Af1 PDF

1

LECT
II DE ANALIZA
CU APLICAT
FUNCT
IONALA
II IN
A
TEORIA MATEMATICA
SISTEMELOR
Coordonator Mircea Olteanu
Gavriil Paltineanu, Gigel Paraschiv
Antonela Toma, Marcel Roman
Gabriela Grosu, Luminita Costache
Cuprins
1 Spatii Banach si spatii Hilbert
1.1 Spatii Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1
1
7
2 Operatori pe spatii finit dimensionale

21
2.1 Notiuni de algebra liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2 Norma unui operator; continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3 Diagonalizarea operatorilor normali . . . . . . . . . . . . . . . 29
3 Teoreme fundamentale
3.1 Operatori pe spatii normate .
3.2 Teorema Hahn-Banach . . . .
3.3 Principiul marginirii uniforme
3.4 Teorema aplicatiei deschise . .
3.5 Teorema lui Alaoglu . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
47
47
54
62
65
68
4 Algebre Banach
73
4.1 Rezultate generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4.2 Algebre Banach comutative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
4.3 C ? -algebre comutative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
5 Operatori pe spatii Hilbert
5.1 Adjunctul unui operator . . .
5.2 Proiectori . . . . . . . . . . .
5.3 Exemple de operatori pe spatii
5.4 Operatori normali . . . . . . .
. . . . .
. . . . .
Hilbert
. . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
101
101
106
110
134
6 Aplicatii n teoria sistemelor

147
6.1 Cauzalitate si invarianta n timp . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
6.2 Spatiul starilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Introducere
Continutul lucrarii a fost determinat atat de cerintele programei de analiza
functionala cat si de cunostintele acumulate de studenti n primii doi ani
la cursurile de matematica. Din aceasta cauza, principalele referinte bibliografice sunt manuale universitare utilizate de studentii facultatilor cu profil
tehnic. Primul capitol are un caracter recapitulativ, el continand rezultate
generale despre spatii Banach si Hilbert; o atentie speciala a fost acordata
unor exemple care vor fi citate frecvent n restul lucrarii. In capitolul al doilea,
dupa o scurta revedere a unor notiuni de algebra liniara, este prezentata teoria spectrala a operatorilor normali pe spatii finit dimensionale. Teoremele de
baza ale analizei functionale: teorema Hahn-Banach, principiul marginirii
uniforme, teorema aplicatiei deschise, teorema graficului nchis si teorema
lui Alaoglu constituie subiectul capitolului 3. In capitolul 4 sunt prezentate
rezultate din teoria algebrelor Banach, inclusiv teoria lui Gelfand asupra algebrelor comutative. Capitolul 5 contine rezultate de baza din teoria operatorilor liniari si continui pe spatii Hilbert infinit dimensionale. Sunt studiate
cateva clase importante de operatori: translatii, operatori de multiplicare,
operatori integrali si de convolutie. Teoria spectrala a operatorilor normali
si unele aplicatii (ca de exemplu calculul functional) sunt abordate n finalul
acestui capitol. Ultimul capitol are un caracter aplicativ; aici sunt prezentate
modele matematice pentru notiuni importante din teoria sistemelor, ca de
exemplu cauzalitate, invarianta n timp, spatiul starilor.
iii
Capitolul 1
Spatii Banach si spatii Hilbert
1.1
Spatii Banach
In acest paragraf vom prezenta notiuni si rezultate generale din teoria spatiilor
normate. Vom presupune cunoscute conceptele uzuale din teoria spatiilor
vectoriale si a spatiilor metrice, asa cum sunt prezentate n [1] si [8]. O
atentie speciala o vom acorda unor exemple de spatii Banach ce vor fi folosite
frecvent n restul lucrarii. Rezultate mai avansate din teoria spatiilor Banach
vor fi date n capitolul 3.
1.Definitie
Fie X un spatiu vectorial complex.
O aplicatie k k: X [0 , ) cu proprietatile:
(a) k x + y kk x k + k y k
(b) k x k= || k x k
(c) k x k= 0 x = 0,
pentru orice x , y X si C, se numeste norm
a. O aplicatie care verifica
doar conditiile (a) si (b) se numeste seminorm
a.
Perechea (X , k k) se numeste spatiu normat. Orice spatiu normat este si
spatiu metric, distanta dintre x si y fiind, prin definitie,
d(x, y) =k x y k. Daca n plus orice sir Cauchy este convergent, atunci
(X , k k) se numeste spatiu Banach (sau spatiu normat complet). Se poate
demonstra usor ca operatiile algebrice sunt continue: daca n
lim xn = x si
lim yn = y, atunci lim (xn + yn ) = x + y si analog pentru nmultirea cu
n
n
scalari. Daca X este un spatiu vectorial si k k1 ,k k2 sunt doua norme pe X,
atunci ele se numesc echivalente daca exista c si k doua constante pozitive
astfel ncat k x k1 c k x k2 k k x k1 ; n acest caz n
lim xn = x n
k k1 lim xn = x n k k2 , deci structurile topologice coincid.
n
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
Fie X si Y doua spatii vectoriale; o aplicatie T : X Y se numeste aplicatie

liniar
a (sau operator liniar) daca:
T (x + y) = T x + T y, x, y X, , C.
Spatiile vectoriale X si Y se numesc izomorfe daca exista T : X Y o
aplicatie liniara si bijectiva. In acest caz, T se numeste izomorfism de
spatii vectoriale. Este simplu de demonstrat ca inversul unui izomorfism
de spatii vectoriale este de asemenea operator liniar.
Doua spatii normate (X, k k1 ) si (Y, k k2 ) se numesc spatii normate izomorfe
daca exista ntre ele un izomorfism F de spatii vectoriale cu proprietatea
k F (x) k2 =k x k1 ; n acest caz, F se numeste izomorfism de spatii normate. Daca aplicatia liniara F verifica egalitatea k F (x) k2 =k x k1 , (fara a
fi neaparat bijectiva), atunci F se numeste izometrie liniar
a.
O notiune importanta care se poate defini ntr-un spatiu normat este cea de
serie convergent
a.
2.Definitie
Fie (X, k k) un spatiu normat si fie (xn )nN un sir de elemente din X. Spunem
P
ca seria
xn este convergent
a la x X (numit n acest caz suma senN
riei) daca sirul sumelor partiale, sn =
n
P
xk converge la x. Seria
xn
nN
k=1
se numeste absolut convergent

a daca seria (de numere reale si pozitive)
P
k xn k este convergenta. Cu o demonstratie asemanatoare celei de la serii
nN
de numere reale se poate arata ca ntr-un spatiu Banach orice serie absolut
convergenta este convergenta, reci proca fiind, n general, falsa. Este interesant faptul ca aceasta proprietate caracterizeaza spatiile normate complete.
3.Propozitie
Un spatiu normat (X, k k) este complet daca si numai daca pentru orice sir
P
(xn )n X cu proprietatea ca seria
k xn k este convergenta, rezulta ca
nN
seria
xn este convergenta.
nN
Demonstratie. Sa presupunem ca (X, k k) este un spatiu normat n care

este verificata ipoteza din enunt si fie (xn )n X un sir Cauchy. Fie k N si
fie nk N astfel ncat pentru orice i, j nk sa avem k xi xj k< 2k . Daca
definim y1 = x1 si yk = xnk xnk1 , pentru orice k N si k 2 , atunci
P
P
seria
k yk k este convergenta. Din ipoteza rezulta ca seria
yk este
kN
kN
convergenta si deci sirul (xnk )kN converge la un element x X. Este usor

de aratat ca sirul (xn )n converge la x. Cealalta implicatie o lasam ca exercitiu.
1.1. SPAT
II BANACH
Incheiem acest paragraf cu o lista de spatii Banach ce vor fi citate frecvent

n continuare.
4.Exemple
(i) Fie n N fixat si fie
C n = {x = (x1 , x2 , .., xn ) ; xj C, j = 1, 2, .., n}
cu structura uzuala de spatiu vectorial. Cu norma euclidian
a:
k x k2 =
v
uX
u n
t
|xj |2 ,
j=1
C n este spatiu Banach, ([8],p.64); propunem cititorului ca exercitiu afirmatia

ca urmatoarele doua norme sunt echivalente cu norma
euclidiana:
n
k x k1 =
|xj |,
j=1
k x k = max{|xj | , 1 j n}.
Cu aceleasi norme, si Rn este spatiu Banach.
(ii) Spatiile `p (Z) si `p (N )
Fie p R , p 1, fixat si fie
`p (Z) = {x : Z C ;
|x(n)|p este convergenta}.
nZ
Facem precizarea ca daca (an )nZ este un sir de numere complexe indexat
dupa Z, atunci seria
an este convergenta daca seriile
nZ
0
P
n=
an si
P
n=1
an
sunt amandoua convergente.

Este evident ca pentru orice C si x `p (Z), sirul (x)(n) = x(n) este
n `p (Z). Fie acum x, y `p (Z) si fie (x + y)(n) = x(n) + y(n). Notand
!1
k x kp =
|x(n)|p
nZ
atunci, din inegalitatea lui Minkovski, ([8],p.259), rezulta inegalitatea k x +

y kp k x kp + k y kp ; celelalte proprietati din definitia spatiului normat sunt
evidente. Demonstram n continuare completitudinea. Daca (xk )kN este un
sir Cauchy n `p (Z) si daca > 0, atunci
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
exista k N astfel ncat k xk xj kp < , k, j k . De aici rezulta:

X
|xk (n) xj (n)|p < p , k, j k ,
(1.1)
nZ
si deci pentru orice n N , avem |xk (n) xj (n)| < , k, j k , ceea ce arata
ca sirul (xk (n))kN este sir Cauchy (de numere complexe) pentru orice n N
, deci este convergent; fie x(n) = lim xk (n). Din relatia (1.1), pentru j ,
k
rezulta
|xk (n) x(n)|p p , k k , adica xk x `p (Z) , k k .
nZ
De aici rezulta ca x `p (Z) si k xk x kp , k k , ceea ce ncheie

demonstratia.
P
Analog se definesc spatiile `p (N ) = {x : N C ;
|x(n)|p < }.
n=0
(iii) Spatiul ` (Z)

Fie ` (Z) = {x : Z C ; x sir marginit }. Cu operatiile uzuale, definite n exemplul anterior, ` (Z) este spatiu vectorial. Este usor de aratat
ca aplicatia k x k = sup |x(n)| este norma. Pentru a demonstra completinZ
tudinea, sa consideram (xk )kN un sir Cauchy n ` (Z) si > 0. Atunci

exista k N asfel ncat k xk xj k < , k, j k , si deci sirul (xk (n))kN
este sir Cauchy (de numere complexe) pentru orice n Z. Exista deci
x(n) = lim xk (n). Sirul x astfel construit este n ` (Z) si este limita (n
k
` (Z) ) a lui (xk )kN :

k xk x k = sup lim |xk (n) xj (n)| .
nZ j
Analog se defineste spatiul ` (N ).

(iv) Spatiile Lp (, )
Prezentam n continuare spatiile de functii masurabile. Vom presupune
cunoscute constructiile si rezultatele de baza din teoria masurii si integralei
(asa cum sunt prezentate, de exemplu, n [8],[19],[13]).
Fie 6= , fie o -algebra de parti ale lui si fie : [0 , ] o masura
pozitiva. Fie p R , p 1, fixat. Pentru orice functie masurabila f : C,
definim
k f kp =
Z
1
|f | d
Multimea
Lp (, ) = {f : C ; f masurabila si k f kp < }
1.1. SPAT
II BANACH
este spatiu vectorial cu operatiile uzuale pentru functii, iar k kp este o seminorma pe Lp (, ). Identificand functiile egale a.p.t. (n raport cu masura
) si notand cu Lp (, ) multimea claselor de echivalenta astfel obtinute,
se demonstreaza ca ( Lp (, ) , k kp ) este spatiu Banach,([8],p.260). Functiile
din L1 (, ) se numesc integrabile (n raport cu masura ), iar cele din
Lp (, ) se numesc p-integrabile.
Indicam n continuare cateva cazuri particulare remarcabile.
Daca = Z si este masura de numarare, atunci se obtin spatiile `p (Z) din
exemplul (ii).
Spatiile de functii p-integrabile pe R n raport cu masura Lebesgue vor fi
notate mai simplu cu Lp (R).
Alt caz important se obtine considerand = S 1 = { C , || = 1} si
masura Lebesgue pe cercul unitate (normalizata, adica (S 1 ) = 1); si n
acest caz vom nota spatiile de functii p-integrabile cu Lp (S 1 ).
Un rezultat remarcabil referitor la functii p-integrabile este
Inegalitatea lui H
older
Fie p > 1 si q > 1 astfel ncat p1 + 1q = 1. Atunci, pentru orice functii
f Lp (, ) si g Lq (, ), avem:
k f g k1 k f kp k g kq .
In general, pentru arbitrar, daca 1 p1 p2 , nu exista o relatie de
incluziune ntre spatiile Lp1 (, ) si Lp2 (, ). Totusi, n cazurile particulare
= Z si = S 1 , au loc urmatoarele incluziuni ([19],p.209):
`p1 (Z) `p2 (Z), 1 p1 p2 ;
Lp2 (S 1 ) Lp1 (S 1 ), 1 p1 p2 .
In particular, au loc incluziunile:
`1 (Z) `2 (Z) si L2 (S 1 ) L1 (S 1 ).
Ultimele doua incluziuni rezulta direct din inegalitatile:
!
kx
k21 =
|x(n)|
nZ
!
X
mZ
|x(m)|
|x(n)|2 =k x k22 , x `1 (Z),
nZ
Z 2
1
|f (eit )| 1dt k f k22 , f L2 (S 1 ).
2 0
Pentru ultima inegalitate am folosit inegalitatea lui Holder pentru
p = q = 2 si faptul ca functia constanta 1 este n L2 (S 1 ).
Sa retinem deci ca:
k f k21 =
Daca x `2 (Z) avem k x k2 k x k1 .
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
Daca f L2 (S 1 ) avem k f k1 k f k2 .
Mentionam ca n cazul = R, nu exista o relatie de incluziune ntre L1 (R)

si L2 (R).
Teoremele de densitate joaca un rol important n studiul spatiilor Lp (, ).
Amintim doua rezultate n acest sens.
Teorem
a
T
1
Multimea L (, ) L2 (, ) este densa n L2 (, ).
In particular, de aici rezulta ca `1 (Z) este dens n `2 (Z).
Al doilea rezultat se refera la functii continue.
Sa presupunem ca pe multimea s-a definit si o structura de spatiu metric
(mai general, este suficient ca pe sa fie definita o topologie local compacta;
pentru notiuni de topologie generala, recomandam [3],p.77), iar masura
este o masura boreliana regulata (masura Lebesgue, atat pe R, cat si pe S 1
are aceste proprietati). In acest caz, avem:
Teorem
a
Multimea functiilor continue cu suport compact definite pe cu valori complexe este densa (n sensul normei k kp ) n spatiul Lp (, );
bibliografie: [13],pag.68; [8],p.262; [19],p.211.
(v) Spatiul C(D)
Fie D un spatiu metric compact (mai general, este suficient ca D sa fie un
spatiu topologic compact: a se vedea [3],p.92) si fie
C(D) = {f : D C ; f continua}.
Cu operatiile uzuale, C(D) este spatiu vectorial. Structura de spatiu Banach
este definita de norma supremum:
k f k = sup |f (t)|.
tD
Pentru demonstratii, recomandam [3],p.189; [8],p.89; [5],p.10.

(vi) Spatiul L (, )
Fie (, ) ca mai sus. Pentru orice functie masurabila
f : [0, ) , consideram multimea
A(f ) = {t R ; (f 1 (t, )) = 0}. Daca A(f ) = , atunci, prin definitie,
esssup(f ) = . Daca A(f ) 6= , atunci, prin definitie, esssup(f ) =
1.2. SPAT
II HILBERT
inf A(f ) . Numarul (eventual ) esssup(f ) se numeste marginea superioar

a esential
a (sau supremumul esential)
a functiei f . Pentru o functie masurabila arbitrara, f : C definim
k f k = esssup(|f |).
Multimea L (, ) = {f : C ; k f k < } este spatiu vectorial
mpreuna cu operatiile uzuale, iar aplicatia k k este o seminorma. Identificand functiile egale a.p.t. (n raport cu masura ), obtinem spatiul Banach al functiilor esential m
arginite, pe care l vom nota L (, ) ;
bibliografie: [8],p.261; [19],p.205; [13],p.60. Din definitie, rezulta urmatoarele
doua implicatii:
(a) Daca |f | m a.p.t. , atunci , k f k m.
(b) Pentru orice > 0 , exista o multime masurabila A astfel ncat
(A) > 0 si |f (t)| >k f k , t A.
De fapt, conceptul de functie esential marginita, este o generalizare a notiunii
uzuale de functie marginita, modulo multimi de masura nula: o functie
masurabila f este esential marginita daca si numai daca exista o multime
masurabila A astfel ncat ( A) = 0 si restrictia lui f la multimea
A sa fie functie marginita.
Evident ca orice functie marginita este esential marginita. Daca este
un spatiu topologic compact, iar este o masura boreliana pe atunci
orice functie continua este marginita si deci si esential marginita: C()
L (, ). In acest caz, supremumul esential al unei functii continue coincide
cu supremumul functiei.
Indicam n continuare cateva cazuri particulare. Spatiul Banach al sirurilor
marginite, ` (Z) se obtine pentru = Z si masura de numarare.
L (R) va fi spatiul Banach al functiilor esential marginite pe R n raport cu
masura Lebesgue, iar L (S 1 ) spatiul Banach al functiilor esential marginite
pe cercul unitate n raport cu masura Lebesgue (pe cerc).
1.2
Spatii Hilbert
Pricipalul concept geometric ce nu poate fi definit satisfacator ntr-un spatiu

Banach este perpendicularitatea. Notiunea de produs scalar, (pe care-l introducem n continuare) este instrumentul care permite construirea unei teorii
geometrice apropiate de cea euclidiana n cadrul abstract al spatiilor vectoriale. In acest paragraf prezentam notiunile si rezultatele de baza din teoria
spatiilor Hilbert. Deoarece unele dintre acestea vor fi date fara demonstratii,
recomandam urmatoarele surse bibliografice pentru completarea informatiei:
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
[1], [8], [4], [5], [6].

5.Definitie
Fie X un spatiu vectorial complex; se numeste produs scalar pe X orice
aplicatie < , >: X X C care, pentru orice x, y, z X si , C,
verifica proprietatile:
(a) < x + y , z >= < x, z > + < y, z >
(b) < x, y >= < y, x >
(c) < x, x > 0
(d) < x, x >= 0 x = 0.
Perechea (X, < , >) se numeste spatiu cu produs scalar (sau spatiu prehilbertian).
6.Observatie
Fie (H, < , >) un spatiu cu produs scalar. Atunci, pentru orice
vectori x, y H, avem:
(a) relatia de polarizare:
< x, y >=
1
= (< x + y, x + y > < x y, x y > +
4
+i < x + iy, x + iy > i < x iy, x iy >).
(b) inegalitatea lui Schwarz:
| < x, y > |
< x, x >< y, y >.
(c) Aplicatia k k: H [0 , ), k x k= < x, x > este o norma pe H; o vom

numi norma definit
a de produsul scalar.
(d) Produsul scalar este aplicatie continua: daca lim xn = x si
n
lim yn = y, atunci lim < xn , yn >=< x, y >.
n
n
Demonstratiile se pot gasi n: [1],p.334; [8],p.317; [4],p.147; [5],pag.64.
7.Definitie
Fie (H, < , >) un spatiu prehilbertian si fie k k norma indusa de produsul
scalar. Daca (H, k k) este complet atunci (H, < , >) se numeste spatiu
Hilbert. Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau perpendiculari)
daca < x, y >= 0. Vectorul x se numeste ortogonal pe submultimea
nevida M H (si vom nota x M ) daca x este ortogonal pe toti vectorii
din M . Ortogonalul multimii M este, prin definitie, M = {y H ; y
x, x M }. Este simplu de aratat ca M este subspatiu vectorial nchis n
H (se foloseste continuitatea produsului scalar). Propunem de asemenea ca
1.2. SPAT
II HILBERT
exercitiu egalitatea (aici bara nseamna nchiderea multimii respective):

K
= K, pentru orice subspatiu K H. Daca M 6= {0}, atunci
M 6= H. Submultimea nevida M H se numeste ortogonal

a daca
x y, x, y M si ortonormal
a daca, n plus, k x k= 1, x M .
Doua spatii Hilbert (H1 , < , >1 ) si (H2 , < , >2 ) se numesc izomorfe daca
exista un izomorfism U de spatii vectoriale de la H1 la H2 astfel ncat
2 =< x, y >1 . Aplicatia U se numeste n acest caz izomorfism de spatii Hilbert sau operator unitar.
Urmatoarele doua proprietati sunt generalizari ale unor rezultate din geometria elementara.
8.Propozitie
(a) Fie (H, < , >) un spatiu prehilbertian. Atunci:
k x + y k2 + k x y k2 = 2(k x k2 + k y k2 ), x, y H.
(b) Reciproc, daca (X, k k) este un spatiu normat astfel ncat este verificata egalitatea de la punctul (a), atunci exista un produs scalar < , > pe
X astfel ncat k x k2 =< x, x >; (legea paralelogramului).
(c) Pentru orice multime finita ortogonala de vectori {x1 , x2 , .., xn } din spatiul
prehilbertian H, are loc egalitatea (teorema lui Pitagora):
k
n
X
j=1
xj k =
n
X
k xj k2 .
j=1
Pentru demonstratii se pot consulta [1],p.118; [8],p.317; [4],p.148.

