“Stiinta este o ecuatie diferentiala.

Religia impune conditiile de

margine.”
Alan Turing

Ecuatii diferentiale
4
Un caz pentru Sherlock Holmes

Londra, ora 18.30.

Watson: Sherlock, spune-mi inca o data ce informatii avem de la martorii
oculari.
Holmes: Dl. Fox spune ca statea la fereastra dormitorului si se uita in
directia casei vecinului sau, dl. Green. Batranul supraveghea printre altele
cotetul gainilor vecinului sau. Acesta spune ca de cateva saptamani cineva fura
ouale gainilor sale. La ora 6 s-a asezat dl. Fox la panda. De atunci nu a reusit
sa dea de urma hotului. Doar Pastorul, dl. Black, a trecut pe la ora 9.30 pe
la dl. Green, intr-o vizita de o ora. Acesta din urma a declarat ca totul era
in ordine cand l-a vizitat. La ora 15.00 a venit Helen fiica dului Green. La
ora 15.45 s-a deschis usa casei iar Helen a iesit alergand. L-a vazut pe dl. Fox
la fereastra si a spus ceva ce el nu a inteles intrucat era fereastra inchisa. Se

1
manifesta foarte nervos si confuz. Dl. Fox a iesit in intampinare la usa.
”E mort!”, a urlat Helen. ”Cineva l-a omorat! Are o rana la cap!”...
Watson: De ce a iesit abia dupa 45 de minute din casa ? Este evident, ea
este criminalul !
Holmes: Nu stim sigur. Ea a spus ca atunci cand si-a vazut tatal mort
a lesinat si abia dupa 45 de minute si-a revenit. Apoi a tasnit afara din casa.
Intrebarea este asadar: Ea minte sau minte Pastorul, care zice ca dl. Green era
in viata la ora 10.30 ?
Watson: Si cum vom afla asta ?
Holmes: Am masurat temperatura corpului victimei precum si temperatura
camerei. O data acum 5 minute precum si acum 2 ore. Astfel ca in cateva minute
vom afla cine este criminalul ...

Ecuatii diferentiale de ordinul intai

∙ sunt ecuatii diferentiale de forma:

𝑦 ′ (𝑥) = 𝑓 (𝑥, 𝑦(𝑥)), (𝑥, 𝑦) ∈ 𝐷𝑓 ⊂ R2 .

unde 𝐷𝑓 este domeniul de definitie al functiei 𝑓 .

∙ o functie 𝑦 = 𝑦(𝑥) se numeste solutie (integrala, curba integrala) a unei
ecuatii diferentiale cand impreuna cu derivatele ei verifica ecuatia diferentiala
respectiva.
∙ o solutie generala a unei ecuatii diferentiale de ordinul este o expresie cu
un parametru 𝜑(𝑥, 𝐶), astfel ca 𝑦 = 𝜑(𝑥, 𝐶) este o solutie. Pentru fiecare 𝐶 se
obtine o solutie particulara.
∙ integrala generala a unei ecuatii diferentiale este o relatie:
𝜑(𝑥, 𝑦, 𝐶) = 0
care defineste implicit solutia 𝑦 a ecuatiei.
∙ o functie 𝑦 = 𝑦(𝑥) se numeste solutie singulara daca impreuna cu derivatele
sale verifica ecuatia dar nu poate fi obtinuta din formula solutiei generale prin
alegerea convenabila a unui parametru.

Interpretarea geometrica:
Printr-un element linie prin punctul 𝑃 (𝑥0 , 𝑦0 ) intelegem un mic segment tangent
la curba solutie in punctul 𝑃, de panta

𝑚 = 𝑦 ′ (𝑥0 ) = 𝑓 (𝑥0 , 𝑦0 ).

Multimea tuturor elementelor linie formeaza un camp de directii asociat ecuatiei

diferentiale.

2
 Exemplu:
Sa consideram ecuatia diferentiala de ordinul intai

𝑦 ′ = 𝑥2 + 𝑦 2 := 𝑓 (𝑥, 𝑦)

In punctul 𝑃 (2, 1) elementul linie are panta

𝑚 = 𝑓 (2, 1) = 22 + 12 = 5.

care corespunde unui unghi 𝛼 (cu axa OX) dat prin formula tg(𝛼) = 5,
deci 𝛼 = 79∘ .

∙ ecuatia diferentiala asociaza o panta fiecarui punct 𝑃 (𝑥, 𝑦) ∈ 𝐷𝑓

∙ daca desenam un camp de directii de mici elemente linii (vezi figura ex-
emplului urmator) atunci solutiile ecuatiei diferentiale sunt acele curbe care se
potrivesc acestui camp de directii
∙ aceasta inseamna ca aceste curbe sunt tangente in fiecare punct elementelor
linie desenate.
∙ campul de directii nu ofera doar o intelegere intuitiva a solutiilor ci si felul
in care solutiile se comporta.

Exemplu:

Curbele desenate evidentiaza cateva posibile curbe solutie.

