1)Prima perioada in dezvoltarea cunostintelor geometrice pina la Euclid

cuprinde sec.ⅤⅡ-ⅤⅠi.e.n fondatorul si reprezentantul principal a careia a fost Thales din Milet.Se considera ca
Thales a demonstrat urmatoarele teoreme :1.Unghiurile opuse la virf sunt congruente.2.Unghiurile de la baza
triunghiului isoscel sunt congruente 3) Unghiul inscris in semicerc este un unghi drept 4)Diametrul imparte discul
in 2 parti congruente.5) Triunghiul se determina de o latura si 2 unghiuri alaturate 6)Si vestita teotenma a lui
Thales.

2)A doua perioada in dezvoltarea cunostintelor geometrice pina la Euclid?

În a doua perioadă, centrul de dezvoltarea stiinței devine Italia de Sud (sec. VI-V î.e.n).
Reprezentantul principal al acestei perioade este Pitagora si scoala sa. Se consideră că Pitagora a demonstrat
următoarele teoreme:
1. Suma unghiurilor interioare în orice triunghi este egală cu două unghiuri drepte.
2. Aria pătratului, construit pe ipotenuză este egală cu suma ariilor pătratelor construite pe catete.
3. Planul poate fi acoperit cu triunghiuri, patrulatere ‫܈‬i hexagoane regulate.
Se consideră că Pitagora si elevii săi au descoperit metoda geometrică de rezolvare a ecuațiilor
pătrate, construirea poligonului echivalent cu poligonul dat si asemenea cu alt poligon, descoperirea celor
cinci tipuri de poliedre regulate (tetraedru, hexaedru, octaedru, dodecaedru, icosaedru).
Pe bună dreptate se consideră, că cea mai importantă descoperire a ‫܈‬colii lui Pitagora a fost
descoperirea segmentelor incomensurabile. Această descoperire a avut o mare influență în toată
dezvoltarea de mai departe a matematicii grece.
3)A treia perioada in dezvoltarea cunostintelor geometrice pina la Euclid? A treia
perioadă cuprinde secolul IV î.e.n.Reprezentatii acestei perioade sunt :scolile filozofice a lui Platon si
Aristotel ,Democrit (470-430i.e.n)si Menehm(380-320i.e.n)Democrit a descoperit teoremele despre volumele
piramidei si a conului. Eudoxus este creatorul teoriei geometrice a propozitiilor ,care a inlocuit la greci teoria
numerelor irationale.a descoperit si metoda epuizarii.Menehm elevul lui Eudoxus a descoperit sectiunile conice,
mai tirziu au fost studiate de Apoloniu (256-170i.e.n)Arhimede (287-212)i.e.n.)descopera regula de calculare a
22
ariei suprafetei sferice si volumelor unor corpuri el a determinat aproximatia pentru π= =3.143.In aceasta
7
perioada omenirea avea un bagaj mare de cunostinte si meritul ii apartine lui Platon si Aristotel care a formulat
concret ideea de a construi geometria printr-un lant de afirmatii care reese unul din altul ,dar ,rezultatele lor nu au
ajuns pina l a noi ,deoarece au fost perdute odata cu aparitia „Elementelor lui Euclid”

4) Elementele lui Euclid? Euclid (330-275 î.e.n.), elevul scolii lui Platon, este unul dintre cei mai ilustrati
matematicieni (geometri) din antichitate. ”Elementele” lui Euclid sunt alcătuite din 13 capitole. Capitolele I-VI
sunt consacrate planimetriei, VII-IX–aritmeticii, X–mărimilor incomensurabile, XI-XIII–stereometriei.
Primul capitol conține teoria despre segmente, despre laturile și unghiurile triunghiului, despre drepte
perpendiculare și drepte paralele, despre paralelograme, despre ariile triunghiului și paralelogramului și teorema
lui Pitagora.
Capitolul II se bazează pe rezultatatele primului și este dedicat algebrei geometrice În capitolul III se expune
învățătura despre cerc și disc, despre secante și tangente, despre unghiurile formate de ele, despre gradul
punctului în raport cu cercul.
În capitolul IV se studiază poligoanele înscrise și cele circumscrise, construirea poligoanelor regulate (patrulater,
pentagon, hexagon și poligon cu 15 laturi).
Capitolul V conține teoria proporțiilor lui Eudoxus În capitolul VI se implimentează teoria proporțiilor, se expune
învățătura despre figurile asemenea și se extinde domeniul algebrei geometrice. Aritmetica și teoria numerelor se
expune în capitolele VII-IX.. În capitolul X Euclid se întoarce la mărimile incomensurabile și face o clasificare a
unui sistem elaborat de iraționalități într-o formă geometrică.
Stereometria este expusă în capitolele XI-XIII. Tot aici se determină raportul ariilor discurilor, volumelor
piramidelor și altor corpuri, folosind principiul epuizării a lui Eudoxus. Euclid ocolește calcul aproximativ.
Fiecare capitol se începe cu definițiile acelor noțiuni, care se întâlnesc în capitolul dat. Astfel, primul capitol se
începe cu 23 de definiții. Vom aduce doar unele dintre ele.
1. Punct este ceia ce nu are părți.2. Linia este lungimea fără lățime. 3. Marginile liniei sunt puncte. 4. Dreapta este
o linie, care este la fel aranjată (situată) în raport cu toate punctele sale. 5. Suprafața este ceia, ce are numai
lungime și lățime. 6. Marginile suprafeței sunt linii. 7. Plan este suprafața, care la fel este situată în raport cu toate
dreptele, situate pe ea.

