UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

Facultatea de Stiinte
Specializarea Matematica - Informatica

LUCRARE DE LICENT
A

Student
H
ansa Patrick Timotei

SIBIU
2015

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

Facultatea de Stiinte
Specializarea Matematica - Informatica

OPERATORI LINIARI PE
SPAT
II HILBERT

Coordonator stiintific:
Conferentiar univ. dr. SUCIU LAURIAN

Student
H
ansa Patrick Timotei

SIBIU
2015

Cuprins
Introducere

1 Spatii Hilbert
1.1 Spatii cu produs scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Ortogonalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Complement ortogonal . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Unitar echivalenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Baza ortonormata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6 Functionale liniare si teorema de reprezentare a lui Riesz

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

5
5
8
10
12
13
15

2 Operatori liniari
17
2.1 Notiuni de baza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Operatorul adjunct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.3 Operatori compacti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3 Operatori liniari nchisi
3.1 Operatori nchisi . . . . . . . . . . .
3.2 Fundamentele teoriei spectrale . . . .
3.3 Operatori simetrici si autoadjuncti .
3.4 Extensii autoadjuncte ale operatorilor
3.5 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
simetrici
. . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

25
25
30
33
35
40

4 Teorema lui Hille-Yosida

45
4.1 Operatori maximali monotoni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.2 Solutia problemei de evolutie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.3 Cazul autoadjunct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Bibliografie

55

Introducere
Lucrarea de fata reprezinta un studiu ce continua cursul de analiza functionala,
audiat n cadrul anului terminal. Tematica abordeaza, n mod special, problematica
ce izvoraste din teoria abstracta a operatorilor liniari cu aplicatiile lor n studiul
ecuatiilor diferentiale. Clase esentiale de operatori marginiti si nemarginiti sunt
ilustrate mpreuna cu proprietatile lor fundamentale.
Modul n care operatorii liniari au aparut si s-au dezvoltat n literatura de specialitate si rolul lor n probleme concrete generate de fizica si tehnica se evidentiaza
ntr-o maniera cat mai ampla si mai precisa. Nu am insistat pe detaliile foarte
tehnice, pentru a face cat mai clara parcurgerea materialului.
Lucrarea este structurata n patru capitole. Mai precis, n primul capitol am
introdus notiunea de spatiu Hilbert si unele din rezultatele importante care au loc
n cadrul acestora. Avem astfel inegalitati si identitati extrem de utile, elemente
de geometria spatiilor Hilbert, precum si doua rezultate fundamentale si anume
teorema Hahn-Banach si teorema de reprezentare a functionalelor liniare marginite
a lui Riesz.
In al doilea capitol am facut o scurta prezentare a notiunilor de baza din teoria
operatorilor liniari pe spatii Hilbert, iar apoi am introdus doua clase importante
de operatori: operatorii autoadjuncti si operatorii compacti. In cazul operatorilor autoadjuncti, am aratat modul n care s-a introdus adjunctul Hilbertian al unui
operator liniar, iar apoi am evidentiat unele din proprietatile lor importante. Operatorii compacti, fiind marginiti, ofera un exemplu foarte bun pentru a vedea diferenta
dintre comportamentul operatorilor marginiti n raport cu cei nemarginiti.
In capitolul al treilea am introdus clasa operatorilor nchisi, notiuni generale
despre acestia, precum si cateva exemple de astfel de operatori. Tot n acest capitol
am introdus, de asemenea, si cateva elemente de teorie spectrala generala.
In al patrulea capitol, care si propune sa trateze aplicatiile teoriei generale introduse n primele trei capitole, am prezentat aplicatia teoriei operatorilor nchisi
n studiul solutiilor problemei de evolutie, prin intermediul faimoasei teoreme a lui
Hille-Yosida.

Capitolul 1
Spatii Hilbert
1.1

Spatii cu produs scalar

Definitia 1.1.1. Fie X un spatiu liniar peste K {R, C} si o functionala

: X X K.
1) Daca (, v) : X K si (u, ) : X K sunt functionale liniare pe X,
pentru orice u, v X, atunci se numeste form
a biliniar
a(sau functional
a
biliniar
a) pe X.
2) Daca (, v) : X K este functionala liniara pe X, pentru orice v X,
si daca (u, ) : X K este functionala liniara pe X, pentru orice u X,
atunci se numeste form
a sesquiliniar
a(sau functional
a sesquiliniar
a)
pe X.
3) O functionala : X X K este simetric
a daca
(x, y) = (y, x)
si Hermitian simetric
a daca
(x, y) = (y, x)
pentru orice x, y X.
4) Daca este o forma sesquiliniara pe X, atunci functionala : X K definita prin (x) = (x, x), pentru orice x X, se numeste form
a p
atratic
a
pe X indusa (sau generata) de .
5) O forma patratica indusa de o forma sesquiliniara Hermitian simetrica este
nenegativ
a, respectiv pozitiv
a daca
(x, x) 0

x X,

respectiv
x X, x 6= 0.

(x, x) > 0

6) Un produs scalar pe un spatiu liniar X este o forma sesquiliniara Hermitian

simetrica care induce o forma patratica pozitiva.
7) O norm
a pe un spatiu liniar X este o functionala pozitiva, subaditiva si pozitiv
omogena.

Propozitia 1.1.1. Daca h, i : X X K este un produs scalar pe un spatiu

liniar X, atunci functia k k : X R, definita prin
p
kxk = hx, xi
pentru orice x X, este o norma pe X.

Lema 1.1.1. (Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz). p

Fie h, i : X
X K un produs scalar pe un spatiu liniar X. Punem kxk = hx, xi, pentru
orice x X. Daca x, y X, atunci
|hx, yi| kxk kyk

Propozitia 1.1.2. Fie h, i un produs scalar pe un spatiu liniar X si fie k k norma

indusa de produsul scalar pe X. Atunci
kx + yk2 + kx yk2 = 2(kxk2 + kyk2 )
pentru orice x, y X. Aceasta se numeste legea paralelogramului.
Daca (X, h, i) este spatiu cu produs scalar complex, atunci
1
hx, yi = (kx + yk2 kx yk2 + ikx + iyk2 ikx iyk2 )
4
pentru orice x, y X.
Daca (X, h, i) este spatiu cu produs scalar real, atunci
1
hx, yi = (kx + yk2 kx yk2 )
4
pentru orice x, y X.
Aceste doua egalitati se numesc identit
ati de polarizare (complexa, respectiv
reala).

Remarca 1.1.1. Legea paralelogramului si identitatea de polarizare complexa au loc

pentru orice forma sesquiliniara.

Teorema 1.1.1. (von Neumann). Fie X un spatiu liniar. O norma pe X e indus

a
de un produs scalar pe X daca si numai daca satisface legea paralelogramului. Mai
mult, daca o norma pe X satisface legea paralelogramului, atunci unicul produs scalar
care o induce este dat de identitatea de polarizare.
Demonstratie. Avem, din propozitia 1.1.2, ca daca o norma pe X este indusa de un
produs scalar, atunci ea satisface legea paralelogramului, iar produsul scalar de pe
X poate fi scris n functie de aceasta norma, conform identitatii de polarizare.
Reciproc, fie k k o norma pe X care satisface legea paralelogramului si fie
aplicatia h, i : X X K definita de identitatea de polarizare. Luam x, y si z
arbitrari n X. Observam ca
 xy
x + y
 xy
x + y
+z +
si y + z =
+z
.
x+z =
2
2
2
2
Asadar, din legea paralelogramului,
w2 w x y w2 
w x + y
w
w
w
w
kx + zk + ky + zk = 2 w
+ zw + w
w .
2
2
2

Presupunem ca K = R astfel ncat h, i : X X R este aplicatia definita de

identitatea de polarizare reala (pe spatiul normat real X). Deci
1
hx, zi + hy, zi = (kx + zk2 kx zk2 + ky + zk2 ky zk2 )
4
1
= [(kx + zk2 + ky + zk2 ) (kx zk2 + ky zk2 )]
4
w2 w x y w2  w x + y
w2 w x y w2 i
1 hw
wx + y
w
w
w
w
w
w
w
=
+
z
+

z
w
w
w
w
w
w +w
w
2
2
2
2
2
w
w
w
w

D
E
1 wx + y
x+y
w2 w x + y
w2
=
+ zw w
zw = 2
,z .
w
2
2
2
2
Aceasta egalitate are loc pentru x, y, z X arbitrari, si deci are loc si pentru
y = 0. Mai mult, din identitatea de polarizare,

x  avem h0, zi = 0, pentru orice z X.

Deci, punand y = 0, obtinem hx, zi = 2 2 , z , pentru orice x, z X. Atunci
hx, zi + hy, zi = hx + y, zi

(i)

pentru x, y, z X arbitrari. Se verifica imediat, folosind exact acelasi rationament,

ca aceasta egalitate are loc si daca K = C, unde aplicatia h, i : X X C
satisface identitatea de polarizare complexa (pe un spatiu normat complex X). Am
aratat astfel ca h, i este aditiva n primul argument. Pentru a arata ca ea este
omogena n primul argument, vom proceda dupa cum urmeaza. Fie x si y vectori
arbitrari din X. Din identitatea de polarizare avem ca
hx, yi = hx, yi.
Cum (i) are loc, rezulta, printr-o inductie triviala, ca
hnx, yi = nhx, yi
7


si deci hx, yi = n nx , y = n nx , y astfel ncat
E 1
, y = hx, yi,
n
n

Dx

pentru orice ntreg pozitiv n. Cele trei expresii de mai sus implica
hqx, yi = qhx, yi,
pentru orice numar rational q (deoarece h0, yi = 0, din identitatea de polarizare).
Fie R arbitrar si ne amintim ca Q este dens n R. Asadar exista un sir de numere
rationale {qn }nN care converge n R la . Mai mult, conform lui (i) si amintindu-ne
ca hx, yi = hx, yi, avem ca
|hqn x, yi hx, yi| = |h(qn )x, yi|.
Conform identitatii de polarizare, avem ca |hn x, yi| 0, cand n 0 n
n

R (deoarece norma este continua). Deci |h(qn )x, yi| 0 si deci |hqn x, yi
n

hx, yi| 0, ceea ce nseamna ca hqn x, yi hx, yi. Aceasta implica hx, yi =
n

lim hqn x, yi = lim qn hx, yi = hx, yi. Deci

hx, yi = hx, yi

(ii(a))

pentru orice R. Daca K = C, atunci identitatea de polarizare complexa (pe

spatiul complex X) spune ca
hix, yi = ihx, yi.
Fie = + i arbitrar n C si observam, din (i) si (ii(a)), ca hx, yi = h( +
i)x, yi = hx, yi + hix, yi = ( + i)hx, yi = hx, yi. In concluzie
hx, yi = hx, yi

(ii(b))

pentru orice C. Hermitian simetria si pozitivitatea aplicatiei h, i reies din

identitatea de polarizare. Asadar, aplicatia h, i : X X K, data de identitatea
de polarizare, este un produs scalar pe X. Mai mult, acest produs scalar induce
norma kk; adica hx, xi = kxk2 , pentru orice x X. In final, daca h, i0 : X X
K este un produs scalar pe X care induce aceeasi norma k k pe X, atunci aceasta
trebuie sa coincida cu h, i. Adica hx, yi0 = hx, yi, pentru orice x, y X.

1.2

Ortogonalitate

Definitia 1.2.1.
bert.

1) Un spatiu cu produs scalar complet se numeste spatiu Hil-

2) Doi vectori x si y ai unui spatiu cu produs scalar (X, h, i) se numesc ortogonali (notatie: xy) daca hx, yi = 0.
8

3) Un vector x X este ortogonal pe o submultime A a lui X (notatie: xA)

daca este ortogonal pe fiecare vector din A.
4) Doua multimi sunt ortogonale (notatie: AB) daca fiecare vector din A este
ortogonal pe fiecare vector din B.
5) O submultime A a unui spatiu cu produs scalar (X, h, i) se numeste multime
ortogonal
a daca xy pentru orice pereche {x, y} de vectori distincti din A.
6) Un sir {xn }nN X este sir ortogonal daca xj xk pentru j 6= k.
Deoarece kx + yk2 = kxk2 + 2Rehx, yi + kyk2 pentru orice x si y din X, avem,
ca o consecinta imediata a definitiei ortogonalitatii, ca
xy

implica

kx + yk2 = kxk2 + kyk2

(Teorema lui Pitagora)

Propozitia 1.2.1. Daca {xi }ni=1 este o multime finita de vectori ortogonali a unui
spatiu cu produs scalar, atunci
n
n
wX
w2 X
w
w
xi w =
kxi k2 .
w
i=0

i=0

Corolarul 1.2.1. Fie {xk }kN un sir de vectori ortogonali al unui spatiu cu produs
scalar X.
P
n X, atunci {xk }kN este sir patrat sumabil
(a) Daca seria infinita
k=1 xk converge
si

wX
w2 X
w
w
kxk k2 .
xk w =
w
k=1

k=1

(b)
a
PDaca X e spatiu Hilbert si {xk }kN este un sir patrat sumabil, atunci seria infinit
n X.
k=1 converge
Demonstratie. Fie {xk }kN
Pn
P
Pun sir ortogonal din X.
n

(a) Daca seria infinita

n X (i.e.,
k=1 xk n
k=1 xk
k=1 xk converge
wP
w
w
w

w n
w2
wP
w2
X), atunci w
xk w w
xk w (deoarece norma si ridicarea la patrat sunt
n
k=1
k=1
wP
w2
n
P
w n
w
aplicatii continue). Din propozitia 1.2.1, avem ca w
xk w =
kxk k2 , pentru
k=1
k=1
wP
w
n
P
w w2
2
orice n > 1, prin urmare
kxk k w
xk w .
k=1

k=1

(b)
Pn Fie sirul sumelor partiale {yn }nN X al sirului {xk }kN , adica, fie yn2 =
xk , pentru orice ntreg n > 1. Din propozit
stim ca kyn+m yn k =
Pk=1
Pia 1.2.1,
n+m
2
2
a k=1 kxk k < , atunci supkyn+m
j=n+1 kxkj k , pentru orice m, n > 1. Dac
m>1
P
2
yn k2 =
kx
k

0,
deci
{y
}
este

s
ir
Cauchy

n
X.
Dac
a
X
este spatiu
k
n nN
k=n+1
n
P
Hilbert, atunci {yn }nN converge n X, ceea ce nseamna ca seria infinita
k=1 xk
converge n X.
9

Teorema 1.2.1. (a) Daca M si N sunt subspatii liniare ortogonale complete ale
unui spatiu cu produs scalar X, atunci M + N este subspatiu liniar complet al lui
X.
(b) Daca M si N sunt subspatii liniare ortogonale ale unui spatiu Hilbert H, atunci
suma M + N este subspatiu al lui X.

Corolarul 1.2.2. Orice suma finita de subspatii ortogonale ale unui spatiu Hilbert
H este subspatiu al lui H.

1.3

Complement ortogonal

Definitia 1.3.1. Daca A este o submultime a unui spatiu cu produs scalar X, atunci
complementul ortogonal al lui A este submultimea
A = {x X : xA} = {x X : hx, yi = 0,

y A}

formata din toti vectorii din X care sunt ortogonali pe fiecare vector din A.

Definitia 1.3.2. Fie X un spatiu liniar peste K si A o submultime a sa. Multimea

_

A=

n
nX

i xi : i K;

xi A;

o
i = 1, n

i=1

se numeste spatiul liniar generat de multimea A.

Propozitia 1.3.1. Complementul ortogonal A al oricarei submultimi A a unui

spatiu cu produs scalar X este subspatiu al lui X. Mai mult,
 _ 

A = (A ) = (A) =
A .
Complementul ortogonal al oricarei submultimi dense a lui X este spatiul nul:
A = {0}

pentru

A = X.

Definitia 1.3.3. Fie X si Y doua spatii liniare peste acelasi corp de scalari K.
Multimea operatorilor liniari de la X la Y este, la randul ei, spatiu liniar si se
noteaza cu L(X, Y ).

Definitia 1.3.4. O multime C este convex

a daca, pentru orice x, y C, avem
[x, y] C, unde [x, y] = {(1 t)x + ty : t [0, 1]}.
10

Teorema 1.3.1. Fie x un vector arbitrar al unui spatiu Hilbert H.

(a) Daca M este o submultime nevida nchisa convexa a lui H, atunci exista un
unic vector ux n M astfel ncat
kx ux k = d(x, M ).
(b) Mai mult, daca M este subspatiu al lui H, atunci unicul vector din M pentru
care kx ux k = d(x, M ) este unicul vector din M pentru care diferenta x ux este
ortogonala pe M:
x ux M .
Demonstratie. (a) Fie x un vector arbitrar din H si fie M o submultime nevida a lui
H astfel ncat d(x, M ) = inf kx uk exista n R. Deci, pentru orice ntreg n > 1,
uM

exista un M astfel ncat

d(x, M ) 6 kx un k 6 d(x, M ) +

1
.
n

Fie sirul {un }nN M . H este spatiu cu produs scalar, prin urmare obtinem,
folosind legea paralelogramului, ca
k2x um un k2 + kun um k2 = 2(kx um k2 + kx un k2 )
pentru orice m, n > 1. Cum M este convexa, rezulta ca 21 (um + un ) M , deci
2d(x, M ) 6 2k 12 (um + un ) xk = k2x um un k astfel ncat
0 6 kum un k2 6 2(kx um k2 + kx un k2 2d(x, M )2 )
pentru orice m, n > 1. Aceasta inegalitate si faptul ca kx un k d(x, M ) sunt
n

suficiente pentru a ne asigura ca {un }nN este sir Cauchy n H, asadar convergent
n spatiul Hilbert H la un ux H. Cum norma este o functie continua, avem
kx ux k = kx lim un k = lim kx un k = d(x, M ).
n

Mai mult, deoarece M este nchisa n H si {un }nN M converge n H la ux , rezulta

ca ux M . In concluzie, exista ux M astfel ncat
kx ux k = d(x, M ).
Pentru a demonstra unicitatea, fie u M un vector arbitrar, cu kx uk = d(x, M ).
Observam ca 12 (ux + u) M deoarece M este convexa, deci d(x, M ) 6 k 21 (ux + u)
xk. Asadar 4d(x, M )2 6 kux + u 2xk2 . Aceasta inegalitate, mpreuna cu legea
paralelogramului, implica
4d(x, M )2 + kux uk2 6 kux + u 2xk2 + kux uk2
= 2(kux xk2 + ku xk2 ) = 4d(x, M )2 .
11

Rezulta ca kux uk2 = 0, adica u = ux .

(b) Fie acum un vector arbitrar x din H si fie M un subspatiu al lui H, ceea ce implica
faptul ca M este o submultime convexa nchisa a lui H. Conform subpunctului (a)
al acestei teoreme, exista un unic ux M astfel ncat kx ux k = d(x, M ). Fie un
vector arbitrar u M . Cum (ux + u) M , pentru orice scalar , rezulta ca
d(x, M )2 6 kx ux uk2 = kx ux k2 + ||2 kuk2 2Re(hx ux , ui).
Punem = kuk2 hxux , ui n inegalitatea de mai sus; stim ca kxux k2 = d(x, M )2 .
Asadar 2|hx ux , ui|2 6 |hx ux , ui|2 , deci |hx ux , ui| = 0. In concluzie, x ux u,
pentru orice u M , ceea ce implica
x ux M.
Mai mult, acest ux este unicul vector din M cu aceasta proprietate. Intr-adevar,
daca v este un vector din M astfel ncat x vM , atunci hx v, v ui = hx
v, vi hx v, ui = 0, pentru orice u M . Asadar, din teorema lui Pitagora, avem
kx vk2 6 kx vk2 + kv uk2 = kx v + v uk2 = kx uk2
pentru orice u M . In particular, pentru u = ux ,
d(x, M ) 6 kx vk 6 kx ux k = d(x, M )
astfel ncat d(x, M ) = kx vk, deci v = ux , deoarece ux este unicul vector din M
pentru care d(x, M ) = kx ux k.

Propozitia 1.3.2. Fie M un subspatiu liniar al unui spatiu Hilbert H. Avem c

a

M = M si M = {0} daca si numai daca M = H.

particular, daca A este o submultime a unui spatiu Hilbert H, atunci A = W A
In
si
_
A daca si numai daca
A = H.

Teorema 1.3.2. (a proiectiei). Orice spatiu Hilbert H poate fi descompus ca

H = M M
unde M este un subspatiu oarecare al lui H.

1.4

Unitar echivalent
a

Propozitia 1.4.1. Fie X si Y doua spatii cu produs scalar. O transformare liniar

a
V L(X, Y ) este izometrie daca si numai daca
hV x1 , V x2 i = hx1 , x2 i
12

x1 , x2 X.

Definitia 1.4.1. Un izomorfism izometric ntre spatii cu produs scalar se numeste

transformare unitar
a. Doua spatii cu produs scalar ntre care exista o transformare unitara se numesc unitar echivalente.

Definitia 1.4.2. Fie M si N subspatii liniare ale unui spatiu cu produs scalar X.
Daca M si N sunt complementare algebric, adica X = M + N si M N = {0},
atunci ele se numesc subspatii complementare n X.
Fie aplicatia naturala de la spatiul liniar M N la spatiul liniar M + N ,
definita astfel
((u, v)) = u + v
pentru orice (u, v) M + N . Fie h, i un produs scalar pe X si consideram pe
M + N produsul scalar h, i astfel
h(u1 , v1 ), (u2 , v2 )i = hu1 , u2 i + hv1 , v2 i
pentru orice (u1 , v1 ) si (u2 , v2 ) din M + N .
Propozitia 1.4.2. Fie M si N subspatii liniare complementare ortogonal ale unui
spatiu cu produs scalar X. Aplicatia naturala : M N M + N este transformare unitara, iar M N si X = M + N sunt unitar echivalente.

1.5

Baz
a ortonormat
a

Propozitia 1.5.1. O multime ortogonala formata din vectori diferiti de {0} a unui
spatiu cu produs scalar este liniar independenta.

Definitia 1.5.1. O multime ortonormat

a a unui spatiu cu produs scalar X este
o multime ortogonala formata din vectori unitate.

Propozitia 1.5.2. Orice multime ortonormata M a unui spatiu cu produs scalar

este liniar independenta (i.e., niciun vector x din M nu poate fi scris ca o combinatie
liniara de vectori din M {x}).

Propozitia 1.5.3. Daca A este o multime ortonormata a unui spatiu cu produs

scalar X si daca exista x X astfel ncat xA cu kxk = 1, atunci A {x} este
multime ortonormata.

13

Propozitia 1.5.4. Fie X un spatiu cu produs scalar si fie A o multime ortonormat

a
din X. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) A este multime ortonormata maximala n X.
(b) Nu exista niciun vector unitate pentru care A {x} sa fie multime ortonormat
a.

(c) Daca xA, atunci x = 0 (i.e., A = {0}).

Propozitia 1.5.5. Daca A este o multime ortonormata a unui spatiu cu produs

scalar X, atunci exista o multime ortonormata maximala B n X astfel ncat A B.

PropozitW
ia 1.5.6. Fie A o multime ortonormata a unui spatiu cu produs scalar X.
(a) Daca A = X, atunci A e multime ortonormata maximala.
(b)
W Daca X este spatiu Hilbert si A este multime ortonormata maximala, atunci
A = X.

Definitia 1.5.2. O multime ortonormata a unui spatiu cu produs scalar X, care

genereaza pe X, se numeste baz
a ortonormat
a a lui X.

Propozitia 1.5.7. Fie X un spatiu cu produs scalar.

(a) Daca X este finit dimensional, atunci orice baza ortonormata a lui X este baz
a
Hamel a lui X.
(b) Daca exista o baza ortonormata a lui X cu un numar finit de vectori, atunci
orice baza ortonormata a lui X este baza Hamel a lui X.
In consecinta, n ambele cazuri, orice baza ortonormata a lui X are aceeasi cardinalitate finita, care coincide cu dimensiunea liniara a lui X.
Lema 1.5.1. (Inegalitatea lui Bessel). Fie {e } o familie de vectori a unui
spatiu cu produs scalar X si fie x un vector din X. Daca {e } este familie ortonormata, atunci {hx, e i} este o familie de scalari patrat sumabila si
X
|hx, e i|2 6 kxk2 .

Corolarul 1.5.1. Fie {e } o familie ortonormata de vectori a unui spatiu cu produs scalar X. Pentru orice x X, multimea { : hx, e i =
6 0} este numarabil
a.

Teorema 1.5.1. Orice baza ortonormata a unui spatiu Hilbert H are aceeasi cardinalitate, numita si dimensiunea hilbertian
a a lui H.
14

Propozitia 1.5.8. Daca X este spatiu cu produs scalar separabil, atunci orice
multime ortonormata a lui X este numarabila.

Teorema 1.5.2. Un spatiu Hilbert diferit de {0} este separabil daca si numai dac
a
admite o baza ortonormata numarabila.

Teorema 1.5.3. Doua spatii Hilbert sunt unitar echivalente daca si numai daca au
aceeasi dimensiune hilbertiana.

Corolarul 1.5.2. Fie o multime arbitrara de indecsi. Orice spatiu Hilbert cu

dimH = # (unde # este cardinalul multimii ) este unitar echivalent cu `2 . In

n
particular, orice spatiu Hilbert n-dimensional este unitar echivalent cu K si orice
spatiu Hilbert separabil infinit dimensional este unitar echivalent cu `2+ .

1.6

Functionale liniare si teorema de reprezentare

a lui Riesz

Definitia 1.6.1. O functionala liniara f pe un spatiu Hilbert H, pentru care exist

a
o constanta c > 0 astfel ncat |f (x)| 6 ckxk x H, se numeste functional
a
m
arginit
a pe H.
Pentru o functionala liniara marginita f : H K, definim
kf k = sup f (x).
kxk61

Avem, prin definitie, kf k < ; kf k se numeste norma lui f.

Teorema 1.6.1. (de reprezentare a lui Riesz). Fie f o functionala liniar

a
marginita pe un spatiu Hilbert H. Atunci exista un unic y H astfel ncat f (x) =
hx, yi pentru orice x H. Mai mult, avem kf k = kyk.
Demonstratie. Daca f = 0, atunci e trivial ca y = 0 este unicul vector din H pentru
care f (x) = hx, yi, pentru orice x H. Asadar, presupunem ca f 6= 0.
Existenta. Fie N (f ) nucleul lui f B(H, K), care este subspatiu propriu al lui H.
Asadar, cum H este spatiu Hilbert, avem ca N (f ) 6= {0}. Fie z un vector diferit
de zero din N (f ) . Deoarece z
/ N (f ) (pentru N (f ) N (f ) = {0}), avem ca
f (0) 6= 0. Luam un x arbitrar din H si observam ca

f (z)
f (x) 
z = f (x) f (x)
=0
f x
f (z)
f (z)
15

Asadar x

f (x)
z N (f ). Deoarece z N (f ) , obtinem
f (z)
D
E
f (x)
f (x)
0= x
z, z = hx, zi
kzk2
f (z)
f (z)



f (z)
f (z)
si deci f (x) = x,
z n H, care nu depinde
z . Atunci exista un vector y =
2
kzk
kzk
de x, astfel ncat f (x) = hx, yi.
Unicitatea. Daca pentru y 0 H avem f (x) = hx, y 0 i, pentru orice x H, atunci
hx, yi = hx, y 0 i astfel ncat hx, y y 0 i = 0, pentru orice x H. Asadar, y y 0
H = {0}. In final, daca y H, cu f (x) = hx, yi, pentru orice x H, atunci
kf k = kyk.

Teorema 1.6.2. (Hahn-Banach) Fie f o functionala liniara marginita pe un

subspatiu X al unui spatiu Hilbert H. Atunci exista o functionala liniara marginit
a
g definita pe H astfel ncat:
(a) f (x) = g(x)
pentru orice x din X,
(b) kf k = kgk.
Demonstratie. Daca X este subspatiu nchis, atunci este spatiu Hilbert si, prin
teorema de reprezentare a lui Riesz, exista un x0 X astfel ncat f (x) = hx, x0 i
pentru orice x X. Atunci g poate fi definita ca g(x) = hx, x0 i. Evident, (a) si (b)
sunt satisfacute.
Daca X nu este nchis, atunci extindem pe f la o functionala liniara marginita
definita pe nchiderea lui X.

16

Capitolul 2
Operatori liniari
2.1

Notiuni de baz
a

Definitia 2.1.1. Fie X si Y doua spatii liniare peste K. Un operator liniar T de

la X la Y este o aplicatie liniara de la un subspatiu D(T ) al lui X la Y . Subspatiul
D(T ) se numeste domeniul lui T, iar R(T ) = T (D(T )) = {T x : x D(T )} este
imaginea lui T. Imaginea unui operator T de la X la Y este subspatiu al lui Y .
acest
Un operator T este injectiv daca si numai daca T x = 0 implica x = 0. In
1
caz, inversul T al lui T este definit astfel
D(T 1 ) = R(T ),

T 1 y = x pentru

y = T x R(T )

si T 1 este operator liniar de la Y la X.

Pentru un operator T de la X la Y si a K, operatorul aT este definit astfel:
D(aT ) = D(T ) si

aT = a(T x)

pentru

x D(aT ).

Pentru doi operatori S si T de la X la Y , suma S + T este definita astfel:

D(S + T ) = D(S) D(T )

(S + T )(x) = Sx + T x,

x D(S + T ).

Fie S si T doi operatori de la X la Y . Operatorul T se numeste extensia lui S

(sau S este restrictia lui T ) daca
D(S) D(T ) si

Sx = T x

pentru

x D(S).

Notam S T , respectiv T S.
Submultimea N (T ) = {x D(T ) : T x = 0} se numeste nucleul lui T. Pentru orice
operator T de la X la Y , multimea N (T ) este subspatiu al lui D(T ).
Fie X si Y doua spatii normate. Un operator T de la X la Y se numeste continuu
n punctul x D(T ) daca, pentru orice sir {xn }nN D(T ), astfel ncat pentru
xn x, cand n , avem T xn T x, cand n . Operatorul T este
17

continuu daca T e continuu n fiecare punct din D(T ). Operatorul T este m

arginit
daca exista C > 0 astfel ncat kT xk 6 Ckxk pentru orice x D(T ); C se numeste
margine a lui T. Multimea operatorilor marginiti de la un spatiu Hilbert H1 la un
spatiu Hilbert H2 se noteaza cu B(H1 , H2 ).

Teorema 2.1.1. Fie T un operator de la X la Y . Urmatoarele afirmatii sunt

echivalente:
a) T este continuu;
b) T este continuu n 0;
c) T este marginit.

Definitia 2.1.2. Pentru un operator marginit T de la X la Y , norma kT k se

defineste astfel:
kT k = inf{C > 0 : kT xk 6 Ckxk,

x D(T )}

Alte exprimari echivalente ale normei operatoriale sunt urmatoarele:

kT xk
.
x6=0 kxk

kT k = sup kT xk = sup kT xk = sup

kxk61

kxk=1

Astfel avem
kT xk 6 kT kkxk.

2.2

Operatorul adjunct

Definitia 2.2.1. Fie H1 si H2 doua spatii Hilbert, T un operator de la H1 la H2 ,

iar S un operator de la H2 la H1 . Operatorul S se numeste adjunct al lui T dac
a
avem:
hy, T xi = hSy, xi, x D(T ), y D(S).
Daca S este adjunctul lui T, atunci, pentru orice y D(T ), functionala liniara Ly
cu
D(Ly ) = D(T )
Ly x = hy, T xi
este continua, deoarece, pentru orice x D(Ly ), avem
Ly x = hy, T xi = hSy, xi
adica Ly este restrictia, la D(T ), a functionalei continue fSy indusa de Sy.
18

Daca D(T ) este dens, iar functionala Ly este continua, atunci aceasta functional
a
poate fi extinsa la H1 = D(T ) ntr-un mod unic, adica exista un element hy H1 ,
unic determinat de y si T astfel:
hy, T xi = Ly x = hhy , xi

x D(T ).

Daca S este adjunctul lui T, iar y D(S), atunci Sy = hy . Deci, n acest caz,
orice adjunct al lui T este o restrictie a operatorului adjunct T , care va fi definit
n continuare.
Un operator liniar T pe un spatiu Hilbert H se numeste dens definit daca domeniul
sau este dens n H.
Fie T un operator dens definit de la H1 la H2 si fie
D = {y H2 : functionala f 7 hy, T xi
= {y H2 : exista

hy H1

astfel ncat

e continua pe

D(T )}

hhy , xi = hy, T xi, x D(T )}.

Elementul hy este unic determinat, adica, daca hh1 , xi = hy, T xi = hh2 , xi pentru
orice x D(T ), atunci h1 h2 D(T ) = {0}, deci h1 = h2 .
D este un subspatiu al lui H2 , iar corespondenta D H1 ,y hy este o
transformare liniara, deoarece, pentru y1 , y2 D si a, b K avem
hay1 + hby2 = ahy1 + bhy2 .
Asadar, prin T y = hy , y D(T ), este definit un operator de la H2 la H1
astfel ncat D(T ) = D . Operatorul T este adjunctul lui T si este o extensie a
tuturor adjunctilor lui T.

Teorema 2.2.1. Fie T un operator dens definit de la H1 la H2 .

(a) Daca T este, de asemenea, dens definit, atunci T este o extensie a lui T.
(b) Avem N (T ) = R .

Definitia 2.2.2. Fie T un operator de la un spatiu Hilbert H1 la un spatiu Hilbert

H2 . Graficul lui T este submultimea
G(T ) = {(x, T x) : x D(T )}
a lui H1 H2 , unde H1 H2 = H1 H2 este spatiu Hilbert.

19

Teorema 2.2.2. O submultime G a lui H1 H2 este graficul unui operator de

la H1 la H2 daca si numai daca G este un subspatiu cu urmatoarea proprietate:
(0, y) G = y = 0. Orice subspatiu al unui grafic este un grafic.
In cele ce urmeaza, vom folosi aplicatiile
U : H1 H2 H2 H1 ,

U (x1 , x2 ) = (x2 , x1 )

V : H1 H2 H2 H1 ,

V (x1 , x2 ) = (x2 , x1 ).

U si V sunt izomorfisme de la H1 H2 la H2 H1 . Inversele U 1 si V 1 sunt date

de
U 1 : H2 H1 H1 H2 , U 1 (x2 , x1 ) = (x1 , x2 )
V 1 : H2 H1 H1 H2 ,

V 1 (x2 , x1 ) = (x1 , x2 ).

Teorema 2.2.3. Fie T un operator dens definit de la H1 la H2 . Atunci avem

G(T ) = U (G(T ) ) = (U G(T )) .
Teorema 2.2.4. Fie T un operator injectiv dens definit de la H1 la H2 .
(a) G(T 1 ) = V G(T ).
(b) Daca R(T ) este densa, atunci T este injectiv si avem (T )1 = (T 1 ) .
Demonstratie. Punctul (a) este evident.
(b) Din teorema 2.2.1(b), avem N (T ) = R(T ) = {0}, i.e., T este injectiv. Cum
G(T 1 ) = V G(T ), rezulta ca
G(T 1 ) = U 1 (G(T 1 ) ) = U 1 V (G(T ) )
= V 1 U (G(T ) ) = V 1 G(T ) = G(T 1 ).

Definitia 2.2.3. Un operator T pe un spatiu Hilbert H se numeste Hermitian dac

a
este adjunct al lui nsusi, adica, daca
hT x, yi = hx, T yi pentru orice

x, y D(T ).

Un operator T pe un spatiu Hilbert H se numeste simetric daca este Hermitian

si dens definit. Deoarece un operator dens definit T este Hermitian daca si numai
daca este o restrictie a lui T , avem ca: un operator T este simetric daca si numai
daca este dens definit si T T .
Un operator T se numeste autoadjunct daca T este dens definit si T = T .
20

In cazul operatorilor marginiti, notiunile de Hermitian, simetric si autoadjunct

sunt echivalente.
Teorema 2.2.5. Un operator T pe un spatiu Hilbert complex este Hermitian dac
a
si numai daca forma patratica (x) = hx, T xi, definita pe D(T ), este reala.
Demonstratie. Prin definitie, T este Hermitian daca si numai daca forma sesquiliniara (x, y) = hx, T yi este Hermitiana pe D(T ). In continuare, vom arata ca, daca
este Hermitiana pe D(T ), atunci forma patratica este reala pe D(T ). Avem
(x) = (x, x) = (x, x) = (x),
adica este reala.

Propozitia 2.2.1. Fie T un operator dens definit pe un spatiu Hilbert H.

(a) T este simetric daca si numai daca
G(T ) = U (G(T ) ) sau

U G(T ) G(T ) .

(b) T este autoadjunct daca si numai daca

G(T ) = U (G(T ) ) sau

U G(T ) = G(T )

adica
G(T )U G(T ) si G(T ) U G(T ) = H H.
Propozitia 2.2.2. Daca T si S sunt operatori dens definiti de la H1 la H2 si T S,
atunci S T .
Teorema 2.2.6. Fie T1 si T2 doi operatori dens definiti de la H1 la H2 , respectiv
de la H2 la H3 .
(a) Daca T2 T1 este dens definit, atunci T1 T2 (T2 T1 ) .
(b) Daca T2 este marginit, atunci (T2 T1 ) = T1 T1 .
Teorema 2.2.7. Fie S si T doi operatori de la H1 la H2 .
(a) Daca T este dens definit, atunci (aT ) = aT pentru orice a K, cu a 6= 0.
(b) Daca T + S este dens definit, atunci (T + S) T + S .
(c) Daca S este marginit si T este dens definit, atunci (T + S) = T + S .
Teorema 2.2.8. Fie T autoadjunct si injectiv. Atunci T 1 este autoadjunct.
21

2.3

Operatori compacti

O clasa foarte importanta de operatori liniari marginiti, care apare n studiul ecuatiilor
integrale, este clasa operatorilor compacti.
Definitia 2.3.1. O multime A a unui spatiu metric X se numeste precompact
a
daca A este compacta.

Definitia 2.3.2. Fie H un spatiu Hilbert si T un operator de la H la el nsusi. T

se numeste compact daca aplica multimi marginite n multimi precompacte.

Teorema 2.3.1. Un operator T L(H1 , H2 ) este compact daca pentru orice sir
{xn }nN din H1 , kxn k = 1, sirul {T xn }
sir care converge n H2 .
n=0 are un sub

Remarca 2.3.1.
1. Daca T L(H1 , H2 ) este de rang finit, atunci T este compact. Fie {xn }nN H1 , kxn k = 1. Atunci {T xn }nN este sir marginit n
spatiul finit dimensional R(T ). Deoarece R(T ) este liniar izometric cu Ck
pentru unii k, rezulta ca {T xn }nN are un subsir convergent.
2. Daca dim H1 < , atunci orice aplicatie liniara T de la H1 la H2 este
marginita.
3. Operatorul identitate pe un spatiu Hilbert infinit dimensional nu este compact.
Aceasta deoarece, daca luam 1 , 2 , ...., o multime ortonormata n H, atunci

kIn Im k = 2,
ceea ce implica faptul ca {In }nN nu are niciun subsir convergent desi
kn k = 1.
Daca T L(H1 , H2 ) este compact si {zn }nN este un sir marginit n H1 ,
atunci {T zn }nN are un subsir convergent.
Teorema 2.3.2. Fie T si S doi operatori compacti din L(H1 , H2 ). Atunci
(i) T+S este compact;
(ii) Daca A L(H3 , H1 ) si B L(H2 , H3 ), unde H3 este spatiu Hilbert, atunci
T A si BT sunt compacti.

Teorema 2.3.3. Un operator T L(H1 , H2 ) este compact daca si numai dac

a

adjunctul sau T este compact.

22

Teorema 2.3.4. Fie {Tn }nN un sir de operatori compacti si kTn T k 0, unde
n

T L(H1 , H2 ). Atunci T este compact.

Demonstratie. Vom folosi o procedura de diagonalizare dupa cum urmeaza.
Fie {xn }nN un sir n H1 , kxn k = 1. Deoarece T1 este compact, exista un subsir
{x1n }nN al lui {xn }nN astfel ncat {T1 x1n }nN converge. Deoarece T2 este compact,
exista un subsir {x2n }nN al lui {x1n }nN astfel ncat {T2 x2n }nN converge. Folosind
acelasi rationament, n continuare, obtinem, pentru orice j > 2, un subsir {xjn }nN
al lui {x(j1)n }nN astfel ncat {Tj xjn }nN converge. Vom arata ca sirul diagonala
{T xnn }nN converge, ceea ce nseamna ca T este compact.
Fiind dat > 0, exista, prin ipoteza, un ntreg p astfel ncat

kT Tp k < .
2
Deoarece n > p implica faptul ca {Tp xnn }nN este un subsir al sirului convergent
{Tp xpn }nN , avem ca sirul {Tp xnn }nN este convergent. Obtinem
kT xnn T xmm k 6 kT xnn Tp xnn k + kTp xnn Tp xmm k
+kTp xmm T xmm k
6 2kTp T k + kTp xnn Tp xmm k
< + kTp xnn Tp xmm k .
n,m

Asadar, rezulta ca {T xnn }nN este sir Cauchy care converge, deoarece H2 este
complet.

Teorema 2.3.5. Un operator T B(H) este compact daca si numai daca exista un
sir {Tn }nN de operatori finit dimensionali care converge uniform la T .
Exemple:
1) Fie {k }
sir din C care converge la 0. Definim T L(l2 ) astfel:
k=1 un
T (1 , 2 , ...) = (1 1 , 2 2 , ...)
Pentru fiecare ntreg pozitiv n, fie Tn L(l2 ) operatorul definit prin
Tn (1 , 2 , ...) = (1 1 , ..., n n , 0, 0, ...).
Tn este de rang finit si deci compact. Deoarece
kTn T k 6 sup|k | 0,
k>n

T este, de asemenea, compact.

23

2) Fie T : L2 ([a, b]) L2 ([a, b]) operatorul integral

b

k(t, s)f (s)ds,

(T f )(t) =
a

unde k n L2 ([a, b] [a, b]) este nucleul lui T . T este operator marginit si
kT k 6

Z bZ
a

 21
|k(t, s)|2 dsdt = kkk

(1)

Construim un sir de operatori de rang finit care converge, n norma, la T , dupa cum
urmeaza.
Fie 1 , 2 , ... o baza ortonormata pentru L2 ([a, b]). Atunci ij (t, s) = i (t) j (s),
i, j = 1, 2, ...P
este o baza ortonormata pentru L2 ([a, b] [a, b]).
Asadar k =
i,j=1 hk, ij iij . Definim
kn (t, s) =

n
X

hk, ij iij(t, s).

i,j=1

Atunci
kk kn k 0
n

(2)

Fie Tn operatorul integral definit pe L2 ([a, b]) astfel:

b

Z
(Tn f )(t) =

kn (t, s)f (s)ds.

a

Tn este operator marginit de rang finit deoarece Tn

Din (1) si (2), aplicat lui T Tn , obtinem

{1 , ..., n }.

kT Tn k 6 kk kn k 0
n

Asadar T este compact.

Multe dintre proprietatile prezentate mai sus pot fi extinse n contextul spatiilor
Banach (vezi cap. 13, [4]).

24

Capitolul 3
Operatori liniari nchisi
3.1

Operatori nchisi

In cele ce urmeaza, H, H1 si H2 vor fi considerate spatii Hilbert.

Definitia 3.1.1. Un operator T de la H1 la H2 se numeste nchis daca graficul s
au
G(T ) n H1 H2 este multime nchisa.
Spunem ca un operator T poate fi extins la un operator nchis daca G(T ) este,
de asemenea, graficul unui operator. Exista un unic operator, notat T , astfel nc
at
G(T ) = G(T ); T este nchis si se va numi nchiderea lui T .
Fie T un operator nchis. Un subspatiu D al lui D(T ) se numeste core al lui T
daca, pentru S = T |D avem T = S.
Daca T este un operator care poate fi extins la un operator nchis, atunci D(T )
este core al lui T .

Propozitia 3.1.1. (a) T este nchis daca si numai daca are loc urmatoarea: dac
a
{xn }nN este un sir n D(T ), convergent n H1 si sirul {T xn }nN este convergent n H2 , atunci lim xn D(T ) si T ( lim xn ) = lim T xn .
n

(b) T poate fi extins la un operator nchis daca si numai daca are loc urmatoarea:
daca {xn }nN este un sir n D(T ) astfel ncat xn 0, iar sirul {T xn }nN
n
n H2 este convergent, atunci lim T xn = 0.
n

(c) Daca T poate fi extins la un operator nchis, atunci

D(T ) = {x H1 : exista un sir {xn }nN
xn x ,pentru care sirul
n

din

D(T )

astfel ncat

{T xn }nN este, de asemenea, convergent}

T x = lim T xn pentru x D(T ).

n

25

(d) Daca T este nchis, atunci N (T ) este nchis.

(e) Daca T este injectiv, atunci T este nchis daca si numai daca T 1 este nchis.
Demonstratie. Punctele (a), (b) si (c) sunt reformulari ale definitiei. Punctul (d)
rezulta imdiat din punctul (a), iar punctul (e) rezulta din egalitatea G(T 1 ) =
V G(T ).
Teorema 3.1.1. Fie T un operator de la H1 la H2 . Pe D(T ), prin
p
hx, yiT = hx, yi + hT x, T yi,
kxkT = kxk2 + kT xk2
definim un produs scalar si norma corespunzatoare (T-norma sau norma graficului).
T este nchis daca si numai daca (D(T ), h, iT ) este spatiu Hilbert.
Teorema 3.1.2. Orice operator marginit poate fi extins la un operator nchis. Un
operator marginit T este nchis daca si numai daca D(T ) este nchis. Daca T este
marginit, atunci D(T ) = D(T ); nchiderea T este extensia marginita a lui T pe
D(T ).
Propozitia 3.1.2. Fie T un operator injectiv care poate fi extins la un operator
nchis. Operatorul T 1 poate fi extins la un operator nchis daca si numai daca T este
1
1
injectiv. Atunci avem T 1 = T . Daca T este continuu, atunci R(T ) = R(T ).
Teorema 3.1.3. Fie T un operator dens definit de la H1 la H2 .
(a) T este nchis.
(b) T poate fi extins la un operator nchis daca si numai daca T este dens definit;
avem T = T .

(c) Daca T poate fi extins la un operator nchis, atunci (T ) = T .

Demonstratie. (a) Din teorema 2.2.3 avem G(T ) = (U G(T )) . Asadar G(T ) este
nchis.
(b) Deoarece
G(T ) = G(T ) = (U 1 G(T )) =
= {(x, y) H1 H2 : hx, T zi hy, zi = 0 pentru orice z D(T )},
avem ca (0, y) G(T ) daca si numai daca y D(T ) . Deci (0, y) G(T ) implica
y = 0 daca si numai daca D(T ) = H2 . In consecinta, G(T ) este grafic daca si numai
daca T este dens definit. Daca D(T ) este dens, atunci avem
G(T ) = U 1 (G(T ) ) = U 1 U (G(T ) ) = G(T ) = G(T ).
26

(c) Daca T poate fi extins la un operator nchis, atunci

G(T ) = U (G(T ) ) = U (G(T ) ) = U (G(T )) = G((T ) ).

Asadar T = (T ) .

Teorema 3.1.4. (a) Un operator T de la H1 la H2 poate fi extins la un operator

nchis daca si numai daca exista o extensie nchisa a lui T .
(b) Orice operator simetric T pe un spatiu Hilbert H poate fi extins la un operator
nchis; T este, de asemenea, simetric.
Demonstratie. (a) Daca T poate fi extins la un operator nchis, atunci T T .
Asadar, T este o extensie nchisa a lui T . Daca S este o extensie nchisa a lui
T , atunci G(T ) G(S) = G(S), deci G(T ) G(S), de unde rezulta ca G(T ) este
graficul unui operator (conform teoremei 2.2.2).
(b) Din punctul (a), operatorul T poate fi extins la un operator nchis, deoarece
T T , iar T este nchis. Pentru orice x, y D(T ), exista sirurile {xn }nN si
{yn }nN din D(T ) astfel ncat xn x, yn y, T xn T x si T yn T y.
n
n
n
n
Cum T este simetric, avem
hT x, yi = lim hT xn , yn i = lim hxn , T yn i = hx, T yi.
n

Cum D(T ) este dens, operatorul T este simetric.

Definitia 3.1.2. Fie S si T doi operatori de la H1 la H3 , respectiv de la H1 la

H2 . Operatorul S se zice T-m
arginit daca D(T ) D(S) si exista M > 0 astfel
ncat kSxk 6 M kxkT , pentru orice x D(T ), adica, daca S, ca operator de la
(D(T ), h, iT ) la H3 , este marginit.
Atunci, pentru orice x D(T ), avem
kSxk 6 M (kxk + kT xk).
Daca S este T-marginit, atunci infimumul dupa toate numerele b > 0 pentru care
exista a > 0 astfel ncat
kSxk 6 akxk + bkT xk,

pentru orice

x D(T )

se numeste T-marginea lui S. Se observa ca, daca c este T-marginea lui S, atunci
nu exista, n general, a > 0 astfel ncat pentru orice x D(T ) sa avem
kSxk 6 akxk + ckT xk.
27

Propozitia 3.1.3. Daca T este un operator arbitrar de la H1 la H2 , iar S este

operator marginit de la H1 la H3 , atunci S este T -marginit, cu T -marginea egala cu
zero.

Teorema 3.1.5. Fie S si T doi operatori de la H1 la H2 , cu S T -marginit si cu

T -marginea mai mica decat unu. Atunci T + S este nchis (poate fi extins la un
operator nchis) daca si numai daca T este nchis (poate fi extins la un operator
nchis); avem D(T + S) = D(T ).
Demonstratie. Cum T -marginea lui S este mai mica decat 1, exista un b < 1 si un
a > 0 astfel ncat kSxk 6 akxk + bkT xk, pentru orice x D(T ). In consecinta,
pentru orice x D = D(T ) = D(T + S), avem
akxk + (1 b)kT xk 6 kT xk kSxk 6 k(T + S)xk
6 kT xk + kSxk 6 akxk + (1 + b)kT xk
Din aceasta rezulta, cu un C > 0 bine ales, ca
kT xk 6 C(kxk + k(T + S)xk)

(1)

k(T + S)xk 6 C(kxk + kT xk)

(2)

pentru orice x D. Asadar, exista un K > 0 astfel ncat

kxkT 6 KkxkT +S

si kxkT +S 6 KkxkT .

Din aceasta rezulta ca (D, h, iT +S ) este complet daca si numai daca (D, h, iT ) este
complet. Fie T un operator care poate fi extins la un operator nchis. Daca {xn }nN
este un sir din D(T +S) = D(T ) astfel ncat xn 0 si pentru care {(T +S)xn }nN
n

este convergent n H2 , atunci, din (1), avem ca sirul {T xn }nN este sir Cauchy. Deci
T xn 0, deoarece T poate fi extins la un operator nchis. De aici si din relatia
n

(2), rezulta ca (T + S)xn 0, deci T + S poate fi extins la un operator nchis.

n

Din punctul c) al propozitiei 3.1.1, avem ca x D(T + S) daca si numai daca exista
un sir {xn }nN din D(T + S) = D(T ), pentru care xn x si {(T + S)xn }nN este
n

convergent. Deoarece din (1) si (2) avem ca {(T + S)xn }nN este convergent daca si
numai daca {T xn }nN este convergent, obtinem ca D(T + S) = D(T ).

Teorema 3.1.6. (a graficului nchis) Fie H1 si H2 doua spatii Hilbert si fie T

un operator de la H1 la H2 . Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) T este nchis si D(T ) este nchis.
(b) T este marginit si D(T ) este nchis.
(c) T este marginit si nchis.
28

Demonstratie. (a) implica (b): Avem de aratat ca T este marginit. Fara a pierde
din generalitate, putem presupune ca D(T ) = D(T ) = H1 (altfel, am putea lua pe T
ca operator de la spatiul Hilbert D(T ) la H2 ). In consecinta, T este definit. Pentru
orice y D(T ), cu kyk 6 1, avem
|hT y, xi| = |hy, T xi| 6 kT xk,

pentru orice x H1 .

Avem astfel, pentru functionalele liniare {fy : y D(T ), kyk 6 1} pe H1 , unde

fy (x) = hT y, xi, ca
|fy (x)| 6 kT xk,

pentru orice x H1 ;

asadar, ele sunt marginite punctual. Avem, din principiul marginirii uniforme, ca
exista C > 0, astfel ncat
kT yk = kfy k 6 C,

pentru orice y D(T ) astfel ncat kyk 6 1.

Asadar, T este marginit si kT k 6 C. Cum T este nchis, D(T ) este dens si,
prin intermediul teoremei 3.1.2, nchis. Prin urmare, avem D(T ) = H2 , i.e., T
B(H2 , H1 ). Cum T este nchis, rezulta ca T = T = T B(H1 , H2 ).
Asertiunile (b) implica (c) si (c) implica (a) sunt continute n teorema 3.1.2.

Teorema 3.1.7. (Hellinger-Toeplitz) Fie H1 si H2 doua spatii Hilbert si fie T un

operator de la H1 la H2 astfel ncat D(T ) = H1 si D(T ) este dens n H2 . Atunci
particular, orice operator simetric T pe un spatiu Hilbert H cu
T este marginit. In
D(T ) = H este marginit.
Demonstratie. Din teorema 3.1.3, operatorul T poate fi extins la un operator nchis.
Deoarece D(T ) = H1 , avem D(T ) = D(T ), i.e., T = T . Asadar T este nchis si
D(T ) = H1 . Atunci T este marginit prin teorema 3.1.6.

Teorema 3.1.8. Fie H1 si H2 doua spatii Hilbert si fie T un operator injectiv de

la H1 la H2 cu R(T ) = H2 . Operatorul T este nchis daca si numai daca T 1 este
marginit.

Teorema 3.1.9. Fie H1 , H2 si H3 trei spatii Hilbert, fie T un operator nchis de la

H1 la H2 si fie S un operator care poate fi extins la un operator nchis, de la H1 la
H3 , astfel ncat D(S) D(T ). Atunci S este T -marginit.

29

3.2

Fundamentele teoriei spectrale

In cele ce urmeaza, un operator T de la H1 la H2 se va numi bijectiv daca T este

injectiv si R(T ) = H2 .
Teorema 3.2.1. Fie S si T doi operatori bijectivi de la H1 la H2 . Daca D(S)
D(T ), atunci
T 1 S 1 = T 1 (S T )S 1 .
Daca D(S) = D(T ), atunci
T 1 S 1 = T 1 (S T )S 1 = S 1 (S T )T 1 .

Teorema 3.2.2. Fie H1 si H2 doua spatii Hilbert, T un operator bijectiv nchis de la

H1 la H2 , S un operator de la H1 la H2 astfel ncat D(S) D(T ), iar kST 1 k < 1.
Atunci T + S este de asemenea bijectiv si avem
(T + S)

(1) T

(ST

1 n

) =

(1)n (T 1 S)n T 1 ;

n=0

n=0

aceste serii sunt convergente.

Corolarul 3.2.1. Afirmatiile din aceasta teorema au loc si daca S este marginit si
kSk < kT 1 k1 .

Corolarul 3.2.2. Fie H1 si H2 doua spatii Hilbert si fie T si Tn operatori liniari de

la H1 la H2 astfel ncat D(T ) D(Tn ). Presupunem ca T este nchis, bijectiv, cu
k(T Tn )T 1 k 0. Atunci exista un n0 N astfel ncat Tn este bijectiv pentru
n

n > n0 si kTn1 T 1 k 0
n

In continuare, fie H un spatiu Hilbert peste K si fie T un operator pe H.

Definitia 3.2.1. Numarul K se numeste valoare proprie a lui T daca exist
a
x D(T ), x 6= 0 astfel ncat T x = x, adica, daca operatorul T = I T nu
este injectiv (N ( T ) 6= 0).
Subspatiul N ( T ) se numeste spatiul propriu al lui , iar dimensiunea lui
N ( T ) se numeste ordinul de multiplicitate al valorii proprii .
Elementul x se numeste vector propriu al lui T corespunzator valorii proprii .
Daca nu este valoare proprie (i.e., ( T ) este injectiv), atunci operatorul
R(, T ) = ( T )1
30

este bine definit. Multimea

(T ) = { K : T este injectiv si R(, T )este marginit}
se numeste multimea rezolvent
a a lui T . Daca T nu este nchis, atunci T si
R(, T ) nu sunt nchisi, deci (T ) = .
Pentru un operator nchis T pe H avem, prin teorema graficului nchis, ca
(T ) = { K : T este bijectiv}.
Functia
R(, T ) : (T ) B(H)
unde B(H) este multimea operatorilor marginiti pe H, se numeste rezolventa lui
T n punctul . Multimea
(T ) = K\(T )
se numeste spectrul lui T . Multimea p (T ), a tuturor valorilor proprii ale lui T
este continuta n (T ) si se numeste spectrul punctual al lui T .
Multimea c (T ), a acelor pentru care I T are o inversa nemarginita, dens
definita pe imaginea sa,
c (T ) = { C : N (I T ) = {0},

R(I T ) = X

si

R(I T ) 6= X},

se numeste spectrul continuu al lui T .

Multimea r (T ), a acelor pentru care I T are o inversa (care nu este dens
definita) pe imaginea sa,
r (T ) = { C : N (I T ) = {0} si

R(I T ) 6= X},

se numeste spectrul rezidual al lui T .

Teorema 3.2.3. Fie T un operator dens definit pe H. Atunci (T ) = (T ) si
(T ) = (T )
Teorema 3.2.4. Fie T un operator compact, cu dim H = . Atunci avem
(a) 0 (T ).
(b) (T ) {0} = p (T ) {0}.
(c) una dintre situatiile urmatoare:
- fie (T ) = {0},
- fie (T ) {0} este multime finita,
- fie (T ) {0} este un sir care tinde la 0.
31

Teorema 3.2.5. Fie S si T operatori nchisi pe H.

(a) Pentru orice , 0 (T ), avem
R(, T ) R(0 , T ) = (0 )R(, T )R(0 , T ) = (0 )R(0 , T )R(, T );
n particular, R(, T ) si R(0 , T ) comuta.
(b) Daca D(S) D(T ), atunci, pentru orice (S) (T ), avem
R(, T ) R(, S) = R(, T )(T S)R(, S).
(c) Daca D(S) = D(T ), atunci, pentru orice (S) (T ), avem
R(, T ) R(, S) = R(, T )(T S)R(, S) = R(, S)(T S)R(, T ).

Teorema 3.2.6. Daca T este un operator nchis pe un spatiu Hilbert H, atunci (T )

este multime deschisa, deci (T ) este multime nchisa. Mai precis, daca 0 (T ),
atunci (T ), pentru orice K, astfel ncat k 0 | < kR(0 , T )k1 , iar
pentru acesti , avem
R(, T ) =

(0 )n R(0 , T )n+1 .

n=0

Daca T este marginit, atunci avem { K : || > kT k} (T ); spectrul (T ) este

compact. Mai mult,
R(, T ) =

n1 T n ,

pentru || > kT k;

n=0

acesta serie se numeste serie von Neumann.

Demonstratie. Fie 0 (T ) cu | 0 | < kR(0 , T )k1 . Daca n teorema 3.2.2
nlocuim T cu 0 T si S cu ( 0 )I, atunci rezulta ca T = 0 T + 0
este bijectiv, deci (T ). Mai mult, din teorema 3.2.2, avem
1

R(, T ) = ((0 T ) + ( 0 ))

(0 )n R(0 , T )n+1 .

n=0

Fie acum T un operator marginit cu || > T . Daca n teorema 3.2.2 nlocuim T cu

I si S cu T , atunci rezulta ca T este bijectiv, deci (T ) si
( T )1 =

n1 T n

n=0

Asadar (T ) { K : || 6 kT k}. Cum (T ) este nchis, rezulta ca (T ) este

compact.
32

Teorema 3.2.7. Fie T un operator nchis pe un spatiu Hilbert H. Rezolventa

R(, T ) : (T ) B(H) este o functie continua. Daca (T ) este nevida, atunci,
pentru orice (T ), avem
kR(, T )k > d(, (T ))1 .
Pentru orice sir {n }nN din (T ) astfel ncat n 0 ,
n

0 (T ), avem deci

kR(n , T )k .
n

Teorema 3.2.8. Fie H un spatiu Hilbert si T un operator marginit pe H cu r(T ) =

1
lim supkT n k n .
n
1

(a) r(T ) 6 kT m k m , m N, deci r(T ) = lim kT n k n .

n

(b) r(T ) 6 kT k si (T ) { K : || 6 r(T )}. Pentru orice K astfel nc

at
|| > r(T ), operatorul R(, T ) este dat de seria von Neumann.
(c) Daca H este complex, atunci (T ) este nevid si exista un (T ) astfel nc
at
|| = r(T ), i.e., avem r(T ) = sup{|| : (T )}.
(d) Afirmatia de la (c) are loc si pentru operatori autoadjuncti pe un spatiu Hilbert
real.
r(T ) se numeste raza spectral
a a lui T .

3.3

Operatori simetrici si autoadjuncti

Teorema 3.3.1. Fie T un operator Hermitian pe un spatiu cu produs scalar H.

Orice valoare proprie a lui T este reala; vectori proprii corespunzatori la valori
proprii distincte sunt ortogonali. Daca H este complex, atunci pentru orice C\R,
operatorul T este continuu si inversabil si avem kR(, T )k 6 |Im|1 (aceasta
are loc, n particular, pentru operatori simetrici si autoadjuncti).
Demonstratie. Fie o valoare proprie a lui T si fie x N ( T ), x 6= 0. Atunci
kxk2 = hT x, xi = hx, T xi = kxk2 , deci = , i.e., R. Daca 1 , 2 sunt doua
valori proprii distincte, iar x1 si x2 sunt vectorii proprii corespunzatori acestor valori
proprii, atunci, cum j sunt reale, avem (1 2 )hx1 , x2 i = hT x1 , x2 ihx1 , T x2 i = 0.
Asadar hx1 , x2 i = 0. Cum = a + ib (a, b R), avem, pentru orice x D(T ), ca
k( T )xk2 = k(a T )x + ibxk2
= k(a T )xk2 + |b|2 kxk2 > |Im|2 kxk2 .

33

Pentru C R, rezulta, de aici, ca ( T ) este injectiv si ca, pentru y =

( T )x D(R(, T )), avem
kR(, T )yk = kxk 6 |Im|1 k( T )xk = |Im|1 kyk,
asadar
kR(, T )k 6 |Im|1 .

Teorema 3.3.2. Fie T un operator simetric pe un spatiu Hilbert H. Daca H =

N (s T ) + R(s T ) pentru s R, atunci T este autoadjunct si H = N (s
T ) R(s T ). Caz special: daca R(s T ) = H, atunci T este autoadjunct si
N (s T ) = {0}.
Demonstratie. Din T = T si T T , avem ca N (s T ) N (s T ) = R(s
T ) R(s T ) , asadar ca N (s T )R(s T ) si H = N (s T ) R(s T ).
Prin urmare, avem
N (s T ) = R(s T )
si
R(s T ) = N (s T ) N (s T ) R(s T ).
Aratam ca D(T ) D(T ). Acest fapt, mpreuna cu T T , implica T = T .
Fie x D(T ), y = (s T )x. Din cauza ca R(s T ) R(s T ), exista un
x0 D(T ) D(T ) astfel ncat (s T )x0 = (s T )x0 = y = (s T )x. Asadar
avem x x0 N (s T ) = R(s T ) = N (s T ) D(T ) si deci x D(T ).

Definitia 3.3.1. Un operator simetric T pe un spatiu Hilbert H se numeste esential

autoadjunct daca T este autoadjunct.

Teorema 3.3.3. Un operator simetric T pe un spatiu Hilbert H este esential autoadjunct daca si numai daca T este simetric. Atunci avem T = T .

Teorema 3.3.4. Daca T este un operator simetric pe un spatiu Hilbert complex

H, iar pentru n N, n > 2 avem R(i T n ) = H sau R(i T n ) = H (respectiv
R(i T n ) = H sau R(i T n ) = H), atunci T este esential autoadjunct (respectiv
autoadjunct).

Teorema 3.3.5. (a) Un operator simetric T pe un spatiu Hilbert complex H este

autoadjunct daca si numai daca (T ) R.

34

(b) Daca T este autoadjunct pe un spatiu Hilbert (real sau complex) H, atunci
/ p (T ) avem
s p (T ) daca si numai daca R(s T ) 6= H. Pentru

R(, T ) = R(, T ).
Demonstratie. a) Din teorema 3.3.1, operatorul T este autoadjunct daca si numai
daca T este surjectiv si continuu inversabil pentru orice C R, i.e., daca si
numai daca C R (T ), sau, echivalent, (T ) R.
b) Presupunem ca T este autoadjunct si
/ p (T ). Cum p (T ) R, avem si ca

/ p (T ). Asadar R( T ) = N ( T ) = N ( T ) = {0}, i.e., R( T ) = H.

Acum, fie R( T ) = H. Cum R( T ) = H pentru orice C R, avem si ca
R( T ) = H, si deci N ( T ) = N ( T ) = R( T ) = {0}, i.e.,
/ p (T ).

Daca
/ p (T ), atunci T = T este dens definit, injectiv si R( T ) = H.
Asadar R(, T ) = (( T )1 ) = (( T ) )1 = ( T )1 = R(, T ), din teorema
2.2.4(b).
Teorema 3.3.6. Daca T este autoadjunct, atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) (T ),
(ii) exista un c > 0 astfel ncat k( T )xk > ckxk, x D(T ) (i.e., ( T ) este
injectiv si kR(, T )k < c1 ),
(iii) R( T ) = H.
(Aceasta teorema este, n general, falsa pentru operatori simetrici.)
Demonstratie. Daca (T ), atunci ( T ) este injectiv si R(, T ) este continua.
Daca ( T ) este injectiv si R(, T ) este continua, atunci
/ p (T ) si deci, din
teorema 3.3.5(b), multimea D(R(, T )) = R( T ) este densa n H; cum R(, T )
este nchisa, avem R( T ) = D(R(, T )) = H. Daca R(, T ) = H si R,
atunci N ( T ) = N ( T ) = R( T ) = {0}; asadar T este bijectiv, i.e.,
(T ). Daca Im 6= 0, atunci (T ) din teorema 3.3.5(a).
Teorema 3.3.7. (Rellich-Kato) Daca T este autoadjunct (esential autoadjunct) pe
un spatiu Hilbert H, operatorul S este simetric si T -marginit cu T -marginea mai
mica decat unu, atunci T + S este autoadjunct (esential autoadjunct cu T + S =
T + S si D(T + S) = D(T )).

3.4

Extensii autoadjuncte ale operatorilor simetrici

Daca S este operator simetric, atunci S S . Pentru orice extensie simetrica T a

lui S avem S T T S .

35

Teorema 3.4.1.

(a) Daca T1 T2 sunt operatori autoadjuncti, atunci T1 = T2 .

(b) Daca S este operator simetric, iar T1 si T2 sunt extensii autoadjuncte ale lui
S astfel ncat D(T1 ) D(T2 ), atunci T1 = T2 .
(c) Daca S este esential autoadjunct, atunci S este unica extensie autoadjunct
aa
lui S.
Definitia 3.4.1. Un operator simetric S pe un spatiu Hilbert H se zice m
arginit
inferior daca exista un R astfel ncat hx, Sxi > kxk2 pentru orice x D(S).
Orice astfel de se numeste margine inferioar
a a lui S. Un operator marginit
superior sau inferior se zice semi-m
arginit.
Teorema 3.4.2. Fie S un operator simetric pe un spatiu Hilbert H, pentru care avem
hx, Sxi > kxk2 pentru R si orice x D(S). Atunci, pentru orice k (, ),
exista o extensie autoadjuncta Tk a lui S astfel ncat hx, Tk xi > kkxk2 , pentru orice
x D(Tk ). Avem N (k Tk ) = N (k S ) = S(k Tk ) .
Demonstratie. Operatorul S poate fi extins la un operator nchis; acelasi lucru este
evident adevarat pentru S. Asadar, putem presupune, fara a pierde din generalitate,
ca S este nchis. In primul caz avem, pentru orice k (, ) si x D(S), x 6= 0,
ca
k(S k)xk > |h(S k)x, xi|kxk1
> hSx, xikxk1 kkxk > ( k)kxk.
In al doilea caz avem, pentru orice k (, ) si x D(S), ca
k(S k)xk > kSxk |k|kxk > ( |k|)kxk.
In consecinta, n ambele cazuri S k este continuu inversabil. Imaginea R(S k) =
D((S k)1 ) este deci nchisa. De aici rezulta ca
R(S k) + N (S k) = R(S k) + R(S k) = H

(1)

Din cauza egalitatii N (S k) D(S) = N (S k) = {0}, suma D(S) + N (S k)

este suma directa. Asadar putem defini
D(Tk ) = D(S) + N (S k)
Tk (x1 + x2 ) = Sx1 + kx2

pentru x1 D(S),

x2 N (S k).

Evident, avem N (k Tk ) = N (k S ). Operatorul Tk este simetric, deoarece D(Tk )

este dens (cum D(Tk ) D(S)) si pentru orice x1 , y1 D(S), x2 , y2 N (S k) =
R(S k) , avem (se observa ca (Tk k)x2 = (Tk k)y2 = 0)
hx1 + x2 , (Tk k)(x1 + x2 )i = hx1 + x2 , (S k)y1 i
= hx1 , (S k)y1 i = h(S k)x1 , y1 i
= h(S k)x1 , y1 + y2 i
= h(Tk k)(x1 + x2 ), y1 + y2 i.
36

Din teorema 3.3.2, operatorul Tk este autoadjunct, deoarece din (1) avem ca H =
R(S k) + N (S k) = R(Tk k) + N (Tk k). In plus, pentru orice x1 D(S),
x2 N (S k), avem
hx1 + x2 , Tk (x1 + x2 )i = hx, Sx1 i + hS x2 , x1 i + k[hx1 , x2 i + kx2 k2 ]
> kx1 k2 + k[hx2 , x1 i + hx1 , x2 i + kx2 k2 ] > kkx1 + x2 k2 ,
n primul caz, si
kTk (x1 + x2 )k2 = hSx1 + kx2 , Sx1 + kx2 i
= kSx1 k2 + khx1 , S x2 i + khS x2 , x1 i + k 2 kx2 k2
> 2 kx1 k2 + k 2 [hx1 , x2 i + hx2 , x1 i + kx2 k2 ] > k 2 kx1 + x2 k2 ,
n al doilea caz.

Teorema 3.4.3. Daca A este un operator Hermitian marginit pe un spatiu Hilbert H, atunci exista o extensie autoadjuncta marginita B a lui A, astfel nc
at
kBk = kAk. Daca R(A) este densa, atunci orice extensie autoadjuncta a lui A
este injectiva.
Demonstratie. Daca kAk = 0, atunci B = 0 este extensia ceruta. Asadar, fie
kAk 6= 0. Fara a pierde din generalitate, putem presupune ca kAk = 1. Cum,
mpreuna cu A, si nchiderea A este Hermitian si kAk = kAk, putem, de asemenea,
presupune ca A este nchis, i.e., D(A) este nchis. Fie P proiectia ortogonala pe
D(A). Atunci avem
A = A1 + A2

cu A1 = P A,

A2 = (I P )A.

Luam pe A1 ca operator de la H la spatiul Hilbert D(A) cu D(A1 ) = D(A) si pe A2

ca operator de la H la spatiul Hilbert D(A) cu D(A2 ) = D(A). Intai, aratam ca
exista extensiile A1 si A2 ale lui A1 , respectiv A2 , astfel ncat D(A1 ) = D(A2 ) = H,
R(A1 ) D(A), R(A2 ) D(A) si
kA1 xk2 + kA2 xk2 6 kxk2

pentru orice x H.

Definim operatorul A1 astfel:

A1 = (AP ) .
Atunci avem kA1 k = kAP k 6 kAk si R(A1 ) N (AP ) D(A). Mai mult, pentru
orice x H si y D(A), avem
hx, A1 yi = hAP x, yi = hP x, Ayi = hx, A1 yi.
Asadar A1 y = A1 y si deci A1 A1 . Din cauza relatiei kA1 xk 6 kA1 kkxk 6
kAkkxk = kxk, egalitatea
[x, y] = hx, yi hA1 x, A1 yi
37

defineste un produs semiscalar pe H. Multimea

N = {x H : [x, x] = 0}
este un subspatiu nchis al lui H. (Daca x, y N , a K, atunci ax N si
1
[x + y, x + y] = 2Re[x, y] 6 2{[x, x][y, y]} 2 = 0, deci x + y N . Daca {xn }nN
este un sir din N astfel ncat xn x N , atunci [x, x] = hx, xi hA1 x, A1 xi =
n
lim {hxn , xn i hA1 xn , A1 xn i = 0}, deci x N ). Fie H0 = N si fie P0 proiectia

ortogonala pe H0 . Prin constructie, avem [x, x] 6= 0 pentru orice x H0 diferit de

zero, i.e., [, ] este produs scalar pe H0 . Pentru orice x H, avem
[P0 x, P0 x] = [x (I P0 )x, x (I P0 )x]
= [x, x] 2Re[x, (I P0 )x] + [((I P0 )x, (I P0 )x] = [x, x].
Pentru x D(A) N avem
kA2 xk2 = k(I P )Axk2 = kAxk2 kP Axk2
= kAxk2 kA1 xk2 6 kxk2 kA1 xk2 = [x, x] = 0.
Asadar A2 x = A2 y pentru x y D(A) N . In consecinta, egalitatile
D(A2 ) = P0 D(A)
A2 y = A2 y

pentru y = P0 x D(A2 )

definesc un operator liniar de la H0 la D(A) , si pentru orice y = P0 x D(A2 )

avem
kA2 yk2 = kA2 xk2 = h(I P )Ax, Axi = hAx, Axi hA1 x, A1 xi
6 hx, xi hA1 x, A1 xi = [x, x] = [P0 x, P0 x] = [y, y].
De aici, rezulta ca A2 poate fi extins la un operator C de la H0 la D(A) astfel ncat
D(C) = H0 si
kCxk2 6 [x, x] pentru orice x H0 .
Definim A2 astfel
A2 = CP0 .
Atunci, pentru orice, x H
kA2 xk2 = kCP0 xk2 6 [P0 x, P0 x] = [x, x],
deci
kA1 xk2 + kA2 xk2 6 kxk2 .
Cum, pentru orice x D(A), avem
A2 x = CP0 x = A2 P0 x = A2 x,
38

obtinem ca operatorul A2 este o extensie a lui A2 . Asadar A = A1 + A2 este o

6 1. Cum, pentru orice x D(A) si pentru orice
extensie a lui A = A1 + A2 si kAk
y H, avem
hA x, yi = hx, (A1 + A2 )yi = hx, A1 yi + hx, A2 yi
= hx, A1 yi = hx, (AP ) yi = hAx, yi,
obtinem ca operatorul A este, de asemenea, o extensie a lui A. Deci
1
B = (A + A )
2
este o extensie autoadjuncta a lui A astfel ncat kBk = 1.
Acum, fie R(A) dens si fie B o extensie autoadjuncta a lui A. Atunci R(B) este,
de asemenea, dens, deci N (B) = N (B ) = R(B) = {0}.

Teorema 3.4.4. Fie S un operator simetric pe un spatiu Hilbert H.

(a) Daca kSxk > kxk pentru orice x D(S) cu > 0, atunci exista o extensie
autoadjuncta T a lui S astfel ncat kT xk > kxk pentru orice x D(S).
(b) Daca S este marginit inferior, atunci exista o extensie autoadjuncta T a lui S
cu aceeasi margine inferioara.
Demonstratie. (a) Operatorul A = S 1 este Hermitian (hASx, Syi = hx, Syi =
hSx, yi = hSx, ASyi pentru orice Sx, Sy D(A) = R(S)) si marginit, kAk 6 1 ;
A este injectiv si R(A) = D(S) este densa. Asadar, prin teorema 3.4.3, exista o
extensie autoadjuncta injectiva B a lui A astfel ncat kBk = kAk 6 1 . Atunci
T = B 1 este o extensie autoadjuncta a lui S si kT xk > kxk pentru orice x D(T ).
(b) Fara a pierde din generalitate, putem presupune ca = 0. La fel ca n
demonstratia teoremei 3.4.2, putem arata ca I + S este continuu inversabil. Sa
definim A astfel:
A = (I S)(I + S)1 .
Atunci A este Hermitian, deoarece, pentru orice x = (I + S)x0 , y = (I + S)y0
D(A) = R(I + S), avem
hAx, yi = h(I S)x0 , (I + S)y0 i
= hx0 , y0 i hSx0 , y0 i + hx0 , Sy0 i hSx0 , Sy0 i
= hx0 , y0 i hx0 , Sy0 i + hSx0 , yi hSx0 , Sy0 i
= h(I + S)x0 , (I S)y0 i = hx, Ayi.
Rezulta, din definitia lui A, ca
I A = (I + S)(I + S)1 (I S)(I + S)1 = 2S(I + S)1 ,
I + A = 2(I + S)1 .
39

In consecinta, I + A este injectiv si

S = (I A)(I + A)1 .
A este marginit, cu norma kAk 6 1, deoarece, pentru orice x D(A), avem
kxk2 kAxk2 = h(I A)x, (I + A)xi
= h(I A)(I + A)1 (I + A)x, (I + A)xi
= hS(I + A)x, (I + A)xi > 0.
Asadar, prin teorema 3.4.3, exista o extensie autoadjuncta B a lui A astfel ncat
kBk = kAk. Din aceeasi teorema avem ca I + B este injectiv, cum R(I + A) = D(S)
este densa. Operatorul
T = (I B)(I + B)1
este deci o extensie a lui S. Pentru orice x = (I + B)x0 , y = (I + B)y0 D(T ) =
R(I + B) avem
hT x, yi = h(I B)x0 , (I + B)y0 i = h(I + B)x0 , (I B)y0 i = hx, T yi,
hx, T xi = h(I + B)x0 , (I B)x0 i = kx0 k2 kBx0 k2 > 0,
i.e., T este simetric si marginit inferior, cu marginea inferioara egala cu zero. Avem
I + T = 2(I + B)1 si I T = 2B(I + B)1 , deci B = (I T )(I + T )1 . De aici
rezulta ca R(I + T ) = D(B) = H, asadar T este autoadjunct (conform teoremei
3.3.2).

3.5

Exemple

Definitia 3.5.1. O functie f : [0, 1] C se zice absolut continu

a daca, pentru
orice > 0, exista astfel ncat, daca
1 6 a1 < b1 6 a2 < b2 6 ... 6 an < bn 6 1 si

n
X

bk ak < ,

k=1

Pn

atunci k=1 |f (bk ) f (ak )| < .

Orice functie absolut continua este, evident, uniform continua.
Un rezultat important pe care l vom folosi n exemplele ce urmeaza este asa
numita teorema fundamentala a analizei (Lebesgue-Leibniz-Newton).
Rx
Teorema 3.5.1. (a) Daca f L1 ([0, 1]) si F (x) = 0 f (t)dt, atunci F este absolut
continua si F 0 = f m-a.p.t, unde m este masura lui Lebesgue pe intervalul [0, 1].
(b) Daca F este absolut continua pe [0, 1], atunci F 0 L1 ([0, 1]) si
Z x
F 0 (t)dt, x [0, 1].
F (x) = F (0) +
0

40

Pentru mai multe fapte legate de aceasta teorema si aplicatiile ei vezi [5].
1) Operatorul diferential
Fie H = L2 ([0, 1]). Definim operatorul diferential T prin
este absolut continua,f 0 H, f (0) = 0},

D(T ) = {f H : f

iar T f = f 0 .
Operatorul T este nemarginit deoarece fn (t) = tn , n = 1, 2, ... este n D(T ),iar
Z 1
1
2
t2n dt =
kfn k =
61
2n + 1
0
si
Z

kT fn k =

n2 t2n2 dt =

n2
.
2n 1 n

Operatorul T este nchis. Pentru a arata acest lucru, se observa, maiRntai, ca

t
N (T ) = {0} si R(T ) = H. Intr-adevar, pentru g H, luam f (t) = 0 g(s)ds.
Atunci f D(T ) si T f = g. Definim T 1 g = f , g H. Operatorul T 1 este
operator marginit pe H cu imaginea D(A), deoarece, din inegalitatea lui Schwarz,
obtinem
Z 1
Z 1
 21
1
|(T g)(t)| 6
|g(s)|ds 6
|g(s)|2 ds = kgk.
0

Deci kT 1 k 6 1. Presupunem
fn f,

fn D(A) si T fn h H.

Atunci fn = T 1 T fn T 1 h. Deci f = T 1 h D(T ) si T f = h, ceea ce arata

n
ca T este nchis.
2) Derivata a doua ca operator
Una dintre principalele motivatii ale dezvoltarii teoriei operatorilor integrali este
aceea ca unele ecuatii diferentiale cu conditii la limita pot fi transformate n ecuatii
integrale echivalente. Ca exemplu, fie urmatoarea problema cu valori la limita:

y 00 (x) = f (x)
(1)
y(0) = y(1) = 0

(2)

unde f este o functie n L2 ([0, 1]). Pentru a gasi solutia, integram de doua ori ecuatia
(1) si obtinem:
Z xZ t
y(x) =
f (s)dsdt + c1 x + c2 ,
(3)
0

41

unde
Z

c2 = y(0) = 0 si c1 =

f (s)dsdt.
0

Schimband ordinea integrarii n (3) si (4) obtinem

Z 1Z
Z xZ x
f (s)dtds + x
y(x) =
0

0
x

f (s)dtds

(s x)f (s)ds +

(4)

x(1 s)f (s)ds.

(5)

Deci
Z
y(x) =

g(x, s)f (s)ds,

(6)

unde

(
s(1 x), 0 6 s 6 x
g(x, s) =
x(1 s), x 6 s 6 1

(7)

Invers, daca y este dat de (6), prin calcul direct se verifica faptul ca y satisface
(1) si (2) aproape peste tot. Functia g se numeste functia lui Green corespunzatoare
problemei cu valori la limita.
Sa privim acum rezultatul obtinut mai sus din punctul de vedere al teoriei operatorilor. Vrem sa exprimam expresia diferentiala y 00 cu conditii la limita (2) ca
operator liniar. Actiunea operatorului este clara. Totusi, trebuie sa i definim domeniul. Pentru aceasta, se observa ca (3) implica faptul ca derivata y 0 este o integrala
nedefinita sau, echivalent, y 0 este absolut continua (conform teoremei fundamentale
a analizei). O proprietate importanta a functiilor absolut continue este aceea ca
formula de integrare prin parti are loc pentru integrala lui f g, cand f este absolut
continua si g este integrabila Lebesgue.
Fie D(T ), domeniul lui T , acel subspatiu al lui L2 ([0, 1]) format din functiile cu
valori complexe y care satisfac (2), cu derivata de ordinul I absolut continua pe [0, 1]
si cu derivate de ordinul II continute n L2 ([0, 1]). Se observa ca y 00 (x) exista pentru
aproape orice x, deoarece y 0 este absolut continua.
Fie G operatorul integral cu nucleul g definita n (7). Deoarece g este continua pe
[0, 1] [0, 1] si g(x, s) = g(s, x), G este operator compact autoadjunct pe L2 ([0, 1]).
Din discutia de mai sus, y = Gf satisface (1) aproape peste tot pentru orice f
L2 ([0, 1]). Asadar
T Gf = f
(8)
Deoarece T este, de asemenea, injectiv, avem ca T este inversabil cu T 1 = G.
Asadar T este operator liniar nchis. Rezulta ca este vector propriu al lui T
corespunzator valorii proprii daca si numai daca este vector propriu al lui G
corespunzator valorii proprii 1 . Asadar, deoarece G este operator compact autoadjunct si N (G) = {0}, L2 ([0, 2]) are o baza ortonormata formata din vectori proprii
ai lui T . Valorile proprii ale lui T sunt acei scalari reali pentru care
y 00 + y = 0
42

(9)

si
y(0) = y(1) = 0

(10)

are solutie netriviala. Deoarece solutia generala pentru (9) este

y = ax + b, = 0

y = a cos x + b sin x,

y = ae

+ be

>0

<0

rezulta, din conditiile la limita (10), ca valorile proprii sunt = n2 2 , n= 1, 2, ....,

cu bn sin nx, bn 6= 0 vectorii proprii corespunzatori. Vectorii proprii 2 sin nx,
n = 1, 2, ..., formeaza deci o baza ortonormata pentru L2 ([0, 1]).
Similar daca schimbam domeniul lui T nlocuind conditiile la limita (10) cu
y() = y(), y 0 () = y 0 (), atunci valorile proprii ale lui T sunt acei pentru
care problema cu valoare la limita
y 00 + y = 0
y 0 () = y 0 ()

y() = y(),

are solutie netriviala. Rezulta ca = n2 , n = 0, 1, ... sunt valorile proprii ale lui T ,
iar
nt + bn sin nt (|an |2 + |bn |2 6= 0) vectorii proprii corespunzatori. Asadar,
 1an cos
cos
nt
, , sin
nt } este un sistem ortonormat de vectori proprii ai lui T , care
stim

n=0
2
ca formeaza o baza ortonormata pentru L2 ([, ]).
3) Operatorul adjunct
Fie H = L1 ([0, 1]), iar T un operator de la H la el nsusi, cu
D(T ) = {f H : f
f 0 H,

este absolut continua pe [0, 1],

f (0) = f (1) = 0},

Tf = f0

(1)

Spatiul C0 ([0, 1]) al functiilor infinit diferentiabile care se anuleaza n afara unui
subinterval nchis al intervalului deschis (0, 1) este dens n L2 ([0, 1]), n raport cu
norma de pe L2 . Deoarece C0 ( D(T ), avem ca T este dens definit. Vom arata ca
T = S, unde
D(S) = {g H : g

este absolut continua pe [0, 1],

g 0 H},

Sg = g 0

Presupunem ca g D(T ) si T g = h. Atunci, pentru f D(T ), avem

Z 1
Z 1
0

hT f, gi =
f (t)g(t)dt = hf, T gi =
f (t)h(t)dt
(3)
0

Deoarece f D(T ), f (0) = f (1) = 0. Integrand prin parti obtinem

Z 1
Z 1
f (t)h(t)dt =
(H(t) + C)f 0 (t)dt,
(4)
0

43

(2)

unde C este o constanta arbitrara si H(t) =

Rt
0

h(s)ds. Atunci, din (3) si (4), avem

(g(t) + H(t) + C)f 0 (t)dt,

0=

f D(T )

(5)

Fie

Z
f0 (t) =

(g(s) + H(s) + C0 )ds,

(6)

unde C0 este ales astfel ncat f0 (1) = 0. Atunci f0 D(T ) si rezulta, din (5) si (6),
cu f nlocuit cu f0 , ca
Z 1
0=
|g(t) + H(t) + C0 |2 dt
0

Rt

Deci g(t) = H(t) C0 = 0 h(s)ds C0 , ceea ce arata ca g este absolut continua

pe [0, 1] si g 0 = h H. Asadar g D(S) si hT f, gi = hf, g 0 i = hf, Sgi, din (3).
Asadar D(T ) ( D(S) si T g = Sg, g D(T ).
Mai ramane de aratat ca D(S) ( D(T ). Fie v D(S) si u D(T ),
Z 1
Z 1
0
u (t)v(t)dt =
u(t)v 0 (t)dt = hu, Svi
hT u, vi =
0

Prin urmare, v D(T ) si T v = Sv = v 0 .

44

Capitolul 4
Teorema lui Hille-Yosida
4.1

Operatori maximali monotoni

Definitia 4.1.1. Un operator nemarginit T : D(T ) H H se numeste monoton

daca satisface
hT x, xi > 0
pentru orice x D(T ).
Acesta se numeste maximal monoton daca, n plus, R(I + T ) = H, adica, pentru
orice x H, exista x0 D(T ) astfel ncat x0 + T x0 = x.

Propozitia 4.1.1. Fie T un operator maximal monoton. Atunci:

(a) D(T ) este dens n H.
(b) T este operator nchis.
(c) Pentru orice > 0, (I + T ) este bijectiv de la D(T ) la H, (I + T )1 este
operator marginit si k(I + T )1 k 6 1.

Remarca 4.1.1. Daca T este maximal monoton, atunci T este, de asemenea,

maximal monoton, pentru orice > 0. Totusi, daca T si S sunt operatori maximali
monotoni, atunci T + S, definit pe D(T ) D(S), nu este necesar sa fie maximal
monoton.

Definitia 4.1.2. Fie T un operator maximal monoton. Pentru orice > 0, definim
J = (I + T )1

si

T =

1
(I J ).

J se numeste rezolventa lui T si T se numeste regularizata Yosida a lui T .

De retinut ca kJ k 6 1.

45

Propozitia 4.1.2. Fie T un operator maximal monoton. Atunci:

(a) T x = T (J x), pentru orice x H si orice > 0,
(b) T x = J (T x), pentru orice x D(T ) si orice > 0,
(c) |T x| 6 |T x|, pentru orice x D(T ) si orice > 0,
(d) lim J x = x, pentru orice x H,
0

(e) lim T x = T x, pentru orice x D(T ),

0

(f ) hT x, xi > 0, pentru orice x H si orice > 0,

(g) |T x| 6

1
|x|, pentru orice x H si > 0.

Demonstratie. (a) Egalitatea poate fi scrisa ca x = J x + T (J x) care este tocmai

definitia lui J x.
(b) Din (a) avem
T x + T (x J x) = T x,
adica
T x + T (T x) = T x,
ceea ce nseamna ca T x = (I + T )1 T x.
(c) Rezulta usor din (b).
(d) Presupunem ntai ca x D(T ). Atunci
|x J x| = |T x| 6 |T x| din (c)
si astfel lim J x = x.
0

Presupunem acum ca x este un element general din H. Pentru orice > 0 dat,
exista un anume x1 D(T ) astfel ncat |x x1 | 6 (deoarece D(T ) este dens n H
din propozitia 4.1.1). Avem
|J x x| 6 |J x J x1 | + |J x1 x1 | + |x1 x|
6 2|x x1 | + |J x1 x1 | 6 2 + |J x1 x1 |.
Astfel
lim sup|J x x| 6 2,

pentru orice > 0

si deci
lim |J x x| = 0.

(e) Rezulta din (b) si (d).

46

(f) Avem
hT x, xi = hT x, x J xi + hT x, J xi = |T x|2 + hT (J x), J xi
si astfel
hT x, xi > |T x|2

(1)

(g) Este o consecinta a lui (1) si a inegalitatii Cauchy-Buniakowski-Schwarz.

4.2

Solutia problemei de evolutie

dx + T x = 0
dt

x(0) = x0

pe [0, )

Teorema 4.2.1. (Cauchy, Lipschitz, Picard) Fie X un spatiu Banach si F :

X X o aplicatie Lipschitziana, adica exista o constanta L astfel ncat
kF x F yk 6 Lkx yk

pentru orice

x, y X.

Atunci, pentru orice x0 X dat, exista o unica solutie x C 1 ([0, ); X) a problemei:

dx (t) = F x(t)
pe [0, )
dt

x(0) = x0
(x0 se numeste data initiala)
Aceasta teorema este extrem de utila n studiul ecuatiilor diferentiale ordinare, fiind, n schimb, putin folositoare n studiul ecuatiilor cu derivate partiale.
Urmatorul rezultat este un instrument foarte puternic n rezolvarea ecuatiilor cu
derivate partiale de evolutie.
Teorema 4.2.2. (Hille-Yosida) Fie T un operator maximal monoton. Atunci,
pentru orice x0 D(T ) dat, exista o functie unica
x C 1 ([0, ); H) C([0, ); D(T ))
satisfacand

dx + T x = 0
pe [0, )
dt

x(0) = x0
(data initiala)

(2)

Mai mult,
|x(t)| 6 |x0 | si

 dx 


 (t) = |T x(t)| 6 |T x0 |
dt
47

pentru orice

t > 0.

Demonstratie. Aceasta este mpartita n sase etape.

Etapa 1
Fie x si x doua solutii ale lui (2). Avem
Dd
E
(x x), x x = hT (x x), x xi 6 0.
dt
Dar
Dd
E
1d
|x(t) x(t)|2 =
(x(t) x(t)), x(t) x(t) .
2 dt
dt
Astfel, functia t 7 |x(t) x(t)| este monoton descrescatoare pe [0, ). Din |x(0)
x(0)| = 0 rezulta ca
|x(t) x(t)| = 0

pentru orice t > 0.

Ideea principala, pentru demonstrarea existentei, este de a nlocui, n (2), operatorul

T cu T , a aplica teorema 4.2.1 problemei aproximante si apoi de a trece la limita
cand 0 utilizand diverse estimari care sunt independente de . Deci, fie x
solutia problemei

dx + T x = 0
pe [0, )
dt

x (0) = x0 D(T )
(3)
Etapa 2
Avem estimarea
dx
(t) = |T x (t)| 6 |T x0 |
t > 0, > 0
(4)
dt
Aceasta inegalitate este o consecinta imediata a urmatorului rezultat:
Lema 4.2.1. Fie y C 1 ([0, ); H) o functie satisfacand
dy
+ T y = 0
pe [0, )
(5)
dt
 dy 


Atunci functiile t 7 |y(t)| si t 7  (t) = |T y(t)| sunt monoton descrescatoare pe
dt
[0, ).
Demonstratie. Avem
D dy
dt

E
, y + hT y, yi = 0.

