor radiale o comportare improprie la infinit , de tipul e  /2 . Deci cazul (a)
trebuie exclus . Pe de altă parte, în cazul (b) ec. (12.116) se scrie

d1 
 2 1 = 0 (12.121)
d 

şi are soluţia 1 =  2 care face densitatea de probabilitate de localizare radială

să aiba în vecinătatea originii  r  0  o comportare de forma r 2r 2 2r 4 = r 2
şi să tindă către infinit când r  0. Rezultă că nici în cazul (b) nu se poate
obţine o soluţie acceptabilă din punct de vedere fizic . Atunci aceasta înseamnă
că

Z
 0 (12.122)
1  2

deci putem exprima pe  2 din ec. (12. 116) sub forma

1  d1   Z  
2 =      1  (12.123)
Z  d   1  2  

1  2

şi să o introducem în ec. ( 12.117) care devine

d 21 d1   Z 
  (2  1   )     1 = 0 (12.124)
d2 d  1  2 

adică tocmai ecuaţia hipergeometrică a lui Kummer

zy''  (b  z ) y'  ay = 0 (12.125)

25
Aceasta are ca soluţie finită în origină funcţia hipergeometrică confluentă ( sau
funcţia lui Kummer )

y( z) = 1 F1 (a, b; z)  (a, b; z) (12.126)

Pentru 0 < Re  a  < Re  b  această funcţie admite reprezentarea integrală

 b
dte zt t a 1 1  t 
1 b a 1
(a, b; z ) = 
  a   b  a  0
(12.127)

şi poate fi exprimată prin seria hipergeometrică degenerată

a z a  a  1 z 2 a  a  1 a  2  z 3
(a, b; z ) = 1     
b 1! b  b  1 2! b  b  1 b  2  3!
(12.128)

a zk
 k
k =0  b  k k!

Simbolul lui Pochhammer  a k este definit prin relaţiile:

a  k 
 a k = a  a  1 a  2   a  k  1 = a pentru k  0
a

 a 0 = 1 a (12.129)

Să notăm că el are valori finite chiar atunci când funcţiile Gamma care apar în
definiţia sa sunt infinite . Daca a este un întreg negativ , atunci  a k = 0 pentru
k > a . În limita asimptotică , comportarea seriei hipergeometrice este dată de
raportul coeficienţilor puterilor succesive ale lui z

 a k 1 1
 b k 1  k  1! a  k 1 1
=  (12.130)
 a k 1 b  k k  1 k  k
 b k k!
şi este aceeaşi că şi în cazul seriei exponentiale

26
 
zk
e =
z
(12.131)
k =0 k!

Comparând ec. ( 12.124) şi (12.125) identificăm

 Z
a= 
1  2
şi (12.132)
b = 2  1

astfel că soluţia 1 a ec.( 12.124 ) este

  Z 
1    =     , 2  1 ;   (12.133)
 1  2 

Pentru ca 1    să dea funcţiilor radiale o comportare la infinit acceptabilă din

punct de vedere fizic , trebuie ca seria hipergeometrica să se reduca la un
polinom . Condiţia de tăiere a seriei (12. 128) este , aşa cum am arătat , ca
parametrul a să fie egal cu un număr întreg negativ , sau zero. În cazul nostru ,
această condiţie se scrie sub forma

 Z
a=  = nr , nr = 0,1,2, (12.134)
1  2

Aceasta este o condiţie de cuantificare ce restrânge mulţimea valorilor lui  ,

deci ale energiei , la un spectru discret corespunzător stărilor legate . Numărul
nr se numeste număr cuantic radial . Prin urmare putem scrie că

1    = (nr , 2  1 ;  ) (12.135)

În cazul Re  b  > Re(a  1) > 1 (în cazul nostru b  a  1 = 2  nr > 0 ) se poate

demonstra o relaţie utilă . Astfel , pornind de la reprezentarea integrală ( 12.127)
şi integrând prin părţi , putem scrie că

 b  b
d  e zt  t a 1  t 
d
 
1 b a 1 1 b  a 1
(a, b; z ) =    
zt a
z dt ze t 1 t =
dz   a   b  a  0   a   b  a  0