3
 Ecuatii diferentiale cu variabile separabile:

𝑦 ′ = 𝑔(𝑥) · 𝑓 (𝑦)

Algoritm:
∙ integrarea se face prin separarea variabilelor :

𝑦′
= 𝑔(𝑥)
𝑓 (𝑦)

1
∙ fie 𝐹 o primitiva a lui si 𝐺 o primitiva a lui 𝑔 ∙ urmeaza prin integrare
𝑓
dupa 𝑥:
𝑦 ′ (𝑥)
∫︁ ∫︁
𝑑𝑥 = 𝑔(𝑥)𝑑𝑥
𝑓 (𝑦(𝑥))
adica:

𝐹 (𝑦) = 𝐺(𝑥) + 𝐶.

Ecuatii diferentiale omogene:

(︁ 𝑦 )︁
𝑦′ = 𝑓
𝑥

Algoritm:
𝑦(𝑥)
∙ cu ajutorul substitutiei = 𝑧(𝑥) se obtine:
𝑥
𝑥𝑧 ′ + 𝑧 = 𝑓 (𝑧)

pentru ca apoi separarea variabilelor sa conduca la:

𝑧′ 1
=
𝑓 (𝑧) − 𝑧 𝑥

∙ integrarea dupa 𝑥 furnizeaza:

∫︁
1
𝑑𝑧 = ln |𝑥| + 𝐶
𝑓 (𝑧) − 𝑧

∙ daca 𝑧0 este o radacina a ecuatiei 𝑓 (𝑧) − 𝑧 = 0 atunci 𝑧 = 𝑧0 este de asemenea

o solutie iar 𝑦 = 𝑧0 · 𝑥 este o solutie singulara.

Ecuatii diferentiale de forma:

𝑦 ′ = 𝑓 (𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐) , 𝑏 ̸= 0

4
 Algoritm:
∙ cu ajutorul substitutiei:

𝑧(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏𝑦(𝑥) + 𝑐

se ajunge la 𝑧 ′ = 𝑎 + 𝑏𝑦 ′ , astfel:

𝑧′ − 𝑎
𝑦′ = = 𝑓 (𝑧),
𝑏
deci o ecuatie echivalenta este:

𝑧 ′ = 𝑎 + 𝑏𝑓 (𝑧).

∙ aceasta ecuatie diferentiala se rezolva prin separarea variabilelor.

Exemplu:
B fie ecuatia diferentiala:

𝑦 ′ = (2𝑥 + 3𝑦)2 := 𝑓 (𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐)

asadar 𝑎 = 2, 𝑏 = 3, 𝑐 = 0 si 𝑓 (𝑡) = 𝑡2 .
B incercam substitutia:

𝑧(𝑥) = 2𝑥 + 3𝑦(𝑥)

si trebuie sa raspundem la doua intrebari:

Cum se modifica membrul drept al ecuatiei ?
Cum se modifica membrul stang ?
B in general pentru a susbtitui membrul stang al unei ecuatii diferen-
tiale este nevoie de derivarea relatiei care da substitutia propusa, deoarece
trebuie sa exprimam 𝑦 ′ in functie de 𝑧 ′
B astfel obtinem 𝑧 ′ = 2 + 3𝑦 ′ .
B pentru mebrul drept sa observa usor ca (2𝑥 + 3𝑦)2 = 𝑧 2 , prin urmare
in functie de noua variabila z ecuatia diferentiala se scrie
𝑧′ − 2
= 𝑧2 apoi 𝑧 ′ = 2 + 3𝑧 2 .
3
B rezolvam aceasta ecuatie prin separarea variabilelor:

𝑧′
∫︁ ∫︁
𝑑𝑥 = 1𝑑𝑥 = 𝑥 + 𝐶
2 + 3𝑧 3
dar:
𝑧 ′ (𝑥)
∫︁ ∫︁
1 𝑑𝑧
3
𝑑𝑥 = )︁2
2 + 3𝑧 (𝑥) 2 (︁√︁
3
1+ 2𝑧

5
 √︁
3
B cu ajutorul substitutiei 𝑡 = 2𝑧 rezulta:

∫︁ (︃√︂ )︃
1 𝑑𝑧 3
2 (︁√︁ )︁2 = 𝐻 2
𝑧 +𝐶
3
1+ 2𝑧

unde: ∫︁ √︂
1 1 2 1
𝐻(𝑡) = 𝑑𝑡 = √ arctg 𝑡
2 1 + 𝑡2 3 6
B in concluzie:
(︃√︂ )︃
3 √
arctg 𝑧 = 6(𝑥 + 𝐶),
2

prin inlocuire se obtine:

2 √
√︂
𝑧(𝑥) = tg( 6(𝑥 + 𝐶)).
3
B deci:
√︁
2
√
𝑧(𝑥) − 2𝑥 3 tg( 6(𝑥 + 𝐶)) − 2𝑥
𝑦(𝑥) = =
3 3


Ecuatii cu diferentiale totale sau exacte:

𝑃 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥, 𝑦)𝑑𝑦 = 0

Algoritm:
∙ o ecuatie de forma
𝑃 (𝑥, 𝑦) + 𝑄(𝑥, 𝑦)𝑦 ′ = 0
este uneori scrisa in forma mai sus amintita (din motive pseudo-matematicce)
𝑑𝑦
deoarece 𝑦 ′ = 𝑑𝑥
∙ ideea este ca atunci cand 𝑃 si 𝑄 au derivate partiale continue care satisfac
conditia
𝜕𝑃 𝜕𝑄
= (conditia de exactitate)
𝜕𝑦 𝜕𝑥
com avea o frumoasa formula pentru integrala generala a unei astfel de ecuatii
∫︁ 𝑥 ∫︁ 𝑦 ∫︁ 𝑥 ∫︁ 𝑦
𝑃 (𝑡, 𝑦0 )𝑑𝑡 + 𝑄(𝑥, 𝑡)𝑑𝑡 = 𝑐 sau 𝑃 (𝑡, 𝑦)𝑑𝑡 + 𝑄(𝑥0 , 𝑡)𝑑𝑡 = 𝑐, 𝑥0 , 𝑦0 ∈ R.
𝑥0 𝑦0 𝑥0 𝑦0

∙ de cele mai multe ori o astfel de ecuatie nu satisface conditia si din aceasta
cauza vom cauta un factor integrant 𝜇(𝑥, 𝑦) astfel ca:
𝜕 𝜕
[𝜇(𝑥, 𝑦)𝑃 (𝑥, 𝑦)] = [𝜇(𝑥, 𝑦)𝑄(𝑥, 𝑦)]
𝜕𝑦 𝜕𝑥

6
 𝜕𝑃
𝜕𝑦 − 𝜕𝑄
𝜕𝑥
∙ este util sa stim ca atunci cand 𝑄 depinde doar de x un factor
integrant este
𝜕𝑄
(︃∫︁
𝑥 𝜕𝑃
)︃
𝜕𝑦 − 𝜕𝑥
𝜇(𝑥) = 𝑒𝑥𝑝 𝑑𝑥
𝑥0 𝑄
𝜕𝑃
𝜕𝑦 − 𝜕𝑄
𝜕𝑥
si cand 𝑃 depinde doar de y un factor integrant este
𝜕𝑄
(︃ ∫︁
𝑦 𝜕𝑃
)︃
𝜕𝑦 − 𝜕𝑥
𝜇(𝑦) = 𝑒𝑥𝑝 − 𝑑𝑦 .
𝑦0 𝑃

Ecuatii diferentiale liniare omogene:

𝑦 ′ = 𝑓 (𝑥)𝑦

Algoritm:
∙ separarea variabilelor conduce la:

𝑦′
= 𝑓 (𝑥).
𝑦

∙ dupa integrare relativ la 𝑥 avem:

∫︁
ln |𝑦(𝑥)| = 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 + 𝐶

∙ in concluzie se obtine, pentru 𝐶 > 0:

∫︀
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥
𝑦(𝑥) = 𝐶1 𝑒 ,

unde 𝐶1 = ln 𝐶 ∈ R.

Ecuatii diferentiale liniare neomogene:

𝑦 ′ = 𝑓 (𝑥)𝑦 + 𝑔(𝑥)

Algoritm:
∙ cu transformarea ( metoda variatiei constantelor):
∫︀
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥
𝑦(𝑥) = 𝐶(𝑥)𝑒

obtinem:
∫︀ ∫︀ ∫︀
𝐶 ′ (𝑥)𝑒 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
+ 𝐶(𝑥)𝑒 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝑓 (𝑥) = 𝑓 (𝑥)𝐶(𝑥)𝑒 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
+ 𝑔(𝑥),

adica: ∫︀
𝐶 ′ (𝑥) = 𝑔(𝑥)𝑒− 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
,

7
de unde urmeaza:
(︂ ∫︁ ∫︀
)︂ ∫︀
− 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝑦(𝑥) = 𝐶+ 𝑔(𝑥)𝑒 𝑑𝑥 𝑒

cu 𝐶 ∈ R arbitrar ales.
∙ Problema Cauchy:
{︃
𝑦 ′ (𝑥) = 𝑓 (𝑥)𝑦(𝑥) + 𝑔(𝑥)
𝑦(𝑥0 ) = 𝑦0
are solutia: (︂ ∫︁ 𝑥 ∫︀ 𝑠 )︂ ∫︀
𝑥
− 𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 𝑓 (𝑡)𝑑𝑡
𝑦(𝑥) = 𝑦0 + 𝑔(𝑠)𝑒 𝑥0
𝑑𝑠 · 𝑒 𝑥0
𝑥0

Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli:

𝑦′ + 𝑓 (𝑥)𝑦 = 𝑔(𝑥)𝑦 𝛼

Algoritm:
∙ pentru 𝛼 > 1 este 𝑦 ≡ 0 o solutie iar in cazurile 𝛼 = 0, 𝛼 = 1 este o ecuatie
diferentiala liniara.
∙ in cazurile ramase inmultim ecuatia cu 𝑦 −𝛼 si obtinem:

𝑦 −𝛼 𝑦 ′ + 𝑓 (𝑥)𝑦 1−𝛼 = 𝑔(𝑥)

∙ prin transformarea 𝑧(𝑥) = 𝑦(𝑥)1−𝛼 se obtine datorita 𝑧 ′ (𝑥) = (1 − 𝛼)𝑦 −𝛼 𝑦 ′

ecuatia:

𝑧 ′ + (1 − 𝛼)𝑓 (𝑥)𝑧 = (1 − 𝛼)𝑔(𝑥)

∙ aceasta este o ecuatie liniara neomogena al carui mod de abordare este deja
cunoscuta.

