Cursul 6

Definiţie: O matrice pătratică B  M n se zice că este similară cu o matrice pătratică

A  M n dacă există o matrice inversabilă S  M n astfel ca B  S 1  A  S . Se notează B ~ A .
Transformarea A  S 1  A  S se numeşte transformare de similaritate, iar matricea S se
numeşte matrice de similaritate.
O matrice pătratică A  ai j  i, j se numeşte matrice diagonală dacă pentru orice i  j avem
aij  0 (adică elementele care nu sunt pe diagonală sunt nule). Spunem că o matrice A  M n este
diagonalizabilă dacă este similară cu o matrice diagonală, cu alte cuvinte există o matrice
inversabilă S  M n astfel încât S 1  A  S este o matrice diagonală. În acest caz spunem că
matricea S este matricea de trecere care permite diagonalizarea. Mai sus am notat cu 𝑀𝑛
mulțimea matricelor cu n linii și n coloane.
 1 0 0
 
 0 2 0
Proprietăţi: 1) Dacă B este o matrice diagonală, B  , atunci
 
 
0 0 n 
 1k 0 0 
 
 0  2k 0 
Bk   .
 
 k
 0 0  n 

2) Dacă A  M n este o matrice diagonalizabilă, atunci Ak  S  Bk  S 1 , unde S este matricea de trecere

care permite diagonalizarea şi B  S 1  A  S este matrice diagonală.
Demonstraţie: 1) se arată uşor prin inducţie. 2) B  S 1  A  S  A  S  B  S 1 
        
Ak  S  B  S 1  S  B  S 1  S  B  S 1  S  B  S 1  S  B  S 1  S  B  S 1  S  
B  S 1

S  BS 1
 S B S k 1

Observaţie: Similaritatea este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea matricelor pătratice (adică este
reflexivă, simetrică şi tranzitivă).
Teoremă: Matricea A  M n este diagonalizabilă dacă şi numai dacă există o mulţime formată din n
vectori proprii ai lui A liniar independenţi.
Demonstraţie: Presupunem că A este diagonalizabilă, adică există S inversabilă astfel încât
  S 1  A  S este matrice diagonală având pe diagonală elementele  j , j  1, 2, , n . Rezultă
A  S  S   . Notând cu x  coloana j din S avem: S  x1 x 2
j
 
x  , x  j   0 (altfel S nu este
n

inversabilă) şi A  S  S   implică

1
  1 0  0
 
 0 2 
  
A  x 1 x 2   x n   x 1 x 2   x n   
 
0
    
 1  x 1 2  x 2  n  x n  , deci
 
0 0  n 

A  x  j    j  x  j  , j  1, n , prin urmare  j este valoare proprie şi x  este vector propriu al lui A. Cum
j

1  2  n
S este inversabilă, are coloanele liniar independente, rezultă că x , x , , x sunt vectori proprii
liniar independenţi.
1  2  n
Reciproc, dacă A are n vectori proprii liniar independenţi x , x , , x luăm S matricea formată cu ei

   j
pe coloane, deci S  x  x  x  . Considerăm x vector propriu corespunzător valorii proprii  j .
1 2 n

Cum A  x    j  x  avem S 1  A  S  S 1  Ax  Ax 

j j 1 2
 n
 
Ax   S 1  1 x  2 x 
1 2

n x n  


S 1  x  x 
1 2

x     S 1  S     , unde  este matricea diagonală care are pe diagonală
n

valorile proprii  j , j  1, 2, , n . Aşadar, matricea A este diagonalizabilă.

