Facultatea de Matematică

Anul II Master, Geometrie Algebrică

Mulţimi algebrice ireductibile. Dimensiune

1 Mulţimi ireductibile
Propoziţia 1.1. Fie X 6= ∅ un spaţiu topologic. Următoarele afirma-ţii
sunt echivalente:
(i) Dacă X = F ∪ G cu F şi G mulţimi ı̂nchise, atunci X = F sau
X = G;
(ii) Dacă U şi V sunt două mulţimi deschise ale lui X astfel ı̂ncât U ∩V =
∅, atunci U = ∅ sau V = ∅;
(iii) Orice mulţime deschisă nevidă a lui X este densă ı̂n X.

Demonstraţie. (i)⇒(ii) Fie F = X \ U şi G = X \ V . Cum U ∩ V = ∅,

rezultă că X = F ∪ G, deci X = F sau X = G. Dar aceasta implică U = ∅
sau V = ∅.
(ii)⇒(iii) Fie U o mulţime deschisă nevidă a lui X şi V = X \U (unde am
notat U ı̂nchiderea mulţimii U ). Atunci U ∩ V = ∅, deci U = ∅ sau V = ∅.
Cum ı̂nsă mulţimea U este nevidă, rezultă că V = ∅, deci X = U , ceea ce
implică faptul că U este densă ı̂n X.
(iii)⇒(i) Fie F , G două mulţimi ı̂nchise ale lui X astfel ı̂ncât X = F ∪ G
şi să presupunem că F ( X. Fie U = X \ F şi V = X \ G. Atunci U 6= ∅,
deci U este densă ı̂n X. Pe de altă parte U ∩ V = ∅ (căci F ∪ G = X), ceea
ce implică V = ∅. Dar atunci F = X.

Definiţia 1.1. Un spaţiu topologic ce satisface una din proprietăţile echiva-

lente din Propoziţia 1.1 se numeşte ireductibil.

Observaţia 1.1. Dacă un spaţiu topologic separat Hausdorff este ireducti-

bil, atunci el este redus la un punct.

1
Propoziţia 1.2. Fie X un spaţiu topologic şi Y ⊂ X un subspaţiu. Y este
ireductibil dacă şi numai dacă Y este ireductibil.
Dacă U ⊂ X este o mulţime deschisă, atunci există o bijecţie ı̂ntre ı̂nchişii
ireductibili ai lui U şi cei ai lui X ce intersectează U (bijecţie dată de Y 7→ Y ,
respectiv Z 7→ Z ∩ U ).

Demonstraţie. Exerciţiu.

Teorema 1.3. Există o aplicaţie bijectivă descrescătoare V 7−→ I(V ), cu

inversa I 7−→ V (I), ı̂ntre familia mulţimilor algebrice afine ale lui An şi cea
a idealelor radicale ale lui K[X1 , . . . , Xn ] (I este numit ideal radical dacă
I = r(I)). În plus,

V este ireductibilă ⇔ I(V ) este ideal prim

⇔ Γ(V ) este inel integru.

Demonstraţie. Prima parte este o consecinţă imediată a proprietăţilor celor

două aplicaţii şi a “Nullstellensatz” (Teorema zerourilor) .
Să arătăm prima echivalenţă (a doua este o consecinţă a proprietăţilor
idealelor prime ı̂ntr-un inel).
⇒: Fie f, g ∈ K[X1 , . . . , Xn ] astfel ı̂ncât f g ∈ I(V ). Atunci

V = V (I(V )) ⊂ V (f g) ⊂ V (f ) ∪ V (g) ,

prin urmare
V = (V ∩ V (f )) ∪ (V ∩ V (g)) .
Deoarece mulţimea V este ireductibilă rezultă, de exemplu, că
V = V ∩ V (f ), deci V ⊂ V (f ) şi f ∈ I(V ).
⇐: Fie V = V1 ∪ V2 cu Vi ı̂nchise, Vi 6= V , i = 1, 2. Atunci I(V ) I(Vi ),
i = 1, 2. Fie, pentru i = 1, 2, fi ∈ I(Vi ) − I(V ). Deoarece f1 f2 se anulează
pe V , f1 f2 ∈ I(V ), ceea ce contrazice faptul că I(V ) este ideal prim.

Corolarul 1.4. Fie V o mulţime algebrică afină.

V este un punct ⇔ I(V ) este ideal maximal ⇔ Γ(V ) = K .

Corolarul 1.5. Fie K un corp infinit. Atunci spaţiul afin AnK este ireduc-
tibil.