5)Postulatele lui Euclid?

1. Se cere, ca din fiecare punct către orice alt punct să se poată duce o dreaptă.
2. Și ca fiecare dreaptă să poată fi prelungită nemărginit.
3. Și ca din fiecare centru să poată fi descris un cerc de orice rază.
4. Și ca toate unghiurile drepte să fie egale (congruente).
5. Și ca de fiecare dată, când dreapta la intersecție cu alte două drepte formează cu ele unghiuri alterne interne,
situate de aceiași parte a secantei, suma cărora este mai mică decât a două unghiuri drepte, ca aceste drepte să se
intersecteze și anume din acea parte, din care această sumă este mai mică decât suma a două unghiuri drepte.
6)Critica axiomaticei lui Euclid)Veriga cea mai slaba din sistemul lui Euclid o constitue defimitiile
multe definitii nu sunt clare(punctul ,dreptele)Toate aceste neajunsuri a definitiilor lui Euclid se lamuresc prin
faptul ca Euclid a dorit sa defineasca toate notiiunile geometrice ,fapt ce este imposibil.Unele neajunsuri au fost
demonstrate inca din antichitate Problema princiala dupa parerea savantilor era sa aduca sistemul de axiome si
postulate la minium.

7) Insemnatatea istorica a elementelor lui EuclidAportul propriu creator a lui Euclid in aceasta opera
este foarte mare In primul rind insasi sistematizarea materialului sub unghiul de vedere de a satisface tuturor
cerintelor strict stientifice .Euclid aduce o noua demonstratie a teoremei lui Pitagora independent de asemanare si
proportii In al 2-lea rind lui Euclid ii apartine clasificarea marimilor incomensurabile.

8)Unele incercari de a demonstra Postulatul Ⅴ ?Prima data a incercat unele demonstrari Proclus el a
propus de numit paralele dreptele situate in acelasi plan si egal departate una de alta.insa el demonstreaza si
invers ca daca dreptele paralele sunt egal departate una de alta atunci are loc postulatul 5 a lui Euclid Proclus
propune a lui demostratie o teorema care este apsolut corecta si anume demonstreaza ca daca o dreapta
intersecteaza una din 2 drepte paralele atunci ea va intersecta si pe cealalta.el se bazeaza pe o teorema fara a
apela la postulatul5. O „demonstrație„ interesantă a postulatului V îi aparține matematicianului Farkaș Bolyai
(1775-1856), tatăl vestitului J ́noș Bolyai – unul din creatorii geometriei neeuclidiene. Farkaș Bolyai introduce
postulatul: ”Trei puncte ce nu aparțin unei drepte, întotdeauna aparțin unui cerc”. Pe baza acestui postulat F.
Bolyai demonstrează postulatul V. După cum știm, acceptând postulatul V ușor se demonstrează că prin orice
trei puncte ce nu aparțin unei drepte, trece un cerc și numai unul singur. Prin urmare, postulatul lui F. Bolyai
este echivalent cu postulatul V. A trecut aproape 1500 de ani cind in Europa a fost stagnare completa se
aminteste de postulatul 5 undeva in sec.XⅠ Omar haian asia mijlocie si din azerbajian Haseradin sec X ⅡⅠLucrarile
lor sunt destul de complicate dar destul de importante si pornesc de la niste lucruri destul de evidente.

9) Problema Postulatului Ⅴ ?era aceea ca nu era pusa corect si nici nu era formulata intrebarea problema
corecta ar fi fost de demonstrat postulatu5 folosind numai celelalte axiome si postulate.

10)Afirmatii echivalente cu Postulatul Ⅴ ?linia medie a triunghiului este egala cu jumatate din a 3
latura din baza ,teorema lui Pitagora este echivalenta cu postulatul 5 ,suma unghiurilor in triunghi este egala cu 2d
,latura poligonului inscris este egala cu raza cercului circumscris.

11)Cercetarile lui Sacheri (1667-1733) ? În lucrările sale Saccheri cercetează patrulaterul cu două
unghiuri drepte și două laturi laterale congruente. Așa patrulater acum se numește patrulaterul lui Saccheri.El
demonstreaza ca in patrulaterul sau unghiul Csi unghiul D sunt egale adica congruente. Saccheri demonstrează,
că suma unghiurilor interioare în orice triunghi nu-i mai mare decât2d adică n-are loc ipoteza unghiului obtuz.
Teorema 1.4.4. Dacă într-un triunghi suma unghiurilor intrioare este egală 2d cu atunci în orice triunghi această
sumă este egală cu 2d Saccheri a demonstrat deasemenea, că în cazul ipotezei unghiului ascuțit, perpendiculara la
latura unghiului ascuțit intersectează la început a doua latură, iar apoi
pe măsura îndepărtării de la vârful unghiului , încetează de a mai intersecta a doua latură. Mai mult chiar, există
perpendiculara limită care nu va intersecta a doua latură. Saccheri a mai demonstrat că în cazul ipotezei
unghiului ascuțit locul geometric de puncte egal depărtate de la o dreaptă data și situate de aceiași parte, este o
curbă, diferită de dreaptă.

