RELAȚII DE RECURENȚĂ PENTRU UN ȘIR DE

INTEGRALE NEDEFINITE

PUŢUNTICĂ Vitalie, Catedra Analiză Matematică și Ecuații Diferențiale, UST

Rezumat. În această lucrare sunt deduse cele mai uzuale formule de recurență în calculul
primitivelor. Această metodă se bazează, în principiu, pe metoda integrării prin părți.

Cuvinte-cheie: primitivă, integrală nedefinită, relații recurente.

Summary. In this paper we deduced the most usual recurrence formulas in the primitive
calculation. This method is based on, in principle, the method of integration by parts.
Keywords: primitive, indefinite integral, recurrent relations.
Una din problemele fundamentale ale calcului diferențial constă în determinarea
derivatei unei funcții date. Diverse probleme ale analizei matematice și ale
multiplelor sale aplicații în geometrie, mecanică, chimie și tehnică conduc la
problema inversă: fiind dată funcția f (x) se cere să se găsească o astfel de funcție
F (x), încât derivata ei să fie egală cu funcția f (x), adică F ( x)  f ( x).
Definiția 1. Funcția F (x) se numește primitivă a funcției f (x) pe intervalul X ,
dacă pentru toate valorile variabilei x din acest interval funcția F (x) este derivabilă
pe X și are loc egalitatea F ( x)  f ( x) sau, ceea ce este același lucru,
dF ( x)  f ( x)dx.
Definiția 2. Mulțimea de funcții F ( x)  C, unde F (x) este o primitivă a funcției
f (x) pe intervalul X , iar C o constantă arbitrară, se numește integrală nedefinită
pe X și se notează prin  f ( x)dx  F ( x)  C.
Pentru calcularea integralelor nedefinite sunt utilizate: metoda directă de
integrare (utilizând tabelul integralelor nedefinite și proprietăților de bază a
integralelor nedefinite [2]), metoda substituției și metoda integrării prin părți.
Teorema 1 [1] (metoda substituției). Fie funcția x   (t ) definită pe un interval T
și fie X mulțimea de valori ale funcției  (t ), pe care e definită funcția f (x). Dacă
pe mulțimea X funcția f (x) admite primitivă, atunci pe mulțimea T e valabilă
formula
 f ( x)dx   f  (t )   (t )dt. (1)
Teorema 2 [1] (metoda integrării prin părți). Fie funcțiile u  u(x) și v  v(x)
definite și diferențiabile pe un interval X și fie funcția u( x)v( x) posedă primitivă pe
acest interval. Atunci funcția u( x)v( x) de asemenea posedă primitivă pe intervalul
X și are loc formula
 u( x)v( x)dx  u( x)v( x)   u( x)v( x)dx sau  udv  uv   vdu. (2)
 În această lucrare sunt deduse cele mai uzuale formule de recurență în calculul
primitivelor. Această metodă se bazează, în principiu, pe metoda integrării prin părți.
Dacă o integrală depinde de un indice natural n, deci o putem nota cu I n , iar prin
aplicarea metodei integrării prin părți se obține în membrul drept o expresie care
conține integrala precedentă I n1 , sau chiar integrale de ranguri mai mici, este posibilă
– în principiu – determinarea expresiei integralei I n , adică a unei primitive de forma
Fn (x) sau F ( x, n).
Exemplul 1 [2], [3]. Să se calculeze integralele  sin n x dx şi  cosn x dx.
Soluție. Fie integrala de forma
An ( x)   sin n x dx, (3)
unde n  1, n  N . Dacă n  1 atunci A1 ( x)   sin x dx   cos x  C.
Dacă se face o alegere a părților de genul u  sin n x, dv  dx se ajunge la o
integrală în care apare şi variabila liber x aşa încât, încă putem să aplicăm metoda
integrării prin părți, iar integrala se complică:
An ( x)  x sin n x  n x sin n1 x cos x dx.
O alegere mai potrivită este
u  sin n1 x, du  (n  1) sin n 2 x cos x dx,
 
 dv  sin x dx , v   cos x.
Astfel obținem
An ( x)   sin n x dx   sin
x  sin
n 1
x dx   sin n1 x cos x  (n  1)  sin n2 x cos2 x dx 
u
 