27
  b zt 
      
1 b  a 1 ba 2

  a    b  a  0
a 1
= dt e at 1  t  b  a  1 t a
1  t
 

= a (a , b ; z)  a (a  1 , b ; z) (12.136)

Prin prelungire analitică se poate arată că această relaţie este adevărată şi în

cazul Re  a   0 . Atunci relaţia (12. 123) ne dă că

1  d   Z    Z 
2    =      
    , 2  1 ;  
Z  d   1  2 
    2

 1
1  2

 Z

= 1   2  1     Z , 2  1 ;  
Z   (12.137)
  1   2

1  2

deci
nr
2    = (nr  1 , 2  1 ;  ) (12.138)
Z

1    2 1/2

În cazul în care nr = 0 , 1 = 1 şi 2 = 0 astfel că din ec. (12. 117) rezultă că

Z
 =0 (12.139)
1  2

deci
Z
= <0 (12.140)
1  2

ceea ce , conform cu relaţia (12.63) , înseamnă că avem j = l A  1/2 şi

=   j  1/2 =   l A  1 . Aceasta este singura situaţie în care cazul
= j  1/2 > 0 şi j = l A  1/2 este exclus , indiferent de valoarea lui nr .

28
 0,1,2,
dacă = ( j  1 / 2)  0

nr =  (12.141)
 1,2,3,

 dacă = j 1/ 2  0

Cu aceasta problema noastră este acum rezolvată . Condiţia (12.134) ne dă

valorile energiei din spectrul discret:

1/2
  Z  
2

 = 1  2
(12.142)
  nr    

sau
1/2
  Z  
2
 
 n, j = 1  2
(12.143)
  n  ( j  1/2)    
 

unde

n = nr  = nr  ( j  1/2)

este numărul cuantic principal şi poate lua valorile n =1,2,3, , în timp ce

1/2
1 < j  1/2 < n . (Conform relaţiei (12. 111),  =  j  1 / 2    Z   ).
2 2
 
Funcţiile radiale sunt , conform relaţiilor ( 12.113) , (12.115) , (12.135) şi
(12.138 ):

 n 
F    = C 1     1e  /2 (nr , 2  1 ;  )  r (nr  1 , 2  1 ;  ) 
 N 

(12.144)

 n 
f    = C 1     1e  /2 (nr , 2  1 ;  )  r (nr  1 , 2  1 ;  ) 
 N 

unde am notat cu N numărul cuantic principal aparent

29
 Z
=  n2  2  n     
1/2
N= (12.145)
1  2

Constanta de normare C urmează a fi calculata în cele ce urmează.

Variabila radiala poate fi scrisa ca

m0c m0c Z rZ r
 = 2 1  2 r=2 r=2 =2 (12.146)
N aB N aN

unde
aB = = 0,53  1010 m = 0,53 A (12.147)
m0c

este raza Bohr , iar

a
a= B (12.148)
Z

este raza Bohr redusă . Relaţia (12.143) pentru nivelele de energie ale starilor
legate ale atomului hidrogenoid este cunoscută sub numele de ''formula
structurii fine''.
1/2
1/2  
  Z 
2
   Z 
2

 n, j = 1  2
= 1   
 
1/2 2
  n        n   j  1 / 2    j  1 / 2  2   Z  2  
   

1/2
   Z  
2

= 1  2
(12.149)
  nr    

Ea ne arată că , spre deosebire de tratarea clasică , nivelele de energie nu depind

numai de numărul cuantic principal , n , ci şi de numărul cuantic al momentului
cinetic total , j . Nivelele de energie rămân , totuşi , degenerate după numărul
cuantic al momentului cinetic orbital , l . Folosind notaţia spectroscopică
obişnuită , prezentăm mai jos valorile proprii ale energiei , corespuzatoare
primelor nivele în ordine crescatoare , pentru atomul de hidrogen (Z=1).