12) Cercetarile lui Lambert ? Lambert a continuat cercetările lui Saccheri. Lambert ca și Saccheri
cercetează patrulaterul, numai nu cu două unghiuri drepte, dar cu trei unghiuri drepte. Referitor la al patrulea
unghi, Lambert deasemenea presupune ipotezele unghiului ascuțit, drept și obtuz. Lambert stabilește
echivalența ipotezei unghiului drept cu postulatul V a lui Euclid, aduce la contrazicere ipoteza unghiului obtuz și
îndreaptă cercetările sale în direcția excluderii ipotezei unghiului ascuțit. Lambert obține toate rezultatele aduse
de Saccheri. El demonstrează că suma unghiurilor interioare în triunghi este mai mică decît2d . Lambert mai
obține un șir de rezultate noi, care reesă din ipoteza unghiului ascuțit. Așa, de exemplu, Lambert demonstrează
că aria triunghiului este direct proporțională cu diferența dintre 2d și suma unghiurilor interioare în triunghi
(defectul triunghiului), a descoperit existența unei unități absolute de lungime. După încercările de a aduce la
contrazicere ipoteza unghiului ascuțit Lambert face concluzia că ipoteza unghiului ascuțit se realizează pe o
suprafață sferică imaginară.

13) Cercetarile lui Legender ? S-a ocupat și cu problema postulatului V. Legendre demonstrează la
început, acceptând fără demonstrație, dacă suma unghiurilor interioare în triunghi este egală cu 2d , atunci are loc
postulatul V. Astfel, Legendre demonstrează echivalența acestor două afirmații. După aceasta el consideră, dacă
ar putea demonstra că suma unghiurilor în triunghi este2d fără a apela la postulatul V, atunci ar fi demonstrat
postulatul V. Legendre își pune întrebarea: ce se poate spune despre suma unghiurilor în triunghi neapelând la
postulatul V? Legendre presupune trei ipoteze:
1) suma unghiurilor în triunghi este mai mare decât 2d ;

2) egală cu 2d

3) mai mică decât . 2d

Prin câteva metode Legendre demonstrează că suma unghiurilor în triunghi nu-i mai mare decât 2d , adică n-are
loc prima ipoteză. Pentru a demonstra postulatul V rămâne de demonstrat că ipoteza a treia duce la contrazicere.
Legendre aduce mai multe “demonstrații” a postulatului V, dar de fiecare dată, fără să observe, presupunea
evidente diferite afirmații, care până în cele din urmă se dovedeau a fi echivalente cu postulatul V.

14)Axiomatica lui Hilbert (Axiomele de incidenta) ? După Hilbert se presupune că sunt date trei
mulțimi diferite. Elementele primei mulțimi se numesc puncte, elementele celei de a doua mulțime se
numesc drepte, iar elementele celei de a treia mulțime se numesc planeSe presupune că elementele acestor
mulțimi se află în anumite relații, care se numesc ”aparține”, ”a fi situat între” și ”congruent”. Acestea sunt
relațiile de bază. Axiomele acestei grupe presupun că între elementele celor trei mulțimi are loc o anumită
relație, care se exprimă prin ni‫܈‬te noțiuni nedefinite ”a fi situat pe”, ”aparține”, ”incident”, astfel încât se
satisfac următoarele axiome:
𝐼1. Pentru orice două puncte 𝐴 si 𝐵, există dreapta 𝑎 ce trece prin aceste puncte.
𝐼2 . Pentru orice două puncte 𝐴 ‫܈‬si 𝐵, există nu mai mult decât o dreapta 𝑎 ce trece prin aceste puncte.
𝐼3. Pe fiecare dreaptă există cel puțin două puncte. Există cel puțin trei puncte, ce nu aparțin unei
drepte. 𝐼4. Pentru orice trei puncte 𝐴, 𝐵, 𝐶, ce nu aparțin unei drepte, există planul 𝛼 ce trece prin
aceste puncte. Pe fiecare plan este situat cel puțin un punct.
𝐼5. Pentru orice trei puncte, ce nu aparțin unei drepte, există nu mai mult decât un plan, ce trece prin aceste
puncte.
𝐼6. Dacă două puncte 𝐴, 𝐵 ale dreptei 𝑎 aparțin planului 𝛼, atunci fiecare punct al dreptei 𝑎 aparține planului 𝛼.
În asa caz se spune că dreapta 𝑎 este situată în planul 𝛼 sau că planul 𝛼 trece prin dreapta 𝑎
𝐼7. Dacă două plane 𝑎 ‫܈‬i 𝛽 au un punct comun 𝐴, atunci ele au cel puțin încă un punct comun 𝐵.
𝐼8. Există cel puțin patru puncte, ce nu aparțin aceluia‫܈‬i plan.
Cu ajutorul axiomelor 𝐼1 − 𝐼8 pot fi demonstrate un ‫܈‬ir de teoreme, unele din care în cursul ‫܈‬colar nici nu se
demonstrează, considerându-se ca evidente.
Vom enumera unele dintre acestea.
Teorema 2.1.1. Prin două puncte 𝐴, 𝐵 trece o dreaptă 𝑎 si numai una singură.
Teorema 2.1.2. Prin trei puncte ce nu aparțin unei drepte trece un plan si numai unul singur.
Teorema 2.1.3. Două drepte nu pot avea mai mult decât un punct comun.
Teorema 2.1.4. Două plane sau n-au nici un punct comun, sau au o dreaptă comună, pe care sunt
situate toate punctele comune ale acestor plane.
Teorema 2.1.5. Printr-o dreaptă si un punct ce nu-i aparține trece un plan s i numai unul singur.
Teorema 2.1.6. Prin două drepte ce se intersectează trece un plan si numai unul singur.
Teorema 2.1.7. Pe fiecare plan există cel puțin trei puncte ce nu aparțin unei drepte.
Teorema 2.1.8. Planul sidreapta ce nu-i aparține nu pot avea mai mult decât un punct comun.

15) Axiomatica lui Hilbert (Axiomele de ordin) ? După Hilbert se presupune că sunt
date trei mulțimi diferite. Elementele primei mulțimi se numesc puncte, elementele celei de a doua mulțime
se numesc drepte, iar elementele celei de a treia mulțime se numesc planeSe presupune că elementele
acestor mulțimi se află în anumite relații, care se numesc ”aparține”, ”a fi situat între” și ”congruent”.
Acestea sunt relațiile de bază. Axiomele acestei grupe presupun că între elementele celor trei mulțimi are
loc o anumită relație, care se exprimă prin ni‫܈‬te noțiuni nedefinite ”a fi situat pe”, ”aparține”, ”incident”,
astfel încât se satisfac următoarele axiome:
Se presupune că un punct pe dreaptă se poate afla într-o anumită relație cu alte două puncte ale
acestei drepte. Această relație se exprimă prin cuvintele ”a fi situat între” sau ”situat între”. Dacă punctul 𝐵
este situat între punctul 𝐴 ‫܈‬i punctul 𝐶, vom scrie 𝐴– 𝐵– 𝐶. Se presupune satisfacerea următoarelor
axiome:𝐼𝐼1. Dacă 𝐴– 𝐵– 𝐶, atunci 𝐴, 𝐵, 𝐶 sunt trei puncte ale unei drepte ‫܈‬i 𝐶 – 𝐵– A
Ⅰ Ⅰ 2 Pentru orice două puncte 𝐴 ‫܈‬i 𝐵, pe dreapta 𝐴𝐵 există cel puțin un punct 𝐶,

astfel încât 𝐴– 𝐵– 𝐶. .
𝐼𝐼3. Pentru orice trei puncte ale unei drepte, există nu mai mult decât un punct, situat între celelalte două
puncte.
𝐼𝐼4. (Axioma lui Pash). Fie 𝐴, 𝐵, 𝐶 trei puncte ce nu aparțin unei drepte, iar 𝑎 o dreaptă din planul 𝐴𝐵𝐶 ,
ce nu trece nici prin unul din punctele 𝐴, 𝐵, 𝐶. Atunci, dacă dreapta 𝑎 trece printr-un punct al
segmentului 𝐴𝐵, atunci ea trece deasemenea printr-un punct al segmentului 𝐴𝐶 sau 𝐵𝐶.
Cu ajutorul axiomelor primelor două grupe de axiome pot fi demonstrate un şir de teoreme, printre care în mod
deosebit vom demonstra următoarea teoreme
Teorema 2.2.1. Dacă 𝐴 şi 𝐶 sunt două puncte, atunci există cel puţin un punct 𝐵, astfel încât 𝐴– 𝐵– 𝐶.
Teorema 2.2.2. Din trei puncte ale unei drepte unul ‫܈‬i numai unul este situat între celelalte două.
Teorema 2.2.5. Între orice două puncte ale dreptei sunt situate o mulțime infinită de puncte.
Cu ajutorul primelor 2 gupue de axiome se introduc notiunile de >semidreapta,semiplan,si notiunile a
fisituat de aceesasi parte sau de parti diferite a unei drepte se introduce notiunea de unghi,de punct interior
unghiului,de punct exterior unghiului
16) Axiomatica lui Hilbert (Axiomele de congruenta) ? După Hilbert se presupune că sunt
date trei mulțimi diferite. Elementele primei mulțimi se numesc puncte, elementele celei de a doua mulțime
se numesc drepte, iar elementele celei de a treia mulțime se numesc planeSe presupune că elementele
acestor mulțimi se află în anumite relații, care se numesc ”aparține”, ”a fi situat între” și ”congruent”.
Acestea sunt relațiile de bază. Axiomele acestei grupe presupun că între elementele celor trei mulțimi are
loc o anumită relație, care se exprimă prin ni‫܈‬te noțiuni nedefinite ”a fi situat pe”, ”aparține”, ”incident”,
astfel încât se satisfac următoarele axiome:
Se presupune că segmentul (unghiul) se află într-o anumită relație cu alt oarecare segment (unghi).
Această relație se exprimă prin cuvântul ”congruent” sau ”egal” ‫܈‬i se notează ” Ξ ” sau ” = ”. Se cere
satisfacerea următoarelor cinci axiome.
𝐼𝐼𝐼1. Dacă este dat segmentul 𝐴𝐵 ‫܈‬i o semidreaptă cu originea în punctul 𝐴′, atunci
există punctul 𝐵′ ce aparține acestei semidrepte, astfel încât [𝐴′𝐵′] Ξ [𝐴𝐵].
Se poate demonstra că punctul 𝐵′ pe această dreaptă este unic.
𝐼𝐼𝐼2. Dacă [𝐴′𝐵′] Ξ [𝐴𝐵] ‫܈‬i [𝐴′′𝐵′′] Ξ [𝐴𝐵], atunci [𝐴′𝐵′] Ξ [𝐴′′𝐵′′].

𝐼𝐼𝐼3 . Fie 𝐴– 𝐵– 𝐶 , 𝐴′– 𝐵′– 𝐶′ , [𝐴𝐵] Ξ [𝐴′𝐵′] ‫܈‬i [𝐵𝐶] Ξ [𝐵′𝐶′] , atunci [𝐴𝐶] Ξ [𝐴′𝐶′].
𝐼𝐼𝐼4 . Fie dat Ąℎ𝑘 s i steagul (𝑂′, ℎ′, 𝜆′) . Atunci, în semiplanul 𝜆′ există o semidreaptă 𝑘′ si numai
una singură cu originea în 𝑂′, astfel încât Ąℎ𝑘 Ξ Ąℎ′𝑘′. Fiecare unghi este conrgruent cu sine însusi.
𝐼𝐼𝐼5. Fie 𝐴, 𝐵, 𝐶 trei puncte ce nu aparțin unei drepte ‫܈‬i 𝐴′, 𝐵′, 𝐶′ deasemenea trei puncte ce nu aparțin
unei drepte. Dacă [𝐴𝐵] Ξ [𝐴′𝐵′], [𝐴𝐶] Ξ [𝐴′𝐶′], Ą𝐵𝐴𝐶 Ξ Ą𝐵′𝐴′𝐶′, atunci Ą𝐴𝐵𝐶 Ξ Ą𝐴′𝐵′𝐶′.
Cu ajutorul axiomelor de congruență pot fi demonstrate un ‫܈‬ir de teoreme. Vom enumera unele din
ele.
Teorema 2.3.1. Relația de congruență este o relație de echivalență pe mulțimea segmentelor.
Teorema 2.3.2. În triunghiul isoscel unghiurile de la bază sunt congruente.
Teorema 2.3.4. Au loc cele trei criterii de congruență a triunghiurilor.
Teorema 2.3.5. Relația de congruență pentru unghiuri este o relație de echivalență.
Se definesc noțiunile ”mai mic”, ”mai mare” pentru segmente si unghiuri ‫܈‬i se determină
proprietățile comparării segmentelor ‫܈‬i unghiurilor. Se introduce noțiunea de unghi adiacent ‫܈‬i unghi
drept.
Teorema 2.3. 6. Unghiul drept există.
Teorema 2.3.7. Unghiurile drepte sunt congruente.
Teorema 2.3.8. În fiecare triunghi laturii mai mare se opune unghiul mai mare ‫܈‬i invers.
În mod deosebit menționăm teorema la care vom apela de mai multe ori.
Teorema 2.3.9. Unghiul exterior al triunghiului este mai mare decât fiecare din cele două
interioare nealăturate.Se definesc mijlocul segmentului ‫܈‬i bisectoarea unghiului.
Teorema 2.3.10. Fiecare segment are un mijloc ‫܈‬i numai unul singur.
Teorema 2.3.11. Fiecare unghi are o bisectoare ‫܈‬i numai una singură
Teorema 2.3.12. În triunghiul isoscel bisectoarea unghiului de la vârf este mediană i înălțime.
Teorema 2.3.13. Prin orice punct al planului trece o singură perpendiculară la o dreapta dată.
Teorema 2.3.14. Dacă două drepte sunt perpendiculare la aceia‫܈‬i dreaptă, atunci aceste două drepte
nu se intersectează.
Teorema 2.3.15. Dacă la intersecția a două drepte cu a treia dreaptă se formează unghiuri
corespondente congruente, atunci aceste două drepte nu se intersectează.
Teorema 2.3.16. Dacă în planul 𝛼 sunt date o dreaptă ‫܈‬i un punct ce nu aparține aceste drepte,
atunci prin acest punct trece cel puțin o dreaptă ce nu intersectează dreapta dată
 7) Axiomatica lui Hilbert (Axiomele de continuitate) ? După Hilbert se presupune că
sunt date trei mulțimi diferite. Elementele primei mulțimi se numesc puncte, elementele celei de a doua
mulțime se numesc drepte, iar elementele celei de a treia mulțime se numesc planeSe presupune că
elementele acestor mulțimi se află în anumite relații, care se numesc ”aparține”, ”a fi situat între” și
”congruent”. Acestea sunt relațiile de bază. Axiomele acestei grupe presupun că între elementele celor trei
mulțimi are loc o anumită relație, care se exprimă prin ni‫܈‬te noțiuni nedefinite ”a fi situat pe”, ”aparține”,
”incident”, astfel încât se satisfac următoarele axiome:
𝐼𝑉1. (Axioma lui Arhimede). Fie [𝐴𝐵] ‫܈‬i [𝐶𝐷] două segmente arbitrare. Atunci pe dreapta 𝐴𝐵 există un
număr finit de puncte 𝐴1, 𝐴2, … 𝐴𝑛 astfel încât au loc relațiile:
1) 𝐴 − 𝐴1 − 𝐴2, 𝐴1 − 𝐴2 − 𝐴3, … , 𝐴𝑛−2 − 𝐴𝑛−1 − 𝐴𝑛; 2)[𝐴𝐴1] Ξcongruent
[𝐴1𝐴2] Ξ ⋯ Ξ [𝐴𝑛−1𝐴𝑛] Ξ [𝐶𝐷];
3)𝐴 − 𝐵 − 𝐴𝑛.
𝐼𝑉2. (Axioma lui Cantor). Fie pe o dreaptă arbitrară 𝑎 este dat un s‫܈‬ir infinit de segemente [𝐴1𝐵1],
[𝐴2𝐵2], … , [𝐴𝑛−1𝐴𝑛], …, astfel încât fiecare începând cu al doilea este situat în interiorul celui precedent
‫܈‬i pentru fiecare segment [𝐶𝐷] există a‫܈‬a 𝑛 ∈ , încât [𝐴𝑛𝐵𝑛] < [𝐶𝐷]. Atunci pe dreapta 𝑎 există asa‫܈‬a
punct 𝑀, ce aparține fiecărui segment al acestui sir.
Usor ne încredințăm că punctul 𝑀 este unic. Într-adevăr, dacă presupunem că punctul 𝑁 diferit de
punctul 𝑀 deasemenea aparține tuturor segmentelor ‫܈‬irului, atunci obținem că [𝐴𝑛𝐵𝑛] ≥ [𝑀𝑁] pentru orice
𝑛 ∈ , fapt ce contrazice axiomei.
Se poate demonstra că axiomele 𝐼𝑉1 − 𝐼𝑉2 cu condiția că au loc axiomele 𝐼 − 𝐼𝐼𝐼
sunt echivalente cu axioma lui Dedekind.
Fie dată o descompunere a punctelor segmentului [𝐴𝐵] în două clase 𝐾1 ‫܈‬i 𝐾2 (adică
𝐾1∪𝐾2 = [𝐴𝐵], 𝐾1 ∩ 𝐾2 = Ø), care satisface la două condiții:
1) 𝐴 ∈ 𝐾1, 𝐵 ∈ 𝐾2 ‫܈‬i clasele 𝐾1, 𝐾2 mai conțin puncte diferite de 𝐴 ‫܈‬i 𝐵;
2) Orice punct din clasa 𝐾1 diferit de 𝐴 este situat între 𝐴 ‫܈‬i orice punct din clasa 𝐾2.
Atunci, există punctul 𝑀0 pe segmentul [𝐴𝐵], astfel încât orice punct situat între 𝐴 ‫܈‬i 𝑀0
