Sunteți pe pagina 1din 35

1 Preliminarii

Fie M, A mulţimi nevide şi n ∈ N. Se muneşte operaţie n−ară (sau lege


de compoziţie n-ară) definită pe M orice aplicaţie τ : M n → M (M n =
|M × {z
... × M}). In cazul n = 2, obţinem operaţiile binare şi vom nota,
n ori
pentru τ : M 2 → M , ı̂n loc de τ (a, b), aτ b. Mai mult, vom nota ·, +, ∗, ◦ :
M 2 → M , respectiv a · b, a + b, a ∗ b, a ◦ b etc.1 . In cazul n = 0 se obţin
operaţiile 0-are (M 0 = {∗}−mulţimea cu un singur element, τ : M 0 →
M ı̂nsemnând precizarea unui element din M ), iar pentru n = 1 se obţin
operaţiile unare. Aplicaţiile A × M → M (M × A → M ) mai sunt numite
operaţii externe la stânga (dreapta) pe M peste A.
O mulţime nevidă ı̂nzestrată cu un număr de operaţii satisfăcând eventual
anumite proprietăţi este numită structură algebrică. Numărul, tipul şi
proprietăţile operaţiilor determină tipul de structură algebrică, iar mulţimea
dată este numită mulţimea subiacentă structurii algebrice obţinute.
Dintre problemele care apar ı̂n contextul structurilor algebrice amintim:
studiul legăturilor dintre structurile algebrice de acelaşi tip, anume al apli-
caţiilor ce “transportă” operaţiile (morfisme); studiul unor submulţimi ale
mulţimilor subiacente; studiul unor elemente remarcabile; studiul aspectelor
specifice ce apar ı̂n legătură cu noţiuni şi construcţii matematice, precum
relaţiile de ordine sau de echivalenţă etc.
Dintre proprietăţile care se impun operaţiilor se disting: asociativitatea,
comutativitatea, existenţa elementului neutru, inversabilitatea elementelor,
distributivitatea (ı̂n cazul a 2 operaţii) etc..
Concret (ı̂n general va fi utilizată, pentru simplitate, notaţia multipliva-
tivă):
- operaţia ·: M 2 → M este numită operaţie asociativă dacă: ∀(a, b, c) ∈
M 3 , (a · b) · c = a · (b · c) (notăm a · b · c, obţinând astfel şi x1 · x2 · ... · xn
pentru x1 , ..., xn ∈ M );
- spunem că e ∈ M este element neutru pentru operaţia · : M 2 → M
dacă: ∀a ∈ M , a · e = e · a = a (din e1 = e1 · e2 = e2 rezultă că, dacă “·”
admite element neutru, atunci acesta este unic);
- operaţia · : M 2 → M este numită operaţie comutativă dacă: ∀(a, b) ∈
M 2 , a · b = b · a;
- dacă · : M 2 → M admite elementrul neutru e, atunci spunem că x ∈ M
1
Notaţia “·”, (“+”) este numită notaţie multiplicativă (aditivă) a operaţiei.

1
este inversabil dacă există x0 ∈ M astfel ı̂ncâtx0 · x = e = x · x0 (x0 este
numit inversul lui x);2
- dacă +, · : M 2 → M satisfac condiţia ∀(a, b, c) ∈ M 3 , a·(b+c) = a·b+a·c,
(b + c) · a = b · a + c · a, atunci spunem că “·” este distributivă faţă de “+”.
S-a remarcat anterior unicitatea elementului neutru (dacă există).
In urma unui raţionament inductiv, rezultă că au loc următoarele:
1. Dacă operaţia · : M 2 → M este asociativă, atunci ∀x1 , ..., xn ∈ M ,
∀n ∈ N∗ avem că (x1 · ... · xk ) · (xk+1 · ... · xn ) = (x1 · ... · xl ) · (xl+1 · ... · xn ),
pentru orice k, l ı̂ncât a ≤ k, l ≤ n − 1 (proprietatea de asociativitate
generalizată).
2. Dacă operaţia · : M 2 → M este comutativă, atunci: ∀x1 , ..., xn ∈ M1
∀n ∈ N∗ , pentru orice aplicaţie bijectivă τ : {1, 2, ..., n} → {1, 2, ..., n}, avem
că x1 · x2 · ... · xn = xτ (1) · ... · xτ (n) (propreitatea de comutativitate
generalizată).
Precizăm că ı̂n cazul unei operaţii · : M 2 → M asociative, pentru x ∈ M
şi n ∈ N∗ , se defineşte xn prin xn = x1 ·x2 ·...·xn , unde x1 = x2 = ... = xn = x.
Obţinem:
i) xm · xn = xm+n ;
ii) (xm )n = xmn ;
iii) dacă x · y = y · x atunci (x · y)n = xn · y n .
In notaţie aditivă, nx = x + ... + x, şi
i) mx + nx = (m + n)x;
ii) m(nx) = (mn)x;
iii) dacă x + y = y + x, atunci n(x + y) = nx + ny.
Definiţia 1.1. O mulţime nevidă S ı̂nzestrată cu o operaţie binară aso-
ciativă · : S 2 → S este numită semigrup.
Notăm (S, ·).
Exemple:
i) Mulţimea funcţiilor {f : M → M }, M 6= ∅, ı̂mpreună cu operaţia
de compunere constituie un semigrup (numit semigrupul transformărilor
mulţimii M );
ii) Mulţimea numerelor naturale N ı̂mpreună cu operaţia uzuală de adunare
(sau de ı̂nmulţire) constituie un semigrup.
Definiţia 1.2. Un semigrup ce admite elemente unitate mai este numit
monoid. Este evident că elementul unitate este unic ı̂n cadrul unui monoid
2
In cazul notării operaţiei prin “·”, x0 va mai fi notat x−1 , iar e va mai fi notat 1. In
cazul notaţiei “+” x0 va mai fi notat −x, iar e va mai fi notat 0.

2
dat.
Definiţia 1.3. Un monoid (G, ·, e) ı̂n care toate elementele sunt in-
versabile este numit grup.
Explicitând obţinem “axiomele grupului”: o mulţime G 6= ∅ este numită
grup dacă:
i) G este ı̂nzestrată cu o operaţie binară · : G × G → G;
ii) operaţia “·” este asociativă: x · (y · z) = (x · y) · z, ∀(x, y, z) ∈ G3 ;
iii) (G, ·) admite element neutru: ∃e ∈ G : x · e = x = e · x, ∀x ∈ G;
iv) elementele lui G sunt inversabile (relativ la “·”): ∀x ∈ G, ∃x−1 ∈ G :
x · x−1 = e = x−1 · x.
Deşi axiomele pot fi ı̂ncă simplificate (de exemplu este suficient să avem
x · e = x sau x · x−1 = e), va fi păstrată această variantă (“clasică”).
Dacă, ı̂n plus:
v) x · y = y · x, ∀(x · y) ∈ G2 , spunem că G3 este grup comutativ (sau
grup abelian).
Exemple:
i) Pe o mulţime cu un singur element, {a}, se poate introduce o unică
structură de grup, prin a · a = a = a−1 = e. Este numit grupul nul.
ii) (Z, +, 0); (Q, +, 0); (Q∗ , ·, 1); (R, +, 0); (R∗ , ·, 1);
iii) Pentru o mulţime oarecare M , mulţimea S(M ) a bijecţiilor M → M ,
ı̂mpreună cu operaţia uzuală de compunere constituie un grup (este numit
grupul permutărilor mulţimii M ).
Dacă M este o mulţime finită având n elemente (n ≥ 2) (vom alege M =
{1, 2, ..., n}), atunci S(M ) va fi notat Sn şi va fi numit grupul permutărilor
de grad n.
Observaţia 1.1. Sn are n! = 1 · 2 · ... · n elemente.
Un element din Sn va fi notat prin
µ ¶ µ ¶
1 2 ... n 1 2 ... n
σ= , iar = ε.
σ(1) σ(2) ... σ(n) 1 2 ... n

σ(j) − σ(i)
In cazul unei permutări σ, dacă < 0, spunem că avem o
j−i
inversiune ı̂n σ.
3
Notăm, adeseori, G ı̂n loc de (G, ·, e). In general, va fi folosită notaţia multiplicativă,
cea aditivă va apare ı̂n unele cazuri concrete.

3
Y σ(j) − σ(i)
Notăm εσ = şi obţinem εσ = ±1. Dacă numărul
1≤i<j≤n
j − i
inversiunilor lui σ este par spunem că avem o permutare pară (deci εσ = 1).
In caz contrar, o vom numi permutare impară (εσ = −1).
Fie (G, ∗, e), (G0 , ◦, e0 ) două grupuri. Se numeşte morfism de grupuri
de la G la G0 orice funcţie f : G → G0 ce satisface condiţia

f (a ∗ b) = f (a) ◦ f (b) (pentru orice a, b ∈ G).

Rezultă imediat că f (e) = e0 şi

f (a−1 ) = (f (a))−1

(inversul fiind, evident, considerat ı̂n G, ı̂n membrul ı̂ntâi şi, respectiv, ı̂n
G0 ).
Fie o mulţime nevidă ı̂nzestrată cu două operaţii (notate, de obicei, prin
“+” şi “·”). Enunţăm următoarele condiţii:
1) Mulţimea dată are structură de grup abelian relativ la “+” (elementul
neutru, numit şi element zero, se va nota prin 0, iar inversul unui element a
va fi notat −a);
2) Mulţimea dată are structură de semigrup relativ la “·”;
3) Operaţia “·” este distributivă faţă de operaţia “+” (a·(b+c) = a·b+a·c;
(b + c) · a = b · a + c · a);
4) Operaţia “+” admite element neutru (notat 1);
5) Operaţia “·” este comutativă;
6) Orice element diferit de 0 (condiţia 4 se presupune ı̂ndeplinită) admite
invers relativ la “·” (inversul lui a este notat a−1 ).
Definiţia 1.4. i) O mulţime nevidă R ı̂nzestrată cu două operaţii “+”
şi “·” satisfăcând 1), 2), 3) este numită inel.
ii) O mulţime nevidă R ı̂nzestrată cu două operaţii “+” şi “·” satisfăcând
1), 2), 3), 4) este numită inel unitar.
iii) O mulţime R ı̂nzestrată cu două operaţii “+” şi “·” satisfăcând 1),
2), 3), 5) este numită inel comutativ.
iv) O mulţime K, având cel puţin 2 elemente, ı̂nzestrată cu două operaţii
“+” şi “·” satisfăcând 1), 2), 3), 4), 6) este numită corp;
v) O mulţime K având cel puţin 2 elemente, ı̂nzestrată cu două operaţii
“+” şi “·” satisfăcând 1), 2), 3), 4), 5), 6) este numită corp comutativ
(sau câmp).
Observaţia 1.2. In orice inel (şi evident, ı̂n orice corp) au loc:

4
i) a · 0 = 0 · a = 0;
ii) a · (−b) = (−a) · b = Ã −(a · b);
! (−a) · (−b) = a · b;
Xn Xn Xn Xn
iii) a · bi = a · bi , ai · b = ai · b.
i=1 i=1 i=1 i=1
Intr-adevăr, a · 0 = a · (0 + 0) = a · 0 + a · 0, deci a · 0 = 0. Avem şi
0 = 0 · b = (a + (−a)) · b = a · b + (−a) · b deci (−a) · b = −(a · b). Analog,
rezultă a · (−b) = −(a · b). (−a) · (−b) = −(a · (−b)) = −(−(a · b)) = a · b.
Relaţia iii) se demonstrează prin inducţie matematică.
Observaţia 1.3. In cazul unui corp (K, +, ·) vom avea: (K, +) este grup
abelian, iar (K ∗ , ·) este grup (K ∗ = K \ {0}). Precizăm că operaţiile vor fi
notate (pentru orice structură considerată) prin “+” şi/sau “·” (ı̂nţelegându-
se din context mulţimile pe care sunt definite, iar elementele neutre, dacă
există, vor fi notate 0, respectiv 1).
Exemple:
i) inelul numerelor ı̂ntregi (Z, +, ·); corpul numerelor raţionale (Q, +, ·);
corpul numerelor reale (R, +, ·); corpul numerelor complexe (C, +, ·); √
ii) inelul ı̂ntregilor lui Gauss Z[i] = {m + ni, m, n ∈ Z}, i = −1,
operaţiile √fiind aceleaşi√ca şi ı̂n C;
iii) Q( 2) = {a + b 2 | a, b ∈ Q} are structură de corp faţă de operaţiile
induse de operaţiile din (R, +, ·);
Pe o mulţime cu un singur element se poate defini o structură de inel
(unitar) impunând a + a = a = a · a = 0 = 1. Este numit inel nul. O astfel
de construcţie nu este posibilă ı̂n cazul corpurilor.
Fie R şi R0 două inele. Se numeşte morfism de inele de la R la R0 orice
funcţie f : R → R0 ce satisface condiţiile:
f (a + b) = f (a) + f (b);
f (a · b) = f (a) · f (b), oricare ar fi a, b ∈ R.
Un morfism f : R → R0 , unde R şi R0 sunt inele unitare, care satisface ı̂n
plus condiţia f (1) = 1 este numit morfism unitar de inele unitare.
Prima condiţie din definiţia noţiunii de morfism conduce la faptul că f
este morfism ı̂ntre grupurile (R, +) şi (R0 , +), deci vom avea f (0) = 0 şi
f (−a) = −f (a).
In ipoteza că f este ı̂n plus bijectivă, obţinem noţiunea de izomorfism
de inele. Rezultă şi că f −1 este izomorfism de inele. Pentru un morfism de
inele f : R → R0 notăm ker f = {x | x ∈ R, f (x) = 0 ∈ R0 }, Imf = f (R).
Fie K, K 0 două corpuri. Se numeşte morfism de corpuri de la K la K 0
orice funcţie f : K → K 0 ce satisface condiţiile:

5
f (a + b) = f (a) + f (b);
f (a · b) = f (a) · f (b).
Altfel spus, f este un morfism de grupuri ı̂ntre (K, +) şi (K 0 , +) şi morfism
0
de grupuri ı̂ntre (K ∗ , ·) şi (K ∗ , ·). Rezultă de aici că f (1) = 1; f (a−1 ) =
(f (a))−1 . Ca şi ı̂n cazul inelelor, un morfism bijectiv de corpuri va fi numit
izomorfism de corpuri.
Fie R un inel comutativ şi unitar. Considerăm mulţimea şirurilor de ele-
mente din R, (a0 , a1 , ..., an , ...) cu proprietatea că numărul componentelor
diferite de 0 ∈ R este finit. Pe această mulţime se introduc operaţiile:
(a0 , a1 , ..., an , ...)+(b0 , b1 , ..., bn , ...) = (a0 +b0 , a1 +b1 , ..., aX
n +bn , ...) şi (a0 , a1 , ...,
an , ...) · (b0 , b1 , ..., bn , ...) = (c0 , c1 , ..., cn , ...) unde ck = ai · bj , k ∈ N.
i+j=k
Aceste operaţii conferă mulţimii considerate structură de inel comutativ
şi unitar, după cum se poate verifica uşor.
Pentru α ∈ R, definind α(a0 , a1 , ...) = (α · a0 , α · a1 , ...) şi notândX X =
(0, 1, 0, 0...) se obţine că (a0 , a1 , ..., an , ...) poate fi scris sub forma ak X k ,
k
unde X k = X
| · X{z
· ... · X} (suma fiind finită).
k ori
Inelul construit anterior este numit inelul polinoamelor de o nedetermi-
nată peste R şi este notat R[X]. Numărul n = max{i | ai 6= 0} este numit
gradul polinomului (a0 , a1 , ...), iar an (ı̂n acest caz) este numit coeficien-
tul dominant al polinomului. Pentru polinomul nul (0, 0, ...) se convine să
se considere gradul său ca fiind −∞.
Polinoamele (0, a, 0, ...) a ∈ R se identifică cu a ∈ R, sunt numite poli-
noame constante, iar gradul lor este egal cu 0.

2 Algebră liniară
Matrice. Determinanţi
Fie (K, +, ·) un corp comutativ şi M = {1, 2, ..., m}, N = {1, 2, ..., n}, m, n ∈
IN∗ . Reamintim că se numeşte matrice de tip (m, n) peste K orice funcţie A :
M ×N → K. Precizăm că, exceptând unele rezultate privind inversabilitatea
matricelor şi sistemele liniare, noţiunile şi celelalte rezultate ce vor fi date ı̂n
continuare ı̂şi păstrează valabilitatea şi ı̂n cazul ı̂n care K este inel (comutativ
şi unitar).

6
Notând A(i, j) = aij , i ∈ M, j ∈ N , matricea A poate fi reprezentată sub
forma unui tablou  
a11 a12 ... a1n
 
 a21 a22 ... a2n 
A=  ...

 ... ... ... 
am1 am2 ... amn
având m “linii” şi n “coloane” (condensat A = (aij )m×n ).
Pe mulţimea matricelor de tip (m, n) peste K, notată M(m, n, K), se
defineşte operaţia de adunare a matricelor prin: dacă A, B ∈ M(m, n, K),
atunci (A + B)(i, j) = A(i, j) + B(i, j), ∀(i, j) ∈ M × N , obţinându-se:

• (M(m, n, K), +) are structură de grup abelian.


Pentru matricile A ∈ M(m, n, K), A = (aij )m×n , B ∈ M(n, p, K),
B = (bij )n×p se defineşte o matrice C ∈ M(m, p, K) prin C = (cij )m×p
Xn
unde cij = aik bkj , 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ p, numită produsul
k=1
matricelor A şi B (notăm C = A · B).
In cazul m = n, mulţimea M(m, n, K) se notează prin M(n, K). Pro-
dusul definit anterior conduce la o operaţie “·” pe M(n, K), obţinându-
se:

• (M(n, K), +, ·) are structură


 de inel4 unitar.
 Rolul de “matrice uni-
1 0 ... 0
 0 1 ... 0 
tate” este jucat de In = 
 ...
, 0, 1 ∈ K.
... ... ... 
0 0 ... 1

Pentru A ∈ M(m, n, K), A = (aij )m×n şi λ ∈ K, se defineşte λA ∈


M(m, n, K), λA = (λ · aij )m×n , obţinându-se o operaţie externă numită
produsul matricelor (din M(m, n, K)) cu scalari (din K).
Pentru A ∈ M(m, n, K), A = (aij )m×n , matricea t A ∈ M(n, m, K) t A =
(t ake )n×m , unde take = aek , este numită transpusa matricei A.
4
inel necomutativ

7
XFie A ∈ M(n, K). Elementul din K notat det A şi dat de det A =
εσ · a1σ(1) ... · anσ(n) unde Sn notează mulţimea permutărilor de grad n şi
σ∈Sn
½
1 dacă σ este permutare pară,
εσ =
−1 dacă σ este permutare impară,

se numeşte determinantul matricei A5 (se mai notează prin


¯ ¯
¯ a11 a12 ... a1n ¯
¯ ¯
det A = ¯¯ ... ... ... ... ¯¯ sau |aij |n×n ).
¯ an1 an2 ... ann ¯

In vederea indicării ulterioare a unui procedeu de calcul se definesc (pen-


tru A ∈ M(n, K)) noţiunile de minor şi complement algebric ale unui ele-
ment.
aj1
Suprimând linia i (anume ai1 ...ain ) şi coloana j (anume ... ) din A, se
ajn
obţine o matrice i Aj ∈ M(n − 1, K) al cărei determinant poartă numele de
minorul elementului aij (va fi notat dij ). Elementul δ ij = (−1)i+j dij va fi
numit complementul algebric al elementului aij .
Au loc următoarele proprietăţi:

• det A = det t A;

• dacă ı̂ntr-o matrice A ∈ M(n, K), n ∈ N∗ se schimbă două linii


(coloane) ı̂ntre ele atunci se obţine o matrice al cărei determinant este
egal cu − det A;
¯ ¯ ¯ ¯
¯ a11 a ... a ¯ ¯ a11 a12 ... a1n ¯
¯ 12 1n ¯ ¯ ¯
¯ ... ... ... ... ¯¯ ¯ ... ... ... ... ¯
¯ ¯ ¯
• ¯¯ α · ai1 α · ai2 ... α · ain ¯¯ = α ¯¯ ai1 ai2 ... ain ¯¯, 1 ≤ i ≤ n
¯ ... ... ... ... ¯¯ ¯ ... ... ... ... ¯
¯ ¯ ¯
¯ an1 an2 ... anm ¯ ¯ an1 an2 ... anm ¯
(analog pentru coloane);
5
pentru A ∈ M(n, K) spunem şi că det A este determinant de ordin n.

8
¯ ¯ ¯ ¯
¯ a11 a12 ... a1n ¯ ¯ a11 ... a1n ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ... ... ... ... ¯ ¯ ... ... ... ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ai1 ai2 ... ain ¯ ¯ ai1 + λ · aj1 ... ain + λ · ajn ¯
¯ ¯ ¯ ¯
• ¯¯ ... ... ... ... ¯¯ = ¯¯ ... ... ... ¯ pentru orice
¯
¯ aj1 aj2 ... ajn ¯ ¯ aj1 ... ajn ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ... ... ... ... ¯ ¯ ... ... ... ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ an1 an2 ... ann ¯ ¯ an1 ... ann ¯
1 ≤ i, j ≤ n, ∀λ ∈ K (analog pentru coloane);

• Pentru A ∈ M(n, K), au loc6 :


det A = ai1 δ i1 + ... + ain δ in , pentru orice 1 ≤ i ≤ n;
det A = a1j δ 1j + ... + anj δ nj , pentru orice 1 ≤ j ≤ n;

• Pentru A, B ∈ M(n, K), n ∈ N∗ , det A · B = det A · det B.