30
Notaţia n nr j lA  Eleg [eV ]
spectr.
1s1/ 2 1 0 1/2 -1 0 1 2 -13,606
2s1/ 2 2 1 1/2 -1 0 -3,402
1 1 2
2
2 p1/ 2 2 1 1/2 1 1 -3,402
1 1 2
2
2 p3/ 2 2 0 3/2 -1 1 2 -3,401
1
4
3s1/ 2 3 2 1/2 -1 0 -1,512
3p1/ 2 3 2 1/2 1 1 -1,512
3p3/ 2 3 1 3/2 -2 1 -1,512
3d3/ 2 3 1 3/2 2 2 -1,512
3d5 / 2 3 0 5/2 -3 2 -0,850
4s1/ 2 4 3 1/2 -1 0 -0,850
4 p1/ 2 4 3 1/2 1 1 -0,850
4 p3/ 2 4 2 3/2 -2 1 -0,850
4d3/ 2 4 2 3/2 2 2 -0,850
4d5 / 2 4 1 5/2 -3 2 -0,850
4 f5 / 2 4 1 5/2 3 3 -0,850
4 f7 / 2 4 0 7/2 -4 3 -0,850

(12.150)

Dezvoltarea formulei ( 12.149) în serie de puteri ale parametrului  Z  ne dă :

2

 Z   Z 
2 4
En, j  1 3 
 n, j = =1   j  1/2  4n   [ Z  ]
6
(12.151)
m0c 2 2n 2 2n 3  

În afara de energia de repaus a alectronului , primul termen este chiar termenul

nerelativist cunoscut . Observăm că degenerarea după j se ridică abia în ordinul
 Z  ceea ce explică , pentru atomii uşori , de ce formula clasică descrie
4

destul de bine schema nivelelor de energie .Corecţiile relativiste , de ordinul

 Z  , şi cele radiative , de ordinul  Z  , sunt mai importante în cazul
4 6

atomilor mai grei , cu Z 26. În afară de acestea , alte efecte fizice modifică

31
formula (12. 149) printre care enumerăm corecţiile de masă nucleară finită , sau
cele datorate interacţiei între momentele magnetice ale electronului şi nucleului
.
În continuare vom trece la evaluarea constantei de normare a funcţiilor radiale
date de formula (12. 144). În conformitate cu definiţia densităţii de probabilitate
de localizare a electronului descris de bispinorul u

U 
P = u 0u = u u = U A U B   A  = u1  u2  u3  u4
2 2 2 2
(12.152)
U B 

relaţia de normare pentru bispinorul stării legate se scrie

U 
1 =  d 3 ru u =  d 3 r U A U B   A  =  d 3 r U AU A  U BU B 
R3 R3  U B  R3

     


 d  F  r   j ,m   j ,m  f  r     j ,m 
 
= drr 2 l 2 l l 2 l
j ,m (12.153)
0  4 

Cum spinorii sferici  j ,m sunt normaţi la unitate în raport cu integrarea pe sferă ,


rezultă că conditia de normare se scrie :

 F r    
 3
 aN 
1 = drr  f r       
2 2 2 2
2
= d  2
F   f 
0  2  0

3
 aN  2


2     nr 
2

=
 2 
 C  d  e (1   ) (nr ,2  1;  ) 
  N
(nr  1,2  1;  )  

0 

 nr 
2

(1   ) (nr ,2  1;  )  (nr  1,2  1;  )   (12.154)
 N  

 aN 
3

2    2 nr2
    (nr ,2  1;  )   2 (nr  1,2  1;  ) 
2
1 = 2C  d e
 2  0   N
2



32
 2 nr 
 (nr ,2  1;  )(nr  1,2  1;  )  
N 

 aN 
3
 nr2 2 nr 
 1 2  3
2
= 2C   (12.155)
 2     N
2
N 
 

unde am notat

1 = d  2 e   2 (nr ,2  1;  ) (12.156)

0

2 = d  2 e   2 (nr  1,2  1;  ) (12.157)

0

3 = d  2 e  (nr ,2  1;  )(nr  1,2  1;  ) (12.158)

0

Începem prin evaluarea integralei 1 . Pentru aceasta observăm mai întâi că

putem scrie :

 d k   d r 2  n 
n k

e 
nr nr
d
= C  k e   n k  r  
 2  nr
 k
 
d  d  d  r
nr nr
k =0 

nr
nr  nr  1  nr  k  1
=  1 e   2  nr  2  nr  1  2  k  1  2 k 
k

k =0 k!

