Didactica Probleme Rezolvate

TEMA 1
1.1 Specialitatea Matematică, fără-frecvenţă (2000)

4. Compuneţi şi rezolvaţi o problemă de geometrie în care să faceţi o interpretare geometrică a
inegalităţii dintre media aritmetică şi cea armonică.
Rezolvare: În orice trapez segmentul care trece prin punctul de intersecție al diagonalelor și are
capetele pe laturile neparalele este cel mult egal cu linia mijlocie a trapezului. Dacă
AB=a și DC=b, (vezi figura de mai jos),
D b C
M O N
E F
a
A B
atunci MNEF. Se arată că
a b
MO=ON= .
ab
Se știe că
ab
EF= ,
2
unde [EF] este linia mijlocie a trapezului. (Din asemănarea triunghiurilor AMO și ADC, rezultă că
M O AM
= ,
b AD
iar din asemănarea triunghiurilor DMO și DAB, rezultă că
MO MD
= .
a AD
Adunând aceste egalități, obținem că
1 1
MO    =1.
a b
Analog se arată pentru NO.)
5. Determinaţi toate grupurile neizomorfe de ordinul 4.

Rezolvare: Orice grup este determinat de anumiți generatori și de relațiile dintre aceștia. Fiind
vorba de grupuri de ordin finit, acestea vor fi determinate, în baza afirmației precedente, de tablele
1
corespunzătoare. Astfel, fie
G=e,a,b,c
o mulțime cu 4 elemente și „” o operație internă pe G astfel încât (G,) să fie grup. Conform
Teoremei lui Lagrange, oridinul fiecărui element din G divide ordinul lui G; deci, oricare ar fi
xG\e,
o(x)  4.
Cazul
x=e
este trivial și nesemnificativ în rezolvarea problemei noastre. Distingem două cazuri:
Cazul 1: Există un xG\e, astfel încât
o(x)=4.
Să notăm acest element cu a. Deci,
a4=1 (1)
și subgrupul cyclic generat de a,
a=e,a,a2,a3
este un subgroup cu 4 elemente al lui G. În acest caz,
G=a, (2)
adică G este un grup ciclic cu 4 elemente. Deci G este generat de elementul a și de relația (1). Tabla
acestui grup este următoarea:
 e a a2 a3
e e a a2 a3
a a a2 a3 e
a2 a2 a3 e a
a3 a3 e a a2
Există un astfel de grup? Da, de exemplu (Z4,+).

Cazul 2: Nu există niciun xG\e, astfel încât
o(x)=4.
În acest caz, oricare ar fi xG\e,
o(x)=2.
Deci,
a2=b2=c2=2. (3)
Deoarece în cazul unui grup G, pentru orice a, bG, ecuațiile
2
ax=b și xa=b
au soluții unice, rezultă că, pentru orice aG,
translația stângă x  ax și, respectiv translația dreaptă x  xa,
sunt bijecții. În atare condiții, va rezulta că în tabla grupului G, fiecare element va apare o singură
dată pe linie și pe coloană (desigur, în afara celor generice!). (Dacă nu știi aceste chestiuni, atunci
judeci toate posibilitățile care apar în întocmirea tablei.) Acum, tabla acestui grup este ușor de
completat; ea este următoarea:
 e a b c
e e a b c
a a e c b
b b c e a
c c b a e
Așadar, în acest caz, grupul G este determinat de generatorii a, b, c și de relațiile (3). Apare, iarăși
întrebarea: există astfel de grupuri? Da, de exemplu: grupul
K=1P,sO,sOx,sOy
al simetriilor față de originea sistemului de coordonate O - sO, față de axa Ox - sOx și față de axa Oy
- sOy. Acest grup se mai numește și grupul lui Klein.
În concluzie, există două grupuri neizomorfe cu 4 elemente: grupul ciclic de ordinul 4 și
grupul lui Klein.
1.2 Specialitatea Matematică-Fizică (2000)

4. Să se demonstreze, în două moduri, că grupurile (Q,+) şi (Q*,) nu sunt izomorfe.
Rezolvare: Grupul (Q*,) are un element de oridinul 2 (pe -1), iar grupul (Q,+) nu are un astfel de
element. Deoarece printr-un epimorfism (morfism injectiv) de grupuri se păstrează ordinul
elementelor (DEMONSTRAȚI ASTA!), rezultă că cele două grupuri din enunț nu sunt izomorfe.
Alte metode am văzut în rezolvările voastre.
5. Să se calculeze, în două moduri, primitiva:

dx
I=  , xR*.
x x2  1
Rezolvare: Metoda 1:
3
dx 1 x
I=  =   dx .
x x 1 2 ( x  1)  1 x 2  1
2
Acum efectuăm substituția

x
x 2  1 =t, caz în care dx=dt.
x 2 1
În final, avem de calculat o primitivă banală:
1
J=   dt .
t 1
2
Metoda 2: Efectuăm substituția
x 2  1 =x+t.
Atunci,
1 t 2 1 1 t 2
x= și dx=-  2 dt.
2t 2 t
Acum avem de calculat o integrală nedefinită dintr-o funcție rațională (banală!):
1
K=2   dt .
t 1
2
6. Alcătuiţi o problemă de geometrie în care să utilizaţi teorema sinusului.

Rezolvare: Triunghiul ABC este dreptunghic dacă și numai dacă
a2+b2+c2=8R2.
Notațiile fiind cele obișnuite. (Rezolvați-o!)
1.3 Specialităţile: Matematică şi Matematică–Informatică (2000)

3. Fie f : [a,b]  [a,b] o funcţie care admite primitive, cu proprietatea că:
f◦f=1[a,b]. (1)
Să se arate că:
a) f are un punct fix;
b) f este mărginită şi îşi atinge marginile;
c) dacă u, v[a,b], astfel încât
f(u)=m= inf f(x) şi f(v)=M= sup f(x), (2)
x a ,b  x a ,b 
atunci:
f(m)=u şi f(M)=v. (3)
Rezolvare: Din faptul că f admite primitive și din egalitatea (1) rezultă că f este continuă (Teorema
4
lui I. Stal și A. Triponi). Atunci f admite un punct fix (se aplică prima Teoremă a lui Bolzano-
Cauchy funcției continue
g : a,b  R, g(x)=f(x)-x).
Teorema lui Weierstrass ne conduce la enunțul de la punctul b). Acum, pentru că f este continuă,
rezultă că minf(x)=inff(x) și maxf(x)=supf(x), pe a,b, iar egalitățile (1) și (2) implică egalitățile
(3).

 3 1 2x  5
2. Să se arate că funcţia f : R\     R\   , f(x)= , este bijectivă şi să se determine f–1.
 4 2 4x  3
 3
Rezolvare: Injectivitatea lui f: fie x, yR\    , astfel încât
 4
f(x)=f(y).
1
Atunci rezultă că x=y. (calculele sunt banale!) Pentru surjectivitatea lui f, considerăm un yR\  
2
și rezolvăm ecuația
f(x)=y.
Aceasta are soluția
3 y  5 3
x=- - .
4 y  2 4
1  3
Deci, conform Principiului generalizării universale, pentru orice yR\   , există xR\    ,
2  4
astfel încât f(x)=y; deci f este surjectivă. Așadar f este bijectivă, adică inversabilă și inversa ei este
funcția
1  3 5  3 x
g : R\    R\    , g(x)= .
2  4 4x  2
1.5 Specialitatea Matematică (2001)

4.a) Există numere naturale cu proprietatea că suma câturilor împărţirii lor la 17 şi, respectiv la 5, să
fie 220? Justificaţi răspunsul.
Rezolvare: Da, există. Fie a și b două numere naturale oarecare. Atunci, conform Teoremei
împărțirii cu rest,
a=17c1+r1 și b=5c2+r2,
unde c1, c2, r1, r1N și 0r116, iar 0r24. Atunci:
5
5a=85c1+5r1 și 17b=85c2+17r2.
Adunând cele două egalități, conform ipotezei, obținem că:
5a+17b=85(c1+c2)+5r1+17r2=85220+5r1+17r2.
Reținem extremitățile de mai sus:
5a+17b=85220+5r1+17r2.
Această ecuație diofantiană are o infinitate de soluții. De exemplu, pentru
r1=r2=0,
ea devine:
5a+17b=85220. (1)
Se observă, în ecuația (1), că
a=17m și b=5n, (2)
cu m, nN. Deci, ecuația (1) devine:
m+n=220,
unde oricare din perechile de numere: (1,219), (2,218), ..., (219,1) este soluție. Acum, conform
egalităților (2), obținem exact 219 perechi de numere (a,b), care satisfac la cerința din enunț.
b) Ce putem spune despre un triunghi ascuţitunghic ABC, în care are loc relaţia:
ha+hb+ha=4R+r? (Notaţiile sunt cele obişnuite.)
Rezolvare: Considerăm figura de mai jos:
A
ha
B D C
Observăm că
ha=2RsinBsinC.
Analog, obținem că:
hb=2RsinAsinC și hc=2RsinAsinB.
Atunci relația din enunț devine:
2RsinAsinB+2RsinBsinC+2RsinAsinC=4R+r. (1)
6
Dar,
2sinAsinB+2sinBsinC+2sinAsinC=cos(A-B)-cos(A+B)+cos(B-C)-cos(B+C)
+cos(C-A)-cos(C+A)
=cos(A-B)+cos(B-C)+cos(C-A)+cosA+cosB+cosC
=cos(A-B)+cos(B-C)+cos(C-A)
A B C
+1+4sin sin sin .
2 2 2
Aici am folosit faptul că
A B C
cosA+cosB+cosC=1+4sin sin sin .
2 2 2
Acum egalitatea (1) devine:
A B C
Rcos(A-B)+cos(B-C)+cos(C-A)+R+4Rsin sin sin =4R+r. (2)
2 2 2
Dar,
A B C
r=4Rsin sin sin .
2 2 2
Într-adevăr,
S a bc 2 16  R 3  sin A  sin B  sin C A B C
r= =  = =4Rsin sin sin .
p 4  R a  b  c 8  R  (sin A  sin B  sin C)
2
2 2 2
În final, egalitatea (2) devine:
cos(A-B)+cos(B-C)+cos(C-A)=3,
care este echivalentă cu egalitățile:
cos(A-B)=cos(B-C)=cos(C-A)=1.
Așadar, egalitatea din enunț exprimă o condiție necesară și suficientă pentru care triunghjiul ABC
este echilateral.
1.6 Specialitatea Matematică-Informatică (2001)

4.a) Dacă (G,) este monoid şi HG este o submulţime nevidă a sa cu proprietatea că restricţia
operaţiei din G la H determină pe H (tot) o structură de monoid, rezultă că e H=eG? (Adică
elementele neutre ale celor doi monoizi coincid?)
Rezolvare: Nu! Contraexemplu: Fie
G=M2(R),
mulțimea matricilor de ordinul 2 cu elemente numere reale. Atunci, înmulțirea obișnuită a
matricelor, determină pe G o structură de monopid necomutativ, unde
7
1 0
eG=I2=   .
0 1
Considerăm, acum, mulțimea
H=A(x)  xR,
unde, pentru orice xR,
 x 0
A(x)=   .
 0 0
Atunci, aceeași înmulțire obișnuită a mtricelor determină pe H o strucutră de monoid comutativ;
deci (H,) este un submonoid al lui G. Dar,
1 0 1 0
eH=A(1)=   eG=I2=   .
0 0 0 1
.
b) Calculaţi integrala:

x sin x
 sin x  1 dx .
0
Rezolvare: Vom folosi următorul rezultat:

Lemă: Dacă f : [a,b]  R este o funcţie integrabilă, atunci:
b b
 f ( x )  dx =  f ( a  b  x )  dx . (1)
a a
Într-adevăr, făcând substituţia de variabilă,
x=a+b-y,
obţinem egalitatea (1). Astfel, deoarece sin(-x)=sinx, integrala noastră devine:
 
(  x )  sin x sin x
I=   dx =   dx -I.
0
sin x  1 0
sin x  1
Dar,
 
sin x 1
J=   dx =-   dx .
0
sin x  1 0
sin x  1
Iar,

 
1 1 2
dy 
K=   dx =   dx =  (am efectuat schimbarea de variabilă x=  y )
0
sin x  1 0
sin x  1  cos y  1 2

2
 
2 2
dy y
=2  =  (1  tg2 )  dy =2.
0
cos y  1 0 2
8
Deci,
  (  2)
J=-2 și I= .
2

4. Compuneţi o problemă în care să scoateţi în evidenţă interpretarea geometrică a inegalităţii dintre
media aritmetică şi cea geometrică.
Rezolvare: În orice triunghi dreptunghic înălțimea corespunzătoare ipotenuzei este cel mult egală
cu mediana corespunzătoare aceleeași laturi. Dacă AD  BC, BM=MC, iar
BD=a și DC=b, (vezi figura de mai jos),
A
a b
B D M C
atunci ADAM, deoarece
ab
AD= a  b iar AM= .
2
5. Rezolvaţi, cel mult la nivelul clasei a VII-a, următoarea problemă: Determinaţi numărul
submulţimilor cu câte 7 elemente ale unei mulţimi cu 10 elemente.
Rezolvare: Pentru simplificarea notațiilor vom nota submulțimea noastră cu
A=1,2,3,4,5,6,7,8,9,10.
Fiecărei submulțimi cu câte 7 elemente îi corespunde o submulțime cu 3 elemente și invers. Deci
numărul submulțimilor cu 7 elemente este egal cu numărul submulțimilor cu 3 elemente (ceea ce eu
ca profesor știu din formula combinărilor complementeare!), pe care le pot determina mai ușor:
1,2,3, 1,2,4, 1,2,5, 1,2,6, 1,2,7, 1,2,8, 1,2,9, 1,2,10; - 8 submulțimi
1,3,4, 1,3,5, 1,3,6, 1,3,7, 1,3,8, 1,3,9, 1,3,10; - 7 submulțimi
1,4,5, 1,4,6, 1,4,7, 1,4,8, 1,4,9, 1,4,10; - 6 submulțimi
1,5,6, 1,5,7, 1,5,8, 1,5,9, 1,5,10; - 5 submulțimi
1,6,7, 1,6,8, 1,6,9, 1,6,10; - 4 submulțimi
1,7,8, 1,7,9, 1,7,10; - 3 submulțimi
1,8,9, 1,8,10; - 2 submulțimi
9
1,9,10; - 1 submulțime
Total submulțimi cu 1 pe prima poziție: - 36 submulțimi
2,3,4, 2,3,5, 2,3,6, 2,3,7, 2,3,8, 2,3,9, 2,3,10; - 7 submulțimi

2,4,5, 2,4,5, 2,4,7, 2,4,8, 2,4,9, 2,4,10; - 6 submulțimi
2,5,6, 2,5,7, 2,5,8, 2,5,9, 2,5,10; - 5 submulțimi
2,6,7, 2,6,8, 2,6,9, 2,6,10; - 4 submulțimi
2,7,8, 2,7,9, 2,7,10; - 3 submulțimi
2,8,9, 2,8,10; - 2 submulțimi
3,4,5, 3,4,6, 3,4,7, 3,4,8, 3,4,9, 3,4,10; - 6 submulțimi

3,5,5, 3,5,7, 3,5,8, 3,5,9, 3,5,10; - 5 submulțimi
3,6,7, 3,6,8, 3,6,9, 3,6,10; - 4 submulțimi
3,7,8, 3,7,9, 3,7,10; - 3 submulțimi
3,8,9, 3,8,10; - 2 submulțimi
4,5,6, 4,5,7, 4,5,8, 4,6,9, 4,8,10; - 5 submulțimi

4,6,7, 4,6,8, 4,6,9, 4,7,10; - 4 submulțimi
4,7,8, 4,7,9, 4,7,10; - 3 submulțimi
4,8,9, 4,8,10; - 2 submulțimi
5,6,7, 5,6,8, 5,6,9, 5,6,10; - 4 submulțimi

5,7,8, 5,7,9, 5,7,10; - 3 submulțimi
5,8,9, 5,8,10; - 2 submulțimi
10
6,7,8, 6,7,9, 6,7,10; - 3 submulțimi
6,8,9, 6,8,10; - 2 submulțimi
7,8,9, 7,8,10; - 2 submulțimi

Total submulțimi cu 8 pe prima poziție: - 1 submulțime
Total submulțimi cu 3 elemente = 120 = C 10

3
.
6. Să se calculeze:

4
 ln(1  tgx)dx .
0
Rezolvare: Folosim Lema de la Ex. 4.b) și, astfel:

   
4 4
  
4
 1  tgx  4
 2 
I=  ln(1  tgx) dx =  ln 1  tg  x    dx =  ln 1    dx =  ln    dx
0 0  4  0  1  tgx  0  1  tgx 

=ln2 -I.
4
Deci,

I= ln2.
8
11
TEMA 2

 5 2 
4.b) Să se arate că funcţia  : [–1,1]   , , dată de legea: pentru orice x[–1,1],
 3 3 
2
(x)= x-arccosx este inversabilă şi să se calculeze:
3
f
0
1
( x ) dx.

Rezolvare: Funcția f este derivabilă pe (-1,1) și, pentru orice x(-1,1)

2 1
f(x)= + 0.
3 1 x 2
Deci f este injectivă. Pe de altă parte,
5 2
lim f(x)=- și lim f(x)= .
x  1 3 x 1 3
x  1 x 1
 5   2  
Fiind continuă, rezultă că Imf=  , ; deci f este și surjectivă. Așadar, f este bijectivă sau
 3 3 
echivalent, inversabilă. Pentru a calcula integrala, efectuăm schimbarea de variabilă:
x=f(t).
Atunci
dx=f(t)dt
și
1
f 1 ( 0 ) 2
 2 1 
 
0

f 1 ( x ) =  t  f ( t )  dt = x  

 3

1 x2
  dx =0.


f 1 (   ) 
1
2
1 -1 1
Aici am folosit faptul că f-1(-)=- , f (0)= și pentru orice a0 și orice funcție g, integrabilă și
2 2
impară
a
 g(x)  dx =0.
a
 1 1
În cazul nostru funcția g :  ,   -,0,
 2 2
 2 1 
g(x)=x   

 3 1 x 2 
1
satisaface la aceste condiții.
c) Alcătuiţi şi demonstraţi o teoremă de caracterizare a paralelogramului utilizând arii.

Rezolvare: Teoremă: Dacă ABCD este un patrulater convex, atunci următoarele afirmații sunt
echivalente:
1) ABCD este un paralelogram;
2) Fiecare diagonală a sa îi înjumătățește aria.
Demonstrație: 1) implică 2) este evident.
2) implică 1) Fie ABCD un patrulater în care afirmația de la punctul 2) are loc. Considerăm figura:
D C
O B
D
A B
Conform ipotezei, AABC=AADC. Fie DDAC și BBAC. Deci
AC  DD AC  BB
= ; adică BB=DD.
2 2
În aceste condiții triunghiurile dreptunghice DDO și BBO sunt congruente (CU), de unde rezultă
că
DO=BO. (1)
Analog, din egalitatea ariilor triunghiurilor ABD și BCD, va rezulta că
AO=OC. (2)
Din egalitățile (1) și (2) rezultă afirmația de la punctul 1).

4.a) Să se arate că dacă AMn(R) astfel încât:
A3=A+In, ()
atunci detA>0.
Rezolvare: Mai întâi prezentăm câteva rezultate tehnice care ne vor ajuta în rezolvarea acestui
exercițiu.
Teorema 1: Dacă A=(aij)Mn(C) și A =( a ij )Mn(C), atunci,
det( A )= det(A) .
2
Demonstrație: Au loc următoarele egalități:
det( A )=  ()  a 1(1)  a 2( 2)  a n( n ) =  ()  a1(1)  a 2( 2)   a n( n )
Sn Sn
=  ()  a 1(1)  a 2( 2)  a n( n ) = det(A) .

Sn
Corolarul 2: Dacă A, BMn(R), astfel încât AB=BA, atunci:
det(A2+B2)0.
Demonstrație: Conform ipotezei,
A2+B2=(A+iB)(A-iB)=C C ,
unde
C=A+iB.
Conform Teoremei 1,
det(A2+B2)=det(A+iB)det(A-iB)=det(C)det( C )=det(C) det(C) =det(C)20.
Corolarul 3: Dacă A, BMn(R), astfel încât AB=BA, și , R, astfel încât 2-420, atunci:
det(A2+AB+2B2)0.
Demonstrație: Conform ipotezei,
2
   4  2   2 
2

A +AB+ B =  A   B  + 
2 2 2
 B  =C2+D2.
 2   2 

unde
 4  2   2
C=A+ B și D= B. (1)
2 2
Din ipoteză și egalitățile (1), rezultă că
CD=DC.
Acum, Corolarul 2 completează demonstrația.
Corolarul 4: Dacă AMn(R), atunci:
det(A2+A+In)0.
Demonstrație: Inegalitatea din enunț rezultă din Corolarul 3, pentru
==1.
Acum, revenim la rezolvarea exercițiului nostru. Din egalitatea () rezultă că det(A) și det(A+In) au
același semn. (2) Dacă rescriem egalitatea () sub forma:
A(A+In)(A-In)=In,
atunci, în baza afirmației (2), observăm că det(A-In)0. (3) În fine, dacă rescriem egalitatea () sub
3
forma:
(A-In)(A2+A+In)=A,
atunci, în baza afirmației (3) și a Corolarului 4, deducem că det(A)0.
1.14 Specialitatea Matematică–Fizică (2002)

4.a) Rezolvaţi în R ecuaţia:
(1–x)n+(1+x)n =2n,
dacă nN* şi este impar.
Rezolvare: Cazul n=1 este fiind trivial (orice xR este soluție), vom considera n impar și n3.
Acum, considerăm funcția
f : R  R, f(x)=(1-x)n+(1+x)n-2n.
Atunci f este derivabilă pe R și, pentru orice xR,
f(x)=n(1+x)n-1-(1-x)n-1.
Observăm că
f(x)=0 dacă și numai dacă x=0.
Tabelul de variație al funcției f este următorul:
x - -1 0 1 +
f(x) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 0 + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
f(x) + 0 2-2n 0 +
Deoarece 2-2n0, f fiind continuă, conform primei Teoreme a lui Bolzano-Cauchy, există un singur
număr a0, astfel încât f(a)=0 și există un singur număr b0, astfel încât f(b)=0. Se observă că
a=-1 și b=1,
care sunt, astfel, singurele soluții ale ecuației.

4. Fie (an)n≥0 un şir neconstant. Considerăm următoarele propoziţii:
p: "pentru orice n0, an2–2an+14an–9<2(4an–an+1–1)";
q: " lim an =3".
n 
Să se stabilească valoarea de adevăr a următoarelor formule propoziţionale:

a) “p  q”;
b) “q  p”;
4
c) “p  q”.
Rezolvare: „p  q” Din enunț, rezultă că: pentru orice n0,
an2–2an+1<2(4an–an+1–1); adică an2–8an+20.
Deci șirul nostru este mărginit. (1) Tot din enunț, rezultă că, pentru orice n0,
an2–2an+14an–9; adică 0(an-3)22(an+1-an),
ceea ce arată că șirul an este crescător (2). Din afirmațiile (1) și (2) rezultă că (an) este convergent.
Atunci orice subșir al lui (an) converge la aceeași limită l și putem trece la limită în inegalitățile din
propoziția „p”. Deci:
l2–2l4l–92(4l–l–1), adică l=3.
„q  p”. Observăm că șirul (an) din propoziția „p” este crescător și că niciun șir descrescător nu
satisface la inegalitățile din această propoziție. De exemplu, se verifică imediat că, pentru orice
nN, șirul
1
bn=3- ,
n 1
nu satisface la ambele inegalități din propoziția „p”.
„p  q” Rezultă din punctul precedent, conform Principiului echivalenței.
5
Tema 3
1.16 Specialitatea Matematică–Informatică (2003)

b) Există funcţii continue pe R,  : R  R, cu proprietatea că:
(x)Q dacă şi numai dacă (x+1)Q? ()
Demonstrație: Presupunem că există o astfel de funcție f, cu proprietățile din enunț și considerăm
funcția
g : R  R, g(x)=f(x+1)-f(x).
Atunci, conform ipotezei și operațiilor cu funcții continue, rezultă că g este continuă pe R. Pe de
altă parte, conform echivalenței (), rezultă că, pentru orice xR, g(x)Q. (1) Acum distingem
două posibilități:
Cazul 1: Funcția g este constantă. Deci, în acest caz, există R\Q, astfel încât, pentru orice xR,
g(x)=.
Din echivalența din enunț rezultă că f ia cel puțin o valoare rațională și cel puțin o valoare
irațională. Fie x0R, pentru care f(x0)Q. Atunci, conform cu echivalența (), f(x0+1)Q, iar
f(x0+2)Q. Rezultă că
2=g(x0)+g(x0+1)=f(x0+2)-f(x0)Q,
ceea ce contrazice afirmația (1).
Cazul 2: Funcția g nu este constantă. Atunci există numerele reale x1 și x2, astfel încât
g(x1)=R\Q, și g(x2)=R\Q,
iar . Deoarece mulțimea numerelor raționale este densă pe R, iar funcția g are Proprietatea lui
Darboux pe R, rezultă că pentru orice număr rațional  situat între  și , există un c situat între x1
și x2 astfel încât
g(c)=,
ceea ce, iarăși, contrazice afirmația (1).
În concluzie, nu există o astfel de funcție f, care să satisfacă la proprietățile din enunț.
4. Să se determine cel mai mare număr natural n astfel încât complementara oricărei submulţimi cu
n elemente a mulţimii:
A={1,2,3,…,2003}
să conţină cel puţin o pereche de numere consecutive.
Demonstrație: Fie B submulțimea numerelor pare ale mulțimii A și C submulțimea numerelor
impare ale celeeași mulțimi A. Deci
1
B=2,4,6, ,2000,2002 și C=1,3, ,2001,2003.
Atunci B și C sunt complementare una alteia,
B=1001, iar B=1002.
Observăm că numărul n=1001 nu satisface la condițiile noastre, deoarece, iată, există o submulțime
cu 1001 elemente (B), pentru care complementara ei (C) nu conține nicio pereche de numere
consecutive. Rezultă că numărul cerut va fi cel mult egal cu 1000. Într-adevăr, pentru orice
submulțime X a lui A, cu cel mult 1000 de elemente, complementara ei va avea cel puțin 1003
elemente, deci va conține cel puțin o pereche de numere consecutive. Deci, numărul căutat este
1000.
5. Fie x, y, z(0,+) astfel încât să fie îndeplinite simultan condiţiile:

a) x2+xy+y2=9;
b) y2+yz+z2=16;
c) x2+xz+z2=25.
Daţi o interpretare geometrică sumei x+y+z şi calculaţi xy+xz+yz.
Demonstrație: Egalitatea a) ne duce cu gândul la teorema cosinusului într-un triunghi cu laturile de
lungimi x, y, și 3, iar unghiul opus laturii de lungime 3 este de 120. Analog celelalte două egalități.
Deci, cele trei triunghiuri de laturi (x, y, 3), (y, z, 4) și (x, z, 5) au în comun un vârf, să-l notăm cu
T, și pentru fiecare din aceste trei triunghiuri punctul T „vede” segmentele / laturile de lungimi 3, 4,
respectiv 5 sub un unghi de 120. Mai mult, numerele 3 , 4 și 5 sunt / pot fi lungimile laturilor unui
triunghi dreptunghic. Deci, punctul T este interior triunghiului dreptunghic de laturi 3, 4, și 5 și,
conform enunțului, avem următoarea situație:
A
3 y 4
T
x z
5
B C
Apare următoarea întrebare: Există un astfel de punct: Răspunsul este DA, el este punctul lui
Torricelli-Fermat asociat triunghiului ABC. (Vezi teorema de mai jos.) Așadar, suma x+y+z
reprezintă suma distanțelor de la punctul lui Torricelli-Fermat asociat triunghiului dreptunghic
ABC, de laturi 3, 4 și 5, la vîrfurile acestui triunghi. Acum, calculul expresiei xy+yz+zx este
2
imediat. Într-adevăr,
3
6=AABC=AABT+ABTC+ACTA= (xy+yz+zx),
4
de unde rezultă că
xy+yz+zx=8 3 .
Teoremă: Fie ABC un triunghi cu toate unghiurile strict mai mici decât 120. Atunci există un
punct T, interior acestuia, care „vede” fiecare latură a triunghiului sub un unghi de 120 , adică
pentru care unghiurile ∢ATB, ∢BTC și ∢CTA au fiecare câte 120.

Indicație: Construiți pe laturile triunghiului, în afara acestuia, triunghiurile echilaterale ABC1,
BCA1 și CAB1 (vezi figura atașată) și arătați că cercurile circumscrise acestor triunghiuri
echilaterale au un punct comun T, amintit mai sus. Arătați și că:
a) dreptele AA1, BB1 și CC1 sunt concurente în punctul T;
b) AT+BT+CT=AA1+BB1+CC1;
c) Pentru orice punct M din planul triunghiului, AT+BT+CTAM+BM+CM.

4. Sunt grupurile (Q  ,∙) şi (Z[X],+) izomorfe?
Demonstrație: Da. Construim un izomorfism de grupuri de la (Q  ,∙) la (Z[X],+). Mai întâi,

considerăm (pn)n1 – șirul numerelor prime (2,3,5, ...., ) și observăm că, în baza Teoremei
m
fundamentale a Aritmeticii, pentru orice Q  , există numerele prime p1, p2, ..., pk și există
n
numerele întregi 1, 2, ..., k, astfel încât:
m
= p11  p 2 2   p k k .
n
Acum, definim o funcție
f : Q   Z[X],
m
astfel: pentru orice = p11  p 2 2   p k k Q  ,
n
m
f   =1+2X+3X2+...+kXk-1Z[X].
n
Fie
m q
= p11  p 2 2   p k k Q  și = p11  p 22   p kk Q  ,
n r
3
ca și mai sus; deci p1, p2, ..., pk sunt primele k numere prime, iar 1, 2, ..., k, 1, 2, ..., kZ.
Atunci:
m q
 = p11 1  p 2 2 2   p k k k Q 
n r
și
m q
f    =(1+1)+(2+2)X+(3+3)X2+...+(k+k)Xk-1
n r
=(1+2X+3X2+...+kXk-1)+(1+2X+3X2+...+kXk-1)
m q
=f   +f   .
n r
Deci f este morfism de grupuri. Surjectivitatea lui f rezultă din definiția acestuia. Pentru
m q
injectivitatea lui f, observăm că, dacă și sunt ca și mai sus, atunci, folosind metoda
n r
identificării coeficienților,
m q m q
f   =f   echivalează cu faptul că = .
n r n r
În concluzie f este um morfism bijectiv de grupuri și, astfel, cele două grupuri din enunț sunt
izomorfe.

3. Să se determine toate funcţiile  : R  R care admit primitive pe R şi pentru care există o
primitivă F : R  R astfel încât, pentru orice xR,
xf(x)=2F(x)+x3sin2x. ()
Demonstrație: Din egalitatea (), pentru x=0, obținem că
F(0)=0. (1)
Deci,
F( x )
f(0)=F(0)= lim . (2)
x 0 x
Împărțind egalitatea () cu x0, obținem că, pentru orice x0,
F( x ) 2
f(x)=2 +x sin2x. (3)
x
Trecând la limită când x  0 în egalitatea (3), conform egalităților (2), obținem că:
lim f(x)=2f(0). (4)
x 0
4
Din egalitatea (3) rezultă că f este derivabilă pe R. Deci, prin derivare, din egalitatea (), rezultă că,
pentru orice x0,
f(x)=xf(x)-3x2sin2x-2x3cos2x. (5)
Trecând la limită când x  0 în egalitatea (5), va rezulta că
lim f(x)=0. (6)
x 0
Acum, din egalitățile (4) și (5) rezultă că:

f(0)=0. (7)
În fine, din egalitatea (5), prin derivare, obținem, pentru x0, pe
f(x)=(6-4x3)sin2x+12xcos2x,
apoi, prin integrare, obinem pe f(x) și, în final (tot prin integrare) va rezulta f(x). Egalitatea (7) va
completa soluția.
5
TEMA 4

4. Să se determine toate numerele prime p pentru care numerele:
p+4, p+24, p2+10 şi p2+34
sunt toate numere prime.
Rezolvare: Conform ipotezei, numărul p aparține mulțimii numerelor prime:
P=2,3,5,7,11,....
Se verifică imediat că dacă p2,3,5,11,13, atunci cel puțin unul din numerele p+4, p+24, p2+10 și
p2+34 nu este prim, dar pentru p=7, numerele obținute sunt:
11, 31, 59, 83;
toate fiind prime. Deci, numărul 7 este o soluție a problemei noastre. Să arătăm că aceasta este
singura soluție. Pornind de la premisa că resturile împărțirii unui număr natural la 7 sunt 0, 1, 2, 3,
4, 5 și 6, distingem următoarele 7 cazuri:
Cazul 1: p=7k, kN. În acest caz, pentru k=1, obținem soluția precizată mai sus, iar pentru k2,
numărul nu mai este prim.
Cazul 2: p=7k+1, kN. În acest caz, numărul
p2+34=49k2+14k+35=7(7k2+2k+5),
nu este prim.
p2+10=49k2+28k+14=7(7k2+4k+2),
nu este prim.
p+4=7k+7=7(k+1),
nu este prim.
Cazul 5: p=7k+4, kN. În acest caz, numărul
p+24=7k+28=7(k+4),
nu este prim.
p2+10=49k2+70k+35=7(7k2+10k+7),
nu este prim.
Cazul 7: p=7k+6, kN. În acest caz, numărul
p2+34=49k2+84k+70=7(7k2+12k+10),
1
nu este prim.
În concluzie, singura soluție este p=7.
5. Să se arate că pentru orice x, yR are loc inegalitatea:
( x  2)2  y2 + (x  4)2  ( y  2)2 + (x  2)2  ( y  5)2 + ( x  1)2  ( y  2)2 8.
Daţi o interpretare geometrică acestei inegalităţi.

Rezolvare: Dovedirea inegalități o putem face utilizând inegalitatea lui Minkowski: pentru orice
nN, n2 și orice două sisteme de n numere reale (a1,a2,...,an) și (b1,b2,...,bn) avem:
n n n
a
i 1
2
i + b
i 1
2
i   (a
i 1
i  bi ) 2 . (1)
Particularizând inegalitatea (1) pentru n=2, obținem că, oricare a r fi (a1,a2) și (b1,b2) din R2, avem:
a12  a 22 + b12  b22  (a1  b1 )2  (a 2  b2 )2 . (2)
Acum, observăm că inegalitatea din enunț se poate scrie:
( x  2) 2  y 2 + (x  4)2  ( y  2)2 + (2  x)2  (5  y)2 + (1  x)2  (2  y)2 8. (3)
Considerând:
a1=x-2, a2=2-x, b1=y și b2=5-y,
obținem, folosind inegalitatea (2), că:
( x  2) 2  y 2 + (2  x)2  (5  y)2  (x  2  2  x)2  ( y  5  y)2 =5. (4)
În continuare, considerând:
a1=x-2, a2=2-x, b1=y și b2=5-y,
obținem, folosind tot inegalitatea (2), că:
(x  4)2  ( y  2)2 + (1  x)2  (2  y)2  (x  4  1  x)2  ( y  2  2  y)2 =3. (5)
Adunând, membru cu membru inegalitățile (4) și (5), obținem inegalitatea din enunț.
Interpretare geometrică: Considerăm, în plan, punctele A(2,0), B(4,2), C(2,5), D(1,2) și M(x,y) –
vezi figura de mai jos. Atunci:
MA= ( x  2) 2  y 2 , MB= (x  4)2  ( y  2)2 ,
MC= (2  x)2  (5  y)2 , MD= (1  x)2  (2  y)2 .

Aplicând inegalitatea triunghiului în triunghiurile AMC și BMD, obținem inegalitățile:
MA+MCAC=5, respectiv MB+MDBD=3,
adică:
2
( x  2) 2  y 2 + (x  2)2  ( y  5)2 5,
respectiv:
(x  4)2  ( y  2)2 + ( x  1)2  ( y  2)2 3.
Adunând, membru cu membru, aceste ultime două inegalități, obținem inegalitatea din enunț.
en
lim n2
.
 1
n
1  
 n
Rezolvare: Fie
en
L= lim n2
.
 1
n
1  
 n
Atunci:
  1  
n
n n 
ne  n 1 
   n

 e  1  1 
  n 
   lim 
n 
  1
n 
 1   1 
n
 lim  ne  n 1  
 e    n    1   e n    n  
1 
  n 
L= lim  n  = lim n  =e =e
n  n 
 1  1     1 
    1   
 n    n 
3
  1 n 
 e  1  
 
 lim  
1 n  1 
 1  e 1 x x   1
x ln(1 x ) 
 lim  (1 x ) x  3 2   
e n   1  lim  1
   x ln(1 x )   lim  
x

e x 0      lim   3 2 
  x 0  x( 3x  2 )(1 x ) 
n x e x  0 x x
      x 0  x x  
=e =e =e =e =e
1
2
=e = e .
1.20 Specialitatea Matematică-Informatică (2004)

4. Să se determine toate numerele naturale n pentru care numerele:
n+1, n+3, n+7, n+9 şi n+15
sunt toate numere prime.
Rezolvare: În acest caz, numărul n poate să nu fie prim. Deoarece toate cele 5 numere din enunț au
o expresie liniară (în sensul că exponentul puterii lui n este 1!), vom rezolva exercițiul, pornind (tot)
de la clase de resturi, dar de această dată modulo 5. Astfel, distingem următoarele cinci cazuri:
Cazul 1: n=5k, kN. Conform „Școlii americane de Matematică” – care consideră numărul 1 ca
fiind număr prim (la americani definiția numărului prim este diferită față de cea cunoscută de noi!),
în acest caz, pentru k=0, numerele n+1, n+3 și n+7 sunt prime, dar numerele n+9 și n+15 nu mai
sunt prime. Conform „Școlii rusești de Matematică” – care nu consideră numărul 1 ca fiind număr
prim (la ruși definiția numărului prim este cea cunoscută de noi!), acest caz este exclus. Pentru k1,
numărul
n+15=5k+10=5(k+3),
nu este prim.
Cazul 2: n=5k+1, kN. În acest caz, numărul
n+9=5k+10=5(k+2),
nu este prim.
Cazul 3: p=5k+2, kN. În acest caz, pentru k=0, numărul
n+7=9,
nu este prim, iar pentru k1, numărul
n+3=5k+5=5(k+1),
de asemenea, nu este prim.
Cazul 4: p=5k+3, kN. În acest caz, pentru k=0, numerele obținute sunt:
4, 6, 10, 12, 18;
niciunul din ele nu este prim, iar pentru k1, numărul
n+7=5k+10=5(k+2),
de asemenea, nu este prim.
4
Cazul 5: n=5k+4, kN. În acest caz, pentru k=0, numerele obținute sunt:
5, 7, 11, 13, 19;
toate fiind prime, iar pentru k1, numărul
n+1=5k+5=5(k+1),
nu este prim.
În concluzie, singura soluție este n=4.
5. Să se arate că pentru orice a, b, c, dR are loc inegalitatea:
(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 +
(a  c)2  (b  d)2 4 c2  d 2 .
Daţi o interpretare geometrică acestei inegalităţi.

Rezolvare: Procedăm că și la rezolvarea Exercițiului 5, de la 1.19; folosim aceeași inegalitate:
a12  a 22 + b12  b22  (a1  b1 )2  (a 2  b2 )2 . (2)
Acum, observăm că inegalitatea din enunț se poate scrie:
(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2
4 c2  d 2 . (3)
Considerând:
a1=a-c, a2=-a-c, b1=b-d și b2=-b-d,
obținem, folosind inegalitatea (2), că:
(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2  (a  c  a  c)2  (b  d  b  d)2 =2 c2  d 2 . (4)
În continuare, considerând:
a1=a-c, a2=-a-c, b1=b+d și b2=-b,+d
obținem, folosind tot inegalitatea (2), că:
(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2  (a  c  a  c)2  (b  d  b  d)2 =2 c2  d 2 . (5)
Adunând, membru cu membru inegalitățile (4) și (5), obținem inegalitatea din enunț.
Interpretare geometrică: Considerăm, în plan, punctele A(-c,-d), B(c,-d), C(c,d), D(-c,d) și M(a,b)
– vezi figura de mai jos. Atunci:
MA= (a  c)2  (b  d)2 , MB= (a  c)2  (b  d)2 ,
MC= (a  c)2  (b  d)2 , MD= (a  c)2  (b  d)2 .

Aplicând, iarăși, inegalitatea triunghiului în triunghiurile AMC și BMD, obținem inegalitățile:
5
MA+MCAC=2 c2  d 2 , respectiv MB+MDBD2 c2  d 2 ,
adică:
(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 2 c2  d 2 ,
respectiv:
(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 2 c2  d 2 .
Adunând, membru cu membru, aceste ultime două inegalități, obținem inegalitatea din enunț.
n ( n 1)
 1
1  
lim 
n
.
n en
Rezolvare: Fie
n ( n 1)
 1
1  
L= lim 
n
.
n en
Atunci:
6
  n 1 
 1
n n 1  n  ne 
  1  n 1    1  n 1  
lim  
n 
 1     1    e  n 
 e

 1   1  n 1 
 lim  n 1  ne 
 n    n 
L= lim  
  e n    n  
1 
  
n  e  = lim
n  e  =e =e
   
   
   
  1  n 1 
  1  e 
 
 lim  
1 n  1 
 1  e 1 x 1 x   1
1
x ln(1 x ) 
 lim  (1 x ) x 
e n   1  lim  1  
   x ln(1 x )   lim  
x

e x 0     lim   
   x 0  2 x 1 x ) 
n x e x 0 x2
      x 0  x2  
=e =e =e =e =e
1
2
=e = e .
7
TEMA 5

3. Să se stabilească dacă numărul 2000! 1 este sau nu un număr raţional.
p
Rezolvare: Presupunem că există o fracție rațională ireductibilă Q  astfel încât:
q
p
2000! 1 = . (1)
q
Atunci rezultă că:
q2(2000!-1)=p2. (2)
Din egalitatea (2) rezultă că orice divizor prim al lui q este și divizor (prim) al lui p, ceea ce
p
înseamnă că fracția este reductibilă – contradicție cu presupunerea făcută mai sus. Deci q=1 și
q
egalitatea (1) devine:
2000! 1 =p, (1)
iar egalitatea (2) devine::
2000!-1=p2. (2)
Deoarece 2000!-1 este impar, rezultă că p este impar. Mai mult, 2000!-1 este M8-1, iar dacă
p=2n+1, atunci p2=M8+1;
deci, egalitatea (2) nu poate avea loc. Sau, cu un astfel de p ca mai sus, din egalitatea (2) rezultă:
134 19992000=2n2+2n+1,
ceea ce este imposibil. În consecință numărul 2000! 1 nu este rațional.

4. Fie A1A2…Ak un poligon regulat înscris într-un cerc de rază R, cu k=2n. Să se arate că:
A1A2= l 2 n =R 2  2  2  ...  2 ,
unde numărul radicalilor este egal cu n–1.

Rezolvare: Fie A1A2 Am un poligon regulat cu m laturi înscris într-un cerc de rază R. Atunci,
aplicând teorema cosinusului în A1OA2, obținem că:
2  2 2 
A1A2=lm= R 2  R 2  2  R  R  cos = 2  R 2  1  cos  = 2  R  2  sin
2
m  m  m
1

=2Rsin . (1)
m
În particular, pentru m=2n, din (1), obținem că latura unul poligon regulat cu 2n laturi, este egală cu:

l 2n =2Rsin . (2)
2n
Știm că, pentru orice R,
 1  cos   1  cos 
sin = și cos = . (3)
2 2 2 2
Acum, vom demonstra, prin inducție după numărul natural n2, ținând cont de formulele (3), că
pentru orice nN, n2,
 1
sin =  2  2  2  ...  2 (n-1 radicali). (4)
2n 2
Considerăm egalitatea (4) ca fiind propoziția P(n), cu nN, n2.
Pentru n=2, obținem, ceea ce știam:
 2
sin 2
= .
2 2
Pentru n=3, din egalitățile (3), obținem:
 2
1  cos 1

sin 3 =
2
2 = 2 = 2 2
2 2 2 2
și
 2
1  cos 1

cos 3 =
2
2 = 2 = 2 2 ,
2 2 2 2
2
iar pentru n=4, vom obține:
 2 2
1  cos 1
 3
2 = 2 2 2 2
sin 4 = =
2 2 2 2
și
 2 2
1  cos 1
 3
2 = 2 2 2 2
cos = = .
24 2 2 2
Așadar, P(2), P(3) și P(4) sunt propoziții adevărate. Acum, presupunem că, pentru orice k= 1, n ,
propoziția P(k) este adevărată. Vom demonstra, că, atunci, și P(n+1) este adevărată. Deci,
presupunem că au loc egalitățile:
 2  2  2
1  cos 1
 2 n1
2 2  2  2
cos n = = = (n-1 radicali) (5)
2 2 2 2
și
 2  2  2
1  cos 1
 2 n1
2 2  2  2
sin = = = (n-1 radicali). (6)
2n 2 2 2
Atunci, conform primei egalități de la (3) și a egalității (5), rezultă că:
 2  2  2
1  cos 1
 n
2 = 2 2  2  2
sin = = (n radicali);
2 n 1 2 2 2
adică propoziția P(n+1) este adevărată. Conform celui de al doilea principiu al inducției
matematice, rezultă că, pentru orice nN, n2, propoziția P(n) este adevărată; adică are loc
egalitatea (4). În final, din egalitățile (4) și (2), rezultă egalitatea din enunț.

3. Suma a 10 numere naturale distincte şi nenule este 62. Să se arate că produsul lor este multiplu de
1440.
Rezolvare: Vom demonstra că produsul unor astfel de numere este multiplu de 1440, deci: vom
demonstra că „Produsul a 10 numere naturale distincte, nenule şi cu suma egală cu 62, se divide cu
1440” și vom determina toate sistemele de astfel de 10 numere.
Metoda I: Fie:
3
A=a1, a2, a3, a4, a5, a6, a7, a8, a9, a10
cele zece numere naturale, nenule, distincte cu:
10 10
S=  a k =62 şi fie: P=  a k .
k 1 k 1
Deoarece:
1440=25325,
vom demonstra că P este multiplu de 32, 9 şi 5. În acest sens procedăm astfel:
1) Dacă 1A, atunci:
S2+3+4+5+6+7+8+9+10+11=6562.
Rezultă că 1A.
S1+3+4+5+6+7+8+9+10+11=6462.
Rezultă că 2A.
S1+2+4+5+6+7+8+9+10+11=6362.
Rezultă că 3A.
4) Dacă în A nu există nici un multiplu de 4, atunci:
S1+2+3+5+6+7+9+10+11+ 13=6762.
Rezultă că A conţine cel puţin un multiplu de 4.
5) Dacă 4A şi 8A, atunci:
S1+2+3+5+6+7+9+10+11+12=6662.
Rezultă că: dacă 4A, atunci 8A şi reciproc, adică: dacă 8A, atunci 4A.
6) Dacă 4A şi 8A, atunci P este multiplu de 32.
7) Dacă 4A, 8A şi în A nu mai există alt număr par (în afară de 2 şi 4), atunci:
S1+2+3+4+5+7+9+11+13+15=7062.
Rezultă că, în acest caz, mulţimea A mai conţine (pe lângă 2 şi 4) încă un număr par. Deci numărul
numerelor pare din A este cel puţin 3. Dacă A conţine exact trei numere pare, atunci suma celorlalte
şapte numere impare din A este un număr par, ceea ce este imposibil. Rezultă că, în aceste condiţii,
mulţimea A conţine cel puţin patru numere pare, dintre care unul este 4. Deci P este multiplu de 32.
8) Dacă 4A, 8A şi în A nu mai există alt număr par (în afară de 2 şi 8), atunci:
S1+2+3+5+7+8+9+11+13+15=7462.
Rezultă că, în acest caz, mulţimea A mai conţine (pe lângă 2 şi 8) încă un număr par. Deci,
raţionând ca şi la pasul anterior, obţinem că, în aceste condiţii, mulţimea A conţine cel puţin patru
4
numere pare, dintre care unul este 8. Deci P este multiplu de 32.
9) Dacă în A nu există nici un multiplu de 5, atunci:
S1+2+3+4+6+7+8+9+11+12=6362.
Rezultă că A conţine cel puţin un multiplu de 5.
10) Dacă în A nu există nici un alt multiplu de 3 (în afară de 3), atunci:
S1+2+3+4+5+7+8+10+11+13=6462.
Rezultă că A conţine cel puţin doi multipli de 3 şi P este multiplu de 9.
Acum problema noastră este complet rezolvată.
Metoda II: Vom determina toate sistemele de 10 numere cu proprietăţile din enunţ. În acest sens
vom nota cu Ak o mulţime formată din astfel de 10 numere şi cu Pk produsul lor. Mai întâi,
observăm că:
1+2+3+4+5+6+7+8+9+10=5562.
Aşadar pentru a obţine un sistem de astfel de 10 numere din mulţimea:
B=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
trebuie scos un număr, cel puţin egal cu 4, şi înlocuit cu altul, cu 7 mai mare decât el, sau scoase
două numere, fiecare cel puţin egal cu 4, şi înlocuite cu altele a căror sumă este mai mare cu 7 decât
suma celor scoase din B, sau acelaşi lucru făcut cu trei numere sau patru numere, sau ... .
1) Scoatem din B un singur număr şi îl înlocuim cu altul cu 7 mai mare decât el.
i) Dacă 4B, atunci obţinem:
A1=1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi P1=9979200=1440(11972). (1)
ii) Dacă 5B, atunci obţinem:
A2=1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 12 şi P2=8709120=1440(32277). (2)
iii) Dacă 6B, atunci obţinem:
A3=1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 13 şi P3=7862400=1440(13543). (3)
iv) Dacă 7B, atunci obţinem:
A4=1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 14 şi P4=7257600=1440(16975). (4)
v) Dacă 8B, atunci obţinem:
A5=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 15 şi P5=6804000=1440(27257). (5)
vi) Dacă 9B, atunci obţinem:
A6=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 16 şi P6=6451200=1440(12875). (6)
vii) Dacă 10B, atunci obţinem:
A7=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 17 şi P7=6168960=1440(17974). (7)
2) Scoatem din B două numere şi le înlocuim cu altele, să zicem a şi b, care sunt (fiecare) cel puţin
5
egale cu 11, respectiv 12 (deci a+b23), şi astfel încât a+b este mai mare cu 7 decât suma celor
scoase din B.
i) Dacă din B scoatem numerele 4 şi c, atunci:
c5, 6, 7, 8, 9, 10, 4+c9, 10, 11, 12, 13, 14 şi a+b16, 17, 18, 19, 20, 21,
ceea ce este imposibil. Rezultă că, în aceste condiţii, nu există nici un astfel de sistem de 10 numere.
ii) Dacă din B scoatem numerele 5 şi d, atunci:
d6, 7, 8, 9, 10, 5+d11, 12, 13, 14, 15 şi a+b18, 19, 20, 21, 22,
ceea ce este imposibil. Rezultă că, şi în aceste condiţii, nu există nici un astfel de sistem de 10
numere.
iii) Dacă din B scoatem numerele 6 şi e, atunci:
e7, 8, 9, 10, 6+e13, 14, 15, 16 şi a+b20, 21, 22, 23.
Rezultă că, în aceste condiţii,
a=11, b=12, e=10
şi obţinem:
A8=1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 11, 12 şi P8=7983360=1440(11987). (8)
iv) Dacă din B scoatem numerele 7 şi f, atunci:
f8, 9, 10, 7+f15, 16, 17 şi a+b22, 23, 24.
Rezultă că, în aceste condiţii, (a, b, f)(11, 12, 9); (11, 13, 10) şi obţinem:
A9=1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 10, 11, 12 şi P9=7603200=1440(321153). (9)
A10=1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 11, 13 şi P10=7413120=1440(131174). (10)
v) Dacă din B scoatem numerele 8 şi g, atunci:
g9, 10, 8+g17, 18 şi a+b24, 25.
(a, b, g)(11, 13, 9); (11, 14, 10), (12, 13, 10)
şi obţinem:
A11=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10, 11, 13 şi P11=7207200=1440(131175); (11)
A12=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 14 şi P12=6985440=1440(49119); (12)
A13=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13 şi P13=7076160=1440(271372). (13)
vi) Dacă din B scoatem numerele 9 şi 10, atunci:
a+b=26.
(a, b)(11, 15); (12, 14)
şi obţinem:
6
A14=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 11, 15 şi P14=6652800=1440(117543); (14)
A15=1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 12, 14 şi P15=6773760=1440(49323). (15)
3) Scoatem din B trei numere, fiecare cel puţin egal cu 4, şi le înlocuim cu altele, să zicem a, b şi c,
care sunt (fiecare) cel puţin egale cu 11, 12, respectiv 13 (deci a+b+c34), şi astfel încât a+b+c
este mai mare cu 7 decât suma celor scoase din B. Rezultă că suma celorlalte şapte numere din B (să
zicem: d, e, f, g, h, i, j) este cel mult egală cu 28. Aşadar:
28d+e+f+g+h+i+j1+2+3+7+8+9+10=40,
ceea ce este imposibil. Rezultă că din B nu putem scoate mai mult de două numere pe care să le
înlocuim cu altele, astfel ca, condiţiile problemei să fie respectate.
În concluzie, am obţinut 15 sisteme de astfel de numere şi, se observă că, produsul
numerelor din fiecare sistem obţinut este multiplu de 1440; mai mult, 1440 este cel mai mare
divizor comun al (tuturor) acestor produse. Astfel, şi prin această metodă, problema este complet
rezolvată.

5. Există funcţii f : D  R, cu 0D, indefinit derivabile în 0 şi astfel încât pentru orice nN,
f(n)(0)=n?
Rezolvare: Metoda I: Da, există; de exemplu: funcția:
f : R  R, unde, pentru orice xR, f(x)=xex.
Atunci f este indefinit derivabilă pe R (deci în x=0) și, pentru orice xR,
f(n)(x)=(x+n)ex. (1)
Verificarea egalității (1) se poate face fie prin inducție după n, fie utilizând formula lui Newton:
pentru orice două funcții:
u, v : D  R
și, pentru orice xD, pentru care acestea sunt derivabile până la ordinul n în punctul x, are loc
egalitatea:
n
(uv)(n)=  C kn  u ( n k )  v ( k ) . (2)
k o
Noi putem considera, pentru orice xR,

u(x)=x și v(x)=ex.
Demonstrarea egalității (2) se poate face tot prin inducție după n.
Particularizând pe x=0 în egalitatea (1), obținem că, pentru orice nN,
f(n)(0)=n.
7
Metoda II: Vom construi o astfel de funcție, de fapt funcția f de mai sus. Conform ipotezei,
f (0) f (0) 2 f ( n ) (0) n
f(x)=f(0)+ x+ x + + x + 
1! 2! n!
1 2 n  1 1 1 
=0+ x+ x2+ + xn+ =x 1   x   x 2     x n  
1! 2! n!  1! 2! n! 
=xex.
6. Alcătuiţi o problemă de geometrie în care să utilizaţi Teorema cosinusului.

Rezolvare: Să se arate că în orice triunghi ABC, de laturi a, b, c, are loc inegalitatea:
a(2a2-b2-c2)+b(2b2-a2-c2)+c(2c2-a2-b2)0.
Demonstrați această inegalitate folosind Teorema cosinusului.
1.23 Specialităţile: Matematică, Matematică-Informatică şi Matematică–Fizică (2004)

3. Să se determine toate grupurile neizomorfe de ordinul 6.
Rezolvare: Așa cum am precizat și la rezolvarea Exercițiului 5 de la 1.1 – Tema 1, orice grup este
determinat de anumiți generatori și de relațiile dintre aceștia. Fiind vorba de grupuri de ordin finit,
acestea vor fi determinate, în baza afirmației precedente, de tablele corespunzătoare. Astfel, fie
G=1,a,b,c,d,e
o mulțime cu 6 elemente și „” o operație internă pe G astfel încât (G,) să fie grup. Conform
Teoremei lui Lagrange, oridinul fiecărui element din G divide ordinul lui G; deci, oricare ar fi
xG\1,
o(x)  4.
Cazul x=1 este trivial și nesemnificativ în rezolvarea problemei noastre. Distingem două cazuri:
Cazul 1: Există un xG\1, astfel încât:
o(x)=6.
Să notăm acest element cu a. Deci,
a6=1 (1)
și subgrupul cyclic generat de a,
a=e,a,a2,a3,a4,a5
este un subgroup cu 6 elemente al lui G. În acest caz,
G=a, (2)
adică G este un grup ciclic cu 6 elemente. Deci G este generat de elementul a și de relația (1). Tabla
acestui grup este următoarea:
8
 1 a a2 a3 a4 a5
1 1 a a2 a3 a4 a5
a a a2 a3 a4 a5 1
a2 a2 a3 a4 a5 1 a
a3 a3 a4 a5 1 a a2
a4 a4 a5 1 a a2 a3
a5 a5 1 a a2 a3 a4
Există un astfel de grup? Da, de exemplu (Z6,+).

Cazul 2: Nu există niciun xG\1, astfel încât:
o(x)=6.
În acest caz, oricare ar fi xG\1, o(x)2,3. Presupunem că, oricare ar fi xG\1,
o(x)=2.
Deci,
a2=b2=c2=d2=e2=2. (3)
Rezultă că, oricare ar fi x, yG,
x2=y2=(xy)2=2. (4)
Deoarece într-un grup se poate „simplifica” cu orice element, din egalitățile (2), rezultă că, oricare
ar fi x, yG,
xy=yx,
adică G este un grup abelian. Fie:
H=1,a,b,abG.
Atunci:
a2=b2=(ab)2=1
și restricția operației din G la H determină pe H o structură de grup abelian, a cărui tablă este
următoarea:
 1 a b ab
1 1 a b ab
a a 1 ab b
b b ab 1 a
ab ab b a 1
9
Așadar, (H,) este un subgroup cu 4 elemente ale lui G; dar 4  6 – contradicție cu Teorema lui
Lagrange. Deci, nu toate elementele lui G sunt de ordinal 2. Presupunem, acum, că toate elementele
lui G sunt de ordinul 3; deci, oricare ar fi xG\1,
x3=1.
Fie a, bG\1. Atunci:
a3=b3=(ab)3=1.
Dacă ba, se verifică imediat că mulțimea:
K=1,a,a2,b,b2,ab
are 6 elemente distincte și este o submulțime a lui G. Rezultă că
G=K.
Dar nu putem întocmi tabla lui G, în acest caz, deoarece ab2G – verificarea este imediată! În
concluzie, nu toate elementele din G\1 sunt de ordinul 3. Deci în G\1 există un element de
ordinul 2, să-l notăm cu a și un element de ordinul 3, să-l notăm cu b. Rezultă că:
a2=1 și b3=1. (5)
Considerăm, acum mulțimile:
L=1,a,b,b2,ab,ab2 și M=1,a,b,b2,ba,b2a.
Se verifică ușor că acestea sunt două submulțimi cu 6 elemente, ale lui G; deci
G=1,a,b,b2,ab,ab2=1,a,b,b2,ba,b2a. (6)
Din egalitățile (6) rezultă că avem două subcazuri:
Subcazul 2.1: ab=ba, subcaz în care ab2=b2a. Atunci,
(ab)2=b2, (ab)3=a, (ab)4=b, (ab)5=ab2 și (ab)6=1,
adică G este cyclic generat de elemental ab – contradicție cu ipoteza Cazului 2. Așadar, ne-a mai
rămas de judecat doar:
Subcazul 2.2: ab=b2a, subcaz în care ab2=ba. (7)
Atunci, deoarece în cazul unui grup G, pentru orice a, bG, ecuațiile:
ax=b și xa=b
au soluții unice, rezultă că, pentru orice aG,
translația stângă x  ax și, respectiv translația dreaptă x  xa,
sunt bijecții. În atare condiții, va rezulta că în tabla grupului G, fiecare element va apare o singură
dată pe linie și pe coloană (desigur, în afara celor generice!). (Dacă nu știi aceste chestiuni, atunci
judeci toate posibilitățile care apar în întocmirea tablei.) Acum, tabla acestui grup este ușor de
completat; ea este următoarea:
10
 1 a b b2 ab ab2
1 1 a b b2 ab ab2
a a 1 ab ab2 b b2
b b ab2 b2 1 a ab
b2 b2 ab 1 b ab2 a
ab ab b2 ab2 a 1 b
ab2 ab2 b a ab b2 1
Așadar, în acest caz, grupul G este determinat de generatorii a și b și de relațiile (5) și oricare din
relațiile de la (7). Apare, iarăși întrebarea: există astfel de grupuri? Da, de exemplu: grupul S6 al
permutărilor de 6 elemente (sau grupul diedral de ordinul 3, D3).
În concluzie, există două grupuri neizomorfe cu 6 elemente: grupul ciclic de ordinul 6 și
grupul S3 (sau D3).
11
TEMA 6
1.24 Specialitaţile: Matematică şi Matematică aplicată (2005)

1. Există funcţii:
f : [-3,5]  R
care să satisfacă simultan la următoarele condiţii:
a) f admite primitive pe [-3,-1),
b) f nu este integrabilă pe [-3,-1],
c) f admite primitive pe [-1,1],
d) f este integrabilă pe [-1,1],
e) f este indefinit derivabilă în x=0 şi, pentru orice nN,
f(n)(0)=n2+n+1,
f) f este derivabilă în x=2,
g) pentru orice a(1,3)\2, nu există lim f ( x) ,
x a
h) f este integrabilă pe [3,5],

i) f nu admite primitive pe [3,5]?
Rezolvare: Da, există. De exemplu, funcția:
f : [-3,5]  R,
dată de legea:
 1 2 1
2  ( x  2)  sin ( x  2) 2  x  2  cos ( x  2) 2 , dacă x  [-3,1) \ {-2}

0 , dacă x  -2
 x
e  ( x  1) , dacă x  [-1,1]
2

f(x)= (x - 2) 2
, dacă x  (1,3)  Q ,
0 , dacă x  (1,3)  (R \ Q)

x , dacă x  [3,4)  (4,5]
7 , dacă x  4


satisface la toate cerințele din enunț, deoarece:

1) funcția f1 : [-3,1)  R,
 1 2 1
2  ( x  2)  sin   cos , dacă x  [-3,1) \ {-2}
f1(x)=  ( x  2) 2
x2 ( x  2) 2 ,
0 , dacă x  -2

satisface la condițiile a) și b), deoarece funcția:
1
F1 : [-3,1)  R,
dată de legea:
 1
( x  2)  sin , dacă x  [-3,1) \ {-2}
2
F1(x)=  ( x  2) 2
0 , dacă x  -2

este o primitivă a funcției f1 și f1 este nemărginită – deci f1 nu este integrabilă pe [-3,1);
2) funcția:
f2 : [-1,1  R,
unde, pentru orice x-1,1,
f2(x)=ex(x+1)2,
satisface la condițiile c), d) și e), deoarece este continuă (deci admite primitive și este integrabilă pe
-1,1) și, în plus, este indefinit derivabilă în x=0 și are loc egalitatea de la e) (această egalitate se
verifică analog cu cea de la Exercițiul 5, Setul 1.21, Tema 5;
3) funcția:
f3 : (1,3)  R,
data de legea:
(x - 2) 2 , dacă x  (1,3)  Q
f3(x)=  ,
0 , dacă x  (1,3)  (R \ Q)
satisface la condițiile f) și g) căci
lim f3(x)= lim f3(x)=f3(2)=0,
x 2 x 2
xQ xR \ Q
ceea ce arată că f este continuă în x=2 și:

f 3 ( x )  f 3 (2) f ( x )  f 3 (2)
f 3,Q (2)= lim = lim (x-2)=0= lim 3 = f 3,R \Q (2),
x 2
xQ
x2 x 2
xQ
x 2
xR \ Q
x2
adică f3 este derivabilă în x=2 – în plus, dacă a(1,3)\2, atunci:

lim f3(x)=(a-2)2, iar lim f3(x)=0,
x a x a
xQ xR \ Q
ceea ce arată că f3 nu are limită în x=a;

4) funcția:
f4 : [3,5  R,
unde
x , dacă x [3,4)  (4,5]
f4(x)=  ,
7 , dacă x  4
2
satisface la condițiile h) și i), pentru că are doar un singur punct de discontinuitate (de speța 1) și nu
are Proprietatea lui Darboux.
2. Să se determine cel mai mic număr natural nN cu proprietatea că ecuaţia:

1 1 1
+ =
x y n
are ca soluţii exact 15 perechi ordonate (x,y)NN.
Rezolvare: Ecuaţia este simetrică şi echivalentă cu ecuaţia:
(x-n)(y-n)=n2.
Deci x-n şi y-n sunt divizori ai lui n2 şi al căror produs este tot n2. Rezultă că:
x  n  d

 n2 ,
 y  n 
 d
2
cu dD(n ) sunt singurele soluţii ale ecuaţiei date. Deci, numărul soluţiilor acestei ecuaţii este egal
cu numărul divizorilor lui n2; dacă:
n=p 1 p 2 ... p k ,
1 2 k
unde, pentru orice i= 1, k , i sunt numere naturale nenule, iar pi sunt numere prime, este
descompunerea numărului n în produs de puteri de numere prime, atunci, numărul divizorilor lui n2
şi, aşa cum am precizat mai sus, al soluţiilor ecuaţiei este:
(21+1)(22+1)...(2k+1),
adică este un număr impar. În plus,
(21+1)(22+1)...(2k+1)=15 dacă și numai dacă (1=1)  (2=2).
Deci, există numerele prime distincte p și q astfel încât numărul n este de forma:
n=pq2. (1)
Din egalitatea (1) deducem că cel mai mic număr n cu acestă proprietate îl obținem pentru
p=3 și q=2,
adică:
n=12.
Într-adevăr, rezolvând, după modelul de mai sus, ecuația:
1 1 1
+ = ,
x y 12
obținem soluțiile:
x  13 x  14 x  15 x  16 x  18 x  20
 ;  ;  ;  ;  ;  ;
 y  154  y  84  y  60  y  48  y  36  y  30
x  21 x  24 x  28 x  30 x  36 x  48
 ;  ;  ;  ;  ;  ;
 y  28  y  24  y  21  y  20  y  18  y  16
x  60 x  84 x  154
 ;  ;  .
 y  15  y  14  y  13
3
1.25 Specialitatea: Matematică-Informatică (2005)
  
2. Fie xn soluţia ecuaţiei tgx=x din intervalul  (2kn  1) , (2kn  1)  , unde kN. Să se determine
 2 2
k astfel încât:
   1
lim n (2kn  1)  xn  = .
n 
 2  2005
Rezolvare: Fie:
  
L= lim n (2 kn  1)  xn  .
n 
 2 
Din ipoteză deducem că:
 
kn- xnkn+ și tg(xn)=xn. (1)
2 2
Deci, conform inegalităților de la (1),
 
- xn-kn . (2)
2 2
Din egalitatea (2) și ultima egalitate de la (1), rezultă că:
xn-kn=arctg(tg(xn-kn))=arctg(tg(xn))=arctg(xn). (3)
Acum limita din enunț devine:
      
L= lim n  kn   x n  = lim n   ( x n  kn) = lim n   (arctg( x n )) . (4)
n 
 2  n  
2  n  
2 
Dar, se verifică foarte ușor că, pentru orice x0,
 1
-arctg(x)=arctg   . (5)
2 x
Acum, din egalitățile (4) și (5), limita noastră devine:
 1 
L= lim narctg   . (6)
n 
 xn 
Din inegalitățile de la (1) obținem că:
2 1 2
  . (7)
(2kn  1) x n (2kn  1)
Deoarece funcția arctg este crescătoare pe R, din inegalitățile (7), obținem:
 2   1   2 
arctg   arctg   arctg  . (8)
 (2kn  1)   xn   (2kn  1) 
și
4
 2   1   2 
n arctg  n arctg  n arctg  . (9)
 (2kn  1)   xn   (2kn  1) 
Dar,
  2  
 arctg  
  2    (2kn  1)  2 
lim n  arctg  = lim n  
n 
  (2kn  1)  n    2 (2kn  1) 
 (2kn  1) 
 
 2  1
= lim n  = . (10)
n 
 (2kn  1)  k
Analog,
  2   2  1
lim n  arctg  = lim n  (2kn  1)  = k . (11)
n 
  (2kn  1)  n   
În final, prin trecere la limită în inegalitățile de la (9) și ținând cont de egalitățile (10) și (11), dar și
de cea din enunț, obținem,
k=2005.
5
TEMA 7
1.27 Specialităţile: Matematică şi Matematică-Informatică (2005)


4
4. Fie şirul (In)n0, unde, pentru orice nN, In=  (tgx ) 2 n dx . Să se arate că:
0
1
a) In+In-1= , pentru orice nN;
2n  1
b) (In)n0 este convergent;
 1 1 1 1  
c) lim 1     ...  (1) n 1 = .
n 
 3 5 7 2n  1  4
Rezolvare: a) Din ipoteză obținem imediat egalitățile:
  
4 4 4
In+In-1=  ( tgx ) 2 n  dx +  ( tgx ) 2( n 1)  dx =  ( tgx ) 2( n 1)  (1  tg2 x )  dx
0 0 0

1 1
= (tgx) 2n-1
4= .
2  n 1 2  n 1
0
b) Observăm că, pentru orice nN, In0. (1) Pe de altă parte,

  
4 4 4
In-In-1=  ( tgx ) 2 n  dx -  ( tgx ) 2( n 1)  dx =  ( tgx ) 2( n 1)  ( tg2 x  1)  dx 0,
0 0 0
 
căci, pentru orice x 0,  , tg2x1. Rezultă că șirul In este descrescător (2) și, implicit, mărginit
 4
superior (3) de:

I0= . (4)
4
Așadar, din (1), (2) și (3), rezultă că șirul In este convergent.
c) Dacă In este convergent, atunci orice subșir al lui converge la aceeași limită, s-o notăm cu l. Deci,
lim In= lim In-1=l (5)
n  n 
și, trecând la limită în relația de recurență, obținem că:

l=0. (6)
Altfel:
1
2In =In+In-12In-1. (7)
2  n 1
1
Din inegalitățile (7), rezultă că, pentru orice nN,
1 1
In . (8)
2  (2  n  1) 2  (2  n  1)
Trecând la limită în inegalitățile (8), obținem egalitatea (6).
Revenim la rezolvarea punctului c). Conform egalității de la punctul a), avem egalitățile:
1
I1+I0= ,  (-1)0
1
1
I2+I1= ,  (-1)1
3
1
I3+I2= ,  (-1)2
5

1
In-2+In-3= ,  (-1)n-3
2n 5
1
In-1+In-2= ,  (-1)n-2
2n 3
1
In+In-1= .  (-1)n-1
2  n 1
Înmulțind fiecare din aceste egalități cu expresiile arătate și adunând-le, obținem:
 1 1 1 
I0+(-1)n-1In= 1      (1) n 1  . (9)
 3 5 2  n 1 
În final, trecând la limită în egalitatea (9) și având în vedere egalitățile (4), (5) și (6), obținem
egalitatea din enunț.
5. Să se arate că:
1
a) sin10sin50sin70= ;
8
2 8 14
b) cos +cos +cos =0.
9 9 9
Rezolvare: a) Deoarece,
cos(a  b)  cos(a  b) sin(a  b)  sin(a  b)
sinasinb= și sinacosb=
2 2
rezultă că:
1
sin10sin50sin70= (cos40-cos60)sin70
2
2
1
= (cos40sin70-cos60sin70)
2
1  1 
=   cos 40  sin 70   sin 70 
2  2 
1  sin 110  sin 30 1 

=     sin 70 
2  2 2 
1 1 1 1 
=    sin 70    sin 70 
2 2 4 2 
1
= .
8
Am ținut cont de faptul că
sin110=sin70,
căci, pentru orice xR,
sin(-x)=sinx.
b) Deoarece,
ab ab
cosa+cosb=2cos cos ,
2 2
rezultă că:
2 8 14 8 2 8
cos +cos +cos =2cos cos + cos
9 9 9 9 3 9
8  1  8
=2cos     + cos
9  2 9
=0.

6. Se consideră tetraedrul echifacial ABCD (care are toate feţele de aceeaşi arie). Să se determine
două proprietăţi ale acestui tetraedru.
Rezolvare: Prezentăm mai multe proprietăți ale tetraedrului echifacial. Demonstrați-le pe toate.
Astfel, are loc următorul rezultat, care prezintă condiții necesare și suficiente pentru ca un tetraedru
să fie echifacial:
Teorema 1: Dacă ABCD este un tetraedru, atunci următoarele afirmații sunt echivalente:
1) ABCD este echifacial;
2) Înălțimile tetraedrului sunt congruente;
3) Muchiile opuse sunt congruente.
3
De aici rezultă următorul rezultat, care prezintă o condiție suficientă pentru ca un tetraedru
să fie echifacial:
Corolarul 2: Dacă în tetraedrul ABCD orice bimediană este perpendiculara comună a muchiilor
pe care le unește, atunci tetraedrul este echifacial.
În plus, are loc și următoarea teoremă, care prezintă condiții necesare pentru un tetraedru
echifacial:
Teorema 3: Dacă ABCD este un tetraedru echifacial, atunci au loc următoarele afirmații:
1) Medianele sunt congruente;
2) Unghiurile diedre opuse sunt congruente;
3) Suma distanțelor de la orice punct interior la fețele tetraedrului este constantă;
4) Dacă AB=c, BC=a și CA=b, atunci volumul tetraedrului este:
2
V=  (a 2  b 2  c 2 )  (a 2  b 2  c 2 )  (a 2  b 2  c 2 ) .
12

4. Să se determine valorile lui aR, pentru care şirul cu termenul general:
ln 2 ln 3 ln n
an= + +...+ -aln2n (1)
2 3 n
este convergent.
Rezolvare: Considerăm funcţia:
f : [1,+)  R,
dată de legea: pentru orice x[1,+),
f(x)=ln2x. (2)
Se observă că f este o funcţie Rolle pe orice interval de forma [k,k+1], pentru orice kN. Rezultă,
conform Teoremei lui Lagrange, că, pentru orice kN, există un ck(k,k+1) astfel încât
f(k+1)-f(k)=f(ck). (3)
Deci, considerând n un număr natural oarecare, n4, din (3) obţinem egalităţile:
f(2)-f(1)=f(c1), cu c1(1,2);
f(3)-f(2)=f(c2), cu c2(2,3);
f(4)-f(3)=f(c3), cu c3(3,4); (4)

f(n+1)-f(n)=f(cn), cu cn(n,n+1).
Adunând, membru cu membru, egalităţile (3), obţinem că:
4
f(n+1)-f(1)=f(c1)+f(c2)+f(c3)+...+f(cn). (5)
Deoarece f(1)=0, din (5) rezultă că:
f(c1)+f(c2)+f(c3)+...+f(cn)=f(n+1).
Pe de altă parte, pentru orice x(1,+),
ln x
f(x)=2 (6)
x
şi
1  ln x
f(x)=2 . (7)
x2
Rezultă că, pentru orice x(e,+), f(x)0, adică f este strict descrescătoare pe intervalul (e,+).
Aşadar, pentru orice kN, k3, avem inegalităţile:
f(k+1)f(ck)f(k). (8)
Deci, considerând n un număr natural oarecare, n4, din (8) obţinem iegalităţile:
f(4)f(c3)f(3),
f(5)f(c4)f(4), (9)

f(n+1)f(cn)f(n).
Adunând, membru cu membru, aceste ultime n inegalităţi, obţinem că:
n n n

k 3
f (k  1)   f (ck )   f (k ) .
k 3 k 3
(10)
Din relaţia (6) şi inegalităţile (10) obţinem:

 ln 4 ln 5 ln n ln(n  1)     ln 3 ln 4 ln n 
2   ...    f (c3)+....+f (cn)2    ...  . (11)
 4 5 n n 1   3 4 n 
Dar, din ultimele n-1 egalităţi de la (4), obţinem că:
f(c3)+f(c4)+....+f(cn)=f(n+1)-f(3). (12)
Acum, din (11), (12) şi (2), rezultă că:
 ln 4 ln 5 ln n ln(n  1)  2  ln 3 ln 4 ln n 
  ...    ln (n+1)-ln 32    ... 
2
2 . (13)
 4 5 n n 1   3 4 n 
Din (13) rezultă că:
 ln 2 ln 3 ln 4 ln 5 ln n  2 ln(n  1)  ln 2 ln 3 
    ...   ln (n+1)-ln 3-2 
2
2 +2   (14)
 2 3 4 5 n  n 1  2 3 
şi
5
 ln 2 ln 3 ln 4 ln 5 ln n  2
    ...   ln (n+1)-ln 3+ln2.
2
2 (15)
 2 3 4 5 n 
Dacă:
ln(n  1)  ln 2 ln 3 
An=ln2(n+1)-ln23-2 +2    (16)
n 1  2 3 
şi
Bn=ln2(n+1)-ln23+ln2, (17)
atunci, din (14) şi (15) obţinem:
1 ln 2 ln 3 ln 4 ln 5 ln n 1
Bn     ...   An,
2 2 3 4 5 n 2
ceea ce conduce la:
1 ln 2 ln 3 ln 4 ln 5 ln n 1 2 1
(Bn-ln2n)     ...  - ln n (An-ln2n). (18)
2 2 3 4 5 n 2 2
Dar, din (16) rezultă că:
ln(n  1)  ln 2 ln 3  2
An-ln2n=ln2(n+1)-ln23-2 +2    -ln n
n 1  2 3 
n  1 ln(n  1)  ln 2 ln 3  2
=ln[n(n+1)] ln -2 +2    -ln 3, (19)
n n 1  2 3 
Analog, din (18) rezultă:
n 1
Bn-ln2n=ln[n(n+1)] ln +ln2-ln23. (20)
n
Deoarece:
  1    1  x ln[ x( x  1)]   ln[ x( x  1)] 

lim ln 1    ln[ x( x  1)] = lim ln 1     = lim   =0,
x 
  x  x 
  x  x 
x  x
 A  ln 2 n   Bn  ln 2 n 
rezultă că şirurile:  n  şi   sunt convergente, deci (şi) mărginite. Acum,
 2 n2  2 n2
din (18) rezultă că şirul:
ln 2 ln 3 ln 4 ln 5 ln n 1 2
bn=     ...  - ln n
2 3 4 5 n 2
este mărginit. (21)
Pe de altă parte, din (3) şi (6), rezultă că există cn(n,n+1) astfel încât:
n 1 1 2 n  1 ln cn 1 
bn+1-bn= ln - [ln (n+1)-ln2n]= ln - = [f (n+1)-f(cn)]0, (22)
n 2 n cn 2
conform ultimei inegalităţi de la (9). Rezultă, din (22), că şirul (bn)n≥2 este descrescător. Acum (21)
6
completează demonstraţia faptului că şirul (bn)n≥2 este convergent. (23)
Revenim la şirul (an)n≥2, observând că:
ln 2 ln 3 ln n 1 
an= + +...+ -aln2n=bn+   a  ln2n. (24)
2 3 n 2 
Acum distingem trei cazuri:
1
Cazul I: Dacă a , atunci, din (23) şi (24), rezultă că:
2
lim an=+∞. (25)
n
1
Cazul II: Dacă a= , atunci, din (23) şi (24), rezultă că:
2
lim an= lim bn. (26)
n n
1
Cazul III: Dacă a , atunci, din (23) şi (24), rezultă că:
2
lim an=-∞. (27)
n
1
În concluzie, din (25), (26) şi (27), rezultă că (an)n≥2 este convergent dacă şi numai dacă a= .
2
5. Considerăm pe R următoarea lege de compoziţie, notată cu „”: pentru orice x, yR,

