INTEGRAREA UNOR ECUAȚII DIFERENȚIALE

CU FACTOR INTEGRANT
Garabajiu Alexandrina, studentă,
Facultatea Fizică, Matematică și Tehnologii Informaționale, UST

În lucrare se studiază noțiunea de factor integrant și condițiile de prezență a acestei funcții. Se

determină condițiile de existență a factorului integrant pentru unele ecuații diferențiale elementare și
ecuația diferențială Lotka-Volterra.
1. Noțiunea de factor integrant
Fie ecuaţia diferenţială
𝑃(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 = 0, (1)
unde 𝑃(𝑥, 𝑦) și 𝑄 (𝑥, 𝑦) sunt funcții continue şi au derivate parţiale de ordinul întâi continue în careva
domeniu deschis 𝐷 din planul de coordonate. Dacă pentru ecuația (1) are loc identitatea (2)
𝜕𝑃 𝜕𝑄
≡ , ∀(𝑥, 𝑦) ∈ 𝐷, (2)
𝜕𝑦 𝜕𝑥
atunci ea este o ecuație cu diferenţială totală exactă şi poate fi integrată.
Să admitem că nu are loc identitatea (2) și fie că există o funcţie nenulă
𝜇 = 𝜇 (𝑥, 𝑦) ≠ 0,
definită în domeniul 𝐷 astfel încât înmulţind cu ea ecuaţia (1) obţinem o ecuaţie de forma
𝜇 ∙ 𝑃 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 + 𝜇 ∙ 𝑄(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 = 0, (3)
care este o ecuație cu diferenţială totală exactă. Atunci funcţia 𝜇 (𝑥, 𝑦) se numeşte factor integrant al
ecuaţiei (1). În acest caz are loc identitatea
𝜕 (𝜇 ∙ 𝑃 ) 𝜕 (𝜇 ∙ 𝑄 )
≡ , ∀(𝑥, 𝑦) ∈ 𝐷. (4)
𝜕𝑦 𝜕𝑥
În forma desfăşurată identitatea (4) se scrie
𝜕𝜇 𝜕𝜇 𝜕𝑄 𝜕𝑃
𝑃 −𝑄 = 𝜇 ( − ). (5)
𝜕𝑦 𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑦
Se cunoaşte [3] că dacă funcțiile 𝑃 (𝑥, 𝑦) și 𝑄(𝑥, 𝑦) sunt continue şi au derivate parţiale de
ordinul întâi continue în domeniul 𝐷, iar 𝑃2 + 𝑄2 ≠ 0, atunci ecuaţia (1) întotdeauna posedă factor
integrant. Însă nu există o metodă generală de determinare a factorului integrant.
Teoria factorului integrant a fost dezvoltată de Leonhard Euler, dar ideea utilizării acestei
funcții aparține lui Johann Bernoulli și lui Nikolaus Bernoulli.
2. Unele cazuri de determinare a factorului integrant