(nr )k (2  1) nr k
nr

=e   2

k =0 k! (2  1)
 
k

(nr )k  k
nr

= (2  1)n e   
 2

k =0 (2  1) k k!
r

33
 = (2  1)n e   2 (nr ,2  1;  ) (12.159)
r

Atunci avem pe de-o parte

 
n
1 dr 2  n
e  (nr ,2  1;  ) =
 2
e   r (12.160)
(2  1)n d  nr
r

şi de asemenea

(nr )k  k
nr

(nr ,2  1;  ) =  (12.161)

k =0 (2  1) k k!

Introducem relaţiile (12.160) şi (12. 161 ) în (12. 156) şi scriem


(nr ) k 1
 
nr r n
1 k d
1 =
(2  1) n

k =0 (2  1) k!  d 
d 
n r
e   2  nr
 (12.162)
r k 0
k 
= 1

Pentru calculul lui 1  integrăm prin parti de k ori şi observăm că termenii

k

integraţi se anulează . Obţinem :

 nr k
k 
1 =  1 k!d 
k

0
d
d
nr  k e 

2  nr
 =  1 k!   2  1  n 
k
r k ,nr (12.163)

iar
(nr ) k 1
nr
1
 (2  1)  1 k!   2  1  nr  k ,nr 
k
1 =
(2  1)n k =0 k k!
r

(12.164)
nr!
=   2  1
(2  1)n
r

Valoarea integralei 2 rezultă din 1 prin substitutia nr  nr  1 :

=   2  1
 nr  1! (12.165)
(2  1)n
2
r 1

34
În sf\rsit , avem

nr 1 
(nr  1) k 1
 
r n
1 k d

2  n
3 =
(2  1) n 
k =0 (2  1) k k! 0
d 
d
nr
e   r 
r

= 1
k 

(12.166)
nr 1
1 (nr  1) k 1
 (2  1)  1 k!   2  1  nr  k ,nr = 0
k
=
(2  1) n k =0 k k!
r

pentru că suma se extinde numai până la termenul k = nr  1 . Rezultă că

 aN    nr  1! 
3
nr! nr2
   2  1    2  1 
2
2C 
 2   (2  1) n   N (2  1) n 1 
2
r r 

 nr  2  nr  
3
 aN  nr!
= 2C  2
   2  1 1  2 
1
 2  (2  1) n 
r
  N  
(12.167)

şi pentru că
N 2 = nr  2  nr   2
(12.168)

