TEORIA MĂSURII

∗
Liviu C. FLORESCU

∗
Universitatea “Al.I.Cuza”,
Facultatea de Matematică,
Bd. Carol I, 11,
R–700506 Iaşi, ROMANIA,
e–mail: lflo@uaic.ro
În mod intenţionat această pagină este lăsată albă !
Cuprins

Introducere 5

1 Măsura Lebesgue pe R 7
1.1 Măsura mulţimilor deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Măsura exterioară Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Mulţimi măsurabile Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

2 Funcţii măsurabile 15
2.1 Definiţii. Proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2 Convergenţa şirurilor de funcţii
măsurabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.3 Structura funcţiilor măsurabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

3 Integrala Lebesgue 23
3.1 Integrarea funcţiilor măsurabile pozitive . . . . . . . . . . . . 23
3.2 Funcţii integrabile. Integrala Lebesgue . . . . . . . . . . . . . 26
3.3 Proprietăţi ale integralei Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.4 Comparaţie ı̂ntre integralele Riemann şi Lebesgue . . . . . . . 31

4 Spaţiile Lp 35
4.1 Structura algebrică şi topologică . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4.2 Proprietăţi de densitate ı̂n Lp . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.3 Spaţiul L∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4.4 Serii Fourier ı̂n L2 [−π, π] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

5 Măsura ı̂n plan şi ı̂n spaţiu 45

5.1 Definiţia măsurii Lebesgue ı̂n R2 şi ı̂n R3 . . . . . . . . . . . . 45
5.2 Integrarea ı̂n raport cu măsura produs . . . . . . . . . . . . . 50

3
4

5.3 Teorema lui Fubini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

6 Măsuri reale 55
6.1 Spaţiul măsurilor reale pe o σ-algebră . . . . . . . . . . . . . . 55
6.2 Variaţia unei măsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
6.3 Măsuri absolut continue. Teorema Radon-Nikodym . . . . . . 57

Bibliografie 59
Introducere

Până spre sfârşitul secolului XIX analiza matematică se limita la studiul

funcţiilor continue şi se baza pe integrala Riemann. Inspirându-se din lu-
crările lui E. Borel şi C. Jordan, H. Lebesgue a construit ı̂n 1901 o teorie a
măsurii pe care a folosit-o ulterior, ı̂n cadrul tezei sale de doctorat susţinută ı̂n
1902, la definirea unei integrale mult mai generale decât integrala Riemann,
integrală care ı̂i poartă numele.
Dacă f : [0, 1] → R este o funcţie mărginită iar ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } este
o divizare a intervalului [0, 1], atunci se introduc sumele Darboux superioare
şi inferioare prin relaţiile:
n
X
S(f, ∆) = sup f (x) · (xk − xk−1 ),
k=1 x∈[xk−1 ,xk ]

n
X
s(f, ∆) = inf f (x) · (xk − xk−1 ).
x∈[xk−1 ,xk ]
k=1

Funcţia f este integrabilă Riemann pe [0, 1] dacă distanţa dintre cele două
sume poate fi făcută oricât de mică pentru divizări suficient de fine.
Lebesgue a avut ideea de a inversa lucrurile: fie ∆ = {y0 , y1 , ..., yn } o
divizare a mulţimii valorilor funcţiei f şi fie suma
n
X
σ(f, ∆) = yk · λ({x ∈ [0, 1] : yk−1 ≤ f (x) ≤ yk })
| {z }
k=1 Ek

unde λ(Ek ) este “măsura” mulţimii Ek ; funcţia f va fi “integrabilă” dacă

sumele σ au limită când divizările ∆ sunt suficient de fine. În figura de mai
jos am reprezentat separat sumele Darboux şi sumele Lebesgue asociate unei
divizări cu 6 puncte şi unei funcţii reprezentate prin graficul ei:

5
6

Sume Riemann Suma Lebesgue

p
6 6
y5
q
y4
`p
y3
p`
y2
p
y1
p p p p p p- ` -
x0 x1 x2 x3 x4 x5 y0 E4
E1
M k  3
I 

E 

2
E3


Construcţia lui Lebesgue de mai sus este posibilă dacă dăm un sens
“măsurii” mulţimilor Ek .
Scopul prezentului curs este de a extinde noţiunea de lungime a unui
segment la o clasă cât mai amplă de submulţimi ale lui R. Pe baza acesteia
se va introduce şi studia integrala Lebesgue. Spaţiile Lp vor furniza exemple
remarcabile de spaţii Banach. Vom prezenta seriile Fourier ı̂n L2 ([−π, π]),
măsurile reale şi teorema lui Radon-Nikodym de reprezentare a acestora.
Capitolul 1

Măsura Lebesgue pe R

Fie J familia tuturor intervalelor (mărginite sau nemărginite) din R; pentru

orice interval J ∈ J vom nota cu |J| lungimea acestui interval (|J| = +∞
dacă J este nemărginit). Vom conveni ca ∅ = (a, a) ∈ J şi atunci |∅| = 0.
Dacă J ∈ J şi x ∈ R atunci x + J = {x + y : y ∈ J} ∈ J şi |x + J| = |J|.
Întrebarile la care dorim să răspundem ı̂n acest capitol sunt: cât de mare
este clasa submulţimilor lui R cărora le putem măsura “lungimea” ? Există
o funcţie deSmulţime λ :PP(R) → R+ care să verifice următoarele proprietăţi:
1). λ ( ∞n=1 nA ) = ∞
n=1 λ(An ), ∀(An ) ⊆ P(R), An ∩ Am = ∅, ∀n 6= m,
2). λ(J) = |J|, ∀J ∈ J ,
3). λ(x + A) = λ(A), ∀A ⊆ R, ∀x ∈ R?
Precizăm de la ı̂nceput că o astfel de funcţie nu există.
Atunci care este cea mai amplă clasă A ⊆ P(R) la care putem prelungi
funcţia de lungime a intervalelor astfel ı̂ncât prelungirea să verifice cele trei
proprietăţi de mai sus pe A ?

1.1 Măsura mulţimilor deschise

Fie I ⊆ J familia tuturor intervalelor deschise (mărginite sau nemărginite)
din R.
∞
[
1.1.1 Lemă. Fie {Ip : p ∈ N} ⊆ I aşa fel ı̂ncât I0 ⊆ Ip ; atunci
p=1

∞
X
|I0 | ≤ |Ip |.
p=1

7
8 Capitolul 1. Măsura Lebesgue pe R

1.1.2 Definiţie. O mulţime A ⊆ R este deschisă dacă A = ∅ sau dacă,

pentru orice x ∈ A, există un interval deschis I ∈ I aşa fel ı̂ncât x ∈ I ⊆ A.
Vom nota cu τ (R) familia mulţimilor deschise pe R. Această familie este o
topologie pe R, adică satisface următoarelor proprietăţi:
(T1 ) D ∩ G ∈ τ (R), ∀D, G ∈ τ (R);
(T2 ) ∪γ∈Γ Dγ ∈ τ (R), ∀{Dγ : γ ∈ Γ} ⊆ τ (R);
(T3 ) ∅, R ∈ τ (R).
Vom spune că τ (R) este topologia uzuală pe R.
1.1.3 Teoremă (teorema de structură a mulţimilor deschise)
Oricare ar fi D ∈ τ (R) există o familie numărabilă de intervale deschise
{In : n ∈ N} ⊆ I, disjuncte două câte două, aşa fel ı̂ncât D = ∪∞ n=1 In .
Această reprezentare a lui D este unică, până la ordinea intervalelor din
familie.
Pentru demonstraţie vezi 1.3.3 din [2].
1.1.4 Definiţie. Vom spune că familia {In : n ∈ N} din teorema de mai
sus este reprezentarea mulţimii D sau că In , n ∈ N, sunt intervalele de
reprezentare ale lui D.
Definim o funcţie de mulţime λ : τ (R) → R̄+ prin λ(D) = ∞
P
n=1 |In |,
unde {In : n ∈ N} este reprezentarea mulţimii deschise D.
Datorită unicităţii acestei reprezentări, definiţia de mai sus este consis-
tentă (schimbarea ordinii termenilor unei serii cu termeni pozitivi nu afec-
tează natura şi nici suma seriei).
Pentru orice deschis D ∈ τ (R), λ(D) se va numi măsura mulţimii D.
1.1.5 Teoremă. Măsura mulţimilor deschise are următoarele proprietăţi:
1). λ(∅) = 0,
2). λ(R) = +∞,
3). λ(x + D) = λ(D), ∀x ∈ R, ∀D ∈ τ (R),
4). λ(D) ≤ λ(G), P∀D, G ∈ τ (R), cu D ⊆ G,
5). λ(∪n=1 Dn ) = P∞
∞
n=1 λ(Dn ), ∀(Dn ) ⊆ τ (R), Dn ∩ Dm = ∅, ∀n 6= m,
6). λ(∪n=1 Dn ) ≤ ∞
∞
n=1 λ(Dn ), ∀(Dn ) ⊆ τ (R).

1.1.6 Teoremă. Orice mulţime deschisă D ∈ τ (R) se poate scrie ca o

reuniune numărabilă de intervale ı̂nchise care au ı̂n comun cel mult câte un
punct.
Dacă D = ∪∞n=1 Jn , unde (Jn ) este o familie
P∞ de intervale ı̂nchise cu câte
cel mult un punct comun, atunci λ(D) = n=1 |Jn |.
1.2. Măsura exterioară Lebesgue 9

1.2 Măsura exterioară Lebesgue

1.2.1 Definiţie. Aplicaţia λ∗ : P(R) → R̄+ definită prin

λ∗ (A) = inf{λ(D) : D ∈ τ (R), A ⊆ D}, ∀A ⊆ R,

se numeşte măsura exterioară Lebesgue.

Măsura exterioară are următoarele proprietăţi caracteristice:

1.2.2 Teoremă.
1). λ∗ (∅) = 0,
2). A ⊆ B =⇒ λ∗ (A) ≤ λ∗ (B),
∗ ∞ ∗
3). λ (∪∞
P
n=1 An ) ≤ n=1 λ (An ), ∀(An )n ⊆ P(R).

1.2.3 Observaţii.
(i) λ∗ (D) = λ(D), ∀D ∈ τ (R).
(ii) λ∗ (J) = |J|, ∀J ∈ J .

1.2.4 Teoremă. λ∗ (x + A) = λ∗ (A), ∀x ∈ R, ∀A ⊆ R.

1.2.5 Definiţie. O mulţime A ⊆ R este neglijabilă sau de măsură nulă

dacă λ∗ (A) = 0.

1.2.6 Exemple.
(i) λ∗ ({x}) = 0, ∀x ∈ R.
(ii) Pentru orice mulţime numărabilă, A ⊆ R, λ∗ (A) = 0.
În particular, λ∗ (N) = λ∗ (Z) = λ∗ (Q) = 0.

1.2.7 Propoziţie. Oricare ar fi mulţimea A ⊆ R,

λ∗ (A) = inf{P∞ ∞
P
n=1 (bn − an ) : A ⊆ ∪n=1 (an , bn ]}
= inf{ ∞ ∞
n=1 (bn − an ) : A ⊆ ∪n=1 [an , bn ]}.

1.2.8 Teoremă.
(i) Fie A = B ∪ C astfel ı̂ncât d(B, C) = inf{|x − y| : x ∈ B, y ∈ C} > 0;
atunci λ∗ (A) = λ∗ (B) + λ∗ (C).
∪pn=1 An astfel ı̂ncât d(An , Am ) > 0, ∀n 6= m;
(ii) Fie A = P
atunci λ∗ (A) = pn=1 λ∗ (An ).
(iii) Fie A =P∪∞ n=1 An astfel ı̂ncât d(An , Am ) > 0, ∀n 6= m;
∞
atunci λ (A) = n=1 λ∗ (An ).
∗
10 Capitolul 1. Măsura Lebesgue pe R

1.2.9 Propoziţie. Dacă A = ∪∞ n=1 Jn , unde, ∀n ∈ N, Jn sunt intervale

ı̂nchise care au ı̂n comun cel mult un punct, atunci
∞
X
λ∗ (A) = |Jn |.
n=1

1.3 Mulţimi măsurabile Lebesgue

În această secţiune vom preciza care sunt submulţimile lui R cărora li se
poate atribui o măsură şi de ce proprietăţi se bucură această măsură.
Am definit, ∀A ⊆ R, λ∗ (A) = inf{λ(D) : D ∈ τ (R), A ⊆ D}.
Dacă presupunem că λ∗ (A) < +∞, atunci, ∀ε > 0, ∃D ∈ τ (R) cu A ⊆ D
astfel ı̂ncât λ(D) < λ∗ (A) + ε sau λ(D) − λ∗ (A) < ε.
Pe de altă parte, D = A ∪ (D \ A), de unde λ(D) = λ∗ (D) ≤ λ∗ (A) +
λ∗ (D \ A) şi deci λ(D) − λ∗ (A) ≤ λ∗ (D \ A).
Nu rezultă din cele de mai sus că λ∗ (D \ A) < ε.

1.3.1 Definiţie. O mulţime A ⊆ R este măsurabilă (ı̂n sens Lebesgue)

dacă, ∀ε > 0, ∃D ∈ τ (R) astfel ı̂ncât A ⊆ D şi λ∗ (D \ A) < ε.
Fie L(R) sau L clasa mulţimilor măsurabile Lebesgue pe R şi fie λ = λ∗ |L ;
λ se va numi măsura Lebesgue pe R.
Dacă A ∈ L, vom nota cu L(A) = {B ⊆ A : B ∈ L}, familia submulţi-
milor măsurabile ale lui A.

1.3.2 Observaţie. τ (R) ⊆ L; ı̂ntr-adevăr, dacă G ∈ τ (R), ∀ε > 0, ∃D =

G ⊇ G astfel ı̂ncât λ∗ (D \ G) = λ∗ (∅) = 0 < ε.
Rezultă de aici că λ este prelungirea măsurii mulţimilor deschise şi astfel
notaţia făcută nu conduce la confuzii.

1.3.3 Teoremă.
(i) {A ⊆ R : λ∗ (A) = 0} ⊆ L.
(ii) ∀(An )n ⊆ L, ∪∞
n=1 An ∈ L.

1.3.4 Observaţii. (i) ∅ ∈ L.

(ii) Oricare ar fi A ∈ L cu λ(A) = 0 şi oricare ar fi B ⊆ A, rezultă că
λ∗ (B) = 0 şi deci B ∈ L.
Vom spune că măsura λ este completă.
(iii) ∀A, B ∈ L, A ∪ B = A ∪ B ∪ ∅ ∪ · · · ∪ ∅ ∪ · · · ∈ L.
1.3. Mulţimi măsurabile Lebesgue 11

Reamintim că o mulţime A ⊆ R este ı̂nchisă dacă complementara sa este

deschisă (R \ A ∈ τ (R)) sau, echivalent, dacă A coincide cu aderenţa sa; A
este compactă dacă este mărginită şi ı̂nchisă sau, echivalent, dacă orice şir
de puncte din A admite un subşir convergent la un punct din A.

1.3.5 Lemă. Fie F o mulţime ı̂nchisă şi K o mulţime compactă aşa fel
ı̂ncât F ∩ K = ∅; atunci d(F, K) > 0.

1.3.6 Teoremă. Orice mulţime ı̂nchisă este măsurabilă Lebesgue.

1.3.7 Teoremă. Complementara oricărei mulţimi măsurabile Lebesgue este

măsurabilă.

1.3.8 Corolar. ∀A, B ∈ L, A \ B ∈ L.

Demonstraţie. (A \ B)c = (A ∩ B c )c = Ac ∪ B ∈ L. 

1.3.9 Teoremă.
(i) ∀A ∈ L, ∀x ∈ R, x + A ∈ L şi λ(x + A) = λ(A).
(ii) ∀A ∈ L, −A ∈ L şi λ(−A) = λ(A)
.
(iii) ∀A ∈ L, ∀x > 0, x · A ∈ L şi λ(x · A) = x · λ(A).
(iv) ∀A ∈ L, ∀x ∈ R∗ , x · A ∈ L şi λ(x · A) = |x| · λ(A).

1.3.10 Teoremă. λ = λ∗ |L este numărabil aditivă, adică

∞
X
λ(∪∞
n=1 An ) = λ(An ), ∀(An )n ⊆ L, An ∩ Am = ∅, ∀n 6= m.
n=1

Cadru abstract
1.3.11 Definiţie. Fie X o mulţime abstractă şi fie A ⊆ P(X); A se
numeşte σ-algebră pe X dacă:
1). ∀(An )n ⊆ A, ∪∞n=1 An ∈ A;
2). ∀A, B ∈ A, A \ B ∈ A;
3). X ∈ A.
12 Capitolul 1. Măsura Lebesgue pe R

1.3.12 Observaţii. Fie A o σ-algebră pe X.

(i) ∅ = X \ X ∈ A.
(ii) A ∈ A ⇔ Ac ∈ A.
(iii) ∀A, B ∈ A, A ∪ B = A ∪ B ∪ ∅ ∪ · · · ∪ ∅ ∪ · · · ∈ A.
(iv) ∀A, B ∈ A A ∩ B = (Ac ∪ B c )c ∈ A.
(v) ∀(An )n ⊆ A, ∩∞ ∞ c c
n=1 An = (∪n=1 An ) ∈ A.
(vi) ∀(An )n ⊆ A, lim inf n An = ∪∞ ∞
n=1 ∩k=n Ak ∈ A şi lim supn An =
∩∞ ∞
n=1 ∪k=n Ak ∈ A.

1.3.13 Propoziţie. Fie U ⊆ P(X); atunci există o cea mai mică σ-algebră
pe X, A(U), care conţine clasa U.

1.3.14 Definiţie. σ-algebra A(U) se numeşte σ-algebra generată de clasa

U. Dacă τ este o topologie pe X atunci A(τ ) = B se numeşte clasa părţilor
boreliene ale lui (X, τ ) şi orice B ∈ B se numeşte mulţime boreliană.

1.3.15 Definiţie. Fie A o σ-algebră pe X şi fie µ : A → R̄+ o aplicaţie; µ

se numeşte măsură pe X dacă:
1). µ(∅) = 0.
P∞
2). µ(∪∞n=1 An ) = n=1 µ(An ), ∀(An )n ⊆ A, An ∩ Am = ∅, ∀n 6= m.
Dacă µ(X) < +∞ atunci µ este măsură finită pe X (dacă µ(X) = 1, µ
se numeşte probabilitate pe X).
Dacă X = ∪∞ n=1 An şi ∀n ∈ N, µ(An ) < +∞, atunci µ se numeşte σ-finită.
Măsura µ se numeşte completă dacă, ∀A ∈ A cu µ(A) = 0 şi ∀B ⊆ A,
rezultă B ∈ A (şi evident µ(B) = 0).

1.3.16 Exemple. 
1, x ∈ A
(i) Fie x ∈ X şi δx : P(X) → R+ definită prin δx (A) = .
0, x ∈
/A
δx este o probabilitate pe X numită măsura Dirac cu masa ı̂n punctul x.
card(A) , A = finită
(ii) Fie µ : P(N) → R̄+ definită prin µ(A) = .
+∞ , A = infinită
µ este o măsură pe N numită măsura de numărare.

1.3.17 Exerciţii. Fie µ : A → R̄+ o măsură pe X; atunci:

1.3. Mulţimi măsurabile Lebesgue 13

µ(∪nk=1 Ak ) = nk=1 µ(Ak ), ∀(Ak )nk=1 ⊆ A, Ak ∩ Al = ∅, ∀k 6= l.

P
(i)
(ii) µ(A) ≤ µ(B), ∀A, B ∈ A cu A ⊆ B.
(iii) µ(B \ A) = µ(B) − µ(A), ∀A, B ∈ A, A ⊆ B, µ(A) < +∞.
(iv) µ(A ∪ B) + µ(A P∞ ∩ B) = µ(A) + µ(B), ∀A, B ∈ A.
∞
(v) µ(∪n=1 An ) ≤ n=1 µ(An ), ∀(An ) ⊆ A.
(vi) µ(∪∞n=1 An ) = limn µ(An ), ∀(An ) ∈ A cu An ⊆ An+1 , ∀n ∈ N.
(vii) µ(∩∞n=1 An ) = limn µ(An ), ∀(An ) ∈ A cu An+1 ⊆ An , ∀n ∈ N şi
µ(A1 ) < +∞.
(viii) µ(lim inf n An ) ≤ lim inf n µ(An ), ∀(An ) ⊆ A.
(ix) lim supn µ(An ) ≤ µ(lim supn An ), ∀(An ) ⊆ A cu µ(∪∞ n=1 An ) < +∞.

1.3.18 Corolar. Clasa părţilor măsurabile Lebesgue, L, este o σ-algebră pe

R iar măsura Lebesgue, λ, este o măsură σ-finită şi completă pe R.
Măsura Lebesgue λ are toate proprietăţile (i) − (ix) de la 1.3.17.
Dacă A ∈ L atunci L(A) este o σ-algebră pe A iar restricţia lui λ la L(A)
este o măsură pe A.

Am menţionat (vezi exemplul (ii) din 1.2.6) că orice mulţime numărabilă
este neglijabilă. Există ı̂nsă şi exemple de mulţimi nenumărabile care sunt
neglijabile. Un astfel de exemplu este mulţimea ternară a lui Cantor C (vezi
[2], 3.5.8). C este o submulţime ı̂nchisă de măsură nulă a lui [0, 1] care are
cardinalul |C| = c = |R|. Cum măsura Lebesgue este completă, familia
submulţimilor lui C, P(C) ⊆ L ⊆ P(R) de unde |P(C)| = 2c ≤ |L| ≤
|P(R)| = 2c . Deci |L| = 2c . Deoarece τ (R) ⊆ L rezultă că L conţine σ-
algebra părţilor boreliene ale lui (R, τ (R)), B u . Se poate arăta că |B u | =
c < 2c = |L|. Deşi L conţine mult mai multe elemente decât B u , ca măsură,
mulţimile din L nu diferă de cele din B u . Restricţia măsurii Lebesgue pe B u
nu este completă (o submulţime a unei mulţimi boreliene de măsură nulă nu
este, ı̂n mod obligatoriu, boreliană). Rezultatul următor arată că L este cea
mai mică σ-algebră completă care conţine B u .

1.3.19 Teoremă. A ∈ L ⇔ A = B ∪ N, unde B ∈ B u şi λ(N ) = 0.

1.3.20 Exerciţii. (i) Fie A ⊆ R; ∀n ∈ N∗ , notăm Dn = {x ∈ R : d(x, A) <

1
n
}. Să se arate că (Dn ) ⊆ τ (R) şi că, dacă A este compactă, atunci λ(A) =
limn λ(Dn ). Să se arate că nu se poate renunţa la ipoteza compacităţii.
(ii) A ∈ L ⇔ ∀ε > 0, ∃F = F̄ ⊆ A astfel ı̂ncât λ∗ (A \ F ) < ε.
(iii) A ∈ L ⇔ ∀ε > 0, ∃F = F̄ , ∃D ∈ τ (R) astfel ı̂ncât F ⊆ A ⊆ D şi
λ(D \ F ) < ε.
14 Capitolul 1. Măsura Lebesgue pe R

(iv) Să se arate că, dacă A ⊆ B ⊆ C, A, C ∈ L şi λ(A) = λ(C) atunci

B ∈ L.
(v) Fie A, B ∈ L două mulţimi mărginite a.ı̂. A ⊆ B; să se arate că,
∀c ∈ (λ(A), λ(B)), ∃C ∈ L a.ı̂. A ⊆ C ⊆ B şi λ(C) = c.

Complemente
(i) Mulţimea lui Cantor (vezi [2], 3.5.8).
(ii) Exemplul lui Vitali (vezi [2], 3.5.16).
Capitolul 2

Funcţii măsurabile

În acest capitol vom scufunda clasele de funcţii cunoscute (continue, mono-
tone, integrabile Riemann) ı̂ntr-o clasă foarte amplă de funcţii, clasă care se
va bucura de o serie de proprietăţi remarcabile.

2.1 Definiţii. Proprietăţi

Să reamintim că o funcţie f : A ⊆ R → R este continuă pe A dacă şi numai
dacă, ∀D ∈ τ (R), ∃G ∈ τ (R) a.ı̂. f −1 (D) = A ∩ G (o funcţie este continuă
dacă ı̂ntoarce deschişi ı̂n deschişi şi deschişii pe A sunt de forma A ∩ G, cu
G ∈ τ (R)).

2.1.1 Definiţie. Fie A ∈ L şi f : A → R; f este măsurabilă Lebesgue pe

mulţimea A dacă, ∀a ∈ R, f −1 (−∞, a) ∈ L.
Vom nota cu L(A) clasa funcţiilor măsurabile Lebesgue pe mulţimea A.

2.1.2 Exemplu. Pentru orice A ⊆ R vom nota cu χA funcţia definită pe


1, x ∈ A
R cu valori ı̂n R prin χA (x) = ( funcţia caracteristică a lui A).
0, x ∈
/A

χA ∈ L(R) ⇔ A ∈ L.

Următoarea teoremă prezintă mai multe carcterizări ale funcţiilor măsu-

rabile pe o mulţime.

15
16 Capitolul 2. Funcţii măsurabile

2.1.3 Teoremă. Fie A ∈ L şi f : A → R; următoarele afirmaţii sunt

echivalente:
(i) f ∈ L(A).
(ii) f −1 (−∞, a] ∈ L, ∀a ∈ R.
(iii) f −1 (a, +∞) ∈ L, ∀a ∈ R.
(iv) f −1 [a, +∞) ∈ L, ∀a ∈ R.
(v) f −1 (I) ∈ L, ∀I ∈ I.
(vi) f −1 (D) ∈ L, ∀D ∈ τ (R).
(vii) f −1 (B) ∈ L, ∀B ∈ B u .

2.1.4 Corolar. Fie A ∈ L şi fie C(A) clasa funcţiilor reale continue pe A.
(i) C(A) ⊆ L(A).
(ii) Orice funcţie monotonă pe A este măsurabilă pe A.

2.1.5 Teoremă. Fie A ∈ L şi (fn ) ⊆ L(A); atunci:

(i) supn fn ∈ L(A), dacă supn fn (x) < +∞, ∀x ∈ A;
(ii) inf n fn ∈ L(A), dacă inf n fn (x) > −∞, ∀x ∈ A;
(iii) lim supn fn ∈ L(A), dacă lim supn fn (x) ∈ R, ∀x ∈ A;
(iv) lim inf n fn ∈ L(A), dacă lim inf n fn (x) ∈ R, ∀x ∈ A;
(v) fn (x) → f (x), ∀x ∈ A =⇒ f ∈ L(A).

Notaţii. Fie f, g, fn : A → R, ∀n ∈ N; vom utiliza curent, pentru

simplificarea scrierii, următorul tip de prescurtări:
(f = g) ≡ {x ∈ A : f (x) = g(x)}
(f 6= g) ≡ {x ∈ A : f (x) 6= g(x)}
(fn → f ) ≡ {x ∈ A : fn (x) → f (x)}
(fn 9 f ) ≡ {x ∈ A : fn (x) 9 f (x)}
În acelaşi mod, este clar ce semnificaţie acordăm unor notaţii de tipul
(f > 0), (f < g), (f ∈ B) etc.

2.1.6 Definiţie. O proprietate P are loc aproape peste tot pe mulţimea

A ⊆ R dacă mulţimea {x ∈ A : x nu ı̂ndeplineşte proprietatea P } este negli-
jabilă (are măsura exterioară Lebesgue zero); vom prescurta spunând că P
are loc a.p.t. pe A.
Astfel, vom spune că: f = g a.p.t. pe A dacă λ∗ ((f 6= g) ∩ A) = 0, f este
continuă a.p.t. pe A dacă λ∗ ({x ∈ A : f discontinuă ı̂n x}) = 0, şirul (fn )
converge a.p.t. pe A la funcţia f dacă λ∗ ((fn 9 f ) ∩ A) = 0.
Dacă nu există pericol de confuzie ı̂n legătură cu mulţimea A pe care
proprietatea are loc a.p.t., putem să o omitem.
2.2. Convergenţa şirurilor de funcţii măsurabile 17

2.1.7 Teoremă. Fie A ∈ L, f, g, fn : A → R, ∀n ∈ N; atunci

(i) Dacă f ∈ L(A) şi f = g a.p.t., atunci g ∈ L(A).
(ii) Dacă f este continuă a.p.t. pe A atunci f ∈ L(A).
(iii) Dacă (fn ) converge a.p.t. la f şi (fn ) ⊆ L(A) atunci f ∈ L(A).
Vom aminti acum teorema lui Lebesgue de caracterizare a integrabilităţii
Riemann.
2.1.8 Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie mărginită; atunci f este
integrabilă Riemann pe [a, b] dacă şi numai dacă f este continuă a.p.t. pe
[a, b].
Pentru demonstraţie se poate consulta [2], 3.6.20.
Pe baza acestei teoreme putem conchide că:
2.1.9 Corolar. Orice funcţie integrabilă Riemann pe un interval [a, b] este
măsurabilă Lebesgue pe acel interval (R[a,b] ⊆ L([a, b])).

Operaţii cu funcţii măsurabile

2.1.10 Teoremă. Fie f, g ∈ L(A) şi fie α ∈ R; atunci f + g ∈ L(A), α · f ∈
L(A) şi f · g ∈ L(A).
2.1.11 Teoremă. Fie A ∈ L, f ∈ L(A) şi g : B → R o funcţie continuă pe
B; dacă f (A) ⊆ B atunci g ◦ f ∈ L(A).
Remarcăm că, ı̂n general, compunerea a două funcţii măsurabile nu este
o funcţie măsurabilă !
2.1.12 Corolar. Fie f ∈ L(A); atunci:
1). f n ∈ L(A), ∀n ∈ N;
2). ef ∈ L(A);
3). dacă f (A) ⊆ (0, +∞) atunci ln f ∈ L(A) şi f α ∈ L(A), ∀α ∈ R.
2.1.13 Definiţie. Fie f : A → R; vom defini f + , f − : A → R prin f + =
sup{f, 0}, f − = sup{−f, 0}.
f + se numeşte partea pozitivă şi f − partea negativă a funcţiei f .
Evident, f = f + − f − şi |f | = f + + f − .
2.1.14 Propoziţie. Fie A ∈ L;
1). f ∈ L(A) ⇔ f + ∈ L(A) şi f − ∈ L(A).
2). f ∈ L(A) =⇒ |f | ∈ L(A).
18 Capitolul 2. Funcţii măsurabile

2.2 Convergenţa şirurilor de funcţii

măsurabile
Am introdus ı̂n paragraful precedent convergenţa aproape peste tot; reamin-
tim că un şir (fn ) converge a.p.t. la o funcţie f pe mulţimea A ⊆ R dacă
·
λ∗ ((fn 9 f ) ∩ A) = 0. Vom nota aceasta cu fn − → f.
A
·
Am arătat că, dacă A ∈ L, (fn ) ⊆ L(A) şi fn −
→ f atunci f ∈ L(A) (vezi
A
punctul (iii) al teoremei 2.1.7).
În acest paragraf vom mai introduce două tipuri de convergenţă pentru
şirurile de funcţii măsurabile şi vom analiza legăturile ı̂ntre aceste conver-
genţe.

2.2.1 Definiţie. Fie A ∈ L, (fn ) ⊆ L(A) şi f ∈ L(A);

1. (fn ) converge aproape uniform la f pe mulţimea A dacă,

u
∀ε > 0, ∃Aε ∈ L a.ı̂. λ(Aε ) < ε şi fn −−−→ f .
A\Aε
a.u.
Vom nota aceasta cu fn −−→ f .
A

2. (fn ) converge ı̂n măsură la f pe mulţimea A dacă,

∀ε > 0, limn λ((|fn − f | ≥ ε)) = 0.
λ
Vom nota aceasta cu fn −
→ f.
A

2.2.2 Teoremă. Fie (fn ) ⊆ L(A) şi f ∈ L(A); atunci:

a.u. λ
(i) fn −−→ f =⇒ fn −
→ f;
A A
a.u. ·
(ii) fn −−→ f =⇒ fn −
→ f.
A A

2.2.3 Exemplu. ∀n ∈ N∗ , ∀k = 1, ..., n să notăm cu fn,k = χ k − 1 k

; să
,
n n
construim şirul (gp ) astfel:
g1 = f1,1 , g2 = f2,1 , g3 = f2,2 , ..., g n(n−1) +1 = fn,1 , ..., g n(n−1) +n = fn,n , ...
2 2

∀p ∈ N∗ , ∃np unic a.ı̂. np (n2p −1) < p ≤ np (n2p +1) şi atunci gp = fnp ,kp , unde
kp = p − np (n2p −1) ∈ {1, 2, ..., np }.
∀ε > 0, λ(|gp | > ε) ≤ λ( kpn−1 , nkpp ) = n1p → 0; deci gp −
λ
p
→ 0.
R
2.3. Structura funcţiilor măsurabile 19

Pe de altă parte, ∀x ∈ (0, 1), ∀n ∈ N, n ≥ 3, ∃k 0 , k 00 ∈ {1, ..., n} a.ı̂.

0 0 00 00
x ∈ ( k n−1 , kn ) \ ( k n−1 , kn ) şi deci există p0n = n(n−1)
2
+ k 0 , p00n = n(n−1)
2
+ k 00 a.ı̂.
gp0n (x) = 1 iar gp00n (x) = 0 ceea ce arată că (gp (x))p∈N este divergent.
Atunci (gp ) nu este convergent a.p.t. pe (0, 1) la 0 de unde rezultă că (gp )
nu este convergent a.u. pe (0, 1) la 0.

2.2.4 Teoremă. Fie A ∈ L, (fn ) ⊆ L(A), f, g ∈ L(A).

λ λ
(i) Dacă fn −
→ f atunci fn −→ g ⇐⇒ f = g a.p.t.
A A
· λ
(ii) Dacă fn −
→ f atunci fn −
→ g ⇐⇒ f = g a.p.t.
A A
a.u. a.u.
(iii) Dacă fn −−→ f atunci fn −−→ g ⇐⇒ f = g a.p.t.
A A

2.2.5 Teoremă (Riesz).

λ a.u.
→ f =⇒ ∃kn ↑ +∞ a.ı̂. fkn −−→ f.
fn −
A A

2.2.6 Teoremă (Egorov). Fie A ∈ L cu λ(A) < +∞;

· a.u.
fn −
→ f =⇒ fn −−→ f.
A A

2.2.7 Corolar.
λ ·
(i) fn −
→ f =⇒ ∃kn ↑ +∞ a.ı̂. fkn −
→ f.
A A
· λ
→ f şi λ(A) < +∞ =⇒ fn −
(ii) fn − → f.
A A

2.2.8 Exemplu. Fie fn = χ[n, n + 1] ; atunci (fn ) converge punctual la

funcţia identic nulă pe R dar şirul nu converge ı̂n măsură la această funcţie.

Figura următoare ilustrează relaţiile ı̂ntre diversele tipuri de convergenţă

definite; săgeata punctată indică convergenţa pe subşiruri.
λ(A) < +∞

CAU - CAPT
I @ 
@
@
@
@
R
@ λ(A) < +∞
CM
20 Capitolul 2. Funcţii măsurabile

2.3 Structura funcţiilor măsurabile

2.3.1 Definiţie. Fie A ∈ L şi f : A → R; funcţia f se numeşte funcţie
etajată pe mulţimea A dacă f (A) = {a1 , ..., an } ⊆ R şi, ∀i ∈ {1, ..., n}, Ai =
f −1 ({ai }) ∈ L.
În această situaţie f = ni=1 ai · χAi ; dacă printre valorile ai presupunem
P

că există şi 0, atunci familia {A1 , ..., An } formează o partiţie a mulţimii A.
Vom nota cu E(A) mulţimea funcţiilor etajate pe A.

2.3.2 Propoziţie. E(A) este subspaţiu vectorial real al spaţiului L(A).

2.3.3 Teoremă (de aproximare a funcţiilor măsurabile). Fie A ∈ L;

1). f : A → R+ , f ∈ L+ (A) =⇒ ∃(fn ) ⊆ E + (A), fn ↑ f.
p
2). f ∈ L(A) =⇒ ∃(fn ) ⊆ E(A), fn −
→ f.
A
3). f ∈ L(A), f mărginită =⇒ ∃(fn ) ⊆ E(A), fn −
u
→ f.
A

2.3.4 Definiţie. Fie A ∈ L; o funcţie f : A → R se numeşte total

λ
măsurabilă pe A dacă există un şir (fn ) ⊆ E(A) a.ı̂. fn −
→ f.
A
Vom nota cu L1 (A) clasa funcţiilor total măsurabile pe A.

2.3.5 Teoremă.
f ∈ L1 (A) ⇐⇒ f ∈ L(A) şi ∀ε > 0, ∃k > 0 a.ı̂. λ(|f | > k) < ε.

2.3.6 Observaţii. (i) Teorema precedentă afirmă că o funcţie este to-
tal măsurabilă pe A dacă şi numai dacă este măsurabilă şi “asimptotic
mărginită” pe A.
Evident că o funcţie mărginită pe A este total măsurabilă dacă şi numai
dacă este măsurabilă.
(ii) Dacă λ(A) < +∞ atunci L1 (A) = L(A).
(iii) Funcţia f : R → R, f (x) = x, este continuă pe R şi deci este
măsurabilă; f nu este ı̂nsă asimptotic mărginită pe R (∀k > 0, λ(|f | > k) =
+∞) şi deci nu este total măsurabilă. Şirul de funcţii etajate (fn ), definite
n.2n
X k
prin fn = n
· χh k k+1  , converge punctual la f pe R.
k=−n.2 n
2 2n
, 2n

2.3.7 Teoremă (Luzin). Fie A ∈ L şi f ∈ L(A); ∀ε > 0, ∃Fε , o submulţime

ı̂nchisă a lui A a.ı̂. λ(A \ Fε ) < ε şi f |Fε este funcţie continuă.
2.3. Structura funcţiilor măsurabile 21

2.3.8 Teoremă (Borel). Dacă f ∈ L(A) atunci, ∀ε > 0, ∃fε , o funcţie

continuă pe A, a.ı̂. λ∗ (f 6= fε ) < ε.
În plus fε se poate alege a.ı̂. supx∈A |fε (x)| ≤ supx∈A |f (x)|.
2.3.9 Teoremă (Fréchet). Dacă f ∈ L(A) atunci există un şir (fn ) de
·
funcţii continue pe A a.ı̂. fn −
→ f.
A
2.3.10 Exemplu. Fie Q ⊆ R mulţimea numerelor raţionale; ştim că Q ⊆ L
(vezi (ii) din exemplul 1.2.6 şi (i) din teorema 1.3.3) şi deci χQ ∈ L(R) (exem-
plul
 2.1.2). Dacă Q = {q1 , q2 , ..., qn , ...}, atunci notăm, ∀ε > 0, ∀n ∈ N∗ , Inε =
ε ε
qn − n+1 , qn + n+1 . Atunci Q ⊆ ∪∞ ε
n=1 In = Dε ∈ τ (R). Mulţimea
2 2
Fε = R \ Dε ⊆ R \ Q este ı̂nchisă, λ(R \ Fε ) = λ(Dε ) ≤ ∞ ε
P
n=1 2n = ε şi
χQ , fiind constantă egală cu zero pe Fε , este continuă pe Fε .
Observăm că funcţia χQ nu este continuă ı̂n nici-un punct din R.
Funcţia fε = 0 este continuă pe R şi λ∗ (χQ 6= fε ) = 0 < ε.
Şirul (fn ), definit prin fn = 0, ∀n ∈ N, este un şir de funcţii continue
convergent a.p.t. la χQ .

Cadru abstract
2.3.11 Definiţie. Fie (X, A, µ) un spaţiu cu măsură σ-finită şi completă;
funcţia f : X → R este măsurabilă dacă, ∀a ∈ R, f −1 (−∞, a) ∈ A.
Vom nota cu M(X) (sau pur şi simplu cu M, când nu este pericol de
confuzie) clasa tuturor funcţiilor măsurabile pe X.
∀A ⊆ X, χA ∈ M ⇐⇒ A ∈ A.
O funcţie etajată este o funcţie f : X → R pentru care f (X) = {a1 , ..., ap }
⊆ R şi Ai = f −1 ({ai }) ∈ PA, ∀i = 1, ..., p. Vom nota cu E(X) clasa funcţiilor
etajate; ∀f ∈ E(X), f = pi=1 ai · χAi , unde {A1 , ..., Ap } formează o partiţie
A-măsurabilă pentru X. Evident E(X) ⊆ M(X).
Dacă X este dotat cu o topologie τ a.ı̂. τ ⊆ A atunci funcţiile reale
continue pe (X, τ ) sunt măsurabile (C(X) ⊆ M(X)).
Dacă ı̂nlocuim corespunzător A cu X, L cu A şi L(A) cu M(X) atunci
se păstrează rezultatele 2.1.3, 2.1.5, 2.1.7 ((i) şi (iii)), 2.1.10 - 2.1.14.
Se pot defini, la fel ca ı̂n 2.2.1, convergenţa ı̂n măsură şi convergenţa
aproape uniformă şi se regăsesc rezultatele 2.2.2, 2.2.4 - 2.2.7.
Se poate demonstra ı̂n acest cadru abstract teorema de aproximare a
funcţiilor măsurabile cu funcţii etajate (vezi teorema 2.3.3).
22 Capitolul 2. Funcţii măsurabile
Capitolul 3

Integrala Lebesgue

În acest capitol vom construi integrala Lebesgue, ı̂ntâi pentru funcţii măsu-
rabile şi pozitive şi apoi pentru funcţii măsurabile ı̂n general.
Vom arăta că familia funcţiilor integrabile Lebesgue pe o mulţime A ∈ L
se organizează ca un subspaţiu vectorial al spaţiului L(A) şi că integrala este
un operator liniar pe acest spaţiu.
Vom prezenta principalele proprietăţi ale clasei funcţiilor integrabile şi ale
integralei; printre acestea se detaşează proprietăţile de trecere la limită sub
integrală. În finalul capitolului vom face un studiu comparativ al integralelor
Riemann şi Lebesgue.

3.1 Integrarea funcţiilor măsurabile pozitive

Fie A ∈ L şi fie E + (A)
P mulţimea funcţiilor etajate şi pozitive pe A; dacă f ∈
E + (A) atunci f = pi=1 ai χAi , unde {ai : i = 1, ..., p} ⊆ R+ , ai 6= aj , ∀i 6= j
iar Ai = f −1 ({ai }) ∈ L, ∀i = 1, ..., p. Presupunem că printre valorile lui f
există şi valoarea 0 şi atunci {Ai : i = 1, ..., p} formează o partiţie măsurabilă
a mulţimii A.

3.1.1 Definiţie. Vom nota cu

Z p
X
f dλ = ai λ(Ai ) ∈ [0, +∞]
A i=1

şi o vom numi integrala funcţiei f pe mulţimea A.