Urmatorul rezultat este fundamental n studiul spatiilor Hilbert. Reamintim ca o submultime M a unui spatiu vectorial se numeste
convex
a daca x + (1 )y M, x, y M, [0, 1].
9.Teorem
a
Fie H un spatiu Hilbert si fie M H o multime nevida, nchisa si convexa.
Atunci exista si este unic un vector xM M astfel ncat
k xM k= inf{k x k ; x M }.
Demonstratie Sa notam cu = inf{k x k ; x M } si fie (xn )n un sir de
elemente din M astfel ncat n
lim k xn k= . Deoarece M este multime convexa, rezulta ca pentru orice n, m N avem 21 xn + 12 xm M si deci:
10
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
xn + xm 2
k 2 , n, m N.
2
Aplicand legea paralelogramului vectorilor 12 xn si 12 xm si folosind inegalitatea

de mai sus, rezulta:
k
xn 2
xm 2
xn + xm 2
x n xm 2
k =2k
k +2 k
k k
k
2
2
2
2
1
(k xn k2 + k xm k2 ) 2
2
si deci :
k xn xm k2 2 (k xn k2 + k xm k2 ) 4 2 .
De aici rezulta ca lim sup k xn xm k2 = 0, ceea ce arata ca (xn )n este sir
n,m
Cauchy; fie xM = lim xn . Deoarece M este multime nchisa, rezulta ca

n
xM M , iar din continuitatea normei avem k xM k= . Pentru a demonstra
unicitatea, presupunem prin absurd ca exista xM si yM n M , diferiti, astfel
ncat k xM k=k yM k= . Aplicand legea paralelogramului vectorilor xM
si yM si repetand rationamentul anterior, rezulta k xM yM k= 0, ceea ce
constituie o contradictie.
10.Consecint
a (teorema proiectiei pe un subspatiu nchis)
Fie H un spatiu Hilbert si fie K H un subspatiu nchis. Atunci, pentru orice x H, exista si este unic y K astfel ncat x y K si
k x y kk x z k, pentru orice z K. Elementul y (care depinde n mod
evident de x si K ) se numeste proiectia lui x pe K. Pentru demonstratie
se aplica teorema precedenta.
Rezultatul urmator este o generalizare n spatii Hilbert a descompunerii unui
vector dupa doua directii perpendiculare din geometria euclidiana.
11.Teorem
a (descompunerea ortogonal
a)
Fie H un spatiu Hilbert si fie K un subspatiu nchis al sau. Atunci, pentru
orice vector x H exista y K si z K astfel ncat x = y + z; n plus,
aceasta descompunere este unica. Vom nota aceasta descompunere ortogoL
nala H = K K .
Demonstratie Fie x H, arbitrar fixat. Aplicand teorema 9 multimii nevide, convexe si nchise M = {x u , u K}, rezulta ca exista un vector unic
z M cu proprietatea k z k= inf{k v k ; v M }. Fie u K astfel ncat
1.2. SPAT
II HILBERT
11
k u k= 1; atunci z < z, u > u M si deci:

k z k2 k z < z, u > u k2 =< z < z, u > u, z < z, u > u >=
=k z k2 < z, u > < z, u > < z, u > < z, u > + | < z, u > |2 =
=k z k2 | < z, u > |2 ,
ceea ce este posibil numai daca < z, u >= 0. Am demonstrat deci ca z K .
Din definitia lui M rezulta ca exista y K astfel ncat x = y + z. Pentru
a demonstra unicitatea, presupunem prin absurd ca exista y1 , y2 K si
z1 , z2 K astfel ncat y1 6= y2 , z1 6= z2 si
x = y1 + z1 = y2 + z2 . De aici rezulta ca y1 y2 = z2 z1 ; dar y1 y2 K
si z2 z1 K , si deci y1 y2 = z2 z1 K K = {0}, contradictie care
ncheie demonstratia.
12.Definitie
Fie X un spatiu normat. Se numeste functional
a pe X orice aplicatie
f : X C. Asa cum vom vedea n capitolul 3, functionalele liniare si continue au un rol deosebit n studiul spatiilor Banach. Pe spatii Hilbert este
adevarat urmatorul rezultat remarcabil (teorema lui Riesz de reprezentare a
functionalelor liniare si continue pe un spatiu Hilbert).
13.Teorema lui Riesz
Fie H un spatiu Hilbert.
(a) Pentru orice y H, fixat, aplicatia fy : H C , fy (x) =< x, y > este
functionala liniara si continua.
(b) Reciproc, daca f este o functionala liniara si continua pe H, atunci exista
si este unic un vector yf H astfel ncat f (x) =< x, yf > ,
x H; n plus, are loc egalitatea (semnificatia ei va fi data n lema 5,cap.3):
sup{|f (x)| ; x H si k x k= 1} =k yf k .
Demonstratie Punctul (a) este evident (pentru continuitate se foloseste
inegalitatea lui Schwarz).
(b) Fie Ker(f ) = {x H | f (x) = 0} nucleul aplicatiei f . Daca Ker(f ) = H,
atunci f este identic nula si deci putem lua yf = 0. Daca Ker(f ) 6= H, atunci
exista z Ker(f ) cu proprietatea k z k= 1 si f (z) 6= 0. Pentru orice x H,
)z este n Ker(f ), si deci:
vectorul x ( ff (x)
(z)
f (x) = f (x) < z, z >=<
f (x)
z, f (z)z >=
f (z)
12
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
=< x
f (x)
f (x)
z, f (z)z > + <
z, f (z)z >=< x, f (z)z >,
f (z)
f (z)
si deci putem alege yf = f (z) z. Unicitatea lui yf este imediata. Din

inegalitatea lui Schwarz, rezulta
sup{|f (x)|; x H si k x k= 1} = sup{ | < x, yf > |; x Hsi k x k= 1}
sup{k x kk yf k ; x H si k x k= 1} =k yf k .
Pentru a demonstra cealalta inegalitate, sa observam ca:
!
|f
yf
| =k yf k .
k yf k
In particular, rezulta ca supremumul este atins n punctul
yf
.
kyf k
14.Definitie
Fie H un spatiu Hilbert. Se numeste baz
a ortonormal
a n H orice submultime
B = { }J cu proprietatile:
(i) < , >= , , B; (am notat cu simbolul lui Kronecker).
(ii) Subspatiul vectorial generat de B este dens n H.
Se demonstreaza ca n orice spatiu Hilbert exista cel putin o baza ortonormala, ([4],p.156; [5],p.75,); de asemenea, orice doua baze ortonormale ale
aceluiasi spatiu Hilbert H au acelasi numar de elemente, numit dimensiunea
lui H. Spatiile Hilbert care admit baze ortonormale cel mult numarabile
(card (B) ), se numesc separabile. Cum n aceasta lucrare vom considera numai spatii Hilbert separabile, de aici nainte, prin spatiu Hilbert vom
ntelege un spatiu Hilbert separabil.
Fie B = {n }nN o baza ortonormala fixata si fie x H un vector arbitrar
fixat; coeficientii Fourier (n raport cu baza B), ai lui x sunt, prin definitie,
numerele x(n) =< x, n >. Vom nota cu x : N C sirul coeficientilor
P
Fourier. Seria
x(n)n se numeste seria Fourier asociata lui x (n baza
nN
B).
15.Teorem
a
In ipotezele si notatiile de mai sus, seria Fourier converge la x si are loc
(egalitatea lui Parseval):
k x k2 =
X
nN
|
x(n)|2 .
1.2. SPAT
II HILBERT
13
Demonstratie Fie un sirul sumelor partiale asociat seriei Fourier; pentru

orice k {1, 2, .., n}, avem:
< un , k >=
n
X
x(j) < j , k >= x(k) =< x, k >,
j=1
ceea ce arata ca x un k , k n. Fie, pentru orice n N subspatiul

Hn generat de {1 , 2 , .., n }; Hn este subspatiu nchis (deoarece este finit dimensional) si x un Hn . Fie acum un vector arbitrar
v Hn ; conform teoremei lui Pitagora, avem:
k x v k2 =k x un k2 + k v un k2 k x un k2 .
De aici rezulta ca un este proiectia vectorului x pe subspatiul Hn ,
conform consecintei 10. Fie > 0; deoarece subspatiul liniar generat de B
este dens n H, exista n() N si un vector z Hn() astfel ncat k zx k< .
Fie n n(); aplicand din nou teorema proiectiei, rezulta (deoarece z Hn ):
k x un kk x z k< ,
ceea ce arata ca n
lim un = x.
Pentru a demonstra egalitatea lui Parseval, sa observam ca pentru orice
n N , avem:
k un k2 =<
n
X
j=1
n
X
j,k=1
x(j)j ,
n
X
x(k)k >=
k=1
x(j)
x(k) < j , k >=
n
X
|
x(j)|2 .
j=1
Pentru n , se obtine egalitatea lui Parseval.

16.Observatie
Seria Fourier a vectorului x se mai numeste si dezvoltarea (n baza B) a
lui x. Se poate demonstra ca aceasta dezvoltare este unica, deci daca seria
P
n n converge la x, atunci n = x(n). De asemenea, un calcul direct
nN
arata ca pentru orice x, y H are loc egalitatea: < x, y >=
x(n)
y (n).
nN
Incheiem acest capitol cu exemple de spatii Hilbert si notiuni despre transformarea Fourier.
17.Exemple
14
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
(i) Spatiul Banach (C n , k k2 ) este spatiu Hilbert, produsul scalar fiind
< x, y >=
n
P
xj yj . Baza canonica a spatiului vectorial C n este baza ortonor-
j=1
mala. Nu este dificil de demonstrat ca orice spatiu Hilbert complex (real) de

dimensiune n este izomorf cu C n , (respectiv Rn ).
(ii) Spatiul `2 (Z)
Folosind legea paralelogramului, se demonstreaza ca dintre spatiile Banach
`p (Z) (din exemplul 4(ii)) numai `2 (Z) este spatiu Hilbert, produsul scalar
fiind
X
< x, y >=
x(n)y(n).
nN
Fie, pentru orice n Z, sirul n : Z C, definit prin:

(
n (m) =
1 daca m = n
0 daca m 6= n
Atunci multimea (n )nZ este baza ortonormala (numita baza canonica) n

`2 (Z). Daca x `2 (Z), atunci sirul coeficientilor sai Fourier este x(n) =
P
x(n) , n Z, iar seria sa Fourier este
x(n)n . Un subspatiu nchis
nZ
inclus n `2 (Z) este

h2 (Z) = {x `2 (Z) ; x(n) = 0 , n < 0}.
Evident ca `2 (N ) se poate identifica cu acest subspatiu, prelungind sirurile
cu 0 pentru n < 0. Se poate arata ca orice spatiu Hilbert (separabil) H este
izomorf cu un spatiu de tip `2 . Intr-adevar, daca B = {n }nN este o baza
ortonormala a lui H, atunci aplicatia
H 3 x x `2 (N )
este un izomorfism de spatii Hilbert: [1],pag.337. Pentru un rezultat analog
pentru spatii Hilbert neseparabile se poate consulta [4],p.161.
(iii) Un rezultat similar cu cel din exemplul anterior este adevarat si
pentru spatiile Lp (, ), (din exemplul 2(iii)): Lp (, ) este spatiu Hilbert
dac
a si numai daca p = 2, produsul scalar fiind definit prin relatia < f, g >=
R
f g d.
(iv) Incheiem aceasta lista de exemple cu suma direct

a a unei familii
num
arabile de spatii Hilbert.
1.2. SPAT
II HILBERT
15
Incepem cu cazul finit; fie asadar (H1 , < , >1 ) si (H2 , < , >2 ) doua spatii
Hilbert si fie suma direct
a a lor, definita prin:
2
M
Hi = {(x1 , x2 ) ; xi Hi }.
i=1
Cu operatiile (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) si

(x1 , x2 ) = (x1 , x2 ), C, suma directa este spatiu vectorial; este usor
de aratat ca aplicatia:
< (x1 , x2 ), (y1 , y2 ) >=< x1 , y1 >1 + < x2 , y2 >2
este produs scalar pe spatiul suma directa. Norma corespunzatoare este
(notatiile sunt evidente):
k (x1 , x2 ) k=
Se demonstreza ca
2
L
k x1 k21 + k x2 k22 .
Hi este si complet, deci este spatiu Hilbert.
i=1
Definitia de mai sus se generalizeaza fara dificultati la orice familie finita de

spatii Hilbert. Fie acum H = {Hn , < , >n }nN o familie numarabila de spatii
Hilbert; n acest caz, spatiul sum
a direct
a al familiei H se defineste prin:
M
Hn = {x = (xn )nN ; xn Hn si
k xn k2n < }.
nN
nN
Produsul scalar si norma sunt definite prin:

< x, y >=
< xn , yn >n si
nN
k x k=
sX
k xn k2n ,
nN
unde, x = (xn )nN si y = (yn )nN . Se demonstreaza ca spatiul astfel

obtinut este spatiu Hilbert. Pentru demonstratii si completari, recomandam
[6](I),p.255.
Un caz particular important se obtine daca Hn = L2 (n , n ).
Vom studia n continuare spatiul Hilbert al functiilor de patrat integrabil
pe cercul unitate.
16
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
18.Definitie
Fie S 1 cercul unitate (considerat cu masura Lebesgue) si fie L2 (S 1 ) spatiul
Hilbert al functiilor de patrat integrabil cu produsul scalar:
< f, g >=
1 Z 2
f (eit )g(eit )dt
2 0
si norma:
s
Z 2
1
|f (eit )|2 dt.
k f k2 =
2 0
Vom defini n continuare o baza ortonormala remarcabila n L2 (S 1 ). Fie,

pentru orice n Z, functia:
n (eit ) = eint
si fie multimea (numarabila) {n }nZ .
Are loc urmatorul rezultat fundamental:
19.Teorem
a
Multimea {n }nZ este baza ortonormala n spatiul L2 (S 1 ).
Pentru demonstratie, recomandam [8],p.321 sau [4],p.162.
In continuare vom subntelege ca pe spatiul L2 (S 1 ) a fost fixata baza ortonormala {n }nZ .
Sirul coeficientilor Fourier asociati unei functii f L2 (S 1 ) este:
1 Z 2
fb : Z C, fb(n) =
f (eit )eint dt,
2 0
iar seria (de functii) Fourier corespunzatoare este:
X
fb(n)n .
nZ
Sumele partiale ale acestei serii se numesc polinoame trigonometrice:

n
Sn (eit ) =
fb(k)eikt .
k=n
Conform teoremei 15, seria de functii
P b
f (n)
converge n spatiul L2 (S 1 )
nZ
la functia f , adica:
lim k f Sn k2 = 0.
Teorema 15 nu da informatii despre alte tipuri de convergenta specifice

spatiilor de functii (convergenta punctuala sau convergenta uniforma, de
1.2. SPAT
II HILBERT
17
exemplu) care se pot pune n legatura cu seria Fourier. Exista n aceasta

directie cateva teoreme clasice: Fejer, Dini, Dirichlet; dintre acestea, reamintim teorema lui Fejer:
20.Teorem
a (Fejer)
Fie f L2 (S 1 ) o functie continua si fie Sn sirul sumelor partiale ale seriei
Fourier asociate ei; atunci sirul
n =
So + S1 + .. + Sn
n+1
converge uniform pe S 1 la f .
O consecinta directa a acestui rezultat este ca orice functie continua se poate
aproxima uniform (adica n norma k k ) cu polinoame trigonometrice.
Tot de aici rezulta ca daca doua functii continue au aceiasi coeficienti Fourier,
atunci ele sunt egale.
Pentru demonstratie, cat si pentru alte completari asupra acestui subiect,
recomandam [8],p.323 sau [13],p.101.
21.Definitie (transformarea Fourier pe spatiul L2 (S 1 ))
Fie f L2 (S 1 ); din identitatea lui Parseval rezulta faptul ca sirul fb apartine
spatiului `2 (Z) si k f k2 =k fb k2 . Rezulta deci ca aplicatia:
F : L2 (S 1 ) `2 (Z) , F(f ) = fb
este izometrie liniara; F se numeste transformarea Fourier (ntre spatiile
L2 (S 1 ) si `2 (Z)), iar fb se numeste transformata Fourier (sau FourierPlancherel) a functiei f .
Din teorema 15 si din completitudinea spatiului L2 (S 1 ), rezulta ca aplicatia F
P
este si surjectiva: pentru orice x `2 (Z), seria
x(n) n converge n spatiul
nZ
L2 (S 1 ), deci defineste o functie f (de fapt o clasa de echivalenta de functii

egale a.p.t.) care are n mod evident proprietatea F(f ) = x, ([8],p.328;
[13],p.256). In concluzie, transformarea Fourier F este un izomorfism de
spatii Hilbert avand ca inversa aplicatia
F 1 : `2 (Z) L2 (S 1 ), F 1 (x) =
x(n) n .
nZ
Mentionam ca n egalitatea de mai sus
P
nZ
sensul normei k k2 .
x(n)n semnifica suma seriei n
18
CAPITOLUL 1. SPAT
II BANACH SI SPAT
II HILBERT
Restrictia aplicatiei F 1 la subspatiul `1 (Z) `2 (Z) admite o formula

punctuala explicita.
22.Teorem
a
1
Daca ` (Z), atunci:

F 1 (eit ) =
(n)eint , eit S 1 .
nZ
Demonstratie Deoarece `1 (Z), seria
(n)eint converge absolut si
nZ
uniform pe S 1 :
X
nZ
|(n)eint |
|(n)| =k k1 , eit S 1 .
nZ
Fie f suma seriei de mai sus. Atunci f este o functie continua si marginita;
n particular, rezulta ca f L2 (S 1 ), deci i putem calcula coeficientii Fourier:
fb(n)
1 Z 2
1 Z 2
f (eit )eint dt =
=
2 0
2 0
!
X
(m)e
imt
eint dt =
mZ
Z 2
1 X
=
eit(mn) dt = (n), n Z.
(m)
2 mZ
0
Comutarea seriei cu integrala este justificata deoarece amandoua sunt absolut convergente si ca urmare se poate aplica teorema lui Fubini (a se vedea
[8],p.256; [19],p.165.). In concluzie, Ff = , deci F 1 = f , (egalitatea este
adevarata peste tot, deoarece f este functie continua; a se vedea teorema lui
Fejer), ceea ce ncheie demonstratia.
23.Observatie
Conform celor de mai sus, restrictia lui F 1 la subspatiul `1 (Z) ia valori n
multimea functiilor continue (definite pe cerc). Fie
A(S 1 ) = {F 1 x ; x `1 (Z)}.
Se poate demonstra ([15],p.9) ca A(S 1 ) este o submultime densa n C(S 1 ) (n
norma k k ); cum C(S 1 ) este la randul ei densa n L2 (S 1 ), (n norma k k2 ),
rezulta ca A(S 1 ) este o submultime densa n L2 (S 1 ), adica:
f L2 (S 1 ), > 0, x `1 (Z) astfel ncat k f F 1 x k2 < .
1.2. SPAT
II HILBERT
19
24.Observatie
Un subspatiu nchis, cu proprietati remarcabile, (definit cu ajutorul transformarii Fourier), inclus n L2 (S 1 ), este
H 2 (S 1 ) = {f L2 (S 1 ) ; fb(n) = 0 , n < 0}.
Functiile din H 2 (S 1 ) se numesc functii analitice de p
atrat integrabil;
seria Fourier asociata unei functii f H 2 (S 1 ) este de forma:
fb(n)n ,
n=0
unde, am notat = eit .