76
Se cunoaște că funcţia 𝜇 (𝑥, 𝑦) poate fi ușor găsită doar în unele cazuri particulare [1, 2, 3]. Dacă
pentru ecuaţia (1) se realizează condiţia (6)
𝜕𝑃 𝜕𝑄
𝜕𝑦 − 𝜕𝑥
≡ 𝜑 (𝜔 ) , (6)
𝜕𝜔 𝜕𝜔
𝑄 −𝑃
𝜕𝑥 𝜕𝑦
atunci ecuația (1) are factor integrant de forma 𝜇 = 𝜇 (𝜔), unde 𝜔 este o funcţie ce depinde de
variabilele 𝑥 şi 𝑦: 𝜔 = 𝜔(𝑥, 𝑦). Factorul integrant se determină după formula
𝜇 = 𝑒 ∫ 𝜑(𝜔)𝑑𝜔 . (7)
În cazurile când 𝜔 = 𝑥 sau 𝜔 = 𝑦, din relația (6) obținem condiția de existență a factorului
integrant de forma 𝜇 = 𝜇 (𝑥 ) sau 𝜇 = 𝜇 (𝑦).
3. Factorul integrant al unor ecuaţii diferenţiale
Ţinând cont de relaţia (6), a fost determinat factorul integrant pentru unele ecuaţii diferenţiale
elementare, aşa ca: ecuaţia cu variabile separabile, ecuaţia liniară de ordinul întâi, ecuaţia lui
Bernoulli și ecuaţia diferenţială omogenă [3]:
1) Ecuaţia cu variabile separabile
𝑀(𝑥 )𝑁(𝑦)𝑑𝑥 + 𝑅 (𝑥)𝑆(𝑦)𝑑𝑦 = 0 (8)
are factorul integrant de forma
1
𝜇= . (9)
𝑅 (𝑥 )𝑁 (𝑦 )
2) Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul întâi
𝑦′ + 𝑃 (𝑥 )𝑦 = 𝑄 (𝑥) (10)
are factorul integrant de forma
𝜇 = 𝑒 ∫ 𝑃(𝑥)𝑑𝑥 . (11)
3) Ecuaţia lui Bernoulli
𝑦′ + 𝑃 (𝑥 )𝑦 = 𝑄 (𝑥)𝑦 𝑛 (12)
are factorul integrant de forma
𝜇 = 𝑦 −𝑛 𝑒 (1−𝑛) ∫ 𝑃(𝑥)𝑑𝑥 . (13)
4) Ecuaţia diferenţială omogenă:
𝑃(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥, 𝑦)𝑑𝑥 = 0, (14)
unde 𝑃(𝑡𝑥, 𝑡𝑦) = 𝑡 𝑚 𝑃(𝑥, 𝑦), 𝑄(𝑡𝑥, 𝑡𝑦) = 𝑡 𝑚 𝑄(𝑥, 𝑦), are factorul integrant
1
𝜇= . (15)
𝑥 ∙ 𝑃 (𝑥, 𝑦) + 𝑦 ∙ 𝑄(𝑥, 𝑦)
Aici deducem cazurile de existență a factorului integrant pentru următoarele ecuații:
a) dacă ecuația omogenă (14) are forma

77
 𝑑𝑦 𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦
= , (16)
𝑑𝑥 𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦
atunci ea are factorul integrant [4]:
1
𝜇= . (17)
𝑎2 𝑥2 + (𝑏2 − 𝑎1 )𝑥𝑦 − 𝑏1 𝑦 2
b) dacă ecuația omogenă (14) are forma
𝑑𝑦 𝑏20 𝑥 2 + 𝑏11 𝑥𝑦 + 𝑏02 𝑦 2
= , (18)
𝑑𝑥 𝑎20 𝑥 2 + 𝑎11 𝑥𝑦 + 𝑎02 𝑦 2
atunci ea are factorul integrant [4]:
1
𝜇= . (19)
𝑏20 𝑥3 + (𝑏11 − 𝑎20 )𝑥 2 𝑦 + (𝑏02 − 𝑎11 )𝑥𝑦 2 − 𝑎02 𝑦 3