aparține clasei 𝐾1, iar orice punct situat între 𝑀0 ‫܈‬i 𝐵 aparține clasei 𝐾2.
Împărțirea segmentului [𝐴𝐵] în clasele 𝐾1 i 𝐾2, care satisface condițiilor 1) − 2) se nume‫܈‬te
secțiunea lui Dedekind. Despre punctul 𝑀0 se spune că el face această secțiune. Se poate demonstra că
punctul 𝑀0 este unic ‫܈‬i că el aparține uneia din clasele 𝐾1 sau 𝐾2.Cele mai importante consecințe din
axiomele 𝐼 − 𝐼𝑉 se referă la teoria măsurării segmentelor ‫܈‬i unghiurilor. Construind teoria măsurării
segmentelor, u‫܈‬or se poate demonstra, că există aplicație biunivocă între punctele dreptei ‫܈‬i mulțimea
numerelor reale ‫܈‬i că această aplicație păstrează ordinea. Prin urmare, punctele pe dreaptă sunt continuu
situate unul după altul, după cum ‫܈‬i numerele în mulțimea ℝ.Teorema 2.4.1. Dreapta situată într-un plan
cu cercul ‫܈‬i care trece printr-un punct𝐴 interior cercului, intersectează cercul în două puncte.Teorema
2.4.2. Dacă două cercuri sunt situate în acela‫܈‬i plan, astfel încât unul trece printr-un punct interior ‫܈‬i
printr-un punct exterior în raport cu celălalt, atunci aceste cercuri se intersectează în două puncte.
 18) Axioma paralelelor (gupa Ⅴ) ? După Hilbert se presupune că sunt date trei
mulțimi diferite. Elementele primei mulțimi se numesc puncte, elementele celei de a doua mulțime
se numesc drepte, iar elementele celei de a treia mulțime se numesc planeSe presupune că
elementele acestor mulțimi se află în anumite relații, care se numesc ”aparține”, ”a fi situat între” și
”congruent”. Acestea sunt relațiile de bază. Axiomele acestei grupe presupun că între elementele
celor trei mulțimi are loc o anumită relație, care se exprimă prin ni‫܈‬te noțiuni nedefinite ”a fi situat
pe”, ”aparține”, ”incident”, astfel încât se satisfac următoarele axiome:
Printr-un punct ce nu apartine unei drepte in planul determinat de acest punct si aceasta
dreapta trece nu mai mult de o dreapta ce ne nu intersecteaza dreapta data Dacă la cele patru grupe
de axiome mai acceptăm‫܈‬i axioma paralelelor V a lui Euclid, atunci noi facem concluzia, că prin
punctul 𝐴 ø 𝑎 trece o singură dreaptă ce nu intersectează dreapta 𝑎. Această dreaptă se nume‫܈‬te
paralelă la dreapta 𝑎 În baza axiomelor celor cinci grupe 𝐼 − 𝑉 se poate construi teoria paralelelor
după Euclid, de demonstrat teorema despre suma unghiurilor interioare în triunghi ‫܈‬i în poligonul
convex, de studiat proprietățile paralelogramului ‫܈‬i trapezului, de construit teoria asemănării ‫܈‬.a.m.d.
.Cu ajutorul acestor 5 axiome poate fi dezvoltata geometria Euclidiana.
19)Masurarea segmentelor: 1caz Teorema 1?Fie ca fiecarui segment AB i se pune in
corespondenta asa un numar pozitiv ρ ( AB ) incit au loc cele au loc cele 3 conditii 1)segmentelor
congruente ler corespunde numere egale 2) daca punctul B este situat intre punctele A siC atunci
segmentului AC ii corespunde numarul egal cu suma numerelor care corespund segmentelor AB si BC 3)
segmentului acesta ii corespunde numarul 1 atunci acest segment este unitatea de masura iar ro este
lungimea segmentului Problema masurarii lungimii segmentului consta in a demonstra ca intradevar
fiecarui segment in mod unuvoc i se poate de pus in corespondenta asa un numar pozitiv incit sa aiba loc
aceste 3 conditii.in cazul cind is comensurabile segmentul cu unitatea de lungime Fie segmentul AB
este comensurabil cu unitatea de masura PQ in acest caz exista massura comuna pentru segmentul ABsi
PQ adica exista asa segment PP′care se contine fara rest de q ori in segmentul PQ si de p ori in segmentul
AB unde Pq sunt numere naturale PP′≡ P 1 P 2 ≡… ≡ Pq−1 O≡ AA 1 ≡ A 1 A 2 ≡ ,… ≡ Ap−1 B
Fiecarui segment AB comensurabil cu unitatea de masura PQ i se poate pune in corespondenta un singur
numar rational p/q q-este numarul de cite ori unitatea de masura se contine in seg.PQ p- e cite ori acesta
unitatrea se contine in seg.AB Daca sunt incomensurabile atunci noi cercetam un caz general ca ele sunt
arbitrare si noi obtinem e2 consecutivitati care sunt nu alt ceva decit valorile aproximative prin lipsa si
prin adaus a lungimii.Se demonstreaza cu ajutorul teoriei limitelor ca aceste siruri au limita comuna Ele
au limita pentru ca unul este monotoncrescator altul monotondescrescator ,cel crescator este marginit sus
cel descrescator jos prin urmare ele au limita si limita lor comuna si este lungimea acestui
segment.Consecinte Segmentele congruente au lungimi egale .Din 2 segmente este mai mare acela care
are lungimea mai mare.