2
Demonstraţie. Ştim că I(AnK ) = (0), iar acest ideal este prim deoarece
K[X1 , . . . , Xn ] este inel integru.

În cazul unui corp finit afirmaţia este falsă, pentru că spaţiul afin AnK este
reuniunea finită a punctelor sale, care sunt mulţimi ı̂nchise.

Corolarul 1.6. Fie K un corp infinit. Fie V AnK o mulţime algebrică

afină şi P ∈ K[X1 , . . . , Xn ]. Presupunem că
P (a1 , . . . , an ) = 0
pentru orice (a1 , . . . , an ) ∈ AnK \ V . Atunci polinomul P este identic nul.

Propoziţia 1.7. Mulţimea algebrică afină W este o mulţime finită dacă şi
numai dacă Γ(W ) este un K-spaţiu vectorial de dimensiune finită.

Demonstraţie. ⇒: Fie W = {u1 , . . . , ur } ⊂ An o mulţime algebrică afină

finită şi fie morfismul
ϕ : K[X1 , . . . , Xn ] → K r , F 7→ (F (u1 ), . . . , F (ur )) .
Nucleul lui ϕ este I(W ). Pe de altă parte, Γ(W ) este un inel izomorf cu
K[X1 , . . . , Xn ]/I(W ), iar acest din urmă inel cât este izomorf cu Im ϕ. Re-
zultă că Γ(W ) este izomorf cu subspaţiul vectorial Im ϕ al lui K r , prin urmare
este de dimensiune finită peste K.
⇐: Fie i ∈ {1, . . . , n} fixat şi ξi imaginea nedeterminatei Xi ı̂n inelul
Γ(W ) ' K[X1 , . . . , Xn ]/I(W )
prin proiecţia canonică. Deoarece prin ipoteză Γ(W ) este un spaţiu vectorial
peste K de dimensiune finită, elementele 1, ξi , ξi2 , . . . nu sunt liniar indepen-
dente. Există aşadar o relaţie de dependenţă liniară satisfăcută de un număr
finit, s + 1, dintre aceste elemente (s ∈ N∗ ):
as ξis + . . . + a1 ξi + a0 = 0
unde ai ∈ K, as 6= 0. Atunci, dacă u = (x1 , . . . , xn ) ∈ W ,
as xsi + . . . + a1 xi + a0 = 0 .
Coordonata xi a lui u poate lua deci un număr finit de valori, afirmaţie ce
este valabilă pentru toţi i ∈ {1, . . . , n}. În concluzie, W este o mulţime
finită.

3
 Să considerăm acum mulţimile algebrice afine incluse ı̂ntr-o mulţime al-
gebrică afină fixată V . Dacă W ⊂ V este o astfel de mulţime, atunci
I(V ) ⊂ I(W ). I(W ) determină un ideal al lui Γ(V ), notat IV (W ), ale
cărui elemente sunt funcţiile din Γ(V ) ce se anulează pe W . Acesta este un
ideal radical şi
Γ(V )/IV (W ) ' Γ(W ) .
Reciproc, dacă I este un ideal al lui Γ(V ), putem defini mulţimea algebrică
afină inclusă ı̂n V ,

W = V (I) = {x ∈ V / f (x) = 0, ∀f ∈ I} .

Propoziţia 1.8. Există o aplicaţie bijectivă descrescătoare ı̂ntre familia mulţimilor

algebrice afine ale lui V şi cea a idealelor radicale ale lui Γ(V ): W 7−→
IV (W ). Inversa acestei aplicaţii este I 7−→ V (I). În plus,

W este ireductibilă ⇔ IV (W ) este ideal prim

⇔ Γ(W ) este inel integru
W este un punct ⇔ IV (W ) este ideal maximal ⇔ Γ(W ) = K .

Demonstraţie. Se procedează ca ı̂n demonstraţia Teoremei 1.3.

Corolarul 1.9. Există o bijecţie ı̂ntre mulţimea punctelor lui V şi mulţimea
idealelor maximale ale lui Γ(V ).

Teorema următoare afirmă că o mulţime algebrică afină poate fi scrisă ca

reuniunea submulţimilor sale ı̂nchise ireductibile maximale.

Teorema 1.10. Fie V 6= ∅ o mulţime algebrică afină. V se poate scrie

ı̂n mod unic (până la ordinea termenilor) ca o reuniune finită de mulţimi
algebrice afine ireductibile

V = V1 ∪ . . . ∪ Vr

(r ∈ N∗ ), cu Vi * Vj pentru i 6= j, i, j ∈ {1, . . . , r}.