Fie A ∈ Mn, K. Se spune că A este matrice inversabilă dacă există o
matrice B ∈ M(n, K) astfel ı̂ncâtA · B = B · A = In (B este numită inversa
lui A). Inversa unei matrice, dacă există, este unică şi va fi notată A−1 . Se
cunoaşte că A ∈ M(n, K) este inversabilă dacă şi numai dacă det A 6= 0, iar
(ı̂n cazul ı̂n care există)
 
δ 11 δ 21 ... δ n1
1  δ 12 δ 22 ... δ n2 
A−1 = · 
det A  ... ... ... ... 
δ 1n δ 2n ... δ nn

(se remarcă faptul că ı̂nlocuirea elementelor cu complemenţi algebrici se face


ı̂n t A).
Considerăm A ∈ M(m, n, K) şi fie k un număr natural 1 ≤ k ≤ min(m, n).
Alegând, ı̂n A, k linii şi k coloane, elementele care se regăsesc la intersecţia
acestor linii şi coloane formează o matrice pătratică de ordin k (submatrice a
matricei A) al cărei determinant se numeşte minor de ordin k al matricei
A.
Dacă A ∈ M(m, n, K) are şi elemente diferite de 0 ∈ K, spunem că A
are rangul r (rangA = r) dacă A admite un minor de ordin r nenul, iar toţi
minorii lui A de ordin mai mare decât r (dacă există) sunt nuli7 Evident,
6
formulele de “dezvoltare după o linie”, respectiv “dezvoltare după o coloană”.
7
Dacă A este matricea nulă (aij = 0 ∈ K, pentru orice 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n),
convenim să spunem că rangA = 0.

9
este suficient (şi necesar) ca toţi minorii de ordin r + 1 (dacă există) să fie
nuli.

Sisteme de ecuaţii liniare


Fie sistemul

 a11 x1 + ... + a1n xn = b1
(*) ...

am1 x1 + ... + amn xn = bm , bi , aij ∈ K, 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n.
Prin soluţie a sistemului se ı̂nţelege o n-uplă de elemente din K, (α1 , ..., αn ),
care verifică ecuaţiile sistemului. Distingem: sistem incompatibil (nu ad-
mite nici o soluţie), sistem compatibil determinat (soluţie unică), sistem
compatibil nedeterminat
 (o infinitate
 de 
soluţii). 
a11 ... a1n a11 ... a1n b1
Notăm A =  ... ... ...  şi A =  ... ... ... ...  (ultima
am1 ... amn am1 ... amn bm
8
coloană este numită coloana termenilor liberi) şi se obţine:

• Sistemul de ecuaţii liniare (*) este compatibil dacă şi numai dacă rangA =
rangA(teorema Kronecker - Capelli).
Dacă rangA = r, alegând un minor de ordin r nenul (corespunzător unei
submatrice a matricei A), vom numi determinant caracteristic (al
sistemului dat) determinantul matricei obţinute prin bordarea subma-
tricei alese (numită submatrice principală) cu o coloană alcătuită din
elementele corespunzătoare liniilor submatricei respective din coloana
termenilor liberi precum şi cu cele corespunzătoare ale uneia dintre
liniile rămase (dacă există o astfel de linie). Se obţine:

• In ipoteza rangA < m, sistemul de ecuaţii (∗) este compatibil dacă


şi numai dacă toţi determinanţii caracteristici sunt nuli (teorema
Rouché).
Dacă rangA = m (avem şi m ≤ n), sistemul (*) este, evident, compa-
tibil.

• In cazul m = n şi det A 6= 0, pentru rezolvare se poate aplica “regula


Cramer”:
8
Liniile matricei A corespund ecuaţiilor sistemului, iar coloanele corespund necunos-
cutelor acestuia.

10
Dacă m = n şi det A 6= 0, atunci (∗) admite soluţie unică dată de
d1 dn
x1 = , ..., xn = unde d = det A, iar di este determinantul matricei
d d
obţinute din matricea sistemului prin ı̂nlocuirea coloanei i cu coloana
termenilor liberi.

In celelalte cazuri (m 6= n sau m = n şi det A = 0), dacă sistemul este


compatibil, se aleg ecuaţiile ce corespund liniilor submatricei principale şi se
păstrează ı̂n membrul ı̂ntâi necunoscutele ce corespund coloanelor submatri-
cei principale (celelalte fiind trecute ı̂n membrul doi), obţinându-se un sistem
ce poate fi rezolvat cu ajutorul regulii lui Cramer. Precizăm că acest sistem
are exact aceleaşi soluţii cu sistemul iniţial9 .

Spaţii liniare
Fie (K, +, ·) un corp comutativ.
Definiţia 2.1. Un grup comutativ (V, +)10 ı̂nzestrat cu o operaţie externă
ϕ : K × V → V , ϕ(α, x) = αx, astfel ı̂ncât:
i) α(x + y) = αx + αy;
ii) (α + β)x = αx + βx;
iii) (α · β)x = α(βx);
iv) 1x = x
pentru orice α, β ∈ K(1 ∈ K) şi orice x, y ∈ V , este numit spaţiu liniar
peste K (sau K−spaţiu liniar). In cele ce urmează va fi considerat doar
cazul “netrivial” V 6= {0}.
Exemple:
i) Considerând, pentru cazul (K, +, ·), grupul abelian (K, +) şi operaţia
externă dată de “·”, se obţine: K este spaţiu liniar peste K;
ii) Definind pe K n = K ×K ×...×K operaţiile (α1 , ..., αn )+(β 1 , ..., β n ) =
(α1 + β 1 , ..., αn + β n ) şi λ(α1 , ..., αn ) = (λ · α1 , ..., λ · αn ), λ ∈ K, se obţine:
K n este spaţiu liniar peste K;
iii) M(m, n, K) este spaţiu liniar peste K (operaţiile fiind “+” şi produsul
matricelor cu scalari);
9
Dacă două sisteme de ecuaţii au exact aceleaşi soluţii se mai spune că sunt sisteme
echivalente (se admite că toate sistemele incompatibile sunt echivalente ı̂ntre ele).
10
Utilizarea notaţiei aditive nu poate produce confuzii (de exemplu, ı̂n ii), este evident
că simbolul “+” din paranteză reprezintă operaţia din K, iar ı̂n membrul al doilea apare
operaţia din V .

11
iv) Mulţimea polinoamelor de o nedeterminantă K[X] are structură de
spaţiu liniar peste K (“+” reprezintă suma uzuală de polinoame, iar, pentru
Xn n
X
λ ∈ K şi f = ai X i , λf = (λ · ai )X i ).
i=0 i=0
v) Mulţimea polinoamelor de grad cel mult n, Kn [X], n ∈ N este spaţiu
liniar peste K (operaţiile sunt precizate ı̂n exemplul iv)).
Observaţia 2.1. Pentru un spaţiu liniar, V , peste corpul K, avem:
i) αx = 0 ⇒ α = 0 sau x = 0;
ii) (−α)x = −αx = α(−x); (−α)(−x) = αx;
iii) αx = βx, x 6= 0 ⇒ α = β;
iv) λx = λy, λ 6= 0 ⇒ x = y.
Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi S ⊆ V . Dacă S = {x1 , ..., xn },
Xn

n ∈ N , şi din orice egalitate αi xi = 0, αi ∈ K, i = 1, n, rezultă αi = 0,
i=1
i = 1, n, atunci spunem că elementele x1 , ..., xn sunt liniar independente
(sau că S este (submulţime) liniar independentă). Dacă S este in-
finită, atunci S va fi numită submulţime liniar independentă dacă orice
submulţime finită a sa este liniar independentă. In caz contrar11 , spunem că
S este liniar dependentă.
Xn
Precizăm şi că expresiile de forma αi xi mai sunt numite combinaţii
i=1
liniare de x1 , ..., xn ∈ V .
Observaţia 2.2. i) Dacă x ∈ V, x 6= 0, atunci S = {x} este liniar
independentă;
ii) Dacă 0 ∈ S, atunci S este liniar dependentă;
iii) Dacă S este liniar independentă, iar S 0 ⊆ S, atunci S 0 este liniar
independentă;
iv) Dacă S 0 ⊆ S, iar S 0 este liniar dependentă, atunci S este liniar depen-
dentă.
Dacă ∅ 6= M ⊆ V , M = {x1 , ..., xn }, n ∈ N∗ , spunem că M constituie un
sistem de generatori pentru V dacă orice element x ∈ V se poate exprima
11
Dacă S = {x1 , ..., xn } atunci există αi ∈ K, i = 1, n şi există cel puţin un indice i,
n
X
1 ≤ i ≤ n, aşa ı̂ncât αi 6= 0 şi αi xi = 0 (ı̂n cazul infinit, există cel puţin o submulţime
i=1
finită liniar dependentă).

12
n
X
ca o combinaţie liniară de x1 , ..., xn , x = αi xi . In cazul ı̂n care M este
i=1
infinită se impune ca, pentru orice x ∈ V , să existe n ∈ N∗ şi x1 , ..., xn ∈ M
n
X
astfel ı̂ncâtx = αi xi , αi ∈ K, i = 1, n.
i=1
Observaţia 2.3. Pentru orice spaţiu liniar V , mulţimea V constituie un
sistem de generatori pentru V .
Definiţia 2.2. O submulţime B a spaţiului liniar V peste K este numită
bază a spaţiului V dacă:
i) B este liniar independentă;
ii) B constituie un sistem de generatori.
Distingem cazurile când B este finită, respectiv infinită.
Teorema 2.1. Orice spaţiu liniar admite o bază.
Demonstraţie. Pentru exemplificare, vom demonstra teorema ı̂n cazul ı̂n
care spaţiul liniar considerat admite un sistem finit de generatori. Fie, atunci,
spaţiul liniar V şi {x1 , ..., xn }12 un sistem de generatori pentru V . Evident că
există xi 6= 0 şi, ı̂n consecinţă, {xi } constituie o submulţime liniar indepen-
dentă. Fie B 13 o submulţime liniar independentă ı̂ncât B ⊆ {x1 , ..., xn } şi B
este maximală (relativ la incluziune) cu această proprietate. Prin eventuală
renumerotare, obţinem B = {x1 , ..., xm }, m ≤ n. Este suficient să arătăm că
B consituie un sistem de generatori. Intrucât B este maximală rezultă că,
pentru orice j, m < j ≤ n, sistemul {x1 , ..., xm , xj } este liniar dependent, deci
există ai ∈ K, i = 1, m + 1 ı̂ncât a1 x1 + ... + am xm + am+1 xj = 0 şi am+1 6= 0
(altfel, se contrazice faptul că B este liniar independentă). Altfel spus, xj
poate fi reprezentat ca o combinaţie liniară de elementele din B. Intrucât
{x1 , ..., xn } este sistem de generatori pentru V , rezultă că B satisface aceeaşi
condiţie (ı̂n reprezentarea oricărui element x ∈ V se ı̂nlocuiesc xj , m < j ≤ n
prin combinaţiile liniare de x1 , ..., xm ).
Dacă spaţiul vectorial V peste K admite o bază finită spunem că V este
K-spaţiu liniar finit generat.
Demonstraţia teoremei anterioare conduce imediat la:
Observaţia 2.4. Intr-un K-spaţiu liniar finit generat, din orice sistem
de generatori se poate extrage o bază.
12
Avem şi xi 6= xj pentru i 6= j, 1 ≤ i, j ≤ n.
13
Existenţa lui B pentru cazul considerat este evidentă.

