CAPITOLUL II.

Ecuații cu derivate parțiale de tip hiperbolic

II.6. Vibraţia forţată a coardei cu extremităţile fixe.

Considerăm problema mixtă

𝜕2 𝑢 𝜕2 𝑢
= 𝑎2 + 𝑓(𝑥, 𝑡), (6.1)
𝜕𝑡 2 𝜕𝑥 2
u( x,0)   ( x), ut t 0   ( x), (6.2)
u (0, t )  0, u(l , t )  0 , (6.3)
unde 𝑎 și 𝑙 sunt constante pozitive, 𝑡 ≥ 0, 𝑥 ∈ [0, 𝑙], 𝜑 ∈ 𝐶 3[0, 𝑙],  ∈ 𝐶 2[0, 𝑙], iar
funcția 𝑓(𝑥, 𝑡) are primele două derivate continue după 𝑥 pe [0, 𝑙] și
𝑓 (0, 𝑡) = 𝑓(𝑙, 𝑡)=0. (6.4)

Soluția problemei (6.1),(6.2),(6.3) o vom căuta sub forma

𝑢(𝑥, 𝑡) = 𝑣 (𝑥, 𝑡) + 𝑤(𝑥, 𝑡), (6.5)

unde 𝑣(𝑥, 𝑡) și 𝑤(𝑥, 𝑡) sunt funcții necunoscute. Pentru aflarea lor înlocuim (6.5) în
(6.1),(6.2) și (6.3):

𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑤 2
𝜕2 𝑣 𝜕 2 𝑤
+ 2 = 𝑎 ( 2 + 2 ) + 𝑓(𝑥, 𝑡),
𝜕𝑡 2 𝜕𝑡 𝜕𝑥 𝜕𝑥

𝜕𝑣 𝜕𝑤
𝑣(𝑥, 0) = 𝑤 (𝑥, 0) = 𝜑(𝑥 ), (𝑥, 0) = (𝑥, 0) = (𝑥 ),
𝜕𝑡 𝜕𝑡
𝑣(0, 𝑡) + 𝑤 (0, 𝑡) = 0, 𝑣(𝑙, 𝑡) = 𝑤 (𝑙, 𝑡) = 0.

De la funcția 𝑣(𝑥, 𝑡) vom cere ca să fie soluție a problemei:

𝜕2 𝑣 𝜕2 𝑣
= 𝑎2 , (6.6)
𝜕𝑡 2 𝜕𝑥 2
v( x,0)   ( x), vt t 0   ( x), (6.7)
v(0, t )  0, v(l , t )  0. (6.8)
Atunci, funcția 𝑤(𝑥, 𝑡) trebuie să verifice problema mixtă:
𝜕2 𝑤 𝜕2 𝑤
= 𝑎2 + 𝑓(𝑥, 𝑡), (6.9)
𝜕𝑡 2 𝜕𝑥 2
𝜕𝑤
𝑤 (𝑥, 0) = 0, (𝑥, 0) = 0, (6.10)
𝜕𝑡
w(0, t )  0, w(l , t )  0. (6.11)

1
 Problema (6.6),(6.7),(6.8) a fost rezolvată în seciunea II.5. Rămâne să rezolvăm
problema (6.9),(6.10),(6.11). Pentru aceasta, dezvoltăm funcția 𝑓(𝑥, 𝑡) în serie Fourier
după sinusuri:
𝜋𝑛
𝑓 (𝑥, 𝑡) = ∑∞
𝑛=1 𝑓𝑛 (𝑡) 𝑠𝑖𝑛 𝑥, (6.12)
𝑙

2 𝑙 𝜋𝑛
unde 𝑓𝑛 (𝑡) = ∫0 𝑓(𝑥, 𝑡)𝑠𝑖𝑛 𝑥𝑑𝑥. Condițiile (6.4) vin în concordanță cu (6.12).
𝑙 𝑙
Soluția problemei mixte (6.9),(6.10),(6.11) o vom căuta sub forma
𝜋𝑛
𝑤 (𝑥, 𝑡) = ∑∞𝑛=1 𝑇𝑛 (𝑡)𝑠𝑖𝑛 𝑙 𝑥, (6.13)
unde 𝑇𝑛 (𝑡), 𝑛 = 1,2, …, sunt funcții necunoscute. Din (6.13) și (6.10) urmează
𝑇𝑛 (0) = 0, 𝑇𝑛′ (0) = 0, 𝑛 = 1,2, … (6.14)
Înlocuind (6.12) și (6.13) în (6.9), obținem
∞
𝜋𝑎𝑛 2 𝜋𝑛
∑ [𝑇𝑛′′ (𝑡) + ( ) 𝑇𝑛 (𝑡) − 𝑓𝑛 (𝑡)] 𝑠𝑖𝑛 𝑥 = 0,
𝑙 𝑙
𝑛=1
de unde rezultă că
𝜋𝑎𝑛 2
𝑇𝑛′′ (𝑡) + ( ) 𝑇𝑛 (𝑡) − 𝑓𝑛 (𝑡) = 0, 𝑛 = 1,2, … (6.15)
𝑙
Egalitățile (6.15) reprezintă niște ecuații ordinare liniare neomogene de ordinul doi în
raport cu 𝑇𝑛 (𝑡). Ecuațiile (6.15) le vom rezolva în două etape. Mai întâi vom rezolva
ecuațiile omogene asociate:
𝜋𝑎𝑛 2
1) 𝑇𝑛′′ (𝑡) + ( ) 𝑇𝑛 (𝑡) = 0. Ecuația caracteristică
𝑙
2
𝜋𝑎𝑛 2 𝜋𝑎𝑛 2
𝑘 +( ) = 0 ⇒ 𝑘1,2 = ±𝑖 , 𝑖 = −1.
𝑙 𝑙
Prin urmare,
𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛
𝑇𝑛 (𝑡) = 𝐶1𝑐𝑜𝑠 𝑡 + 𝐶2𝑠𝑖𝑛 𝑡
𝑙 𝑙
este soluția generală a ecuației omogene asociate lui (6.15).
2) Soluția ecuației liniare neomogene o vom căuta sub forma (metoda variției
constantelor):
𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛
𝑇𝑛 (𝑡) = 𝐶1(𝑡)𝑐𝑜𝑠 𝑡 + 𝐶2(𝑡)𝑠𝑖𝑛 𝑡, (6.15)
𝑙 𝑙
unde 𝐶1(𝑡) și 𝐶2(𝑡) sunt funcții necunoscute. Derivatele acestor funcții se află din
sistemul:
𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛
𝐶1′(𝑡)𝑐𝑜𝑠 𝑡 + 𝐶2′(𝑡)𝑠𝑖𝑛 𝑡 = 0,
𝑙 𝑙
{ 𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛 𝑙
−𝐶1′(𝑡)𝑠𝑖𝑛 𝑡 + 𝐶2′(𝑡)𝑐𝑜𝑠 𝑡= 𝑓 (𝑡).
𝑙 𝑙 𝜋𝑎𝑛 𝑛
Folosind metoda Kramer, avem