avem
3
 aN  nr! 2N
1 = 2C  2
   2  1 (12.169)
 2  (2  1) n N 
r

În sfârsit , constanta de normare rezultă ca

1 2 
3/2
 N   (2  1)nr
C=   (12.170)
2  Na  nr!N   2  1

35
Mai departe reluăm în rezumat principalele formule rezultate din calculele de
mai sus.

1/2
1/2
 
   Z     Z  
2 2

 n, j = 1  2
= 1  
  nr      
1/2 2
  n   j  1 / 2    j  1 / 2  2   Z  2  
   

nr = n   j  1 / 2 

1/2
 =   j  1 / 2    Z  
2 2
 

( j  1 / 2)
dacă j = l  1 / 2
 A

=
 j 1/ 2

dacă j = l A  1 / 2

n =1,2,3, 1/2 < j < n  1/2 în pas de unitate

0,1,2,
dacă <0

nr = 
1,2,3,

dacă >0


N = n2  2 n   j  1/2   j  1/2      
= n2  2  n     
1/2 1/2

m0c m0c Z rZ r
 = 2 1  2 r=2 r=2 =2
N aB N aN

36
  nr 
Fn, j    = Cn, j 1   n, j   1e  /2 (nr ,2  1;  )  (nr  1,2  1;  ) 
 N 

 nr 
f n, j    = Cn, j 1   n, j   1e  /2 (nr ,2  1;  )  (nr  1,2  1;  ) 
 N 

1 2 
3/2
 N   (2  1)nr
Cn, j =  
2  Na  nr!N   2  1

   
U A r = Fn, j  r  lj ,m  ,  ; U B r = if n, j  r      lj ,m  ,  ;  =
r
r

1  j  mY j 1/2,m1/2 
 j ,m  ,  =   pentru j = l  1/2  j<m< j
2 j  j  mY j 1/2,m1/2 

1  j  m  1Y j 1/2,m1/2 
 j ,m  ,  =   pentru j = l  1/2  j<m< j
2 j  2   j  m  1Y j 1/2,m1/2 

      =   

j ,m j ,m

37
STAREA FUNDAMENTALĂ

= 1 , l A = 0 , lB = 1 , N = n = 1 ,  = 1   Z  ,
2
n = 1 , j = 1/2 , nr = 0 ,

 Z 
2

 =1 = 1   Z    = 1   Z  = 
2 2 2
2
N

F1,1/2    = C1,1/2 1     1e  /2

f1,1/2    = C1,1/2 1     1e  /2

3/2
1 2 2 r
C1,1/2 =   ; =2
2 a    2  1 a

1  j  mY j 1/2,m1/2 
 j ,m =  
2 j  j  mY j 1/2,m1/2 

   Y0,0  1 1 1

 1/2,1/2 =   = 0 = 1/2
  0  4   4


  0 
1/2,
 1 0 1
1/2 = Y  = 1 =  1/2
  0,0  4   4

1  j  m  1Y j 1/2,m1/2 
 j ,m  ,  =  
2 j  2   j  m  1Y j 1/2,m1/2 

   1  cos 

 1/2,1/2 =    1/2,1/2 =   i 
4  sin  e 




1  sin  ei 
1/2,

 


1/2 =    1/2,1/2 = 
4   cos 


38
Spectrul continuu

Energiile electronului mai mari decât energia de repaus ( E  m0c 2 , deci   1 )

alcătuiesc un spectru continuu. Funcţiile de undă se obţin ca şi în cazul
spectrului discret, dar în acest caz soluțiile ecuaţiilor in zona asimptotică
(12.104) se scriu :

 2 1 
Fas = Cas e i
şi (12.171)
 2 1 
f as = cas e i

iar constantele multiplicative satisfac relaţiei

Cas  1
 i (12.172)
cas  1

În acelaşi timp , comportarea soluţiilor în vecinătatea originii rămâne

neschimbată, astfel că funcţiile radiale se scriu acum sub forma :
1
F  C   1  1e i / 2 1 (  )  2 (  ) 
2
(12.173)
1
f  iC   1  1ei / 2 1 (  )  2 (  ) 
2

Unde 1 (  ) și 2 (  ) verifică ecuaţiilor

d1  i Z  1  i Z  2
       =0 (12.174)
d   2 1     2 1  

d2  i Z  2  i Z  1
     i     =0
d   2 1    2 1  
2

(12.175)

Cu ajutorul ec. (12.174) se exprimă  2 în funcţie de 1 şi , înlocuind-o în ec.

(12.175) , rezultă:

39
 d 21 d1  i Z 
  (2  1  i  )  i    1 = 0 (12.176)
d2 d   2 1 

Soluţia este
 i Z 
1    =     , 2  1 ; i   (12.177)
 1  2 

De asemenea , cu ajutorul relaţiei (12.136) rezultă

i Z

2 (  ) =   2  1  1    i Z , 2  1 ; i  
i Z   (12.178)
   2
 1 
 1
2

Din relaţia  2    Z  = 0 rezultă că

2 2

 2 ( Z )2 ( Z ) 2
  2
2
 2
 2
 1  1

deci
i Z i Z
  
 2 1  2 1

astfel că se poate scrie că raportul

i Z
 2
  1  e2i (12.179)
i Z

 2 1

este un număr complex de modul unitate.

