Metode Numerice 79 80 Mitică Temneanu

În practică, pentru un ansamblu de noduri dat x 0 , x1 ,..., x n , din În aceste condiţii, expresia polinomului devine:
punctul de vedere al calculelor efective aceste două tabele sunt identice. ∆y 0 ∆2 y 0
Diferenţa dintre cele două tabele este la nivel de semnificaţii şi anume un N dn ( x ) = y0 + (x − x 0 ) + ( x − x 0 )( x − x1 ) +
anumit element calculat al tabelului poate să aibă o anumită notaţie prin 1!h 2!h 2
(5.64)
n
prisma primului tabel şi o altă notaţie prin prisma celui de al doilea. ∆ y0
De exemplu, + ... + ( x − x 0 )( x − x1 )...( x − x n −1 ).
n!h n
∆y 2 = y 3 − y 2 = ∇y 3 , (5.60)
Coeficienţii y 0 , ∆y 0 ...∆n y 0 se iau din tabelul (5.55) de pe latura de sus.
şi deci diferenţa y 3 − y 2 (care este unică) este notată ∆y 2 prin Expresia acestui polinom poate fi pusă sub formă mai comodă
intermediul primului tabel şi ∇y 3 prin cel de-al doilea. pentru aplicaţii care să nu depindă în mod explicit de nodurile reţelei de
interpolare, dacă se notează:
5.2.4.2. Polinomul de interpolare Newton de speţa I x − x0
Acest tip de polinom foloseşte diferenţele finite la dreapta. t= . (5.65)
h
Se pune problema determinării unui polinom care să coincidă cu funcţia f
în nodurile reţelei echidistante. Atunci:
Acest polinom se consideră de forma: ( x − x 0 )( x − x1 )...( x − x k −1 )
= t ( t − 1)...( t − (k − 1)), k = 1, n . (5.66)
N dn ( x ) = c 0 + c1 ( x − x 0 ) + c 2 ( x − x 0 )( x − x 1 ) + hk
(5.61)
+ ... + c n ( x − x 0 )( x − x 1 )...( x − x n −1 ) Rezultă pentru polinom expresia:
Determinarea coeficienţilor c 0 , c1 ,..., c n se face impunând condiţia: t ( t − 1) 2
N dn ( x 0 + th ) = y 0 + t∆y 0 + ∆ y 0 + ... +
2!
(5.67)
N dn ( x i ) = f ( x i ) = y i , i = 0, n . (5.62) t ( t − 1)...( t − (n − 1)) n
+ ∆ y0.
În relaţia (5.61) se dau pe rând lui x valorile x 0 , x1 ,..., x n . n!
Rezultă: Dacă se doreşte interpolarea într-un punct oarecare x diferit de
c0 = y0 noduri, se calculează t şi apoi se evaluează N dn ( x 0 + th ) cu (5.67). Acest
y1 − y 0 ∆y 0 tip de polinom de interpolare se utilizează de obicei pentru aproximarea
c1 = = funcţiei f într-un punct x situat în vecinătatea punctului x 0 .
h 1!h
y 2 − 2 y1 + y 0 ∆2 y 0 5.2.4.3. Polinomul de interpolare Newton de speţa a II-a
c2 = = . (5.63)
h 2!h 2 Acest tip de polinom utilizează diferenţele finite la stânga. Modul de
......... construcţie al polinomului este oarecum asemănător.
Se porneşte de la:
∆n y 0
cn =
n!h n