3. Factorul integrant al ecuaţiei Lotka-Volterra

Să considerăm ecuația diferențială de forma
𝑑𝑦 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 )
= , (20)
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐1 )
unde 𝑎1 , 𝑏1 , 𝑐1 , 𝑎2 , 𝑏2 , 𝑐2 sunt coeficienți reali. Ecuația (20), introdusă în anul 1920 de Lotka şi apoi
studiată de Volterra a apărut în chimie şi ecologie la modelarea a două specii în interacţiune [1], x
pradă şi y răpitor. În prezent această ecuație este utilizată pe scară largă în matematica aplicată şi într-
o mare varietate de subiecte din fizică, cum ar fi fizica laserului, fizica plasmei şi altele.
Mulţi matematicieni au examinat integrabilitatea ecuației (20) prin diverse metode. Spre
exemplu, în lucrarea [7] se efectuează cercetarea calitativă a ecuației (20), în lucrările [5, 8] se
studiază integrabilitatea ecuației (20) folosind soluţii algebrice sub formă de drepte şi conice, iar în
lucrarea [6] se studiază integrabilitatea ecuației (20) în prezența unei cubice invariante.
În lucrarea de față se studiază integrabilitatea ecuației (20) prin determinarea factorului integrant
de forma 𝜇−1 = 𝐻 (𝑥, 𝑦), unde 𝐻 (𝑥, 𝑦) este un polinom de gradul întâi, doi sau trei.
Vom presupune că are loc condiția
𝑎12 + 𝑏12 + 𝑎22 + 𝑏22 ≠ 0 (21)
și totodată că polinoamele
𝑃(𝑥, 𝑦) = 𝑥 (𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) și 𝑄(𝑥, 𝑦) = 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 )
nu au factori comuni diferiți de o constantă (în caz contrar ecuația (20) se reduce la o ecuație de forma
(14), care poate fi integrată direct).
În cazul ecuației (20), relația (5) pentru determinarea factorului integrant 𝜇 se scrie în forma
𝜕𝜇 𝜕𝜇 𝜕𝑃 𝜕𝑄
𝑃 +𝑄 +𝜇( + ) ≡0 (22)
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑥 𝜕𝑦
sau substituind aici 𝑃 și 𝑄, obținem identitatea
78
 𝜕𝜇 𝜕𝜇
𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) + 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) +
𝜕𝑥 𝜕𝑦
+𝜇((2𝑎1 + 𝑎2 )𝑥 + (𝑏1 + 2𝑏2 )𝑦 + 𝑐1 + 𝑐2 ) ≡ 0. (23)
Se cercetează ecuația (23) în următoarele cazuri:
1) Fie funcția 𝜇 = 𝜇 (𝑥, 𝑦) are forma
1
𝜇= , (24)
𝑎00 + 𝑎10 𝑥 + 𝑎01 𝑦
unde (𝑎10 , 𝑎01 ) ≠ 0. Substituind în (23) funcția 𝜇 și egalând coeficienții de pe lângă aceleași puteri a
necunoscutelor 𝑥 și 𝑦, obținem următorul sistem de ecuații
𝑎00 (𝑐1 + 𝑐2 ) = 0,
𝑎00 (2𝑎1 + 𝑎2 ) + 𝑎10 𝑐2 = 0,
𝑎00 (𝑏1 + 2𝑏2 ) + 𝑎01 𝑐1 = 0,
𝑎10 (𝑎1 + 𝑎2 ) = 0,
𝑎10 𝑏2 + 𝑎01 𝑎1 = 0,
{ 𝑎01 (𝑏1 + 𝑏2 ) = 0.
Rezolvând acest sistem se demonstrează următoarea teoremă
Teorema 1. Ecuația Lotka-Volterra (20) nu posedă factor integrant de forma (24).
2) Fie funcția 𝜇 = 𝜇 (𝑥, 𝑦) are forma
1
𝜇= , (25)
𝑎00 + 𝑎10 𝑥 + 𝑎01 𝑦 + 𝑎20 𝑥 2 + 𝑎11 𝑥𝑦 + 𝑎02 𝑦 2
unde (𝑎20 , 𝑎11 , 𝑎02 ) ≠ 0. Substituind în identitatea (23) funcția 𝜇 și egalând coeficienții de pe lângă
aceleași puteri a necunoscutelor 𝑥 și 𝑦, obținem următorul sistem de ecuații
𝑎00 (𝑐1 + 𝑐2 ) = 0,
𝑎10 𝑐2 + 𝑎00 (2𝑎1 + 𝑎2 ) = 0,
𝑎01 𝑐1 + 𝑎00 (𝑏1 + 2𝑏2 ) = 0,
𝑎20 (𝑐1 − 𝑐2 ) − 𝑎10 (𝑎1 + 𝑎2 ) = 0,
𝑎10 𝑏2 + 𝑎01 𝑎1 = 0,
(26)
𝑎02 (𝑐2 − 𝑐1 ) − 𝑎01 (𝑏1 + 𝑏2 ) = 0,
𝑎20 𝑎2 = 0,
𝑎20 (𝑏1 − 2𝑏2 ) − 𝑎11 𝑎1 = 0,
𝑎11 𝑏2 + 𝑎02 (2𝑎1 − 𝑎2 ) = 0,
{ 𝑎02 𝑏1 = 0.
Se studiază compatibilitatea sistemului (26) și se demonstrează următoarea teoremă.
Teorema 2. Ecuația Lotka-Volterra (20) posedă factorul integrant de forma (25), dacă se realizează
una dintre următoarele 6 condiții:
i) 𝑏1 = 2𝑏2 , 𝑎2 = 0, 𝑐1 = 𝑐2 , 𝑏1 ≠ 0, 𝑏2 ≠ 0;
ii) 𝑏1 = 𝑎2 = 0, 𝑎1 ≠ 0;
iii) 𝑎2 = 2𝑎1 , 𝑏1 = 0, 𝑐1 = 𝑐2 , 𝑎1 ≠ 0, 𝑎2 ≠ 0;
iv) 𝑏2 = 𝑎2 = 0, 𝑐1 = 𝑐2 , 𝑎1 ≠ 0, 𝑏1 ≠ 0, 𝑐2 ≠ 0;
79
 v) 𝑏1 = 𝑎1 = 0, 𝑐1 = 𝑐2 , 𝑎2 ≠ 0, 𝑏2 ≠ 0, 𝑐1 ≠ 0;
vi) 𝑏1 = 𝑎2 = 0, 𝑐1 = 𝑐2 , 𝑎1 ≠ 0.