Dintre rezultatele referitoare la functiile din H 2 (S 1 ), enuntam urmatoarea
proprietate de prelungire la discul unitate:
Pentru orice f H 2 (S 1 ), exista o functie g cu proprietatile:
(a) g este olomorfa pe discul unitate deschis;
(b) lim g(reit ) = f (eit ), aproape pentru orice eit S 1 (n raport cu masura
r1
Lebesgue pe S 1 );
1
(c) lim 2
r1
2
R
|f (eit ) g(reit )|2 dt = 0;
(d) g se poate obtine din f cu ajutorul formulei lui Cauchy:

g(z) =
1 Z f ()
d,
2 1 z
S
unde, am notat z = reit . Pentru demonstratii, cat si pentru alte rezultate din
teoria spatiilor H p (aici noi am prezentat doar cazul p = 2) se pot consulta
[13] p.328; [11],p.39.
Capitolul 2
Operatori pe spatii finit
dimensionale
2.1
Notiuni de algebr
a liniar
a
In acest paragraf vom reaminti unele rezultate de algebra liniara finit dimensionala. Sursa bibliografica pe care o vom cita n mod sistematic este [1].
1.Definitie
Fie C n = {x = (x1 , x2 , .., xn ) ; xj C} spatiul Hilbert complex de dimensiune n, (cf exemplului 17(i),cap.1), cu produsul scalar si norma uzuale:
< x, y >=
n
X
xj yj , k x k=
j=1
v
uX
u n
t
|xj |2 .
j=1
O aplicatie (operator) T : C n C n se numeste liniar

a daca
T (x + y) = T (x) + T (y), , C, x, y C n .
Vom nota cu L(C n ) multimea operatorilor liniari pe C n .
Cu operatiile uzuale de adunare si nmultire cu scalari:
(T + S)(x) = T x + Sx, (T )x = T x, C, x C n , T, S L(C n ),
multimea L(C n ) este spatiu vectorial; vom nota cu O operatorul nul si cu I
aplicatia identica.
Produsul (compunerea) a doi operatori T, S L(C n ) este, prin definitie
(T S)x = T (Sx), x C n .
21
22
CAPITOLUL 2. OPERATORI PE SPAT

II FINIT DIMENSIONALE
Evident, operatorul T S este si el liniar. Proprietatile produsului sunt binecunoscute: asociativ, distributiv fata de adunare si admite ca element neutru
operatorul identic I; el nu este comutativ. Daca un operator T L(C n ) este injectiv si surjectiv (deci bijectiv), atunci exista si
este unic un operator, T 1 , de asemenea liniar, (numit inversul lui T ) astfel
ncat T T 1 = T 1 T = I. Operatorul T se numeste n acest caz inversabil.
Pentru orice operatori inversabili T, S L(C n ) si 0 6= C, se verifica
afirmatiile:
1
(a) (T 1 ) = T .
(b) (T )1 = 1 T 1 .
(c) Produsul T S este inversabil si (T S)1 = S 1 T 1 .
Oricarui operator liniar T , i se pot asocia doua subspatii vectoriale remarcabile: nucleul, notat Ker(T ), si imaginea, notata Im(T ), definite prin:
Ker(T ) = {x C n ; T x = 0} si Im(T ) = {T x ; x C n }.
Evident, operatorul T este injectiv daca si numai daca Ker(T ) = {0} si este
surjectiv daca si numai daca Im(T ) = C n .
O notiune ce va fi frecvent utilizata n continuare este aceea de subspatiu
invariant pentru un operator. Un subspatiu X C n se numeste invariant
pentru operatorul T daca:
x X T x X .
Nucleul si imaginea unui operator sunt subspatii invariante pentru acel operator.
2.Observatie
Un rezultat important n legatura cu inversabilitatea operatorilor din L(C n )
(si care nu este adevarat pentru aplicatii liniare de la C n n C m , m 6= m si
nici pentru aplicatii liniare pe un spatiu vectorial infinit dimensional) este
urmatorul:
Pentru orice operator T L(C n ), urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) T este inversabil.
(b) T este injectiv.
(c) T este surjectiv.
Demonstratia poate fi gasita n [1],pag.42.
3.Definitie
Fie B = {u1 , u2 , .., un } o baza (nu neaparat ortonormala) n C n si fie T
L(C n ) un operator fixat. Fie, pentru orice , {1, 2, .., n},
a =< T u , u > .
LINIARA
2.1. NOT
IUNI DE ALGEBRA
23
Matricea MTB = (a ), se numeste matricea operatorului T n baza B,

([1],p.43). Se verifica prin calcul direct egalitatea:
T u =
n
X
a u , {1, 2, .., n}.
=1
Mai general, daca x = (x1 , x2 , .., xn ) C n este un vector arbitrar, atunci

(T x) =
n
X
a x , {1, 2, .., n}.
=1
Matriceal, relatia de mai sus se scrie T x = MTB x, vectorul x fiind aici vector
coloana.
In cazul n care B este baza canonica, vom nota cu MT matricea lui T n
aceasta baza.
Utilitatea asocierii T MTB este data de urmatoarea teorema ([1],p.44):
4.Teorem
a
Fie Mn multimea matricelor patratice de ordinul n cu elemente complexe si
fie B o baza fixata n C n .
(a) Aplicatia L(C n ) 3 T MTB Mn este un izomorfism de spatii vectoriale
si:
B
MTB+S = MTB + MSB , MT
= MTB ,
pentru orice C si T, S L(C n ).
(b) Aplicatia L(C n ) 3 T MTB Mn este un izomorfism de inele si
MTBS = MTB MSB , T, S L(C n ).
In particular, operatorul T este inversabil daca si numai daca matricea sa (n
orice baza, deoarece B a fost aleasa arbitrar) este nesingulara:
det MTB 6= 0.
5.Definitie
Fie B = {u1 , u2 , .., un } si V = {v1 , v2 , .., vn } doua baze fixate n C n . Pentru
orice vector v V exista (si sunt unici) p C astfel ncat:
v =
n
X
p u .
=1
Matricea P = (p ) se numeste matricea de trecere de la baza B la baza

V. Daca S : C n C n este aplicatia liniara definita (pe baza) prin
Su = v , {1, 2, .., n},
24

atunci P este matricea lui S n baza B:

P = MSB .
Este usor de demonstrat ca orice matrice de trecere este nesingulara, si, reciproc, orice matrice nesingulara este matricea de trecere ntre doua baze
(bine alese).
6.Observatie
Fie acum un operator liniar T L(C n ); atunci legatura dintre matricele
lui T n bazele B si V si matricea de trecere P ntre aceste doua baze este
([1],p.52):
MTV = P 1 MTB P.
Din faptul ca matricea unui operator depinde de alegerea bazei, decurge in
mod natural problema gasirii unei baze n care matricea operatorului sa aiba
o forma cat mai simpla, de exemplu forma diagonala. Aceasta problema (numita diagonalizarea operatorilor liniari pe C n ) constituie subiectul central
al acestui capitol. Mentionam ca analogul infinit dimensional al diagonalizarii
(deci pentru operatori definiti pe spatii Hilbert infinit dimensionale) este unul
din scopurile principale ale acestei lucrari si va fi discutat n cap.5
7.Definitie
Fie T L(C n ).
(a) T se numeste operator diagonal daca matricea sa n baza canonica (a
lui C n ) este matrice diagonala.
(b) Spunem ca T este diagonalizabil n sens algebric daca exista o baza
a lui C n n care matricea lui T sa fie matrice diagonala.
(c) Spunem ca T este diagonalizabil n sens geometric daca exista o
baza ortonormala a lui C n n care matricea lui T sa fie matrice
diagonala.
Evident, avem implicatiile:
(a) (c) (b).
In acest paragraf vom reaminti (fara demonstratii) principalele rezultate cu
privire la operatorii diagonalizabili n sens algebric, iar n ultimul paragraf al
acestui capitol vom studia (si caracteriza) operatorii diagonalizabili n sens
geometric.
Pentru diagonalizarea n sens algebric recomandam [1],p.75-90, unde sunt
prezentate demonstratiile complete ale rezultatelor ce urmeaza.
Instrumentele esentiale pentru studiul diagonalizarii sunt polinomul caracteristic, vectorii si valorile proprii.
LINIARA
2.1. NOT
IUNI DE ALGEBRA
25
8.Teorema Hamilton-Cayley
Fie A Mn si fie In matricea unitate de ordinul n. Polinomul
caracteristic al matricei A, este, prin definitie,
PA (z) = det (zIn A) .
Evident, PA este un polinom de gradul n cu coeficienti complecsi (si de variabila complexa z).
Daca A si B sunt doua matrice pentru care exista o matrice nesingulara P
astfel ncat B = P 1 AP, atunci se demonstreaza ca polinoamele lor caracteristice sunt egale: PA = PB . In particular, aceasta proprietate se poate
aplica n cazul n care matricele A si B sunt matricele (n doua baze diferite)
ale aceluiasi operator T L(C n ). Rezulta deci ca putem defini polinomul
caracteristic al operatorului T L(C n ) prin egalitatea:

PT (z) = det zIn MTB ,

baza B fiind arbitrara.
Fie acum un polinom arbitrar, f (z) =
m
P
ak z k ; prin definitie, polinomul
k=0
de matricea A definit de f , este matricea:

f (A) = am Am + am1 Am1 + ... + a1 A + ao In .
Teorema Hamilton-Cayley ([1],p.76) afirma ca
PA (A) = On ,
unde, On este matricea nula de ordinul n.
9.Valori proprii si vectori proprii
Fie T L(C n ). Spectrul operatorului T este, prin definitie, multimea
([1],p.79):
(T ) = { C ; operatorul I T nu este inversabil}.
Multimea valorilor proprii ale operatorului T (sau spectrul punctual)
este, prin definitie:
p (T ) = { C ; operatorul T nu este injectiv}.
Incluziunea p (T ) (T ) este evidenta. Dar, deoarece pe spatii finit dimensionale un operator liniar este inversabil daca si numai daca este injectiv,
26

rezulta ca avem egalitatea (T ) = p (T ). In concluzie, un numar este

n spectru daca si numai daca este valoare proprie. Din aceasta cauza,
spectrul unui operator pe C n se mai numeste si multimea valorilor proprii.
Vom vedea ca pe spatii infinit dimensionale aceasta proprietate nu mai este
adevarata, spectrul punctual fiind, n general, o submultime stricta a spectrului; exista chiar exemple de operatori care nu au valori proprii, dar al
caror spectru este nevid (a se vedea, de exemplu, operatorii de translatie din
cap.5).
Este acum evident ca spectrul operatorului T este format din radacinile polinomului caracteristic asociat lui T :
(T ) = { C ; PT () = 0}.
In particular, rezulta ca spectrul unui operator pe C n este o multime nevida
si finita.
De asemenea, (T ) daca si numai daca exista x C n , x 6= 0, astfel ncat
T x = x. Un astfel de vector x se numeste vector propriu asociat valorii
proprii . Multimea vectorilor proprii asociati unei valori proprii fixate, ,
(la care adaugam si vectorul nul), este, n mod evident egala cu subspatiul
Ker(I T ).
Subspatiile de vectori proprii au proprietatile:
(a) Sunt subspatii invariante pentru operatorul T , deci:
x Ker(I T ) T x Ker(I T ).
(b) Daca si sunt doua valori proprii distincte ale lui T , atunci:
Ker(I T ) Ker(I T ) = {0}.
Fie (T ). Multiplicitatea lui ca radacina a polinomului caracteristic PT
se numeste dimensiunea (multiplicitatea) algebrica a lui si o vom nota n().
Evident, suma dimensiunilor algebrice ale tuturor valorilor proprii este egala
cu n. Dimensiunea (multiplicitatea) geometrica a valorii proprii (notata
r()) este, prin definitie, egala cu dimensiunea subspatiului Ker(I T ). In
general, are loc inegalitatea:
r() n(), (T ).
Incheiem acest paragraf recapitulativ cu rezultatul principal n legatura cu
diagonalizarea n sens algebric a operatorilor liniari pe C n .
10.Teorem
a (Criteriul de diagonalizare algebric
a, [1],p.85)
n
Fie T L(C ); urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
2.2. NORMA UNUI OPERATOR; CONTINUITATE
27
(a) T este diagonalizabil n sens algebric.

(b) Exista o baza B = {u1 , u2 , .., un } a lui C n formata din vectori proprii ai
operatorului T .
(c) r() = n(), (T ).
L
(d)
ker(I T ) = C n .
(T )
In ipoteza ca T este diagonalizabil n sens algebric, matricea sa n baza B

are pe diagonala valorile proprii ale lui T , iar matricea de trecere P de la
baza canonica la baza B are drept coloane vectorii proprii din baza B. In
concluzie, daca (T ) = {1 , 2 , .., n }, (fiecare valoare proprie fiind repetata
de un numar egal cu dimensiunea sa algebrica), atunci:
MTB = diag(1 , 2 , .., n ) = P 1 MT P.
2.2
Norma unui operator; continuitate
11.Definitie
Un operator T L(C n ) se numeste continuu n punctul xo C n daca,
prin definitie, > 0, > 0, astfel ncat pentru orice x C n cu proprietatea k x xo k< , sa rezulte k T x T xo k< . O formulare echivalenta (cu
siruri) a acestei definitii este: pentru orice sir (xm )m C n cu proprietatea
lim xm = xo , sa rezulte m
lim T xm = T xo .
m
Operatorul T se numeste continuu daca este continuu n orice punct.
Pentru aplicatiile liniare are loc urmatorul criteriu de continuitate.
12.Propozitie
Fie T L(C n ) si xo C n . Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) T este continuu n xo .
(b) T este continuu.
(c) Exista M > 0 astfel ncat k T x k M k x k , x C n .
In primul paragraf al capitolului urmator, (propozitia 3,cap.3) vom da o
demonstratie a acestei propozitii ntr-o situatie mai generala, nlocuind spatiul
C n cu un spatiu normat arbitrar.
De altfel, asa cum vom mai vedea, si alte rezultate din acest capitol sunt
adevarate n conditii mai generale (de obicei mai general nsemnand dimensiune infinita). In unele cazuri, demonstratia pe C n se poate adapta fara
probleme la spatii infinit dimensionale (cum este cazul propozitiei de mai
sus), alteori rationamentele difera complet.
Un rezultat remarcabil, adevarat numai n cazul finit dimensional, este urmatorul.
28

13.Teorem
a
Orice operator liniar T L(C n ) este continuu.
Demonstratie Fie T L(C n ) si fie B = {e1 , e2 , .., en } baza canonica a lui
C n . Fie K = max{k T e1 k , k T e2 k , .., k T en k}; fie x =
n
P
=1
x e un vector
din C n . In mod evident avem:

|x | k x k, 1 n.
Folosind inegalitatea triunghiului si inegalitatile anterioare, rezulta:
k T x k=k T
n
X
x e
=1
n
X
k=k
n
X
x T e k
=1
|x | k T e k nK k x k .
=1
Din propozitia precedenta, ((b) (c)), rezulta ca T este aplicatie continua.

14.Definitie (norma unui operator)
Fie T L(C n ). Datorita punctului (c) din propozitia 12 putem defini:
k T k= inf{M > 0 ; k T x k M k x k, x C n }.
Fie, de asemenea (notatiile care urmeaza nu vor mai fi folosite n continuare):
k T k1 = sup{k T x k ; x C n si k x k= 1},
k T k2 = sup{k T x k ; x C n si k x k 1},
k T k3 = sup{| < T x, y > | ; k x k=k y k= 1}.
In lema 5, cap.3, vom demonstra (nlocuind C n cu un spatiu normat arbitrar)
ca k T k=k T k1 =k T k2 ; tot acolo, vom demonstra ca aplicatia k k este o
norma pe spatiul L(C n ). Propunem ca exercitiu egalitatea k T k3 =k T k .
Rezulta deci ca (L(C n ), k k ) este un spatiu normat. Completitudinea acestui
spatiu va fi demonstrata n capitolul 3 (teorema 7), n conditii mai generale
(nlocuind spatiul Banach C n cu un spatiu Banach arbitrar). In concluzie,
spatiul operatorilor liniari (si continui) pe C n este un spatiu Banach.
2.3. DIAGONALIZAREA OPERATORILOR NORMALI
2.3
29
Diagonalizarea operatorilor normali
In acest paragraf vom caracteriza operatorii care sunt diagonalizabili n sens

geometric (cf. definitiei 7).
15.Lem
a (adjunctul unui operator)
Pentru orice T L(C n ), exista un unic operator, T ? L(C n ) astfel ncat:
< T x, y >=< x, T ? y >, x, y C n .
Operatorul T ? se numeste adjunctul lui T . Demonstratia se bazeaza n
mod esential pe teorema lui Riesz de reprezentare a functionalelor liniare si
continue pe un spatiu Hilbert (teorema 13, cap.1); n capitolul 5, paragraful
1 vom face demonstratia pentru un spatiu Hilbert arbitrar.
Alte proprietati remarcabile ale adjunctului sunt (propozitiile 1si 2,cap.5 sau
[1],p.125):
(i) (T + S)? = T ? + S ? , , C, T, S L(C n ).
(ii) (T ? )? = T, T L(C n ).
(iii) (T S)? = S ? T ? , T, S L(C n ).
(iv)k T ? T k=k T k2 , T L(C n ).
(v) k T ? k=k T k, T L(C n ).
?
(vi) Daca T L(C n ) este inversabil, atunci (T 1 ) = (T ? )1 .
16.Propozitie
Fie T L(C n ) si fie B = {u1 , u2 , .., un } o baza ortonormala n C n . Daca
MTB = (a ) este matricea lui T n baza B, atunci MTB? = (a, ) .
In particular, daca elementele a sunt reale, atunci matricea lui T ? este
transpusa matricei lui T .
Demonstratie Fie MTB? = (b ) ; conform definitiei 3, avem:
b =< T ? u , u >==
= < T u , u > = a , , {1, 2, .., n},
ceea ce ncheie demonstratia.
Cu ajutorul notiunii de adjunct, putem defini cateva clase remarcabile de
operatori:
17.Definitie
Fie T L(C n ).
(a) T se numeste autoadjunct daca T = T ? .
(b) T se numeste unitar daca T T ? = T ? T = I.
30

Este usor de observat (deoarece C n are dimensiune finita), ca n definitia

data mai sus este suficienta doar conditia T ? T = I (de exemplu), cealalta
fiind o consecinta. Pe spatii Hilbert infinit dimensionale
amandoua conditiile sunt necesare.
(c) T se numeste pozitiv (si vom nota T O) daca
< T x, x > 0, x C n .
Asa cum vom vedea, pe C n (ca si pe orice spatiu Hilbert complex), orice
operator pozitiv este autoadjunct. In cazul unui spatiu Hilbert real definitia
de mai sus nu mai implica T = T ? ; de aceea, n cazul Rn n definitia operatorului pozitiv se cere si conditia de a fi autoadjunct.
(d) T se numeste normal daca T T ? = T ? T .
Exista o analogie ntre operatori liniari si numere complexe n care operatorii autoadjuncti corespund numerelor reale, operatorii unitari corespund numerelor complexe de modul 1, iar operatorii pozitivi corespund numerelor pozitive. De exemplu, orice operator T L(C n ) se poate
scrie n mod unic sub forma T = A + iB, cu A si B operatori autoadjuncti,
aceasta descompunere fiind analogul descompunerii (Carteziene) a unui numar
complex z = a + ib, cu a, b R; ntr-adevar, daca A = 21 (T + T ? ) si
B = 2i1 (T T ? ), atunci A si B sunt autoadjuncti si A + iB = T .
T L(C n ) z C.
A = A? z = z R.
U ? U = I zz = |z|2 = 1.
Mentionam ca, asa cum vom vedea n continuare, exista si alte rezultate care
ntaresc aceasta analogie, inclusiv n cazul infinit dimensional (a se vedea
cap.5).
Revenim acum la problema diagonalizarii n sens geometric, care constituie subiectul central al acestui paragraf; rezultatul fundamental (pe care l
vom demonstra n teorema 28) este:
T este diagonalizabil n sens geometric T este normal.
Primul rezultat se refera la operatorii unitari.
18.Teorem
a
n
Fie U L(C ); urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) U este operator unitar.
31
(b) U este inversabil si U 1 este unitar.

(c) =< x, y >, x, y C n .
(d) U transforma orice baza ortonormala n baza ortonormala.
Demonstratie (a) (b) Daca U este unitar, atunci, din definitie, U este
inversabil si U 1 = U ? ; operatorul U 1 este unitar deoarece:

U 1
?
U 1 = (U ? )1 U 1 = (U U ? )1 = I.
(b) (c) Pentru orice x, y C n , avem:

< x, y >=== .
(c) (d) Fie B = {u1 , u2 , .., un } o baza ortonomala, deci

= , (simbolul lui Kronecker).
Multimea {U u1 , U u2 , .., U un } este baza ortonormala deoarece:
== , , {1, 2, .., n}.
(d) (c) Fie {e1 , e2 , .., en } baza canonica si fie
x=
n
X
x e si y =
n
X
y e .
=1
=1
Deoarece, conform ipotezei, {U e1 , U e2 , .., U en } este tot baza ortonormala,

avem:
n
n
=<
x U e ,
=1
n X
n
X
x y =
=1 =1
y U e >=
=1
n
X
x y =< x, y > .
=1
(c) (a) Propunem mai ntai ca exercitiu urmatoarea afirmatie: doi operatori T, S L(C n ) sunt egali daca si numai daca
< T x, y >=< Sx, y >, x, y C n .
Pentru orice x, y C n , avem:
==< x, y >,
si deci U ? U = I.
32

19.Observatie
Punctul (d) din teorema de mai sus arata ca matricele operatorilor unitari
sunt exact matricele de trecere ntre doua baze ortonormale. Mai mult,
matricea (ntr-o baza ortonormala) a unui operator unitar are drept coloane
vectori ortonormali; o astfel de matrice se numeste matrice ortogonala.
Din egalitatea (c) din teorema 18 rezulta k U x k=k x k, x C n , deci
operatorii unitari sunt izometrii liniare; pe spatiul C n se poate demonstra si
reciproca: orice izometrie liniara este operator unitar. Intr-adevar, daca
k U x k=k x k, x C n ,
atunci =< x, x >, x C n si deci
=< x, x >, x C n .
Demonstratia se ncheie daca folosim urmatorul rezultat adevarat numai pe
spatii Hilbert complexe (demonstratia, care este elementara, se gaseste n
capitolul 5, propozitia 9):
Fie T L(C n ) un operator arbitrar; daca < T x, x >= 0, x C n , atunci
T = O.
Vom vedea (n capitolul 5) ca pe spatii Hilbert infinit dimensionale
exista izometrii liniare neinversabile.
Utilitatea operatorilor unitari pentru problema diagonalizarii n sens geometric este continuta n urmatoarea teorema.
20.Teorem
a
(a) Un operator D L(C n ) este operator diagonal daca si numai daca
vectorii bazei canonice sunt vectori proprii pentru D.
(b) Un operator T L(C n ) este operator diagonalizabil n sens geometric
daca si numai daca exista o baza ortonormala a lui C n formata din vectori
proprii ai lui T , sau, echivalent, exista un operator unitar U astfel ncat
operatorul D = U 1 T U sa fie operator diagonal.
Demonstratie (a) Daca D L(C n ) este un operator diagonal, atunci, prin
definitie, matricea sa n baza canonica este:
MD =
1 0
0 2
..
..
.
.
0 0
.
.
..
.
.
.
..
.
.
.
..
.
0
0
..
.
. . . n
unde, 1 , 2 , .., n sunt valorile proprii ale lui D. Daca {e1 , e2 , .., en } este baza
canonica, atunci evident De = e si deci e este vector propriu asociat valorii proprii .
33
Reciproc, daca De = e , atunci elementele matricei lui D (n baza canonica),

sunt:
(
daca =
a =< De , e >=
0 daca 6= .
(b) Daca T este un operator diagonalizabil n sens geometric, atunci, din
definitie, exista o baza ortonormala B = {u1 , u2 , .., un } astfel ncat
MTB
1 0
0 2
..
..
.
.
0 0
.
.
..
.
.
.
..
.
.
.
..
.
0
0
..
.
. . . n
Fie D operatorul (diagonal) a carui matrice n baza canonica este MTB . Daca
U este operatorul definit de relatiile
U e = u , {1, 2, .., n},
atunci U este operator unitar (conform teoremei 18(d)) si D = U 1 T U .
Conform celor demonstrate la punctul (a), rezulta ca
De = e , {1, 2, .., n}.
Rezulta deci T U e = U e , adica
T u = u , {1, 2, .., n},
deci u1 , u2 , .., un sunt vectori proprii ai lui T .
Reciproc, fie B = {u1 , u2 , .., un } o baza ortonormala formata din vectori
proprii ai operatorului T L(C n ), deci
T u = u , {1, 2, .., n}.
Fie U operatorul definit prin U e = u , . Atunci U este operator unitar
(cf. teoremei 18(d)); rezulta ca operatorul U 1 T U este operator diagonal
deoarece vectorii bazei canonice sunt vectori proprii:
U 1 T U e = U 1 T u = U 1 ( u ) = U 1 u = e , .
Rezulta deci ca matricea lui T n baza B este diagonala, deci T este operator
diagonalizabil n sens geometric.
Trecem acum la studiul operatorilor normali; nainte de a demonstra teorema de diagonalizare (n sens geometric) pentru aceasta clasa de operatori,
34

vom prezenta mai ntai cateva proprietati uzuale ale acestora.

Reamintim ca un operator T L(C n ) se numeste normal daca el comuta cu
adjunctul sau: T T ? = T ? T .
21.Propozitie
Daca T L(C n ) este operator normal, atunci
k T x k=k T ? x k, x C n .
Mentionam ca reciproca acestei afirmatii este si ea adevarata; mai mult,
rezultatul este adevarat si n cazul infinit dimensional (a se vedea cap.5,
teorema 52).
Demonstratie Pentru orice x C n , avem:
k T x k2 =< T x, T x >=< x, T ? T x >=
=< x, T T ? x >=< T ? x, T ? x >=k T ? x k2 .
22.Consecint
a
n
Daca T L(C ) este operator normal, atunci Ker(T ) =Ker(T ? ).
Folosind propozitia precedenta, demonstratia este evidenta:
k T x k= 0 k T ? x k= 0.
23.Propozitie
Fie T L(C n ) un operator normal. Atunci, pentru orice C si x C n ,
avem:
T x = x T ? x = x.
Deci, daca este valoare proprie pentru T , iar x este un vector propriu (al
lui T ) corespunzator valorii proprii , atunci, este valoare proprie pentru
T ? , iar x este vector propriu (al lui T ? ) corespunzator valorii proprii .
Demonstratie Fie (T ); atunci, pentru orice x C n , avem:
T x = x x Ker(I T ),
si deci este suficient sa demonstram egalitatea:
Ker(I T ) = Ker(I T ? ).
Se verifica direct ca operatorul I T este normal, iar adjunctul sau este I
T ? ; aplicand acum consecinta 22 operatorului (normal) I T , demonstratia
se ncheie.
35
24.Propozitie
Fie T L(C n ) un operator normal si fie 6= doua valori proprii distincte
ale sale. Daca T x = x si T y = y, atunci x y.
Demonstratie Fie T, , , x, y ca n enunt; atunci , conform propozitiei
precedente T ? y = y si deci:
< x, y >=< x, y >=< T x, y >=< x, T ? y >=< x, y >= < x, y > .
Deoarece 6= 0, rezulta < x, y >= 0, adica x y.
25.Observatie
Din algebra liniara se stie ca pentru un operator liniar arbitrar, vectorii
proprii corespunzatori unor valori proprii distincte sunt liniari independenti;
propozitia anterioara afirma ca pentru operatorii normali, acestia sunt perpendiculari. O formulare echivalenta este: pentru orice , (T ), 6= ,
avem Ker(I T ) Ker(I T ).
Pentru a putea demonstra teorema de diagonalizare pentru operatorii
normali, mai sunt necesare doua rezultate cu caracter general.
26.Lem
a
Fie A, B L(C n ). Daca AB = BA, atunci A si B au (cel putin) un vector
propriu comun.
Demonstratie Fie (A) si fie x 6= 0 un vector propriu
corespunzator: Ax = x.
Din egalitatea AB = BA rezulta prin inductie AB k = B k A, k N .
Aplicand egalitatii Ax = x operatorul B, obtinem: BAx = Bx, adica
ABx = Bx; n concluzie, vectorul Bx este si el vector propriu pentru operatorul A (corespunzator tot valorii proprii ). Analog, aplicand n continuare
B 2 , B 3 , ..., rezulta
AB k x = B k x, k N,
si deci toti vectorii B k x, k N , sunt vectori proprii ai operatorului A, corespunzatori valorii proprii . Deoarece dimensiunea lui C n este finita, rezulta
ca numai un numar finit dintre acestia sunt liniari independenti; fie
{x, Bx, B 2 x, .., B p1 x}
primii p vectori liniari independenti si fie X subspatiul liniar generat de ei.
Proprietatile subspatiului X sunt:
(i) dim(X ) = p.
(ii) y X este vector propriu pentru operatorul A.
36

(iii) X este subspatiu invariant pentru operatorul B, adica B(X ) X .

Proprietatea (i) este evidenta; pentru a demonstra (ii) este suficient sa
observam ca, n general, orice combinatie liniara de vectori proprii (corespunzatori toti aceleeasi valori proprii) este n continuare vector propriu.
Demonstram acum (iii); pentru aceasta, este suficient sa demonstram ca
pentru orice vector (din baza) B q x X rezulta B(B q x) X . Dar B q+1 x
{x, Bx, B 2 x, ...} si deci conform alegerii lui p rezulta ca B q+1 x este o combinatie
liniara a vectorilor {x, Bx, .., B p1 x}, adica B q+1 x X .
Fie B|X : X X restrictia operatorului B la subspatiul X ; operatorul B|X
are cel putin o valoare proprie (deoarece dim(X ) 1) si deci exista cel putin
un vector propriu y X al operatorului B. Deoarece toti vectorii din X sunt
vectori proprii pentru A, rezulta ca y este un vector propriu comun operatorilor A si B.
27.Lem
a
Fie T L(C n ) si fie X un subspatiu invariant pentru T . Atunci subspatiul
ortogonal, X , este invariant pentru operatorul T ? .
Demonstratie Pentru orice y X si x X , deoarece T x X , avem:
< T ? y, x >=< y, T x >= 0.
Rezulta deci ca T ? y x, x X , adica T ? y X .
Evident, are loc si implicatia reciproca: daca X este invariant la T ? , atunci
X este invariant la T .
Demonstram n continuare principalul rezultat al acestui paragraf.
28.Teorema de diagonalizare pentru operatori normali
Fie T L(C n ); urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) T este operator normal.
(ii) T este operator diagonalizabil n sens geometric.
Demonstratie Vom ncepe cu implicatia mai usoara: (ii)(i). Daca T este
operator diagonalizabil n sens geometric, atunci, conform teoremei 20 (b),
exista un operator unitar U L(C n ) astfel ncat operatorul D = U ? T U sa
fie operator diagonal. Deoarece DD? = D? D (egalitate evidenta), rezulta:
T T ? = U ? DU (U ? DU )? = U ? DU U ? D? U = U ? DD? U =
= U ? D? DU = U ? D? U U ? DU = (U ? DU )? U ? DU = T ? T,
si deci T este operator normal.
Demonstram acum implicatia (i)(ii). Fie T L(C n ) un operator normal,
37
deci T T ? = T ? T . Pentru a demonstra ca T este diagonalizabil n sens geometric este suficient, conform teoremei 20(b), sa construim o baza ortonormala
a lui C n formata din vectori proprii ai operatorului T . Deoarece operatorii T
si T ? comuta, din lema 26 rezulta ca exista u1 C n un vector propriu comun
pentru T si T ? . Fie X1 subspatiul liniar generat de u1 si fie X1 ortogonalul
sau. Proprietatile subspatiilor X1 si X1 sunt:
L
(i) X1 X1 = C n .
(ii) dim X1 = 1 si dim X1 = n 1.
(iii) X1 si X1 sunt invariante la T si T ? .
Primele doua proprietati sunt evidente. Subspatiul X1 este invariant si la T
si la T ? deoarece u1 este vector propriu atat pentru T cat si pentru T ? . Conform lemei 27, rezulta ca subspatiul X1 este si el invariant pentru operatorii
T si T ? . Consideram restrictiile operatorilor T si T ? la subspatiul X1 :
T |X1 : X1 X1 ,
T ? |X1 : X1 X1 .
Aplicand acum lema 26 operatorilor T |X1 si T ? |X1 , (care comuta ntre ei),
rezulta ca exista u2 X1 care este vector propriu comun operatorilor T si
T ? . Fie X2 subspatiul liniar generat de vectorii u1 si u2 si fie X2 ortogonalul
sau. Deoarece vectorii u1 si u2 sunt perpendiculari
(din constructie), rezulta ca dimensiunea spatiului X2 este 2; cu un rationament
analog celui de mai sus, se demonstreaza ca subspatiile X2 si X2 sunt invariante la T si T ? . Repetand acum constructia anterioara (consideram
restrictiile operatorilor T si T ? la subspatiile X2 si X2 , etc), obtinem o
multime {u1 , u2 , .., un } cu proprietatile:
(i) u u , 6= .
(ii) u este vector propriu pentru operatorii T si T ? , {1, 2, .., n}.
Considerand acum
v =k u k1 u , {1, 2, .., n},
rezulta ca multimea {v1 , v2 , .., vn } este o baza ortonormala a lui C n formata din vectori proprii ai operatorului T (si ai lui T ? ), ceea ce ncheie
demonstratia.
Inainte de a enunta o prima consecinta importanta a teoremei de mai sus,
introducem o noua clasa de operatori liniari.
29.Definitie
Fie X un subspatiu n C n . Atunci, conform teoremei proiectiei pe un subspatiu
38

nchis (consecinta 10,cap.1), orice x C n admite o descompunere unica

x = y + z cu y X si z X . Consideram operatorul (liniar)
PX : C n C n , PX x = y.
Operatorul PX se numeste proiectia pe subspatiul X . Este evident ca
PX2 = PX ; se demonstreaza de asemenea fara dificultate ca PX este autoadjunct. Un studiu aprofundat al operatorilor de proiectie (pe un spatiu Hilbert
arbitrar) va fi prezentat n capitolul 5, paragraful 2. In cele ce urmeaza vom
folosi urmatoarele proprietati (demonstratiile sunt imediate). Daca X Y,
atunci:
(i) PX PY = PY PX = O.
(ii) Operatorul suma PX + PY este de asemenea proiectie, subspatiul de
proiectie corespunzator fiind suma (directa) a subspatiilor X si Y.
30.Consecint
a (formula de descompunere spectral
a
pentru operatori normali)
Fie T L(C n ) un operator normal si fie 1 , 2 , .., m valorile sale proprii
(distincte). Fie, pentru orice {1, 2, .., m}, P operatorul de proiectie pe
subspatiul vectorilor proprii asociati valorii proprii . Atunci:
(i) P P = O, 6= .
(ii) P1 + P2 + .. + Pm = I.
(iii) T = 1 P1 + 2 P2 + .. + m Pm .
Formula (iii) se numeste descompunerea spectral
a a lui T ; n plus, aceasta
descompunere este unica.
Demonstratie Prima relatie este adevarata deoarece, conform propozitiei 24, pentru un operator normal vectorii proprii corespunzatori unor valori proprii distincte sunt ortogonali. Din teorema 28, rezulta ca
exista o baza a lui C n formata din vectori proprii ai operatorului T si deci
suma (directa) a tuturor subspatiilor de vectori proprii este C n ; acest fapt
justifica egalitatea (ii). Pentru a demonstra formula de
descompunere spectrala, fie, (ca n teorema 28(a)), T = U DU 1 , unde U
este operator unitar, iar D este operator diagonal (matricea sa n baza
canonica are pe diagonala principala valorile proprii ale lui T ). Este evident ca D = 1 E1 + 2 E2 + .. + m Em , unde, E este proiectia pe subspatiul
vectorilor proprii ai lui D asociati valorii proprii ; reamintim ca, n baza teoremei 20(a), vectorii din baza canonica sunt vectori
proprii pentru D. Demonstratia se ncheie observand ca
P = U E U 1 .
Lasam demonstratia unicitatii ca exercitiu.
Din demonstratie rezulta de asemenea si formula de descompunere spectrala
39
a adjunctului:
T? =
m
X
P .
=1
31.Observatie
Deoarece operatorii autoadjuncti si operatorii unitari sunt n mod evident
operatori normali, din teorema 28 rezulta ca acesti operatori sunt diagonalizabili n sens geometric; propunem cititorului sa gaseasca o demonstratie
directa pentru teorema de diagonalizare a operatorilor autoadjuncti.
In finalul acestui capitol vom da cateva aplicatii remarcabile ale teoremelor 28 si 30; pentru completari, recomandam [9].
32.Observatie
Se demonstreaza fara dificultate urmatoarele implicatii:
(i) Daca T este operator autoadjunct, atunci valorile sale proprii sunt numere reale.
(ii) Daca T este operator pozitiv, atunci valorile sale proprii sunt numere
pozitive.
(iii) Daca T este proiector, atunci (T ) {0, 1}.
(iv) Daca T este operator unitar, atunci valorile sale proprii sunt numere
complexe de modul 1.
Este remarcabil faptul ca pentru operatorii normali sunt adevarate si reciprocele acestor afirmatii.
33.Teorem
a
Fie T L(C n ) un operator normal; atunci:
(i) T este operator autoadjunct daca si numai daca valorile sale proprii sunt
numere reale.
(ii) T este operator pozitiv daca si numai daca valorile sale proprii sunt
numere pozitive.
(iii) T este proiector daca si numai daca (T ) {0, 1}.
(iv) T este operator unitar daca si numai daca valorile sale proprii sunt
numere complexe de modul 1.
Mentionam ca exista operatori (dar nu normali) care au toate valorile proprii
reale, dar nu sunt autoadjuncti, etc.
Demonstratie Vom demonstra numai implicatiile .
Fie, conform teoremei 30,
T =
m
X
=1
P si T ? =
m
X
=1
P ,
40

descompunerile spectrale ale operatorilor (normali) T si T ? .

(i) Este clar ca daca sunt numere reale, atunci T este autoadjunct.
(ii) Daca 0, atunci pentru orice x C n , avem:
< T x, x >=
m
X
=
=1
m
X
m
X
< P2 x, x >=
=1
=
=1
m
X
k P x k2 0,
=1
deci T este operator pozitiv.

(iii) Daca (T ) {0, 1}, atunci operatorul T este suma unor proiectii pe
subspatii ortogonale, deci este el nsusi o proiectie.
(iv) Daca | | = 1, , atunci:
?
TT =
m X
m
X
P P =
=1 =1
m
X
| |
P2
=1
m
X
P = I,
=1
ceea ce arata ca T este operator unitar.