2
 𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛
𝑐𝑜𝑠 𝑡 𝑠𝑖𝑛 𝑡
𝑙 𝑙
∆= | 𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛 |=1,
−𝑠𝑖𝑛 𝑡 𝑐𝑜𝑠 𝑡
𝑙 𝑙

𝜋𝑎𝑛
0 𝑠𝑖𝑛𝑡 𝑙 𝜋𝑎𝑛
𝑙
∆1= | 𝑙 | = − 𝑓 (𝑡 ) 𝑠𝑖𝑛 𝑡,
𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛 𝑛 𝑙
𝑓 (𝑡) 𝑐𝑜𝑠 𝑡
𝜋𝑎𝑛 𝑛 𝑙

𝜋𝑎𝑛
𝑐𝑜𝑠 𝑡 0 𝑙 𝜋𝑎𝑛
𝑙
∆2 = | | = 𝑓 (𝑡 ) 𝑐𝑜𝑠 𝑡,
𝜋𝑎𝑛 𝑙 𝜋𝑎𝑛 𝑛 𝑙
−𝑠𝑖𝑛 𝑡 𝑓 (𝑡)
𝑙 𝜋𝑎𝑛 𝑛
∆ 𝑙 𝜋𝑎𝑛 ∆ 𝑙 𝜋𝑎𝑛
de unde 𝐶1′(𝑡) = 1 = − 𝑓𝑛 (𝑡)𝑠𝑖𝑛 𝑡, 𝐶2′(𝑡) = 2 = 𝑓𝑛 (𝑡)𝑐𝑜𝑠 𝑡 ⇒
∆ 𝜋𝑎𝑛 𝑙 ∆ 𝜋𝑎𝑛 𝑙
𝑙 𝑡 𝜋𝑎𝑛
𝐶1(𝑡) = − ∫ 𝑓𝑛 (𝜏)𝑠𝑖𝑛 𝜏𝑑𝜏 + 𝐶1,
𝜋𝑎𝑛 0 𝑙
𝑡
𝑙 𝜋𝑎𝑛
𝐶2 (𝑡) = ∫ 𝑓𝑛 (𝜏)𝑐𝑜𝑠 𝜏𝑑𝜏 + 𝐶2
𝜋𝑎𝑛 0 𝑙
(𝐶1 și 𝐶2 sunt constante oarecare). Înlocuind 𝐶1(𝑡) și 𝐶2(𝑡) în (6.15), obținem
𝑡
𝑙 𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛
𝑇𝑛 (𝑡) = (− ∫ 𝑓𝑛 (𝜏)𝑠𝑖𝑛 𝜏𝑑𝜏 + 𝐶1) 𝑐𝑜𝑠 𝑡+
𝜋𝑎𝑛 0 𝑙 𝑙
𝑡
𝑙 𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛
( ∫ 𝑓𝑛 (𝜏)𝑐𝑜𝑠 𝜏𝑑𝜏 + 𝐶2) 𝑠𝑖𝑛 𝑡=
𝜋𝑎𝑛 0 𝑙 𝑙
𝑙 𝑡 𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛 𝜋𝑎𝑛
= ∫ 𝑓𝑛 (𝜏)𝑠𝑖𝑛 (𝑡 − 𝜏)𝑑𝜏 + 𝐶1𝑐𝑜𝑠 𝑡 + 𝐶2 𝑠𝑖𝑛 𝑡.
𝜋𝑎𝑛 0 𝑙 𝑙 𝑙
Din (6.14) urmează că 𝐶1 = 𝐶2 = 0. Ținând cont de aceasta, înlocuind 𝑇𝑛 (𝑡) în (6.13),
obținem soluția problemei (6.9),(6.10),(6.11), iar din (6.5) obținem pe a problemei
inițiale (6.1),(6.2),(6.3).