1. Definiția dreptei proiective.

Se numește dreaptă proiectivă o totalitate p de elimente numite

puncte proiective împreună cu o aplicație biunivocă f : F (O ) → p .
Exemple. 1) Dacă în calitate de aplicație biunivocă luăm aplicația identică f : F (O ) → F ( O ) ,
atunci fascicolul F(O) va fi dreaptă proiectivă.
2) Considerăm cercul ω cu centrul în punctul O. Vom numi punct orice pereche(A 1,A2)
de puncte dimetral opuse. În acest caz vom avea: f ( l )=l∩ω . Inclus
3) Considerăm dreapta d, ce nu trece prin punctul O. Adăugăm la această dreaptă un
punct D ∞ , numit punct impropriu al dreptei d. Obținem dreapta extinsă d́ , care este o dreaptă
proiectivă. În calitate de f ( l ) vom lua f ( l )=l∩ d́ .
Dreptele proiective se deosebesc una de alta prin natura elementelor.
2. Sistemul de coordonate pe dreapta proiectivă.
Definiție: se numește reper proiectiv pe dreapta p, terna R={ X 1 , X 2 , E } formată din trei puncte
diferite ale dreptei p. Punctele X 1, X2, se numesc puncte de bază ale reperului, iar E punct unitar
al reperului. Fixăm pe dreapta p reperul proiectiv R={ X 1 , X 2 , E }. Pentru orice punct
M ∈ p vom construi coordonatele proiective în R. Există trei raze l 1 ,l 2 ,l 0 ∈ F ( O ) astfel încât
f ( l 1 ) =X 1 , f ( l 2 ) =X 2 , f ( l 0 )=E . Fixăm un vector e⃗ ∥ l 0 . Atunci există așa vectori ⃗e 1 ,⃗
e 2 încât
e 1 ∥ l1 , ⃗
⃗ e 2 ∥l 2 și ⃗e =⃗e 1+ ⃗ e2 . Astfel am obținut sistemul de coordonate afin O ⃗ e1 ⃗
e 2. Fie M ∈ p .
Atunci există raza m∈ F ( O ) încăt f ( m )=M .
3. Formulele de transformare pe dreapta proiectivă primul caz (când sunt acordate) ne sunt date
ʹ ʹ
două repere proiective R={ X 1 , X 2 , E } și R ={ X 1 , X 2 , E } astfel încăt X 1 =( c 11 :c 21) R ,
X ʹ2 =( c 12 :c 22 )R , Eʹ =( ε 1 : ε 2 ) R. Pe reperul R îl considerăm ca reper vechi, iar pe R ʹ ca reper nou.
Evident că unul și același punc față de reperele R și Rʹ va avea coordonate diferite. Cazul I: vom
c 11 + c12=ε
considera că sunt satisfăcute relațiile:
{c 21+ c22=ε 2
1
(*)

Relațiile (*) se numesc relații de acordare a coordonatelor punctelor X ʹ1 , X ʹ2 și Eʹ . Presupunem

ʹ ʹ ʹ ʹ ʹ ʹ
că l 1 , l 2 , l 0 , l1 , l 2 , l 0 se aplică respectiv pe punctele X 1 , X 2 , E , X 1 , X 2 , E . Fixăm punctul M și raza
m pentru care f(m)=M. În plan luăm sistemul afin de coordonate O ⃗
e1 ⃗
e 2 astfel încât
e⃗1 ∥ l 1 , ⃗
e 2 ∥ l 2 iar ⃗ e2 ∥ l 0. Dacă M =( x 1 : x2 ) R, atunci a⃗ { x 1 ; x2 } ∥m. Notăm
e 1+ ⃗
⃗ʹ ⃗ʹ
e ={ c :c }, e ={ c : c }. După construcție ⃗ e ∥l ⃗ e ∥ l iar ⃗ e +⃗e ∥ l . Am construit un nou
1 11 21 2 12 22 1 1, 2 2 1 2 0

sistem de coordonate afin O ⃗ e ʹ2. Dacă M =( x 1 : x2 ), atunci ⃗

eʹ1 ⃗ a ʹ { x ʹ1; x ʹ2 }∥ m. Dacă H este un punct
din plan, care față de O ⃗ e are coordonatele ( x , y ) , iar față de O ⃗
e ⃗ 1 2 eʹ ⃗ 1 2
ʹ ʹ
e ʹ are coordonatele ( x x ) 1; 2
ʹ ʹ
x =c 11 x +c 12 y
, atunci noi știm că formulele de transformare au forma:
{
y=c 21 x ʹ +c 22 y ʹ
. (1). Fixăm punctul