Ecuatii diferentiale de tip Riccati:

𝑦 ′ = 𝑓 (𝑥)𝑦 2 + 𝑔(𝑥)𝑦 + ℎ(𝑥)

Algoritm:
∙ ecuatiile de tip Riccati nu sunt intotdeauna integrabile, este nevoie sa
cunoastem una sau mai multe solutii particulare.
∙ fie 𝑦1 (𝑥) o solutie particulara, atunci alegem transformarea:

1
𝑦(𝑥) = 𝑦1 (𝑥) +
𝑧(𝑥)

8
care prin inlocuire furnizeaza:
𝑧′
(︂ )︂ (︂ )︂
2𝑦1 1 1
𝑦1′ − 2 = 𝑓 (𝑥) 𝑦12 + + 2 + 𝑔(𝑥) 𝑦1 + + ℎ(𝑥)
𝑧 𝑧 𝑧 𝑧
si mai departe:
𝑧′ 2𝑓 (𝑥)𝑦1 𝑓 (𝑥) 𝑔(𝑥)
𝑦1′ − 𝑓 (𝑥)𝑦12 − 𝑔(𝑥)𝑦1 − ℎ(𝑥) = 2 + + 2 +
⏟ ⏞ 𝑧 𝑧 𝑧 𝑧
0

2
∙ dupa inmultirea cu 𝑧 obtinem ecuatia liniara neomogena:
𝑧 ′ + (2𝑓 (𝑥)𝑦1 + 𝑔(𝑥)) 𝑧 = −𝑓 (𝑥).
∙ cand avem norocul sa ghicim doua solutii 𝑦1 ̸= 𝑦2 , se realizeaza transfor-
marea:
𝑦2 − 𝑦1
𝑦(𝑥) = 𝑦1 +
𝑧(𝑥)
care conduce la: ∫︀
𝑦1 −𝑦2 𝑑𝑥
𝑧(𝑥) = 1 + 𝐶𝑒

Probleme rezolvate

Cum gandeste Sherlock Holmes:

Conform Legii lui Newton a racirii corpurilor:

Schimbarea temperaturii unui corp este proportio-

nala cu diferenta dintre temperatura mediului in care
se afla si cea a corpului.

𝑑𝑇
= −𝑘(𝑇 − 𝑇𝑈 )
𝑑𝑡
unde 𝑇 este temperatura corpului (depinde de timpul 𝑡), 𝑇𝑈 este temperatura
camerei (mediul) iar 𝑘 e o constanta pozitiva.
Aceasta este o ecuatie diferentiala liniara de ordinul 1. Cu 𝑇 (0) = 𝑇0 solutia
problemei Cauchy este:
𝑇 (𝑡) = 𝑇𝑈 + (𝑇0 − 𝑇𝑈 )𝑒−𝑘𝑡 .
Sa presupunem ca temperatura camerei in care sa afla victima a fost con-
stanta pe timpul zilei. Sherlock H. a masurat aceasta temperatura 𝑇𝑈 . El are
acum nevoie doar de valoarea lui 𝑘. Pentru aceasta va putea folosi identitatea:
𝑇 (𝑡1 ) − 𝑇𝑈
= 𝑒−𝑘(𝑡1 −𝑡2 )
𝑇 (𝑡2 ) − 𝑇𝑈

9
daca cunoaste temperatura corpului in doua momente de timp 𝑡1 , 𝑡2 diferite.
Din identitea de mai sus se obtine:
1 𝑇 (𝑡1 ) − 𝑇𝑈
𝑘=− ln .
𝑡1 − 𝑡2 𝑇 (𝑡2 ) − 𝑇𝑈

Spre exemplu:
La ora 𝑡1 = 16.25 a masurat Sherlock H. temperatura corpului victimei si
inca o data la ora 𝑡1 = 18.25. Valorile gasite sunt 𝑇 (𝑡1 ) = 26.8∘ 𝐶, respectiv
𝑇 (𝑡2 ) = 26∘ 𝐶 iar 𝑇𝑈 = 25∘ 𝐶 este temperatura camerei. Asadar:

1 26.8 − 25
𝑘=− ln = 0.293
−2 26 − 25
Temperatura normala a corpului uman este intre 36.3∘ 𝐶 si 37.4∘ 𝐶. Sherlock
considera in medie temperatura:

𝑇 (𝑡𝑑 ) = 37∘ 𝐶

in momentul de timp 𝑡𝑑 al mortii d-ului Green.

Cu 𝑘 cunoscut considera mai departe 𝑡2 = 18.25 ca moment 0 si 𝑡1 = 𝑡𝑑 in
identitatea respectiva. Astfel 𝑇 (0) = 26∘ 𝐶 si avem relatia:

1 37 − 25
𝑡𝑑 = − ln ≈ −8.4 (ore)
𝑘 26 − 25
Aceasta inseamna ca la ora 10.30 d-ul Green nu era in viata.
Pastorul, d-ul Black, minte!

Problema 1. Aflati solutiile ecuatiei diferentiale:

(1 + 𝑥)𝑦 + (1 − 𝑦)𝑥𝑦 ′ = 0

Solutie: Impunand conditiile 𝑥 ̸= 0 si 𝑦 ̸= 0 putem separa variabilele 𝑥 si 𝑦

in ecuatia de mai sus si obtinem:

1+𝑥 𝑦−1 ′
= 𝑦
𝑥 𝑦
Integrarea dupa 𝑥 implica:

𝑦−1 ′ 𝑦−1
∫︁ ∫︁ ∫︁
1+𝑥
𝑑𝑥 = 𝑦 𝑑𝑥 = 𝑑𝑦
𝑥 𝑦 𝑦
si mai departe:
ln |𝑥| + 𝑥 = 𝑦 − ln |𝑦| + 𝐶
De unde:
1
𝑥𝑒𝑥 = 𝑒𝑦 𝑒𝐶
𝑦
si in concluzie alegand 𝑒𝐶 = 𝐷 avem:

𝑥𝑦 = 𝐷 · 𝑒𝑦−𝑥

10
 De remarcat ca in ecuatia anterioara nu putem exprima 𝑦 in functie de 𝑥, prin
urmare vom spune ca am obtinut o integrala generala a ecuatiei diferentiale.
Deci ecuatia nu poate fi rezolvata ci doar integrata. Atentie la sensul cuvantului
integrat aici.

Problema 2. Integrati ecuatia diferentiala:

𝑥(𝑦 2 − 1)𝑦 ′ + 𝑦(𝑥2 − 1) = 0

Solutie: Prin separarea variabilelor (presupunand 𝑥 ̸= 0 si 𝑦 ̸= 0) si integrare

se obtine:
1 − 𝑦2 1 − 𝑥2
∫︁ ∫︁
𝑑𝑦 = 𝑑𝑥
𝑦 𝑥
respectiv:
𝑦2 𝑥2
− ln 𝑦 = ln |𝑥| − +𝐶
2 2
apoi:
𝑥2 + 𝑦 2 = 2 ln |𝑥𝑦| + 𝐶.
Cazurile omise 𝑥 = 0 si 𝑦 = 0 nu reprezinta solutii ale ecuatiei diferentiale. Din
nou nu putem obtine forma unei solutii generale 𝑦, ci doar o conexiune intre 𝑦,
𝑥 si o constanta, adica o integrala generala a ecuatiei.

Problema 3. Rezolvati ecuatia diferentiala:

𝑦 𝑦2
𝑦 ′ = 𝑥2 + + 4
𝑥 𝑥

Solutie: Se recunoaste ecuatia de tip Riccati, adica o ecuatie diferentiala de

forma:
𝑦 ′ = ℎ(𝑥) + 𝑔(𝑥)𝑦 + 𝑓 (𝑥)𝑦 2 ,
care cu ajutorul unei solutii particulare 𝑦1 (𝑥) prin trasnformarea

1
𝑦(𝑥) = 𝑦1 (𝑥) +
𝑧(𝑥)

se transforma in ecuatia:

𝑧 ′ (𝑥) + (2𝑓 (𝑥)𝑦1 (𝑥) + 𝑔(𝑥)) 𝑧(𝑥) = −𝑓 (𝑥)

Cautam asadar o solutie particulara. Incercam sa cautam o solutie care sa fie

o putere a lui 𝑥. Prin incercari repetate gasim 𝑦1 (𝑥) = 𝑥3 . Cu ajutorul acesteia
obtinem ecuatia liniara neomogena:
3 1
𝑧 ′ (𝑥) + 𝑧(𝑥) = − 4
𝑥 𝑥
Solutia ecuatiei omogene atasate este:
𝐶
𝑧𝑜𝑚𝑜𝑔 =
𝑥3

11
Avem nevoie in continuare de o solutie particulara a ecuatiei neomogene. Prin
transformarea:
𝐶(𝑥)
𝑧𝑝 = ,
𝑥3
adica prin metoda variatiei constantelor, se obtine 𝐶 ′ (𝑥) = − 𝑥1 si apoi 𝐶(𝑥) =
ln |𝑥|. Solutia particulara este:

ln |𝑥|
𝑧𝑝 (𝑥) = − ,
𝑥3
de unde rezulta:
𝐶 ln |𝑥|
𝑧(𝑥) = 𝑧𝑜𝑚𝑜𝑔 (𝑥) + 𝑧𝑝 (𝑥) = − 3
𝑥3 𝑥
In concluzie:
𝑥3
𝑦(𝑥) = 𝑥3 + .
𝐶 − ln |𝑥|

Problema 4. Integraţi ecuaţia cu variabile separate:

𝑒𝑥
2𝑦𝑦 ′ = , 𝑦 (1) = 1.
𝑒𝑥+1

𝑑𝑦
Soluţie: Deoarece 𝑦 ′ = ı̂n mod echivalent avem
𝑑𝑥
𝑑𝑦 𝑒𝑥 𝑒𝑥
2𝑦 = 𝑥 ⇔ 2𝑦𝑑𝑦 = 𝑥 𝑑𝑥.
𝑑𝑥 𝑒 +1 𝑒 +1

În urma separării varibilelor putem trece la integrarea celor doua funcţii şi
obţinem
𝑒𝑥
∫︁ ∫︁
2 𝑦𝑑𝑦 = 𝑑𝑥 ⇔ 𝑦 2 + 𝑐1 = ln (𝑒𝑥 + 1) + 𝑐2 ⇔ 𝑦 2 = ln (𝑒𝑥 + 1) + 𝑐.
𝑒𝑥 + 1
Prin ı̂nlocuirea lui 𝑥0 = 1 şi a lui 𝑦0 = 1 ı̂n ecuaţia de mai sus rezultă
𝑒𝑥 + 1
𝑐 = 1 − ln (𝑒 + 1) si 𝑦 2 − 1 = ln .
𝑒+1
Deci am obtinut o integrala particulara a ecuatiei, data prin relatia de mai
sus.
Problema 5. Integraţi ecuaţia omogenă:
𝑦
𝑦
𝑦′ = + 𝑒𝑥 .
𝑥

Soluţie: Algoritmul rezolvarii ecuatiilor omogene ne recomanda sa facem

𝑦
schimbarea de variabila 𝑧 = care duce apoi la
𝑥
𝑦 = 𝑧 · 𝑥 ⇒ 𝑦 ′ = 𝑧 ′ 𝑥 + 𝑧.

12
 Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială avem
𝑧 ′ 𝑥 + 𝑧 = 𝑧 + 𝑒𝑧 ⇔ 𝑧 ′ 𝑥 = 𝑒𝑧 .
𝑑𝑧
Deoarece 𝑧 ′ = obţinem ecuaţia cu variabile separate
𝑑𝑥
𝑑𝑧 𝑑𝑧 𝑑𝑥
𝑥 = 𝑒𝑧 ⇔ 𝑧 =
𝑑𝑥 𝑒 𝑥
de unde ne rezultă ı̂n urma integrării
∫︁ ∫︁
𝑑𝑧 𝑑𝑥
𝑧
= ⇔ ln |𝑥| + 𝑒−𝑧 = 𝑐.
𝑒 𝑥
Revenind la funcţia iniţială avem urmatoarea integrala generala a ecuatiei:
𝑦
−
ln |𝑥| + 𝑒 𝑥 − 𝑐 = 0.

Problema 6. Rezolvaţi ecuaţia liniară neomogenă:

𝑥𝑦 ′ − 𝑦 + 𝑥 = 0.

Soluţie: Pentru 𝑥 = 0 obţinem soluţia particulară. Pentru 𝑥 ̸= 0 avem

1
𝑥𝑦 ′ − 𝑦 + 𝑥 = 0 |: 𝑥 ⇔ 𝑦 ′ − · 𝑦 = −1.
𝑥
Pentru a obţine direct soluţia generală a ecuaţiei neomogene
𝑦 ′ + 𝑎 (𝑥) · 𝑦 = 𝑏 (𝑥)
folosim formula
∫︀
[︂ ∫︁ ∫︀
]︂
𝑦 = 𝑒− 𝑎(𝑥)𝑑𝑥
𝑐 + 𝑏 (𝑥) 𝑒 𝑎(𝑥)𝑑𝑥 𝑑𝑥 .

1
În cazul nostru 𝑎 (𝑥) = − şi 𝑏 (𝑥) = −1. Înlocuind ı̂n formula de mai sus,
𝑥
obţinem
1 1 ∫︀ 1 ∫︀ 1
⎡ ⎤ ⎛ ⎞
∫︀ ∫︁ ∫︀ ∫︁
− − 𝑑𝑥 − 𝑑𝑥 𝑑𝑥 − 𝑑𝑥
𝑦=𝑒 𝑥 ⎣𝑐 + (−1) 𝑒 𝑥 𝑑𝑥⎦ ⇔ 𝑦 = 𝑒 𝑥 ⎝𝑐 − 𝑒 𝑥 𝑑𝑥⎠

(︂ ∫︁ )︂ (︂ ∫︁ )︂
ln|𝑥| − ln|𝑥| ln|𝑥| 1
⇔𝑦=𝑒 𝑐− 𝑒 𝑑𝑥 ⇔𝑦=𝑒 𝑐− 𝑑𝑥
|𝑥|
⇔ 𝑦 = |𝑥| (𝑐 − ln |𝑥|) ⇔ 𝑦 = 𝑘𝑥 − |𝑥| ln |𝑥| .

Problema 7. Integraţi ecuaţia:

𝑥𝑦 ′′′ − 𝑦 ′′ − 𝑥𝑦 ′ + 𝑦 = 0

ştiind că admite soluţiile

𝑦1 (𝑥) = 𝑥, 𝑦2 (𝑥) = 𝑒−𝑥 .