dv

  sin n 1
x cos x  (n  1) sin n2
x(1  sin 2 x) dx   sin n1 x cos x  (n  1) An2 ( x)  An ( x).
Rezolvând ecuația dată obținem:
1 n 1
An ( x)   sin n1 x cos x  (n  1) An2 ( x)  An ( x)   An ( x)   sin n1 x cos x  An2 ( x).
n n
Pentru n  0, integrala (3) capătă forma A0 ( x)   dx  x  C; dacă n  1 atunci
A1 ( x)   cos x  C; dacă n  2 atunci
1 1 1 x
A2 ( x)   sin x cos x  A0 ( x)   sin x cos x   C ş . a . m .d .
2 2 2 2
Vom proceda în mod similar şi cu integrala
Bn ( x)   cosn x dx. (4)
În acest caz vom obține
Bn ( x)   cosn x dx   cos
x  cos
n 1
x dx  cosn1 x sin x  (n  1)  cosn2 x sin 2 x dx 
u


dv
 cosn1 x sin x  (n  1) cosn2 x(1  cos2 x) dx  cosn1 x sin x  (n  1)Bn2 ( x)  Bn ( x)
1 n 1
 Bn ( x)  cosn1 x sin x  (n  1)Bn2 ( x)  Bn ( x)   Bn ( x)  cosn1 x sin x  Bn2 ( x).
n n
Pentru n  0, integrala (4) capătă forma B0 ( x)   dx  x  C; dacă n  1 atunci
B1 ( x)   cos xdx  sin x  C; dacă n  2 atunci
1 1 1 x
B2 ( x)  sin x cos x  B0 ( x)  sin x cos x   C.
2 2 2 2
1 1
Exemplul 2 [2], [3]. Să se integreze  2 dx şi  dx.
(x  a2 )n (x2  a 2 )n
Soluție. Considerăm integrala de forma
1
C n ( x)   2 dx, (5)
(x  a2 )n
unde a  0, n  1, n  N . În cazul n  1 integrala (5) capătă forma unei formule
tabelare [2] ce are forma
1 1 x
C1 ( x)  dx  arctg  C.
x a 2 2
a a
În continuare dorim să găsim o relație de recurență, adică o formulă care
exprimă Cn (x) în funcție de Cn1 ( x). Utilizând această relație de recurență din A1 ( x)
vom putea deduce valoarea lui C2 ( x), din C2 ( x) va rezulta C3 ( x) şi aşa mai departe.
Metoda I. Pentru n  2, adunăm şi scădem la numărător x 2 , vom avea:
1 1 a2 1 x2  a2  x2
C n ( x)   2 dx  2  2 dx  2  2 dx.
(x  a2 )n a (x  a2 )n a (x  a2 )n
Divizăm în două integrale:
1  x2  a2 x2  1  1 x2 
C n ( x)   
a2  (x2  a 2 )n
dx   dx    
( x 2  a 2 ) n  a 2  ( x 2  a 2 ) n 1
dx   ( x 2  a 2 ) n 
dx .

Luând în considerație relația (5) obținem

1  x 
Cn ( x)  2 Cn1 ( x)   x  2
( x  a 2 ) n 
dx .
a 
La calcularea celei de a doua integrală vom folosi metoda integrării prin părți, unde
x
u  x iar dv  2 dx. Prin urmare du  xdx  dx iar
(x  a2 )n
x 1 d (x2  a2 ) 1 1
v 2 dx   2   ( x 2  a 2 ) n d ( x 2  a 2 )  .
(x  a )2 n
2 (x  a ) 2 n
2 2(1  n)( x 2  a 2 ) n1
Astfel, în rezultat folosind (2), vom obține
 1 x 1 1 
Cn ( x)   n1
C ( x )   
2(1  n)( x 2  a 2 ) n1 2(1  n) ( x 2  a 2 ) n1 
dx 
a2
1 x 1
 Cn ( x)  2 Cn1 ( x)  2  2  Cn1 ( x) 
a 2a (1  n)( x  a )
2 2 n 1
2a (1  n)
x 2n  3
 C n ( x)  2  2  Cn1 ( x), (6)
2a (n  1)( x  a )
2 2 n 1
2a (n  1)
1 x
unde C1 ( x)  arctg  C. Dacă n  2 atunci, conform relației (6) obținem
a a
x 1 x 1 x
C2 ( x)  2 2  2  C1 ( x)  2 2  3 arctg  C.
2a ( x  a ) 2 a
2
2 a ( x  a ) 2a2
a
a
Metoda II. În (5) efectuăm substituția x  a tg t , dx  dt :
cos2 t
1 1 a 1
Cn ( x)   2 dx   2 2  dt  2 n1  cos2 n2 tdt.
(x  a ) 2 n
(a tg t  a ) cos a
2 n 2
a
Utilizând rezultatul Exemplului 1, obținem:
1 1  1 2n  3 
Cn ( x)   2 dx  2 n 1 
cos 2 n 3
t sin t   cos2 n4 tdt  
(x  a )
2 n
a  2n  2 2n  2 
1  1 1 
  tg t  ( 2 n  3)  tg 2t  1n1 d tg t .
2(n  1)a 2 n1  tg 2t  1
n 1