34.Definitie (calcul functional polinomial)
Fie T L(C n ) si fie p(z) =
m
P
ak z k un polinom cu coeficienti complecsi. O
k=0
definitie naturala pentru valoarea lui p n T este

m
P
p(T ) =
ak T k ; n aceasta formula T 0 = I. Este usor de demonstrat ca
k=0
pentru orice doua polinoame p, q si , C, avem:

(i) (p + q) (T ) = p(T ) + q(T ).
(ii) (pq)(T ) = p(T )q(T ).
Aplicatia p p(T ) se numeste calculul functional (polinomial) al
operatorului T . Extinderea acestei aplicatii la alte clase de functii este o
problema importanta.
Demonstram mai ntai legatura dintre calculul functional si teorema de descompunere spectrala pentru operatori normali.
35.Propozitie
m
P
Fie T L(C n ) un operator normal si fie T =
P descompunerea sa
=1
spectrala. Atunci, pentru orice polinom p, avem:

p(T ) =
m
X
p( )P .
=1
Demonstratie Este suficient sa demonstram ca pentru orice k N , avem:

Tk =
m
X
=1
k P .
41
Deoarece P P = O daca 6= si P2 = P , rezulta:

T2 =
m
X
! m
X
P P
=1
=1
m X
m
X
P P =
=1 =1
m
X
2 P .
=1
Egalitatea pentru k oarecare rezulta prin inductie.

36.Definitie (calcul functional)
Fie T L(C n ) un operator normal avand descompunerea spectrala T =
m
P
=1
P si fie f o functie de variabila complexa al carei domeniu de definitie
include spectrul operatorului T . In acest caz definim:

f (T ) =
m
X
f ( )P .
=1
Din propozitia 35 rezulta ca pentru functii polinomiale aceasta definitie coincide cu definitia 34. Se verifica simplu urmatoarele proprietati:
(i) (f + g) (T ) = f (T ) + g(T ), (liniaritate),
(ii) (f g)(T ) = f (T )g(T ), (multiplicativitate) , C si pentru orice
functii f, g definite pe spectrul lui T .
Sa observam ca din aceasta definitie rezulta ca operatorul f (T ) este si el
normal, iar
m
P
=1
f ( )P este descompunerea sa spectrala.
De exemplu, daca f (z) = z, atunci f (T ) = T ? ; Fie g(z) = z1 . Daca operatorul T este si inversabil (deci 0 nu este n spectrul sau), atunci are sens
g(T ); obtinem g(T ) = T 1 .
O proprietate importanta a calculului functional este teorema de transformare a spectrului.
37. Teorem
a (de transformare a spectrului)
Fie T L(C n ) un operator normal si fie f o functie definita pe spectrul lui
T ; atunci:
(f (T )) = {f () ; (T )}.
Vom nota n continuare multimea din membrul drept al acestei egalitati cu
f ((T )) .
Demonstratie Fie T =
m
P
=1
P descompunerea spectrala a operatorului T ;
atunci, din descompunerea spectrala f (T ) =
m
P
=1
f ( )P , rezulta ca valorile
proprii ale lui f (T ) sunt f (1 ), f (2 ), .., f (m ), ceea ce ncheie demonstratia.
42

O aplicatie remarcabila a calculului functional este existenta radacinii

patrate pozitive pentru operatori pozitivi.
38.Teorem
a (r
ad
acina p
atrat
a)
n
Fie T L(C ) un operator pozitiv. Atunci exista un unic operator
pozitiv S L(C n ) astfel ncat T = S 2 ; operatorul
S se numeste r
ad
acina
p
atrat
a pozitiv
a a lui T si se noteaza cu T .
Demonstratie Deoarece T este operator pozitiv,
avem incluziunea: (T )
[0, ). Rezulta deci ca functiaradical f (t) = t este definita pe spectrul
operatorului T ; fie S = f (T ) = T . Fie id(t) = t functia identica. Deoarece
f 2 =id, din multiplicativitatea calculului functional rezulta ca S 2 =id(T ) =
T.
Din teorema de transformare a spectrului rezulta ca
( T ) = { ; (T )} [0, ),
si deci, conform teoremei 33(ii) operatorul T este pozitiv.

Unicitatea lui S rezulta din unicitatea formulei de descompunere spectrala;
m
P
daca T =
P este descompunerea spectrala a lui T , atunci
=1
S=
m q
X
P =
=1
este descompunerea spectrala a lui
T.
39.Consecint
a
Fie A, B L(C n ) doi operatori pozitivi; daca AB = BA, atunci produsul
AB este de asemenea pozitiv.
Pentru
demonstrat
ie
trebuie
observat
c
a
dac
a
A
s
i
B
comut
a
,
atunci
A si
B comuta si ei.
O aplicatie interesanta a radacinii patrate este existenta unei
descompuneri analoage descompunerii polare de la numere complexe. Se
stie ca orice numar complex nenul z se poate scrie (n mod unic) sub forma
z = ru, unde r = |z| > 0 si |u| = 1.
40.Teorem
a (descompunerea polar
a)
Pentru orice T L(C n ) exista un unic operator pozitiv P L(C n ) si un
operator unitar (nu neaparat unic) U L(C n ) astfel ncat T = U P . Daca
n plus operatorul T este inversabil, atunci U este unic determinat.
Demonstratie Vom face mai ntai demonstrat
ia n ipoteza ca T este inversabil, apoi vom trata cazul general. Fie P = T ? T si fie
43
V = P T 1 ; atunci, daca notam U = V 1 , obtinem T = U P , unde P este

un operator pozitiv. Mai avem de aratat ca U este unitar. Pentru aceasta
aratam ca V este unitar; deoarece V ? = (T ? )1 P , rezulta:
V ? V = (T ? )1 P P T 1 = (T ? )1 T ? T T 1 = I,
si deci V este unitar. Pentru a demonstra unicitatea lui P , sa presupunem
ca U P = T = Uo Po este o alta descompunere polara a lui T . Din egalitatea
U P = Uo Po , prin trecere la adjuncti rezulta P U ? = Po Uo? si deci:
P 2 = P U ? U P = Po Uo? Uo Po = Po2 .
Deoarece radacina patrata pozitiva este unica, rezulta ca P = Po . Pentru a
demonstra unicitatea lui U sa observam ca daca T este inversabil atunci si
P = U 1 T este inversabil si deci din egalitatea U P = Uo P obtinem U = Uo .
Consider
am acum cazul general; operatorul P se construieste la fel: P =
?
T T . Construim acum U ; pentru aceasta, sa observam ca pentru orice
x C n , avem:
k P x k2 ===< T ? T x, x >=k T x k2 .
Definim operatorul U mai ntai pe subspatiul Im(P ) prin
U (P x) = T x, x C n . Definitia este corecta, n sensul ca daca
P x1 = P x2 , atunci T x1 = T x2 ; pentru aceasta folosim egalitatea demonstrata mai sus:
0 =k P (x1 x2 ) k=k T (x1 x2 ) k .
Tot din egalitatea k P x k=k T x k, rezulta ca U : Im(P ) Im(T ) este o
izometrie:
k U (P x) k=k T x k=k P x k, x C n .
De aici rezulta ca subspatiile Im(P ) si Im(T ) au aceeasi dimensiune
(fiind izomorfe) si deci si ortogonalele lor au dimensiuni egale; fie
W : (Im(P )) (Im(T ))
o izometrie liniara arbitrara (exista, deoarece cele doua subspatii sunt izomorfe).
Prelungim U pe ntregul C n , punand U = W pe (Im(P )) . Rezulta deci ca
U este o izometrie pe C n , adica
k U x k=k x k, x C n .
Conform observatiei 19 rezulta ca U este operator unitar; egalitatea U P = T
este de asemenea verificata si deci demonstratia este completa.
44

Variante infinit dimensionale ale rezultatelor de mai sus vor fi studiate n

capitolul 5.
O consecinta a teoremei de descompunere polara este si urmatoarea formula de schimbare de variabila pentru masura Lebesgue.
41.Teorem
a
Fie masura Lebesgue n Rn , fie T L(Rn ) un operator inversabil si fie
det(T ) determinantul matricei operatorului T (ntr-o baza arbitrara fixata).
Atunci, pentru orice multime masurabila Lebesgue E, avem:
(T (E)) = | det(T )|(E).
Demonstratie Fie M familia multimilor masurabile Lebesgue n Rn . Este
evident ca aplicatia T : M [0, ] este o masura invarianta la translatii;
din teorema de unicitate a masurii Lebesgue n Rn ([3],p.325), rezulta ca
exista o constanta c(T ) > 0 astfel ncat
( T ) (E) = c(T )(E), E M.
Fie D patratul unitate din Rn , adica
D = {(x1 , x2 , ..xn ) Rn ; xj [0, 1], 1 j n}.
Atunci, deoarece (D) = 1, rezulta c(T ) = (T (D)). Vom demonstra n
continuare ca c(T ) = | det(T )|. Pentru aceasta, fie S L(Rn ); pentru orice
E M, avem:
c(T S)(E) = ( T S) (E) = (T (S(E))) =
= c(T )(S(E)) = c(T )c(S)(E),
deci am demonstrat egalitatea
c(T S) = c(T )c(S), T, S L(Rn ).
Propunem ca exercitiu egalitatea c(W ) = 1, pentru orice operator unitar
W . Operatorul T fiind inversabil, conform teoremei 41 el admite o unica
descompunere polara T = U A, unde U este operator unitar, iar A este
operator pozitiv si inversabil. Operatorul A fiind pozitiv, el este si normal,
deci este diagonalizabil; ca urmare, exista V L(Rn ) un
operator unitar astfel ncat operatorul V 1 AV este diagonal. Rezulta deci
(cf.teoremei 20) ca vectorii bazei canonice sunt vectori proprii pentru V 1 AV ,
adica:
V 1 AV ei = i ei , 1 i n,
45
unde, 1 , 2 , .., n sunt valorile proprii (strict pozitive) ale lui A, iar {e1 , e2 , .., en }
este baza canonica din Rn . Fie
D = {(x1 , x2 , .., xn ) Rn ; 0 xi i , i = 1, 2, .., n}.
Atunci, din relatia (V 1 AV ) (D) = D , obtinem:
c(A) = c(V 1 )c(A)c(V ) = c(V 1 AV ) = c(V 1 AV )(D) =

= V 1 AV (D) = (D ) =
n
Y
i .
i=1
Rezulta: c(T ) = c(U )c(A) = c(A) =
n
Q
i = det(A). Pentru orice multime
i=1
masurabila Lebesgue E, avem:

(T (E)) = c(T )(E) = c(U )c(A)(E) = c(A)(E) =
= det(A)(E) = | det(U )| det(A)(E) = | det(T )|(E).
46

Capitolul 3
Teoreme fundamentale de
analiz
a functional
a
3.1
Operatori liniari si continui

pe spatii normate
1.Definitie
Fie (X, k k) si (Y, k k) doua spatii normate (complexe). Reamintim ca
un operator T : X Y se numeste liniar daca
T (x + y) = T (x) + T (y) , , C, x, y X.
Operatorul T se numeste continuu n punctul xo X daca pentru orice
> 0 exista > 0 astfel ncat pentru orice x X cu proprietatea k xxo k<
, sa avem k T x T xo k< , sau, ntr-o formulare echivalenta (cu siruri),
daca (xn )n X cu proprietatea lim xn = xo , rezulta lim T xn = T xo .
n
n
Operatorul T se numeste continuu daca este continuu n orice punct. Vom
nota multimea operatorilor liniari si continui de la X n Y cu L(X, Y ).
Daca X = Y , vom nota aceasta multime cu L(X). In capitolul 2 am studiat cazul X = C n . Conform teoremei 13,cap.2, orice operator liniar pe C n
este continuu. Pe spatii normate infinit dimensionale, exista operatori liniari
care nu sunt continui (a se vedea, de exemplu observatia 42 din acest capitol).
2.Observatie
Multimea L(X, Y ) se poate organiza ca spatiu vectorial cu operatiile uzuale:
(T + S)(x) = T x + Sx si (T )x = T x, pentru orice operatori T, S L(X)
si pentru orice x X, C.
Vom nota cu O operatorul nul si cu T opusul lui T .
47
48
CAPITOLUL 3. TEOREME FUNDAMENTALE
3.Propozitie
Fie (X, k k) si (Y, k k) doua spatii normate si fie T : X Y un operator
liniar. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) T este continuu n 0.
(b) T este continuu.
(c) Exista M > 0 astfel ncat k T x k M k x k , x X.
(d) Pentru orice submultime marginita A X, submultimea T (A) Y este
de asemenea marginita.
Demonstratie Implicatia (a) (b) o propunem ca exercitiu.
(b) (c). Din continuitatea lui T n 0, (si T (0) = 0), rezulta ca pentru
orice > 0, exista > 0 astfel ncat k T y k , y X cu proprietatea
k y k . Fie x X; atunci, scriind inegalitatea de mai sus pentru = 1 si
y = k x k1 x, obtinem k T x k 1 k x k.
Implicatia (c) (d) este si ea evidenta.
(d) (a). Fie > 0 si fie > 0 astfel ncat k x k 1. Din ipoteza (d)
rezulta k T ( x) k ; n concluzie, daca k x k , rezulta ca k T x k , ceea
ce arata ca T este continuu n origine.
4.Definitie
Pentru orice T L(X, Y ), definim:
k T k= inf{M > 0 ; k T x k M k x k , x X};
k T k1 = sup{k T x k ; x X si k x k= 1};
k T k2 = sup{k T x k ; x X si k x k 1}.
Sa observam ca buna definitie a lui k k este asigurata de punctul (c) din
propozitia anterioara. Facem de asemenea precizarea ca notatiile k T k1 si
k T k2 vor fi folosite numai n cursul demonstratiei lemei urmatoare.
5.Lem
a
(a) Pentru orice T L(X, Y ), avem k T k=k T k1 =k T k2 .
(b) Aplicatia T k T k este o norma pe spatiul vectorial L(X, Y ).
Demonstratie (a) Demonstram mai ntai inegalitatea:
k T x kk T k k x k , x X.
(3.1)
Fie D = {M > 0 ; k T x k M k x k , x X}. Deoarece k T k=

= inf D, rezulta ca exista un sir Mn D astfel ncat k T k= lim Mn si
n
k T (x) k Mn k x k. Din aceste doua relatii, rezulta, pentru n , inegalitatea (3.1). Folosind acum (3.1), obtinem:
3.1. OPERATORI PE SPAT

II NORMATE
49
k T k2 = sup{k T x k ; x X si k x k 1}
sup{k T kk x k ; x X si k x k 1} =k T k,
si deci am demonstrat :
k T k2 k T k .
(3.2)
Pentru orice x X , x 6= 0, vectorul u =k x k1 x are norma 1 si deci:

1
k T x k=k T u k sup{k T y k ; y X si k y k= 1} =k T k1 ,
kxk
si deci am demonstrat inegalitatea:
k T x kk T k1 k x k,
(3.3)
pentru orice x X; (pentru x = 0, (3.3) este evidenta). Din (3.3) rezulta ca

k T k1 D si deci din definitia lui k T k , rezulta:
k T k1 k T k .
(3.4)
Cum inegalitatea k T k1 k T k2 este evidenta, din (3.2) si (3.4) rezulta egalitatea de la punctul (a).
(b) Daca k T k= 0, atunci T u = 0 , u X cu proprietatea k u k= 1; fie
x X, oarecare. Atunci u =k x k1 x are norma 1 si deci T u=0, adica
T x = 0 si deci T = O. Celelalte 2 proprietati ale normei rezulta din proprietatile corespunzatoare ale normelor din X si Y .
6.Definitie
Din Lema anterioara rezulta ca L(X, Y ) poate fi organizat ca spatiu normat
cu norma din definitia 3. Atunci cand nu se va specifica n mod explicit
contrariul, pe spatiul L(X, Y ) se va subntelege topologia definita de aceasta
norma.
7.Teorem
a
Fie (X, k k) si (Y, k k) spatii normate. Daca Y este complet, atunci L(X, Y )
este spatiu Banach.
Demonstratie Fie Tn un sir Cauchy n L(X, Y ), deci pentru orice > 0,
exista n N astfel ncat
k Tn Tm k< , n, m n .
(3.5)
50
Din inegalitatea (3.1), aplicata operatorului Tn Tm si din (3.5), rezulta:

k Tn x Tm x k< k x k , n, m n , x X.
(3.6)
Din inegalitatea (3.6) rezulta ca pentru orice x X sirul (Tn x)nN este
sir Cauchy n spatiul Y , care, conform ipotezei, este complet. Fie deci
T x = lim Tn x , pentru orice x X. Liniaritatea operatorului T astfel
n
definit este imediata. Demonstram acum continuitatea lui T . Din inegalitatea (3.6), pentru m rezulta:
k Tn x T x k k x k, x X, n n .
(3.7)
Din propozitia 3 (bc) si din inegalitatea (3.7) rezulta ca operatorul Tn T

este continuu si deci T = Tn (Tn T ) L(X, Y ). Tot din (3.7) si din
definitia normei n L(X, Y ) rezulta ca k Tn T k , n N , ceea ce arata
ca sirul Tn este convergent la T .
8.Definitie
Fie X un spatiu normat. Orice aplicatie f : X C se numeste functionala
(pe spatiul X). Multimea functionalelor liniare si continue se noteaza cu
X 0 si se numeste dualul lui X. Deoarece spatiul C este complet, din teorema precedenta (pentru Y = C) rezulta ca X 0 este spatiu Banach. Evident,
aceeasi constructie i se poate aplica si spatiului X 0 ; se obtine spatiul Banach
X 00 , (numit al doilea dual al lui X, sau bidualul). Daca x X, atunci
aplicatia x : X 0 C , x (f ) = f (x), este n X 00 si k x k=k x k, ([4],p.120).
In felul acesta, orice spatiu Banach X este izomorf (n mod canonic) cu
un subspatiu din X 00 . Daca n plus aplicatia X 3 x x X 00 , este un
izomorfism de spatii Banach, atunci X se numeste spatiu reflexiv (n general aceasta aplicatie nu este surjectiva).
9.Observatie
Din teorema lui Riesz de reprezentare a functionalelor liniare si continue
pe un spatiu Hilbert H, rezulta ca daca f H 0 , f (x) =< x, yf >, atunci
k f k=k yf k si deci aplicatia F : H 0 H , F (f ) = yf este o bijectie cu
proprietatile : F (f + g) = F (f ) + F (g) , F (f ) = F (f ) si k F (f ) k=k f k;
este simplu de observat ca H 0 se poate organiza ca spatiu Hilbert cu produsul scalar < f, g >= < F (f ), F (g) >. Desi F nu este un izomorfism de
spatii Hilbert (decat n cazul n care corpul scalarilor este R), n majoritatea
situatiilor este convenabila identificarea lui H 0 cu H. O alta consecinta imediata a teoremei lui Riesz este faptul ca orice spatiu Hilbert este reflexiv,
([4],p.166). Nu exista o teorema de reprezentare a functionalelor liniare si
continue pe un spatiu Banach arbitrar; dam n continuare caracterizarile

II NORMATE
51
dualelor unor spatii Banach uzuale.

10.Exemplu
(i) Fie ` (Z), (a se vedea exemplele 4(ii) si (iii) din capitolul 1);
atunci aplicatia
f : `1 (Z) C, f (x) =
(n)x(n)
nZ
este o functionala liniara si continua pe spatiul `1 (Z) cu proprietatea

k f k=k k .
Reciproc, pentru orice functionala liniara si continua f pe spatiul `1 (Z),
exista ` (Z) astfel ncat f = f .
Demonstratie Fie ` (Z) si fie f ca n enunt; este evident ca f este
liniara. Continuitatea sa rezulta din inegalitatea:
!
|f (x)| = |
(n)x(n)|
|x(n)| sup |(n)|, x `1 (Z).

nZ
nZ
nZ
Tot de aici rezulta si inegalitatea k f kk k . Demonstram acum inegalitatea inversa. Pentru aceasta, fie k `1 (Z) definit prin:
(
k (n) =
1
0
daca n = k
daca n =
6 k
Evident, k k k1 1, si deci
k f k= sup{|f (y) ; k y k1 1} |f (k )| = |(k)|.
Luand acum supremumul dupa k, rezulta k f kk k .
Demonstram acum afirmatia reciproca; fie f o functionala liniara si continua
pe spatiul `1 (Z) si fie k definit mai sus.
P
Pentru orice x `1 (Z), fie seria (de elemente din `1 (Z)),
x(k)k . Este
kZ
usor de aratat ca aceasta serie converge n spatiul `1 (Z) la sirul x, deci

x=
x(k)k .
kZ
Rezulta deci (folosind liniaritatea si continuitatea lui f ):

f (x) =
X
kZ
x(k)f (k ), x `1 (Z).
52
Definim sirul (k) = f (k ), k Z; rezulta ca k k k f k (deci este

marginit) si f = f .
In mod analog se poate identifica si dualul spatiului `1 (N ) cu ` (N ).
Prezentam n continuare, fara demonstratii, (ele pot fi gasite n [4],p.111),
caracterizarile dualelor altor spatii Banach uzuale.
(ii) Dualul spatiului `p (Z)
Fie p > 1 si fie q > 1 astfel ncat p1 + 1q = 1. Daca `q (Z), atunci aplicatia
f : `p (Z) C, f (x) =
(n)x(n),
nZ
este o functionala liniara si continua cu proprietatea k f k=k kq .

Reciproc, pentru orice functionala liniara si continua f pe spatiul `p (Z), exista `q (Z) astfel ncat f = f .
(iii) Dualul spatiului L1 (, )
Fie (, ) un spatiu cu masura -finita, adica exista o partitie cel mult
numarabila a lui , formata din multimi masurabile {Xn }nN astfel ncat
(Xn ) < , n N .
Daca L (, ), (a se vedea exemplele 4(i) si (vi), capitolul 1), atunci
functionala
1
F : L (, ) C, F (f ) =
(t)f (t)d(t),
este o functionala liniara si continua cu proprietatea k F k=k k .

Reciproc, pentru orice functionala liniara si continua F pe spatiul L1 (, ),
exista si este unic L (, ) astfel ncat F = F .
(iv) Dualul spatiului Lp (, )
Fie p > 1 si q > 1 astfel ncat p1 + 1q = 1.
Daca Lq (, ), atunci functionala
p
F : L (, ) C, F (f ) =
(t)f (t)d(t),
este o functinala liniara si continua cu proprietatea k F k=k kq .

Reciproc, pentru orice functionala liniara si continua F pe spatiul Lp (, ),
exista si este unic Lq (, ) astfel ncat F = F .
11.Observatie
Convergenta n spatiul normat L(X, Y ) se numeste convergent
a uniform
a.

II NORMATE
53
Pe multimea L(X, Y ) se mai pot defini si alte tipuri de convergenta; spunem

ca sirul de operatori Tn L(X, Y ) converge punctual (sau tare-operatorial)
la T L(X, Y ) daca
lim Tn x = T x , x X;
n
spunem ca sirul Tn L(X, Y ) converge slab-operatorial la

operatorul T L(X, Y ) daca
lim f (Tn x) = f (T x) , x X , f X 0 .
Lasam ca exercitiu cititorului afirmatiile: convergenta uniforma o implica pe

cea punctuala, iar aceasta pe cea slaba, reciprocele fiind, n general, false.
12.Definitie
Fie X, Y, Z trei spatii normate si fie T L(X, Y ) si S L(Y, Z). Operatorul
ST L(X, Z), definit prin (ST )(x) = S(T x) se numeste produsul operatorilor S si T . Sa mai observam ca din inegalitatile :
k ST x kk S k k T x kk S k k T k k x k , x X,
rezulta k ST kk S k k T k. Sa consideram acum un operator T L(X). El
se numeste inversabil daca exista un alt operator T 1 L(X) astfel ncat
T T 1 = T 1 T = I, unde, I este operatorul identic, adica Ix = x , x X.
Este simplu de observat ca daca T este bijectiv, atunci T 1 este liniar; n
general nsa, operatorul T 1 nu este continuu; daca X = C n este un spatiu
finit dimensional, atunci T 1 este continuu n virtutea faptului ca pe spatii
finit dimensionale orice aplicatie liniara este si continua, rezultat demonstrat
n teorema 13,cap.2. Un rezultat fundamental n aceasta directie este teorema aplicatiei deschise (pe care o vom demonstra n paragraful 4 al acestui
capitol). Prezentam n continuare doua rezultate referitoare la inversabilitatea operatorilor liniari si continui.
13.Propozitie
Fie X, Y doua spatii normate si fie T L(X, Y ). Daca T este bijectiv, atunci
urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) T 1 este operator continuu.
(b) Exista m > 0 astfel ncat k T x k m k x k , x X. In acest caz, are
loc inegalitatea k T 1 k m1 .
Un operator arbitrar (nu neaparat bijectiv) care satisface conditia (b) se
numeste m
arginit inferior. Este evident ca un operator marginit inferior
este injectiv.
Demonstratie (a) (b) Daca T 1 este operator continuu, atunci, conform
54
propozitiei 3, exista M > 0 astfel ncat k T 1 y k M k y k,

y Y . Notand x = T 1 y X, rezulta k x k M k T x k , x X si deci
luand m = M 1 relatia (b) este verificata.
(b) (a) Fie x X si fie y = T x; din ipoteza avem:
1
1
k T x k=
k y k,
m
m
deci conform propozitiei 3 operatorul T 1 este continuu si avem
k T 1 k m1 .
k T 1 y k=k x k
14.Propozitie
Fie X un spatiu Banach si fie T L(X). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) T este inversabil;
(b) T este marginit inferior si subspatiul Im(T ) = {T x ; x X} este dens
n X.
Demonstratie (a) (b) Daca T este inversabil, atunci T este surjectiv,
deci Im(T ) = X. Pentru orice x X, avem:
k T x k
1
k
T 1
k T 1 T x k=
1
k T 1 k
k x k,
si deci T este marginit inferior. Sa observam de asemenea ca din inegalitatea

de mai sus rezulta si k T 1 kk T k1 .
(b) (a) Fie, conform ipotezei, m > 0 astfel ncat
k T x k m k x k , x X si fie (T xn )n Im(T ) un sir Cauchy. Din inegalitatea anterioara rezulta ca pentru orice n, m N avem: k xn xm k
m1 k T xn T xm k, si deci (xn )n este sir Cauchy n X care este complet.
Fie deci x = n
lim xn . Din continuitatea lui T rezulta n
lim T xn = T x, ceea
ce arata ca Im(T ) este subspatiu nchis n X. Cum din ipoteza Im(T ) este
dens, rezulta ca T este surjectiv, deci T este bijectiv. Continuitatea lui T 1
rezulta acum din propozitia 13.
3.2
Teorema Hahn-Banach
15.Definitie
Fie X un spatiu vectorial real sau complex. O functionala p : X R se
numeste subliniar
a daca p(x + y) p(x) + p(y) si p(x) = p(x), pentru
orice x, y X si 0. Din definitie rezulta imediat proprietatile p(0) = 0
si p(x) p(x) , x X.
3.2. TEOREMA HAHN-BANACH
55
In demonstratia teoremei principale din acest paragraf (teorema Hahn-Banach)

vom folosi lema lui Zorn, pe care o reamintim n continuare.
16.Lema lui Zorn
Fie (A, ) o multime (partial) ordonata. O submultime B A se numeste
total ordonat
a daca a, b B, atunci a b sau b a. Se numeste majorant al multimii B orice element c A astfel ncat
a c , a B. Spunem ca m A este un element maximal al lui A daca
pentru orice x A cu proprietatea m x, rezulta x = m. Multimea A se
numeste inductiv ordonat
a daca orice submultime total ordonata a lui A
admite majoranti.
Lema lui Zorn afirma ca orice multime nevida inductiv ordonata admite
un element maximal; [2],p.3; [4],p.8.
18.Teorema Hahn-Banach
Fie X un spatiu vectorial real si fie p o functionala subliniara pe X. Fie Y
un subspatiu n X si fie g : Y R, o functionala liniara cu proprietatea
g(x) p(x) , x Y . Atunci exista f : X R, o functionala liniara cu
proprietatile: f (x) = g(x) , x Y si
f (x) p(x) , x X.
Se spune ca f prelungeste pe g la ntreg spatiul cu pastrarea inegalitatii
f (x) p(x), x X.
Demonstratie In cele ce urmeaza, daca h este o functionala liniara, vom
nota cu D(h) subspatiul din X pe care este ea definita. Notatia g h va
nsemna ca h este o functionala liniara cu proprietatile
D(h) Y , h(y) = g(y), y Y si h(x) p(x) , x D(h). Fie:
A = {h : D(h) R ; g h}.
Multimea A este nevida deoarece l contine pe g. Se demonstreaza fara dificultate ca A este inductiv ordonata; fie f elementul maximal dat de Lema
lui Zorn. Demonstratia se ncheie daca D(f ) = X. Presupunem prin absurd
ca exista a X D(f ). Construim functionala
h : D(h) = D(f ) + aR R , h(x + at) = f (x) + t, unde, este o constanta reala neprecizata nca. Vom demonstra ca putem alege astfel ncat
h A, ceea ce ar constitui o contradictie cu maximalitatea lui f (incluziunea D(h) D(f ) este, n mod evident, stricta). Relatia pe care trebuie sa
o satisfaca pentru ca h A este:
f (x) + t p(x + t) , x D(f ), t R,
56
sau, echivalent
f (x) p(x a) p(x + a) f (x),
(3.8)
pentru orice x D(f ). Din ipoteza, pentru orice x, y D(f ) avem:

f (x) + f (y) p(x + y) p(x + a) + p(y a),
deci pentru orice x, y D(f ),avem:
f (y) p(y a) p(x + a) f (x),
ceea ce arata ca exista R cu proprietatea (3.8).
19.Corolar
Fie X un spatiu vectorial real si p o functionala subliniara pe X. Atunci, pentru orice xo X exista o functionala liniara f pe X astfel ncat f (xo ) = p(xo )
si f (x) p(x) , x X.
Pentru demonstratie, se aplica teorema Hahn-Banach pentru
Y = {xo ; R} si g(xo ) = p(xo ).
O problema importanta de geometrie n a carei rezolvare teorema HahnBanach este un instrument esential este separarea submultimilor nevide, convexe si disjuncte dintr-un spatiu normat.
20.Definitie
Fie (X, k k ) un spatiu normat (real) si fie f : X R o functionala liniara
neidentic nula. Pentru orice R, multimea:
Y (f, ) = {x X ; f (x) = }
se numeste hiperplanul de ecuatie f = .
Propunem ca exercitiu afirmatia: hiperplanul Y (f, ) este submultime
nchisa n X daca si numai daca functionala f este continua.
Fie A si B doua submultimi nevide n X. Spunem ca hiperplanul Y (f, )
separ
a nestrict A de B daca:
f (x) , x A si f (x) , x B.
Spunem ca hiperplanul Y (f, ) separ
a strict A de B daca exista > 0
astfel ncat:
f (x) , x A si f (x) + , x B.
57
Din punct de vedere geometric, separarea nseamna ca A si B se gasesc de

o parte si de alta a lui Y (f, ).
Y (f, )
A
21.Teorem
a
Fie X un spatiu normat (real) si fie A X si B X doua submultimi
nevide, convexe si disjuncte.
(a) Daca A este submultime deschisa, atunci exista o functionala liniara si
continua f pe X si R astfel ncat hiperplanul (nchis) Y (f, ) separa
nestrict A de B.
(b) Daca A este submultime nchisa si B este compacta, atunci exista o
functionala liniara si continua f pe X si R astfel ncat hiperplanul
(nchis) Y (f, ) separa strict A de B.
Demonstratie (a) Vom face demonstratia n trei etape.
Etapa I. Fie K X o submultime convexa astfel ncat 0 K. Atunci
aplicatia:
p : X R, p(x) = inf{a > 0 ; a1 x K},
este o functionala subliniara pe X astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea
0 p(x) M k x k, x X. In plus, are loc egalitatea:
K = {x X ; p(x) < 1}.
Pentru orice > 0, vom nota cu B(0, ) bila deschisa de centru 0 si raza
din X. Fie r > 0 astfel ncat B(0, r) K; este evident ca p(x) r1 k
x k, x X, deci putem lua M = r1 . Faptul ca p(tx) = tp(x), x
X, t > 0, este evident. Demonstram acum prin dubla incluziune egalitatea
K = {x X ; p(x) < 1}. Daca x K, atunci, (deoarece K este multime
deschisa), exista > 0 (suficient de mic) astfel ncat (1 + )x K, deci
p(x) (1 + )1 < 1. Invers, daca p(x) < 1, atunci exista t (0, 1) astfel
ncat t1 x K, deci x = t(t1 x) + (1 t)0 K.
58
Demonstram acum proprietatea p(x + y) p(x) + p(y), x, y X.

Fie x, y X si > 0. Din egalitatea K = {x X ; p(x) < 1}, rezulta:
y
x
K si
K,
p(x) +
p(y) +
si deci, deoarece K este convexa, rezulta:
(1 t)y
tx
+
K, t [0, 1].
p(x) + p(y) +
In particular, pentru t = (p(x) + p(y) + 2)1 (p(x) + ), obtinem:
x+y
K,
p(x) + p(y) + 2
si deci p(x + y) < p(x) + p(y) + 2, ceea ce ncheie demonstratia primei etape.
Etapa a II-a Fie K X o submultime nevida, convexa si deschisa si fie
xo X astfel ncat xo 6 K. Atunci exista o functionala liniara si continua
f : X R, astfel ncat f (x) < f (xo ), x K. In particular, hiperplanul
(nchis) Y (f, f (xo )) separa nestrict {xo } de K.
Putem presupune, fara a restrange generalitatea ca 0 K (facand eventual
o translatie). Fie p functionala subliniara introdusa n etapa I, adica p(x) =
inf{a > 0 ; a1 x K}. Consideram subspatiul vectorial generat de xo :
V = {txo ; t R}. Fie g : V R, g(txo ) = t. Este evident ca g este o
functionala liniara si ca ea verifica inegalitatea
g(x) p(x), x V. Conform teoremei Hahn-Banach, exista o
functionala liniara f : X R astfel ncat
f (x) = g(x), x V si f (x) p(x), x X.
Din etapa I, avem ca f (x) p(x) M k x k, x X, deci f este continua.
De asemenea, f (xo ) = 1 si deci, folosind egalitatea (demonstrata n etapa I)
K = {x X ; p(x) < 1}, rezulta f (x) < 1, x K.
Etapa a III-a Demonstram acum enuntul teoremei. Fie A si B ca n
enunt si fie K = {x y ; x A, y B}. Este simplu de aratat ca multimea
K este convexa si deschisa si 0 6 K. Conform celor demonstrate n etapa
a II-a, (pentru xo = 0), exista o functionala liniara si continua f : X R,
astfel ncat f (u) < 0, u K, adica:
f (x) < f (y), x A, y B.
59
De aici rezulta ca exista R astfel ncat

sup f (x) inf f (y),
xA
yB
ceea ce arata ca hiperplanul (nchis) Y (f, ) separa nestrict A de B.

(b) Fie A si B ca n enunt si fie > 0, suficient de mic, astfel ncat multimile:
A = A + B(0, ) si B = B + B(0, )
sa fie disjuncte si deschise. Cum A si B sunt si nevide si convexe, din (a)
rezulta ca exista un hiperplan Y (f, ) care separa nestrict A de B , adica:
f (x + u) f (y + u), x A, y B, u B(0, 1).
Deoarece f (z) k f k, z B(0, 1), rezulta:
f (x) + k f k f (y) k f k, x A, y B,
ceea ce arata ca hiperplanul Y (f, ) separa strict A de B ntrucat f nu este
identic nula.
In ncheiere, mentionam ca n Rn doua multimi nevide, disjuncte si convexe se pot separa nestrict ntotdeauna (fara alte ipoteze suplimentare):[16],p.211.
Pentru completari n legatura cu acest subiect, recomandam [2],p.4.
Revenim acum la problema prelungirii functionalelor liniare si studiem
cazul spatiilor vectoriale complexe.
22.Observatie
Daca X este un spatiu vectorial complex si p este o seminorma pe X, atunci p
este si functionala subliniara; n plus, urmatoarele relatii se verifica imediat:
p(x) = p(x) si |p(x) p(y)| p(x y).
Demonstram n continuare teorema Hahn-Banach pentru spatii vectoriale
complexe.
23.Teorem
a
Fie X un spatiu vectorial complex, p o seminorma pe X si Y X un
subspatiu vectorial. Atunci, pentru orice functionala liniara g : Y C
astfel ncat |g(x)| p(x) , x Y , exista o functionala liniara
f : X C cu proprietatile:
f (x) = g(x) , x Y si |f (x)| p(x) , x X.
60
Demonstratie Fie g : Y C ca n enunt si fie g1 , g2 : Y R, functionale

liniare reale astfel ncat g(x) = g1 (x) + ig2 (x). Atunci, explicitand egalitatea
g(ix) = ig(x), obtinem g1 (ix) = g2 (x), deci g(x) = g1 (x) ig1 (x). In plus,
din ipoteza rezulta |g1 (x)| p(x) ,
x Y . Aplicand teorema Hahn-Banach (cazul real) functionalei reale g1
rezulta ca exista f1 : X R functionala liniara reala astfel ncat f1 (x) =
g1 (x) , x Y si f1 (x) p(x) , x X.
Definim f : X C , f (x) = f1 (x) if1 (ix); se demonstreaza prin calcul
direct ca f satisface concluzia teoremei.
Prezentam n continuare cateva consecinte (pe spatii normate) ale teoremei
Hahn-Banach.
24.Corolar
Fie (X, k k) un spatiu normat complex si fie Y X un subspatiu. Atunci,
pentru orice functionala liniara si continua g : Y C exista f X 0 astfel
ncat
f (x) = g(x) , x Y si k f k= sup{|g(x)| ; x Y , k x k 1}.
Demonstratie Fie m = sup{|g(x)| ; x Y , k x k 1} si fie
p : X R , p(x) = m k x k. Aplicand teorema Hahn-Banach functionalei g
si seminormei p, demonstratia se ncheie.
25.Corolar
Fie (X, k k) un spatiu normat. Atunci, pentru orice xo X exista fo X 0
astfel ncat:
k fo k=k xo k si fo (xo ) =k xo k2 .
In particular, daca f (xo ) = 0 , f X 0 , atunci xo = 0.
Demonstratie Se aplica corolarul precedent pentru
Y = {xo ; C} si g(xo ) = k xo k2 .
26.Corolar
Fie (X, k k) un spatiu normat. Atunci, pentru orice x X, are loc egalitatea:
k x k= sup{ |f (x)| ; f X 0 si k f k= 1}.
In plus, exista fx X 0 astfel ncat k x k= |fx (x)|.
In particular, daca X = (H, < , >) este un spatiu Hilbert, atunci, din teorema
lui Riesz (teorema 13,cap.1), rezulta egalitatea:
k x k= sup{| < x, y > | ; y H, k y k= 1}.
61
Demonstratie Fie x X si fie f X 0 astfel ncat k f k= 1.

Din inegalitatea |f (x)| k f kk x k=k x k, rezulta
k x k sup{ |f (x)| ; f X 0 si k f k= 1}.
Din corolarul 25, rezulta existenta unei functionale hx X 0 astfel ncat
k hx k=k x k si hx (x) =k x k2 ; fie fx =k x k1 hx . Atunci k fx k= 1 si
fx (x) =k x k, ceea ce ncheie demonstratia.
27.Observatie
Din corolarul 26 rezulta ca daca X, Y sunt spatii normate si
T L(X, Y ), atunci :
k T k= sup{ |g(T x)| ; x X , k x k 1 , g Y 0 , k g k 1}.
In particular, daca X = Y = (H, < , >) este un spatiu Hilbert, atunci, din
teorema lui Riesz, rezulta egalitatea:
k T k= sup{| < T x, y > | ; x, y H, k x k 1, k y k 1}.
28.Corolar
Fie X un spatiu normat si fie Y X un subspatiu care nu este dens n X,
adica Y 6= X. Atunci exista o functionala neidentic nula f X 0 astfel ncat
f (x) = 0 , x Y .
Demonstratie Vom face demonstratia pentru cazul real. Consideram ca
functionala subliniara distanta la subspatiul Y : p(x) = dist(x, Y ) =
= inf{ k x y k ; y Y }. Evident, p(x) = 0 x Y . Fie xo X Y ;
conform corolarului 19, exista f X 0 astfel ncat f (xo ) = p(xo ) si f (x)
p(x) , x X, ceea ce ncheie demonstratia.
Definim n continuare adjunctul unui operator liniar si continuu ntre doua
spatii Banach.
29.Teorem
a
Fie X, Y spatii normate. Pentru orice T L(X, Y ) exista si este unic T ?
L(Y 0 , X 0 ) astfel ncat g(T x) = (T ? g)(x) , x X , g Y 0 .
In plus, are loc egalitatea k T ? k=k T k.
In particular, daca X = Y = (H, < , >) este un spatiu Hilbert, atunci, din
teorema lui Riesz, rezulta egalitatea:
< T x, y >=< x, T ? y >, x, y H.
62
Demonstratie Fie T L(X, Y ) ; definim T ? : Y 0 X 0 , T ? g = g T.