20)Masurarea ariei poligonului?Def: desfacerea in 2 poligoane Fie dat un poligon

arbitrar daca unim 2 puncte ce apartin laturii poligonului cu o linie frinta simpla care in intregime apartine
interiorului poligonului In rezultat obtinem 2 poligoane P1 si P2 In acest caz se spune ca poligonul Pp
REPREZINTA SUMA POLIGOANELOR p1 SI p2 SAU SE MAI SPUNE CA POLIGONUL ESTE
DESCOMPUS IN p1 SI p2 Fie dat un poligon P si fie ca poligonului P i se pune in corespondenta un
numar + S(P) astfel incit 1) la poligoane congruente le corespund numere egale 2) poligonul P=P1+P2 se
pune in corespondenta numarul = cu suma numerelor ce corespund P1 si P2 3) patratului latura caruia
este egala cu unitatea de lungime i se pune in corespondenta numarul 1 atunci numarul S(P) este aria
poligonului iar patratul lungimea caruia este egala cu unitatea de masura.Problema de baza a teoriei
masurarii ariei poligoanelor consta in faptul de a indreptati aceasta definitie adica de a demonstra
posibilitatea de astabili sistemul de masurarea a ariei poligoanelor si in mod univoc pentru unitatea de
arie aleasa sau cu alte cuvinte de a demonstra existenta si unicitatea fiecarui poligon.In scoala problema
aceasta nu se pune acolo problema este numai una de calcullat se condsidera in mod automat ca exista
aria la fiecare poligon si ca indreptateste aceasta definitie si nicci nu se pune problema de ademonstra
problema de existenta si unicitatea a ariei poligonului Se pune doar probleme de a calcula.Se face prin
impartirea poligonului in triunghiuri (triangulatia)