Revenind la substituția x  a tg t și efectuând unele transformări elementare
obținem relația (6).
Procedeul de calculare a integralei
1
Dn ( x)   dx (7)
(x  a2 )n 2

este asemănătoare ca în cazul precedent. Pentru n  1 avem

1 1 xa
D1 ( x)   2 dx  ln  C,
x a 2
2a x  a
iar pentru n  2, se obține:
x 2n  3
Dn ( x)   2  2  Dn1 ( x). (8)
2a (n  1)( x  a )
2 2 n 1
2a (n  1)
Folosind procedeul descris, se deduc un șir de formule de recurență a
integralelor nedefinite uzuale:
Nr. Integrala Formula de recurență Cond.
1 n 1
1. An ( x)   sin n x dx An ( x)   sin n1 x cos x  An2 ( x) n2
n n
 1 n 1
2. Bn ( x)   cosn x dx Bn ( x)  cosn1 x sin x  Bn2 ( x) n2
n n
1 x 2n  3
3. Cn ( x)   dx C n ( x)   2  Cn 1 ( x) n  2
(x  a2 )n
2
2a (n  1)( x  a )
2 2 2 n 1
2a (n  1)
1 x 2n  3
4. Dn ( x)   dx Dn ( x)    2  Dn 1 ( x) n  2
(x  a2 )n
2
2a (n  1)( x  a )
2 2 2 n 1
2a (n  1)

En ( x)  
xn x n1 x 2  a 2 (n  1)a 2
5. dx E n ( x)   E n  2 ( x) n2
x2  a2 n n

Fn ( x)  
xn x n1 x 2  a 2 (n  1)a 2
6. dx Fn ( x)   Fn2 ( x) n2
x2  a2 n n
xn x n1 a 2  x 2 (n  1)a 2
7. Gn ( x)   dx Gn ( x)    Gn2 ( x) n2
a2  x2 n n
1 x2  a2 n2
8. H n ( x)   dx H n ( x)    H n  2 ( x) n2
xn x2  a2 (n  1)a 2 x n1 (n  1)a 2
1 x2  a2 n2
9. J n ( x)   dx J n ( x)   J n  2 ( x) n2
xn x2  a2 (n  1)a 2 x n1 (n  1)a 2
1 a2  x2 n2
10. K n ( x)   dx K n ( x)    K n  2 ( x) n2
xn a2  x2 (n  1)a x
2 n 1
(n  1)a 2
11. Ln ( x)   ln x dx Ln ( x)  x ln n x  nLn1 ( x) n 1
n

tg n1 x
12. M n ( x)   tg x dx M n ( x)   M n  2 ( x) n2
n

n 1
ctgn1 x
13. N n ( x)   ctg x dx N n ( x)    N n  2 ( x) n2
n

n 1
1 cos x n2
14. Pn ( x)   dx Pn ( x)    Pn2 ( x) n2
sin n x (n  1) sin x n  1
n 1

1 sin x n2
15. Qn ( x)   dx Qn ( x)   Qn2 ( x) n2
cosn x (n  1) cosn 1 x n  1
16. Rn ( x)   x sin x dx Rn ( x)   x n cos x  nx n1 sin x  n(n  1) Rn2 ( x) n2
n

17. S n ( x)   x cos x dx S n ( x)  x n sin x  nx n1 cos x  n(n  1)S n2 ( x) n2

n

Bibliografie
1. Puțuntică V. Calculul integral al funcțiilor de o variabilă reală. Ch., 2015, 127 p.
2. Puțuntică V. Culegere de exerciții și probleme de calcul integral pentru funcții
reale de o variabilă reală. Chișinău, 2013, 188 p.
3. Виленкин Н. Я. Задачник по курсу математического анализа. Часть I,
Москва, 1971, 351 c.