În tabelul de mai jos este indicată ecuația Lotka-Volterra, forma factorului integrant și
integrala generală:
Nr Ecuația Lotka-Volterra Factorul integrant Integrala generală

1. 𝑑𝑦 𝑦(𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 1 𝑦(𝑎1 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 )
= 𝜇= =𝐶
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 2𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 𝑥2 𝑥

2. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑐2 ) 1 𝑥 𝑐2 𝑦 −𝑐1 𝑒 𝑎2𝑥−𝑏1𝑦 = 𝐶

= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) 𝑥𝑦

3. 𝑑𝑦 𝑦(2𝑎1 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 1 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 )
= 𝜇= =𝐶
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑐2 ) 𝑦2 𝑦

4. 𝑑𝑦 𝑐1 𝑦 1 (𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦)𝑐1 𝑒 𝑏1𝑦

= 𝜇= =𝐶
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦) 𝑥 𝑐1

5. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 1 (𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦)𝑐2 𝑒 𝑎2𝑥

= 𝜇= =𝐶
𝑑𝑥 𝑐2 𝑥 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦) 𝑦 𝑐2

6. 𝑑𝑦 𝑦(𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 1 𝑦(𝑎1 𝑥 + 𝑐2 )
= 𝜇= =𝐶
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑐2 ) (𝑎1 𝑥 − 𝑏2 𝑦)2 𝑥(𝑏2 𝑦 + 𝑐2 )