Pentru orice x X, avem (T ? g)(x) = g(T x), ceea ce arata ca T ? este unic.
Liniaritatea este imediata. Conform observatiei 27, avem:
k T k= sup{ |(T ? g)(x)| ; x X , k x k 1 , g Y 0 , k g k 1} =
= sup{k T ? g k ; g Y 0 , k g k 1} =k T ? k .
30.Definitie
Fie X, Y spatii normate si fie T L(X, Y ). Operatorul T ? L(Y 0 , X 0 ) se
numeste adjunctul operatorului T . Este evident ca aplicatia
L(X, Y ) 3 T T ? L(Y 0 , X 0 ) este liniara.
31.Propozitie
Fie X, Y spatii Banach si T L(X, Y ). Atunci T are imagine densa n Y
daca si numai daca operatorul T ? este injectiv.
Demonstratie Fie subspatiul Ker(T ? ) = {g Y 0 ; T ? g = 0}; evident, T ?
este injectiv daca si numai daca Ker(T ? ) = {0}. Din definitia lui T ? rezulta
:
Ker(T ? ) = {g Y 0 ; g(T x) = 0 , x X}.
(3.9)
Din corolarul 28, rezulta ca Im(T ) este subspatiu dens n Y daca si numai
daca:
{g Y 0 ; g(T x) = 0 , x X} = {0}.
(3.10)
Din relatiile 3.9 si 3.10 rezulta echivalenta ceruta.
3.3
Principiul m
arginirii uniforme
Este simplu de aratat ca limita punctuala (a se vedea observatia 11) a unui

sir de operatori liniari si continui este un operator liniar; daca domeniul
de definitie al operatorilor este spatiu normat complet, atunci limita (punctuala) este si continua. Acest rezultat (nebanal) este cunoscut sub numele de
Teorema Banach-Steinhaus (sau principiul marginirii uniforme) si constituie
tema paragrafului care urmeaza.
32.Lema lui Baire
Fie (X, d) un spatiu metric complet si fie (An )nN un sir de submultimi

3.3. PRINCIPIUL MARGINIRII
UNIFORME
63
nchise ale lui X cu proprietatea Int(An ) = , n N .

S
An ) = ; (am notat cu Int(A) interiorul multimii A).
Atunci Int(
nN
Demonstratie Fie, pentru fiecare n N , Dn = X An . Din ipoteza

rezulta ca pentru fiecare n N multimea Dn este deschisa si densa n
T
DnN este densa n
X; concluzia lemei este echivalenta cu faptul ca
nN
X, sau, echivalent, pentru orice multime nevida deschisa E X, avem

T T
E (
Dn ) 6= . Fie E X , E deschisa si nevida. Fie xo E si fie ro > 0
nN
astfel ncat B(xo , ro ) E. Deoarece D1 este deschisa si densa n X, putem

T
T
alege x1 B(xo , ro ) D1 si r1 > 0 astfel ncat B(x1 , r1 ) B(xo , ro ) D1 si
r1 < r2o . Repetand procedeul, obtinem doua siruri (xn )n X si (rn )n , rn > 0,
cu proprietatile:
B(xn+1 , rn+1 ) B(xn , rn )
Dn+1 si rn+1 <
rn
, n N.
2
Din inegalitatea d(xn+p xn ) 2n ro , n, p N , rezulta ca (xn )n este sir

Cauchy si deci exista a = n
lim xn . Din constructie, a B(xn , rn ) ,
T T
Dn ), ceea ce ncheie demonstratia.
n N , si deci a E (
nN
33.Corolar
Fie (X, d) un spatiu metric complet si fie (An )nN un sir de submultimi
S
nchise ale lui X astfel ncat
An = X; atunci exista p N astfel ncat
nN
Int(Xp ) 6= .
Vom demonstra n continuare rezultatul principal al acestui paragraf.
34.Teorema Banach-Steinhaus
(Principiul m
arginirii uniforme)
Fie X spatiu Banach, fie Y un spatiu normat si fie (T )J o familie de
operatori liniari si continui de la X la Y cu proprietatea
sup{k T x k ; J} < , x X.
Atunci:
sup{k T k ; J} < .
Demonstratie Pentru orice n N , consideram multimea nchisa
An = {x X ; k T x k n , J}. Din ipoteza rezulta ca
S
An = X, si deci conform corolarului 33 exista p N astfel ncat
nN
Int(Xp ) 6= . Fie xp Xp si r > 0 astfel ncat B(xp , r) Xp .

Daca y X cu proprietatea k y k< 1, atunci xp + ry B(xp , r) si deci
64
k T (xp + ry) k p , J. De aici rezulta ca pentru orice J si y Y cu

k y k 1, avem:
| k T xp k r k T y k | p.
Demonstratia se ncheie observand ca din inegalitatea de mai sus rezulta:
1
sup k T y k (p+ k T xp k) < , J.
r
kyk1
35.Observatie
Concluzia teoremei anterioare este echivalenta cu existenta unei constante
k > 0 cu proprietatea :
k T x k k k x k , x X , J.
36.Corolar
Fie X, Y doua spatii Banach si fie Tn : X Y un sir de operatori liniari si
continui cu proprietatea ca pentru orice x X sirul (Tn x)nN este convergent; notand aceasta limita cu T x, avem:
(a) sup k Tn k< .
nN
(b) T este operator liniar si continuu.

(c) k T k lim
inf k Tn k .
n
Demonstratie Sirul (Tn x)nN fiind convergent, este marginit; afirmatia (a)
rezulta aplicand teorema 34. Este evident ca T este liniar; continuitatea
rezulta din observatia 35. Inegalitatea (c) rezulta din relatia k Tn x kk
Tn kk x k .
37.Corolar
Fie E un spatiu Banach si fie A E. Daca pentru orice
f E 0 multimea f (A) este marginita (n C), atunci multimea A este marginita
(n spatiul E).
Demonstratie Aplicam teorema 34, pentru X = E 0 , Y = C si
J = A. Pentru fiecare a A, definim Ta : E 0 C, Ta f = f (a);
din ipoteza rezulta ca pentru orice f E 0 avem sup |Ta f | < . Conform
aA
observatiei 35, exista k > 0 astfel ncat:

| Ta f | k k f k , f E 0 , a A,
si deci k Ta k k. Pe de alta parte, din corolarul 26, avem
k a k= sup{ |f (a) | ; f E 0 , k f k 1 }, ceea ce ncheie demonstratia.
3.4. TEOREMA APLICAT

IEI DESCHISE
65
38.Corolar
Fie E un spatiu Banach si fie A E 0 cu proprietatea ca pentru orice x E
multimea {f (x) ; f A} este marginita n C.
Atunci multimea A este marginita (n spatiul normat E 0 ).
Demonstratie Aplicam teorema 34 pentru X = E , Y = C si J = A; pentru orice f A, definim Tf : E C , Tf x = f (x). Aplicand observatia 35
familiei (Tf )f J , demonstratia se ncheie.
3.4
Teorema aplicatiei deschise si

teorema graficului nchis
In acest paragraf sunt prezentate teoremele aplicatiei deschise si cea a

graficului nchis. Prima are drept consecinta remarcabila continuitatea inversului unui operator liniar continuu bijectiv ntre doua spatii
Banach, iar a doua da o conditie echivalenta cu continuitatea.
39.Teorema aplicatiei deschise
Fie X, Y doua spatii Banach si fie T L(X, Y ). Daca T este surjectiv,
atunci exista k > 0 astfel ncat sup k T x k k.
kxk<1
Concluzia teoremei mai poate fi scrisa sub forma echivalenta:

{y Y ; k y k< k } {T x ; x X , k x k< 1 }.
Demonstratie Fie BX (0, 1) bila unitate deschisa din X ; demonstram mai
ntai ca exista k > 0 astfel ncat:
T (BX (0, 1)) BY (0, 2k).
(3.11)
Pentru aceasta, fie Xn = nT (BX (0, 1)); deoarece T este surjectiv, rezulta ca
S
Xn = Y si deci, aplicand lema lui Baire (lema 32) rezulta Int(T (BX (0, 1)) 6=
nN
. Putem alege deci k > 0 si yo Y astfel ncat:

BY (yo , 4k) T (BX (0, 1)).
(3.12)
In particular, yo T (BX (0, 1)), deci exista un sir (xn )n BX (0, 1) astfel
ncat lim T xn = yo ; n concluzie:
n
yo = lim T (xn ) T (BX (0, 1)).

n
(3.13)
66
Din relatiile 3.12 si 3.13 rezulta (prin adunare):

BY (0, 1) T (BX (0, 1)) + T (BX (0, 1)).
(3.14)
Demonstram acum
T (BX (0, 1)) + T (BX (0, 1)) = 2T (BX (0, 1));
(3.15)
pentru aceasta, este suficient sa demonstram ca T (BX (0, 1)) este multime
convexa. Fie [0, 1] si x, y BX (0, 1); avem:
k x + (1 )y k k x k +(1 ) k y k< + (1 ) = 1
si deci T x + (1 )T y = T (x + (1 )y) T (BX (0, 1).
Din relatiile 3.14 si 3.15 rezulta incluziunea 3.11.
Demonstram n continuare incluziunea T (BX (0, 1)) BY (0, k), ceea ce, evident, ncheie demonstratia. Fie y BY (0, k); vom construi x BX (0, 1)
astfel ncat T x = y. Din incluziunea 3.11, rezulta y T (BX (0, 12 )), deci:
1
> 0, z BX (0, )astfel ncat k y T z k< .
2
k
In particular pentru = 2 , exista z1 X cu proprietatile:
(3.16)
1
k
si k y T z1 k< .
2
2
Fie acum elementul y T z1 BX (0, k). Repetand rationamentul aplicat lui
y si luand n relatia 3.16 = k4 , rezulta ca exista z2 X cu proprietatile:
k z1 k<
k z2 k< 22 si k (y T z1 ) T z2 k< 22 k.
Repetand procedeul, construim un sir (zn )n X cu proprietatile:
k zn k< 2n si k y T (z1 + z2 + .. + zn ) k< 2n k , n N.
Rezulta ca seria
(3.17)
zn este absolut convergenta si deci (deoarece X este
nN
spatiu Banach) este si convergenta; fie x X suma acestei serii. Din relatia
3.17 rezulta ca x BX (0, 1) si T x = y, ceea ce ncheie demonstratia.
Teorema 39 are numeroase aplicatii; prezentam n continuare cateva consecinte
utilizate frecvent.
40.Corolar
Fie X, Y si T ca n teorema anterioara. Atunci, imaginea prin T a oricarei
3.4. TEOREMA APLICAT

IEI DESCHISE
67
multimi deschise din X este multime deschisa n Y ; o aplicatie cu aceasta

proprietate se numeste aplicatie deschis
a, ceea ce da si
numele teoremei 39: teorema aplicatiei deschise.
Demonstratie Fie D X o multime deschisa si fie y T (D). Fie
x D astfel ncat y = T x. Multimea D fiind deschisa, exista r > 0
astfel ncat BX (x, r) D, sau, echivalent, x + BX (0, r) D. Aplicand
T ultimei incluziuni, obtinem y + T (BX (0, r)) T (D). Conform teoremei 39, exista k > 0 astfel ncat T (BX (0, 1)) BY (0, k), sau, ehivalent,
T (BX (0, r)) BY (0, rk). Adunand n ambii membri ai ultimei incluziuni y,
rezulta BY (y, rk) y + T (BX (0, r)) T (D), ceea ce ncheie demonstratia.
41.Corolar (Teorema lui Banach)
Fie X, Y doua spatii Banach si T L(X, Y ). Daca T este operator bijectiv,
atunci T 1 L(X, Y ).
Acest rezultat fundamental se numeste teorema lui Banach.
Demonstratie Fie 0 6= x X si fie y =k x k1 x. Din teorema 39 rezulta
ca exista k > 0 astfel ncat k T y k k si deci k T x k k k x k; din propozitia
13 rezulta ca operatorul T 1 este continuu, ceea ce ncheie demonstratia.
42.Corolar
Fie X un spatiu vectorial si fie k k1 si k k2 doua norme pe X. Daca (X, k k1 ) si
(X, k k2 ) sunt spatii Banach si daca exista c > 0 astfel ncat k x k2 c k x k1 ,
pentru orice x X, atunci exista k > 0 astfel ncat k x k1 k k x k2 . Rezulta
deci ca cele doua norme sunt echivalente (cf.definitiei 1,cap.1).
Demonstratie Aplicam corolarul 41 astfel:
X = (X, k k1 ) , Y = (X, k k2 ) si T = I.
43.Definitie
Fie X, Y doua spatii normate si fie T : X Y .
Multimea G(T ) = {(x, T x) ; x X } se numeste graficul lui T .
Operatorul T se numeste nchis daca graficul sau este multime nchisa (n
X Y ). Mentionam ca multimea X Y este spatiu topologic cu topologia
produs ([3],p.111); o norma care defineste topologia produs este k (x, y) k=k
x k + k y k.
O baza de vecinatati ale unui punct (x, y) X Y este formata din toate
multimile de tipul U V , unde, U X este vecinatate a lui x iar V Y
este vecinatate a lui y. Vom folosi n continuare urmatorul rezultat (teorema
lui Tihonov):
Daca X si Y sunt spatii compacte, atunci X Y este de asemenea spatiu
compact; pentru demonstratie si alte completari n legatura cu topologia produs, recomandam [3],p.116.
68
44.Observatie
(a) T este operator nchis daca si numai daca pentru orice sir (xn )n X cu
proprietatile:
(i) lim xn = x
n
(ii) n
lim T xn = y,
rezulta y = T x.
(b) Evident, orice operator continuu este nchis; sa mai observam ca n cazul
unui operator continuu, ipoteza (ii) de mai sus face parte din concluzie.
(c) Reciproca afirmatiei (b) este, n general, falsa, dupa cum arata urmatorul
exemplu, pe care-l propunem ca exercitiu.
Fie X = {f : [0, 1] C ; f de clasa C 1 } , Y = {f : [0, 1] C ; f continua}
si fie T : X Y , T f = f 0 (derivata). Norma pe spatiile X si Y este norma
supremum: k f k = sup | f (t) |. Atunci T este operator liniar nchis, dar
t[0,1]
nu este continuu.
Are loc, totusi, urmatorul rezultat remarcabil.
45.Teorema graficului nchis
Fie (X, k k1 ) , (Y, k k2 ) doua spatii Banach si fie T : X Y un operator
liniar si nchis. Atunci T este continuu.
In exemplul 44 spatiul X nu este complet.
Demonstratie Vom folosi corolarul 42. Consideram pe X urmatoarele doua
norme:k x k3 =k x k1 + k T x k2 si k x k4 =k x k1 . Din ipoteza,(X, k k4 ) este
spatiu Banach. Este evident ca k x k4 k x k3 ; pentru a aplica corolarul
42 mai trebuie demonstrat ca (X, k k3 ) este spatiu Banach. Fie (xn )n un sir
Cauchy n (X, k k3 ); atunci (xn )n este sir Cauchy n k k1 si (T xn )n este sir
Cauchy n k k2 . Rezulta ca exista x = lim xn (n norma k k1 ) si y = lim T xn
n
n
(n norma k k2 ). Deoarece T este operator nchis, rezulta ca y = T x, ceea ce
arata ca lim k xn x k3 = 0. Aplicand corolarul 42, rezulta ca exista k > 0
n
astfel ncat k x k3 k k x k4 , adica k T x k2 (k 1) k x k3 , ceea ce arata ca
T este operator continuu.
3.5
Topologia slab
a si teorema lui Alaoglu
Un rezultat clasic de analiza (teorema lui Riesz: [3],p.193) afirma ca bila

unitate nchisa dintr-un spatiu normat este compacta daca si numai daca
dimensiunea spatiului este finita. Fie (X, k k) un spatiu Banach infinit dimensional si fie X 0 dualul sau (care este si el infinit dimensional). Am vazut
3.5. TEOREMA LUI ALAOGLU
69
ca mpreuna cu norma k f k= sup |f (x)| , X 0 este spatiu Banach; conform

kxk1
rezultatului mentionat mai sus, rezulta ca bila unitate nchisa din X 0 , pe

care o vom nota BX 0 (0, 1), nu este multime compacta. In acest paragraf vom
arata ca exista o topologie pe X 0 , (numita topologia slaba a dualului) n care
BX 0 (0, 1) este multime compacta.
46.Definitie (topologia slab
a a dualului unui spatiu Banach)
In cele ce urmeaza, vom prezenta, pe scurt, topologia slaba definita pe dualul
unui spatiu Banach. Pentru demonstratii si completari, recomandam [4],p.46
si p.120.
Fie X un spatiu normat si fie X 0 dualul sau; pentru orice x X definim
seminorma px : X 0 C , px (f ) = f (x). Familia de seminorme P = {px }xX
separa punctele lui X 0 , n sensul ca pentru orice 0 6= x X, exista p P
astfel ncat p(x) 6= 0.
O vecinatate a unui element f X 0 se defineste dupa cum urmeaza. Fie
R P o multime finita de seminorme si fie, pentru orice > 0:
W (f, R, ) = {g X 0 ; |p(g) p(f )| < , p R}.
O baza de vecinatati ale elementului f X 0 este
{W (f, R, ) ; R P , R finita, > 0}.
Topologia definita pe X 0 de vecinatatile de mai sus se numeste topologia
slaba a dualului; vom nota aceasta topologie cu w? .
Un sir (fn )n X 0 converge la f X 0 n topologia slaba daca si numai
daca sunt ndeplinite urmatoarele doua conditii:
(i) Sirul (k fn k)n este marginit.
(ii) Exista o submultime A X cu pentru care subspatiul liniar
generat este dens n X si
lim fn (x) = f (x), x A.
O submultime F X 0 este w? -deschisa daca pentru orice f F exista o

submultime finita R P si > 0 astfel ncat
W (f, R, ) F.
47.Teorema lui Alaoglu
Fie X un spatiu normat; atunci BX 0 (0, 1) este multime compacta n topologia
w? .
Demonstratie Fie, pentru orice x BX (0, 1), multimea:
70
Cx = { C ; || 1}. Cu topologia uzuala, Cx este multime compacta

pentru orice x BX (0, 1) si deci, (n baza teoremei lui Tihonov: a se vedea
Q
Cx este compact.
definitia 43 sau [3],p.116) si produsul cartezian
xBX (0,1)
Pentru orice f BX 0 (0, 1), notam cu f restrictia lui f la bila unitate nchisa
din X . Deoarece |f(x)| k x k 1, putem considera ca
f
Cx ;
xBX (0,1)
aceasta se poate identificand pe f cu multimea valorilor sale, care este:

{f(x) ; x BX (0, 1)}.
Fie F : BX 0 (0, 1)
Cx , F (f ) = f. Se demonstreaza fara dificul-
Q
xBX (0,1)
tate ca F este injectiva si continua. Am identificat astfel BX 0 (0, 1) cu o

submultime dintr-un spatiu compact; deoarece o submultime nchisa inclusa
ntr-una compacta este si ea compacta, ([3],p.102), rezulta ca este suficient
sa demonstram ca BX 0 (0, 1) este submultime w? -nchisa.
Pentru aceasta, sa notam cu B nchiderea lui BX 0 (0, 1) n topologia w? si fie
f B. Pentru a arata ca f BX 0 (0, 1), trebuie sa aratam ca f este liniara
si k f k 1. Pentru liniaritate, fie x, y X si , C; fie > 0 arbitrar si
fie multimea:
W = {g X 0 ; |g(z) f (z)| < , z {x, y, x + y}}.
Deoarece W este vecinatate a lui f , (n topologia w? ), rezulta ca
W
BX 0 (0, 1) 6= .
Fie h un element n aceasta intersectie. Deoarece h este liniara, rezulta:

|f (x + y) f (x) f (y)|
|f (x + y) h(x + y)|+
+|| |h(x) f (x)| + || |h(y) f (y)| (1 + || + || ),
si deci (deoarece a fost arbitrar), f este liniara.
Pentru a demonstra inegalitatea k f k 1, fie x X si > 0 arbitrari;
deoarece multimea
V = {g X ; |g(x) f (x)| < }
3.5. TEOREMA LUI ALAOGLU

este o vecinatate a lui f n topologia w? , rezulta ca exista h V
si deci:
|f (x)| |f (x) h(x)| + |h(x)| < + k x k .
71
T
BX 0 (0, 1),
Deoarece a fost arbitrar, rezulta ca k f k 1, deci f BX 0 (0, 1), ceea ce