23
24 Capitolul 3. Integrala Lebesgue

R
Funcţia f este integrabilă pe A dacă A f dλ < +∞.
Vom nota cu E 1+ (A) mulţimea funcţiilor etajate pozitive şi integrabile pe A.
Dacă B ∈ L, B ⊆ A, atunci f · χB = pi=1 ai χAi ∩ B ∈ E + (A). Vom nota
P

cu B f dλ = A f · χB dλ. Evident, B f dλ = pi=1 ai λ(Ai ∩ B).

R R R P

3.1.2 Observaţie. Dacă f = pi=1 ai χAi = qj=1 bj χBj , unde {Ai : i =

P P

1, ..., p} şi {Bj : j = 1, ..., q} sunt partiţii măsurabile ale lui A, atunci
X XX XX X
ai λ(Ai ) = ai λ(Ai ∩ Bj ) = bj λ(Ai ∩ Bj ) = bj λ(Bj ).
i i j i j j

Egalitatea din mijloc are loc deoarece, ∀(i, j) pentru care Ai ∩Bj 6= ∅, ai = bj .
Astfel integrala funcţiei f este bine definită.

3.1.3 Propoziţie. Fie AR ∈ L, c ≥ 0 Rşi f, g ∈ E + (A); atunci

(i) cf ∈ E + (A) şi A cf
R dλ = c A f dλ.R R
(ii) f + g ∈ E +R(A) şi AR(f + g)dλ = A f dλ + A gdλ.
(iii) f ≤ g =⇒ A f dλ ≤ A gdλ. R R
(iv) ∀B, C ∈ L, B ⊆ C ⊆ A =⇒ B f dλ ≤ C f dλ. R
(v) ∀ε > 0, ∃δ > 0 a.ı̂. ∀B ∈ L, B ⊆ A, λ(B) < δ, B f dλ < ε.

3.1.4 Definiţie. Fie f ∈ L+ (A); definim

Z Z 
f dλ = sup ϕdλ : ϕ ∈ E + (A), ϕ ≤ f ∈ [0, +∞]
A A

şi o numim integrala funcţiei f pe mulţimeaR A.

Funcţia f este integrabilă pe A dacă A f dλ < +∞. Vom nota cu L1+ (A)
clasa funcţiilor măsurabile şi pozitive integrabile pe A.R
Dacă B ∈ L, B ⊆ A, f χB ∈ L+ (A); definim atunci B f dλ = A f χB dλ.
R

3.1.5 Observaţie. Din teorema de aproximare a funcţiilor măsurabile şi

pozitive (teorema 2.3.3), ∀f ∈ L+ (A), ∃(fn ) ⊆ E + (A) a.ı̂. fn ↑ f . Aceasta
justifică modul ı̂n care am definit integrala pentru funcţiile măsurabile şi
pozitive.
Definiţia nu vine ı̂n contradicţie cu definiţia integralei pentru Rpentru
R dacă f ∈ E + (A) atunci A f dλ
funcţiile etajate şi pozitive. Într-adevăr,
este cel mai mare element al mulţimii { A ϕdλ : ϕ ∈ E + (A), ϕ ≤ f } şi deci
marginea ei superioară.
3.1. Integrarea funcţiilor pozitive 25

3.1.6 Propoziţie. Fie f,Rg ∈ L+ (A) Rşi c ≥ 0; atunci:

(i) cf ∈ L+ (A)R şi A cf Rdλ = c A f dλ.
(ii) f ≤ g =⇒ A f dλ ≤ A gdλ. R R
(iii) ∀B, C ∈ L, B ⊆ C ⊆ A =⇒ B f dλ ≤ C f dλ.

3.1.7 Teoremă (teorema convergenţei monotone).

Fie A ∈ LR şi (fn ) ⊆R L+ (A) a.ı̂. fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N şi fn ↑ f ; atunci
f ∈ L+ (A) şi A fn dλ ↑ A f dλ.

gdλ, ∀f, g ∈ L+ (A).

R R R
3.1.8 Corolar. A
(f + g)dλ = A
f dλ + A

3.1.9 Corolar (teorema lui Beppo Levi).

Dacă (fn ) ⊆ L+ (A) şi f = ∞
n=0 fn atunci f ∈ L+ (A) şi
P

Z ∞ Z
X
f dλ = fn dλ.
A n=0 A

3.1.10 Corolar (lema lui Fatou).

Z Z
lim inf fn dλ ≤ lim inf fn dλ, ∀(fn ) ⊆ L+ (A).
A n n A

3.1.11 Propoziţie. Fie A ∈ L şi f ∈ L+ (A); atunci

Z
f dλ = 0 ⇐⇒ f = 0 a.p.t.
A

R3.1.12 Corolar. Fie A ∈ L, B ∈ L(A) cu λ(B) = 0 şi f ∈ L+ (A); atunci

B
f dλ = 0.

3.1.13 Observaţie. Funcţia lui Dirichlet χQ este nulă a.p.t. pe R. Rezultă

din propoziţia 3.1.11 că această funcţie este integrabilă şi că integrala ei este
0. Din punctul (iii) al propoziţiei 3.1.6 această funcţie este integrabilă pe
orice mulţime măsurabilă şi are integrala 0.
Remarcăm că funcţia lui Dirichlet nu este integrabilă Riemann pe niciun
interval ı̂nchis (nu este continuă a.p.t. - vezi teorema 2.1.8).
26 Capitolul 3. Integrala Lebesgue

3.1.14 Teoremă. Fie f ∈ L1+ (A) şi fie L(A) σ-algebra submulţimilor
R lui A (vezi definiţia 1.3.1); definim aplicaţia µ : L(A) → R+
măsurabile ale
prin µ(B) = B f dλ, ∀B ∈ L(A).
Atunci µ este o măsură finită pe L(A) care verifică următoarele două
condiţii: R
1). ∀ε > 0, ∃δ > 0 a.ı̂. ∀B ∈ L(A) cu λ(B) < δ, µ(B) = B f dλ < ε.
2). ∀ε > 0, ∃A0 ∈R L(A) cu λ(A) < +∞ a.ı̂.
µ(A \ A0 ) = A\A0 f dλ < ε.

3.1.15 Observaţii. (i) Proprietatea 1) se va numi proprietatea de abso-

lută continuitate a integralei.
(ii) Proprietatea 2) arată că, pentru o funcţie integrabilă, integrala de-
pinde de comportarea acestei funcţii pe mulţimi de măsură finită.

3.1.16 Exerciţii.
R Dacă A ∈ L şi f ∈ L+ (A) cu 0 ≤ f (x) ≤ a atunci
1).
0 ≤ A f dλ ≤ aλ(A).
2). Dacă λ(A) = 0 şi f ∈ L+R(A) atunci A f dλ = 0.
R

3). Dacă f ∈ L+ (A) atunci A f dλ ≥ aλ(f ≥ a), ∀a > 0.

Dacă f ∈ L1+ (A) atunci lima→+∞ R aλ(f ≥ a) = 0.
4). Dacă λ(A) > 0 atunci A f dλ = 0 ⇐⇒ f = 0, a.p.t. (Indicaţie:
Pentru implicaţia (=⇒) observăm că (f > 0) = ∪n An , unde An = (f ≥ n1 ) şi
se arată că toate mulţimile An au măsura 0; pentru (⇐=) observăm că orice
funcţie etajată pozitivă nulă a.p.t. are integrala 0).
4). Arataţi că, dacă J ∈ J şi f : J → R este derivabilă pe J atunci f 0 ∈
L(J) (Indicaţie: se va ţineRcont că f 0 (x) = limn→∞ n[f (x+ n1 )−f (x)], ∀x ∈ J).
5). Să se calculeze R e−[x] dλ(x), unde [x] notează partea ı̂ntreagă a
numărului x ∈ R.
6). Fie f ∈ L+ (R); arătaţi că, ∀a ∈ R, R f (x)dλ(x) = R f (x + a)dλ(x).
R R

3.2 Funcţii integrabile. Integrala Lebesgue

Fie A ∈ L şi f : A → R, f ∈ L(A); am definit f + = sup{f, 0} şi
f − = sup{−f, 0} şi am arătat că f = f + −f − iar |f | = f + +f − (vezi definiţia
2.1.13). În propoziţia 2.1.14 am arătat că f ∈ L(A) ⇐⇒ f + , f − ∈ L+ (A).

3.2.1 Definiţie. Fie f ∈ L(A); atunci

3.2. Funcţii integrabile. Integrala Lebesgue 27

(i) f admite integrală pe A dacă A f + dλ < +∞ sau A f − dλ < +∞

R R

şi, ı̂n acest caz, Z Z Z

f dλ = +
f dλ − f − dλ.
A A A
Când esteR necesar să precizăm variabila după care se face integrarea vom
mai nota şi A f (x)dλ(x).
(ii) f este integrabilă pe A dacă A f + dλ < +∞ şi A f − dλ < +∞.
R R

Dacă nu este pericol de confuzie (aşa cum va fi cazul când vom discuta şi
despre integrala sau integrabilitatea Riemann), vom spune pur şi simplu că
f are integrală pe A respectiv că f este integrabilă pe A.
Vom nota cu L1 (A) clasa funcţiilor integrabile pe A; evident E 1+ (A) ⊆
L1+ (A) ⊆ L1 (A).
Dacă B ∈ L(A) atunci spunem că f este integrabilă pe B (respectiv că
f are integrală pe A) dacă f · χB este integrabilă pe A (are integrală pe A).
Vom nota cu L1 (B) mulţimea funcţiilor integrabile pe B.

3.2.2 Teoremă. Fie f ∈ L(A); atunci f ∈ L1 (A) ⇐⇒ |f | ∈ L1+ (A) şi, ı̂n
acest caz, Z  Z
 
 f dλ ≤ |f |dλ.
 
A

Observăm că, la integrala Lebesgue, nu ı̂ntâlnim semi-convergenţa: in-

tegrabilitatea funcţiei este echivalentă cu integrabilitatea modulului ei. De-
oarece modulul unei funcţii măsurabile este o funcţie măsurabilă şi pozitivă
putem obţine o condiţie simplă de integrabiliate.
3.2.3 Teoremă. Fie f ∈ L(A) şi g ∈ L1+ (A) a.ı̂. |f | ≤ g; atunci f ∈
L1 (A).
Acest rezultat, numit uneori şi “teorema de dominare” are mai multe
consecinţe.

3.2.4 Corolar. Fie A ∈ L, B ∈ L(A) şi f ∈ L(A); dacă f ∈ L1 (A) atunci

f ∈ L1 (B).

Aşa cum am remarcat ı̂n observaţia 3.1.13 funcţia lui Dirichlet este inte-
grabilă Lebesgue pe orice

3.2.5 Corolar. O funcţie măsurabilă şi mărginită pe o mulţime de măsură

finită este integrabilă.
28 Capitolul 3. Integrala Lebesgue

3.2.6 Corolar. Orice funcţie integrabilă Riemann pe un interval ı̂nchis şi

mărginit [a, b] este integrabilă Lebesgue pe [a, b]: R([a, b]) ⊆ L1 ([a, b]).

Am remarcat ı̂n 3.1.13 că funcţia lui Dirichlet este integrabilă Lebesgue
pe orice interval ı̂nchis [a, b] dar nu este integrabilă Riemann pe [a, b]. Deci
incluziunea din corolarul precedent este strictă.

3.2.7 Teoremă. Fie A ∈ L; L1 (A) seR organizează ca un spaţiu vectorial

real iar aplicaţia I : L1 (A)
R → R, I(f
R ) = A f dλ, este1 liniară:
(i) A (f + g)dλ = A f dλ + A gdλ, ∀f, g ∈ L (A);
R

f dλ, ∀f ∈ L1 (A), ∀c ∈ R.
R R
(ii) A
cf dλ = c A

3.2.8 Teoremă. Fie A ∈ L, λ(A) > 0 şi fie f, g ∈R L(A), f = R g, a.p.t. Dacă
f admite integrală atunci şi g admite integrală şi A f dλ = A gdλ.

3.3 Proprietăţi ale integralei Lebesgue

3.3.1 Teoremă. FieR A ∈ L şiRf, g ∈ L1 (A); atunci
(i) f ≤ g =⇒ A f dλ ≤ A gdλ; R
(ii) ∀ε > 0, ∃δ > 0 a.ı̂. ∀B ∈ L(A) cu λ(B) < Rδ, B |f |dλ < ε;
(iii) ∀ε > 0, ∃A0 ∈ L(A) cu λ(A0 ) < +∞ a.ı̂. A\A0 |f |dλ < ε.

3.3.2 Teoremă. Fie A ∈ L şi k · k1 : L1 (A) → R+ definită prin

kf k1 = A |f |dλ, ∀f ∈ L1 (A); atunci
R

(i) kf k1 = 0 ⇐⇒ f = 0 a.p.t.
(ii) kcf k1 = |c| · kf k1 , ∀f ∈ L1 (A), ∀c ∈ R
(iii) kf + gk1 ≤ kf k1 + kgk1 , ∀f, g ∈ L1 (A).

3.3.3 Observaţie. Rezultă din teorema precedentă că k · k1 este o semi-

normă pe spaţiul vectorial L1 (A).

3.3.4 Definiţie. Seminorma k · k1 se va numi seminorma convergenţei

ı̂n medie de ordin 1 (sau pur şi simplu seminorma convergenţei ı̂n medie)
pe L1 (A).
Un şir (fn ) ⊆ L1 (A) este convergent ı̂n medie la f ∈ L1 (A) dacă
kfn − f k1 → 0 (∀ε > 0, ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ n0 , kfn − f k1 < ε).
k·k1
Vom nota această situaţie cu fn −−→ f .
A
3.3. Proprietăţi ale integralei Lebesgue 29

Un şir (fn ) ⊆ L1 (A) este şir Cauchy ı̂n medie dacă ∀ε > 0, ∃n0 ∈ N
a.ı̂., ∀m, n ≥ n0 , kfm − fn k1 < ε.
Dacă F ⊆ L1 (A) atunci f ∈ L1 (A) este un punct aderent ı̂n medie
k·k1 1
pentru F dacă există (fn ) ⊆ F a.ı̂. fn −−→ f ; vom nota aceasta cu f ∈ F .
A

3.3.5 Teoremă. Fie (fn ) ⊆ L (A) şi f ∈ L1 (A);

1

k·k1 λ
(i) fn −−→ f =⇒ fn −
→f
A A
(ii) Dacă (fn ) este Cauchy ı̂n medie atunci (fn ) este Cauchy ı̂n măsură.
3.3.6 Teoremă (teorema convergenţei dominate).
Fie (fn ) ⊆ L(A) şi g ∈ L1 (A) a.ı̂.
·
(i) fn −→ f şi
A
(ii) |fn | ≤ g, ∀n ∈ N.
k·k1
Atunci (fn ) ⊆ L1 (A), f ∈ L1 (A) şi fn −−→ f .
A
Z Z  Z
 
3.3.7 Observaţii. (i) Deoarece  fn dλ − f dλ ≤ |fn − f |dλ =
A AR A R
= kfn − f k1 rezultă din teorema precedentă că A fn dλ → A f dλ.
(ii) În teorema convergenţei dominate putem relaxa condiţia a doua,
cerând ca, ∀n ∈ N, |fn | ≤ g, a.p.t pe A.
Într-adevăr, dacă notăm cu An = (|fn | > g), atunci λ(An ) = 0, ∀n ∈ N
şi deci mulţimea A0 = ∪∞ n=1 An este neglijabilă. Atunci, ∀n ∈ N, funcţia
·
gn = fn · χA \ A este egală a.p.t cu fn . Rezultă că gn − → f şi ı̂n plus,
0
R R A
∀n ∈ N, |gn | ≤ g şi A |fn − f |dλ = A |gn − f |dλ.
3.3.8 Corolar (teorema convergenţei mărginite).
Fie (fn ) ⊆ L(A), λ(A) < +∞ şi c ∈ R+ a.ı̂.
·
(i) fn −→ f şi
A
(ii) |fn | ≤ c, ∀n ∈ N.
k·k1
Atunci (fn ) ⊆ L1 (A), f ∈ L1 (A) şi fn −−→ f .
A

3.3.9 Teoremă. Fie E 1 (A) = E(A) ∩ L1 (A) - mulţimea funcţiilor etajate

şi integrabile şi C 1 (A) = C(A) ∩ L1 (A) - mulţimea funcţiilor continue şi
integrabile pe A; atunci
1
(i) E 1 (A) = L1 (A) şi
1
(ii) C 1 (A) = L1 (A).
30 Capitolul 3. Integrala Lebesgue

3.3.10 Teoremă. Spaţiul seminormat (L1 (A), k · k1 ) este complet (orice şir
Cauchy ı̂n medie este convergent ı̂n medie).

Cadru abstract
Fie (X, A, µ) un spaţiu cu măsură completă şi σ-finită, E(X) mulţimea
etajate şi M(X) mulţimea funcţiilor măsurabile pe X.
funcţiilor P
∀f = pi=1 ai · χAi ∈ E + (X), definim
Z p
X
f dµ = ai · µ(Ai ) ∈ [0, +∞].
X i=1
R
Spunem că f este integrabilă dacă X f dµ < +∞.
Vom nota cu E 1+ (X) mulţimea funcţiilor etajate pozitive şi integrabile.
Dacă ı̂nlocuim L cu A şi E + (A) cu E + (X) regăsim ı̂n acest cadru abstract
proprietăţile din propoziţia 3.1.3.

3.3.11 Definiţie. Fie f ∈ M+ (X) o funcţie măsurabilă şi pozitivă pe X;

definim
Z Z 
f dµ = sup ϕdµ : ϕ ∈ E + (X), ϕ ≤ f ∈ [0, +∞].
X X

f este integrabilă dacă X f dµ < +∞. Fie L1+ (X) mulţimea funcţiilor
R

integrabile şi pozitive pe X.

Regăsim rezultatele din propoziţia 3.1.6, teorema convergenţei monotone,

teorema lui Beppo Levi şi lema lui Fatou.
Fie f ∈ M(X), f = f + − f − , unde f + = sup{f, 0} ∈ M+ (X) şi f − =
sup{−f, 0} ∈ M+ (X).
Dacă una dintre funcţiile f + sau f − este integrabilă atunci definim
Z Z Z
f dµ = +
f dµ − f − dµ.
X X X

Dacă amândouă funcţiile f + şi f − sunt integrabile atunci spunem că f este
integrabilă. Vom nota cu L1 (X) mulţimea funcţiilor integrabile pe X.
Şi ı̂n cadru abstract funcţionează (cu adaptările corespunzătoare) rezul-
tatele 3.2.2 - 3.2.5, 3.2.7, 3.3.1, 3.3.2, 3.3.5 - 3.3.8.
3.4. Comparaţie ı̂ntre integralele Riemann şi Lebesgue 31

Spaţiul (L1 (X), k · k1 ) este spaţiu seminormat complet iar mulţimea func-
ţiilor etajate şi integrabile E 1 (X) = E(X) ∩ L1 (X) este densă ı̂n L1 (X) ı̂n
raport cu topologia convergenţei ı̂n medie.

3.3.12 Exerciţii.
1. Fie f ∈ L1 (A) şi B, C ∈ L(A); arătaţi că
Z Z Z Z
f dλ = f dλ + f dλ − f dλ.
B∪C B C B∩C

2. Fie f, g ∈ L1 (A) funcţii mărginite pe A; arătaţi că f g, f 2 , g 2 ∈ L1 (A)

şi Z Z Z 
1 2 2
f gdλ ≤ f dλ + g dλ .
A 2 A A
3. Pentru orice funcţie  f : A → R+ şi pentru orice p ∈ N, definim
f (x) , f (x) ≤ p,
fp : A → R+ prin fp (x) =
p , f (x) > p.
Arătaţi că dacă f ∈ L+ (A) atunci (fp ) ⊆ L1+ (A) şi A fp dλ ↑ A f dλ.
1
R R
R 1
Calculaţi pe această cale (0,1] f dλ unde f (x) = √ , ∀x ∈ (0, 1].

3
x
2n 1
 n ,

2
<x≤ ,
4. Fie f : (0, 1] → R, f (x) = 4n − 1 2n − 1 , n ∈ N∗ .
1 2n
 −n ,
 <x≤ 2 ,
2n + 1 4n − 1
Este f integrabilă pe (0, 1] ? 
1 , x ∈ [c, d],
5. Fie [c, d] ⊆ [a, b] şi f : [a, b] → R, f (x) =
0 , x ∈ [a, b] \ [c, d].
Să se arate că ∀ε > 0, ∃g : [a, b] → R o funcţie continuă a.ı̂.
Z
|f − g|dλ < ε.
[a,b]

Se poate ı̂nlocui [c, d] cu o submulţime măsurabilă oarecare a lui [a, b] ?

6. Fie f : [−3, 3] → R, f (x) = 3 + ex − e−x . Găsiţi f + şi f − .

3.4 Comparaţie ı̂ntre integralele Riemann şi

Lebesgue
Rb
3.4.1 Teoremă. R([a, b]) ( L1 (A) şi
R
a
f (x)dx = [a,b]
f dλ.
32 Capitolul 3. Integrala Lebesgue

Fie a ∈ R, b ≤ +∞, a < b şi f : [a, b) → R o funcţie cu proprietatea că

f ∈ R([a, u]), ∀u ∈ [a, b); reamintim că f este integrabilă Riemann
Ru ı̂n sens
generalizat pe intervalul necompact [a, b) dacă există limu↑b a f (x)dx şi este
R b−0 R +∞
finită. Vom nota această limită cu a f (x)dx ( a f (x)dx dacă b = +∞)
şi o vom numi integrala generalizată Riemann (sau integrala improprie) a
funcţiei f pe [a, b); se mai spune că integrala generalizată este convergentă.
Mulţimea funcţiilor integrabile ı̂n sens generalizat Riemann pe [a, b) se va
nota cu R([a, b)). Dacă |f | ∈ R([a, b)) se spune că integrala generalizată
R b−0
a
f (x)dx este absolut convergentă; o integrală absolut convergentă este
convergentă dar reciproca nu este adevărată.

3.4.2 Teoremă. Fie a ∈ R, b ≤ +∞, a < b şi f : [a, b) → R o funcţie cu

proprietatea că f ∈ R([a, u]), ∀u ∈ [a, b); atunci

f ∈ L1 ([a, b)) ⇐⇒ |f | ∈ R([a, b))

R R b−0
şi, ı̂n acest caz, [a,b)
f dλ = a
f (x)dx.

3.4.3 Exerciţii.
1). Folosind legătura ı̂ntre integralele Riemann şi Lebesgue, să se cal-
culeze: Z 1 Z 1
−nx2 dx
lim e dx şi lim
n .
n→+∞ 0 n→+∞ 0 1 + nx
P∞ R
P∞ 2). Să se arate că, dacă (fn ) ⊆ L 1
+ (A) şi n=1 A fn dλ < +∞, atunci
n=1 nf converge a.p.t.
·
3). Fie fn : [0, 1] → R, fn (x) = n · χ 1 8 ; să se arate că fn −−→ 0 dar
[ n3 , n3
] [0,1]
(fn ) nu converge uniform. 
 √2 , 0 < x ≤ 1,
Să se arate că, ∀n ∈ N, |fn | ≤ g, unde g(x) = 3
x
 0, x = 0.
R R
Este adevărată egalitatea limn [0,1] fn dλ = [0,1] f dλ ?
sin2 x
4). Să se arate că f : [0, +∞) → R, f (x) = , este integrabilă
x2
Riemann şi Lebesgue pe [0, +∞). ( x
, 0 < x < n,
5). Fie fn : (0, +∞) → R, fn (x) = n2
0, x ≥ n.
3.4. Comparaţie ı̂ntre integralele Riemann şi Lebesgue 33

Z  Z  
Să se verifice dacă limn fn dλ = lim fn dλ şi să se explice
(0,∞) (0,∞) n
rezultatul.
6). Fie f ∈ L1 (R); să se arate că
Z
lim |f (x + h) − f (x)|dλ(x) = 0.
h↓0 R

7). Fie f ∈ L1 (R); să se arate că, ∀k ∈ R∗ , funcţiile g, h : R → R,

g(x) = f (x + k), h(x) = f (kx), sunt integrabile Lebesgue pe R şi
Z Z Z Z
1
gdλ = f dλ, hdλ = · f dλ.
R R R |k| A

8). Fie f ∈ L1 (R); să se calculeze

Z
lim f (x) sinn xdλ(x).
n→∞ R

9). Să se arate că

Z ∞
x X 1
dλ(x) =
[0,+∞) ex − 1 n=1
n2

1
(se va efectua schimbarea de variabilă ex = 1−y ).
10). Fie f ∈ L (R); să se arate că
1

Z
lim f (x)dλ(x) = 0.
n→+∞ (|x|>n)

Este necesar ca lim|x|→+∞ f (x) = 0 ?

34 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Capitolul 4

Spaţiile Lp

4.1 Structura algebrică şi topologică

4.1.1 Definiţie. Fie A ∈ L, p ∈ R, p ≥ 1; o funcţie f : A → R se numeşte
p-integrabilă pe mulţimea A dacă f ∈ L(A) şi |f |p ∈ L1 (A).
Vom nota cu Lp (A) mulţimea funcţiilor p-integrabile pe A.
În cazul particular p = 1 regăsim spaţiul L1 (A) studiat ı̂n capitolul prece-
dent; ı̂ntr-adevăr, f ∈ L1 (A) dacă şi numai dacă |f | ∈ L1 (A) (vezi teorema
3.2.2).
Definim aplicaţia k · kp : Lp (A) → R+ prin
Z  p1
kf kp = |f | dλ , ∀f ∈ Lp (A).
p
A

4.1.2 Propoziţie. L (A) este spaţiu vectorial real.

p

1 1
4.1.3 Lemă. Fie p, q > 1 a.ı̂. + = 1 (vom spune că p şi q sunt
p q
conjugate); ∀a, b ≥ 0,
1 p 1 q
a·b≤ ·a + ·b .
p q
4.1.4 Propoziţie (inegalitatea lui Hölder).
Fie p, q > 1 două numere conjugate ( p1 + 1q = 1).
∀f ∈ Lp (A), ∀g ∈ Lq (A), f · g ∈ L1 (A) şi
Z Z  p1 Z  1q
|f · g|dλ ≤ |f |p dλ · |g|q dλ .
A A A

35
36 Capitolul 4. Spaţiile Lp

4.1.5 Teoremă (inegalitatea lui Minkowski).

Oricare ar fi p ≥ 1, ∀f, g ∈ Lp (A),

kf + gkp ≤ kf kp + kgkp .

4.1.6 Teoremă. Spaţiul (Lp (A), k · kp ) este spaţiu seminormat.

4.1.7 Definiţie. Fie (fn ) ⊆ Lp (A), f ∈ Lp (A). Dacă kfn − f kp −−−−→ 0

n→+∞
spunem că şirul (fn ) este convergent ı̂n medie de ordin p pe A la f şi
k·kp
notăm aceasta cu fn −−→ f .
A
(fn ) este şir Cauchy ı̂n medie de ordin p dacă limm,n→+∞ kfm − fn kp = 0.
f este aderent ı̂n medie de ordin p la F ⊆ Lp (A) dacă există un şir
k·kp
(gn ) ⊆ F a.ı̂. gn −−→ f .
A
p
Notăm cu F mulţimea punctelor aderente ı̂n medie de ordin p la F .

4.1.8 Teoremă. Dacă λ(A) < +∞ şi 1 ≤ p < r atunci Lr (A) ⊆ Lp (A) şi
k·kr k·kp
fn −−→ f =⇒ fn −−→ f, ∀(fn ) ⊆ Lr (A), f ∈ Lr (A).
A A

4.1.9 Observaţii. (i) Condiţia ca A să fie de măsură finită este esenţială
ı̂n teorema precedentă. Într-adevăr fie aplicaţia f : [1, +∞) → R, f (x) =
1
, ∀x ≥ 1. f ∈ C([1, +∞)) ⊆ L([1, +∞)) şi, ∀p > 1,
x
Z Z +∞
p 1 1 1−p +∞
 1
|f | dλ = p
dx = · x 1
= .
[1,+∞) 1 x 1−p p−1

Rezultă că f ∈ Lp ([1, +∞)), ∀p > 1 dar f ∈ / L1 ([1, +∞)).

(ii) În cazul ı̂n care A este o mulţime de măsură finită şi p < r, urma
topologiei indusă de seminorma k·kp pe submulţimea Lr (A) ⊆ Lp (A) este mai
puţin fină decât topologia indusă de seminorma k · kr pe aceeaşi submulţime.

4.1.10 Propoziţie. Fie p ≥ 1; relaţia f ∼ g ⇐⇒ f = g a.p.t. este o relaţie

de echivalenţă pe Lp (A).

4.1.11 Definiţie. Notăm spaţiul cât Lp (A)/∼ cu Lp (A); elementele acestui

spaţiu sunt de forma: [f ] = {g ∈ Lp (A) : f ∼ g}.
4.2. Proprietăţi de densitate ı̂n Lp 37

Remarcăm că Lp (A) este spaţiu vectorial real: [f ] +R[g] = [f + g],

R c · [fp ] =
[c·f ] ∈ L (A), ∀f, g ∈ L (A), ∀c ∈ R. În plus, ∀g ∈ [f ], A |f | dλ = A |g| dλ.
p p p

Putem deci defini ı̂n mod consistent aplicaţia

k · kp : Lp (A) → R+ , k[f ]kp = kf kp , ∀[f ] ∈ Lp (A).

4.1.12 Teoremă. Spaţiul (Lp (A), k · kp ) este un spaţiu normat real.

4.2 Proprietăţi de densitate ı̂n Lp

4.2.1 Teoremă. Fie A ∈ L şi p ≥ 1; atunci:
(i) E 1 (A) = E(A) ∩ Lp (A).
p
(ii) E 1 (A) = Lp (A).

4.2.2 Teoremă. Spaţiul seminormat (Lp (A), k · kp ) este complet, ∀p ≥ 1.

4.2.3 Observaţii. (i) Spaţiul (Lp (A), k · kp ) este spaţiu Banach.

(ii) Lp (A) este completatul spaţiului E 1 (A) ı̂n raport cu seminorma k · kp .

4.2.4 Teoremă. Fie Cp (A) = C(A) ∩ Lp (A) - mulţimea funcţiilor continue

p-integrabile; atunci
p
Cp (A) = Lp (A), ∀p ≥ 1.

4.2.5 Observaţie. Dacă mulţimea A este compactă atunci Cp (A) = C(A)

şi deci C(A) este densă ı̂n Lp (A).

4.2.6 Teoremă. Oricare ar fi a, b ∈ R, a < b şi oricare ar fi p ≥ 1, spaţiul

Lp ([a, b]) este separabil (conţine o submulţime numărabilă şi densă).

4.2.7 Exerciţii.
n
1). Fie fn : (0, 1] → R, fn (x) = √ . Arătaţi că:
1+n x
a). (fn ) ⊆ L2 ((0, 1]).
b). Există f : (0, 1] → R a.ı̂. fn (x) → f (x), ∀x ∈ (0, 1].
c). (fn ) nu converge ı̂n L2 ((0, 1]) la f .
2). Fie f, g ∈ R([a, b]); să se arate că
Z b 2 Z b Z b
2
f (x)g(x)dx ≤ f (x)dx · g 2 (x)dx.
a a a
38 Capitolul 4. Spaţiile Lp

1
3). Fie f ∈ L1 (R), f (x) > 0, ∀x ∈ R; arătaţi că ∈/ L1 (R). (Indicaţie:
f
1 1
se aplică inegalitatea lui Hölder funcţiilor f − 2 , f 2 pentru p = q = 12 ).
√
4). Fie f : [0, 1] → R+ a.ı̂. f ∈ L1 ([0, 1]); să se arate că
Z sZ
p
f dλ ≤ f dλ.
[0,1] [0,1]

1
5). Fie f : (0, +∞) → R, f (x) = √ .
x · ex
Arătaţi că f ∈ L1 ((0, +∞)) \ L2 ((0, +∞)).
·
6). Fie (fn ) ⊆ Lp (A) şi f ∈ Lp (A) a.ı̂. fn −→ f şi kfn kp → kf kp . Arătaţi
A
k·kp
că fn −−→ f .
A
Indicaţie: se va arăta ı̂ntâi că, ∀a, b ∈ R, ∀p ≥ 1, |a+b|p ≤ 2p−1 (|a|p +|b|p );
apoi se va aplica lema lui Fatou şirului gn = 2p−1 (|f |p + |fn |p ) − |f − fn |p

4.3 Spaţiul L∞
4.3.1 Definiţie. Fie A ∈ L şi f ∈ L(A); definim

kf k∞ = inf{α ∈ R̄+ : |f | ≤ α a.p.t.} ∈ [0, +∞].

kf k∞ se numeşte supremumul esenţial al funcţiei |f |.

4.3.2 Observaţii. (i) |f | ≤ α a.p.t. ı̂nseamnă că λ(|f | > α) = 0.

Dacă, ∀α ∈ R+ , λ(|f | > α) > 0 atunci singurul element α ∈ R̄+ pentru
care |f | ≤ α a.p.t. este α = +∞ şi deci kf k∞ = +∞.
Dacă există α ∈ R+ a.ı̂. λ(|f | > α) = 0 atunci kf k∞ < +∞.
(ii) În general supremumul esenţial al unei funcţii pozitive este mai mic
decât supremumul funcţiei:

kf k∞ ≤ kf k0 ≡ sup |f (x)|.
x∈A

Într-adevăr, dacă f = χQ , atunci kf k0 = 1 iar kf k∞ = 0 (λ(|f | > 0) =

λ(Q) = 0; deci |f | ≤ 0 a.p.t.).
(iii) Fie J ⊆ R un interval şi f : J → R o funcţie continuă pe J; atunci
kf k∞ = kf k0 ≡ supx∈J |f (x)|.
4.3. Spaţiul L∞ 39

Într-adevăr, aşa cum am văzut ı̂n (ii), kf k∞ ≤ kf k0 . Dacă am presupune

că există c ∈ R a.ı̂. kf k∞ < c < kf k0 atunci ∃ x0 ∈ J a.ı̂. c < |f (x0 )|. Din
continuitatea lui |f | ı̂n x0 , ∃δ > 0 a.ı̂. ((x0 − δ, x0 + δ) ∩ J) ⊆ (|f | > c) şi
deci 0 < λ((x0 − δ, x0 + δ) ∩ J) ≤ λ(|f | > c) de unde c ≤ kf k∞ ceea ce este
absurd.
4.3.3 Lemă. Fie f ∈ L(A); atunci:
(i) kf k∞ = inf{supx∈A\B |f (x)| : B ∈ L(A), λ(B) = 0}.
(ii) |f | ≤ kf k∞ a.p.t.
4.3.4 Observaţie. Din punctul (ii) al lemei precedente rezultă că kf k∞
este cel mai mic element al mulţimii {α ∈ R̄+ : |f | ≤ α a.p.t.}.
4.3.5 Definiţie. Vom nota cu
L∞ (A) = {f ∈ L(A) : kf k∞ < +∞}.
4.3.6 Teoremă. L∞ (A) este un spaţiu vectorial real iar k · k∞ este o semi-
normă pe L∞ (A).
4.3.7 Observaţie. kf k∞ = 0 ⇐⇒ f = 0 a.p.t.
Relaţia f ∼ g ⇐⇒ f = g a.p.t. este o relaţie de echivalenţă pe L∞ (A).
Vom nota cu L∞ (A) = L∞ (A)/∼ spaţiul cât şi cu k[f ]k∞ = kf k∞ .
Această definiţie este consistentă (kf k∞ nu depinde de reprezentantul din
clasa [f ]). (L∞ (A), k · k∞ ) este un spaţiu normat.
4.3.8 Propoziţie. Fie (fn ) ⊆ L∞ (A) şi f ∈ L∞ (A);
k·k∞ u
fn −−→ f ⇐⇒ ∃B ∈ L(A) cu λ(B) = 0 a.ı̂. fn −−→ f.
A A\B

4.3.9 Teoremă. Spaţiul semi-normat (L∞ (A), k · k∞ ) este complet şi deci
(L∞ (A), k · k∞ ) este spaţiu Banach.
4.3.10 Propoziţie. ∀f ∈ L1 (A), ∀g ∈ L∞ (A), f · g ∈ L1 (A) şi
Z
|f · g|dλ ≤ kf k1 · kgk∞ .
A

4.3.11 Teoremă (teorema lui Riesz). Dacă λ(A) < +∞ atunci

∞
\
L (A) ⊆
∞
Lp (A) şi kf k∞ = lim kf kp , ∀f ∈ L∞ (A).
p→∞
p=1
40 Capitolul 4. Spaţiile Lp

4.4 Serii Fourier ı̂n L2[−π, π]

Spaţiul L2 [−π, π] este un spaţiu Banach ı̂n raport cu norma k·k2 : L2 [−π, π] →
R+ definită prin:
Z  12
kf k2 = f dλ , ∀f ∈ L2 [−π, π].
2
[−π,π]

Vom utiliza curent, ı̂n locul claselor de echivalenţă din spaţiul L2 [−π, π] =
L [−π, π]/∼, reprezentanţi ai acestora.
2

Din teorema 4.1.8 ştim că L2 [−π, π] ⊆ L1 [−π, π]; vom conveni atunci,
pentru uşurinţa scrierii, să notăm, ∀f ∈ L2 [−π, π],
Z Z π
f dλ = f dλ.
[−π,π] −π

Observăm că, deoarece p = q = 21 sunt numere conjugate, inegalitatea lui

Hölder (vezi propoziţia 4.1.4) ne spune că, ∀f, g ∈ L2 [−π, π], f ·g ∈ L1 [−π, π]
şi Z π
|f · g| dλ ≤ kf k2 · kgk2 .
−π

Putem atunci defini un produs (·, ·) : L2 [−π, π] × L2 [−π, π] → R prin

Z π
(f, g) = f · g dλ, ∀f, g ∈ L2 [−π, π].
−π

4.4.1 Propoziţie. Aplicaţia (·, ·) definită mai sus este un produs interior
pe L2 [−π, π] adică verifică condiţiile:
1). (f, f ) ≥ 0, ∀f ∈ L2 [−π, π] şi (f, f ) = 0 ⇐⇒ f = 0 a.p.t.;
2). (f, g) = (g, f ), ∀f, g ∈ L2 [−π, π];
3). (f + g, h) = (f, h) + (g, h), ∀f, g, h ∈ L2 [−π, π];
4). (cf, g) = c(f, g), ∀f, g ∈ L2 [−π, π], ∀c ∈ R.

Orice produs interior induce o normă pe spaţiul vectorial pe care este

2
definit. Norma
p indusă pe L2 [−π, π] de produsul definit mai sus se defineşte
prin kf k = (f, f ), ∀f ∈ L [−π, π]. Dacă ţinem cont de definiţia produsului
interior, observăm că k · k = k · k2 . Astfel spaţiul L2 [−π, π] este un spaţiu
Hilbert (un spaţiu Banach ı̂n care norma provine dintr-un produs interior).
4.4. Serii Fourier ı̂n L2 [−π, π] 41

2
4.4.2 Definiţie.R π Două elemente f, g ∈ L [−π, π] se numesc ortogonale
dacă (f, g) = −π f g dλ = 0; vom nota această situaţie cu f ⊥ g.
Un şir (fn ) ⊆ L2 [−π, π] se numeşte sistem ortogonal dacă ∀m 6= n, fm ⊥
fn ; (en ) ⊆ L2 [−π, π] se numeşte sistem ortonormat dacă este sistem or-
togonal şi ı̂n plus ken k2 = 1, ∀n ∈ N. Rezultă că (en ) ⊆ L2 [−π, π] este
sistem  ortonormat dacă şi numai dacă ∀m, n ∈ N, (em , en ) = δm,n , unde
1, m = n
δm,n = este simbolul lui Kronecker.
0, m 6= n
Dacă (en ) ⊆ L2 [−π, π] este un sistem ortonormat atunci, oricărei funcţii
f ∈ L2 [−π, π], ı̂i asociem şirul (cn ) ⊆ R definit prin cn = (f, en ), ∀n ∈ N;
şirul (cn ) se numeşte şirul coeficienţilor Fourier asociaţi lui f ı̂n raport
X∞
cu sistemul ortonormat (en ) iar seria cn · en se numeşte seria Fourier
n=0
asociată funcţiei f ı̂n raport cu (en ).
Ne punem problema dacă seria Fourier asociată unui element din L2 [−π, π]
ı̂n raport cu un sistem ortonormat converge, ı̂n spaţiul normat L2 [−π, π], la
acest element.
L2 [−π, π] este, conform teoremei 4.2.6, un spaţiu Hilbert separabil; ı̂n
orice spaţiu Hilbert separabil există sisteme ortonormate ı̂n raport cu care
seriile Fourier asociate oricărui element al spaţiului converg la acel element.
Rezultă că şi ı̂n L2 [−π, π] există asemenea sisteme ortonormate.
În cele ce urmează ne propunem să introducem şi să studiem un astfel de
sistem - sistemul trigonometric.
4.4.3 Definiţie. Definim, ∀n ∈ N, fn : [−π, π] → R prin f0 (x) = 1,
f2n−1 (x) = cos nx, f2n (x) = sin nx, ∀x ∈ [−π, π], ∀n ≥ 1.
Şirul (fn ) ⊆ C[−π, π] ⊆ R[−π, π] ⊆ L2 [−π, π] se numeşte sistemul
trigonometric; ∀x ∈ [−π, π],
(fn (x))n∈N = (1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, · · · , cos nx, sin nx · · · ).
4.4.4 Propoziţie.
√ √ trigonometric est ortogonal (fn ⊥ fm , ∀m 6= n)
Sistemul
şi kf0 k2 = 2π, kfn k2 = π, ∀n ≥ 1.
4.4.5 Definiţie. Sistemul (en ), unde, ∀n ∈ N, en = kfn1 k2 · fn , este un sistem
ortonormat - sistemul trigonometric ortonormat; ∀x ∈ [−π, π],
 
1 1 1 1 1
(en (x))n = √ , √ cos x, √ sin x, · · · , √ cos nx, √ sin nx, · · · .
2π π π π π
42 Capitolul 4. Spaţiile Lp

∀f ∈ L2 [−π, π], coeficienţii Fourier asociaţi lui f ı̂n raport cu sistemul

trigonometric sunt definiţi prin cn = (f, en ) = kfn1 k2 · (f, fn ), ∀n ∈ N iar seria
Fourier asociată este definită prin
∞ ∞
X 1 1X
cn en (x) = (f, f0 ) + [(f, f2n−1 ) · cos nx + (f, f2n ) · sin nx] .
n=0
2π π n=1

Introducem notaţiile:
1 π 1 π
Z Z
an = f (x) cos nx dλ(x), bn = f (x) sin nx dλ(x)
π −π π −π

şi atunci, ∀x ∈ [−π, π], valoarea seriei Fourier asociată lui f ı̂n x se scrie:
∞ ∞
X a0 X
cn en (x) = + (an cos nx + bn sin nx).
n=0
2 n=1

4.4.6 Teoremă. Fie f ∈ L2 [−π, π] şi (an ), (bn ) şirurile definite prin:
a0 = π1 (f, f0 ) şi, ∀n ≥ 1, an = π1 (f, f2n−1 ), bn = π1 (f, f2n );
∀x ∈ [−π, π], vom nota cu
n
a0 X
Sn (x) = + (ak cos kx + bk sin kx).
2 k=1

(Sn ) este şirul sumelor parţiale asociat seriei Fourier.

∀(αn ), (βn ) ⊆ R, ∀n ∈ N, ∀x ∈ [−π, π] fie
n
α0 X
Tn (x) = + (αk cos kx + βk sin kx).
2 k=1

Atunci:
(i) kf − Sn k2 ≤ kf − Tn k2 , ∀n ∈ N.
∞
a20 X 2 1
(ii) + (an + b2n ) ≤ kf k22 .
2 n=1
π
(iii) limn an = 0 = limn bn .

4.4.7 Observaţii. (1) Condiţia (i) arată că, dintre toate polinoamele tri-
gonometrice, cele care formează şirul sumelor parţiale ataşat seriei Fourier
aproximează cel mai bine funcţia f (ı̂n norma k · k2 ).
4.4. Serii Fourier ı̂n L2 [−π, π] 43

(2) Condiţia (ii) este cunoscută sub numele de inegalitatea lui Bessel. Aşa
cum vom demonstra mai departe această inegalitate este de fapt o egalitate.
(3) Condiţia (iii) se rescrie sub forma:
Z π Z π
lim f (x) cos nxdλ(x) = 0 = lim f (x) sin nxdλ(x).
n −π n −π

Rπ 1 x−y
4.4.8 Lemă. Fie, ∀n ∈ N, dn = −π
cos2n tdt şi Dn (x, y) = cos2n .
dn 2
Atunci, ∀r R∈ (0, π),
y+r
(i) limn y−r Dn (x, y)dx = 1 uniform după y ∈ [−π + r, π − r].
Rπ
(ii) −π Dn (x, y)dx = 1, ∀n ∈ N, ∀y ∈ R.

4.4.9 Lemă (lema lui Fejér). Oricare ar fi g ∈ C[−π, π], ∀[a, b] ⊆ (−π, π),
Z π
u
Dn (x, y)f (x)dx −−−− → f.
−π y∈[a,b]

4.4.10 Teoremă. Oricare ar fi f ∈ L2 [−π, π], seria Fourier asociată lui f

converge ı̂n norma k · k2 la f .

4.4.11 Corolar (egalitatea lui Parseval-Liapunov). ∀f ∈ L2 [−π, π],

∞
a20 X 2 1 π 2
Z
2
+ (an + bn ) = f (x)dλ(x).
2 n=1
π −π

4.4.12 Exemple. 1). Fie f : [−π, π] → R, f (x) = signx; f ∈ L2 [−π, π].

Deoarece f este impară, an = 0 iar
1 π 2 π
Z Z
2
bn = f (x) sin nxdx = sin nxdx = [1 − (−1)n ].
π −π π 0 nπ
Egalitatea lui Parseval-Liapunov revine atunci la
∞
X 1 π2
= .
n=1
(2n − 1)2 8

De aici un calcul simplu ne conduce la formula

∞
X 1 π2
2
= .
n=1
n 6
44 Capitolul 4. Spaţiile Lp

2). Fie f : [−π, π] → R, f (x) = |x|; f fiind pară bn = 0, ∀n ∈ N.

2
a0 = π şi an = 2 [(−1)n − 1], ∀n ≥ 1.
nπ
Egalitatea lui Parseval-Liapunov se scrie:
∞
X 1 π4
= ,
n=1
(2n − 1)4 96

de unde obţinem
∞
X 1 π4
= .
n=1
n4 90
Capitolul 5

Măsura ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

Fie R2 = {(x, y) : x, y ∈ R} = R × R şi R3 = {(x, y, z) : x, y, z ∈ R} =

R×R×R planul şi respectiv spaţiul real. Faţă de operaţiile obişnuite acestea
se
p organizează ca spaţii vectorialep reale iar aplicaţiile definite prin k(x, y)k =
x2 + y 2 , respectiv k(x, y, z)k = x2 + y 2 + z 2 , sunt norme pe aceste spaţii,
adică verifică proprietăţile:
kuk = 0 ⇔ u = 0, u ∈ R2 (R3 ), 0 = (0, 0)(respectiv 0 = (0, 0, 0)),
kλ · uk = |λ| · kuk, ∀λ ∈ R, ∀u ∈ R2 (R3 ),
ku + vk ≤ kuk + kvk, ∀u, v ∈ R2 (R3 ).
Aplicaţia definită prin d(u, v) = ku − vk este o metrică pe R2 (R3 ) şi,
pentru orice u ∈ R2 (R3 ) şi orice r > 0, S(u, r) = {v : d(u, v) = ku − vk < r}
este discul (sfera) deschisă cu centrul ı̂n u şi de rază r.

5.1 Definiţia măsurii Lebesgue ı̂n R2 şi ı̂n R3

5.1.1 Definiţie. O mulţime D ⊆ R2 (R3 ) se numeşte mulţime deschisă
dacă D = ∅ sau, oricare ar fi u ∈ D există r > 0 a.ı̂. S(u, r) ⊆ D; vom nota
cu τ (R2 )(τ (R3 )) familia mulţimilor deschise pe R2 (R3 ).
O mulţime F ⊆ R2 (R3 ) se numeşte mulţime ı̂nchisă dacă complemen-
tara sa F c este deschisă; vom nota cu F(R2 )(F(R3 )) clasa mulţimilor ı̂nchise
din R2 (R3 ).

45
46 Capitolul 5. Măsura ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

5.1.2 Propoziţie. Familiile mulţimilor deschise şi ı̂nchise din R2 verifică

următoarele condiţii:
(i) ∀D, G ∈ τ (R2 ), D ∩ G ∈ τ (R2 )
(i0 ) ∀F, H ∈ F(R2 ), F ∪ H ∈ F(R2 )
(ii) ∀{Di : i ∈ I} ⊆ τ (R2 ), ∪i∈I Di ∈ τ (R2 )
(ii0 ) ∀{Fi : i ∈ I} ⊆ F(R2 ), ∩i∈I Fi ∈ F(R2 )
(iii) R2 , ∅ ∈ τ (R2 )
(iii0 ) R2 , ∅ ∈ F(R2 ).
Mulţimile deschise şi ı̂nchise din R3 verifică proprietăţi asemănătoare.

5.1.3 Definiţie. O mulţime V ⊆ R2 (R3 ) este vecinătate pentru u ∈

R2 (R3 ) dacă există r > 0 a.ı̂. S(u, r) ⊆ V .
Punctul u ∈ R2 (R3 ) este punct interior pentru mulţimea E ⊆ R2 (R3 )
dacă E este vecinătate a lui u sau, echivalent, dacă ∃r > 0 a.ı̂. S(u, r) ⊆ E.
Vom nota cu E̊ mulţimea punctelor interioare lui E şi o vom numi inte-
riorul lui E.
O mulţime D este deschisă dacă şi numai dacă D̊ = D.
Punctul u ∈ R2 (R3 ) este punct aderent pentru mulţimea E ⊆ R2 (R3 )
dacă orice vecinăte a lui u ı̂ntâlneşte mulţimea E sau, echivalent, dacă ∀r >
0, S(u, r) ∩ E 6= ∅.
Vom nota cu Ē mulţimea punctelor aderente lui E şi o vom numi aderenţa
sau ı̂nchiderea lui E.
O mulţime F este ı̂nchisă dacă şi numai dacă F̄ = F .
Un şir (un ) ⊆ R2 (R3 ) este convergent la u ∈ R2 (R3 ) dacă d(un , u) =
kun − uk → 0.
O mulţime E ⊆ R2 (R3 ) este mărginită dacă există r > 0 a.ı̂. E ⊆ S(0, r)
O mulţime K ⊆ R2 (R3 ) este compactă dacă este mărginită şi ı̂nchisă
sau, echivalent, dacă orice şir de puncte din K admite un subşir convergent
la un punct din K.

În cele ce urmează vom defini intervalele din R2 ; definiţiile şi rezultatele
care urmează se pot uşor adapta pentru R3 .

5.1.4 Definiţie. Fie u = (x1 , x2 ), v = (y1 , y2 ) ∈ R2 a.ı̂. x1 < y1 şi x2 < y2 .

Mulţimea (u, v) = {w = (z1 , z2 ) ∈ R2 : x1 < z1 < y1 , x2 < z2 < y2 } =
(x1 , y1 ) × (x2 , y2 ) se numeşte interval bidimensional deschis de capete u şi v
iar mulţimea [u, v] = {w = (z1 , z2 ) ∈ R2 : x1 ≤ z1 ≤ y1 , x2 ≤ z2 ≤ y2 } =
[x1 , y1 ] × [x2 , y2 ] se numeşte interval bidimensional ı̂nchis de capete u şi v.
5.1. Definiţia măsurii Lebesgue ı̂n R2 şi ı̂n R3 47

În cazul ı̂n care u = (x1 , x2 , x3 ), v = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 intervalele tridimen-

sionale deschise vor fi de forma (u, v) = {w = (z1 , z2 , z3 ) ∈ R3 : x1 < z1 <
y1 , x2 < z2 < y2 , x3 < z3 < y3 } = (x1 , y1 ) × (x2 , y2 ) × (x3 , y3 ) iar cele ı̂nchise:
[u, v] = {w = (z1 , z2 , z3 ) ∈ R3 : x1 ≤ z1 ≤ y1 , x2 ≤ z2 ≤ y2 , x3 ≤ z3 ≤ y3 } =
[x1 , y1 ] × [x2 , y2 ] × [x3 , y3 ].
Grafic, un interval deschis este mulţimea punctelor dintr-un dreptunghi
cu laturile paralele cu axele de coordonate, fără punctele de pe laturi, pe
când un interval ı̂nchis conţine şi punctele de pe laturile dreptunghiului. În
cazul lui R3 acestea sunt paralelipipede deschise sau ı̂nchise cu feţele paralele
cu planele de coordonate.
Fie I(R2 ) familia intervalelor bidimensionale deschise şi fie J (R2 ) familia
intervalelor ı̂nchise.
Dacă u = (x1 , x2 ) < (y1 , y2 ) = v şi J = [u, v] ∈ J (R2 ) atunci |J| =
(y1 −x1 )·(y2 −x2 ) se va numi măsura intervalului J (este aria dreptunghiului
[u, v]); dacă I = (u, v) atunci vom conveni ca măsura lui I să fie egală cu
aceea a lui J şi deci egală cu aria dreptunghiului deschis (u, v).
În cazul lui R3 , |J| va fi volumul paralelipipedului J).
Dacă w ∈ R2 atunci w + J = [w + u, w + v] ∈ J (R2 ) are aceaşi măsură
cu J.

Vom prezenta acum patru leme care vor pune ı̂n evidenţă câteva pro-
prietăţi importante ale măsurii intervalelor.

5.1.5 Lemă. Fie J1 , · · · , Jn ∈ J (R2 ) a.ı̂. J = ∪nk=1 Jk ∈ J (R2 ) şi J˚k ∩ J̊l =
∅, ∀k 6= l; atunci
X n
|J| = |Jk |.
k=1

5.1.6 Lemă. Fie J1 , · · · , Jn ∈ J (R2 ) a.ı̂. J = ∪nk=1 Jk ∈ J (R2 ); atunci

n
X
|J| ≤ |Jk |.
k=1

5.1.7 Lemă. Fie J1 , · · · , Jn , K1 , · · · , Kp ∈ J (R2 ) a.ı̂. ∪ni=1 Ji ⊆ ∪pj=1 Kj şi

J˚k ∩ J̊l = ∅, ∀k 6= l; atunci
n p
X X
|Ji | ≤ |Kj |.
i=1 j=1
48 Capitolul 5. Măsura ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

5.1.8 Lemă. Fie (Jn )n , (Kp )p ⊆ J (R2 ) a.ı̂. ∪∞ ∞ ˚ ˚

n=1 Jn ⊆ ∪p=1 Kp şi Jn ∩ Jm =
∅, ∀n 6= m; atunci
X ∞ ∞
X
|Jn | ≤ |Kp |.
n=1 p=1

În cazul unidimensional am prezentat două teoreme de reprezentare a

mulţimilor deschise cu intervale: teorema de structură a mulţimilor deschise
(teorema 1.1.3), ı̂n care mulţimile deschise din R sunt reuniuni numărabile
de intervale deschise şi disjuncte şi teorema 1.1.6, ı̂n care mulţimile deschise
se pot reprezenta ca reuniuni numărabile de intervale ı̂nchise cu interioare
disjuncte. În cazul lui R2 nu se mai pot reprezenta mulţimile deschise ca
reuniuni numărabile de intervale bidimensionale deschise şi disjuncte (este
suficient să ne imaginăm un disc deschis reprezentat astfel şi să ne ı̂ntrebăm
ce se ı̂ntı̂mplă cu punctele de pe laturile dreptunghiurilor deschise dintr-o
astfel de reprezentare).
Totuşi avem o teoremă de reprezentare de tipul teoremei 1.1.6.

5.1.9 Teoremă. Orice mulţime deschisă din R2 (R3 ) se poate reprezenta ca

o reuniune numărabilă de intervale bidimensionale (tridimensionale) ı̂nchise
cu interioare disjuncte.

5.1.10 Definiţie. Fie D ∈ τ (R2 ), D 6= ∅; atunci există şirul (Jn ) ⊆ J (R2 )

aşa fel ı̂ncât D = ∪∞ ˚ ˚
n=1 Jn şi, ∀n 6= m, Jn ∩ Jm = ∅. În plus, din lema 5.1.8,
∞
oricare ar fi altă reprezentare DP = ∪p=1 Kp a lui D cu intervale ı̂nchise cu
interioare disjuncte, n=1 |Jn | = ∞
P∞
p=1 |Kp |.
Vom defini atunci ı̂n mod consistent µ(D) = ∞
P
n=1 |Jn | şi vom spune că
µ(D) este măsura mulţimii D. În cazul D = ∅ definim µ(D) = 0.

Măsura mulţimilor deschise se bucură de proprietăţi asemănătoare celei

din cazul unidimensional (vezi teorema 1.1.5).