13
Observaţia 2.5. Dacă B = {e1 , ..., en } este o bază ı̂n V atunci orice
x ∈ V se exprimă ı̂n mod unic ca o combinaţie liniară de elementele e1 , ..., en .
Xn n
X
Intr-adevăr, dacă x = α i ei = β i ei , αi , bi ∈ K, i = 1, n, atunci
i=1 i=1
n
X
(αi − β i )ei = 0 şi deci αi = β i , ∀i = 1, n. In acest context, dacă
i=1
n
X
x = αi ei , αi ∈ K, i = 1, n, atunci elementele α1 , ..., αn se numesc co-
i=1
ordonatele lui x ı̂n raport cu baza e1 , ..., en .
Remarcăm şi faptul că ı̂n ipoteza “B sistem finit de generatori pentru
V ”, condiţia de unicitate a coordonatelor este echivalentă cu condiţia ca B
să fie bază.
Exemple:
i) (1, 0, ..., 0), (0, 1, ..., 0), ..., (0, 0, ..., 1) constituie o bază ı̂n spaţiul liniar
n
K ;
ii) Polinoamele 1, X, X 2 , ... constituie o bază ı̂n spaţiul liniar K[X];
iii) Polinoamele 1, X, X 2 , ..., X n consituie ½ o bază ı̂n spaţiul liniar Kn [X];
1; i = k, j = `
iv) Matricele Ek` = (eij )m×n , eij = 1 ≤ k ≤ m, 1 ≤
0 ı̂n rest,
` ≤ n constituie o bază ı̂n spaţiul liniar M(m, m, K).
Bazele date ı̂n exemplele anterioare sun numite baze canonice (ale
spaţiilor liniare considerate).
Teorema 2.2. Intr-un K-spaţiu liniar finit generat orice două baze au
acelaşi număr de elemente.
Demonstraţie. Vom arăta că, dacă fiecare element al sistemului liniar in-
dependent {e1 , ..., em } este combinaţie liniară de elementele f1 , ..., fn , atunci
m ≤ n. Demonstraţia se face prin inducţie matematică după numărul m.
Pentru m = 1, afirmaţia este evident adevărată.
Presupunem afirmaţia adevărată pentru orice sitem liniar independen-
X n
tavând r < m elemente. Fie sistemul {e1 , ..., em }. Avem că ei = aij fj , i =
j=1
1, m, unde aij ∈ K, 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n şi cel puţin un element aij 6= 0.
Presupunem (eventual renumerotând) că a11 6= 0. Notăm atunci e0i = ei −
(ai1 · a−1 0 0
11 )ei , i = 2, m, şi obţinem sistemul {e2 , ..., em }, fiecare element al său
fiind exprimat ca o combinaţie liniară de f2 , ..., fn .

14
Dacă λ2 , ..., λm ∈ K şi λ2 e02 + ... + λm e0m = 0 atunci, ı̂nlocuind e0i =
ei − (ai1 · a−1 11 )e1 , i = 2, m, se obţine din liniara independenţă a sistemului
{e1 , ..., em }, λ2 = ... = λm = 0, deci {e02 , ..., e0m } constituie un sistem liniar
independent.
Conform ipotezei inductive, rezultă m − 1 ≤ n − 1 deci m ≤ n.
Dacă {e1 , ..., em } şi {f1 , ..., fn } constituie baze, atunci m ≤ n şi n ≤ m,
deci m = n.
Reformulând, putem spune că, dacă spaţiul liniar V peste K admite
o bază având n elemente, atunci orice altă bază va avea, de asemenea, n
elemente. Teorema anterioară conduce la următoarea definiţie:
Definiţia 2.3. Dacă V este un K-sistem liniar finit generat, numim
dimensiune a spaţiului V (şi notăm dim V ) numărul elementelor unei
baze a lui V .
Dacă spaţiul liniar V peste K nu este finit generat vom scrie dim V = ∞.
Convenim şi că, pentru cazul V = {0}, dim V = 0.
Exemple:
i) dim K n = n;
ii) dim K[X] = ∞;
iii) dim Kn [X] = n + 1;
iv) dim M(m, n, K) = m · n.
Demonstraţia teoremei 2.2 conduce la următoarea observaţie:
Observaţia 2.6. Intr-un K-spaţiu liniar finit generat orice submulţime
liniar independentă se poate completa până la o bază.
Demonstraţie. Remarcăm mai ı̂ntâi (conform demonstraţiei teoremei 2.2)
că ı̂n spaţiul liniar (V ) dat (având dimensiunea n), submulţimile liniar inde-
pendente pot avea cel mult n elemente. Fie {x1 , ..., xr }, r ≤ n, o submulţime
liniar independentă şi e1 , ..., en o bază. Dacă r = 1, x1 = α1 e1 + ... + αn en şi
∃i, 1 ≤ i ≤ n ı̂ncât αi 6= 0. Presupunem (eventual renumerotând) că α1 6= 0.
Se verifică atunci faptul că {x1 , e2 , ..., en } constituie o bază ı̂n V : e1 se ex-
primă ca o combinaţie liniară de x1 , e2 , ..., en , deci {x1 , e2 , ..., en } constituie
un sistem de generatori iar, dacă presupunem că {x1 , e2 , ..., en } sunt liniar
dependenţi, rezultă că {e1 , e2 , ..., en } sunt liniar dependenţi, ceea ce este fals.
Procedând inductiv, având {x1 , ..., xr } liniar independenţi, folosind fap-
tul că {x1 , ..., xr−1 } sunt, de asemenea, liniar independenţi se obţine că
{x1 , ..., xr−1 , er , ..., en } constituie o bază şi apoi repetând cazul r = 1 se
obţine ceea ce trebuia demonstrat.

15
Reformulând, putem spune că: ı̂ntr-un K-spaţiu liniar finit generat, dacă
{x1 , ..., xr } este submulţime liniar independentă, iar {y1 , ..., yn } constituie
un sistem de generatori, atunci r ≤ n şi, după o eventuală renumerotare,
{x1 , ..., xr , yr+1 , ..., yn } constituie un sistem de generatori. Acest enunţ este
cunoscut sub numele de teorema schimbului (sau teorema Steinitz).
Enunţăm fără demonstraţie (rezultă uşor din cele precedente) o propoziţie
utilă ı̂n exerciţii:
Propoziţia 2.1. Fie V un K-spaţiu liniar de dimensiune n şi B =
{e1 , ..., en } ⊆ V (submulţime având n elemente). Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
i) B este bază;
ii) B este liniar independentă;
iii) B constituie sistem de generatori.
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n peste un corp K şi B = {e1 , ..., en },
B 0 = {e01 , ..., e0n } două baze ale sale.
Folosind faptul că B este bază, putem scrie
n
X
e0i = aji ej , i = 1, n
j=1

punând astfel ı̂n evidenţă o matrice14 (unică)


 
a11 a12 ... a1n
A =  ... ... ... ...  ∈ M(n, K)
an1 an2 ... ann

numită matricea  de trecere


 de la baza B  la baza B 0 .
0
e1 e1
 ..  0  .. 
Notând e =  . , e =  . , putem scrie (formal) e0 =t A · e
en e0n
(această relaţie este numită formula de trecere de la baza B la baza B 0 ).
Fie x ∈ V ı̂ncât xÃ= α1 e1 + en şi x = !α01 e01 + ... + α0n e0n . Avem
!... + nαnÃ
Xn Xn Xn X X n X n
0 0 0 0
x= α i ei = αi aji ej = αi aji ej = αj ej = x. Co-
i=1 i=1 j=1 j=1 i=1 j=1
ordonatele oricărui element ı̂ntr-o bază dată fiind unic determinate, rezultă
14
A fost folosit primul indice (pentru aji ) ca indice de sumare, iar coloanele din A conţin
coordonatele elementelor e0i , i = 1, n. Rezultatele similare se obţin folosind cel de-al doilea
indice ca indice de sumare.

16
Xn
αj = α0j aji , i = 1, n adică (sub formă matricială) α = A · α0 , unde
 i=1   
α1 α01
   
α =  ... , α0 =  ... .
αn α0n
Această ultimă relaţie este numită formula de transformare a coor-
donatelor.
Propoziţia 2.2. fie V un K-sistem liniar de dimensiune n. Pentru
orice baze B şi B 0 ale lui V , matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este
matrice inversabilă.
Demonstraţie. Remarcăm ı̂ntâi (după calcule simple) că, ı̂n general, fiind
date bazele B, B 0 , B 00 ı̂n V , având A matricea de trecere de la B la B 0 , A0
matricea de trecere de la B 0 la B 00 şi A00 matricea de trecere de la B la B 00 ,
obţinem A · A0 = A00 .
Pentru B 00 = B, obţinem evident A00 = In , deci matricea A este in-
versabilă.
Având ı̂n vedere rezultatul anterior, putem scrie
α0 = A−1 · α şi e =t A−1 · e0 .

Subspaţii liniare
Fie V un K-spaţiu liniar. O submulţime nevidă U ⊆ V se numeşte subspaţiu
liniar al lui V dacă
i) pentru orice x, y ∈ U, x + y ∈ U ;
ii) pentru orice x ∈ U şi orice α ∈ K, αx ∈ U .
Observaţia 2.7. Condiţiile definiţiei asigură faptul că restricţiile ope-
raţiilor K-spaţiului liniar V determină pe U o structură de K-spaţiu liniar
(U este subgrup al grupului V , iar operaţia externă este dată de asocierea
corespunzătoare pentru V ).
Exemple:
i) {0} ⊂ V constituie subspaţiu liniar (numit subspaţiul nul) al spaţiului
liniar V ;
ii) Submulţimile K × 0 = {(x, 0) | x ∈ K} şi 0 × K = ((0, y) | y ∈ K)
sunt subspaţii liniare ale K-spaţiului liniar K 2 ;
iii) Dacă {x1 , ..., xn } ⊆ V , atunci {a1 x1 + ... + an xn | ai ∈ K, i = 1, n}
constituie subspaţiu liniar (va fi notat L(x1 , ..., xn )) al lui V .

17
Dacă e1 , ..., en este o bază a K-spaţiului liniar V , atunci L(e1 , ..., en ) = V .
Folosind teorema schimbului, deducem:
Propoziţia 2.3. Dacă U 6= {0} este subspaţiu liniar al unui K-spaţiu
liniar V de dimensiune n, atunci U este finit generat şi dim U ≤ n.
Demonstraţie. Intr-adevăr, ı̂n V , deci şi ı̂n U , orice n + 1 elemente consti-
tuie o submulţime liniar dependentă, iar o submulţime liniar independentă
maximală din U este şi bază ı̂n U .
Mai mult, avem dim U = n dacă şi numai dacă U = V . Rafinând acest
rezultat obţinem:
Propoziţia 2.4. Dacă U1 şi U2 sunt subspaţii ale K-spaţiului liniar finit
generat V , U1 ⊆ U2 şi dim U1 = dim U2 atunci U1 = U2 .
Demonstraţie. Din U1 ⊆ U2 şi dim U1 = dim U2 rezultă că orice bază din
U1 este şi bază ı̂n U2 , deci U1 = U2 .
Fie V un K-spaţiu liniar şi U1 , U2 subspaţii ale lui V . Cu subspaţiile
liniare ale unui K-spaţiu liniar se pot efectua operaţii printre care se disting
“intersecţia” şi “suma” de subspaţii:

• Intersecţia U1 ∩ U2 este subspaţiu liniar ı̂n V ;

• U1 + U2 = {x + y | x ∈ U1 , y ∈ U2 } constituie un subspaţiu liniar ı̂n V .