Pe baza reprezentării integrale (12.127) , prin substituţia t  1  t , se poate
demonstra relaţia (Kummer)

(a, b; z )  e z (b  a, b;  z ) (12.180)

Atunci se poate scrie că

40
  i Z 
2 (  )  e2i ei     , 2  1 ,  i   (12.181)
  2 1 

sau , cu notaţia

 Z
 (12.182)
 2 1

1    =    i , 2  1 ; i  (12.183)

şi
2    = e2i ei    i , 2  1 ; i   (12.184)

Dacă se introduc relaţiile de mai sus în relaţiile (12.173) rezultă :

F  iC   1   1ei Im ei (    / 2)    i , 2  1 ; i  

(12.185)
f  iC   1   1ei Reei (    / 2)    i , 2  1 ; i  

Valoarea constantei de normare C poate fi calculată din condiţia ca expresia

asimptotică a funcţiei radiale F să fie de tipul unei unde sferice „ in” . Utilizând
relaţia care dă comportarea asimptotică a funcţiei lui Kummer

z 
(b) (b) z ab
(a, b; z ) ( z ) a 1  O(1/ z )   e ( z ) 1  O(1/ z )  (12.186)
(b  a) ( a )

rezultă :
 
(2  1)
(  i , 2  1 ; i  ) ( i  )  i 1  O(1/  )  
(  1  i )
(12.187)
(2  1) i
 e (i  )  1i 1  O(1/  ) 
(  i )

41
În limita asimptotică, când    , termenul dominant din expresia de mai sus
este primul , astfel că se poate scrie :

 
(2  1)
(  i , 2  1 ; i  )   e / 2ei ( ln    / 2) (12.188)
(  1  i )

unde   arg (  1  i ) . Atunci

(2  1)
F iC   1  1e / 2e i Im e i (  / 2  ln    / 2) 
(  1  i )

i   1  / 2  i (2  1) sin[kr     ln(2kr )     / 2]

C e e
2k (  1  i ) r
(12.189)

m0c p
unde k   2 1  .
Alegând constanta de normare

2ik  / 2 i (  1  i )
C e e (12.190)
 1 (2  1)

rezultă comportarea corectă :

sin[kr    ln(2kr )     / 2]
F
r

42
 Spatiu-timpul, sau spatiul evenimentelor, este in corespondenta cu un spatiu 4-dimensional ,
generat de coordonatele x0  ct , x1  x, x 2  y, x3  z . Alegerea sistemului de referinta este
arbitrara. Schimbarea sistemului de referinta presupune relatii concrete intre noile coordonate,
x '0  ct ', x '1  x ', x '2  y ', x '3  z ' si cele vechi, specifice tipului de transformare, rotatie a
sistemului de axe, boost, sau o combinatie a acestora (vom considera pentru moment numai
transformarile omogene, care descriu situatia in care observatorii plasati in originile celor doua
sisteme isi sincronizeaza ceasornicele la “ora 0 ” atunci cand trec unul prin dreptul celuilalt.
Proprietatile relatiilor de transformare de forma generala

x '  x '  x0 , x1, x 2 , x3  ,  =0,3 (1.1)

rezulta drept consecinte ale principiilor teoriei relativitatii, dar si ale unor principii ale fizicii in
general, cum ar fi principiul inertiei, sau principiul cauzalitatii.

Facem conventia ca acei indici care pot lua valori de la 0 la 3 sa-i notam cu litere grecesti, iar pe
cei de tip spatial, care pot lua valori de la 1 la 3 sa-i notam cu litere latine. De asemenea, facem
conventia de sumare dupa indicii muti

Tensorii de diferite ordine se definesc prin relatiile de transformare ale componentelor lor
la transformarile de coordonate de forma (1.1). Astfel, un scalar este o marime care ramane
nemodificate de aceste transformari, pastrandu-si valoarea numerica. Un exemplu este forma
patratica
s 2   x0    x1    x 2    x3   c 2t 2  r
2 2 2 2 2
(1.2)
care defineste intervalul, s .