3) Fie funcția 𝜇 = 𝜇 (𝑥, 𝑦) are forma

1
𝜇= , (27)
𝑎00 + 𝑎10 𝑥 + 𝑎01 𝑦 + 𝑎20 𝑥2 + 𝑎11 𝑥𝑦 + 𝑎02 𝑦 2 + 𝑎30 𝑥 2 + 𝑎21 𝑥𝑦 + 𝑎12 𝑦 2 + 𝑎03 𝑦 3
unde (𝑎30 , 𝑎21 , 𝑎12 , 𝑎03 ) ≠ 0. Substituind în identitatea (23) funcția 𝜇 și egalând coeficienții de pe
lângă aceleași puteri a necunoscutelor 𝑥 și 𝑦, obținem sistemul de ecuații (28). Rezolvarea sistemului
(28) este echivalentă cu examinarea următoarelor patru cazuri:
i) 𝑎1 = 𝑎2 , 𝑏1 ≠ 𝑏2 , 𝑎30 = 𝑎21 = 𝑎03 = 0, 𝑎12 ≠ 0;
ii) 𝑏1 = 𝑏2 , 𝑎1 ≠ 𝑎2 , 𝑎30 = 𝑎12 = 0;
iii) 𝑎1 = 𝑎2 , 𝑏1 = 𝑏2 ;
iv) 𝑎12 (𝑎2 − 𝑎1 ) + 𝑎21 (𝑏1 − 𝑏2 ) = 0, 𝑎30 = 𝑎03 = 0, 𝑎1 ≠ 𝑎2 , 𝑏1 ≠ 𝑏2 .
Se studiază compatibilitatea sistemului (28) și se demonstrează următoarea teoremă.

80
 𝑎00 (𝑐1 + 𝑐2 ) = 0,
𝑎10 𝑐2 + 𝑎00 (2𝑎1 + 𝑎2 ) = 0,
𝑎01 𝑐1 + 𝑎00 (𝑏1 + 2𝑏2 ) = 0,
𝑎20 (𝑐1 − 𝑐2 ) − 𝑎10 (𝑎1 + 𝑎2 ) = 0,
𝑎10 𝑏2 + 𝑎01 𝑎1 = 0,
𝑎02 (𝑐2 − 𝑐1 ) − 𝑎01 (𝑏1 + 𝑏2 ) = 0,
𝑎30 (2𝑐1 − 𝑐2 ) − 𝑎20 𝑎2 = 0,
𝑎21 𝑐1 + 𝑎20 (𝑏1 − 2𝑏2 ) − 𝑎11 𝑎1 = 0, (28)
𝑎21 𝑐2 − 𝑎11 𝑏2 − 𝑎02 (2𝑎1 − 𝑎2 ) = 0,
𝑎03 (2𝑐2 − 𝑐1 ) − 𝑎02 𝑏1 = 0,
𝑎30 (𝑎2 − 𝑎1 ) = 0,
𝑎30 (𝑏2 − 𝑏1 ) = 0,
𝑎12 (𝑎2 − 𝑎1 ) + 𝑎21 (𝑏1 − 𝑏2 ) = 0,
𝑎03 (𝑎2 − 𝑎1 ) = 0,
{ 𝑎03 (𝑏2 − 𝑏1 ) = 0.
Teorema 3. Ecuația Lotka-Volterra (20) posedă factor integrant de forma (27), dacă se realizează
unul dintre următoarele 10 seturi de condiții:
i) 𝑎1 = 𝑎2 , 𝑏1 ≠ 𝑏2 , 𝑐2 = 0;
ii) 𝑏1 = 𝑏2 , 𝑎1 ≠ 𝑎2 , 𝑐1 = 0;
iii) 𝑎1 = 𝑎2 = 0, 𝑏1 ≠ 𝑏2 ;
iv) 𝑏1 = 𝑏2 = 0, 𝑎1 ≠ 𝑎2 ;
v) 𝑎1 = 𝑎2 , 𝑏1 = 𝑏2 , 𝑐1 ≠ 𝑐2 ;
vi) 𝑏1 = 0, 𝑐1 = 𝑐2 , 𝑎1 𝑏2 (𝑎1 − 𝑎2 )(𝑎2 − 2𝑎1 ) ≠ 0;
vii) 𝑎2 = 0, 𝑐2 = 𝑐1 , 𝑎1 𝑏2 (𝑏2 − 𝑏1 )(𝑏1 − 2𝑏2 ) ≠ 0;
viii) 𝑐1 = 𝑐2 = 0, (𝑎1 − 𝑎2 )(𝑏1 − 𝑏2 ) ≠ 0;
ix) 𝑎2 = 0, 𝑐1 = 𝑐2 , 𝑏1 = 𝑏2 , 𝑏2 ≠ 0;
x) 𝑏1 = 0, 𝑐2 = 𝑐1 , 𝑎2 = 𝑎1 , 𝑎1 ≠ 0.