5.1.11 Teoremă. Măsura mulţimilor deschise are următoarele proprietăţi:

1). µ(∅) = 0,
2). µ(R2 ) = +∞,
3). µ(u + D) = µ(D), ∀u ∈ R2 , ∀D ∈ τ (R2 ),
4). µ(D) ≤ µ(G), P∀D, G ∈ τ (R2 ), cu D ⊆ G,
5). µ(∪n=1 Dn ) = P∞
∞ 2
n=1 µ(Dn ), ∀(Dn ) ⊆ τ (R ), Dn ∩ Dm = ∅, ∀n 6= m,
∞ 2
6). µ(∪∞
n=1 Dn ) ≤ n=1 µ(Dn ), ∀(Dn ) ⊆ τ (R ).
5.1. Definiţia măsurii Lebesgue ı̂n R2 şi ı̂n R3 49

Ca şi ı̂n cazul unidimensional introducem măsura exterioară ı̂n plan prin
µ : P(R2 ) → R̄+ prin
∗

µ∗ (E) = inf{µ(D) : D ∈ τ (R2 ), E ⊆ D}, ∀E ⊆ R2 .

Se poate uşor demonstra că:

µ∗ (D) = µ(D), ∀D ∈ τ (R2 ) şi µ∗ (J) = |J|, ∀J ∈ J (R2 ).
Măsura exterioară ı̂n R2 are proprietăţi asemănătoare celei din R (vezi
teorema 2.1.3):

1). µ∗ (∅) = 0,
2). E ⊆ F =⇒ µ∗ (E) ≤ µ∗ (F ),
∞ 2
3). µ∗ (∪∞ ∗
P
n=1 En ) ≤ n=1 µ (En ), ∀(En )n ⊆ P(R ).

O mulţime E ⊆ R2 este neglijabilă sau de măsură nulă dacă µ∗ (E) = 0.

O mulţime E ⊆ R2 se va numi măsurabilă (ı̂n sens Lebesgue) dacă
∀ε > 0, ∃F ∈ F(R2 ), ∃D ∈ τ (R2 ) astfel ı̂ncât F ⊆ E ⊆ D şi µ(D \ F ) < ε
(vezi punctul (iii) al exerciţiilor 1.3.20).
Vom nota cu L(R2 ) clasa mulţimilor din plan măsurabile Lebesgue şi cu
µ restricţia lui µ∗ la L(R2 ).
Ca şi ı̂n cazul unidimensional, se arată că L(R2 ) este o σ-algebră pe R2
şi că µ este o măsură σ-finită şi completă (vezi definiţiile 1.3.11 şi 1.3.15).
În cele ce urmează vom arăta cum putem utiliza măsura Lebesgue λ de
pe R pentru a putea calcula măsura mulţimilor plane.

5.1.12 Teoremă. ∀A, B ∈ L(R), A×B ∈ L(R2 ) şi µ(A×B) = λ(A)·λ(B).

Fie E ⊆ R2 şi x ∈ R; submulţimea lui R, Ex = {y ∈ R : (x, y) ∈ E}, se

numeşte secţiunea mulţimii E prin x.
Putem defini de asemenea ∀E ⊆ R2 , ∀y ∈ R, secţiunea Ey = {x ∈ R :
(x, y) ∈ E}.

5.1.13 Teoremă. ∀E ∈ L(R2 ), Ex ∈ L(R) aproape pentru toţi x ∈ R, deci

aplicaţia x 7→ λ(Ex ) este definită aproape peste tot pe R; dacă acestei aplicaţii
ı̂i dăm valoarea 0 ı̂n punctele ı̂n care nu este definită atunci ea este o funcţie
integrabilă pe R şi Z
µ(E) = λ(Ex )dλ(x).
R
50 Capitolul 5. Măsura ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

5.1.14 Observaţii. (i) În general Ex nu este măsurabilă pentru orice x ∈ R.

Pentru a ne convinge, fie N ⊆ R o mulţime nemăsurabilă Lebesgue (vezi [2],
3.5.16) şi fie E = {0} × N ⊆ {0} × R; deoarece µ({0} × R) =  0 (de ce ?) şi µ
N ,x = 0
este măsură completă, E ∈ L(R2 ). Secţiunile lui E sunt Ex = ;
∅ , x 6= 0
pentru x 6= 0 ele sunt măsurabile dar secţiunea prin 0 nu este măsurabilă.
(ii) Teorema funcţionează şi pentru secţiunile prin a doua
R coordonată:
2
∀E ∈ L(R ), Ey ∈ L(R) aproape pentru toţi y ∈ R şi µ(E) = R λ(Ey )dλ(y).

5.2 Integrarea ı̂n raport cu măsura produs

Am construit ı̂n paragraful precedent măsura completă µ : L(R2 ) → R̄+ .
Putem introduce acum funcţiile măsurabile şi apoi putem defini clasa func-
ţiilor integrabile şi integrala Lebesgue pe R2 .
Fie E ∈ L(R2 ) şi f : E → R; funcţia f este măsurabilă pe E dacă,
∀a ∈ R, f −1 (−∞, a) ∈ L(R2 ). Vom nota cu L(E) clasa funcţiilor măsurabile
pe E.
Funcţionează şi ı̂n cazul bidimensional o teoremă de caracterizare de tipul
teoremei 2.1.3 şi sunt adevărate proprietăţile de trecere la limită din teorema
2.1.5 şi din teorema 2.1.7.
L(E) este un spaţiu vectorial real care conţine clasa C(E) a funcţiilor
reale continue pe E. Se poate defini similar convergenţa a.p.t., convergenţa
aproape uniformă şi convergenţa ı̂n măsura şi se păstrează relaţiile dintre
aceste tipuri de convergenţă stabilite ı̂n teoremele 2.2.2 şi 2.2.4.
Funcţionează, ca şi ı̂n cazul unidimensional, teorema lui Riesz (orice şir
convergent ı̂n măsură admite un subşir convergent aproape uniform) şi teo-
rema lui Egorov (convergenţa a.p.t. pe mulţimi de măsură finită antrenează
convergenţa aproape uniformă.).
Fie E ∈ L(R2 ) şi f : E → R; funcţia f se numeşte funcţie etajată
pe mulţimea E dacă f (E) = {a1 , ..., an } ⊆ RPşi, ∀i ∈ {1, ..., n}, Ei =
n
f −1 ({ai }) ∈ L(R2 ). În această situaţie f = i=1 ai · χEi ; dacă printre
valorile ai presupunem că există şi 0, atunci familia {E1 , ..., En } formează o
partiţie a mulţimii E.
Vom nota cu E(E) mulţimea funcţiilor etajate pe E.
Putem acum prezenta o teoremă de aproximare a funcţiilor măsurabile
cu funcţii etajate asemănătoare teoremei 2.3.3.
5.2. Integrarea ı̂n raport cu măsura produs 51

5.2.1 Teoremă. Fie E ∈ L(R2 ) şi f : E → R; atunci

1). f ∈ L+ (E) =⇒ ∃(fn ) ⊆ E + (E), fn ↑ f.
p
2). f ∈ L(E) =⇒ ∃(fn ) ⊆ E(E), fn − → f.
E
3). f ∈ L(E), f mărginită =⇒ ∃(fn ) ⊆ E(E), fn −
u
→ f.
E

Vom introduce acum, ca şi ı̂n cazul lui R, integrala şi clasa funcţiilor
integrabile pe o mulţime E ∈ L(R2 ):
1). Integrala funcţiilor etajate şi pozitive.
Fie f = ni=1 ai · χEi ∈ E + (E); atunci
P

ZZ ZZ n
X
f dµ ≡ f (x, y)dµ(x, y) = ai · µ(Ei ) ∈ R+ .
E E i=1

2). Integrala funcţiilor măsurabile şi pozitive.

Fie f ∈ L+ (E); atunci
ZZ ZZ Z Z 
f dµ ≡ f (x, y)dµ(x, y) = sup ϕdµ : ϕ ∈ E + (E), ϕ ≤ f ∈ R̄+ .
E E E

3). Integrala funcţiilor măsurabile.

Fie f ∈ L(E), f = f + − f − , unde f + = sup{f, 0}, f − = sup{−f, 0} ∈
L+ (E); atunci
ZZ ZZ ZZ ZZ
f dµ ≡ f (x, y)dµ(x, y) = +
f dµ − f − dµ ∈ R̄,
E E E E

dacă măcar una dintre integralele din membrul doi este finită.
Dacă ambele integrale din membrul doi al formulei de mai sus sunt finite
atunci spunem că f este integrabilă pe E.
Notăm cu L1 (E) clasa funcţiilor integrabile pe E ∈ L(R2 ).
La fel ca ı̂n cazul unidimensional, f ∈ L1 (E) ⇐⇒ |f | ∈ L1+ (E) şi
Z Z  ZZ
 
 f dµ ≤ |f |dµ.
 
E E

Printre teoremele de trecere la limită sub integrală care se pot demonstra

prin simple adaptări ale demonstraţiilor din cazul unidimensional amintim:
Teorema convergenţei monotone:
ZZ ZZ
(fn )n ⊆ L+ (E), fn ↑ f =⇒ fn dµ ↑ f dµ
E E
52 Capitolul 5. Măsura ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

Lema lui Fatou:(fn )n ⊆ L+ (E),

ZZ ZZ
lim inf fn dµ ≤ lim inf fn dµ.
E n n E

Funcţionează de asemenea un rezultat asemănător teoremei lui Beppo Levi

(vezi corolarul 3.1.9).
Integrala astfel construită este numărabil aditivă ı̂n raport cu domeniul
de integrare: ∀f ∈ L1 (E), ∀(En )n ⊆ L(E), En ∩ Em = ∅, ∀n 6= m,
ZZ ∞ ZZ
X
f dµ = f dµ,
∪∞
n=1 En n=1 En

şi este absolut continuă (vezi 1) din teorema 3.1.14).

L1 (E) este
RRspaţiu vectorial 1real iar aplicaţia k · k1 : L (E)
1
→ R+ definită
prin kf k1 = E |f |dµ, ∀f ∈ L (E), este o seminormă pe L1 (E). Relaţia de
egalitate a.p.t. este o relaţie de echivalenţă pe L1 (E) şi spaţiul cât L1 (E) =
L1 (E)/=˙ se organizează ca un spaţiu Banach.
Putem formula şi demonstra asemănător teorema convergenţei dominate
a lui Lebesgue.

5.2.2 Teoremă. Fie E ∈ L(R2 ), (fn ) ⊆ L(E) şi g ∈ L1 (E) a.ı̂.

·
(i) fn −
→ f şi
E
(ii) |fn | ≤ g, ∀n ∈ N.
k·k1
Atunci (fn ) ⊆ L1 (E), f ∈ L1 (E) şi fn −−→ f .
E

În sfârşit putem defini spaţiile Lp , 1 ≤ p ≤ +∞ şi se pot demonstra

proprietăţi similare cu cele din cazul unidimensional.
Construcţia integralei prezentată aici ı̂n cazul lui R2 se poate cu uşurinţă
adapta pentru R3 .
5.3. Teorema lui Fubini 53

5.3 Teorema lui Fubini

În acest paragraf ne propunem să prezentăm o metodă prin care se reduce
calculul integralei duble din R2 la o iteraţie de integrale liniare.
Am demonstrat ı̂nR teorema 5.1.13 că, ∀E ∈ L(R2 ), Ex ∈ L(R) a.p.t.
x ∈ R şi că µ(E) = R λ(Ex )dλ(x). Observăm că acest rezultat se poate
rescrie ZZ Z Z 
χE dµ = (χE )x (y)dλ(y) dλ(x).
R2 R R

Vom ı̂ncerca să dăm un rezultat mai general, valabil pentru orice f ∈ L1 (R2 ).
Fie A, B ∈ L(R) şi fie f ∈ L1 (A × B); următoarele integrale, ı̂n cazul ı̂n
care există, se vor numi integrale iterate ale funcţiei f :
Z Z  Z Z 
f (x, y)dλ(y) dλ(x), f (x, y)dλ(x) dλ(y).
A B B A

5.3.1 Teoremă (teorema lui Fubini). Fie f ∈ L1 (A×B); atunci, R a.p.t. x ∈

A, funcţia y 7→ f (x, y) este integrabilă pe B iar funcţia x 7→ B f (x, y)dλ(y)
este integrabilă pe A şi are loc formula:
ZZ Z Z 
f (x, y)dµ(x, y) = f (x, y)dλ(y) dλ(x).
A×B A B

5.3.2 Observaţie. Un rezultat similar obţinem prin schimbarea ordinei

iteraţiei. Astfel dacă f ∈ L1 (A×B); atunci,
R a.p.t. y ∈ B, funcţia x 7→ f (x, y)
este integrabilă pe A iar funcţia y 7→ A f (x, y)dλ(x) este integrabilă pe B şi
are loc formula:
ZZ Z Z 
f (x, y)dµ(x, y) = f (x, y)dλ(x) dλ(y).
A×B B A

O altă formă ı̂n sub care se mai ı̂ntı̂lneşte teorema lui Fubini este dată ı̂n
corolarul următor.

5.3.3 Corolar. Fie f ∈ L(A × B); dacă una dintre integralele

ZZ Z Z  Z Z 
|f |dµ, |f (x, y)|dλ(y) dλ(x), |f (x, y)|dλ(x) dλ(y)
A×B A B B A
54 Capitolul 5. Măsura ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

este finită atunci

ZZ Z Z 
f (x, y)dµ(x, y) = f (x, y)dλ(y) dλ(x) =
A×B A B
Z Z 
= f (x, y)dλ(x) dλ(y).
B A
Capitolul 6

Măsuri reale

6.1 Spaţiul măsurilor reale pe o σ-algebră

55
56 Capitolul 6. Măsuri reale

6.2 Variaţia unei măsuri

6.3. Măsuri absolut continue. Teorema Radon-Nikodym 57

6.3 Măsuri absolut continue. Teorema Radon-

Nikodym
58 Capitolul 6. Măsuri reale
Bibliografie

[1] Athereya, K.B., Lahiri, S.N. - Measure theory and probability theory,
Springer Texts in Statistics, Springer-Verlag, 2006.

[2] Florescu, L.C. - Topologie. Analiză funcţională. Teoria măsurii, Ed. Univ.
“Al. I. Cuza” Iaşi, 1999.

[3] Hartman, S., Mikusiński, J. - The theory of Lebesgue measure and inte-
gration, Pergamon Press, Oxford. London. New York. Paris, 1961.

[4] Precupanu, A.M. - Analiză matematică. Funcţii reale, Ed. Did. Ped.,
Bucureşti, 1976.

[5] Precupanu, A.M. - Culegere de probleme de analiză matematică. Funcţii

reale, vol.I, II, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, 1982.

[6] Stein, E.M., Shakarchi, R. - Real analysis, Princeton Univ. Press, 2005.

59