M ∈ p și fie că M =( x 1 : x2 ) R. M =( xʹ1 : x ʹ2) R . Atunci a⃗ { x 1 ; x2 } R și ⃗

ʹ a ʹ { x ʹ1; x ʹ2 }R sunt vectori paraleli
ʹ

cu raza m. Evident că a⃗ ∥ a⃗ʹ . Prin urmare,

⃗ ʹ ʹ
OM . Dar atunci H=( λ x1 , λ x 2) și H=( x , x ) relativ de sistemele de coordonate
a ʹ =λ a⃗ =⃗ , 1 2 ,

λ x 1=c 11 x ʹ1+ c12 x ʹ2

afine construite. Conform formulei (1) vom obține:
{
λ x 2=c 21 x ʹ1+ c 22 xʹ2
(2). Relațiile doi se

numesc formulele de transformare ale coordonatelor proiective în primul caz.

 ( AB , C )
4. Biraportul a patru puncte.Armonismul. Expresia ( AB, CD )= , se numește raportul
( AB , D )
compus sau biraportul a patru puncte A,B,C,D de pe dreapta d́ . Punctele C și D se numesc
conjugate armonic cu punctele A și B, dacă (AB,CD)=-1.
5. Aplicația proiectivă a dreptei proiective. Fie d1, d2- două drepte proiective. Vom spune că
aplicația f: d1→ d2 este o aplicație proiectivă, dacă pe dreapta d 1 există un reper proiectiv
R={ X 1 , X 2 , E }, iar pe dreapta d2 un alt reper proiectiv Rʹ ={ X ʹ1 , X ʹ2 , E ʹ } astfel încât punctului
M ∈ d 1 cu coordonatele ( x 1 : x 2 ) R îi corespunde punctului M ʹ =f (M )∈ d 2 cu coordonatele
( x 1 : x 2 ) R . Teoremă: Aplicația f: d1→ d2 este o aplicație proiectivă atunci și numai atunci, cănd ea
ʹ

păstrează biraportul a patru puncte. Consecința 1: Orice aplicație proiectivă este determinată
univoc de imaginile a trei puncte date. Consecința 2: Inversa aplicației proiective este o aplicație
proiectivă. Consrcința 3: Compoziția a două aplicații este o aplicație proiectivă.
6. Formulele de transformare ale dreptei proiective. DEFINIȚIE:Aplicația proiectivă f: d→ d a
dreptei d pe ea însăși se numește transformare proiectivă a dreptei d. TEOREMĂ: Totalitatea
tuturor transformărilor proiective P(d) ale dreptei d formează un grup de transformări.
Dacă fixăm o dreaptă proiectivă d, pe ea fixăm un reper R={ X 1 , X 2 , E } și considerăm dată
ʹ ʹ
transformarea f: d→ d. Atunci coordonatele ( x 1 : x 2 ) R ale punctului M și ( x 1 : x2 ) R ale punctului
ʹ

λ x ʹ1=φ ( x1 , x2 )
ʹ
M =f ( M ) sunt legate prin relațiile:
{
λ xʹ2=ψ ( x 1 , x 2 )
(1) Acestea sunt expresiile analitice ale

transformării f. TEOREMĂ: Dacă pe dreapta proiectivă d nu este dat reperul R={ X 1 , X 2 , E },

atunci transformările proiective și numai ele se reprezintă prin expresiile:
λ x ʹ1=c 11 x 1+ c12 x 2 c11 c12 ≠ 0
{ λ xʹ2=c 21 x 1+ c 22 x 2
, | |
c 21 c 22
(2)