13
 Soluţie: Dacă pentru ecuaţia diferenţială

𝑎0 (𝑥) 𝑦 (𝑛) + 𝑎1 (𝑥) 𝑦 (𝑛−1) + ... + 𝑎𝑛 (𝑥) 𝑦 = 0

suma coeficienţilor (este nulă)

𝑎0 (𝑥) + 𝑎1 (𝑥) + ... + 𝑎𝑛 (𝑥) = 0

atunci rezultă (şi) soluţia ecuaţiei 𝑦 = 𝑒𝑥 .

Pentru exemplul nostru putem folosi observaţia de mai sus deoarece

𝑥 − 1 − 𝑥 + 1 = 0,

deci a treia soluţie este 𝑦3 (𝑥) = 𝑒𝑥 .

În concluzie soluţia generală a ecuaţiei este

𝑦 = 𝑐1 · 𝑥 + 𝑐2 · 𝑒−𝑥 + 𝑐3 · 𝑒𝑥 .

Problema 8. Rezolvati ecuatia:

𝑦 ′ − 𝑦 = 𝑥𝑦 5 .
√
Care solutie trece prin punctul 𝑃 (0, 2) ?

Solutie: Trebuie sa recunoastem intai forma unei ecuatii Bernoulli cu 𝛼 = 5.

Folosind transformarea recomandata de algoritmul de rezolvare a unei astfel de
ecuatii 𝑧(𝑥) = 𝑦(𝑥)1−𝛼 = 𝑦(𝑥)−4 obtinem ecuatia liniara neomogena

𝑧 ′ + 4𝑧 = −4𝑥 (*)

Stim ca solutia generala a unei astfel de ecuatii se scrie:

𝑧𝑔𝑒𝑛 = 𝑧𝑜𝑚𝑜𝑔𝑒𝑛 + 𝑧𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟

adica este suma solutiei generale a ecuatiei omogene si a unei solutii particulare
a ecuatiei neomogene.
Solutia ecuatiei omogene atasate 𝑧 ′ + 4𝑧 = 0 este
∫︀
𝑧ℎ = 𝐶𝑒− 4𝑑𝑥
= 𝐷𝑒−4𝑥

Pentru a afla o solutie particulara vom incerca sa ghicim una, mai precis
incercam una polinomiala din cauza formei ecuatiei: coeficientii sunt polinoame.
De exemplu:
𝑧𝑝 = 𝑎 + 𝑏𝑥.
duce la:
𝑏 + 4𝑎 + 4𝑏𝑥 = −4𝑥,
apoi imediat 𝑏 = −1 si 𝑎 = 41 . In concluzie solutia ecuatiei (*) este :

1
𝑧(𝑥) = 𝑧𝑜𝑚𝑜𝑔 (𝑥) + 𝑧𝑝 (𝑥) = 𝐷𝑒−4𝑥 −𝑥 +
4
Tinand cont de transformarea facuta initial, obtinem solutia ecuatiei date

14
 4
𝑦 4 (𝑥) = , 𝐷 ∈ R.
4𝐷𝑒−4𝑥 − 4𝑥 + 1
O alta solutie este 𝑦 ≡ 0. Aceasta solutie nu poate fi obtinuta din formula
solutiei generale de mai sus! Prin urmare se numeste solutie singulara .
Fiecare solutie a unei ecuatii de tipul celei de mai sus poate fi reprezentata
√
√ O astfel de curba va4 trece prin punctul 𝑃 (0, 2)
ca si curba intr-un reper Oxy.
daca si numai daca 𝑦(0) = 2 prin urmare 4 = 1+4𝐷 si 𝐷 = 0.
In felul acesta impunand o conditie suplimentara am obtinut o solutie par-
ticulara, deoarece informatiile suplimentare ne-au permis sa eliminam constanta
D
√︂
4
𝑦(𝑥) = 4 .
1 − 4𝑥

Problema 9. Rezolvati ecuatia:

2𝑥𝑦𝑑𝑥 − (𝑥2 − 𝑦 2 )𝑑𝑦 = 0

Solutie: Variabilele nu pot fi separate, deci nu e o ecuatie cu variabile separa-

bile. In schimb pare a fi o ecuatie exacta cu 𝑃 (𝑥, 𝑦) = 2𝑥𝑦 si 𝑄(𝑥, 𝑦) = −𝑥2 + 𝑦 2 .
Verificam daca este satisfacuta conditia de exactitate
𝜕𝑃 𝜕𝑄
=
𝜕𝑦 𝜕𝑥
Insa
𝜕𝑃 𝜕𝑄
= 2𝑥 ̸= −2𝑥 =
𝜕𝑦 𝜕𝑥
deci conditia de exactitate nu este satisfacuta.
Vom cauta sa fortam obtinerea unei astfel de conditii prin inmultire cu un
factor integrant 𝜇(𝑥, 𝑦). Sa observam pentru inceput ca
𝜕𝑃 𝜕𝑄
𝜕𝑦 − 𝜕𝑥 2𝑥 − (−2𝑥) 2
= =
𝑃 2𝑥𝑦 𝑦
depinde doar de y deci un factor integrant va fi
𝜕𝑃 − 𝜕𝑄 ⃒𝑦
∫︀ 𝑦 𝜕𝑦 𝜕𝑥 ∫︀ 𝑦2 −2 ln 𝑦 ⃒
− 𝑑𝑦 − 𝑑𝑦
𝜇(𝑦) = 𝑒 𝑦0 𝑃
=𝑒 𝑦0 𝑦
=𝑒 𝑦0
.
Putem alege 𝑦0 = 1 (caci 𝑦0 este doar o simpla constanta) si obtinem
2 1
𝜇(𝑦) = 𝑒− ln 𝑦 =
𝑦2
Inmultind ecuatia cu acest factor se obtine:
2𝑥 −𝑥2 + 𝑦 2
𝑑𝑥 + 𝑑𝑦 = 0
𝑦 𝑦2
−𝑥2 +𝑦 2
care este o ecuatie exacta pentru 𝑃̃︀(𝑥, 𝑦) = 2𝑥
𝑦 si 𝑄(𝑥, 𝑦) =
̃︀
𝑦2 . Se verifica
usor conditia de exactitate, deci o integrala generala va fi de forma