Se remarcă uşor că au loc:
i) U1 ∩ U2 = U2 ∩ U1 ;
ii) U1 + U2 = U2 + U1 ;
iii) (U1 ∩ U2 ) ∩ U3 = U1 ∩ (U2 ∩ U3 );
iv) (U1 + U2 ) + U3 = U1 + (U2 + U3 ).

Propoziţia 2.5. Dacă U1 şi U2 sunt subspaţii liniare ale unui K-spaţiu
liniar V , finit generat, atunci

dim(U1 + U2 ) + dim(U1 ∩ U2 ) = dim U1 + dim U2 .

Demonstraţie. In cazul U1 ∩ U2 = {0}, fie b1 , ..., bm ; c01 , ..., c0r baze ı̂n U1 ,
respectiv U2 . Prin calcule simple se deduce că b1 , ..., bm , c01 , ..., c0r constituie o
bază ı̂n V .

18
In cazul U1 ∩ U2 6= {0}, fie a1 , ..., as o bază ı̂n U1 ∩ U2 .
Intrucât U1 ∩ U2 ⊆ U1 , U1 ∩ U2 ⊆ U2 , {a1 , ..., as } poate fi completată,
obţinându-se a1 , ..., as , bs+1 , ..., bm bază ı̂n U , şi a1 , ..., as , cs+1 , ..., cr bază ı̂n
U2 (conform propoziţiei 2.3, m ≥ s, r ≥ s).
Prin calcule simple se deduce că a1 , ..., as , bs+1 , ..., bm , cs+1 , ..., cr constituie
o bază ı̂n V .
In cazul ı̂n care U1 ∩ U2 = {0}, suma U1 + U2 mai este numită sumă
directă a subspaţiilor liniare U1 şi U2 şi este notată U1 ⊕ U2 .
Observaţia 2.8. i) In cazul U1 ∩ U2 6= {0}, dacă x ∈ U1 ∩ U2 \ {0},
atunci orice element z ∈ U1 + U2 , z = z1 + z2 , z ∈ U1 , z2 ∈ U2 poate fi scris şi
sub forma z = (z1 − x) + (x + z2 ), altfel spus, reprezentarea elementelor din
U1 + U2 ca sumă, z = z1 + z2 , z1 ∈ U1 , z2 ∈ U2 , nu este unică;
ii) orice element z ∈ U1 ⊕ U2 poate fi scris ı̂n mod unic sub forma z =
z1 + z2 , z 1 ∈ U1 , z 2 ∈ U2 .
In adevăr, din z1 + z2 = z10 + z20 , z1 , z10 ∈ U, z2 , z20 ∈ U2 rezultă z1 − z10 =
z20 − z2 = 0 deoarece U1 ∩ U2 = {0}, adică z1 = z10 , z2 = z20 .
Observaţia 2.9. Dacă U1 , U2 sunt subspaţii liniare ale unui K-spaţiu
liniar finit generat, atunci dim U1 ⊕U2 = dim U1 +dim U2 . Mai mult, U1 +U2 =
U1 ⊕ U2 dacă şi numai dacă dim(U1 + U2 ) = dim U1 + dim U2 . In ceea ce
priveşte reuniunea de subspaţii, se arată uşor că U1 ∪ U2 este subspaţiu liniar
dacă şi numai dacă U1 ⊆ U2 sau U2 ⊆ U1 .
Operaţiile “intersecţie” şi “sumă” se pot extinde, ı̂n general, pentru familii
de subspaţii liniare ale unui aceluiaşi K-spaţiu liniar.
Fie {Ui }i∈I o familie de subspaţii liniare ale K-spaţiului liniar V .
\
• Ui este subspaţiu liniar ı̂n V ;
i∈I
( n
)
X X
• Ui = xαj | αj ∈ I, xαj ∈ Uαj , j = 1, n, n ∈ N∗ 15
este subspa-
i∈I j=1
ţiu liniar ı̂n V .

Verificarea condiţiilor de subspaţiu liniar este propusă ca un simplu exer-


ciţiu.
X
15
Orice x ∈ Ui se reprezintă ca sumă finită de elemente din subspaţiile liniare Ui , i ∈
i∈I
I.

19
Prima aserţiune conduce la noţiunea de subspaţiu liniar generat de o
submulţime a spaţiului liniar considerat: pentru un K-spaţiu liniarV şi X ⊆
V , intersecţia familiei subspaţiilor liniare ale lui V ce includ X poartă numele
de subspaţiu liniar generat de X (notăm < X >).
Observaţia 2.10. i) L(a1 , ..., an ) =< {a1 , ..., an } >;
ii) U1 + U2 =< U1 ∪X U2 >.
In ceea ce priveşte Ui , limitându-ne, pentru simplitate, la cazul I =
i∈I
{1,
 2, ...,
n}, vom spune că, ı̂n cazul ı̂n care pentru orice i, 1 ≤ i ≤ n, Ui ∩
n n
X  X
 Uj  = {0}, subspaţiul liniar Ui este suma directă a familiei
j=1 i=1
j6=i
n
M
subspaţiilor Ui , i = 1, n (notăm Ui ).
i=1
n
M
Pentru n = 2 se obţine suma directă a subspaţiilor U1 , U2 . Mai mult U1
i=1
se obţine inductiv, remarcând ı̂ntâi că U1 ⊕ U2 = U2 ⊕ U1 şi (U1 ⊕ U2 ) ⊕ U3 =
U1 ⊕ (U2 ⊕ U3 ).
Propoziţia 2.6. Fie U1 , ..., Un subspaţii liniare ale K-spaţiului liniar V .
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
Xn Mn
i) Ui = Ui ;
i=1 i=1
n
X n
X
ii) dacă xi = yi , unde xi , yi ∈ Ui , i = 1, n, atunci xi = yi pentru
i=1 i=1
orice i = 1, n.
n
X n
X n
X
Demonstraţie. i) ⇒ ii) Din xi = yi rezultă xi − yi = (yj − xj ),
i=1 i=1 j=1
j6=i
n
X n
X
iar xi − yi ∈ Ui , (yj − xj ) ∈ Uj deci xi = yi , ∀i, 1 ≤ i ≤ n.
j=1 j=1
j6=i j6=i
 
n
X
 
ii) ⇒ i) Presupunând că ∃i, 1 ≤ i ≤ n, astfel ı̂ncât∃x ∈ Ui ∩  Uj  şi
j=1
j6=i

20
n
X
x 6= 0, atunci, din x ∈ Ui , rezultă x = y1 + ... + yi−1 + yi+1 + ... + yn şi
j=1
j6=i

deci y1 + ... + yi−1 + (−x) + yi+1 + ... + yn = 0 + ... + 0 fără ca −x = 0, ceea


ce este fals.
Observaţia 2.11. {a1 , ..., an } constituie o submulţime liniar indepen-
n
M
dentă a unui K-spaţiu liniarV dacă şi numai dacă L(a1 , ..., an ) = L(ai ).
i=1
Propoziţia 2.7. Dacă U1 , ..., Un sunt subspaţii liniare ale K-spaţiului
n
X Mn Xn
liniar finit generat V , atunci Ui = Ui dacă şi numai dacă dim Ui =
i=1 i=1 i=1
n
X
dim Ui .
i=1

Demonstraţie. Dacă m = 2, obţinem ı̂n mod evident că U1 + U2 = U1 ⊕


U2 ⇒ dim(U1 + U2 ) = dim U1 + dim U2
. 
n
X Xn Xn
 
Dacă Ui ∩ Uj = {0} atunci dim Ui ∩ Uj  = 0, deci dim Ui =
j=1 j=1 i=1
j6=i  j6=i

n n n
X 16 X M
dim Ui + dim  Uj  . Arătând că Uj = Uj va rezulta, aplicând
j=1 j=1 j=1
j6=i j6=i a6=i

metoda inducţiei matematice, ceea ce trebuia demonstrat.


Xn X n
Dar xj = yj ⇒ x1 +...+xi−1 +0+xi+1 +...+xn = y1 +...+yi−1 +0+
j=1 j=1
j6=i j6=i
n
X n
M
yi+1 + ... + yn deci xj = yj pentru orice j = 1, n, j 6= i, adică Uj = Uj .
j=1 j=1
  j6=i j6=i

n
X X n
 
Reciproc dim Ui ∩ Uj  = 0 ⇒ Ui ∩ Uj = {0}, pentru orice i = 1, n.
j=1 j=1
j6=i j6=i

n
X n
X
16
S-a ţinut cont că Ui + Uj = Uj .
j=1 j=1
j6=i

21
n
X n
M
Conchidem că Ui = Ui .
i=1 i=1

Operatori liniari
Fie V şi W spaţii liniare peste acelaşi corp comutativ K.
Definiţia 2.4. O aplicaţie ϕ : V → W se numeşte operator liniar (de
la V la W ) dacă satisface condiţiile:
i) ϕ(x + y) = ϕ(x) + ϕ(y), oricare ar fi x, y ∈ V ;
ii) ϕ(xy) = αϕ(x), oricare ar fi α ∈ K şi x ∈ V .
Observaţia 2.12. Condiţiile din definiţie sunt, ı̂n mod clar, echivalente
cu condiţia: ϕ(αx + βy) = αϕ(x) + βϕ(y) oricare ar fi α, β ∈ K şi x, y ∈ V .
Exemple:
i) Aplicaţia identitate 1V : V → V este operator liniar (operatorul
liniar identitate);
ii) Aplicaţia 0 : V → W 0(x) = 0, ∀x ∈ V , este operator liniar (opera-
torul liniar nul);
iii) Aplicaţia ϕ : K[X] → K[X], ϕ(f ) = f 0 , unde, pentru f (X) =
X n X n
k 0
ak X , f (X) = (kak )X k−1 , iar kak = ak + ... + ak , este operator liniar
| {z }
k=0 k=1 k ori
(operatorul liniar de derivare).
Observaţia 2.13. i) Notând L(V, W ) = {f : V → W | f operator liniar}
şi definind f + g, λf, (λ ∈ K) prin (f + g)(x) = f (x) + g(x), (λf )(x) = λf (x),
obţinem că L(V, W ) este K-spaţiu liniar;
ii) remarcând ı̂ntâi că, prin compunerea a doi operatori liniari (f : V →
W, h : W → Y , se obţine un operator liniar (h ◦ f : V → Y )) şi notând
L(V ) = {f : V → V | f operator liniar}, obţinem că L(V ) ı̂mpreună cu
operaţia “+” definită anterior şi cu operaţia de compunere are structură de
inel unitar.
Dacă ϕ : V → W este, ı̂n plus, injectivă (surjectivă) atunci spunem că
avem un operator liniar injectiv (surjectiv).
Observaţia 2.14. i) Dacă ϕ : V → W este operator liniar, atunci
submulţimea ker ϕ = {x ∈ V | ϕ(x) = 0} este subspaţiu liniar ı̂n V . ϕ este
operator liniar injectiv dacă şi numai dacă ker ϕ = {0};
ii) dacă ϕ : V → W este operator liniar, atunci submulţimea Imϕ =
{ϕ(x) | x ∈ V } este subspaţiu liniar ı̂n W . ϕ este operator liniar surjectiv
dacă şi numai dacă Imϕ = W .