1d 2
|y| 6 0, astfel ncat
2 dt
|y(t)| este monoton descrescatoare. Pe de alta parte, deoarece T este operator
marginit, deducem (prin inductie), din (5), ca y C ([0, ); H) si, de asemenea,
ca
 dy 
d  dy 
+ T
=0
dt dt
dt
dy
Se aplica deci rezultatul precedent lui
.
dt

Din propozitia 4.1.2 (f), stim ca hT y, yi > 0 si, de aceea,

48

Etapa 3
Vom demonstra aici ca, pentru orice t > 0, x (t) converge, cand 0, la o
anumita limita notata prin x(t). Mai mult, convergenta este uniforma pe orice
interval marginit [0, T ].
Pentru orice , > 0 avem
dx dx

+ T x T x = 0
dt
dt
si astfel
1d
|x (t) x (t)|2 + hT x (t) T x (t), x (t) x (t)i = 0
2 dt
Renuntand la t, pentru simplitate, scriem
hT x T x , x x i = hT x T x , x J x + J J x + J x x i
= hT x T x , T x T x i + hT (J x J x ), J x J x i
> hT x T x , T x T x i
(7)
Din (4), (6) si (7) rezulta ca
1d
|x x |2 6 2( + )|T x0 |2 .
2 dt
Integrand aceasta inegalitate, obtinem
|x (t) x (t)|2 6 4( + )t|T x0 |2
adica
p
|x (t) x (t)| 6 2 ( + )t|T x0 |

(8)

Urmeaza ca, pentru orice t > 0 fixat, (x (t)) este un sir Cauchy, cand 0, si de
aceea converge la o limita, notata x(t). Trecand la limita n (8), cu 0, avem

|x (t) x(t)| 6 2 t|T x0 |.

Astfel, convergenta este uniforma n t pe orice interval marginit [0, T ] si deci x
C([0, ); H).
Etapa 4
Presupunand, n plus, ca x0 D(T 2 ), adica x0 D(T ) si T x0 D(T ), demonstram
dx
aici ca
converge, cand 0, la o anumita limita si ca aceasta convergenta este
dt
uniforma pe fiecare interval marginit [0, T ].
dx
dy
Definim y =
, asa ncat
+ T y = 0. Urmand acelasi rationament ca n
dt
dt
etapa 3, vedem ca




1d
|y y |2 6 |T y | + |T x | |T y | + |T y |
2 dt
49

(9)

Din lema 4.2.1 avem

|T y (t)| 6 |T y (0)| = |T T x0 |

(10)

|T y (t)| 6 |T y (0)| = |T T x0 |

(11)

si, n mod similar,

In final, deoarece T x0 D(T ), obtinem

T T x0 = J T J T x0 = J J T T x0 = J2 T 2 x0
si astfel
|T T x0 | 6 |T 2 x0 |,

|T T x0 | 6 |T 2 x0 |

(12)

Combinand (9), (10), (11) si (12) suntem condusi la

1d
|y y |2 6 2( + )|T 2 x0 |2 .
2 dt
dx
(t) converge, cand 0, la o anumita
dt
limita, convergenta fiind uniforma pe fiecare interval marginit [0, T ].
Concluzionam, ca n etapa 3, ca y (t) =

Etapa 5
Presupunand ca x0 D(T 2 ) aratam aici ca x este o solutie a lui (2).
Din cele de mai sus, stim ca, pentru orice T < , avem

cand 0, uniform pe [0, T ]

x (t) x(t),
dx (t) converge,
dt

cand 0,

Urmeaza usor ca x C 1 ([0, ); H) si ca

[0, T ]. Rescriem (2) astfel

uniform pe [0, T ]

dx
dx
(t)
(t), cand 0, uniform pe
dt
dt

dx
(t) + T (J x (t)) = 0
dt

(13)

Subliniem ca J x (t) x(t), cand 0, deoarece

|J x (t) x(t)| 6 |J x (t) J x(t)| + |J x(t) x(t)|
6 |x (t) x(t)| + |J x(t) x(t)| 0.
Aplicand faptul ca T are graficul nchis, deducem din (13) ca x(t) D(T ), pentru
orice t > 0, si ca
dx
(t) + T x(t) = 0.
dt

50

In final, deoarece x C 1 ([0, ); H), functia t 7 T x(t) este continua de la [0, ) la

H si, de aceea, x C([0, ); D(T )). Astfel am obtinut o solutie a lui (2) satisfacand,
n plus,
 dx 


|x(t)| 6 |x0 |, t > 0
si
 (t) = |T x(t)| 6 |T x0 |, t > 0.
dt
Etapa 6
Incheiem aici demonstratia teoremei.
Vom utiliza urmatorul rezultat:
Lema 4.2.2. Fie x0 D(T ). Atunci, pentru orice > 0, exista x0 D(T 2 ) astfel
ncat |x0 x0 | < si |T x0 T x0 | < . Cu alte cuvinte, D(T 2 ) este dens n D(T ).
Demonstratie. Definim x0 = J x0 pentru > 0 potrivit, ce va fi fixat ulterior.
Avem
x0 D(T )
si
x0 + T x0 = x0 .
De aceea, T x0 D(T ), adica x0 D(T 2 ). Pe de alta parte, din propozitia 4.1.2,
stim ca
lim |J x0 x0 | = 0,
lim |J T x0 T x0 | = 0
0

si ca T x0 = J T x0 = T J x0 . Concluzia urmeaza prin alegerea lui > 0 suficient de

mic.
Ne ntoarcem acum la demonstratia teoremei. Pentru x0 D(T ) dat, construim
(utilizand lema 4.2.2) un sir {x0n }nN D(T 2 ), astfel ncat x0n x0 si T x0n
n
n
T x0 . Din etapa 5, stim ca exista o solutie a xn a problemei

dxn + T xn = 0
pe [0, )
dt

xn (0) = x0n
(14)
Pentru orice t > 0, avem
|xn (t) xm (t)| 6 |x0n x0m | 0,
m,n

 dx
dxm 
 n
(t)
(t) 6 |T x0n T x0m | 0.

m,n
dt
dt
De aceea
xn (t) x(t)
uniform pe [0, )
dxn
dx
(t)
(t)
uniform pe [0, )
dt
dt
cu x C 1 ([0, ); H). Trecand la limita n (14)-utilizand faptul ca T este operator nchis- observam ca x(t) D(T ) si x satisface (2). Din (2) deducem ca
x C([0, ); D(T )).
51

4.3

Cazul autoadjunct

Propozitia 4.3.1. Fie T un operator simetric, maximal monoton. Atunci T este

autoadjunct.
Demonstratie. Fie J1 = (I + T )1 . Vom demonstra ntai ca J1 este autoadjunct.
Deoarece J1 L(H) este suficient sa verificam ca
hJ1 x, yi = hx, J1 yi

pentru orice x, y H

(15)

Definim x1 = J1 x si y1 = J1 y astfel ncat

x1 + T x1 = x
y1 + T y1 = y
Deoarece, din presupunere, hx1 , T y1 i = hT x1 , y1 i rezulta ca hx1 , yi = hx, y1 i, adica
(15).
Fie x D(T ) si definim f = x + T x. Avem
hf, yi = hx, y + T yi

pentru orice y D(T ),

adica
hf, J1 zi = hx, zi

pentru orice z H.

Astfel x = J1 f si, de aceea, x D(T ). Aceasta arata ca D(T ) = D(T ) si, de aici,
T este autoadjunct.

Teorema 4.3.1. Fie T un operator maximal monoton si autoadjunct. Atunci, pentru orice x0 H, exista o functie unica
x C([0, ); H) C 1 ((0, ); H) C((0, ); D(T ))
astfel ncat

dx + T x = 0
dt

x(0) = x0

pe

(0, ),

Mai mult, avem

|x(t)| 6 |x0 |

si

 dx 
1


 (t) = |T x(t)| 6 |x0 |,
dt
t

x C k ((0, ); D(T l )),

52

k, l Z.

t > 0

Demonstratie. Unicitatea.
Fie x si x doua solutii. Din monotonia lui T vedem ca (t) = |x(t) x(t)|2 este
monoton descrescatoare pe (0, ). Pe de alta parte, este continua pe [0, ) si
(0) = 0. De aceea, 0.
Existenta. Demonstratia este mpartita n doua etape.
Etapa 1
Presupunem ntai ca x0 D(T 2 ) si fie x solutia lui (2), data de teorema Hille-Yosida.
Afirmam ca
 dx  1


t > 0
(16)
 (t) 6 |x0 |
dt
t
La fel ca n demonstratia propozitiei 4.3.1, avem
J = J

T = T

si

pentru orice > 0.

Ne ntoarcem la problema aproximanta introdusa n demonstratia teoremei lui HilleYosida:

dx + T x = 0
pe [0, )
dt

x (0) = x0
(17)
Luand produsul scalar al lui (17) cu x si integrand pe [0, T ] gasim
1
|x (T )|2 +
2

Z
0

1
hT x , x idt = |x0 |2
2

Luand produsul scalar al lui (17) cu t

Z
0

(18)

dx
si integrand pe [0, T ] obtinem
dt

Z TD
 dx

dx E
 2
T x (t),
(t) tdt +
(t) tdt = 0

dt
dt
0

(19)

Dar

E D
D dx
D
dx E
d
dx E

hT x , x i = T
, x + T x ,
= 2 T x ,
dt
dt
dt
dt

deoarece T = T .
Integrand prin parti, avem
Z
Z TD
1 T d
dx E
T x (t),
(t) tdt =
[hT x , x i]tdt
dt
2 0 dt
0
Z
1
1 T
= hT x (T ), x (T )iT
hT x , x idt
2
2 0

(20)

 dx

 
Pe de alta parte, deoarece functia t 7 
(t) este monoton descrescatoare (din
dt
lema 4.2.1), avem
Z
0


 dx
2 T 2
 dx


 2
(t)
tdt
>
(T
)




dt
dt
2
53

(21)

Combinand (18), (19), (20) si (21) obtinem

 dx
2 1
1


|x (T )|2 + T hT x (T ), x (T )i + T 2 
(T ) 6 |x0 |2 .
2
dt
2
Urmeaza, n particular, ca

 dx
1


(T ) 6 |x0 |

dt
T

pentru orice T > 0

(22)

In final, trecem la limita n (22), cand 0. Aceasta completeza demonstratia lui

dx
dx
(16), deoarece

(vezi etapa 5 din demonstratia teoremei lui Hille-Yosida).

dt
dt
Etapa 2
Presupunem acum ca x0 H. Fie {x0n }nN un sir din D(T ) astfel ncat x0n x0
n

(reamintim ca D(T 2 ) este dens n D(T ) si ca D(T ) este dens n H; astfel D(T 2 ) este
dens n H). Fie xn solutia lui

dxx + T xn = 0
pe [0, )
dt

xn (0) = x0n
Stim (din teorema lui Hille-Yosida) ca
|xn (t) xm (t)| 6 |x0n x0m |

m, n Z,

si, din etapa 1, ca

 dx
dxm  1
 n
(t)
(t) 6 |x0n x0m |

dt
dt
t

t > 0

m, n Z,

t > 0.

dxn
Rezulta ca xn (t) converge uniform pe [0, ) la o anumita limita x(t) si ca
(t)
dt
dx
converge la
(t) uniform pe fiecare interval [, ), > 0.
dt
Functia limita x satisface
x C([0, ); H) C 1 ((0, ); H),
x(t) D(T ),

t > 0

dx
(t) + T x(t) = 0,
dt

si

t > 0

(se utilizeaza faptul ca T este nchis)

Revenim acum la demonstratia lui (15). Vom arata, prin inductie dupa k > 0,
ca
x C kj ((0, ); D(T j )) j = 0, 1, ..., k
(23)
Presupunem ca (23) este valabila pana la ordinul k 1. In particular, avem
x C((0, ); D(T k1 ))
54

(24)

Pentru a arata (23) este suficient sa verificam ca

x C((0, ); D(T k ))

(25)

= D(T k1 ) si operatorul T : D(T) H

H
definit
Consideram spatiul Hilbert H
de

D(T) = D(T k )
T = T
Este usor de vazut ca T este maximal monoton si simetric n H; de aceea, acesta este
operatorului
autoadjunct. Aplicand prima asertiune a teoremei 4.3.1, n spatiul H,
T obtinem o solutie unica x a problemei

dy + T y = 0
pe (0, )
dt

y(0) = y0
(26)
dat. Mai mult
pentru orice y0 H
C 1 ((0, ); H)
C((0, ); D(T)).
y C([0, ); H)
conchidem ca x
Alegand y0 = x() ( > 0) (stim deja din (24) ca y0 H),
C((, ); D(T k )) si aceasta completeaza demonstratia lui (25).

55

Bibliografie
[1] Brezis Haim, Analiza functionala. Teorie si aplicatii.
[2] Kubrusly Carlos S., The Elements of Operator Theory, Second Edition,
Birkhauser.
[3] Debnath L., Mikusinski P., Introduction to Hilbert spaces with applications,
2005.
[4] Gohberg I., Goldberg S., Kaashoek M. A., Basic Classes of Linear Operators, Birkhauser.
[5] Stratila Serban, Integrala Lebesgue si transformata Fourier, Editura
Fundatiei Theta, Bucuresti 2014.
[6] Weidmann Joachim, Linear Operators in Hilbert Spaces, Springer-Verlag.

56