CURSUL 3

Fie V , K  şi U , K  două spaţii vectoriale (liniare) peste acelaşi corp K.

Definiţie. O funcţie f : V  U se numeşte izomorfism de spaţii vectoriale dacă: i) f este

bijectivă;

ii) f este aditivă, adică:  x, y V avem f x  y   f x   f  y  ;

iii) f este omogenă, adică:  x V ,    K avem f   x     f x  .

Funcţia f aditivă şi omogenă se numeşte liniară. f : V  U este liniară dacă şi numai dacă
 x, y V ,   ,   K avem f   x    y     f x     f  y 

Definiţie. V , K  şi U , K  sunt spaţii vectoriale izomorfe dacă există un izomorfism f : V  U .

În acest caz se scrie V , K   U , K  .

Teorema de izomorfism. Două spaţii vectoriale nenule de tip finit peste acelaşi corp K şi care au
aceeaşi dimensiune sunt izomorfe.

Demonstraţie: Fie V , K  şi U , K  spaţii vectoriale nenule cu dimV = dimU = n  N*. Fie

B  b1, b2 , , bn  o bază a lui V , K  şi G  g1 , g 2 ,, g n  o bază a lui U , K  . Se poate defini o

funcţie f : V  U , pornind de la f bi   g i , i  1, n . Astfel pentru orice x  V cu
n
xB  a1 , a2 ,, an  definim f x   y U , unde y   ai  g i , deci
T

i 1

f x G  yG  xB  a1 , a2 ,, an  .
T

Vom demonstra că f este un izomorfism de spaţii vectoriale.

i) Mai întâi demonstrăm că f este bijectivă:

injectivitatea: fie f x   f  y   f x G  f  y G  xB  y B  x  y datorită unicităţii

coordonatelor unui vector într-o bază, rezultă f injectivă.

surjectivitatea: fie y  U , ecuaţia f x   y , are ca soluţie pe x care este vectorul din V cu

vectorul coordonatelor xB  yG , deci f este surjectivă.

ii) Apoi probăm că f este aditivă:

1
 Fie x, y V , cu xB  a1 , a2 ,, an  , y B  1 ,  2 ,,  n  , atunci
T T

n n n
f x  y    ai   i   g i   ai  g i    i  g i  f x   f  y  , deci f este aditivă.
i 1 i 1 i 1

În sfârşit, trebuie stabilit că f este omogenă. Fie   K şi x V cu xB  a1 , a2 ,, an  . Atunci

T

n n n
f   x      ai   g i    ai  g i     ai  g i    f x  , deci f este omogenă.
i 1 i 1 i 1

Aşadar, f este izomorfism de spaţii vectoriale. Rezultă că V , K  şi U , K  sunt izomorfe.

Consecinţă: Dacă (V, R) are dimV = n, atunci (V, R)  (Rn, R).

Astfel studiul unui spaţiu vectorial real de dimensiune „n“ este echivalent cu studiul lui (Rn, R).

Proprietăţi ale izomorfismului de spaţii vectoriale:

Fie V , K  şi U , K  două spaţii vectoriale de dimensiune n  N şi f : V  U un izomorfism de

*

spaţii vectoriale, atunci avem următoarele proprietăţi:

P1). f 0V   0U , unde 0V şi 0U sunt vectorii nuli din V şi, respectiv, U.

Demonstraţie: Avem 0V  0V  0V  f 0V  0V   f 0V  

f 0V   f 0V   f 0V   f 0V   0U

P2). Dacă B  b1 , b2 ,, br   V , unde r  n , este liniar independent, atunci

D  f B   f b1 , f b2 ,, f br   U este liniar independent.

 r 
 j  f b j   0U , aceasta implică f  j  b j   0U şi f   j  b j   0U , de
r r
Demonstraţie: Fie 
j 1 j 1  j 1 
r
unde 
j 1
j  b j  0V şi cum B este liniar independentă rezultă 1   2     r  0 , deci D este liniar

independentă.

P3). Dacă B  b1 , b2 ,, bn  este o bază pentru V, atunci D  f B    f b1 , f b2 ,, f bn  este bază
pentru U.