21 )Poligoane echicompuse si echivalente?Doua poligoane care au arii egale se numesc

poligoane echivalente.Daca convenim ca 2 segmente care au lungimi egale sa le numin echivalentee
atunci relatiile dintre echivalenta si congruenta pentru segmente si poligoane sunt esential se deosebesc
Intradevar daca 2 segmente sunt congruente atunci ele sunt si echivalente Congruenta este conditia
necesara si suficienta pentru echivalenta segmentelor Din aceasta cauza se poate spune ca notiunea de
congruenta este un echivalent geometric al notiunii numerice de echivalenta a segmentelor Pentru
poligoane situatia este altfelNotiunea de congruenta a poligoanelor nu este un echivalent geometric a
notiunii de echivaklenta a poligoanelor Daca poligoanele sunt congruente atunci ele sunt si
echivalente ,dar 2 poligoane echivalente nus neaparat congruente Congruenta este conditia suficienta dar
nu este conditia necesara pentru echivalenta poligoanelor In teoria ariei poligoanelor este absolut necesar
dea avea un echivalent geometric a notiunii de echivalenta. Doua poligoane se numesc echicompuse sau
echivalente dupa descompunere daca elee pot fi descompuse inm unul si acelasi numar de perechi de de
poligoane congruente (in particular in triunghiuri)T.1. daca 2 poligoane sunt echicompuse ele sunt
echivalente.T.2. 2 poligoane echiccompuse cu al treil;ea poligon sunt echicompuse intre ele T.3. Doua
paralelograme echivalente sunt echicompuse T.4. Orice triunghi este echicompus (dar si echivalent) cu
paraleleogramul care are baza comuna cu baza triunghiului si inaltimea egala cu jumatatea inaltimii
triunghiului.T.5. orice 2 triunghiuri echivalente sunt si echicompuse.T.6 Orice poligon este echicompus
cu un oarecare triunghi echivalent cu acest poligon.Teorema 7 (Bolyai-Ghervin) Orice 2 poligoane
echivalente sunt si echicompuse.

22)Teorema lui Dan?Fie poliedrele P si Q sunt echivalente Alfa1 alfa 2 … alfa msunt marimile
unghiurilor diedre ale poliedrului P iar β 1 β 2 … βs sunt marimile unghiurilor diedre a poliedrului Q
Pentru ca poliedrele P si Q sa fie echicompuse este necesar sa existe asa numere
A1A2......Am,B1B2.....Bs si un numar intreg k astfel incit sa aiba loc egalitatea (A1alfa1 +A2 alfa 2 +..
+Amalfam)-(b1 beta1 B2beta2+...Bsbetas)=2kd unde d =pi/2 Unghiul drept d demonstreaza ca conditia
de mai sus nu are loc pentru hexaedru si paralelipipedul drept prin urmare nu toate poliedrele echivalente
sunt si echicompuse.

24)Cerintele fata de un sistem de axiome ?s-ar parea ca exista un mare grad de libertate in

alegerea sistemelor de axiome ceea ce nu corespunde adevarului Fiecare sistem de axiome trebuie sa
satisfaca la 3 cerinte sa fie compatibil independent si complet
1 compatibil ca cu cit nu am dezvolta teoria bazata pe acest sistem niciodatata sa nu obtinem 2 afirmatii
care se contrazic.
2.Sistemul de axiome este independent aceasta inseamna ca nici una din axiomele sistemului dat nu este o
urmare logica a celorlalte axiome adica nici una din axiome nu poate fi demonstrata cu ajutorul celorlalte
axiome.
3.sistemul este complet inseamna ca orice afirmatie intilnita in teoria de bazata pe sistemul dat de axiome
sa poata fi acceptata sau neacceptata Pentru a demonstra ca sistemul este complet trebuie de demonstrat
ca toate modelele (interprinderele)sunt izomorfe .

25 )Compabilitatea geometriei Euclidiene ?Pentru a demonstra C.G.Euclidiene trebuie de

construit un model in care se realizeaza toate axiomele celor 5 grupe a lui Hilbert
Def.1 Punct se numeste orice pereche ordonata de numere (x,y)
Def.2 dreapta se numeste raportul a carora 33 numere reale (a:b:c)cu conditia ca macar unul din numerele
a,b ≠ 0
Def 3> Afirmatia ca punctul x,y apartine dreptei a :b :c inseamna ca perechea x,y satisface ecuatia
ax+by+c=0