Ecuaţii diferenţiale

O ecuaţie diferenţial¼ a este o ecuaţie care conţine o funcţie necunoscut¼ a şi

una sau mai multe derivate ale acesteia.
Ordinul ecuaţiei este ordinul celei mai mari derivate care apare in ecuaţie.
Spre exemplu, în ecuaţia
y 0 = xy
prin y se inţelege o funcţie de x, iar aceast¼ a ecuaţie este o ecuaţie diferenţiala
de ordinul I.
O funcţie se numeşte soluţie a unei ecuaţii diferenţiale dac¼ a ecuaţia este
veri…cat¼ a când funcţia şi derivatele sale sunt înlocuite în ecuaţie.
Când ni se cere s¼ a rezolv¼ am o ecuaţie diferenţial¼ a, trebuie s¼ a g¼ asim toate
soluţiile posibile ale ecuaţiei.
Am rezolvat deja un tip deosebit de simplu de ecuaţii diferenţiale şi anume
cele de forma:
y 0 = f (x)
De exemplu, ştim c¼ a soluţia general¼ a a ecuaţiei diferenţiale:
y 0 = x3
4
este y = x4 + C;
unde C este o constant¼ a arbitrar¼ a.
Dar, în general, rezolvarea unei ecuaţii diferenţiale nu este o chestiune uşoar¼ a.
Nu exist¼ a o tehnic¼ a care s¼ a ne permit¼ a s¼
a rezolv¼ am toate ecuaţiile difer-
enţiale.
Exemplu:
S¼a ar¼at¼am c¼ a …ecare membru al familiei de funcţii:
t
y = 11+ce cet
este o soluţie a ecuaţiei diferenţiale:
y 0 = 12 (y 2 1)
Într-adevar: t 0 t
) (1+cet )(1 cet )0 t t
cet )( cet ) t
y 0 = (1+ce ) (1 ce (1 cet )2 = ce (1 ce(1) (1
cet )2 = (1 2ce
cet )2 ;
iar membrul drept este egal cu:
2 t 2 t 2
1 1+cet 1 (1+ce ) (1 ce ) 1 4cet
2 1 cet 1 = 2 (1 cet )2 = 2 (1 cet )2 :
Astfel, pentru orice valoare a lui c; funcţia dat¼ a este soluţie a ecuaţiei difer-
enţiale.
Atunci când folosim ecuaţii diferenţiale, de obicei nu suntem asa interesaţi s¼ a
g¼
asim o familie de soluţii (soluţia general¼ a) cât s¼
a a‡a¼m soluţii care s¼ a satisfac¼
a
unele cerinţe suplimentare.
În multe probleme de …zica trebuie s¼ a g¼
asim soluţia particular¼ a care în-
deplineşte o anumit¼ a condiţie.
Aceasta se numeşte condiţie iniţial¼a şi problema g¼ asirii unei soluţii a ecuaţiei
diferenţiale care s¼ a satisfac¼
a condiţia iniţial¼a se numeşte problem¼ a cu valoare
iniţial¼a (problem¼a Cauchy).
Spre exemplu, s¼ a gasim o soluţie a ecuaţiei diferenţiale:
y 0 = 21 (y 2 1)
care satisface condiţia iniţiala y(0) = 2:

1
 Înlocuim t = 0 şi y = 2. Rezult¼ a:
2 = 11+cc echivalent cu 2 2c = 1 + c de unde c = 13 .
Astfel, soluţia problemei cu valoare iniţial¼ a este:
t
y = 33+eet .
În continuare vom vedea metode de rezolvare pentru câteva tipuri de ecuaţii
diferenţiale de ordinul I: ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile, ecuaţii difer-
enţiale liniare, ecuaţii diferenţiale omogene şi alte ecuaţii diferenţiale reductibile
la acestea.
La …nal, ecuaţii diferenţiale de ordin superior, cu coe…cienţi constanţi.