Aplicaţii ale funcţiilor analitice în cartografie

Problema principală a cartografiei este de a reprezenta careva parte a suprafeţei

terestre pe plan. Această aplicaţie poate fi conformă sau cu careva coeficient de asemănare.
În ultimul caz la porţiuni de aceaşi arie a suprafeţei terestre trebuie să corespundă porţiuni
de arie egală după aplicaţie. Vom considera proiecţia cartografică conformă.
În 1569 cartograful olandez Gherard Mercartor a editat hărţi în care paralele şi
meridianele suprafeţei terestre se reprezentau în formă de drepte perpendiculare
reciproc. O argumentare teoretică detaliată n-a fost efectuată. Din punct de vedere
matematic proiecţia propusă de Mercator reprezintă o aplicaţie conformă. Aşa cum
unghiurile drepte dintre meridiane şi paralele pe suprafaţa terestră la aplicaţii vor
trece în unghiuri drepte dintre dreptele corespunzătoare pe hartă. Din proprietăţile
funcţiilor exponenţiale şi logaritmice de variabilă complexă se cunoaşte că funcţia
logaritmică va aplica o totalitate de raze ce pornesc din originea de coordonate şi care
intersectează cercuri concentrice într-o reţea dreptunghiulară, adică de drepte paralele la
axele de coordonate. Această aplicaţie se defineşte prin formula , unde

Uşor de verificat că părţile reale şi imaginare a funcţiei logaritmice corespund

tuturor cerinţelor din definiţia funcţiei analitice. Fiecărei meridiane (sau
, unde ) pe plan îi va corespunde dreapta
. (10.1)

La orice paralelă , unde este tangenta pe planul îi va

corespunde dreapta

. (10.2)

Dreapta (10.1) este paralelă la axa , iar dreapta (10.2) la axa şi sînt reciproc
perpendiculare. Meridianul zero se va aplica în axa , iar ecuatorul în axa .

Planurilor unde latitudinea este le va corespunde valorile sau punctul

infinit îndepărtat . Astfel de hărţi pot fi folosite pentru , unde .

Proiecţia lui Mercator considerată are o proprietate importantă. Cînd se presupune de a
conduce o corabie după o cursă constantă, adică cînd direcţia mişcării formează un unghi
constant cu acele busolei se spune că mişcarea are loc după o loxodromă. În proiecţia lui
Mercator loxodroma se reprezenta ca o dreaptă, fiindcă pentru punctele apropiate de ecuator
sau aproape de unu şi acelaşi meridian loxodroma practic coincide cu cea mai mică distanţă
dintre două puncte ale suprafeţei terestre.