Observaţie: Multiplicitatea geometrică a unei valori proprii este egală cu numărul maxim de vectori
proprii liniar independenţi asociaţi respectivei valori proprii.
Definiţie: O matrice A  M n se numeşte matrice ortogonală dacă AT  A  I n , unde AT este
transpusa lui A.
Observaţie: Dacă matricea A este diagonalizabilă şi q   este un polinom, atunci q  A este

 
diagonalizabilă (pentru demonstraţie se foloseşte q S  A  S 1  S  q  A  S 1 ).
Propoziţie: Dacă A  M n are n valori proprii distincte, atunci A este diagonalizabilă.
Definiţie: Operatorul U  L  X , X  se numeşte operator diagonalizabil dacă există un reper al lui
X astfel încât matricea lui U corespunzătoare acestui reper este o matrice diagonală. În acest caz matricea
de trecere de la vechiul reper la noul reper este matricea care permite diagonalizarea.
Propoziţie: Matricea A M n K  este diagonalizabilă dacă şi numai dacă are toate valorile proprii
cu cele două multiplicităţi egale.
Teorema: Fie U  L  X , X  . Dacă operatorul U are toate valorile proprii distincte două câte două,
atunci U este diagonalizabil.
Teorema de caracterizare a diagonalizării: Fie X un spaţiu vectorial de dimensiune n şi operatorul
liniar U  L X , X  având valorile proprii 1 , 2 ,,  p distincte două câte două, unde i are
multiplicitatea algebrică ma i şi multiplicitatea geometrică mg i , i  1, p . Atunci următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
1) Operatorul U este diagonalizabil.
2) Există o bază a lui X formată din n vectori proprii ai lui U.
3) Toate valorile proprii au cele două multiplicităţi egale, adică ma i  mg i , i  1, p .
p
4) X   X i , unde X  i este subspaţiu propriu asociat lui  i , i  1, p .
i 1

2
Definiţie: O matrice pătrată A  M n se numeşte nilpotentă dacă Ak  0 pentru k număr întreg pozitiv.
Cel mai mic număr k cu această proprietate se numeşte indexul de nilpotenţă al matricei A.
Observaţie: O matrice nilpotentă are numai valoarea proprie zero.
Definiţie: Vectorul nenul v  X se numeşte vector propriu generalizat al matricei A  M n dacă există
un scalar  (valoare proprie) şi k număr întreg pozitiv astfel încât  A    I n   v  0 . Cel mai mic
k

număr k cu această proprietate se numeşte indexul vectorului propriu generalizat v. Pentru 𝑘 = 1 avem
vectorii proprii obișnuiți:  A    I n   v  0 ,  A    I n   v  0 (adică v nenul).
0

Să considerăm vectorul propriu generalizat v k de index k asociat valorii proprii  (adică avem
 A    I n k  vk  0 dar  A    I n k 1  vk  0 ). Dacă notăm vk 1   A    I n   vk avem
 A    I n k 1  vk 1   A    I n k  vk  0 şi  A    I n k 2  vk 1   A    I n k 1  vk  0 , deci vk 1
este un vector propriu generalizat, de index k  1 , asociat valorii proprii  . În mod asemănător, dacă
punem vk 2   A    I n  vk 1   A    I n   vk , vk 3   A    I n  vk 2   A    I n   vk ,...
2 3

v1  vk k 1   A    I n  v2   A    I n 
k 1
 vk avem fiecare v j vector propriu generalizat, de index j,
asociat valorii proprii  , unde j  1, k  1 . Mulţimea v1 , v2 ,, vk  a acestor vectori se numeşte lanţ de
vectori proprii generalizaţi de lungime k. Vectorul v k este vârful lanţului, iar vectorul v1 este baza
lanţului.
Observaţie: Lanţul de vectori proprii generalizaţi v1 , v2 ,, vk  este complet determinat de vectorul v k
din vârful lanţului.
Propoziţie: Fie v1 , v2 ,, vk  un lanţ de vectori proprii generalizaţi de lungime k asociat valorii proprii
 a matricei A. Atunci v1 , v2 ,, vk  este sistem liniar independent.