Exista doua tipuri de vectori (tensori de rangul 1) in spatiul 4-dimensional (4-vectori) : 4-

vectori contravarianti, ale caror componente se transforma dupa regula
x ' 
v '   v ,  =0,3

(1.3)
x
si 4-vectori covarianti care se transforma dupa regula
x
u '   u ,  =0,3 (1.4)
x '
Derivatele partiale care apar in relatia de mai sus se calculeaza din inversele transformarilor
(1.1)

4-vectorii contravarianti au componentele indexate cu indici superiori, iar cei covarianti cu

indici inferiori.

Se definesc 4-tensorii de ordinul doi, de trei feluri, ca marimi caracterizate de 16

componente, care la o transformare de forma (1.1) se transforma dupa regula:

4-tensori contravarianti:
 x ' x ' 
T '  T ,  ,  =0,3 (1.5)
x x 

4-tensori covarianti:
x x 
T '    T ,  , =0,3 (1.6)
x ' x '
si tensori micsti
x ' x  
T '  T  ,  ,   0,3 (1.7)
x x '

Generalizarea la tensori de rang superior este evidenta din relatiile de mai sus.

Produsul intern a doi 4-vectori se defineste ca

u  v  u v (1.8)
si este invariant. Intr-adevar,
 x ' x  
u ' v '   
u v    u v  u v (1.9)
x x '
Tensorul Kronecker este definit ca
 1 daca  =
    (1.10)
0 daca   

Toate contractiile se definesc ca si produsul intern, ca sume dupa un indice covariant si

unul identic contravariant.

Forma diferentiala patratica in cresteri

 ds    dx0    dx1    dx 2    dx 2 
2 2 2 2 2
(1.11)
defineste intervalul infinitezimal ds si geometria spatiului. Este un caz particular de element de
lungime diferential de forma
 ds   g dx dx 
2
(1.12)
unde g  g  sunt componentele tensorului metric. Pentru spatiu-timpul din teoria relativitatii
restranse, care este plat, (spre deosebire de cel din teoria generala a relativitatii, care este curb)
tensorul metric este diagonal si are componentele
g00  1 , g11  g22  g33  1 (1.13)
Tensorul metric contravariant satisface conditiei de normare
g g     (1.14)
In cazul unui spatiu plat este acelasi cu cel covariant: g  g  . Coordonatele covariante se
obtin prin contractia celor contravariante cu tensorul metric:
x  g x  (1.15)
si viceversa
x  g  x (1.16)
Ridicarea sau coborarea unui indice tensorial, transformandu-l din covariant in contravariant
sau invers se realizeaza prin contractia cu tensorul metric:
.. ..
T.....  g  T...... .. (1.17)
respectiv
..  ..
 ..  g T......
T...... (1.18)
Cu aceasta regula, daca u 0 , u1 , u 2 si u 3 sunt componentele contravariante ale unui 4-vector, uneori
notate compact cu
u :  u 0 , u  (1.19)
atunci cele covariante sunt date de relatiile
u  g u  (1.20)
adica
u0  u 0 , u1  u1 , u2  u 2 , u3  u 3 (1.21)
si pot fi notate compact
u :  u 0 , u  (1.22)
Produsul scalar a doi 4-vectori poate fi scris ca:
u  v  u v  u 0v0  u  v (1.23)
Derivatele partiale in raport cu coordonatele spatio-temporale au o comportare iedntica cu a 4-
vectorilo. Astfel,
 x  x
 sau  '    (1.24)
x ' x ' x x '
Derivatele reprezinta componentele unui operator vectorial covariant ale carui componente pot
fi notate sintetic
  