În tabelul de mai jos este indicată ecuația Lotka-Volterra și factorul ei integrant:

Nr Ecuația Lotka-Volterra Factorul integrant

1. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎1 𝑥 + 𝑏2 𝑦) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) 𝑥𝑦 2

2. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐2 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦) 𝑥 2𝑦

3. 𝑑𝑦 𝑦(𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) 𝑥𝑦(𝑐2 + 𝑏2 𝑦)

4. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑐2 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑐1 ) 𝑥𝑦(𝑎1 𝑥 + 𝑐1 )

81
 5. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐2 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) 𝑥𝑦(𝑐1 𝑐2 + 𝑎1 𝑐2 𝑥 + 𝑐1 𝑏1 𝑦)

6. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑐2 ) 𝑦(𝑐2 + 𝑎1 𝑥)(𝑏2 𝑦 + (𝑎2 −𝑎1 )𝑥)

7. 𝑑𝑦 𝑦(𝑏2 𝑦 + 𝑐1 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦 + 𝑐1 ) 𝑦(𝑐1 + 𝑏2 𝑦)(𝑎1 𝑥 + (𝑏1 −𝑏2 )𝑦)

8. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎2 𝑥 + 𝑏2 𝑦) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏1 𝑦) 𝑥𝑦((𝑎1 −𝑎2 )𝑥 + (𝑏1 −𝑏2 )𝑦)

9. 𝑑𝑦 𝑦(𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐2 ) 𝑥 2 (𝑐2 + 𝑏2 𝑦)

10. 𝑑𝑦 𝑦(𝑎1 𝑥 + 𝑏2 𝑦 + 𝑐1 ) 1
= 𝜇=
𝑑𝑥 𝑥(𝑎1 𝑥 + 𝑐1 ) 𝑦 2 (𝑐1 + 𝑎1 𝑥)

Problema determinării factorului integrant, când 𝐻(𝑥, 𝑦) este un polinom de gradul mai mare
sau egal cu patru, ține de calcule voluminoase și nu se examinează în această lucrare.
Bibliografie:
1. CORDUNEANU A., PLETEA A., Ecuaţii diferenţiale, Curs, Iaşi, 1996.
2. STEPANOV V.V., Curs de ecuaţii diferenţiale. Lumina, 1970.
3. МАТВЕЕВ Н.М., Методы интегрирования обыкновенных дифференциальных
уравнений. Москва, 1967.
4. COZMA D., MATEI A., On integrability of homogeneous fractional quadratic differential
equations. In: Acta et Commentationes. Ştiinţe Exacte și ale Naturii. 2020, vol. 10, no. 2,
pp. 54-67.
5. CAIRRÓ L., LLIBRE J., Darbouxian first integrals and invariants for real quadratic
systems having an invariant conic. In: J. Phys. A: Math. Gen. , 2002, vol. 35, pp. 589–608.
6. COZMA D., DRUȚA R., Integrability conditions for Lotka-Volterra differential system with
a bundle of two invaraint straight lines and one invariant cubic. In: Acta et
Commentationes. Ştiinţe Exacte şi ale Naturii, 2018, vol. 6, no. 2, pp. 31-50.
7. Feng Cao, Jifa Jiang, The classification on the global phase portraits of two-dimensional
Lotka–Volterra system, J. Dyn. Diff. Equa. 20 (2008), pp. 797–830.
8. CÂRLIG O., COZMA D., Integrabilitatea sistemului pătratic Lotka-Volterra cu drepte şi
conice invariante. Conferinţa interuniversitară „Educaţie prin cercetare – garant al
performanţei învăţământului superior”, 3-4 mai, 2012, Chişinău, USM, pp. 90–91.

Conducător științific: Cozma Dumitru, doctor habilitat, profesor universitar

82