15
 ∫︁ 𝑥 ∫︁ 𝑦
𝑃̃︀(𝑡, 𝑦0 )𝑑𝑡 + 𝑄(𝑥,
̃︀ 𝑡)𝑑𝑡 = 𝑐
𝑥0 𝑦0

Prin urmare 𝑥 𝑦
−𝑥2 + 𝑡2
∫︁ ∫︁
2𝑡
𝑑𝑡 + 𝑑𝑡 = 𝑐
𝑥0 𝑦0 𝑦0 𝑡2
unde putem alege valori convenabile pentru 𝑥0 si 𝑦0 , etc.

Probleme propuse

Problema 1. Integraţi ecuaţia cu variabile separate

𝑥3 + 1 𝑦2 − 1
𝑑𝑥 + 𝑑𝑦 = 0, 𝑦 (1) = 1.
𝑥 𝑦

Problema 2. Rezolvaţi problema Cauchy

√
𝑦 ′ = 𝑥𝑦, 𝑥0 = 0, 𝑦0 = 1.

Problema 3. Integraţi ecuaţia omogenă

𝑥2 + 𝑦 2
𝑦′ = , 𝑥0 = −1, 𝑦0 = 0.
𝑥𝑦

Problema 4. Rezolvaţi ecuaţia liniară neomegenă

⎨ 𝑦 ′ + 2𝑦 = 2𝑥 + 2
⎧
𝑥2 − 1 .
𝑦 (0) = −3
⎩

Problema 5. Rezolvaţi ecuaţia:

𝑥 − 2𝑥 + 3 𝑦 ′′′ − 𝑥2 + 1 𝑦 ′′ + 2𝑥𝑦 ′ − 2𝑦 = 0
(︀ 2 )︀ (︀ )︀

ştiind că admite soluţiile

𝑦1 (𝑥) = 𝑥, 𝑦2 (𝑥) = 𝑥2 − 1.

Problema 6. Aflati solutiile ecuatiei diferentiale:

𝑦𝑦 ′ = 2𝑦 − 𝑥.

16
Problema 7. Integrati ecuatia diferentiala:
(︁ 𝑦 )︁ (︁ 𝑦 )︁
𝑥𝑦 ′ cos = 𝑦 cos − 𝑥.
𝑥 𝑥

Problema 8. Aflati toate solutiile ecuatiei diferentiale:

𝑦 ′ = (1 − 𝑥 + 𝑥2 ) + (1 − 2𝑥)𝑦 + 𝑦 2 .

Problema 9. Rezolvati ecuatia:

√
𝑦′ = 1 + 𝑦−𝑥
facand o schimbare de variabila adecvata.

Problema 10. Rezolvati ecuatia

𝑦 ′ = (−2𝑥 + 𝑦)2 − 7, 𝑦(0) = 0
facand o schimabre de variabila adecvata.

Problema 11. Integrati urmatoarea ecuatie:

𝑦 ′ − 𝑥𝑦 = 𝑦

Problema 12. Aflati integrala generala a ecuatiei

(1 + 𝑒𝑥 )𝑦𝑦 ′ − 𝑒𝑥 = 0
si apoi pe cea particulara care corespunde lui 𝑥0 = 1, 𝑦0 = 1.

Problema 13. Integrati ecuatia:

𝑦 2 + 𝑥2 𝑦 ′ − 𝑥𝑦𝑦 ′ = 0

Problema 14. Rezolvati ecuatia:

(2𝑥𝑦 − sin 𝑥)𝑑𝑥 + (𝑥2 − cos 𝑦)𝑑𝑦 = 0

Problema 15. Rezolvati ecuatia cu valori initiale:

1 2 2𝑥𝑦 ′
− =
𝑦2 𝑥 𝑦3
cu conditia initiala 𝑦(1) = 1.

Problema 16. Integrati ecuatia:

(𝑥 sin 𝑦 + 𝑦 cos 𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 cos 𝑦 − 𝑦 sin 𝑦)𝑑𝑦 = 0.

Problema 17. Integrati ecuatia:

𝑥𝑦 ′ + 𝑦 = 𝑦 2 ln 𝑥

17