Metode Numerice 113 114 Mitică Temneanu

O formulă de cuadratură are gradul de exactitate m, referitor la n b b

ansamblul de funcţii h i , dacă ea este exactă pentru orice polinom I = ∑ f ( x i ) ∫ p( x )ϕi ( x )dx + ∫ p( x ) R n −1 ( x, f ) . (7.11)
generalizat de grad mai mic sau egal cu m şi dacă există cel puţin un i =1 a a
polinom de grad (m+1) pentru care formula nu mai este exactă. Deoarece ϕ k ( x ) sunt polinoame de grad n-1, formulele de
Dacă ansamblul h i este dat de şirul puterilor lui x, adică cuadratură vor fi exacte pentru acestea şi deci expresia lui I din (7.11)
1, x , x 2 ,..., x n , se spune că formula are "gradul de exactitate algebric". devine:
Dacă formula are gradul de exactitate m, atunci ea este exactă n ⎛ n ⎞ b
pentru fiecare funcţie h i , i = 0, m se poate scrie: I = ∑ f ( x i )⎜ ∑ A k ϕi ( x k ) ⎟⎟ + ∫ p( x )R n −1 ( x , f ) =
⎜
i =1 ⎝ k =1 ⎠ a
b n (7.12)
∫ p(x )h i (x)dx = ∑ A k h i (x k ), i = 0, m .
n b
(7.8)
k =1
= ∑ A k f ( x k ) + ∫ p( x )R n −1 ( x, f ).
a
k =1 a
Se obţine un sistem liniar de (m+1) ecuaţii cu n necunoscute,
Comparând expresiile pentru integrala I date de relaţiile (7.11) şi
necunoscutele fiind tocmai coeficienţii A k .
(7.12) rezultă formula coeficienţilor A k :
Pentru ca sistemul (7.8) să aibă soluţie unică este necesar ca
(m+1) = n şi ca determinatul său să fie nenul. b
Dacă, de exemplu, ansamblul de funcţii h i ( x ) este şirul A k = ∫ p( x )ϕ k ( x )dx, k = 1, n (7.13)
puterilor lui x, atunci determinantul sistemului este de tip Vandermonde, a

care este nenul dacă punctele x k , k = 1, m , sunt distincte. cât şi a restului

În această situaţie, gradul de exactitate al formulei de cuadratură b
este m = n - 1. ~
R (f ) = I − I = ∫ p( x ) R n −1 ( x, f ) . (7.14)
Se consideră acum că polinomul de aproximare pentru f este de a
tip Lagrange, de grad n − 1 construit pe ansamblul de noduri
x1, x 2 ,..., x n , adică: Pentru determinarea coeficienţilor A k nu este deci necesară rezolvarea
n
sistemului (7.8). Calculul acestora este foarte facil deoarece ϕ k sunt
f ( x ) = ∑ f ( x i )ϕ i ( x ) + R n −1 ( x, f ) (7.9) polinoame de grad (n-1).
i =1 Aceşti coeficienţi nu depind de funcţia f∈M ci numai de
unde R n −1 ( x, f ) reprezintă eroarea de aproximare, iar ϕi ( x ) sunt ansamblul de noduri x k , k = 1, n .
polinoame de grad (n-1) cu proprietatea că:
⎧0, i ≠ j 7.3. Formulele de cuadratură numerică Newton-Cotes
ϕ i ( x j ) = δij = ⎨ . (7.10)
⎩1, i = j Rezultatele obţinute pentru coeficienţii A k pot fi particularizate
pentru polinoame Lagrange construite pe noduri echidistante.
Rezultă că integrala I din (7.3) se poate scrie sub forma: Se întâlnesc două situaţii distincte:
a) Dacă
Metode Numerice 115 116 Mitică Temneanu

⎧a = x 0 n +l
(−1) n − k b−a (t − 1)(t − 2)L( t − n )
⎨
⎩b = x 0 + (n + 1)h
(7.15) Ak = ⋅ ∫
(k − 1)!(n − k )! n + 2l − 1 1− l (t − k)
dt . (7.21)

deci dacă a şi b nu fac parte din reţeaua de noduri x1, x 2 ,..., x n , Se notează:
formulele sunt de tip deschis. n+l
b) Dacă (−1) n − k (t − 1)(t − 2)L( t − n )
I (knl) = ∫
(k − 1)!(n − k )!(n + 2l − 1) 1− l (t − k)
dt . (7.22)
⎧a = x1
⎨ (7.16)
⎩b = x 0 + nh = x n Rezultă atunci:
deci dacă a şi b fac parte din reţeaua de noduri, formulele sunt de tip A k = ( b − a ) I (knl) . (7.23)
închis.
Aceste două situaţii pot fi reunite într-o scriere generală de Coeficienţii I (knl) poartă numele de coeficienţii Newton-Cotes şi au
forma: următoarele proprietăţi:
⎧a = x 0 + (1 − l)h • nu depind de intervalul pe care se face integrarea şi nici de
⎨ (7.17) funcţia de integrat. De aceea, ei pot fi tabelaţi şi utilizaţi pentru orice
⎩b = x 0 + ( n + l ) h funcţie şi orice interval;
unde pentru l = 1 se obţin formulele de tip deschis iar pentru l = 0 cele • sunt simetrici faţă de mijlocul intervalului;
de tip închis. • suma acestor coeficienţi este egală cu 1, această proprietate fiind
Eliminând x 0 între cele două relaţii din (7.17) rezultă: utilă şi pentru verificarea calculelor, deci
n
b−a
h= . (7.18) ∑ I(knl) = 1 . (7.24)
n + 2l − 1 k =1