7. Ce numim punct fix? Punctul M se numește punct fix, sau punct invariant, sau punct dublu al
transformării f dacă M¿ f ( M ).
8. Involuție-explicația. Transformarea proiectivă f se numește involuție, dacă f nu coincide cu
transformarea identică și f ∘( compus) f este o transformare identică, adică din
f ( M )=M ʹ obținem
f ( M ʹ ) =M . Considerăm transformarea proiectivă f reprezentată analitic de expresiile
λ x ʹ1=c 11 x 1+ c12 x 2
{λ xʹ2=c 21 x 1+ c 22 x 2
(1). Transformarea proiectivă f reprezentată de expresiile (1) este o

involuție atunci și numai atunci , când c 11 + c22=0

9. Definiția planului proiectiv. Se numește plan p roiectiv o mulțime P de elemente de două
naturi: „ puncte” și „drepte” legate prin relația de „incidență” și care împreună cu aplicația
f : S ( O ) → P satisfac proprietăților:- imaginea razei este un punct: -imaginea planului este o
dreaptă: -f este reciproc biunivocă:- f păsrează relația de incidență: dreapta d este incidentă
planului π atunci și numai atunci, când f(d) este incidentă cu f( π ¿. Aplicația f se numește
corespondența proiectivă a planului proiectiv P.
10. Modelul planului proiectiv. Modelul 1. Planul extins π este un plan proiectiv. În calitate de f se
ia corespondența perspectivă: p :S (O)→ ⃗ π . Modelul 2. Steaua S(O) este un plan proiectiv, dacă
considerăm:1) raza o considerăm punct: 2)planul îl considerăm dreaptă: 3) păstrăm aceeași
relație de incidență: 4) în calitate de f luăm aplicația identică. Acest exemplu de plan proiectiv se
 numește direct. Modelul 3: Steaua S(O) este un plan proiectiv dacă considerăm: 1)planul se
consideră punct: 2)raza se consideră dreaptă: 3) păstrăm aceeași relație de incidență: 4)aplicația
f : S ( O ) → S(O) se construiește în modul următor:-dacă π ∈ S (O) este un plan, atunci f( π ¿
este raza ce trece prin punctul O perpendicular planului π : -dacă d ∈ S(O) este o rază, atunci
f(d) este planul ce trece prin punctul O perpendicular dreptei d. Aplicația f se numește duală.
Este clar că f satisface tuturor proprietăților din definiția planului proiectiv. Acest exemplu de
plan proiectiv se numește steaua duală.
11. Reperul proiectiv pe planul proiectiv. Se numește reper proiectiv în planul P mulțimea
R={ X 1 , X 2 , X 3 , E } care nu conține trei puncte incidente la o dreaptă. Punctele X 1 , X 2 , X 3 se
numesc puncte de bază sau de reper, iar E- punct unitar.
12. Ecuația dreptei în planul proiectiv. Ecuația generală a dreptei în planul proiectiv este:
a 1 x 1+ a2 x 2 +a3 x 3=0; (1) . unde cel puțin unul din numerele a 1, a2 , a3 este nenul.
13. Teoremele lui Desargues. Fie date două triunghiuri △ ABC și △ A ʹ Bʹ C ʹ la care vârfurile
corespunzătoare A,B,C și Aʹ , B ʹ , C ʹ și laturile corespunzătoare a,b,c, și a ʹ , bʹ , c ʹ sunt diferite
respectiv. Atunci : D. Dacă dreptele ( A Aʹ ),( B B ʹ ) , ( C C ʹ ) sunt incidente la un punct , atunci
punctele ( a aʹ ),( b b ʹ ) , ( c c ʹ ) sunt incidente la o dreaptă. D ¿. Dacă punctele ( a aʹ ),( b b ʹ ) , ( c c ʹ ) sunt
incidente la o dreaptă, atunci dreptele ( A Aʹ ),( B B ʹ ) , ( C C ʹ ) sunt incidente la un punct.
14. Expresiile analitice ale transformărilor proiective. Fixăm planul proiectiv P reperul
R={ X 1 , X 2 , X 3 , E }. Atunci pentru punct și dreaptă se determină coordonatele respective. Dacă
ne este dată o transformare φ la care punctului M =( x 1 : x2 : x 3) R îi corespunde puncul
M ʹ =( xʹ1 : x ʹ2 : x ʹ3 )R , atunci obținen trei expresii, care ne determină dependența coordonatelor
λ x ʹ1=φ 1 ( x 1 : x 2 : x3 )
ʹ
punctelor M și M ʹ : λ x 2=φ 2 ( x 1 : x 2 : x3 ) (*) Formulele se numesc expresiile analitice ale
λ x ʹ3=φ 3 ( x 1 : x 2 : x3 )
trensformării φ .
15. Ce numim omologie? Transformarea proiectivă φ se numește omologie, dacă ea nu este
identică și are cel puțin trei puncte diferite invariante incidente la o dreaptă.
16. Clasificarea proiectivă a curbelor de ordinul 2. Următoarele ecuații se numesc ecuații normale