Demonstraţie. Existenţa. Presupunem prin absurd că există mulţimi alge-

brice afine ce nu au proprietatea din enunţ şi fie V una dintre ele astfel

4
ı̂ncât idealul său să fie maximal ı̂n această familie (aceasta există deoarece
K[X1 , . . . , Xn ] este inel noetherian). Atunci V nu este ireductibilă, deci
V = F ∪ G cu F şi G mulţimi ı̂nchise şi F, G 6= V . Rezultă că
I(F ) ! I(V ) , I(G) ! I(V ) .
Cum I(V ) este maximal printre idealele mulţimilor fără proprietatea din
enunţ, obţinem că F şi G verifică această proprietate.
Dar V = F ∪G şi obţinem astfel o descompunere pentru V , ı̂n contradicţie
cu alegerea lui V .
Unicitatea. Presupunem că
V = V1 ∪ . . . ∪ Vr = W1 ∪ . . . ∪ Ws , r, s ∈ N∗ ,
unde Vi , Wj sunt ca ı̂n enunţ (i ∈ {1, . . . , r}, j ∈ {1, . . . , s}). Pentru un
i ∈ {1, . . . , r} fixat obţinem
Vi = (Vi ∩ W1 ) ∪ . . . ∪ (Vi ∩ Ws ) .
Deoarece Vi este ireductibilă, există j ∈ {1, . . . , r} astfel ı̂ncât
Vi = Vi ∩ Wj ,
adică Vi ⊂ Wj .
În mod analog există k ∈ {1, . . . , r} astfel ı̂ncât Wj ⊂ Vk şi prin urmare
Vi ⊂ Vk . Rezultă atunci că i = k şi Vi = Wj .

Definiţia 1.2. Mulţimile algebrice afine ireductibile Vi (i ∈ {1, . . . , r}) de-

finite de Teorema 1.10 se numesc componentele ireductibile ale lui V .

În particular, orice submulţime ı̂nchisă ireductibilă a lui V este inclusă

ı̂ntr-una din componentele ireductibile ale lui V .
Putem completa acum “dicţionarul” din Teorema 1.3 şi Propoziţia 1.8:

Propoziţia 1.11. Mulţimea W este o componentă ireductibilă a mul-ţimii

algebrice afine V dacă şi numai dacă IV (W ) este ideal prim minimal al lui
Γ(V ).

Această echivalenţă exprimă şi faptul că, dată fiind mulţimea algebrică
afină V , componentele sale ireductibile sunt submulţimile ireductibile maxi-
male ale lui V . Observăm de asemenea că dacă V este ireductibilă, atunci

5
Γ(V ) are un singur ideal prim minimal, care ı̂n mod necesar este idealul nul
(0) (deoarece Γ(V ) este inel integru).

Corolarul 1.12. Mulţimea idealelor prime minimale ale lui Γ(V ) este fi-
nită.

Exemplul 1.1. Fie V = V (XY ) ⊂ A2 . Idealele prime minimale ale lui

Γ(V ) sunt imaginile idealelor hXi şi hY i prin proiecţia canonică
K[X, Y ] → Γ(V ) ' K[X, Y ]/hXY i .
Submulţimile algebrice afine ale lui V generate de aceste ideale prime mini-
male sunt cele două componente ireductibile ale lui V , dreptele de ecuaţii
X = 0, respectiv Y = 0.

2 Dimensiunea unei mulţimi algebrice afine

În cele ce urmează considerăm corpul K algebric ı̂nchis.

Definiţia 2.1. Fie X un spaţiu topologic. Se numeşte dimensiune a lui

X, numărul (natural, sau eventual ∞)
 
∃ X0 X1 . . . Xn
dim X = sup n ∈ N /
lanţ de submulţimi ı̂nchise ireductibile
Dimensiunea unei mulţimi algebrice afine V este dimensiunea spaţiului to-
pologic V , ı̂nzestrat cu topologia Zariski.

Exemplul 2.1. Dimensiunea dreptei afine A1 este 1.

Definiţia 2.2. Se numeşte dimensiune Krull 1 a unui inel A numărul

(eventual ∞)
 
∃ p0 p1 . . . pn
dim A = sup n ∈ N /
lanţ de ideale prime distincte ı̂n A
(vezi Secţiunea A.1.5).
1
Wolfgang Krull (26.08.1899, Baden-Baden, Germania - 12.04.1971, Bonn, Germania):
matematician german. Contribuţii ı̂n teoria inelelor şi geometria algebrică.