xy=xy-6x-6y+42.
a) Să se arate că legea „” determină pe mulţimea G=[5,7] o structură de monoid comutativ.
b) Să se determine elementele inversabile ale acestui monoid.
Rezolvare: Legea din enunț o putem scrie așa: pentru orice x, yR,
xy=(x-6)(y-6)+6. ()
Verificăm cerințele pentru care (G,) este monoid.
1) Partea stabilă: Fie x, yG. Atunci:
5x7 și 5y7, (1)
adică:
-1x-61 și -1y-61, (2)
sau, altfel scris:
x-61 și y-61. (3)
Atunci și
(x-6)(y-6)1, (4)
adică:
7
-1(x-6)(y-6)1, (5)
sau, altfel scris :
5(x-6)(y-6)+66. (6)
Inegalitățile (6) ne arată că, xyG.
2) Asociativitatea legii „”: Fie, x, y, zG. Atunci:
(xy)z=(x-6)(y-6)+6z
=az
=(a-6)(z-6)+6
=(x-6)(y-6)(z-6)+6, (7)
iar
x(yz)=(x-6)(y-6)(z-6)+6
=xb
=(x-6)(b-6)+6
=(x-6)(y-6)(z-6)+6, (8)
unde:
a=(x-6)(y-6)+6 și b=(y-6)(z-6)+6.
Din egalitățile (7) și (8) rezultă că:
(xy)z=x(yz),
adică legea „” este asociativă.
3) Comutativitatea legii „”. Fie, x, yG. Atunci:
xy=(x-6)(y-6)+6
=(y-6)(x-6)+6
=yx. (9)
Din egalitățile (9) rezultă că legea „” este comutativă.
4) Existența elementului neutru pentru legea „”: Fie eG astfel încât, oricare ar fi x, yG,
xe=x. (10)
Conform egalității (), egalitatea (10) este echivalentă cu:
(x-6)(e-6)=x-6, (11)
egalitatea care trebuie să fie adevărată pentru orice xG. Observăm că, pentru orice xG\{6}, din
egalitatea (11), obținem că:
e=7.
Acum verifică egalitatea (11) pentru x=6. Într-adevăr,
8
76=(7-6)(6-6)+6
=6.
Deci, acum putem spune că numărul 6G este element neutru pentru legea „” și, conform celor
demonstrate mai sus, putem afirma că (G,) este un monoid comutativ.
b) A determina elementele inversabile ale unui monoid M, înseamnă a determina mulțimea U(M).
Știm că U(M) este nevidă deoarece, în orice monoid există cel puțin un element inversabil, acesta
este elementul neutru. În cazul nostru, conform celor demonstrate mai sus, 7U(G). Să verificăm
dacă în U(G) mai sunt și alte elemente. Fie xU(G) și xG, invesul său. Atunci:
xx=7, (12)
adică:
(x-6)(x-6)+6=7. (13)
Din egalitatea (13), rezultă că:
1
x=6+ . (14)
x 6
Punând condiția ca x să aparțină lui G, obținem că x5,7. Altfel spus,
U(G)=5,7.
6. Alcătuiţi şi rezolvaţi o problemă de geometrie analitică în care să utilizaţi

x 2 y2
hiperbola (H): - =1 şi dreapta (D): 9x+2y=24.
4 9
Rezolvare: Problemă: „Să se determine poziția dreptei (D) față de hiperbola (H)”.
Rezolvarea problemei: Determinăm punctele de intersecție ale dreptei (D) cu hiperbola (H),
rezolvând sistemul:
 x 2 y2
  1
4 9 ,
9  x  2  y  24

 6  2  6  9 2   6  2  6 9 2 
și obținem două puncte M  ,  și N 
  2 ,
 . Deci, dreapta (D) este

 2 4   4 
secantă hiperbolei.
9
TEMA 8
1.30 Specialitatea Fizică - Matematică (sesiune 2006)

1. Se consideră funcţia:
f : R  R,
x
f(x)=  et dt .
2
a) Să se calculeze:
i) lim f(x),
x
1
ii)  f ( x)dx .
1
b) Să se arate că f este bijectivă.

c) Dacă:
g=f-1,
să se arate că:
i) g este impară;
g ( x)
ii) lim =0;
x ln x
g ( x)
iii) lim =0.
x f ( x)
Rezolvare: a)i) Deoarece, pentru orice xR, are loc inegalitatea:
exx+1, (1)
rezultă că, pentru orice tR,
e t t2+1.
2
(2)
Deci, pentru orice xR,
x x
x3
0 e dt  0 (t  1)  dt = 3 +x.
t2 2
(3)
Trecând la limită în inegalitatea (3), cânt x  , obținem că:

lim f(x)=+. (4)
x
ii) Vom arăta că funcția f este impară. Într-adevăr, pentru orice xR,
x x x
f(-x)=  e t  dt =  e (  y )  (dy) =-  e y  dy =-f(x).
2 2 2
(5)
0 0 0
1
Aici am efectuat schimbarea de variabilă:
y:=-t.
Acum, utilizând egalitățile (5) și ținând cont de faptul că integrala unei funcții (integrabile) și
impare pe un interval simetric este nulă, rezultă că:
1
 f (x)  dx =0.
1
(6)
b) Deoarece, f este derivabilă pe R și, pentru orice xR,
f(x)=e x 0,
2
rezultă că f este strict monotonă (crescătoare) și, implicit, injectivă. (7) Pe de altă parte, datorită
imparității și egalității (4),
lim f(x)=- lim f(-x)=-. (5)
x   x  
Fiind continuă pe R, rezultă că:

Imf=R. (8)
Din afirmația (7) și egalitatea (8) – care arată că funcția f este surjectivă, rezultă că această funcție f
este bijectivă.
c)i) Deoarece,
g=f-1,
rezultă că, pentru orice xR,
f(g(x))=x=g(f(x)). (9)
Dacă xR și
f(x)=y, (10)
atunci
x=g(y). (10)
Deoarece, pentru orice yR, există un singur xR, astfel încât au loc egalitățile (10) și (10),
conform egalităților (5), rezultă că:
g(-y)=g(-f(x))=g(f(-x))=-x=-g(y);
adică, funcția g este impară.
ii) Conform egalității (4), avem egalitățile:
f ( y)
2
g( x ) g(f ( y)) y f ( y) ey
lim = lim = lim = lim = lim = lim =
y   f ( y) y   f ( y)
2  y  ey
2
x   ln x y   ln( f ( y)) y   ln( f ( y)) y  
1
= lim =0. (11)
y   2y
iii) Conform (4) și (11), avem egalitățile:
2
g( x )  g( x ) ln x  ln x 1
lim = lim    =0 lim =0 lim =00=0.
x  ex
2
x   f ( x ) x   ln x f ( x )  x   f ( x ) x  
2. Se consideră mulţimea:
K=f=a+bX  a, bR.
Pe K se consideră operaţiile:
“+”, “” : KK  K,
unde, pentru orice f, gK, f+g este adunarea obişnuită a polinoamelor cu coeficienţi reali, iar fg
este restul împărţirii lui fg la X2+1. Să se arate că:
a) (K,+,) este un corp comutativ;
b) corpul (K,+,) este izomorf cu corpul (C,+,) al numerelor complexe.
Rezolvare: Fie a, b, c și dR, iar fa,b și fc,dK, unde:
fa,b=a+bX și fc,d=c+dX.
Atunci:
fa,b=fc,d dacă și numai dacă (a=c)  (b=d) (1)
fa,b+fc,d=fa+c,b+dK și fa,bfc,d=fac-bd,ad+bcK (2)
Așadar K este o mulțime închisă față de cele două legi de compoziție. Verificăm cerințele pentru ca
acestea să determine pe K o structură de corp comutativ.
1) Asociativitatea legii „+”:
Fie fa,b, fc,d și fg,hK. Atunci, conform primei egalități de la (2):
(fa,b+fc,d)+fg,h=fa+c,b+d+fg,h=f(a+c)+g,(b+d)+h=fa+(c+g),b+(d+h)=fa,b+fc+g,d+h
=fa,b+(fc,d+fg,h). (3)
2) Comutativitatea legii „+”:
Fie fa,b și fc,dK. Atunci, conform primei egalități de la (2):
fa,b+fc,d=fa+c,b+d=fc+a,d+b
=fc,d+fa,b. (4)
3) Existența elementului neutru față de legea „+”:
Polinomul
f0,0=0K
este elemental neutru față de acestă lege, deoarece, oricare ar fi fa,bK, (conform primei egalități de
la (2))
fa,b+f0,0=fa+0,b+0=fa,b. (5)
4) Existența simetricului fiecărui element din K față de legea „+”:
3
Fie fa,bK și fc,dK simetricul lui față de legea „+”. Atunci, iarăși, prima egalitate de la (2)
ne conduce la:
fa,b+fc,d=f0,0. (6)
În fine, tot din prima egalitate de la (2) și din egalitatea (6), rezultă că:
c=-a și d=-b,
adică f-a,-bK este simetricul lui fa,b față de legea „+”.
5) Asociativitatea legii „”:
Fie fa,b, fc,d și fg,hK. Atunci, conform celei de a două egalități de la (2):
(fa,bfc,d)fg,h=fac-bd,ad+bcfg,h=fm,nfg,h=fmg-nh,mh+ng
=facg-bdg-adh-bch,ach-bdh+adg+bcg=fa(cg-dh)-b(dg+ch),a(ch+dg)+b(cg-dh)
=fap-bq,aq+bp=fa,bfp,q=fa,bfcg-dh,ch+dg
=fa,b(fc,dfg,h). (7)
Aici,
m=ac-bd, ad+bc, p=cg-dh și q=ch+dg.
6) Comutativitatea legii „”:
Fie fa,b, fc,d și fg,hK. Atunci, conform celei de a doua egalități de la (2):
fa,bfc,d=fac-bd,ad+bc=fca-db,da+cb
=fc,dfa,b. (8)
7) Existența elementului neutru față de legea „”:
Polinomul
f1,0=1K
este elementul neutru față de acestă lege, deoarece, oricare ar fi fa,bK,
fa,bf1,0=fa1-b0,a0+b1=fa,b. (9)
8) Existența simetricului fiecărui element din K=K\{f0,0}, față de legea „”:
Fie fa,bK și fc,dK simetricul lui față de legea „”. Atunci a2+b20 și:
fa,bfc,d=f1,0. (10)
Din a doua egalitate de la (2), egalitatea (10) și echivalența (1), rezultă că:
a  c  b  d  1
 . (11)
a  d  b  c  0
Rezolvând sistemul (11), care are determinantul nenul, obținem soluția unică:
4
 a
c  a 2  b 2
 . (12)
b   a
 a 2  b2
adică f a b K este simetricul lui fa,b față de legea „”.
,
a 2 b 2
a 2 b2
9) Distributivitatea legii „” față de legea „+”.

Fie fa,b, fc,d și fg,hK. Atunci, conform egalităților de la (2):
(fa,b+fc,d)fg,h=fa+c,b+dfg,h=fr,sfg,h=frg-sh,rh+sg
=fag+cg-bh-dh,ah+ch+bg+dg=fag-bh,ah+bg+fcg-dh,ch+dg
=(fa,bfg,h)+(fc,dfg,h). (13)
Analog, se arată că:
fa,b(fc,d+fg,h)=(fa,bfc,d)+(fa,bfg,h). (14)
Acum,
 din cerințele 1) – 4) rezultă că (K,+) este grup comutativ;
 din cerințele 5) – 8) rezultă că (K,+) este grup comutativ;
 din cerințele 9) și 10) rezultă că legea „” este distributivă la stânga, respectiv la dreapta față
de legea „+”.
Având în vedere aceste afirmații, putem spune că (K,+,) este un corp comutativ.
b) Vom arăta că funcția:
F : C  K,
dată de legea: pentru orice număr complex a+bi,
F(a+bi)=fa,bK, (15)
este un izomorfism de corpuri. Din echivalența (1) rezultă că funcția F este injectivă, iar
surjectivitatea ei rezultă chiar din definiția ei (egalitatea (15)); deci, funcția f este bijectivă. Din
relațiile (2), rezultă că, pentru orice două numere complexe a+bi și c+di,
F((a+bi)+(c+di))=F((a+c)+(b+d)i)=fa+c,b+d=fa,b+fc,d
=F(a+bi)+F(c+di), (16)
și
F((a+bi)(c+di))=F((ac-bd)+(ad+bc)i)=fac-bd,ad+bc=fa,bfc,d
=F(a+bi))F(c+di). (17)
Din egalitățile (16) și (17), rezultă că F este un morfism de corpuri. Deci, corpul numerelor
complexe este izomorf cu corpul K.
5
Observație: Exercițiul de mai sus se poate rezolva mult mai ușor utilizând următoarea teoremă de
transfer de structură:
Teoremă: Dacă (K1,+,) este un corp, (K2,+,) este o algebră universală (în sensul că satisfice la
relațiile (2)), iar
F : K1  K2,
este un izomorfism (în sensul că este bijectivă și satisfice la relațiile (16) și (17)), atunci (K2,+,)
este un corp izomorf cu (K1,+,).
3. Fie ABC un triunghi ascuţitunghic în care [AA, [BB şi [CC sunt bisectoarele interioare, cu
A(BC), B(AC), C(AB). Să se arate că dacă:
AB=BC=CA, (1)
atunci ∆ABC este echilateral.
Rezolvare: Să considerăm triunghiul ABC în care [AA, [BB şi [CC sunt bisectoarele interioare,
cu A(BC), B(AC), C(AB) și astfel încât au loc egalitățile (1) – vezi figura de mai jos.
Atunci, conform ipotezei și teoremei bisectoarei,

a c a b bc
AB= , BC= și CA= . (2)
bc ac ab
Din egalitățile (1) și (2) rezultă:
a c a b bc
= = , (3)
bc ac ab
adică:
6

a  c  c  b  b  c
2 2
 . (4)

a  b  a 2
 b 2
 b  c
Din prima ecuație a sistemului (4) obținem că:

b2  b  c  c2
a= , (5)
c
pe care substituind-o în a doua ecuație a aceluiași sistem, obținem ecuația:
b4+3b3c-b2c2-4bc3+c4=0. (6)
Împărțind ecuația (6) cu c4 și notând
b
:=x, (7)
c
obținem ecuația:
x4+3x3-x2-4x+1=0. (8)
Observăm că suma coeficienților ecuației (8) este 0, deci ea admite pe 1 ca rădăcină. Utilizând
schema lui Hroner, obținem că ecuația (8) se scrie sub forma:
(x-1)(x3+4x2+3x-1)=0. (8)
Așadar,
x=1
este soluție a ecuației (8), ceea ce, conform notației (7), ne arată că:
b=c,
și, în continuare, din egalitatea (5), rezultă că:
a=b=c,
adică, triunghiul ABC este echilateral. Acum, considerăm funcția:
f : (0,+)  R,
dată de legea: pentru orice xR,
f(x)=x3+4x2+3x-1.
Atunci, funcția f este derivabilă pe R și, pentru orice xR,
f(x)=3x2+8x+3.
Soluțiile ecuației
f(x)=0
sunt:
4 7 4 7
x1= și x2 = ,
3 3
ambele negative. Deci, pe intervalul (0,+), funcția f este strict crescătoare. Observăm că:
7
1 5
lim f(x)=-10 și f   = 0.
x 0
x 0 2 8
 1
Așadar, funcția f se anulează într-un singur punct   0,  . Deci, din egalitățile (7) și (5), obținem
 2
că:
b=c și a=(2+-1)c. (9)
 1
Dar, dacă   0,  , atunci expriesia 2+-1 este negativă, ceea ce arată că a doua egalitate de la
 2
(9) nu poate avea loc. În concluzie, altă posibilitate, diferită de cea a triunghiului echilateral –
obținută mai sus, nu există.
8
TEMA 9
1.31 Specialitatea Fizică - Matematică (restanţe 2006)

1.a) Să se arate că numărul:
125 3 125
3 3 9 - 3  9  Q.
27 27
Rezolvare: Dacă:
125 3 125
x= 3 3  9  - 3  9  ,
27 27
atunci, el satisface egalitatea:
x3=6-5x.
Utilizând schema lui Horner, obținem că x=1 este singura soluție a acestei ecuații.
2. Fie:
f : R R,
(2  x  1)  
f(x)=[x]cos .
2
Să se arate că funcţia f admite primitive pe R şi să se determine o primitivă:
F:RR
a funcţiei f pe R. (Prin [x] se notează partea întreagă a numărului real x.)
Rezolvare: Mai întâi, observăm că, pentru orice xR,
(2  x  1)    
cos =cos    x  
2  2
=-sin(x). (1)
Deci, funcția din enunț devine: pentru orice xR,
f(x)=[x]sin(x). (2)
Considerăm, acum, un număr întreg k, oarecare. Atunci, pentru orice xk,k+1),
x=k și sin(x)=(-1)ksin(x), (3)
căci:
sin(x)0 dacă și numai dacă x2k,2k+1)
și
sin(x)0 dacă și numai dacă x2k+1,2k+2).
Așadar, pentru orice kZ și orice xk,k+1)
1
f(x)=(-1)kksin(x). (4)
O primitivă a acesteia, pe intervalul k,k+1) este de forma:
(1) k 1
Fk(x)= kcos(x)+ck, (5)

unde ckR. Constantele ck se determină din condiția de continuitate a primitivei F. Pentru a afla o
primitivă, alegem:
c0:=c.
Funcția F este continuă pe fiecare interval de forma (k,k+1); deci condiția de continuitate se impune
doar în capetele intervalelor de această formă. Pentru aceasta trebuie să avem, la limită, pentru orice
kZ,
lim Fk(x)=Fk+1(k+1), (6)
x k 1
adică:
(1) k 1 (1) k 2
kcos(k+)+ck= (k+1)cos(k+)+ck+1
 
(1) k 1
= (k+1)cos(k)+ck+1. (6)

Din egalitățile (6), rezultă că:
(1) k (1) k 1
kcos(k)+ck= (k+1)cos(k)+ck+1. (7)
 
Deoarece, pentru orice kZ,
cos(k)=(-1)k, (8)
din egalitățile (7) și (8), rezultă că, pentru orice kZ:
2  k 1
ck+1-ck= . (9)

Scriind relația de recurentă obținută – (9), pe rând, pentru k= 0, n  1 , iar apoi însumând membru cu
membru, se obține:
n2
cn=c+ . (10)

Așadar, o primitivă a funcției f este:
F : R  R,
unde, pentru orice kZ și orice xk,k+1)
(1) k 1 k2
F(x)= kcos(x)+ +c.
 