Forma canonică Jordan a unui endomorfism

Considerăm spaţiul vectorial  X , K  de dimensiune n, n  N* , şi unde K este un corp algebric închis

(adică orice polinom cu coeficienţii în K are toate rădăcinile tot în K). Fie endomorfismul U  L X , X 
şi  o valoare proprie a sa.
Definiţie: Se numeşte celulă Jordan de ordinul m, corespunzătoare valorii proprii  , o matrice pătrată
 1 0  0 0
 
0  1  0 0
m m (notată J m   ) de forma J m            , adică o matrice cu  pe diagonala
 
0 0 0   1
0 0 0  0  

principală, cu 1 pe prima paralelă la diagonala principală situată deasupra şi cu restul elementelor 0.
Definiţie: Se numeşte bloc Jordan corespunzător valorii proprii  o matrice pătrată ce are pe diagonala
principală celule Jordan, de diferite ordine, corespunzătoare lui  , iar în rest toate elementele sunt 0.

3
 Exemplu de bloc Jordan având pe diagonală celulele J 3  , J 2  , J 4   :
 1 0 0 0 0 0 0 0
 
0  1 0 0 0 0 0 0
0 0  0 0 0 0 0 0
 
0 0 0  1 0 0 0 0
BJ     0 0 0 0  0 0 0 0 
0 0 0 0 0  1 0 0
 
0 0 0 0 0 0  1 0
0 0 0 0 0 0 0  1
 
0 0 0 0 0 0 0 0  
Definiţie: Se numeşte matrice Jordan o matrice pătrată care are pe diagonala principală blocuri Jordan
corespunzătoare la valori proprii diferite, iar restul elementelor sunt 0.
Definiţie: Se numeşte bază Jordan o bază a spaţiului vectorial X în care matricea operatorului liniar U
este o matrice Jordan.
Spunem că operatorul liniar U a fost adus la forma canonică Jordan dacă U se reprezintă sub forma
U x   AJ  x pentru orice x  X , unde AJ este matrice Jordan. Algoritmul care determină forma
canonică Jordan se numeşte algoritmul de jordanizare.
În general forma canonică Jordan a matricei A este determinată de subspaţiile X k (vectorii proprii
generalizaţi de index cel mult k şi vectorul nul). Fie AJ forma canonică Jordan a matricei A. Atunci există
matricea C inversabilă astfel încât AJ  C 1  A  C . Problema este cum găsim matricea C (în general se
formează cu lanțuri de vectori proprii generalizați, în cazul valorilor proprii distincte cu vectori proprii).
În cazul particular A matrice 2 2 putem să rezolvăm sistemul C  AJ  A  C , unde avem şi condiţia
det C  0 .

Prezentăm în cele ce urmează un algoritm de jordanizare:

Etapa I: Se determină valorile proprii distincte ale operatorului U.
Etapa II: Pentru fiecare valoare proprie  se parcurg următorii paşi:
Pasul 1: Se determină matricea AT a operatorului liniar T  L X , X  , unde
T x   U x     x .
Pasul 2: Se formează şirul rangurilor puterilor lui AT , adică şirul numeric
   
rg AT , rg AT2 , rg A3T , şi se determină cel mai mic număr p, p  N* , de la care şirul devine
staţionar.
 
Pasul 3: Se calculează în această ordine numerele: n i  n  rg ATi , i  1, p ;
a 1  n 1 (arată câte celule Jordan are blocul Jordan corespunzător lui  ), a i  n i  n i1 , i  2, p ;
b i  a i  a i 1 , i  1, p  1 , b p  a p (numărul b i  0 arată că există o celulă Jordan de ordin i, celula
J i   .
Pasul 4: Se construieşte blocul Jordan corespunzător valorii proprii  (îl notăm BJ   .

4
Etapa III: Se construieşte matricea Jordan AJ a lui U punând pe diagonala principală blocurile Jordan
determinate la etapa II şi zero în rest. Se calculează forma canonică Jordan a operatorului U:
U x   AJ  x .
Aplicație: Să se aducă la forma canonică Jordan operatorul liniar U : R 4  R 4 ,
U x   2 x1  x2 , 2 x2 , x4 ,  x3  2 x4  ,  x  x1 , x2 , x3 , x4   R 4 .
T T

 2 1 0 0
 
0 2 0 0
Soluţie: Avem U x   A  x , unde A   . Ecuaţia caracteristică A    I 4  0 
0 0 0 1
 
 0 0 1 2
 
2 1 0 0
0 2 0 0
 0  2       1  0 rezultă valorile proprii
2 2

0 0  1
0 0 1 2  
1  2  2, 3  4  1 .
0 1 0 0
 
0 0 0 0
Pentru 1  2 avem T x   U x   2 x  x2 , 0,  2 x3  x4 ,  x3   AT  
T
. Cum
0 0  2 1
 
0 0  1 0 

1 0 0
det AT  0 şi  3  0  2 1  1 rezultă rg AT   3 (rangul matricei AT ). Determinăm numărul p:
0 1 0
0 1 0 0  0 1 00  0 0 0 0 
     
2 0
AT  
0 0
0 0 0  0

 2 1 0
0 00  0
0  2 1 0

0 0
0 3 2
0 
  
, rezultă rg AT2  2 ;
     
0  1 0   0 0  1 0   0 2  1 
 0 0
0 0 0 0  0 1 0 0  0 0 0 0
     
3 0
AT  
0
0
0
0 0  0

3  2  0
0 0 0  0
0  2 1 0

0
0
0 0
4 3   
, rezultă rg AT3  2 .
     
0 2  1   0 0  1 0   0  3 2 
 0 0
Prin urmare şirul rangurilor puterilor matricei AT devine staţionar de la termenul al doilea, avem deci
p  2.

5
  
Calculăm: n 1  n  rg AT   4  3  1 , n 2  n  rg AT2  4  2  2 ; a 1  n 1  1 (deci blocul Jordan
pentru valoarea proprie 2 are o singură celulă Jordan), a 2  n 2  n 1  2  1  1 ; b1  a 1  a 2  1  1  0 ,
2 1
b 2  a 2  1 (aşadar celula Jordan este de ordin 2, adică J 2   2    ).
 0 2 
 2 1 
Prin urmare blocul Jordan pentru   2 este   .
 0 2 
1 1 0 0
 
0 1 0 0
Pentru 3  1 avem T x   U x   x  x1  x2 , x2 ,  x3  x4 ,  x3  x4   AT  
T
.
0 0 1 1 
 
0 0  1 1 

1 1 0
Cum det AT  0 şi 3  0 1 0  1 rezultă rg  AT   3 (rangul matricei AT ). Determinăm
0 0 1
numărul p:
1 1 0 0 1 1 0 0 1 2 0 0
     
2 0
AT  
0
1
0 1
0 0 0
1 0

1
0 1
0 0  0

1 0
1 0 0
0 0 0   
, rezultă rg AT2  2 ;
     
0 0 1 1   0 0 1 1   0 0 0 0 

1 2 0 0 1 1 0 0 1
3 0 0
     
3 0
AT  
0
1 0
0 0
0  0

0  0 0 1
1 0 0  0
1 0 0

1 0
0 0 0
, rezultă rg AT3  2 .  
     
0 0   0
0 1 1   0
0 0 0 
 0 0
Prin urmare şirul rangurilor puterilor matricei AT devine staţionar de la termenul al doilea, avem deci
p  2.
 
Calculăm: n 1  n  rg AT   4  3  1 , n 2  n  rg AT  4  2  2 ; a 1  n 1  1 (deci blocul Jordan
2

pentru valoarea proprie 1 are o singură celulă Jordan), a 2  n 2  n 1  2  1  1 ; b1  a 1  a 2  1  1  0 ,

 1 1
b 2  a 2  1 (aşadar celula Jordan este de ordin 2, adică J 2   1    ).
 0 1
 1 1
Prin urmare blocul Jordan pentru   1 este   . Aşadar matricea Jordan a lui U este
 0 1
2 1 0 0
 
, iar forma canonică Jordan este U x   AJ  x  2 x 1  x2 , 2 x2 , x3  x4 , x4  .
0 2 0 0
AJ  
T

0 0 1 1
 
0 0 0 1 