22
Propoziţia 2.8. Dacă V, W sunt K-spaţii liniare finit generate, iar ϕ :
V → W este operator liniar atunci:

dim V = dim(ker ϕ) + dim(Imϕ).

Demonstraţie. Propoziţia 2.3 asigură faptul că subspaţiile ker ϕ şi Imϕ
sunt finit generate.
Fie e1 , ..., er o bază ı̂n ker ϕ. Observaţia 2.6 asigură faptul că există
er+1 , ..., en astfel ı̂ncâte1 , ..., er , er+1 , ..., en să constituie o bază ı̂n V . Se arată
uşor că {ϕ(er+1 ), ..., ϕ(en )} este liniar independentă şi constituie un sistem
de generatori pentru Imϕ. Avem atunci n = r + (n − r) adică dim V =
dim(ker ϕ) + dim(Imϕ). In cazul ker ϕ = {0}, dacă e1 , ..., en este bază ı̂n V ,
atunci ϕ(e1 ), ..., ϕ(en ) este bază ı̂n Imϕ. In cazul ı̂n care Im(ϕ) = {0} adică
ϕ este operatorul liniar nul, este evident că V = ker ϕ.
Definiţia 2.5. Un operator liniar ϕ : V → W este numit izomorfism
de spaţii liniare dacă există un operator liniar ϕ0 : W → V astfel ı̂n-
câtϕ ◦ ϕ0 = 1W , ϕ0 ◦ ϕ = 1V (ı̂n acest caz spunem că V şi W sunt izomorfe
şi notăm V ' W ).
Propoziţia 2.9. Un operator liniar ϕ : V → W este izomorfism dacă şi
numai dacă aplicaţia ϕ este bijectivă.
Demonstraţie. Este clar că ı̂n ipoteza ϕ izomorfism rezultă ϕ bijectivă.
Reciproc, fie ψ inversa aplicaţiei ϕ. Este suficient să arătăm că ψ este
operator liniar. Dacă y1 , y2 ∈ W , atunci y1 +y2 = 1W (y1 +y2 ) = ϕ(ψ(y1 +y2 ))
şi y1 + y2 = 1W (y1 ) + 1W (y2 ) = ϕ(ψ(y1 )) + ϕ(ψ(y2 )). Rezultă ψ(y1 + y2 ) =
ψ(y1 ) + ψ(y2 ). In mod analog, se arată că ψ(αy) = αψ(y).
Teorema 2.3. Fie V, W două spaţii liniare finit generate. Atunci V '
W ⇔ dim V = dim W .
Demonstraţie. “⇒” Dacă ϕ : V → W este izomorfism atunci ker ϕ = {0}
şi Imϕ = W . Conform propoziţiei 2.8, rezultă dim V = dim W .
“⇐” Fie e1 , ..., en bază ı̂n V şi f1 , ..., fn bază ı̂n W . Definim ϕ : V → W
ı̂n modul următor: dacă x ∈ V, x = α1 e1 + ... + αn en atunci ϕ(x) = α1 f1 +
... + αn fn . Se dovedeşte (prin verificare directă) că ϕ este operator liniar
injectiv şi surjectiv deci izomorfism.
Consecinţa 2.1. Orice K-spaţiu liniarde dimensiune n este izomorf cu
spaţiul liniar K n .

23
O caracterizare a izomorfismelor de spaţii liniare de aceeaşi dimensiune
finită este dată ı̂n propoziţia următoare.
Propoziţia 2.10. Fie V, W două K-spaţii liniare având dim V = dim W =
n şi : V → W un operator liniar. Următoarele condiţii sunt echivalente:
i) f este injectiv;
ii) f este surjectiv;
iii) f este izomorfism.
Demonstraţie. Conform propoziţiei 2.8, dim ker f + dimImf = dim V .
Dacă f este injectiv, atunci ker f = {0} şi deci Imf = dim V = dim W .
Folosind propoziţia 2.5 se deduce Imf = W , adică f este surjectiv. In acelaşi
mod se arată că, dacă f este surjectiv atunci f este injectiv.
Fie V, W K-spaţii liniare finit generate, dim V = m, dim W = n, f :
V → W un operator liniar şi B = {e1 , ..., em }, B 0 = {f1 , ..., fn } baze ı̂n V ,
respectiv W . Avem:

f (e1 ) = α11 f1 + α21 f2 + ... + αn1 fn ;

...............
f (em ) = α1m f1 + α2m f2 + ... + αnm fn ,
iar matricea  
α11 α12 ... α1m
MBB 0 (f ) =  ... ... ... 
αn1 αn2 ... αnm
este numită matricea operatorului f ı̂n perechea de baze (B, B 0 ).
n
X n
X
Având ı̂n vedere faptul că pentru x ∈ V, x = αi e1 , iar f (x) = αi f (ei ),
i=1 i=1
se deduce f este “unic determinat” de MBB 0 (f ). In acest context se obţine:
Propoziţia 2.11. Fie V şi W K-spaţii liniare având dim V = m, dim W =
n, m, n ∈ N∗ . Atunci spaţiile liniare L(V, W ) şi M(n, m, K) sunt izomorfe.
Demonstraţie. Considerăm baza B = {e1 , ..., em } ı̂n V şi baza B 0 =
{f1 , ..., fn } ı̂n W .
Definim ϕ : L(V, W ) → M(n, m, K) prin ϕ(f ) = MBB 0 (f ). Prin calcul se
deduce că MBB 0 (f + g) = MBB 0 (f ) + MBB 0 (g), MBB 0 (αf ) = αMBB 0 (f ) deci
ϕ este operator liniar. Dacă ϕ(f ) = ϕ(g), atunci, presupunând MBB 0 (f ) =

24
(αij )n×m , MBB 0 (g) = (β ij )n×m , rezultă
m
X n
X
f (ej ) = αij fi = β ij fi = g(ej ), j = 1, m
i=1 i=1

şi ı̂n consecinţă f (x) = g(x), ∀x ∈ V , adică ϕ este injectivă.


Dacă M = (aij )n×m ∈ M(n, m, K), se consideră f : V → W dat prin
Xn Xm n
X
f (ej ) = aij fi , j = 1, m, iar pentru x ∈ V, x = η j ej , f (x) = η j f (ej ).
i=1 j=1 j=1
Este clar că f este operator liniar şi MBB 0 (f ) = M , deci ϕ este surjectivă.
Pe parcursul demonstraţiei anterioare a fost evidenţiat faptul că, pentru
o pereche de baze precizate, matricea sumei a doi operatori f, g ∈ L(V, W )
este egală cu suma matricelor corespunzătoare operatorilor f şi respectiv g.
In cazul operatorilor liniari f : V → W, h : W → Y unde V, W, Y sunt K-
spaţii liniare, dim V = m, B este o bază ı̂n V , dim W = n, B 0 este o bază ı̂n
W , dim Y = p, B 00 este o bază ı̂n Y , are loc17 :
Observaţia 2.15. MBB 00 (h ◦ f ) = MB 0 B 00 (h) · MBB 0 (f ).
Această observaţie conduce imediat la:
Propoziţia 2.12. Dacă V este K-spaţiu liniarde dimensiune m, atunci
există un izomorfism de inele ı̂ntre L(V ) şi M(m, K).
Drept consecinţă se obţine:
Consecinţa 2.2. Dacă V este K-spaţiu liniar finit generat, iar B este o
bază ı̂n V atunci operatorul liniar f ∈ L(V ) este izomorfism dacă şi numai
dacă MBB (f ) este inversabilă.
In consideraţiile anterioare, spaţiile liniare finit generate au fost presupuse
ca fiind ı̂nzestrate cu o (anumită) bază fixată. Aceasta, nefiind supusă unor
restricţii, se deduce că enunţurile date au loc pentru orice baze s-ar alege
ı̂n spaţiile considerate. Pe de altă parte, apare ı̂n acest context problema
schimbării matricei unui operator liniar ı̂n cazul schimbării bazelor ı̂n spaţiile
considerate.
Fie V şi W K-spaţii liniare având dim V = m, dim W = n, B1 =
{e1 , ..., em }, B2 = {e01 , ..., e0m }, baze ı̂n V , B10 = {f1 , ..., fn }, B20 = {f10 , ..., fn0 },
baze ı̂n W . Notăm A = (aij )m×n matricea de trecere de la baza B1 la baza
B2 şi A0 = (a0ij )n×n matricea de trecere de la baza B10 la baza B20 .
17
verificarea este propusă ca exerciţiu

25
Fie f : V → W un operator liniar. Prin calcul se deduce formula
de schimbare a matricei unui operator la schimbarea bazelor: MB2 B20 (f ) =
(A0 )−1 · MB1 B10 (f ) · A.
Intr-adevăr, dacă MB1 B10 (f ) = (αij )n×m , MB2 B20 (f ) = (β ij )n×m ,
à m ! m m
à n !
X X X X
f (e0j ) = f akj ek = akj f (ek ) = akj · αlk fl =
k=1 k=1 k=1 l=1

n
à m !
X X
αlk akj fl , j = 1, m
l=1 k=1

şi
n n
à n
! n
à n !
X X X X X
f (e0j ) = β kj fj0 = β kj a0lk fl = a0lk β kj fl , j = 1, m.
k=1 k=1 l=1 l=1 k=1

Rezultă: m n
X X
αlk akj = a0lk β kj , l = 1, n, j = 1, m,
k=1 k=1

deci A · MB2 B20 (f ) = MB1 B10 (f ) · A, unde A0 (şi A) este inversabilă.


0

Conexiunile dintre proprietăţile operatorilor liniari şi cele ale matricelor


asociate sunt evidenţiate şi de următorul rezultat (ce se va dovedi util ı̂n
paragraful următor).
Propoziţia 2.13. Fie V un K-spaţiu liniar, dim V = n, g : V → V
operator liniar astfel ı̂ncât ∃m ∈ N∗ ı̂ncât (g ◦ g ◦ ... ◦ g)(x) = 0, (g m (x) = 0)
| {z }
m
∀x ∈ V . Atunci există o bază B ı̂n V aşa ı̂ncât
 
0 ε1 0 ... 0
 0 0 ε2 ... 0 
 
 .. ..  , ε ∈ {0, 1}, k = 0, n − 1.
MBB (g) =  . ... . 
  k
 0 0 0 ... εn−1 
0 0 0 ... 0

Demonstraţie. Din implicaţia g k (x) = 0 ⇒ g k+1 (x) = g(g k (x)) = 0 rezultă


incluziunile (*) {0} ⊆ ker g ⊆ ker g 2 ⊆ ... ⊆ ker g p−1 ⊆ ker g p = V unde
p = min{m | g m (x) = 0, ∀x ∈ V }.