2
3. O tangentă dusă într-un punct M al unei elipse cu focarele în F1 şi F2 intersectează axa mică în N.
a) Să se arate că punctele F1, F2, M şi N sunt conciclice.
b) Să se determine locul geometric al mijloacelor segmentelor [F1M] şi [F2M] când M
descrie elipsa.
Rezolvare: a) Considerăm elipsa:
x 2 y2
(E): + =1, (1)
a 2 b2
de focare F1(-c,0) și F2(c,0), punctul M(xM,yM)(E) și tangenta în punctul M la elipsa (E) – vezi
figura de mai jos.
Atunci, ecuația acestei tangente la elipsă este:

xM y
(d): x 2
+y M2 =1, (2)
a b
 b2 
iar punctul de intersecție al acestei tangente cu axa Oy este N  0,  , dacă yM0. Dacă
 yM 
yM=0,
atunci MN, iar concluzia este evidentă. Presupunem, în continuare, că MN, adică yM0. Fie (C)
cercul deteminat de F1, F2 și M. Atunci:
x 2  y2 x y 1
c 2
c 0 1
(C): 2
=0, (3)
c c 0 1
x 2M  y 2M xM yM 1
adică:
3
2cyM(x2+y2)-2cy(x 2M +y 2M -c2)-2c3yM=0
sau, mai simplu:
yM(x2+y2)-y(x 2M +y 2M -c2)-c2yM=0. (4)
Verificăm dacă punctul N aparține cercului (C). Știm că:
b2=a2-c2,
 a 2  c2 
deci N  0,  . Deci, conform egalității (4), punctul N(C) dacă și numai dacă:
 y M 
yM(x2+y2)-y(x 2M +y 2M -c2)-c2yM=0. (5)

Înlocuind în egalitatea (5) coordonatele punctului N, obținem că:
(a 2  c 2 ) 2 a 2  c 2
yM - (x 2M +y 2M -c2)-c2yM=0
y 2M yM
adică:
(a 2  c 2 ) 2 a 2  c 2
- (x 2M +y 2M -c2)-c2yM=0, (5)
yM yM
ceea ce se verifică imediat, căci M(E).

b) Considerăm elipsa (E) și punctul M, ca și la punctul a) și fie N - mijlocul lui F2M, iar P –
mijlocul lui F1M - vezi figura de mai jos.
 c  x M yM    c  x M yM 
Atunci N  ,  , iar P  ,  . Deci:
 2 2   2 2 
xM=2xN-c și yM=2yN. (6)
Deoarece,
x 2M y 2M
+ =1, (7)
a 2 b2
4
înlocuind coordonatele lui M din egalitățile (6) în egalitatea (7), obținem că:
2
 c
xN  
 2 y 2N
2
+ 2
=1, (8)
a b
   
2 2
egalitate care ne arată că locul geometric al punctului N - mijlocul lui F2M, când punctul M
descrie elipsa (E), este tot o elipsă, și anume elipsa:
2
 c
x  
 2 y2
2
+ 2
=1. (9)
a b
   
2 2
În mod analog, se arată că locul geometric al punctului P - mijlocul lui F1M, când punctul M
descrie elipsa (E), este de asemenea o elipsă, și anume elipsa:
2
 c
x  
 2 y2
2
+ 2
=1. (10)
a b
   
2 2
5
TEMA 10
1.32 Specialităţile: Matematică şi Matematică aplicată (2007)

4. Fie d1 şi d2 doi întregi liberi de pătrate (adică d1 şi d2 nu se divid cu pătratul nici unui număr
prim) şi mulţimile:
Z[ d1 ]=a+b d1  a, bZ,
respectiv
Z[ d 2 ]=a+b d 2  a, bZ.
Să se arate că inelele (Z[ d1 ],+,) şi (Z[ d 2 ],+,) sunt izomorfe dacă şi numai dacă d1=d2.
Rezolvare: Fie d1 și d2 două numere întregi, ca și în enunț și inelele (Z d1 ,+,), respectiv
(Z d 2 ,+,). Dacă:
d1=d2,
atunci, cele două inele coincid și ele sunt, în mod trivial, izomorfe, prin izomorfismul identic
1 Z[ d1 ]
. Să presupunem, acum, că cele două inele sunt izomorfe, adică există o aplicație bijectivă:
f : Z d1   Z d 2 ,
cu proprietatea că, pentru orice x, yZ d1 ,
f(x+y)=f(x)+f(y) și f(xy)=f(x)f(y). (1)

Atunci, conform primei egalități de la (1), pentru x=y=0, obținem că:
f(0)=0. (2)
(Asta o știam și din faptul că orice morfism de inele este un morfism de grupuri, între grupurile
subiacente.) Conform celei de a doua egalități de la (1), pentru x=y=1, obținem că:
f(1)=f2(1). (3)
Datorită injectivității lui f, din egalitatea (3), rezultă că:
f(1)=1. (4)
(Asta o știam și din faptul că orice morfism surjectiv de inele, între două inele cu unitate, este
unital.) Acum, folosind egalitatea (4) și prima egalitate de la (1), obținem că:
f(2)=2, f(3)=3, ...,
și prin inducție, că, pentru orice nN,
f(n)=n. (5)
Prima egalitate de la (1) și egalitatea (2), pentru y=-x, ne conduce la egalitatea:
f(-x)=-f(x), (6)
1
valabilă pentru orice xZ. Atunci din egalitățile (5) și (6), rezultă că, pentru orice xZ,
f(x)=x. (7)
Acum, din a doua egalitate de la (1) și egalitatea (7), pentru x=y= d1 , rezultă că:
d1=f(d1)=f( d1  d1 )=f( d1 )f( d1 )=f2( d1 ).
Deci,
f( d1 )= d1 . (8)
Dar, f( d1 )Z d 2 , deci, există a, bZ, astfel încât:
a+b d 2 = d1 , (9)
egalitate care, prin ridicare la pătrat, ne dă egalitatea:

a2+b2d 22 +2ab d 2 =d1,
sau, altfel scrisă:

2ab d 2 =d1-a2-b2d 22 . (10)
Deoarece d 2 este irațional, rezultă că egalitatea (10) are loc exact dacă:
ab=0 și d1-a2-b2d 22 =0. (11)

Dacă, a=0, atunci din a doua egalitate de la (11), rezultă că:
d1=b2d 22 ,
ceea ce contrazice ipoteza (d1 este liber de pătrate). Dacă b=0, atunci aceeași egalitate ne dă:
d1=a2,
și obținem aceeași contradicție ca și mai înainte. În concluzie, egalitatea (9) nu poate avea loc
numai dacă d1=d2 (caz în care a=0 și b=1).
5. Folosind notaţiile obişnuite, să se arate că triunghiul ABC este echilateral dacă şi numai dacă are
loc relaţia:
(p  b)  (p  c) (p  c)  (p  a ) (p  a )  (p  b) 3
+ + = .
a2 b2 c2 4
Rezolvare: Metoda I. Din inegalitatea mediilor, pentru n=2, obținem că, oricare ar fi x, y(0,+),
xy
2
xy   . (1)
 2 
Deci, în cazul nostru, deoarece, p-a, p-b, p-c(0,+), din inegalitatea (1), deducem că:
 ( p  a )  ( p  b )   (  a  b  c)  ( a  b  c )  c
2 2 2
(p-a)(p-b)   =  = .
 2   4  4
2
Deci:
( p  a )  ( p  b) 1
 . (2)
c2 4
(p  b)  (p  c) 1
 . (3)
a2 4
( p  c)  ( p  a ) 1
 . (4)
b2 4
Adunând, membru cu membru, inegalitățile (2), (3) și (4), obținem că:
(p  a )  (p  b) (p  b)  (p  c) (p  c)  (p  a ) 3
+ +  . (5)
c2 a2 b2 4
Comparând egalitatea din enunț cu inegalitatea (5), observăm că inegalitatea (5) devine egalitatea
din enunț, doar dacă inegalitățile (2), (3) și (4) devin egalități, adică doar atunci când:
p-a=p-b=p-c ceea ce echivalează cu a=b=c,
și ceea ce înseamnă că triunghiul ABC este echilateral.
Metoda II. Observăm că:
(p  b)  (p  c) (a  b  c)  (a  b  c) a 2  (b  c) 2
= =
a2 4a2 4  a2
1 ( b  c) 2
= - . (6)
4 4a2
Analog:
( p  a )  ( p  b) 1 ( a  b ) 2
= - ; (7)
c2 4 4  c2
(p  a )  (p  c) 1 (c  a ) 2
= - . (8)
b2 4 4  b2
Acum, din egalitățile (6), (7) și (8), egalitatea din enunț este echivalentă cu:
1 ( b  c) 2 1 ( a  b ) 2 1 ( c  a ) 2 3
- + - + - = ,
4 4a2 4 4  c2 4 4  b2 4
adică:
( b  c) 2 ( a  b ) 2 ( c  a ) 2
+ + =0,
4a2 4  c2 4  b2
ceea ce echivalează cu faptul că a=b=c – triunghiul ABC este echilateral.
1.33 Specialitatea: Matematică - Informatică (2007)

4. Fie d1 şi d2 doi întregi liberi de pătrate (adică d1 şi d2 nu se divid cu pătratul nici unui număr
3
prim) şi mulţimile:
Q[ d1 ]=a+b d1  a, bQ,
respectiv
Q[ d 2 ]=a+b d 2  a, bQ.
Să se arate că corpurile (Q[ d1 ],+,) şi (Q[ d 2 ],+,) sunt izomorfe dacă şi numai dacă d1=d2.
Rezolvare: Vom proceda analog cu rezolvarea de la Exercițiul 4, de la 1.32, de mai sus. Astfel, fie
d1 și d2 două numere întregi, ca și în enunț și corpurile (Q d1 ,+,), respectiv (Q d 2 ,+,). Dacă:
d1=d2,
atunci, cele două corpuri coincid și ele sunt, în mod trivial, izomorfe, prin izomorfismul identic
1 Q[ d1 ]
. Să presupunem, acum, că cele două corpuri sunt izomorfe, adică există o aplicație bijectivă:
f : Q d1   Q d 2 ,
cu proprietatea că, pentru orice x, yQ d1 ,
f(x+y)=f(x)+f(y) și f(xy)=f(x)f(y). (1)

Atunci, conform primei egalități de la (1), pentru x=y=0, obținem că:
f(0)=0. (2)
(Asta o știam și din faptul că orice morfism de inele / corpuri este un morfism de grupuri, între
grupurile subiacente.) Conform celei de a doua egalități de la (1), pentru x=y=1, obținem că:
f(1)=f2(1). (3)
Datorită injectivității lui f, din egalitatea (3), rezultă că:
f(1)=1. (4)
(Asta o știam și din faptul că orice morfism surjectiv de inele, între două inele cu unitate, este
unital; sau din faptul că orice morfism de corpuri este injectiv – deci, în egalitatea (3), varianta
f(1)=0 nu este posibilă.) Acum, folosind egalitatea (4) și prima egalitate de la (1), obținem că:
f(2)=2, f(3)=3, ...,
și prin inducție, că, pentru orice nN,
f(n)=n. (5)
Pe de altă parte, tot din prima egalitate de la (3), obținem că, pentru orice nN:
 
1 1 1 1 1 1 1
1=f(1)=f       = f    f      f   =nf   ,
n 
n  n 
 
n n  n n
 n ori  n ori
adică:
4
1 1
f  = . (6)
n n
m
Acum, pentru orice Q  , obținem că:
n
 
m 1 1 1 1 1 1 1
f   =f       = f    f      f   =mf  
 n   n 
n  n 
 
n  n  n n
 m ori  m ori
m
= . (7)
n
Aceeași primă egalitate de la (1) și egalitatea (2), pentru y=-x, ne conduce la egalitatea:
f(-x)=-f(x), (8)
valabilă pentru orice xQ. Atunci din egalitățile (5) și (8), rezultă că, pentru orice xQ,
f(x)=x. (9)
Acum, din a doua egalitate de la (1) și egalitatea (9), pentru x=y= d1 , rezultă că:
d1=f(d1)=f( d1  d1 )=f( d1 )f( d1 )=f2( d1 ).
Deci,
f( d1 )= d1 . (10)
Dar, f( d1 )Q d 2 , deci, există a, bQ, astfel încât:
a+b d 2 = d1 , (11)
egalitate care, prin ridicare la pătrat, ne dă egalitatea:

a2+b2d 22 +2ab d 2 =d1,
sau, altfel scrisă:

2ab d 2 =d1-a2-b2d 22 . (12)
Deoarece d 2 este irațional, rezultă că egalitatea (12) are loc exact dacă:
ab=0 și d1-a2-b2d 22 =0. (13)

Dacă, a=0, atunci din a doua egalitate de la (13), rezultă că:
d1=b2d 22 ,
ceea ce contrazice ipoteza (d1 este liber de pătrate). Dacă b=0, atunci aceeași egalitate ne dă:
d1=a2,
și obținem aceeași contradicție ca și mai înainte. În concluzie, egalitatea (11) nu poate avea loc
numai dacă d1=d2 (caz în care a=0 și b=1).
5
5. Folosind notaţiile obişnuite, să se arate că triunghiul ABC este echilateral dacă şi numai dacă are
loc relaţia:
a2 b2 c2
+ + =12.
( p  b )  ( p  c) ( p  c )  ( p  a ) ( p  a )  ( p  b )
Rezolvare: Metoda I. Din inegalitatea mediilor, pentru n=2, obținem că, oricare ar fi x, y(0,+),
xy
2
xy   , (1)
 2 
adică:
2
1  2 
  . (1)
x  y  x  y 
Deci, în cazul nostru, deoarece, p-a, p-b, p-c(0,+), din inegalitatea (1), deducem că:
2 2
1  2   4  4
   =   = 2 .
( p  a )  ( p  b )  ( p  a )  ( p  b )   (  a  b  c)  ( a  b  c )  c
Deci:
c2 1
 . (2)
( p  a )  ( p  b) 4
a2 1
 . (3)
( p  b )  ( p  c) 4
b2 1
 . (4)
( p  a )  ( p  c) 4
Adunând, membru cu membru, inegalitățile (2), (3) și (4), obținem că:
c2 a2 b2 3
+ +  . (5)
( p  a )  ( p  b ) ( p  b )  ( p  c) ( p  a )  ( p  c) 4
Comparând egalitatea din enunț cu inegalitatea (5), observăm că inegalitatea (5) devine egalitatea
din enunț, doar dacă inegalitățile (2), (3) și (4) devin egalități, adică doar atunci când:
p-a=p-b=p-c ceea ce echivalează cu a=b=c,
ceea ce înseamnă că triunghiul ABC este echilateral.
Metoda II. Observăm că:
a2 4  a2 4a2 a 2  (b  c) 2  (b  c) 2
= = 2 =4
( p  b )  ( p  c ) (a  b  c )  (a  b  c) a  ( b  c ) 2 a 2  (b  c) 2
6
( b  c) 2
=4+ . (6)
( p  b )  ( p  c)
Analog:
b2 (a  c ) 2
=4+ , (7)
( p  a )  ( p  c) ( p  a )  ( p  c)
c2 (a  b ) 2
=4+ . (8)
( p  a )  ( p  b) ( p  a )  ( p  b)
Acum, din egalitățile (6), (7) și (8), egalitatea din enunț este echivalentă cu:
( b  c) 2 (a  c ) 2 (a  b ) 2
4+ +4+ +4+ =12,
( p  b )  ( p  c) ( p  a )  ( p  c) ( p  a )  ( p  b)
adică:
( b  c) 2 (a  c ) 2 (a  b ) 2
+ + =0,
( p  b )  ( p  c) ( p  a )  ( p  c) ( p  a )  ( p  b )
ceea ce echivalează cu faptul că a=b=c – triunghiul ABC este echilateral.
7
TEMA 11
1.34 Toate specialităţile (restanţe 2007)

4. Se consideră un triunghi echilateral ABC, cu AB=1 şi P un punct situat pe cercul circumscris
triunghiului. Să se arate că:
PA2+PB2+PC2=2.
Rezolvare: Considerăm triunghiul ABC și un punct P pe cercul său circumscris. Atunci,
m(∢APB)=m(∢BPC)=60 și m(∢APC)=120.
Aplicăm Teorema cosinusului în triunghiurile ABP, BPC și APC, pentru fiecare din laturile
triunghiului ABC, și obținem:
AB2=AP2+BP2-2APBPcos(60),
deci:
AB2=AP2+BP2-APBP.
Analog obținem:
BC2=BP2+CP2-BPCP și AC2=AP2+CP2+APCP.
Adunând, membru cu membru, aceste 3 egalități și ținând cont de ipoteză, obținem că:
AP2+BP2-APBP+BP2+CP2-BPCP+AP2+CP2+APCP=3,
adică:
2(AP2+BP2+CP2)-(AP+CP)BP+APCP=3. (1)
Dar, din Prima Teoremă a lui Ptolemeu, aplicată patrulaterului inscriptibil ABCP, rezultă că:
1
ABCP+BCAP=ACBP. (2)
Deoarece, triunghiul ABC este echilateral, egalitatea (2) este echivalentă cu:
CP+AP=BP. (3)
Acum, din egalitățile (1) și (3), rezultă că:
2(AP2+BP2+CP2)-(AP+CP)2+APCP=3;
deci,
2(AP2+BP2+CP2)-AP2-CP2-APCP=3.
Dar,
AP2+CP2+APCP=AC2=1.
Din ultimele două egalități, rezultă că:
2(AP2+BP2+CP2)-1=3,
de unde rezultă imediat egalitatea din enunț.
5. Să se arate că există o submulţime H a mulţimii M3(N) a matricilor pătratice de ordinul 3 cu

elemente numere naturale, astfel încât H împreună cu operaţia obişnuită de înmulţire a matricelor să
formeze un grup izomorf cu grupul (S3,◦) al permutărilor de trei elemente.
Rezolvare: Vom rezolva acest exercițiu într-un context mai general, al unui concept inedit, dar, din
păcate, şi mai puţin cunoscut de elevi şi profesori, concept din algebra grupală: permutarea
matriceală.
Vom prezenta, aici, definiţia, proprietăţile imediate şi câteva aplicaţii ale acestui concept în
rezolvări de exerciţii din algebra grupală.
Considerăm un număr nN, şi fie mulţimea:
Gn=AMn(N)  A-1Mn(N). (1)
Mai întâi vom demonstra următorul rezultat:
Propoziţia 1: Pentru orice nN, mulţimea Gn este un grup în raport cu înmulţirea obişnuită a
matricelor.
Demonstraţie: Dacă A, BGn, atunci det(A)0, det(B)0 şi A-1Mn(N) şi B-1Mn(N). Atunci:
det(AB)=det(A)det(B)0, (2)
şi, conform ipotezei,
(AB)-1=B-1A-1Mn(N); (3)
deci, înmulţirea matricelor este o operaţie internă pe Mn(N). Pe de altă parte, înmulţirea matricilor
este asociativă pe Mn(N), deci şi pe Gn. Aşadar, pentru orice matrici A, B, CMn(N), are loc
2
egalitatea:
(AB)C=A(BC). (4)
Matricea unitate de ordinul n, InMn(N) şi este element neutru în raport cu această operaţie. În
sfârşit, conform ipotezei, pentru orice matrice AGn, rezultă că şi A-1Gn, deoarece:
(A-1)-1=A. (5)
Din cele arătate mai sus rezultă că (Gn,) este un grup. 
Să determinăm acum elementele acestui grup, pentru n1,2,3.
Exemplul 2: Pentru n=1, problema determinării lui
G1=AM1(N)  A-1M1(N) (6)
devine trivială, deoarece există o singură matrice A=(1), care aparţine lui G1. Deci, în acest caz,
G1=1 şi grupul (G1,) este izomorf cu grupul (S1,) al permutărilor de ordinul 1, deoarece toate
grupurile de ordinul 1 sunt izomorfe. 
Exemplul 3: Consierăm n=2, În acest caz:
G2=AM2(N)  A-1M2(N). (7)
Fie AG2. Atunci:

a b 
A=   , (8)
c d 
cu a, b, c, dN şi ad-bc0 şi fie:
x y
A-1=  , (9)
z t 
cu x, y, z, tN şi xt-yz0. Atunci egalităţile:

AA-1=A-1A=I2 (10)
sunt echivalente cu:
a b   x y  x y   a b  1 0
    =   = , (11)
c d  z t   z t   c d   0 1 
de unde rezultă sistemele:

ax  bz  1
ay  bt  0

 , (12)
 cx  dz  0
cy  dt  1
respectiv:
3
ax  cy  1
az  ct  0

 . (13)
 bz  dt  1
bx  dy  0
Adunând primele două, respectiv ultimele două ecuaţii de la sistemele (12) şi (13), obţinem
sistemele:
a( x  y )  b( z  t )  1
 , (14)
c( x  y )  d ( z  t )  1
respectiv:
a( x  z )  c( y  t )  1
 . (15)
b( x  z )  d ( y  t )  1
Conform ipotezei, rezultă că x+y, z+t, x+z şi y+t sunt numere naturale nenule. Acum, din sistemul
(14), deoarece ad-bc0, rezultă că obţinem următoarele posibilităţi:
a=1, b=0, x+y=1, d=1, c=0, z+t=1, (16)
respectiv:
a=0, b=1, x+y=1, d=0, c=1, z+t=1. (17)
Din egalităţile (16) şi (17) şi condiţia xt-yz0, obţinem următoarea situaţie:
a=1, b=0, x=1, y=0, d=1, c=0, z=0, t=1, (18)
adică:
1 0
A1=   =I2, (18’)
0 1
cu
A 11 =A1, (19)
iar din egalităţile (17), sistemul (16) şi aceeaşi condiţie xt-yz0, obţinem următoarea situaţie:
a=0, b=1, x=0, y=1, d=0, c=1, z=1, t=0, (20)
adică:
0 1
A2=   , (20’)
1 0
cu
A 2 1 =A2. (21)
Deci, în acest caz, G2=2 şi
 1 0   0 1 
G2=  ,   =A1,A2, (22)
 0 1  1 0 
4
iar tabla operaţiei grupale este următoarea:
 A1 A2
A1 A1 A2
A2 A2 A1
şi grupul (G2,) este izomorf cu grupul (S2,) al permutărilor de ordinul 2, deoarece toate grupurile
de ordinul 2 sunt izomorfe (fiind ciclice). 
Exemplul 4: Considerăm, acum, cazul n=3, În acest caz:
G3=AM3(N)  A-1M3(N). (23)
Fie AG3. Atunci:
a b c
 
A=  d e f , (24)
g h i 

cu a, b, c, d, e, f, g, h, iN şi det(A)0 şi fie:
x y z

-1 
A = t u v , (25)
   

cu x, y, z, t, u, v, , , N şi det(A-1)0. Atunci egalităţile:
AA-1=A-1A=I2 (26)
sunt echivalente cu:
a b c x y z  x y z a b c  1 0 0
         
d e f   t u v  = t u v d e f  =  0 1 0 , (27)
g h
 i             g h i   0 0 1 
de unde rezultă sistemele:

ax  bt  c  1
ay  bu  c  0

az  bv  c  0

dx  et  f  0

dy  eu  f  1 , (28)
dz  ev  f  0

 gx  ht  i  0
 gy  hu  i  0

 gz  hv  i  1
şi
5
ax  dy  gz  1
bx  ey  hz  0

cx  fy  iz  0

at  du  gv  0

bt  eu  hv  1 . (29)
ct  fu  iv  0

 a  d  g   0
b  e  h  0

c  f  i  1
Adunând convenabil ecuaţiile de la sistemele (28) şi (29), obţinem sistemele:

a( x  y  z )  b(t  u  v)  c(     )  1

d ( x  y  z )  e(t  u  v)  f (     )  1 , (30)
 g ( x  y  z )  h(t  u  v)  i (     )  1

respectiv:
a( x  t   )  d ( y  u   )  g ( z  v   )  1

b( x  t   )  e( y  u   )  h( z  v   )  1 . (31)
c( x  t   )  f ( y  u   )  i( z  v   )  1

Din ipoteză, rezultă că a+b+c, d+e+f, g+h+i, a+d+g, b+e+h şi c+f+i, respectiv x+y+z, t+u+v,
++, x+t+, y+u+ şi z+v+ sunt numere naturale nenule. Acum, pentru prima ecuaţie din
sistemul (30), obţinem următoarele posibilităţi:
a=1, b=0, c=0, x+y+z=1, (32)
a=0, b=1, c=0, t+u+v=1, (33)
respectiv:
a=0, b=0, c=1, ++=1, (34)
pentru ecuaţia a doua din sistemul (30) obţinem următoarele posibilităţi:
d=1, e=0, f=0, x+y+z=1, (35)
d=0, e=1, f=0, t+u+v=1, (36)
respectiv:
d=1, e=0, f=0, ++=1, (37)
iar pentru ecuaţia a treia din acelaşi sistem obţinem următoarele trei posibilităţi:
g=1, h=0, i=0, x+y+z=1, (38)
g=0, h=1, i=0, t+u+v=1, (39)
respectiv:
g=0, h=0, i=1, ++=1. (40)
6
Combinând în toate cazurile posibile situaţiile (32) – (40), obţinem următoarele 27 de cazuri:
(32) (32) (32) (32) (32) (32) (32) (32) (32)
        
(35) , (35) , (35) , (36) , (36) , (36) , (37) , (37) , (37) ,
(38) (39) ( 40) (38) (39) ( 40) (38) (39) ( 40)
        
(33) (33) (33) (33) (33) (33) (33) (33) (33)

        
(35) , (35) , (35) , (36) , (36) , (36) , (37) , (37) , (37) , (41)
(38) (39) ( 40) (38) (39) ( 40) (38) (39) ( 40)
        
(34) (34) (34) (34) (34) (34) (34) (34) (34)

        
(35) , (35) , (35) , (36) , (36) , (36) , (37) , (37) , (37) ;
(38) (39) ( 40) (38) (39) ( 40) (38) (39) ( 40)
        
dar, deoarece a+b+c, d+e+f, g+h+i, a+d+g, b+e+h şi c+f+i sunt numere naturale nenule (aşa cum
am precizat mai sus!), din cele 27 de cazuri ne convin doar următoarele 6:
(32) (32) (33) (33) (34) (34)
     
(36) , (37) , (35) , (37) , (35) , (36) . (42)
( 40) (39) ( 40) (38) (39) (38)
     
Pentru aceste ultime şase cazuri, obţinem că matricea A aparţine mulţimii:
 1 0 0   1 0 0   0 1 0   0 1 0   0 0 1   0 0 1 
      
 0 1 0 ,  0 0 1 ,  1 0 0 ,  0 0 1 ,  1 0 0 ,  0 1 0  . (43)
 0 0 1   0 1 0   0 0 1   1 0 0   0 1 0   1 0 0 
      
Dacă am fi judecat, în mod analog, cu A-1, am fi obţinut aceeaşi mulţime (43). Într-adevăr, notând
cu
0 1 0
 
A=  1 0 0  (44)
0 0 1
 
şi cu
0 1 0
 
B=  0 0 1  , (45)
1 0 0
 
obţinem următoarele egalităţi:
A2=I3, (46)
0 0 1
2
 
B = 1 0 0 , (47)
0 1 0
 
7
B3=I3, (48)
0 0 1
 
AB=  0 1 0  , (49)
1 0 0
 
1 0 0
2 
AB =  0 0 1  =BA. (50)
0 1 0
 
Atunci au loc următoarele egalităţi:
A(AB)=A2B=I3B=B, (51)
A(AB2)=A2B2=I3B2=B2, (52)
B(AB)=(BA)B=AB2B=AB3=AI3=A, (53)
B(AB2)=(BA)B2=AB2B2=AB4=AB, (54)
B2A=B(BA)=B(AB2)=(BA)B2=AB2B2=AB4=AB, (55)
B2(AB)=(B2A)B=(AB)B=AB2, (56)
B2(AB2)=B2(BA)=B3A=I3A=A, (57)
(AB)A=A(BA)=A(AB2)=A2B2=I3B2=B2, (58)
(AB)2=(AB)(AB)=A(BA)B=AAB2B=A2B3=I3I3=I3, (59)
(AB)(AB2)=A(BA)B2=AAB2B2=A2B4=I3B=B, (60)
(AB2)A=(BA)A=BA2=BI3=B, (61)
(AB2)(AB)=(BA)(AB)=BA2B=BI3B=B2, (62)
(AB2)2=(AB2)(AB2)=A(B2A)B2=AABB2=A2B3=I3I3=I3. (63)
Din egalităţile (44) – (63) rezultă că mulţimea (43) este:
I3,A,B,B2,AB,AB2, (43’)
aceasta fiind chiar G3. Deci, în acest caz,
G3=6. (64)
Se observă că (G3,) este un grup necomutativ cu şase elemente. Deoarece, abstracţie făcând
de un izomorfism, există doar două grupuri cu şase elemente, şi anume: grupul (Z6,+) – care este
comutativ (este chiar ciclic!) şi, respectiv grupul simetric (S3,), al permutărilor de trei elemente –
care nu este comutativ. Deducem, de aici că grupul (G3,) este izomorf cu grupul (S3,) al
permutărilor de ordinul 3.
Tabla operaţiei grupale este următoarea:
8
 I3 A B B2 AB AB2
I3 I3 A B B2 AB AB2
A A I3 AB AB2 B B2
B B AB2 B2 I3 A AB
2
B2 B AB I3 B AB2 A
AB AB B2 AB2 A I3 B
AB2 AB2 B A AB B2 I3
Pe de altă parte, pentru fiecare matrice XG3,

det(X)=   ( )  a1 (1)  a2 ( 2)  a3 (3) . (65)
 S3
Dar,
a1(1)a2(2)a3(3)=1 dacă şi numai dacă a1(1)=a2(2)=a3(3)=1] (66)
şi, în rest,
a1(1)a2(2)a3(3)=0. (66’)
Deoarece egalitatea (66) are loc pentru o singură permutare, rezultă că, pentru orice matrice XG3,
există o singură permutare S3, pentru care:
det(X)=(). (67)
Acum, definim funcţia:
f : G3  S3, (68)
prin: pentru orice XG3,
f(X)=-1, (69)
unde  este permutarea pentru care are loc egalitatea (67). Atunci, din egalităţile (44), (45), (65),
(66), (67) şi (69), obţinem că:
1
 1 2 3  1 2 3
f(A)=   =   = (70)
 2 1 3  2 1 3
şi
1
 1 2 3  1 2 3 
f(B)=   =   =. (71)
 2 3 1  3 1 2
În sfârşit, din egalităţile (70) şi (71), respectiv (46) – (63), obţinem egalităţile:
1
1 2 3  1 2 3 
f(A )=f(I3)= 
2
 =   =e3=f(A)f(A), (46’)
1 2 3  1 2 3 
9
1
 1 2 3   1 2 3 2
f(B )= 
2
 =   = =f(B)f(B), (47’)
 3 1 2  2 3 1
1
1 2 3  1 2 3 
f(B )=f(I3)= 
3
 =   =e3=2=f(B2)f(B), (48’)
1 2 3  1 2 3 
1
 1 2 3  1 2 3
f(AB)=   =   ==f(A)f(B), (49’)
 3 2 1  3 2 1
1
1 2 3   1 2 3 
f(AB )=f(BA)= 
2
 =   =2=f(A)f(B2)==f(B)f(A), (50’)
1 3 2   1 3 2 
Atunci au loc (şi) următoarele egalităţi:
f(A(AB))=f(B)==()=f(A)f(AB), (51’)
f(A(AB2))=f(B2)=2=(2)=f(A)f(AB2), (52’)
f(B(AB))=f(A)==()=f(B)f((AB)), (53’)
f(B(AB2))=f(AB)==(2)=f(B)f((AB2)), (54’)
f(B2A)=f(AB)==2=f(B2)f(A), (55’)
f(B2(AB))=f(AB2)=2=2()=f(B2)f((AB)), (56’)
f(B2(AB2))=f(A)==2()=f(B2)f((AB2)), (57’)
f((AB)A)=f(B2)=2=()=f((AB)f(A), (58’)
f((AB)2)=f(I3)=e3=()2=(f(AB))2, (59’)
f((AB)(AB2))=f(B)==()()=f((AB))f((AB2)), (60’)
f((AB2)A)=f(B)==()=f((AB2))f(A), (61’)
f((AB2)(AB))=f(B2)=2=()()=f((AB2))f((AB)), (62’)
f(AB2)2)=f(I3)=e3=()2=(f(AB2))2. (63’)
Din egalităţile (46’) – (63’) rezultă că funcţia f, definită prin egalitatea (69), este un morfism
de la grupul (G3,) la grupul (S3,), iar din egalităţile (70) şi (71), respectiv (46’) – (50’), rezultă că f
este (şi) bijectivă. Aşadar f este un izomorfism de grupuri şi, astfel, aşa cum am arătat mai sus,
(G3,) este izomorf cu grupul (S3,). 
Deoarece pentru n1,2,3 am demonstrat, în Exemplele 2 – 4, că grupul (Gn,) este
izomorf cu grupul (Sn,), acum vom demonstra următorul rezultat general:
Teorema 5: Pentru orice nN, există un grup de matrici izomorf cu grupul simetric Sn.
Demonstraţie: Vom demonstra că grupul Gn definit de egalitatea (1) este izomorf cu grupul Sn. În
acest sens, considerăm o matrice oarecare A=(aij)Gn şi A-1=X=(xij)Gn inversa matricii A. Atunci,
egalitatea:
10
AX=In, (72)
devine:
 a11 a12  a1n1 a2 n   x11 x12  x1n1 x2 n   1 0  0 0
     
                  
a ai 2  ain1 ain    xi1 xi 2  xin1 xin  =  0 0  0 0 , (72’)
 i1     
                  
a ann   xn1 xnn   0
 n1 an 2  ann1 xn 2  xnn1 0  0 1 
de unde rezultă următoarele n sisteme de relaţii, pentru orice i= 1, n :
ai1  x11  ai 2  x21    ain  xn1  1

a  x  a  x    a  x  0
 i1 12 i 2 22 in n2
 . (73)
a  x  a  x    a  x  0
 i1 1n1 in1 2 n1 in nn1
ai1  x1n  ai 2  x2 n    ain  xnn  0
Adunând relaţiile membru cu membru obţinem următoarele n relaţii, pentru orice i= 1, n :

ai1(x11+x12+...+x1n)+ai2(x21+x22+...+x2n)+...+ain(xn1+xn2+...+xnn)=1, (74)
sau echivalent, pentru orice i= 1, n :
 n   n   n 
ai1   x1k  +ai2   x2 k  +...+ain   xnk  =1, (74’)
 k 1   k 1   k 1 
sau echivalent, pentru orice i= 1, n :

n
 n 

j 1
aij   x jk  =1.

 k 1 
(74)
n
Dar, deoarece, pentru orice j= 1, n : x
k 1
jk 1, rezultă că, pentru orice i= 1, n , dintre numerele ai1, ai2,
..., ain exact unul este egal cu 1, iar celelalte sunt egale cu 0. Pentru orice i= 1, n , notăm cu a iji
elementul egal cu 1, de pe linia i. Deci, pentru orice i= 1, n şi orice jlji, a ijl =0. Dacă există p,
q1,2,...,n, cu pq, astfel încât jp=jq, atunci, deoarece pe linia p toate elementele diferite de a pjp
sunt egale cu 0 şi, analog, pe linia q, toate elementele diferite de a qjq sunt egale cu 0, rezultă că
liniile p şi q ale matricii A sunt egale; deci matricea A nu este inversabilă – ceea ce contrazice
ipoteza. Aşadar, numerele j1, j2, ..., jn sunt distrincte şi, astfel, în matricea A, pe fiecare linie şi pe
fiecare coloană un singur element este egal cu 1, iar, în rest, toate elementele sunt egale cu 0.
Rezultă că, pentru orice matrice AGn, există o permutare Sn, astfel încât, pentru orice i= 1, n ,
11
ai(i)=1, şi, în rest, toate elementele lui A sunt nule. Deci:
Gn=AMn(N)  Sn. (1’)
Considerăm, acum, funcţia:
f : Gn  Sn, (68’)
prin: pentru orice AGn,
f(A)=-1. (69’)
Observăm că, dacă:
f(A)=f(A), (75)
atunci -1=-1, ceea ce implică =. Rezultă, de aici, că f este injectivă. Cum f este surjectivă, prin
definiţie, rezultă că f este bijectivă. Vom demonstra acum că, pentru orice , Sn, avem egalitatea:
AA=A. (76)
Într-adevăr, dacă i, j1,2,...,n astfel încât ai(i)=aj(j)=1, atunci:
ai(i)aj(j)=1 dacă şi numai dacă j=(i); (77)
deci:
ai(i)aj(j)=ai(i)a(i)((i))=ai((i))=1. (76’)
Deoarece înmulţind linia i a matricii A cu coloana (i) a matricii A un singur produs – cel dat de
egalităţile (76’) este egal cu 1, iar toate celelalte n-1 produse sunt egale cu 0, rezultă că egalităţile
(76) şi (76’) sunt echivalente. Rezultă că:
f(AA)=f(A)=()-1=-1-1=f(A)f(A). (78)
Egalitatea (78) arată că f este un morfism de la grupul (Gn,) la grupul (Sn,) şi, deoarece f este
bijectivă, rezultă că f este un izomorfism de grupuri, adică cele două grupuri - (Gn,) şi (Sn,) – sunt
izomorfe şi, astfel, teorema este complet demonstrată. 
Obţinem, acum, următoarele rezultate:
Corolarul 6: Pentru orice nN, mulţimea Gn are n! elemente.
Demonstraţie: Din demonstraţia Teoremei 2, rezultă că între mulţimile Gn şi Sn există o bijecţie,
ceea ce echivalează cu afirmaţia din enunţ, deoarece mulţimea Sn are n! elemente. 
Corolarul 7: Dacă AGn, atunci:
det(A)=(). (79)
Demonstraţie: Din definiţia determinantului unei matrici de ordinul n obţinem că:
det(A)=   ( )  a1 (1)  a2 ( 2)  ...  an ( n ) . (80)
 Sn
Dar, din demonstraţia Teoremei 5, rezultă că în membrul drept al egalităţii (80) din cele n! produse,
doar unul singur este egal cu 1, şi anume: a1(1)a2(2)...an(n), iar toate celelalte sunt egale cu 0.
12
Aşadar, pentru orice matrice AGn, are loc egalitatea (81). 
Din Corolarul 7 rezultă că, pentru orice matrice AGn, det(A)-1,1. Deoarece jumătate
din permutările din Sn sunt pare şi jumătate sunt impare, rezultă:
Corolarul 8: Pentru orice nN, mulţimea AGn  det(A)=1 are acelaşi număr de elemente ca
n!
şi mulţimea AGn  det(A)=-1, şi anume: .
2
Exemplele 9: Au loc următoarele izomorfisme de grupuri:
(G4,)(S4,),
(G5,)(S5,). 
Din Exemplul 4 şi egalitatea (1’), rezultă că:
G3=AM3(N)  S3. (1)
Acum, obţinem următoarul rezultat:
Corolarul 10: Are loc nonegalitatea:
 A I3.
A G3
(81)
Demonstraţie: Presupunem că are loc egalitatea:
 A =I3.
A G3
(82)
Atunci, din egalitatea (82), prin aplicarea izomorfismului f, definit de relaţiile (68) şi (69), obţinem
că:
 
e3=f(I3)=f   A  =f(A e3 A  1 A  2 A  3 A  4 A  5 )
 A G3 
=f(A e3 )(A  1 )(A  2 )f(A  3 )f(A  4 )(fA  5 )
=e 31  11  2 1  31  4 1  51 =(54321e3)-1. (83)
Reţinând membrii extremi ai egalităţilor (83), rezultă că:

54321=e3. (84)
Prin aplicarea morfismului  - semnul unei permutări - de la grupul (S3,) la grupul (-1,1,),
egalităţii (84), obţinem egalitatea:
(5)(4)(3)(2)(1)=1,
ceea ce este imposibil, deoarece dintre permutările 1, 2, 3, 4, 5, două sunt pare şi trei sunt
impare. Aşadar, presupunerea noastră este falsă, adică nu are loc egalitatea (82). 
Un ultim rezultat, care ne permite să privim relaţia (81) din altă perspectivă, este următorul:
Corolarul 11: Dacă nN, atunci au loc următoarele afirmaţii:
13
1) pentru n=3,
 
det   A  =-1. (85)
 A G3 
2) pentru n4,
 
det   A  =1. (86)
 A Gn 
Demonstraţie: Conform egalităţii (79),
 
det   A  =  det( A ) =   ( ) . (87)
 A Gn  A Gn  Sn
Dar, pentru n=3, în S3, există trei permutări impare, iar pentru n4, în Sn, există un număr par de
permutări impare. Deci, din egalitatea (87), rezultă că, pentru n=3, are loc egalitatea (85), iar pentru
n4, are loc egalitatea (86). 
În final facem precizarea că o matrice AGn se numeşte permutare matriceală de ordinul
n, iar grupul (Gn,) se numeşte grupul permutărilor matriceale de ordinul n.
Tot aici mai precizăm că din Exemplul 4, Corolarul 6 - pentru n=3 – Corolarul 10, obţinem
punctele f) şi g) ale Subiectului I de la concursul de titularizare din sesiunea iulie 2006 (vezi Duca
et. comp. (2006) şi www.edu.ro/subiectenaţionale/titularizare/suplinire), care în 2007 a fost propus
de Miniesterul Educaţiei şi Cercetării prin Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, ca
Subiectul III al Variantei 003, pentru Examenul Naţional de Bacalaureat, Proba D, la examenul
scris de Matematică, Programa M1 (vezi www.edu.ro/subiectenaţionale/bacalaureat/subiecte şi
bareme).
Bibliografie:
Duca, D., Purdea, I., Văcăreţu, A., Văcăreţu, D., (2006), Soluţii ale problemelor date la concursul
pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar – 2006 (17
iulie 2006), în Didactica Mathematica, Vol. 25, Nr. 1, 2006, pag. 61-73.
www.edu.ro/subiectenaţionale/titularizare/suplinire.
www.edu.ro/subiectenaţionale/bacalaureat/subiecte şi bareme.
 
