a) Dacă ecuaţia este cu variabile separabile ( (t , x)  f (t ) g ( x)) , atunci:

x'
i) scriem ecuaţia sub forma  f (t ) ;
g ( x)
ii) calculăm primitivele G ( x)   ( g ( x)) 1 dx şi F (t )   f (t )dt ;
iii) soluţia generală  (t; C ) se obţine rezolvînd în raport cu x ecuaţia G( x)  F (t )  C .
Dacă inversa lui G nu poate fi calculată explicit, atunci soluţia se lasă sub formă implicită
G( x)  F (t )  C .

b) Dacă ecuaţia diferenţială este afină x'  f (t ) x  g (t ) , atunci:

i) se determină F o primitivă a lui f . Functia  0 (t )  e F ( t ) este o soluţie particulară a
ecuaţiei liniare x' = f(t)x asociată ecuaţiei afine;
ii) se calculează o primitivă c0 (t ) a lui g (t )e  F (t )  g (t )( 0 (t )) 1 ;
iii) soluţia generală a ecuaţiei afine este  (t ; C )  (c0 (t )  C )e F (t ) .
Pasul ii) este o exprimare mai concisă a faptului că se caută soluţii ale ecuaţiei afine de forma
 (t )  c(t ) 0 (t ) .

1. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (t  1) x'tx  0 .

Rezolvare. Aşa cum am mai precizat, primul pas în rezolvarea unei ecuaţii diferenţiale
constă în identificarea tipului ecuaţiei. Să remarcăm că este posibil ca o ecuaţie să se
încadreze în mai multe tipuri. În acest caz este preferabil ca rezolvarea ei să fie făcută cu cea
mai simplă dintre metodele posibile.
t
Ecuaţia dată se poate scrie şi sub forma x'   x . Deci este o ecuaţie cu variabile
t 1
t
separabile cu g ( x)  x, f (t )   . De fapt ecuaţia este chiar o ecuaţie liniară. Pentru a o
t 1
rezolva calculăm mai întîi două primitive pentru g ( x) 1  1 / x şi pentru f (t )  t /(t  1) .
Acestea sînt G ( x)  ln x şi F (t )  t  ln t  1 .
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale se determină prin urmare rezolvînd în raport cu x
ecuaţia ln x  t  ln t  1  C . Exponenţiind, obţinem x  e C t  1 e t Aşadar
 (t , C1 )  C1 (t  1)e t este soluţia generală a ecuaţiei, C1 fiind o constantă reală oarecare.
La acelaşi rezultat se putea ajunge mai rapid, folosind faptul că soluţia generală a ecuaţiei
liniare x' f (t ) x este  (t; C )  C exp(F (t )) , unde F(t) este primitiva calculată mai sus.

2. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei t  2 x  tx'  0 .

Rezolvare. Ecuaţia dată se poate scrie şi sub forma x'  1  2 x / t . Prin urmare este o
ecuaţie omogenă. De asemenea, această ecuaţie este şi afină. O putem deci rezolva fie
folosind metoda de rezolvare a ecuaţiilor omogene, fie cea utilizată pentru ecuaţii afine. Vom
aplica pe rînd fiecare din cele doua metode.
Ecuaţia dată este o ecuaţie afină. Ecuaţia liniară asociată este x' 2x / t şi o soluţie
particulară a ei este  0 (t )  t 2 . Următorul pas constă în a
calcula o primitivă a lui t-2 . Aceasta este c0 (t )  t 1 . Prin urmare soluţia generală a ecuaţiei
afine este  (t; C)  (t 1  C)t 2  Ct 2  t .

3. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei (2e x  t ) x'  1 .

1
Rezolvare. Forma normală a acestei ecuaţii este x'  . Nu este de nici unul din
2e  t
x

tipurile de ecuaţii rezolvate mai sus. Dar schimbînd rolul variabilelor obţinem
ecuaţia diferenţială t '  2e x  t . Această ecuaţie este o ecuaţie afină şi putem deter-mina
soluţia ei generală. Aceasta este t ( t ( x))  e x  Ce  x . Pentru a obţine soluţia ecuaţiei iniţiale
sub formă explicită trebuie ca din ultima relaţie să exprimăm x în funcţie de t . Soluţia
generală a ecuaţiei iniţiale este
 (t ; C )  ln(t  t 2  4C )  ln 2 .

Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale:

- xx' + t = 0;
- x'ctgt + x = 2;
- tx' + x = x2;
x(dt  c)
- x'  (ecuaţia Lotka-Volterra);
t (a  bx)
- x + 2 = (2t + x – 4)x';