Demonstraţie: Se aplică P2, deci D este mulţime liniar independentă maximală în U, adică D este bază
pentru U.

2
P4). Dacă vectorii b1 , b2 , , bk din V sunt liniar dependenţi, atunci vectorii f b1 , f b2 ,, f bk  din
U sunt liniar dependenţi.

 k 
 
k k

  j j  
Demonstraţie: Avem  j  f b j  0U  f    b   0 U   j  b j  0V şi cum vectorii bj
j 1  j 1  j 1

sunt liniar dependenţi rezultă că există  i  0 , deci f b1 , f b2 ,, f bk  sunt liniar dependenţi.

Propoziţie. Fie V , K  cu dimV  n  N şi X  V un subspaţiu vectorial.

*

Atunci: i) dim X  dimV ; ii) dim X  dimV implică X  V .

Demonstraţie: i) O bază a lui  X , K  este un sistem liniar independent inclus în V, deci un sistem al
cărui număr de vectori este cel mult egal cu dim V .

ii) Conform ipotezei o bază B a lui X este şi o bază a lui V , K  , deci orice x V se scrie ca o
combinaţie liniară de vectorii lui B, rezultă x  X şi V  X . Cum X  V , împreună cele două
incluziuni implică X  V .

Spaţiu cât

Fie V , K  un spaţiu vectorial şi X  V un subspaţiu vectorial al lui V. O relaţie binară  pe V

este o submulţime a produsului cartezian V V . Dacă x, y   spunem că x este în relaţie  cu y,
notăm x  y . Pe V definim relaţia binară  astfel: x, y V , x  y  x  y  X .

Relaţia  este o relaţie de echivalenţă, adică este reflexivă ( x  x,  x  V ), simetrică (

x  y  y  x ) şi tranzitivă ( x  y şi y  z implică x  z ).  se numeşte relaţia de congruenţă
modulo X, se notează cu simbolul ”  ”.


Fie x V , notăm cu x̂ clasa de echivalenţă a lui x, adică xˆ  y V y  x modulo X . Mulţimea 
claselor de echivalenţă determinate de relaţia de congruenţă  pe V se numeşte mulţimea cât a lui V în
raport cu  şi se notează V X sau V  . Deci V X  xˆ, x V . Pe mulţimea cât putem introduce
 
operaţiile de adunare a claselor şi înmulţire cu un scalar, adică definim: xˆ  yˆ  x  y  şi   xˆ    x 
pentru orice x, y V şi orice   K . Astfel mulţimea cât V X devine spaţiu vectorial care se numeşte
spaţiul cât sau spațiu factor) al lui V modulo X.

 
Observaţii: 1. Avem 0̂  X deoarece 0̂  y V y  0  X  y  X   X .

Definiţie. Fie X şi Y subspaţii vectoriale ale lui V. Se numeşte suma subspaţiilor X şi Y mulţimea
U  v V  x  X , y Y astfel incat v  x  y. Notăm U  X  Y .

3
 Definiţie. Se numeşte suma directă a subspaţiilor X şi Y mulţimea
S  v V ! x  X , y Y astfel incat v  x  y. Se notează S  X  Y .

Remarcă: Dacă X  Y  0 atunci subspaţiul X  Y este suma directă, adică X  Y  X  Y .

Demonstraţie: Fie v  X  Y , deci există x  X și y  Y astfel încât v  x  y . Presupunem că

există și altă descompunere a lui v, adică există z  X și t  Y astfel încât v  z  t . Rezultă
v  x  y  z  t , de unde obținem x  z  t  y . Cum vectorul w  x  z  X și vectorul
w  t  y  Y , rezultă w  X Y . Deci w  0 adică x  z  0 și t  y  0 , așadar z  x , t  y și
descompunerea lui v este unică, prin urmare suma X  Y este suma directă, X  Y  X  Y .

În cazul unui număr m de subspaţii V1 ,V2 ,,Vm ale lui V, definiţiile de mai sus devin:

1. Se numeşte suma acestor subspaţii mulţimea U  v V  xi Vi , i  1, m astfel încât

m
 m
v   xi  . Se notează U  Vi .
i 1  i 1

2. Se numeşte suma directă a acestor subspaţii mulţimea S  v V   ! xi Vi ,i  1, m astfel

m
 m
încât v   x  . Se notează S  V V
i 1
i 1 2    Vm sau mai simplu S  Vi .
i 1

Reamintim că simbolurile  ! înseamnă ”există şi este unic”.

Evident, se ridică întrebarea dacă suma unor subspaţii vectoriale este un subspaţiu vectorial.
Răspunsul este dat de următoarea propoziţie.

Propoziţie. Suma unor subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial V este subspaţiu vectorial al lui V.

Demonstraţie: Vom arăta pentru două subspaţii X şi Y ale lui V. Pentru ca U  X  Y să fie
subspaţiu vectorial, trebuie să arătăm închiderea la adunarea vectorilor (adică  x, y U  x  y U )
şi la înmulţirea cu scalari a vectorilor (adică  x U ,    K    x U ).

1. Fie x, y U  X  Y , rezultă există x1 , x2  X , y1 , y2 Y astfel încât x  x1  y1 şi

y  x2  y2 , deci x  y  x1  x2    y1  y2   z  t , unde z  x1  x2  X , t  y1  y2  Y pentru
că X şi Y sunt subspaţii vectoriale. Aşadar x  y U .

2. Fie v U  X  Y şi   K , rezultă există x  X , y  Y astfel încât v  x  y , deci

  v    x    y   z  t , unde z    x  X şi t    y  Y . Deci   v U .

Din 1. şi 2. rezultă că U este subspaţiu vectorial al lui V.

4
 Definiţie. Subspaţiile X şi Y ale spaţiului V se numesc suplimentare1 (sau suplementare2) în V dacă
V  X  Y (adică V este suma directă a subspaţiilor). Spunem că Y este suplimentul (sau suplementul)
lui X şi invers, X este suplimentul (suplementul) lui Y.

Teorema de caracterizare a sumei directe de subspaţii vectoriale

Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n şi V1 ,V2 ,,Vm subspaţii vectoriale ale lui V. Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:

m
A1) V este suma directă a subspaţiilor V1 ,V2 ,,Vm , adică V   Vi .
i 1

m
A2) V  V i (V este suma subspaţiilor V1 ,V2 ,,Vm ) şi pentru orice j  1,2,, m avem
i 1

 m 
 
V j    Vi   0 .
 i 1 
 i j 
m m
A3) V   Vi şi dimV   dimVi .
i 1 i 1

Teorema dimensiunii pentru subspaţii vectoriale (teorema lui Grassmann). Fie X şi Y subspaţii
vectoriale ale lui V. Atunci: dim X  Y   dim X  dim Y  dim X  Y  .

Demonstraţie: i) Cazul X  Y  0 (intersecţia este subspaţiu nenul). Fie

p  dim X  Y   n  dimV şi B  b1 , b2 ,, b p  o bază a lui X  Y . Din X  Y  X  B este
sistem liniar independent în X, deci B se poate complete cu vectorii g1 , g 2 ,, g r până la baza B X a lui
 
X, deci BX  b1 ,, b p , g1 ,, g r este bază a lui X, aşadar dim X  p  r . Analog,
B  X  Y  Y  B este sistem liniar independent în Y, deci se poate completa cu vectorii
h1 , h2 , , hs până la o bază BY a lui Y, deci BY  b1 ,, b p , h1 ,, hs  şi dim Y  p  s . Vom arăta că

BX Y  b1 ,, b p , g1 ,, g r , h1 ,, hs  este o bază a sumei X  Y . În acest caz, evident avem:
dim X  Y   p  r  s   p  r    p  s   p  dim X  dim Y  dim X  Y  .

Arătăm că B X Y este liniar independent:

p r s
Fie  i  bi    j  g j   k  hk  0 (*1)
i 1 j 1 k 1

1
Din latinescul supplementum, vezi DEX ediţia 1998
2
Nu apare în DEX

5
 p r s
Notăm x    i  bi    j  g j  X din *1 avem x     k  hk  Y , deci x  X  Y şi cum B
i 1 j 1 k 1
p
este bază există scalarii  i astfel încât x  
i 1
i  bi . Din unicitatea scrierii lui x în baza B rezultă
p s
 i   i , i  1, p şi  j  0, j  1, r . Înlocuind în relaţia *1 avem  i  bi    k  hk  0 , şi cum
i 1 k 1

BY este bază rezultă 1   2     p  0 şi  1   2     s  0 . Aşadar, BX Y este sistem liniar

independent.

Arătăm că B X Y este sistem de generatori pentru X  Y :

Fie v  X  Y , deci există x  X şi y  Y astfel încât v  x  y .

p r
Din x  X şi B X bază avem x  a b  
i 1
i i
j 1
j  g j , iar din y  Y şi BY bază avem

p s p r s
y   ci  bi    k  hk , deci v   ai  ci   bi    j  g j    k  hk . Aşadar, BX Y este sistem
i 1 k 1 i 1 j 1 k 1

de generatori pentru X  Y .

Prin urmare am arătat că B X Y este o bază pentru X  Y .

În cazul X  Y  0 avem p  0 şi restul demonstraţiei decurge la fel.

Teorema de existenţă a suplementului direct

Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n şi X un subspaţiu vectorial al lui V. Atunci există un subspaţiu
vectorial Y al lui V astfel încât V  X  Y . Y este suplementul direct (sau suplimentul direct sau pe scurt
suplementul) lui X.

 
Demonstraţie: Fie p  dim X şi BX  b1 , b2 ,, b p o bază a lui X. Completăm B X până la o bază a
 
lui V: BV  b1 , b2 ,, b p , g1 ,, g n p . Y este subspaţiul generat de BY  g1 , g 2 ,, g n p . Deci BY  
este bază a lui Y şi dim Y  n  p . Cum, evident, X  Y  V , rămâne să arătăm şi incluziunea
p n p
V  X  Y . Fie v V oarecare, avem v   i  bi    j  g j  x  y  X  Y , unde
i 1 j 1
p n p
x   i  bi  X şi y    j  g j  Y
i 1 j 1

Aşadar V  X  Y . Cum dim X  dim Y  p  n  p   n  dimV , folosind teorema de caracterizare a

sumei directe avem V  X  Y .

6
   
Aplicație: În R 3 , R se consideră subspațiile vectoriale X  Span x1  1, 1, 2  , x2   2,0, 2 
T T

și Y    a, b, c  R
T 3

a  2b  3c  0 . Să se determine S  X  Y și T un supliment direct al lui X.

Soluție. Avem 𝑥1 , 𝑥2 vectori liniar independenți , deci 𝐵 = {𝑥1 , 𝑥2 } este bază a lui X și
   2     2b  3c     2  3  
X     ,  ,   R  . Evident Y   b  , b , c  R  , G   g1   1  , g 2   0  
    0 1
 2  2     c        
    2    2b  3c  
este bază pentru Y. Astfel S  X  Y  v  R    ,  , b , c  R a.î. v       b  
3
    2    c  
  2
se obține sistemul de ecuații

  2   2b  3c  v1  v1 
   b  v2 , unde v   v2   R 3
 2  2   c  v3  
 v3 

1 2 2
Cum 3  1 0 1  2  0 , avem 𝑟𝑎𝑛𝑔𝐴 = 3 = 𝑟𝑎𝑛𝑔𝐴̅, deci sistem compatibil simplu
2 2 0
nedeterminat pentru orice v  R . Așadar S  R . Cum
3 3

dim X  2, dim Y  2, dim X  dim Y  2  2  4  3  dim R3 , 𝑆 = 𝑋 + 𝑌 nu este suma directă.

Suplimentul direct al lui X este generat de vectorii care completează o bază a lui X la o bază a spațiului
     
vectorial R 3 , R . Se verifică ușor că G  x1 , x2, g este bază pentru R 3 , R , unde g   1, 1, 0  .
T

    
Deci T  Span  g     ,   R  .
 
 0  