6
Propoziţia 2.1. Fie V ⊆ An o mulţime algebrică afină. Atunci dimen-
siunea lui V este egală cu dimensiunea Krull a inelului său de coordonate
Γ(V ).

Demonstraţie. Submulţimilor ı̂nchise ireductibile ale lui V le sunt asociate

ı̂n mod unic ideale prime ale inelului K[X1 , . . . , Xn ] ce conţin I(V ), această
corespondenţă fiind descrescătoare ı̂n raport cu incluziunea. Proiecţia cano-
nică
K[X1 , . . . , Xn ] → K[X1 , . . . , Xn ]/I(V ) = Γ(V )
induce pe de altă parte o bijecţie ı̂ntre mulţimea idealelor prime ale lui
K[X1 , . . . , Xn ] ce conţin I(V ) şi mulţimea idealelor prime ale inelului de
coordonate Γ(V ). Deci dim V este lungimea celui mai lung lanţ de ideale
prime ale lui Γ(V ), adică dim Γ(V ).

Propoziţia 2.2. Dimensiunea lui An este n.

Demonstraţie. Propoziţia 2.1 implică faptul că dim An este egală cu dimen-
siunea inelului său de coordonate, K[X1 , . . . , Xn ]. Aceasta la rândul ei coin-
cide cu gradul de transcendenţă al corpului său de fracţii,

F r (K[X1 , . . . , Xn ]) = K(X1 , . . . , Xn )

(conform Teoremei 1.11, Note de algebră comutativă), care evident este n.

Propoziţia 2.3. Fie V o submulţime deschisă a unei mulţimi algebrice afine

Y . Atunci dim V = dim V (unde am notat V ı̂nchiderea lui V ı̂n Y ).

Demonstraţie. Dacă
X0 X1 ... Xn
este un şir de submulţimi ı̂nchise ireductibile distincte ale lui V , atunci

X0 X1 ... Xn

este un şir de submulţimi ı̂nchise ireductibile distincte ale lui V , deci

dim V 6 dim V .

7
În particular dim V este finită. Fie n = dim V şi X0 X1 . . . Xn un şir
maximal ca mai sus. Atunci, ı̂n mod necesar, dim X0 = 0, ceea ce implică
faptul că X0 este un punct P (deoarece este ireductibilă), iar şirul
P = X0 X1 ... Xn
este de asemenea maximal, de data asta ı̂n V . Punctul P corespunde unui
ideal maximal m al inelului de coordonate Γ(V ) al lui V , iar mulţimile alge-
brice afine X i corespund unor ideale prime incluse ı̂n m. Aşadar ı̂nălţimea
lui m este n, h(m) = n. Pe de altă parte, Γ(V )/m ' K. Teorema 1.11 (Note
de algebră comutativă) (b) implică faptul că
n = dim Γ(V ) = dim V .

Propoziţia 2.4. O mulţime algebrică afină ireductibilă V ⊂ An este de

dimensiune n − 1 dacă şi numai dacă există f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] un polinom
ireductibil neconstant astfel ı̂ncât V = V (f ).

Demonstraţie. ⇐: Dacă f este un polinom ireductibil neconstant, V (f ) este

o mulţime algebrică afină ireductibilă al cărei ideal este idealul prim p = hf i.
Acesta are ı̂nălţimea 1 (vezi Teorema 1.12 “Hauptidealsatz”, Note de algebră
comutativă), deci V (f ) are dimensiunea n − 1.
⇒: Dacă dim V = n − 1 atunci I(V ) este un ideal prim de ı̂nălţime 1.
Pe de altă parte, inelul de polinoame K[X1 , . . . , Xn ] este un inel factorial,
şi Propoziţia 1.13 (Note de algebră comutativă) implică faptul că I(V ) este
ideal principal, generat de un polinom ireductibil f . Deci V = V (f ).

Bibliografie
[1] Eisenbud, D. : Commutative algebra. With a view toward algebraic geo-
metry, GTM150, Springer, 1995
[2] Hartshorne, R. : Algebraic Geometry, GTM 52, Springer, 1977
[3] Liţcanu, R. : Introducere ı̂n geometria algebrică, Ed. Demiurg, 2004
[4] Perrin, D. : Géométrie algébrique, une introduction, InterEditions &
CNRS Editions, Paris, 1995