Se consideră polinomul Lagrange de grad (n-1) construit pe ansamblul de Pentru evaluarea restului formulelor de cuadratură Newton-Cotes se
noduri echidistante x1, x 2 ,..., x n pe baza polinoamelor: foloseşte expresia:
n b
x − xi
ϕk (x ) = ∏ . (7.19) R n (f ) = ∫ R n −1 ( x, f )dx, p( x ) ≡ 1 . (7.25)
i =1 x k − x i a
i≠k
Dacă n este impar, atunci:
Dacă se face schimbarea de variabilă x = x 0 + th , rezultă:
b
f ( n +1) ( ξ)
( n + 1)! ∫a
( t − 1)( t − 2) L ( t − n ) R n (f ) = x ( x − x1 )( x − x 2 ) L ( x − x n )dx (7.26)
ϕ k ( t ) = ( −1) n − k (7.20)
( t − k )( k − 1)! ( n − k )!
Considerând funcţia pondere p(x) ≡1, folosind (7.13) obţinem: iar pentru n număr par:
Metode Numerice 117 118 Mitică Temneanu
b 2
f ( n ) ( ξ) 1 b−a
= − ∫ ( t − 2)dt =
n! ∫a
( 2)
R n (f ) = ( x − x1 )( x − x 2 ) L ( x − x n )dx (7.27) I10 ; A1 =
1
2 2
(7.33)
2
unde ξ∈(a,b). 1 b−a
I (202) = ∫ ( t − 1)dt = ; A2 =
1
2 2
7.4. Formulele trapezelor Formula de cuadratură este:
Aceste formule de cuadratură numerică se obţin prin particularizarea lui 2
~ b−a
n în formulele lui Newton-Cotes şi folosind formule de tip închis şi
deschis.
I= ∑ A kf (x k ) = 2
⋅ (f (a ) + f ( b)) . (7.34)
k =1
• n = 1, l = 1 , formulă de tip deschis:
Această formulă, dată de (7.34), se numeşte "prima formulă a
b−a a+b trapezelor".
h= ; x1 = . (7.28)
2 2 Restul formulei este, în acest caz, după (7.27):
b
Singurul nod de calcul este punctul x1 . Acest nod este un punct interior f ' ' ( ξ) (b − a )3 ''
2! ∫a
R 2 (f ) = ( x − a )( x − b) = − f ( ξ) . (7.35)
intervalului [a,b]. 12
Se calculează coeficientul Newton-Cotes:
(1) (1) Aceste formule de cuadratură, aplicate o singură dată pentru întregul
I11 = 1 ; A1 = ( b − a ) ⋅ I11 = ( b − a ). (7.29) interval, conduc la erori mari de aproximare.
Rezultă: Pentru creşterea preciziei se îmbunătăţeşte prima formula a
trapezelor prin împărţirea intervalului [a,b] în n subintervale egale, prin
~ ⎛a + b⎞ punctele echidistante a = x 0 , x1 , x 2 ,..., x n = b.
I = A1f ( x1 ) = ( b − a ) ⋅ f ⎜ ⎟. (7.30)
⎝ 2 ⎠ Se poate scrie:
Relaţia dată de (7.30) poartă numele de "a doua formulă a trapezelor". b n xi n
Restul acestei formule, după (7.26), are expresia: I = ∫ f ( x )dx = ∑ ∫ f ( x )dx = ∑ I i . (7.36)
b a i =1 x i −1 i =1
f ' ' ( ξ) (b − a ) 3 ''
2! ∫a
R 1 (f ) = x ( x − x 1 ) dx = f ( ξ) (7.31)
24 Pe fiecare interval, integrala de tipul I i dată de (7.36) se aproximează
prin:
• n=2, l = 0 , formulă de tip închis:
~ x i − x i −1
Ii = ⋅ (f ( x i −1 ) + f ( x i ) ), i = 1, n . (7.37)
h = ( b − a ) ; x1 = a; x 2 = b . (7.32) 2
În acest caz avem două noduri, punctele x1 şi x 2 , extremităţile Dacă pasul reţelei de noduri este:
intervalului [a,b]. b−a
Coeficienţii Newton-Cotes vor fi: h= , x i = a + ih (7.38)
n