Metode Numerice 19 20 Mitică Temneanu

x R − x α = ϕ( x R ) − ϕ( x α ) = ϕ' (δ) ⋅ ( x R − x α ). (2.35) Pentru a urmări cum se propagă eroarea în cadrul acestei
metode, se dezvoltă funcţia ϕ în serie Taylor în jurul punctului x R :
Deoarece ϕ' (δ) < 1 rezultă că singura posibilitate de a avea egalitatea
(2.35) este dată de: x − xR (x − x R ) 2
ϕ( x ) = ϕ( x R ) + ϕ' ( x R ) + ϕ" ( x R ) + ... (2.37)
1! 2!
xα = xR . (2.36)
Trunchiind după primii doi termeni şi făcând x = x k obţinem:
Rezultă că soluţia ecuaţiei este unică.
Din punct de vedere grafic, rezolvarea ecuaţiei (2.1) prin această xk − xR
metodă se desfăşoară aşa cum este prezentat în Fig.2.3 şi în Fig.2.4. ϕ( x k ) = x k +1 = x R + ϕ' ( x R ). (2.38)
1!
y y
y=x y=φ(x) y=x
Notând eroarea ε k = x k − x R obţinem:
y=φ(x)
ε k +1 = ε k ⋅ ϕ' ( x R ). (2.39)
Se obţine un grad de convergenţă liniar; eroarea de la pasul
(k+1) este proporţională cu eroarea de la pasul k.

xR x2 x1 x0 x x1 xR x2 x0 x 2.5. Metoda secantei (coardei)

(a) (b) Considerăm ecuaţia (2.1) pentru care am separat în intervalul
0<λ<1, (Convergenţă) (a 0 , b 0 ) o singură soluţie.
Din punct de vedere grafic, rezolvarea ecuaţei prin această metodă este
Fig.2.3. ilustrată în Fig.2.5.
y y=φ(x) y
y=ϕ(x) f(x)
y=x A0
y=x

xR b0
x1
a0 x0
x1 xR x0 x2 x x1 x0 xR

(a) (b)
B0
λ>1 (Divergenţă)
Fig.2.5.
Fig.2.4. Se unesc punctele A 0 şi B 0 printr-o dreaptă de ecuaţie:
Metode Numerice 21 22 Mitică Temneanu

f ( b 0 ) − f (a 0 ) 2.6. Rădăcinile unui polinom. Metoda lui Bairstow

y − f (a 0 ) = ⋅ (x − a 0 ) . (2.40)
b0 − a 0 Se pune problema determinării tuturor rădăcinilor (reale sau
Intersecţia dreptei cu axa Ox (y = 0) ne dă punctul x 0 : complexe) ale unui polinom Pn ( x ) de variabilă reală x şi coeficienţi reali,
a f ( b ) − b 0 f (a 0 ) de grad superior lui 2.
x0 = 0 0 (2.41) Se consideră polinomul:
f ( b 0 ) − f (a 0 )
Punctul x 0 împarte intervalul (a 0 , b 0 ) în două subintervale din Pn ( x ) = a 0 x n + a 1 x n −1 + ... + a n −1 x + a n ( n > 2). (2.46)
care numai unul va conţine în continuare soluţia x R .
Fiind dat trinomul x 2 + px + q unde p şi q sunt constante oarecare,
Pentru a determina care subinterval conţine soluţia x R se
Pn ( x ) se poate scrie:
efectuează produsul:
⎧< 0, x R ∈ (a 0 , x 0 ), se not. a 1 = a 0 , b1 = x 0 Pn ( x ) = ( x 2 + px + q )(b 0 x n −2 + ... + b n −3 x + b n −2 ) + Rx + S. (2.47)
f ( a 0 )f ( x 0 ) : ⎨ . (2.42)
⎩> 0, x R ∈ ( x 0 , b 0 ), se not. a 1 = x 0 , b1 = b 0 Fiecărui cuplu (p,q) îi corespunde un ansamblu de valori b 0 , b1 ,..., b n −2 ,
Cu intervalul (a 1 , b1 ) se reia procedeul descris pentru (a 0 , b 0 ) . R şi S. Vom avea deci:
Rezultă un şir de puncte x 1 , x 2 ,…, x n , unde: b 0 = b 0 (p, q );...; b n −2 = b n −2 (p, q );
(2.48)
R = R (p, q ); S = S(p, q ).
a n f ( b n ) − b n f (a n )
xn = . (2.43)
f ( b n ) − f (a n ) Metoda constă în a găsi p şi q astfel încât R = S = 0. În acest caz
rădăcinile ecuaţiei x 2 + px + q = 0 sunt şi rădăcinile ecuaţiei Pn ( x ) = 0 .
Aceste două şiruri, {a n }n∈N şi {b n }n∈N au o limită comună,
Rămâne să se găsească în continuare rădăcinile polinomului de grad n-2:
soluţia x R a ecuaţiei.
La toate metodele iterative prezentate procedeul de calcul se Pn −2 ( x ) = b 0 x n −2 + b1 x n −3 + ... + b n −3 x + b n − 2 . (2.49)
opreşte atunci când există un indice n pentru care:
Se procedează în mod asemănător şi cu acest polinom,
x n − x n −1 < ε , (2.44) obţinându-se încă două rădăcini (reale, simple sau duble, complexe) ale
polinomului Pn ( x ) .
ε fiind eroarea admisă. Acest test nu ne asigură că am determinat o Procedeul continuă până la obţinerea unui polinom de grad 2 sau
valoare aproximativă pentru soluţia situată faţă de valoarea exactă la o 1 ale cărui rădăcini sunt simplu de calculat.
distanţă mai mică decât ε. Prima etapă constă deci în a determina b 0 , b1 ,..., b n −2 , R şi S în
Pentru a fi mai siguri, în această situaţie se consideră o condiţie
de oprire a calculelor de forma: funcţie de p şi q. Acest lucru se face identificând cele două forme ale
polinomului Pn ( x ) .
ε Mai întâi, este comod a se pune:
x n − x n −1 < . (2.45)
10
R = b n −1 şi S = pb n −1 + b n . (2.50)
Identificând obţinem: