Cursul 8

Funcţionale liniare

Fie spaţiul vectorial  X , K  , unde K  R, C . Se observă că perechea (K,K) este spaţiu
vectorial.

Definiţie. O funcţie f : X  K se numeşte funcţională liniară sau formă liniară dacă f este
un operator liniar, adică f   x    y     f x     f  y  ,  x, y  X ,   ,   K .

Definiţie: Notăm X *  L X , K  mulţimea funcţionalelor liniare definite pe X cu valori în K.

 
Spaţiul vectorial X * , K se numeşte spaţiul dual al lui X.

Exemple:

1). Funcţia f : R 2  R , f x   x1  x2 ,  x  x1 , x2   R 2 este o funcţională liniară,

T

deoarece are loc: f   x    y     f x     f  y  ,  x, y  R 2 ,   ,   R .

2). Fie Ca, b   f : a, b  R continuă pe  a, b  . Atunci Ca,b, R  este un spaţiu vectorial,
în care operaţia internă este adunarea funcţiilor, iar operaţia externă este înmulţirea cu scalari a
funcţiilor. Atunci T : Ca, b  R , T  f    f x d x , este o funcţională liniară.
b

Fie spaţiul vectorial  X , K  , cu dim X  n N* şi funcţionala liniară f  L  X , K  . Fie

n
B  b1 , b2 ,, bn  o bază a lui  X , K  . Atunci pentru orice x  X avem x   xi  bi şi
i 1
n n n
f x    f xi  bi    xi  f bi    xi  ai , unde ai  f bi  , deci reprezentarea lui f în baza B
i 1 i 1 i 1

este: f x   a  x , mai precis f x   aT  xB , unde a  a1 , a2 ,, an  (coordonatele lui a sunt

T T

imaginile vectorilor bazei B). Acum de la baza B trecem la baza G  g1 , g 2 ,, g n  şi notăm cu
C matricea de trecere, deci C este formată cu coordonatele vectorilor din G în baza B, adică
 
C  g1B g 2B  g nB , atunci avem reprezentarea lui f în baza G: f x   d T  xG , unde
d i  f g i  . Cum xG  C 1  xB , f x   aT  xB şi f x   d T  xG  d T  C 1  xB rezultă
a T  d T  C 1 , d  C T  a (formula care dă noua matrice a funcţionalei liniare la schimbarea
bazei).

1
 Funcționala f este operator liniar între spațiul vectorial  X , K  și spațiul vectorial (K,K),
prin urmare are reprezentarea matriceală f  x   A  x  aT  x , unde
A   f  b1  f  b2  f  bn   este o matrice cu o linie și n coloane.

Cum (K,K) are baza BK   1  , se obține faptul că matricea A are o linie, de aici notația ca
fiind transpusa vectorului a (vector coloană). La schimbarea bazei în X de la baza B la G
(matricea de trecere C), baza din (K,K) rămâne BK (deci matricea de trecere este D  1 ), noua
matrice a funcționalei f (adică din reprezentarea f  x   B  x ) este B  D1  A  C  A  C . În
notația f  x   bT  x , avem b  BT   A  C   C T  AT  C T  a .
T

Exercițiu: Fie funcţionala liniară f : R 3  R , f x   2 x1  x2  4 x3 ,

 x  x1 , x2 , x3 T  R 3 . Să se determine matricea funcționalei și să se determine matricea de
 1   2   1 
reprezentare a funcționalei în baza G   1  ,  0  ,  1  .
     
 0   1   1 

 
Soluție. Reprezentarea lui f în baza canonică a lui R 3 , R este: 𝑓(𝑥) = 𝐴 ∙ 𝑥, f x   a T  x ,
unde A= a T  2  1 4 . Matricea lui f în baza G este 𝐵 = 𝐴 ∙ 𝐶 = (2 −1 4) ∙
1 2 −1
(1 0 −1) = (1 8 −5).
0 1 −1
Funcţionale biliniare
Fie spaţiile vectoriale  X , K  şi Y , K  , unde K R, C.
Definiţie. Funcţia f : X  Y  K se numeşte funcţională biliniară (sau formă biliniară),
dacă este liniară în fiecare argument, adică:
i) f    x1   x2 , y     f  x1, y    f  x2 , y  ,  x1, x2  X ,  y  Y , , K
ii) f  x,   y1   y2     f  x, y1    f  x, y2  ,  x  X ,  y1, y2  Y , , K .
Observaţie: Dacă f : X  Y  K este o funcţională biliniară, atunci are loc:
f  0 X , y   f  x,0Y   0K ,  x  X ,  y  Y .
Exemple:
1. Funcţia f : R 2  R 2  R, f  x, y   2 x1  y1  x2  y2 ,  x   x1 , x2   R 2 ,  y   y1, y2   R 2
t t

este funcţională biliniară.

b
2. Funcţia T : C a, b C a, b  R , definită de T  f ,g    f  x   g  x  dx ,  f , g  C a, b
a

(funcţii reale continue pe intervalul  a, b  ), este o funcţională biliniară.

Reprezentarea matriceală a funcţionalelor biliniare

2
 Fie funcţionala biliniară f : X  Y  K , unde dim X  m , dimY  n , m, n  N* . Fie
F   f1, f 2 , , f m  o bază a lui X şi G  g1, g2 , , gn  o bază a lui Y. Notăm
 
ai, j  f fi , g j , i  1, m, j  1, n , avem astfel matricea A  ai , j  i, j , matrice cu m linii şi n
coloane ataşată funcţionalei f şi corespunzătoare bazelor F şi G. Matricea A se numeşte matricea
funcţionalei biliniare f corespunzătoare bazelor F şi G, de aici şi notaţia completă AF ,G . Fie vectorii
m
arbitrari x  X şi y  Y . Există scalarii x1 , , xm K şi y1, , yn K astfel încât x   xi  fi şi
i 1

y   y j  g j , deci xF   x1, x2, , xm  şi yG   y1 , y2, , yn  . Avem

n T T

j 1

 m  m n
f  x, y  = f   xi fi , y j g j  =  xi  y j  f  fi ,g j      xi  y j  aij  xTF  A  yG . Deci,
n m n

 i=1 j=1  i=1 j=1 i=1 j=1

forma matriceală a funcţionalei biliniare f este f  x, y   x  A  y (am simplificat notaţia renunţând la

T

indicarea bazelor, atunci când în context este pericol de confuzie trebuie păstrată notaţia mai încărcată).
Caz particular. Pentru Y  X avem G  F şi f x, y   xT  A  y .
Exemplu: Fie funcţionala biliniară f : R 2  R 2  R, f x, y   x1 y1  2 x2 y1  x1 y2 , unde
x  x1 , x2  , y   y1 , y2  . Vrem forma matriceală a funcţionalei f.
T T

Pentru a determina matricea A a lui f corespunzătoare bazei canonice a lui R 2 (baza

 
E  e1  1, 0 , e2  0, 1 ) se calculează: a 11  f e1 , e1   11  2  0 1  1 0  1,
T T

a 12  f e1 , e2   1 0  2  0  0  11  1 , a 21  f e2 , e1   0 1  2 11  0  0  2 ,

 1  1
a 22  f e2 , e2   0  0  2 1 0  0 1  0 . Rezultă: A    şi f  x, y   xT  A  y .
 2 0 
Problemă: Cum se modifică matricea unei funcţionale biliniare, dacă se schimbă bazele în
care se reprezintă.
Pentru a rezolva această problemă, considerăm f x, y   xT  AF ,G  y , unde matricea AF ,G a
funcţionalei f corespunde bazelor F şi G (F din X, G din Y). Considerăm noile baze: F ' pentru X
şi G ' pentru Y. Dacă C este matricea de trecere de la baza F la baza F ' şi D este matricea de
trecere de la baza G la baza G ' , avem: xF '  C 1  xF , yG '  D 1  yG . Notăm cu B matricea lui f
corespunzătoare bazelor F ' şi G ' , adică B  AF ',G ' . Avem
T
 
f x, y   xFT '  B  yG '  C 1  xF   B  D 1  yG   xFT  C 1  B  D 1  yG  xFT  AF ,G  yG , de unde
T

obţinem B  C T  AF ,G  D .
În cazul particular Y  X avem G  F şi G'  F ' , prin urmare D  C şi B  C T  AF ,G  C .
Definiţie. Aplicaţia f : X  X  K se numeşte funcţională hermitică (sau hermitiană) dacă
are proprietăţile:
i) este liniară în primul argument, adică f   x    y, z     f x, z     f  y, z  ,  x, y, z  X ,
,  K ;

3
ii) f  x, y   f  y, x  ,  x, y  X , unde z este conjugatul lui z.
Definiţie. Aplicaţia f : X  X  K se numeşte funcţională (formă) sesquiliniară pe X dacă
este liniară în primul argument şi este antiliniară în al doilea argument, adică verifică relaţiile:
i) f    x   y, z     f  x, z    f  y, z  ,  x, y, z  X , , K
ii) f  x,   y   z     f  x, y    f  x, z  ,  x, y, z  X , , K .
Observaţie. Dacă f este funcţională hermitiană, atunci f este sesquiliniară.
Într-adevăr, f este liniară în primul argument şi f  x,   y   z   f    y   z, x  
  f  y, x    f  z, x     f  y, x    f  z, x     f  x, y    f  x, z  ,
 x, y, z  X , , K .
Definiţie. O funcţională biliniară f : X  X  K este simetrică dacă are loc:
f x, y   f  y, x ,  x, y  X .
Propoziţie. Funcţionala biliniară f este simetrică dacă şi numai dacă matricea lui f
corespunzătoare unei baze a lui X este o matrice simetrică.
Demonstraţie: Avem f x, y   xT  A  y  xT  AT  yT  yT  AT  x      
T T
T

y T  AT  x  f  y, x   A  AT , am folosit faptul că y T  AT  x  K .
Propoziţie. Fie f : X  X  K o funcţională biliniară. Atunci lui f i se poate asocia o

funcţională biliniară simetrică g : X  X  K , unde g x, y    f x, y   f  y, x 

1
2
Demonstraţie: Fie B matricea lui g corespunzătoare bazei F   f1 , f 2 ,, f n  . Atunci

b i j  g  f i , f j    f  f i , f j   f  f j , f i    f  f j , f i   f  f i , f j   g  f j , f i   b j i ,  i, j  1, n .
1 1
2 2
Deci B  B şi prin urmare g este simetrică.
T