26
Din minimalitatea lui p rezultă că incluziune ker g p−1 ⊆ ker g p este strictă.
Dacă avem o bază Bp−1 ı̂n ker g p−1 , atunci aceasta poate fi completată până
la o bază Bp ı̂n ker g p , anume Bp = {x1 , ..., xk } ∪ Bp−1 . Notăm S1 =
{x1 , ..., xk }. Se verifică uşor că g(S1 ) = {g(x1 ), ..., g(xk )}, ..., g p−1 (S1 ) =
{g p−1 (x1 ), ..., g p−1 (xk )} sunt liniar independente şi

 g(S1 ) ⊂ ker g p−1 \ ker g p−2
...
 p−1
g ⊂ ker g \ {0}

Se deduce astfel că toate incluziunile (*) sunt stricte. In continuare, dacă
avem o bază Bp−2 ı̂n ker g p−2 , aceasta se va completa până la o bază Bp−1
ı̂n ker g p−1 luând mai ı̂ntâi g(S1 ), adică Bp−1 = g(S1 ) ∪ Bp−2 ∪ S2 , unde
S2 = {y1 , ..., ye } sau S2 = ∅.
Procedeul se continuă din aproape ı̂n aproape până se ajunge la ker g unde
este necesar să construim o bază B1 = g p−1 (S1 ) ∪ g p−2 (S2 ) ∪ ... ∪ g(Sp−1 ) ∪ Sp
unde Si , i = 2, p − 1, sunt obţinute prin procedeul anterior (putem avea şi
Si = ∅), iar Sp = {v1 , ..., vi } sau Sp = ∅.
Se verifică faptul că B = {g p−1 (x1 ), g p−2 (x1 ), .., g(x1 ), x1 , g p−2 (x2 ), ..., g(x2 ),
x2 , ..., g p−1 (xk ), ..., g(xk ), xk , g p−2 (y1 ), ..., g(y1 ), y1 , .., g p−2 (ye ), ..., ye , ..., v1 , v2 ,
..., vt } constituie o bază18 ı̂n V .
Matricea lui g va avea forma din enunţ.

2.1 Subspaţii invariante


Fie V un K-spaţiu liniarşi f : V → V un operator liniar.
Un subspaţiu liniar U al K-spaţiului liniar V este numit subspaţiu in-
variant relativ la operatorul liniar f dacă ∀x ∈ U , f (x) ∈ U (astfel spus,
f (U ) ⊆ U ).
Exemple:
i) ker f şi Imf sunt subspaţii invariante relativ la f ;
ii) V şi {0} sunt subspaţii invariante faţă de orice operator liniar f : V →
V;
18
In ipoteza că Si =∅, secvenţacorespunzătoare nu apare ı̂n mulţimea considerată.
p−1
Ãp−2 !
[ [
Mai putem scrie B =  g j (S1 ) ∪ g k (S2 ) ∪ ... ∪ (g(Sp−1 ) ∪ Sp−1 ) ∪ Sp unde
j=0 k=0
g 0 (Si ) = Si , i = 1, 2, ....

27
iii) Orice subspaţiu este invariant faţă de operatorul nul şi faţă de opera-
torul identitate.
De interes deosebit se bucură subspaţiile invariante de dimensiune 1. Se
ajunge astfel la:
Definiţia 2.6. i) Un element x ∈ V \ {0} se numeşte vector propriu
al operatorului liniar f : V → V dacă există λ ∈ K astfel ı̂ncâtf (x) = λx.
ii) Un element λ ∈ K se numeşte valoare proprie a operatorului liniar
f : V → V dacă ∃x ∈ V \ {0} astfel ı̂ncâtf (x) = λx.
Observaţia 2.16. i) Unui vector propriu ı̂i corespunde o singură valoare
proprie;
ii) Unei valori proprii ı̂i corespunde o infinitate de vectori proprii, iar
Uλ = {x ∈ V | f (x) = λx}19 constituie un subspaţiu liniar invariant20 ;
iii) Vectorii proprii corespunzători la valori proprii distincte (ale unui
acelaşi operator liniar f : V → V ) constituie o submulţime liniar indepen-
dentă.
Demonstraţie. i) Dacă f (x) = λ(x) şi f (x) = µx, atunci (λ − µ)x = 0 şi,
cum x 6= 0, rezultă λ = µ.
ii) Dacă x este vector propriu corespunzător valorii proprii λ, atunci µx,
∀µ ∈ K, satisface, de asemenea, f (µx) = µ(λx) = (µλ)x = (λµ)x = λ(µx).
Avem şi f (x) = λx, f (y) = λy ⇒ f (x + y) = λ(x + y).
iii) Fie x1 , ..., xp asociaţi valorilor proprii λ1 , ..., λp . Dacă presupunem că
β 1 x1 + ... + β p xp = 0 şi, de exemplu, β 1 6= 0, atunci β 2 (λ1 − λ2 )x2 + ... +
β p (λp − λ1 )xp = 0 (prima egalitate se ı̂nmulţeşte membru cu membru cu λ1
şi se scade din β 1 λ1 x1 + ... + β p λp xp = 0).
Dacă presupunem că {x2 , ..., xp } constituie o submulţime liniar indepen-
dentă atunci rezultă β 2 = ... = β p = 0 (deoarece λi 6= λj , i 6= j, 1 ≤ i, j ≤ p).
Se obţine β 1 x1 = 0 - fals (β 1 6= 0, x1 6= 0).
Rezultă că are loc: {x1 , ..., xp } liniar dependentă ⇒ {x2 , ..., xp } liniar
dependentă ⇒ ... ⇒ {xp } liniar dependent(absurd deoarece xp 6= 0).
In cele ce urmează se va indica o metodă de determinare a valorilor proprii
(şi vectorilor proprii) 4n cazul unui K-spaţiu liniarde dimensiune finită.
Fie un K-spaţiu liniarV , dim V = n, B o bază ı̂n V şi f : V → V un
19
Este numit subspaţiul propriu asociat valorii proprii λ şi este format din 0 şi din
vectorii proprii corespunzători valorii proprii λ. Dacă λ nu este valoare proprie, vom avea
Uλ = {0}.
20
Se va vedea ulterior că dim Uλ nu este ı̂n mod obligatoriu egală cu 1.

28
operator liniar. Explicitând pe coordonate egalitatea f (x) = λx, se obţine:

 (α11 − λ)ξ + α12 ξ 2 + ... + α1n ξ n = 0
..................................

αn1 ξ 1 + αn2 ξ 2 + ... + (αnn − λ)ξ n = 0

unde ξ 1 , ..., ξ n reprezintă coordonatele lui x ı̂n baza dată, iar A = (αij )n×n =
MBB (f ) (matricea lui f ı̂n baza B).
Pentru ca sistemul astfel obţinut (ı̂n necunoscutele ξ 1 , ..., ξ n ) să admită
soluţii diferite de soluţia banală ξ 1 = ... = ξ n = 0, este necesar şi suficient
ca determinantul matricei sistemului să fie nul. Deducem de aici că valo-
rile proprii ale operatorului liniar f sunt rădăcinile (din K) ale polinomului
P (λ) = det(A − λIn ), numit polinomul caracteristic al operatorului f .
In locuind valorile găsite pentru λ ı̂n sistemul anterior, se deduc sistemele ce
au ca soluţii, respectiv, vectorii proprii corespunzători valorii proprii consid-
erate.
Apare ca necesar următorul rezultat (prefigurat şi de faptul că ı̂n denu-
mirea de “polinom caracteristic” nu se face referire la matricea operatorului
A):
Propoziţia 2.14. Polinomul caracteristic al unui operator f : V → V
(V este K-spaţiu liniarfinit generat) este invariant21 faţă de schimbarea bazei.
Demonstraţie. Fie B şi B 0 baze ı̂n V şi A = MBB (f ), A0 = MB 0 B 0 (f ). Dacă
M este matricea de trecere de la baza B la baza B 0 atunci A0 = M −1 AM ,
iar det(A0 − λIn ) = det(M −1 AM − λM · M −1 ) = det M −1 (A − λIn )M =
det M −1 · det(A − λIn ) · det M = det(A − λIn ) (n = dim V ).
Fie V un K-spaţiu liniar, dim V = n, B o bază ı̂n V , f : V → V un
operator liniar având polinomul caracteristic P (λ) = αn λn + αn−1 λn−1 + ... +
α0 (evident αn = (−1)n ) şi MBB (f ) = A. Notăm şi f k = f ◦ f ◦ ... ◦ f .
| {z }
k ori
Propoziţia 2.15. [Teorema Hamilton-Cayley] Au loc:
αn An + αn−1 An−1 + ... + α0 In = O ∈ M(n, K) (putem scrie P (A) = O ∈
M(n, K))
şi αn f n + αn−1 f n−1 + ... + α0 · 1V = O ∈ L(V, V ) (putem scrie P (f ) =
O ∈ L(V, V ), unde O : V → V , O(x) = 0, ∀x ∈ V ).
21
(cu sensul că) polinoamele obţinute pentru acelaşi operator f , folosind baze diferite,
au exact aceleaşi rădăcini, de aceleaşi ordine de multiplicitate

29
Demonstraţie. Pentru λ diferit de valorile proprii ale operatorului f , A −
1
λIn este inversabilă şi putem scrie A − λIn = · B (*), unde elementele
P (λ)
lui B sunt polinoame de grad cel mult n − 1 (sunt complemenţi algebrici ai
elementelor din A − λIn ), şi putem scrie B = B0 + λ · B1 + ... + λn−1 · Bn−1
cu Bi ∈ M(n, K), i = 0, n − 1.
Explicitând egalitatea (*), putem scrie

α0 · In = A · B0

α1 · In = A · B1 − B0
.............
αn−1 · In = A · Bn−1 − Bn−2
αn · In = −Bn−1 .
Inmulţim, la stânga, a doua egalitate cu A, a treia cu A2 etc., şi ı̂nsumăm.
Obţinem P (A) = O. Dar P (A) este matricea operatorului P (f ), deci P (f ) =
O ∈ L(V, V ).
Propoziţia 2.16. Fie V un K-spaţiu liniar, dim V = n, f : V → V un
operator liniar. Presupunem că f admite valorile proprii distincte λ1 , ..., λp .
Dacă p < n, atunci există o bază B ı̂n V astfel ı̂ncât
 
λ1 0 ... 0 ·
 0 λ1 ... 0 · α0 
 
 0 0 ... λp · 
 

MBB (f ) =  ... ... ... ... ... 

 0 0 ... 0 · 
 
 ... ... ... ... ... α 00 
0 0 ... 0 ·

unde α0 ∈ M(p, n − p, K), α00 ∈ M(n − p, n − p, K).


Dacă n = p, atunci există o bază B ı̂n V astfel ı̂ncât
 
λ1 0 ... 0
 0 λ2 ... 0 
MBB (f ) =   ... ... ... ...  .