x 21+ x22 + x 23=0−oval imaginar

x21 + x 22−x 23=0−oval real
2 2
ale curbei de ordinul 2: x 1 + x2 =0−2drepte imaginare .
2 2
x −x =0−2 drepte reale diferite
1 2
2
x 1=0−2drepte ce coincid
17. Tangenta la curba de ordinul 2. Tangenta la curba γ în punctul ei dat există și este unică.
Tangenta la curba (1) în punctul P=( p1 : p2 : p3) situat pe curbă este o dreaptă cu ecuațiile:
ξ 1=a

{ 11
p1+ a12 p2 +a13 p3
ξ 2=a 21 p1 +a22 p2 +a23 p3 .
ξ 3=a 31 p1 +a32 p2 +a33 p3

18. Polul și polara. Dreapta l se numește polara punctului P=( p1 : p2 : p3) relati cu curba γ , iar
punctul P se numește polul acestei drepte relativ de curba γ .
19. Teoremele lui Pascal. 1) Fie M 1 . M 2 , M 3 , M 4 , M 5 . M 6 – șase puncte diferite situate pe curba
nedegenerată de ordinul 2- γ . Atunci obținem un șaselater M 1 M 2 M 3 M 4 M 5 M 6 înscris în
curba γ la care punctele de intersecție a laturilor opuse sunt identice la o dreaptă. 2) Inversa
teoremei- fie dat șaselaterul M 1 M 2 M 3 M 4 M 5 M 6 cu laturile
d 1=( M 1 M 2) , d 2=( M 2 M 3 ) ,d 3 =( M 3 M 4 ) , d 4 =( M 4 M 5 ) , d5 =( M 5 M 6 ) , d 6=( M 6 M 1 ) . Dacă
punctele de intersecție a laturilor opuse B1=d 1 ∩ g1 , B2=d2 ∩ g2 , B3=d 3 ∩ g3 sunt identice la
o dreaptă, atunci șaselaterul M 1 M 2 M 3 M 4 M 5 M 6 este înscris într-o curbă de ordinul 2.
20. Teorema lui Brianchon. Șaselaterul l 1 l 2 l 3 l 4 l 5 l 6 cu vârfirile
L1=l 1 ∩ l6 , L2=l 1 ∩l 2 , L3=l 2 ∩l 3 , L4=l 3 ∩l 4 , L5=l 4 ∩ l5 , L6=l 5 ∩l 6 este cirumscris la o curbă
de ordinul doi atunci și numai atunci, când dreptele ce unesc vârfurile opuse
( L1 L 4 ) , ( L2 L5 ) , ( L3 L6 ) sunt incidente la un punct.
21. Cazuri particulare a lui Brianchon. 1) În orice cincilater circumscris liniei de ordinul doi dreptele
ce unesc două perechi de laturi nemigeșie și dreapta ce unește al cincilea vârf cu punctul de
tangentă a laturii opuse se intersectează într-un punct. 2) În orice patrulater cicumscris liniei de
ordinul doi, dreptele ce unesc punctul de tangentă a laturilor opuse trec prin punctul de
intrsecție a diagonalelor. 3) Dreptele ce unesc vârfurile triunghiului circumcris curbei de ordinul
doi cu punctele de tangentă a laturilor opuse se intersectează într-un punc.