1
lim 5  3  2
n
53 2 n .
n 
14
Rezolvare: Se știe că, orice număr real x se poate scrise ca suma dintre partea lui întreagă și partea
sa fracționară; deci, pentru orice xR,
x=x+x. (1)
Pe de altă parte,
(5+3 2 )n+(5-3 2 )nN. (2)
Așadar, din (1) și (2), rezultă că:
(5+3 2 )n+(5+3 2 )n+(5-3 2 )n+(5-3 2 )nN,
de unde deducem că:
(5+3 2 )n+(5-3 2 )nN. (3)
Deoarece (5+3 2 )n și (5-3 2 )n sunt numere din intervalul 0,1) și suma lor este un număr
natural, rezultă că această sumă nu poate fi decât 1, adică:
(5+3 2 )n+(5-3 2 )n=1. (4)
Acum limita noastră devine:
  
1
lim 1  5  3  2
n
53 2 n =e-1.
n 
1.35 Anul II, Domeniul Matematică, toate specialităţile (2007)

5. Se consideră mulţimea:
G=(2,+).
Să se arate că există pe mulţimea G o lege de compoziţie internă „○” astfel încât (G,○) este grup
izomorf cu grupul (R,+) al numerelor reale faţă de adunare.
Rezolvare: Cerința exercițiului nostru este, de fapt, un caz particular al următoarei teoreme:
Teorema 5.1: Dacă (G,) este un grup (comutativ) şi H este o mulţime nevidă, iar:
f:GH
este o aplicaţie bijectivă, atunci aplicaţia:
„○” : HH  H,
definită prin: pentru orice (x,y)HH,
x○y=f(f-1(x)f-1(y)) (5.1)
este o lege de compoziţie internă pe H şi care determină pe H o structură de grup (comutativ),
izomorf cu grupul (G,).
Demonstraţie: Fie x, yH. Atunci, conform ipotezei, f-1(x), f-1(y) şi f-1(x)f-1(y)G. Rezultă că:
x○y=f(f-1(x)f-1(y))H
15
şi, astfel, aplicaţia „○” este o lege de compoziţie internă pe mulţimea H. Considerăm, acum, trei
elemente x, y şi z din H. Atunci, au loc egalităţile:
(1) (x○y)○z=f(f-1(x)f-1(y))○z
=f(f-1(f(f-1(x)f-1(y))f-1(z))
=f((f-1(x)f-1(y))f-1(z))
=f(f-1(x)(f-1(y)f-1(z)))
=f(f-1(x)f-1(f(f-1(y)f-1(z))))
=f(f-1(x)f-1(y○z))
=x○(y○z).
Reţinând extremităţile din egalităţile (1), obţinem că legea „○” este asociativă. Dacă legea „” este
comutativă pe G, atunci, pentru orice x, yH:
(2) x○y=f(f-1(x)f-1(y))
=f(f-1(y)f-1(x))
=y○x,
de unde rezultă că (şi) legea „○” este comutativă. Pe de altă parte, fie e GG – elementul neutru faţă
de legea „” şi eHH, pentru care, oricare ar fi xH,
(3) x○eH=x.
Egalitatea (3) echivalează cu:
(4) f(f-1(x)f-1(eH))=x,
egalitate care (prin aplicarea lui f-1) are loc exact dacă:
(5) f-1(x)f-1(eH)=f-1(x).
Această ultimă egalitate o privim în grupul G, unde putem „simplifica” cu orice element. Rezultă
că:
(6) f-1(eH)=eG,
adică:
eH=f(eG). (5.2)
Aşadar, elementul eHH, definit de egalitatea (5.2) este element neutru în raport cu operaţia „○”. În
sfârşit, vom arăta că fiecare element xH are un simetric (invers) în raport cu operaţia „○”. Aşadar,
fie x, x H1 H astfel încât:
(7) x○x H1 =f(eG).

Din egalităţile (5.1) şi (8), rezultă că:
(8) f(f-1(x)f-1(x H1 ))=f(eG).
16
Deoarece, conform ipotezei, f este injectivă, din egalitatea (8), rezultă că:
(9) f-1(x)f-1(x H1 )=eG.
Deci:
(10) f-1(x H1 )=(f-1(x)) G1 G,
adică:
x H1 =f(f-1(x)) G1 ). (5.3)
Deci, fiecare element xH, are în H, un simetric x H1 dat de egalitatea (5.3), unde (f-1(x)) G1
reprezintă inversul elementului f-1(x) în grupul G. În continuare vom arăta că funcţia f este (chiar)
izomorfismul dintre cele două grupuri. Deoarece, conform ipotezei, f este bijectivă, nu ne mai
rămâne decât să arătăm că f este morfism de grupuri. Astfel, fie g1, g2G. Deoarece, conform
aceleeaşi ipoteze, f-1 este surjectivă, există x, yH, astfel încât:
g1=f-1(x) şi g2=f-1(y).
Atunci,
f(g1)=x, f(g2)=y
şi
(11) f(g1g2)=f(f-1(g1)f-1(g2))
=x○y
=f(g1)○f(g2).
Acum teorema este complet demonstrată. 
Obținem acum, imediat, următorul rezultat:
Corolarul 5.2: Dacă (G,) este un grup (comutativ), iar H şi K sunt două mulţimi echipotente cu G,
atunci există două legi de compoziţie internă:
„○” : HH  H, (5.4)
respectiv
„●” : KK  K, (5.5)
care determină pe H, respectiv pe K, câte o structură de grup (comutativ), fiecare izomorf cu
grupul (G,), astfel încât următoarea diagramă (de grupuri izomorfe) este comutativă:
(G,) (H,○)
(5.6)
(K,●).
Demonstraţie: Conform ipotezei, există aplicaţiile bijective:
17
f:GH şi g : G  K.
Din Teorema 2.1 rezultă că aplicaţiile (5.4) şi (5.5) definite prin: pentru orice x, yH,
(1) x○y=f(f-1(x)f-1(y))H,
respectiv, pentru orice x, yK,
(2) x●y=g(g-1(x)g-1(y))K,
sunt operaţii interne pe H, respectiv K, care determină pe fiecare din aceste mulţimi (câte) o
structură de grup (comutativ). Ba mai mult, considerăm aplicaţia:
(3) h=g◦f-1 : H  K.
Deoarece, conform ipotezei, f este bijectivă, ea este inversabilă şi inversa ei:
f-1 : H  G
este şi ea bijectivă. Apoi, deoarece compusa a două funcţii bijective este, la rândul ei, tot o funcţie
bijectivă, rezultă că funcţia h, definită mai sus, este bijectivă. Pe de altă parte, deoarece, conform
demonstraţiei Teoremei 2.1, f este morfism de grupuri şi inversa ei f-1 este tot (un) morfism de
grupuri. În fine, deoarece compusa a două morfisme de grupuri este, la rândul ei, tot un morfism de
grupuri, rezultă că funcţia h, definită mai sus, este (şi) un morfism de grupuri. Aşadar, prin aplicaţia
h, grupurile (H,○) şi (K,●) sunt izomorfe şi diagrama din enunţ este comutativă. 
Se impun aici următoarele observaţii:
Observaţiile 5.3: 1) Faptul că aplicaţia h, din demonstraţia Corolarului 5.2, este morfism de
grupuri se poate demonstra şi direct.
2) Din demonstraţia Corolarului 5.2 rezultă că aplicaţia f, care determină legea de compoziţie pe
mulţimea H, o putem considera şi de la H la G; și în acest caz obținem aceeași lege de compoziție
pe H, ca și în cazul Teoremei 5.2.
Demonstraţie: 1) Într-adevăr, fie x, yH. Atunci, din egalităţile (1), (2) şi (3) din demonstraţia
Corolarului 5.2, obţinem că:
h(x○y)=(g◦f-1)(x○y)
=g(f-1(x○y))
=g(f-1(f(f-1(x)f-1(y))))
=g((f-1(x)f-1(y)))
=g(f-1(x))○g(f-1(y)))
=h(x)○h(y).
2) Dacă:
f:HG
este o aplicaţia bijectivă, atunci aplicaţia:
18
(1) xy=f-1(f-(x)f(y))
este o lege de compoziţie internă pe H şi care determină pe H o structură de grup (comutativ),
izomorf cu grupul (comutativ) (G,). Pentru a demonstra acest lucru se reface demonstraţia
Teoremei 5.1, înlocuind pe f cu f-1 şi invers. Astfel, fie x, yH. Atunci, conform ipotezei, f(x), f(y)
şi f(x)f(y)G. Rezultă că:
xy=f-1(f(x)f(y))H
şi, astfel, aplicaţia „” este o lege de compoziţie internă pe mulţimea H. Considerăm, acum, trei
elemente x, y şi z din H. Atunci:
(2) (xy)z=f-1(f(x)f(y))z
=f-1(f(f-1(f(x)f(y))f(z))
=f-1((f(x)f(y))f(z))
=f-1(f(x)(f(y)f(z)))
=f-1(f(x)f(f-1(f(y)f(z))))
=f-1(f(x)f(yz))
=x(yz).
Reţinând extremităţile din egalităţile (2), obţinem că legea „” este asociativă. Dacă legea „” este
comutativă pe G, atunci, pentru orice x, yH:
(3) xy=f-1(f(x)f(y))
=f-1(f(y)f(x))
=yx,
de unde rezultă că (şi) legea „” este comutativă. Pe de altă parte, fie eGG – elementul neutru faţă
de legea „” şi eHH, pentru care, oricare ar fi xH,
(4) xeH=x.
Egalitatea (4) echivalează cu:
(5) f-1(f(x)f(eH))=x,
egalitate care (prin aplicarea lui f) are loc exact dacă:
(6) f(x)f(eH)=f(x).
Această ultimă egalitate o privim în grupul G, unde putem „simplifica” cu orice element. Rezultă
că:
(7) f(eH)=eG,
adică:
eH=f-1(eG). (5.7)
19
Aşadar, elementul eHH, definit de egalitatea (5.7) este element neutru în raport cu operaţia „”. În
sfârşit, vom arăta că fiecare element xH are un simetric (invers) în raport cu operaţia „”. Aşadar,
fie x, x H1 H astfel încât:
(8) xx H1 =f-1(eG).

Din egalităţile (1) şi (8), rezultă că:
(9) f-1(f(x)f(x H1 ))=f-1(eG).
Deoarece, conform ipotezei, f-1 este injectivă, din egalitatea (9), rezultă că:
(10) f(x)f(x H1 )=eG.
Deci:
(11) f(x H1 )=(f(x)) G1 G,
adică:
x H1 =f-1(f(x)) G1 ). (5.8)
Deci, fiecare element xH, are în H, un simetric x H1 dat de egalitatea (5.8), unde (f(x)) G1 reprezintă
inversul elementului f(x) în grupul G. În continuare vom arăta că funcţia f este (chiar) izomorfismul
dintre cele două grupuri. Deoarece, conform ipotezei, f-1 este bijectivă, nu ne mai rămâne decât să
arătăm că f-1 este morfism de grupuri (de la (G,) la (H,)). Astfel, fie g1, g2G. Deoarece, conform
aceleeaşi ipoteze, f este surjectivă, rezultă că există x, yH, astfel încât:
g1=f(x) şi g2=f(y).
Atunci,
f-1(g1)=x, f-1(g2)=y
şi
(12) f-1(g1g2)=f-1(f(x)f(y))
=xy
=f-1(g1)f-1(g2).
Foarte uşor arătăm şi faptul că, şi în acest caz, f este morfism de la grupul (H,) la grupul (G,).
Într-adevăr, dacă x, yH, atunci, conform egalităţii (1) sau aplicând f egalităţilor (12), obţinem că:
f(xy)=f(f-1(f(x)f(y)))
=f(x)f(y).
Acum şi cea de a doua observaţie este complet demonstrată. 
În cazul nostru, considerăm funcţia:
f : R  (2,+),
20
definită prin: pentru orice xR,
f(x)=2+ex. (5.9)
Se arată, foarte ușor, că funcţia f este bijectivă și:
f-1 : (2,+)  R
este definită prin: pentru orice x, y(2,+),
f-1(x)=ln(x-2). (5.10)
Conform celor prezentate mai sus, operația cerută este:
„○” : (2,+)(2,+)  (2,+),
definită prin: pentru orice x, y(2,+),
x○y=f(f-1(x)+f-1(y))
=2+(x-2)(y-2). (5.11)
Raționând ca și la demonstrația Teoremei 5.1, se arată că (G=(2,+),○) este un grup comutativ
izomorf cu corpul (R,+). 
Se impune aici următoarea remarcă:
Observaţia 5.4: Funcţia f de mai sus este crescătoare. Observăm că putem considera şi o funcţie
descrescătoare, ca de exemplu:
F : R  (2,+),
definită prin: pentru orice xR,
F(x)=2+e-x; (5.9)
concluzia problemei rămânând aceeaşi. 
Abordarea inductivă a acestui tip de izomorfism de grupuri presupune rezolvarea problemei:
Problema 5.5: Considerăm dR şi următoarea lege de compoziţie:
„○” : RR  R,
definită prin: pentru orice (x,y)RR,
x○y=d+(x-d)(y-d). (5.12)
Să se arate că această operație determină pe mulţimea:
Rd,+=(d,+)
o structură de grup comutativ și că (Rd,+,○) este un grup izomorf cu grupul (R,+). 
6. Să se determine partea întreagă a numărului real:

3
x
A=  dx .
2
ln x
Rezolvare: Considerăm funcția
21
f : 2,3  R,
dată de legea: pentru orice x2,3,
x
f(x)= .
ln x
Atunci f este derivabilă pe (2,3) și, pentru orice x(2,3),
ln x  1
f(x)= .
ln 2 x
Deci,
f(x)=0 dacă și numai dacă x=e.
Pe de altă parte,
2 3
f(2)= și f(3)= .
ln 2 ln 3
Tabelul de variație al acestei funcții este următorul:
x 2 e 3
f(x) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 0 + + + + + + + + + + + +
f(x) 2 3
e
ln 2 ln 3
Dar, se verifică imediat că:

2 3
3 2 și 2 3;
ln 2 ln 3
în plus,
2 3
 .
ln 2 ln 3
Atunci, pentru orice x2,3,
2f(x)3.
Rezultă că:
2A3;
deci,
A=2
22

Didactica Probleme Rezolvate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Didactica Probleme Rezolvate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEMA 1

1.1 Specialitatea Matematică, fără-frecvenţă (2000)

5. Determinaţi toate grupurile neizomorfe de ordinul 4.

Există un astfel de grup? Da, de exemplu (Z4,+).

1.2 Specialitatea Matematică-Fizică (2000)

5. Să se calculeze, în două moduri, primitiva:

Acum efectuăm substituția

Metoda 2: Efectuăm substituția

6. Alcătuiţi o problemă de geometrie în care să utilizaţi teorema sinusului.

1.3 Specialităţile: Matematică şi Matematică–Informatică (2000)

1.4 Specialitatea Matematică-Fizică (2000)

1.5 Specialitatea Matematică (2001)

1.6 Specialitatea Matematică-Informatică (2001)

Rezolvare: Vom folosi următorul rezultat:

1.7 Specialitatea Matematică-Fizică (2001)

2,3,4, 2,3,5, 2,3,6, 2,3,7, 2,3,8, 2,3,9, 2,3,10; - 7 submulțimi

3,4,5, 3,4,6, 3,4,7, 3,4,8, 3,4,9, 3,4,10; - 6 submulțimi

4,5,6, 4,5,7, 4,5,8, 4,6,9, 4,8,10; - 5 submulțimi

5,6,7, 5,6,8, 5,6,9, 5,6,10; - 4 submulțimi

7,8,9, 7,8,10; - 2 submulțimi

Total submulțimi cu 3 elemente = 120 = C 10

Rezolvare: Folosim Lema de la Ex. 4.b) și, astfel:

1.12 Specialitatea Matematică-Fizică (2002)

Rezolvare: Funcția f este derivabilă pe (-1,1) și, pentru orice x(-1,1)

c) Alcătuiţi şi demonstraţi o teoremă de caracterizare a paralelogramului utilizând arii.

1.13 Specialităţile: Matematică şi Matematică–Informatică (2002)

=  ()  a 1(1)  a 2( 2)  a n( n ) = det(A) .

Corolarul 2: Dacă A, BMn(R), astfel încât AB=BA, atunci:

1.14 Specialitatea Matematică–Fizică (2002)

1.15 Specialitatea Matematică (2003)

Să se stabilească valoarea de adevăr a următoarelor formule propoziţionale:

1.16 Specialitatea Matematică–Informatică (2003)

5. Fie x, y, z(0,+) astfel încât să fie îndeplinite simultan condiţiile:

pentru care unghiurile ∢ATB, ∢BTC și ∢CTA au fiecare câte 120.

1.17 Specialitatea Matematică–Fizică (2003)

Demonstrație: Da. Construim un izomorfism de grupuri de la (Q  ,∙) la (Z[X],+). Mai întâi,

1.18 Specialitatea Matematică–Fizică (2003)

Acum, din egalitățile (4) și (5) rezultă că:

1.19 Specialitatea Matematică (2004)

5. Să se arate că pentru orice x, yR are loc inegalitatea:

( x  2)2  y2 + (x  4)2  ( y  2)2 + (x  2)2  ( y  5)2 + ( x  1)2  ( y  2)2 8.

Daţi o interpretare geometrică acestei inegalităţi.

a12  a 22 + b12  b22  (a1  b1 )2  (a 2  b2 )2 . (2)

Acum, observăm că inegalitatea din enunț se poate scrie:

( x  2) 2  y 2 + (x  4)2  ( y  2)2 + (2  x)2  (5  y)2 + (1  x)2  (2  y)2 8. (3)

( x  2) 2  y 2 + (2  x)2  (5  y)2  (x  2  2  x)2  ( y  5  y)2 =5. (4)

(x  4)2  ( y  2)2 + (1  x)2  (2  y)2  (x  4  1  x)2  ( y  2  2  y)2 =3. (5)

MA= ( x  2) 2  y 2 , MB= (x  4)2  ( y  2)2 ,

MC= (2  x)2  (5  y)2 , MD= (1  x)2  (2  y)2 .

(x  4)2  ( y  2)2 + ( x  1)2  ( y  2)2 3.

1.20 Specialitatea Matematică-Informatică (2004)

5. Să se arate că pentru orice a, b, c, dR are loc inegalitatea:

(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 +

(a  c)2  (b  d)2 4 c2  d 2 .

Daţi o interpretare geometrică acestei inegalităţi.

a12  a 22 + b12  b22  (a1  b1 )2  (a 2  b2 )2 . (2)

Acum, observăm că inegalitatea din enunț se poate scrie:

MA= (a  c)2  (b  d)2 , MB= (a  c)2  (b  d)2 ,

MC= (a  c)2  (b  d)2 , MD= (a  c)2  (b  d)2 .

(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 2 c2  d 2 ,

(a  c)2  (b  d)2 + (a  c)2  (b  d)2 2 c2  d 2 .

1.9 Specialitatea Matematică-Fizică (2001)

p=2n+1, atunci p2=M8+1;

ceea ce este imposibil. În consecință numărul 2000! 1 nu este rațional.