0 0 ... λn

30
Demonstraţie. Conform rezultatelor anterioare, vectorii proprii x1 , ..., xp
corespunzători respectiv valorilor proprii λ1 , ..., λp sunt liniar independenţi.
Completând (eventual) până la o bază, se obţine pentru matricea lui f forma
precizată ı̂n enunţ.
Problema găsirii unei baze (problemă, putem spune, sugerată de propoziţia
anterioară) ı̂n care matricea unui operator să aibă forma diagonală22 (ma-
trice (α(ij) )m×n ı̂n care αij = 0, pentru i 6= j, 1 ≤ i, j ≤ n) nu este ı̂n
ı̂ntregime rezolvată de această propoziţie. Prezenţa a n valori proprii dis-
tincte (n = dim V ) este condiţie suficientă dar nu şi necesară de exsitenţă a
unei astfel de baze.
Remarcăm şi faptul că baza B ı̂n care MBB (f ) are forma diagonală este
alcătuită de vectori proprii ai operatorului liniar f şi reciproc, matricea ope-
ratorului liniar f ı̂ntr-o bază alcătuită din vectori proprii (ai lui f ) are forma
diagonală.
Aceasta rezultădin aceea că pentru  B = {e1 , ..., en } f (ei ) = αi ei , i =
α1 0 ... 0
 0 α2 ... 0 
1, n ⇔ MBB (f ) =  
 ... ... ... ... . Deducem şi că, ı̂n ipoteza existenţei
0 0 ... αn
formei diagonale pentru matricea unui operator, această formă va avea pe
diagonală valori proprii operatorului. Analiza situaţiei descrise conduce la:
Propoziţia 2.17. Fie V un K-spaţiu liniar, dim V = n şi f : V → V
un operator liniar. Presupunem că f admite valorile proprii λ1 , ..., λp având
ordinele de multiplicitate m1 , ..., mp , iar m1 + ... + mp = n23 . Atunci există
22
Calculele efectuate
 cu matrice deformă diagonală
 sunt foarte simple. De exem-
λ1 0 ... 0 µ1 0 ... 0
 0 λ2 ... 0   0 µ2 ... 0 
plu, dacă A =    
 ... ... ... ... , B =  ... ... ... ...  atunci A · B =
0 0 ... λn 0 0 ... µn
   m 
λ1 µ1 0 ... 0 λ1 0 ... 0
 0 λ2 µ2 ... 0  m  0 λm ... 0 
 , A =  2  , m ∈ N∗ .
 ... ... ... ...   ... ... ... ... 
0 0 ... λn µn 0 0 ... λm n
23
Altfel spus, dacă, de exemplu, K = R, atunci polinomul caracteristic are toate
rădăcinile reale (anume ı̂n K = R). Condiţia este automat ı̂ndeplinită pentru K corp
algebric ı̂nchis.

31
o bază B ı̂n V astfel ı̂ncât
 
λ1 ... 0 0 ... 0
 ... ... ... ... ... ... 
 
 0 ... λ1 0 ... 0 
 
MBB (f ) = 
 0 ... 0 λ2 ... 0 

 ... ... ... ... ... ... 
 
 ... ... ... ... ... ... 
0 ... 0 0 ... λp

(λi apare de mi ori, i = 1, p) dacă şi numai dacă dim Uλi = mi , i = 1, p


(Uλi = {x | f (x) = λi x}, i = 1, p reprezintă subspaţiile liniare invariante
date ı̂n observaţia 2..)24 .
m
Demonstraţie. Dacă {e11 , ..., em 1 m2 p
1 , e2 , ..., e2 , ..., ep } reprezintă baza ı̂n care
1

matricea operatorului liniar f are forma din enunţ25 , atunci se verifică faptul
m
că {e1j , ..., ej j } reprezintă o bază ı̂n Uλj , j = 1, p.
Reciproc: Reunind bazele tuturor subspaţiilor Uλj , j = 1, p, se obţine o
bază ı̂n V .

2.2 Forma canonică Jordan


Rezultatele prezentate anterior nu fac referiri la următoarele cazuri: m1 +
... + mp < n (aceasta ı̂nseamnă că “nu toate (posibil nici una26 ) rădăcinile
polinomului caracteristic se găsesc ı̂n K”, altfel spus, polinomul caracteristic
nu se poate scrie ca un produs de polinoame de gradul 1 ı̂n K[X]) - şi
m1 + ... + mp = n dar ∃j, 1 ≤ j ≤ p, ı̂ncât dim Uλj 6= mj (vom avea dim Uλj <
mj ). Dacă se consideră K = C (situaţie ce apare de cele mai multe ori ı̂n
aplicaţii), primul caz se elimină.
24
In general, pentru orice valoare proprie i, i = 1, p a operatorului liniar f , dim Uλi ≤ mi
(ordinul de multiplicitate al valorii proprii λi ), i = 1, p. Intr-adevăr, presupunând că
dim Uλi = qi , 1 ≤ i ≤ p şi prelungind baza din Uλi la o bază ı̂n V se obţine (din forma pe
care o capătă matricea operatorului liniar ı̂n această bază) că (λ − λi )qi divide polinomul
caracteristic. Se deduce de aici că are loc qi ≤ mi , i = 1, p.
25
Se are ı̂n vedere faptul că ordinea elementelor din bază corespunde regulii de formare
a matricei date.
26
Prin convenţie putem considera, ı̂n acest caz, mi = 0, i = 1, p.

32
In cel de-al doilea caz (pentru K = C, condiţia m1 + ... + mp = n este
ı̂ntotdeauna ı̂ndeplinită) se ajunge la aşa numita formă canonică Jordan27 .
Fie A = (aij )n×n ∈ M(n, K), n1 < n2 < ... < np = n, şi A1 = (aij ),
1 ≤ i, j ≤ n1 , A2 = (aij ), n1 + 1 ≤ i, j ≤ n2 , ..., Ap = (aij ), np−1 + 1 ≤ i, j ≤
np = n. Dacă ı̂n matricea A, toate elementele ce nu se găsesc ı̂n A1 , ..., Ap
sunt egale cu 0 ∈ K spunem că A are formă cvasidiagonală. Dacă, ı̂n plus,
fiecare “submatrice” Aj , j = 1, p are forma
 
λj 1 0 ... 0 0
 0 λj 1 ... 0 0 
 
 .. .. .. 
Aj =  . . . 
 
 0 0 0 ... λj 1 
0 0 0 ... 0 λj

spunem că A are forma canonică Jordan (submatricele Aj sunt numite


blocuri Jordan).
Teorema 2.4. Fie V un K-spaţiu liniar, dim V = n şi f : V → V un
operator liniar. Presupunem că f admite valorile proprii λ1 , ..., λp de ordine
de multiplicitate m1 , ..., mp şi m1 + ... + mp = n (polinomul caracteristic al
lui f admite toate rădăcinile ı̂n K). Atunci există o bază B ı̂n V astfel
ı̂ncâtMBB (f ) să aibă forma canonică Jordan.
Demonstraţie. Vom nota gj = f − λ · 1V (gj : V → V ), gjk = gj ◦ gj ◦ ... ◦ gj
| {z }
k
m
şi Vλj = ker gj j , j = 1, p. Se constată cu uşurinţă că Vλj , j = 1, p sunt
subspaţii liniare nenule ale lui V , invariante faţă de f . Invarianţa rezultă din
aceea că ((f − λj · 1V ) ◦ f )(x) = (f − λj · 1V )(f (x)) = f (f (x)) − λj f (x) =
(f ◦ (f − λj · 1V ))(x) şi deci gj ◦ f = f ◦ gj . Atunci, din gj (x) = 0 rezultă
gj (f (x)) = f (gj (x)) = f (0) = 0, j = 1, p. In continuare, vom arăta că
p
M
V = Vλj . Fie atunci polinomul caracteristic al operatorului liniar f ,
j=1
p
Y
n
P (λ) = (−1) (λ − λ1 ) m1 mp
...(λ − λp ) n
. Notăm Qj (λ) = (−1) (λ − λk )mk
k=1
k6=j

şi Pj (λ) = (λ − λj )mj .


27
O altă formă utilă la care se poate ajunge este “forma triunghiulară” a matricelor
operatorilor liniari.

33
Există atunci polinoamele Hj (λ) j = 1, p astfel ı̂ncâtH1 (λ)Q1 (λ) + ... +
Hp (λ)Qp (λ) = 1 (*). Conform propoziţiei 2.. P (f ) = 0 ∈ L(V, V ) şi, ı̂n
consecinţă, Pj (f ) ◦ Qj (f ) = O ∈ L(V, V ), j = 1, p, deci Qj (f )(x) ∈ Vλj ,
j = 1, p. Relaţia (*) conduce la

H1 (f ) ◦ Q1 (f ) + ... + Hp (f ) ◦ Qp (f ) = 1V .

Notând atunci yj = (Qj (f ))(x) şi xj = (Hj (f ))(yj ), j = 1, p, obţinem (pentru


orice x ∈ V ) descompunerea x = x1 + ... + xp , unde xj ∈ Vλj , j = 1, p.
Presupunând că x = x1 +...+xp = x01 +...+x0p notăm zj = xj −x0j , j = 1, p, şi
obţinem z1 +...+zp = 0. Avem: (P1 (f ))(z1 ) = 0 (z1 ∈ Vλ1 ) şi (Q1 (f ))(zk ) = 0,
k = 1, p. Rezultă (Q1 (f ))(z1 ) = (Q1 (f ))(−(z2 + ... + zp )) = 0. Există (vezi
nota anterioară) polinoamele R1 şi S1 astfel ı̂ncâtR1 (f ) ◦ P1 (f ) + S1 (f ) ◦
Q1 (f ) = 1V şi deci (R1 (f ) ◦ P1 (f ))(z1 ) + (S1 (f ) ◦ Q1 (f ))(z1 ) = z1 , de unde
rezultă z1 = 0. In mod similar, obţinem z2 = ... = zp = 0. Conform celor
p
M
anterioare, V = Vλj .
j=1
In continuare, fie fj restricţia operatorului f la Vλj (fj : Vλj → Vλj , fj (x) =
f (x)), j = 1, p şi operatorul fj − λj · 1Vλj : Vλj → Vλj .
Conform propoziţiei 2.6 există o bază Bj ı̂n Vλj ı̂n care operatorul liniar
fj − λj · 1Vλj să ai bă matricea sub forma:
 
0 ε1 0 ... 0
 0 0 ε2 ... 0 
 
 .. . 

 . · · · .. 

 0 0 0 ... εrj 
0 0 0 ... 0

unde rj = dim Vλj − 1, iar εk ∈ {0, 1}, k = 1, r, j = 1, p.


Atunci, fj va avea matricea:
 
λj ε1 0 ... 0
 0 λj ε2 ... 0 
 
 .. ..  , j = 1, p.
 . ··· . 
 
 0 0 0 ... εrj 
0 0 0 ... λj

34
p
[
B= Bj constituie o bază ı̂n V ı̂n care matricea lui f capătă forma canonică
j=1
Jordan (dacă unele dintre elementele εk ce apar ı̂n blocurile anterioare sunt
nule, se procedează la o redescompunere ı̂n blocuri Jordan, obţinându-se
efectiv forma cerută ı̂n enunţ).

35