 :  0 ,   (1.25)
 x 
si se numeste, dupa caz, 4-gradient     sau 4-divergenta :
  u   u   0u 0    u (1.26)
Derivatele contravariante se definesc in raport cu coordonatele covariante
  
  g    sau  :  0 ,   (1.27)
 x 

Operatorul diferential de ordinul 2

     0   2 
2
(1.28)
se numeste operatorul lui D’Alembert.
Este utila introducerea unor notatii mai compacte, de forma matriceala. Astfel, ansamblul celor
4 coordonate poate fi reunit sub forma unei matrice coloana
 x0 
 1
x
x 2 (1.29)
x 
 3
x 
iar tensorul metric sub forma matricei 4X4
1 0 0 0
 0 1 0 0 
g  (1.30)
 0 0 1 0
 
0 0 0 1
Coordonatele covariante se obtin din produsul
 x0 
 1
x
gx   2  (1.31)
 x 
 3
 x 

Produsul scalar a doi 4-vectori se poate scrie sub forma

u  v  u v  u g v   uT gu (1.32)
Transformarile de coordonate
x '     x (1.33)
pot fi scrise sub forma
x '  x (1.34)
unde  este matricea alcatuita din cei 16 coeficienti ai transformarii. In cazul unei rotatii ea are
forma
1 0 
  (1.35)
0 R
 
unde R este matricea cosinusurilor directoare, iar in cazul unui boost de viteza v are forma
 1 
   v 

  v  
  v   
c

 (1.36)
vi v j 
1 1

 c 
ij 2
v
reflectand relatiile
 1
 
r '  r  2 r  v v   vt
v
(1.37)
 vr 
t '   t  2 
 c 
Evident ca
 x '
   (1.38)
x
Transformarea (1.34) trebuie sa conserve intervalul (1.2)
s 2  x x  x g x   xT gx  x 'T gx '  xT T g x (1.39)
deci satisface relatiilor
g  T g  (1.40)
sau, pe componente
 g    T 

g     g      (1.41)


Din (1.40) rezulta (avand in vedere ca g 2  1 ) ca

 1  g T g (1.42)
adica
 
1 
 g   T  g   g   T  g    T 
  
   (1.43)
   
iar
x  1x ' (1.44)
sau
x    1 
  
x '    x ' (1.45)

astfel ca

x  x

   si    (1.46)
x ' x '
Evident ca 4-divergenta este invarianta la transformarile de mai sus:
x x ' 
 ' u '   ' u '     u  g    u    u

(1.47)
x ' x
 Bibliografie
Mecanica cuantica relativista

1) Steven Weinberg , The Quantum Theory of Fields , vol. I , Cambridge

University Press , 1995
2) E. Merzbacher , Quantum Mechanics , 3-rd ed., J.Wiley&Sons , 1998
3) J . D . Jackson , Classical Electrodynamics , 3-rd ed. , John Wiley &
Sons , 1999
4) S.S. Schweber , An Introduction to Relativistic Quantum Field Theory ,
Row Peterson & Comp. , 1961
5) W. Greiner , Relativistic Quantum Mechanics , Springer-Verlag , 1994
6) J.D. Bjorken , S.D. Drell , Relativistic Quantum Mechanics , McGraw-
Hill Book Company , 1964
7) J.J. Sakurai , Advanced Quantum Mechanics , Addison -Wesley
Publishing Comp. , 1967
8) H.A.Bethe, E.E.Salpeter, Quantum Mechanics of One- and Two-Electron
Atoms , Plenum Publishing Corp. NY 1977
9) R.F. Streater, A. S. Wightman, PCT, Spin and Statistics, And All That,
W. A . Benjamin, 1964
10) Bernd Thaller, The Dirac Equation, Springer 1992
13) V.B. Berestetskii , E.M. Lifshitz , L.P. Pitaevskii , Quantum
Electrodynamics , Pergamon , 1980
14) Franz Schwabl, Advanced Quantum Mechanics, 4-th ed, Springer, 2008
15) Freeman Dyson, Advanced Quantum Mechanics, 2-nd ed. (lecture notes)
16) K.T. Hecht, Quantum Mechanics, Springer, 2000
17) A. Wachter, Relativistic Quantum Mechanics, Springer, 2011
18) M.E. Rose, Relativistic Electron Theory, J. Wiley&Sons, 1961
19) F. Gross, Relativistic Quantum Mechanics and Field Theory, Wiley-
VCH 2004