Capitolul 4
Algebre Banach
4.1
Rezultate generale din teoria

algebrelor Banach
In acest paragraf vom prezenta notiuni si rezultate generale din teoria algebrelor Banach; tot aici vom da si o lista cu principalele exemple de algebre
Banach pe care le vom cita frecvent n restul lucrarii.
1.Definitie
Fie A un spatiu vectorial complex. A se numeste algebr
a daca exista o
operatie (numita produs sau nmultire) pe A cu proprietatile:
(i) x(yz) = (xy)z , x, y, z A, (asociativa).
(ii) (x + y)z = xz + yz si x(y + z) = xy + xz,
x, y, z A, (distributiva fata de adunare).
(iii) (xy) = x(y) = (x)y , C , x, y A .
O algebr
a normat
a este o algebra A pe care s-a definit o norma k k cu
proprietatea:
(iv) k xy kk x kk y k , x, y A.
Daca n plus spatiul normat (A, k k) este complet, atunci (A, k k) se numeste
algebr
a Banach (sau algebr
a normat
a complet
a).
Din conditia (iv) rezulta ca produsul este operatie continua, deci pentru
orice siruri (xn )n si (yn )n din A care converg la x si respectiv la y, rezulta ca
lim xn yn = xy.
n
O algebra normata A se numeste comutativ
a daca produsul este
operatie comutativa: xy = yx , x, y A. Daca nmultirea are un element neutru, e, (daca exista, el este unic), atunci A se numeste algebr
a
normat
a cu unitate; daca n plus k e k= 1, atunci algebra se numeste
unitar
a. Un subspatiu vectorial B A se numeste subalgebr
a daca pen73
74
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BANACH
tru orice x, y B, rezulta xy B. Ca si n cazul subspatiilor vectoriale,

o subalgebra a unei algebre Banach este completa daca si numai daca este
nchisa. Fie A1 si A2 doua algebre normate. O aplicatie F : A1 A2 se
numeste morfism de algebre daca F este liniara si multiplicativa (adica
F (xy) = F (x)F (y) , x, y A1 ). Un morfism bijectiv se numeste izomorfism. Doua algebre normate A1 si A2 se numesc izomorfe daca ntre ele
exista un izomorfism izometric, adica k F (x) k=k x k , x A1 .
2.Exemple
(i) Cu operatiile uzuale, multimea numerelor complexe este algebra Banach comutativa unitara.
(ii) Algebra (C(D), k k )
Spatiul Banach (C(D), k k ) din exemplul 4(v),cap.1 se organizeaza ca algebra Banach comutativa unitara cu produsul (f g)(t) = f (t)g(t),
elementul neutru fiind functia constanta 1. Reamintim n continuare teorema clasic
a a lui Weierstrass de aproximare uniform
a a functiilor
continue prin polinoame. Fie a, b R , a < b si fie (C([a, b]), k k );
mentionam ca spatiul metric [a, b] este subnteles
cu topologia sa naturala, ca subspatiu n spatiul metric R. Teorema clasica a
lui Weierstrass ([8],p.326; [14],.p.147) afirma ca pentru orice functie continua
f C([a, b]) exista un sir de polinoame Pn C[X] care converge uniform la
f pe intervalul [a, b]:
lim sup |f (x) Pn (x)| = lim k f Pn k = 0.
n x[a,b]
Daca facem acum observatia ca multimea polinoamelor cu coeficienti complecsi (restrictionate la intervalul [a, b]) este o subalgebra n algebra C([a, b]), k
k , atunci teorema lui Weierstrass se poate reformula astfel:
Subalgebra polinoamelor C[X], (restrictionate la [a, b]) este densa in algebra C([a, b]).
Vom enunta n continuare o generalizare (n cadrul teoriei algebrelor Banach) a acestui rezultat clasic, numita teorema Weierstrass-Stone (pentru
demonstratie se pot consulta: [14],p.150; [4],p.206; [5],p.46).
Fie D un spatiu topologic compact ([3],p.99) si fie B C(D) o subalgebra;
B se numeste nchis
a la conjugare daca pentru orice f B rezulta f B.
Spunem ca B separ
a punctele lui D daca pentru orice t, s D , t 6= s,
exista f B astfel ncat f (t) 6= f (s). Daca pentru orice t D exista f D
astfel ncat f (t) 6= 0, atunci se spune ca B nu se anuleaz
a pe D. Cu aceste
definitii precizate, putem enunta teorema Weierstrass-Stone:
Fie B o subalgebra n (C(D), k k ); daca B este nchisa la conjugare,
4.1. REZULTATE GENERALE
75
separa punctele lui D si nu se anuleaza pe D, atunci B este densa n algebra

C(D).
In cazul n care consideram numai functii continue cu valori reale, atunci
ipoteza ca B sa fie nchisa la conjugare nu mai este necesara; facem de asemenea observatia ca ipoteza ca B sa nu se anuleze pe D poate fi nlocuita cu
ipoteza ca B sa contina functiile constante (este suficient sa contina functia
constanta 1). Evident, teorema clasica a lui Weierstrass se obtine n cazul
particular: D = [a, b] si B = C[X].
(iii) Algebra (` (Z), k k )
Spatiul Banach al sirurilor marginite (` (Z), k k ) , (cf. exemplului 4(iii),cap.1)
este algebra Banach comutativa unitara cu produsul:
(xy)(n) = x(n)y(n) , n Z,
avand ca element neutru sirul constant 1.
(iv) Algebra L(X)
Fie X un spatiu Banach; atunci spatiul Banach al operatorilor liniari si continui pe X , L(X), este algebra Banach (necomutativa) unitara, nmultirea
fiind produsul (compunerea) operatorilor, iar elementul neutru operatorul
identic (a se vedea cap.3,teoremele 5,7 si 12).
(v) Algebra (L (, ), k k )
Spatiul Banach al functiilor esential marginite, L (, ) (cf.exemplului 4(vi),cap.1) este algebra Banach comutativa unitara cu produsul (f g)(t) =
f (t)g(t), elementul neutru fiind functia constanta 1. In particular, L (S 1 )
si L (R) sunt algebre Banach comutative unitare. Definim n continuare o
subalgebra remarcabila a lui L (S 1 ). Deoarece S 1 este multime compacta
(si prin urmare masura Lebesgue este finita) rezulta ca orice functie esential
marginita pe S 1 este de patrat integrabil. Deci pentru orice f L (S 1 ),
putem defini coeficientii sai Fourier, f(n) , n Z (cf. teoremei 19,cap.1).
Fie H (S 1 ) = {f L (S 1 ) ; f(n) = 0 , n < 0 }. Se demonstreaza ca
H (S 1 ) este subalgebra nchisa n L (S 1 ). Elementele subalgebrei (Banach) H (S 1 ) se numesc functii analitice esential marginite ([11],p.159).
(vi) Algebra `1 (Z)
Fie spatiul Banach (`1 (Z), k k1 ) (cf. exemplului 4(ii),cap.1). Pentru orice
x, y `1 (Z) definim convolutia lui x cu y prin:
(x ? y)(n) =
X
kZ
x(n k)y(k) , n Z.
76
Sirul x ? y `1 (Z) deoarece:

k x ? y k1 =
X X
x(n k)y(k)|
nZ kZ
X
kZ
|y(k)|
X X
|x(n k)y(k)| =
nZ kZ
|x(m)| =k x k1 k y k1 , x, y `1 (Z).
mZ
Produsul de convolutie astfel definit este comutativ, asociativ si distributiv

fata de adunarea sirurilor. Din egalitatea (imediata):
(x ? k )(n) = x(n k) , n Z, rezulta ca o este element neutru pentru convolutia sirurilor. Pentru demonstratii cat si pentru alte proprietati si
aplicatii ale convolutiei se pot consulta [1],p.518; [15],p.104; [5],p.54.
(vii) Algebra L1 (R)
In spatiul Banach L1 (R) (cf. exemplului 4(iv),cap.1) produsul de
convolutie (al functiilor) este definit prin:
(f ? g)(t) =
f (t s)g(s)ds.
Se demonstreaza ca integrala de mai sus converge aproape pentru orice t R

si k f ? g k1 k f k1 k g k1 , adica f ? g L1 (R). Operatia astfel definita este
comutativa, asociativa si distributiva fata de adunarea functiilor; convolutia
functiilor (spre deosebire de convolutia sirurilor) nu admite element neutru.
In concluzie, L1 (R) este o algebra Banach comutativa fara unitate; bibliografie: [17],p.49; [4],p.196; [13],p.146.
In algebrele normate cu unitate, elementele inversabile au proprietati remarcabile.
3.Definitie
Fie A o algebra normata cu unitatea e. Un element x A se numeste inversabil daca exista y A astfel ncat xy = yx = e; n aceasta situatie, y se
numeste inversul lui x si se noteaza x1 (daca exista, el este unic). Notam cu
G(A) multimea elementelor inversabile ale algebrei A. Este usor de demonstrat ca G(A) este grup (cu operatia de nmultire) si (xy)1 = y 1 x1 . O
algebra normata n care toate elementele nenule sunt inversabile se numeste
corp normat.
4.Propozitie
Fie A o algebra Banach unitara. Atunci, pentru orice x A cu proprietatea
77
k x k< 1 rezulta ca elementul e x este inversabil si inversul sau este:

(e x)1 =
xn .
n0
Demonstratie Fie x A , k x k< 1. Aratam mai ntai ca seria
xn
n0
este absolut convergenta (si deci si convergenta deoarece A este completa).

Folosind inegalitatea k xn kk x kn , (care rezulta direct din definitia algebrei
normate), avem:
X
k xn k
n0
Rezulta ca sirul sn =
k x kn = (1 k x k)1 < .
n0
n
P
xk este convergent; din egalitatea
k=0
(e x)sn = sn (e x) = e xn+1 ,
pentru n , rezulta (folosind si faptul ca xn+1 0) concluzia propozitiei.
Din demonstratie rezulta si inegalitatea
k (e x)1 k (1 k x k)1 , x A, k x k< 1.
5.Propozitie
Intr-o algebra Banach unitara multimea elementelor inversabile este
deschisa.
Demonstratie Fie A o algebra Banach unitara si fie a G(A).
Vom arata incluziunea:
B(a, k a1 k1 ) G(A),
ceea ce va ncheia demonstratia.
Fie x B(a, k a1 k1 ); avem:
k e a1 x k=k a1 a a1 x k=k a1 (a x) k
k a1 kk a x k<k a1 kk a1 k1 = 1.
Conform propozitiei 4, rezulta ca elementul e (e a1 x) = a1 x
este inversabil si deci si x este inversabil, fiind produs de elemente
inversabile: x = a(a1 x).
78
6.Propozitie
Fie A o algebra Banach unitara.
Atunci aplicatia G(A) 3 x x1 G(A) este continua.
Demonstratie Aratam mai ntai ca aplicatia x x1 este
continua n x = e:
k x1 e k=k x1 (e x) kk x1 kk e x k
kexk
.
1 k e x k
Fie acum a G(A), arbitrar fixat; atunci, pentru orice x G(A),

avem x1 = a1 (xa1 )1 si deci :
k x1 a1 k=k a1 (xa1 )1 a1 k=
=k a1 [(xa1 )1 e] kk a1 kk (xa1 )1 e k .
Deoarece aplicatia x xa1 este continua (cf.definitiei 1), iar aplicatia
y y 1 este continua n e (cf. celor demonstrate mai sus), demonstratia se
ncheie.
7.Definitie (spectrul)
Fie A o algebra normata unitara si fie x A; multimea
(x) = { C ; e x nu este inversabil}
se numeste spectrul lui x. Complementara spectrului se numeste multimea
rezolvent
a: (x) = C (x). Daca B A este o subalgebra si daca x B,
atunci definim
B (x) = { C ; e x nu are invers n algebra B};
numim B (x) spectrul n algebra B al elementului x. Incluziunea
(x) B (x) este evidenta (n general, ea este stricta).
8.Observatie
Fie A o algebra normata unitara si fie a A un element inversabil. Atunci
(a1 ) = {1 ; (a)}.
Demonstratie Fie (a), 6= 0; elementul (e a)1 (care exista)
comuta cu a si deci avem:
e = (e a)(e a)1 = (a1 1 e)(e a)1 a,
ceea ce arata elementul 1 e a1 este inversabil, deci 1 (a1 ); restul
rationamentelor le propunem ca exercitiu.
79
9.Exemple
(i) In algebra (corpul) Banach al numerelor complexe, orice element nenul
este inversabil si deci (x) = {x} , x C.
(ii) Sa consideram algebra Banach a functiilor continue,
(C(D), k k ) (cf. exemplului 2(ii)) si fie f C(D). Demonstram n continuare
egalitatea
(f ) = {f (t) ; t D}.
Pentru aceasta este suficient sa demonstram ca functia f este inversabila
(n algebra C(D)) daca si numai daca f (t) 6= 0 , t D. Daca f este inversabila, atunci exista g C(D) astfel ncat f (t)g(t) = 1 , t D si deci
f (t) 6= 0 , t D. Reciproc, daca f (t) 6= 0 , t D, atunci putem defini
1
, ceea ce ncheie demonstratia.
functia continua g(t) = f (t)
(iii) Fie L(C n ) algebra Banach a operatorilor liniari si continui pe C n si
fie T L(C n ). In capitolul 1 (paragraful 1) am demonstrat:
(T ) = { C ; I T nu este injectiv} =
= { C ; I T nu este surjectiv} =
= { C ; x C n , x 6= 0 astfel ncat T x = x}.
Multimea (T ) este n acest caz finita si elementele ei (care se numesc valorile
proprii ale lui T ) sunt radacinile polinomului caracteristic asociat matricei
operatorului T (ntr-o baza oarecare).
(iv) Fie X un spatiu Banach infinit dimensional si fie T L(X). Din
teorema lui Banach (corolarul 41,cap.3) rezulta ca:
(T ) = { C ; I T nu este bijectiv}.
(v) Sa calculam acum spectrul unui element x (` (Z), k k ),
(cf. exemplului 2(iii)). Fie C astfel ncat x este inversabil; exista
deci y ` (Z) astfel ncat x(n) = (y(n))1 , n Z. De aici rezulta
inegalitatea | x(n)| (k y k )1 > 0 si deci am demonstrat implicatia:
(x) M > 0 astfel ncat |x(n) | M , n Z.
Reciproc, fie C astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea
|x(n) | M , n Z; consideram sirul y(n) = (x(n) )1 , n Z.
Evident, y(x ) = 1 si y ` (Z), deoarece k y k M 1 < . Am
demonstrat deci egalitatea:
(x) = { C ; M > 0 astfel ncat |x(n) | M },
80
sau, echivalent, luand complementarele multimilor de mai sus:

(x) = {x(n) ; n Z}.
(vi) Pentru a calcula spectrul unei functii din algebra
(L (, ), k k ), (cf. exemplului 2(v)) introducem mai ntai notiunea de
imagine esentiala ([8],p.261; [5],p.57):
essran() = { C ; ({t ; |(t) | < }) > 0 , > 0} .
Se demonstreaza ca imaginea esentiala este multime nchisa si marginita (deci
compacta n C) si k k = sup{ || ; essran()}, ([5],p.57).
Demonstram n continuare ca spectrul unei functii esential marginite este
egal cu imaginea esentiala a functiei. Fie (); atunci functia ( )1
este esential marginita si deci:
1
{t ; |(t) | < k k } = 0,
2

adica C essran(). Invers, daca C essran() rezulta ca exista

> 0 astfel ncat ({t ; |(t) | < }) = 0; de aici rezulta inegalitatea
1
1
k 1 , deci functia
este esential marginita, ceea ce arata ca
k
este inversabila, adica ().
Sa retinem ca n cursul demonstratiei am aratat ca o functie L (, )
este inversabila daca si numai daca exista m > 0 astfel ncat |(t)|
m , t ( a.p.t.). In cazul n care este un spatiu topologic separat, iar este o masura boreliana regulata, atunci imaginea esentiala a unei
functii continue este nchiderea (n C ) a imaginii sale: essran() = () ;
demonstratia este elementara si se bazeaza pe faptul ca multimile deschise
au masura nenula. Daca n plus spatiul este compact, atunci imaginea
esentiala a unei functii continue coincide cu imaginea functiei. In particular, (pentru compact) o functie continua este inversabila (n algebra
L (, ) ) daca si numai daca nu se anuleaza.
10.Teorem
a
Intr-o algebra Banach unitara spectrul oricarui element este multime nevida
si compacta.
Demonstratie Fie A o algebra Banach comutativa unitara si fie
x A. Vom arata mai ntai ca (x) este multime compacta. Fie functia
(continua) F : C A , F () = x e. Imaginea inversa prin F a lui G(A)
este multime deschisa si deci (x) = C F 1 (G(A)) este nchisa. Pentru
a demonstra ca (x) este multime marginita, fie C cu proprietatea
|| >k x k; atunci k 1 x k< 1 si deci conform
81
propozitiei 4 rezulta ca elementul e 1 x este inversabil. Am demonstrat

deci incluziunea:
(x) { C ; || k x k}.
Pentru a demonstra ca (x) este multime nevida, sa presupunem prin absurd
ca pentru orice C, elementul e x este inversabil. Atunci, pentru orice
functionala f A0 putem defini aplicatia G : C C,
G() = f ((e x)1 ). Demonstram n continuare ca G este functie ntreaga
si marginita. Pentru orice C arbitrar fixat, avem:
f ((e x)1 ) f ((e x)1 ))
G() G()
= lim
=
lim
(e x)1 (e x)1
= f lim
(e x)1 [(e x) (e x)](e x)1

= f lim
= f ((e x)2 ),
ceea ce arata ca G este functie ntreaga.
Pentru orice || >k x k, din demonstratia propozitiei 4, rezulta:
k G() k=k f ((e x)1 ) kk f kk (e x)1 k=
=k f kk 1 (e 1 x)1 kk f k |1 |(1 k 1 x k)1 ,
deci G este functie marginita. Din teorema lui Liouville ([1],p.424), rezulta
ca G este functie constanta; n particular, G(0) = G(1), adica f (x1 ) =
f ((e x)1 ) , f A0 .
Pe de alta parte, deoarece x1 6= (e x)1 , exista (n baza corolarului
25,cap.3) o functionala g A0 astfel ncat g(x1 ) 6= g((e x)1 ), ceea ce
constituie o contradictie cu concluzia de mai sus.
O consecinta a acestui rezultat este caracterizarea corpurilor Banach.
11.Corolar (Teorema Gelfand-Mazur)
Orice corp Banach este izomorf cu corpul numerelor complexe.
Demonstratie Fie A un corp Banach si fie x A; atunci, conform teoremei
10, exista (x) (x) si deci elementul (x)ex nu este inversabil. Deoarece
A este corp, rezulta ca (x)e x = 0, sau, x = (x)e (de aici rezulta si faptul
ca (x) este unic). Se arata simplu ca aplicatia : A C , (x) = (x)
este un izomorfism de algebre Banach.
82
12.Definitie
Fie A o algebra Banach si fie x A. Raza spectral
a a lui x este,
prin definitie, r(x) = sup{|| ; (x)}. Sa observam ca definitia este
corecta datorita teoremei 10; de asemenea, din demonstratia aceleeasi teoreme rezulta si inegalitatea: r(x) k x k. Din exemplul 9 rezulta ca n algebrele C(D) si L (, ) raza spectrala este egala cu norma: r(f ) =k f k .
O algebra Banach n care raza spectrala si norma nu coincid este algebra
operatorilor liniari si continui pe un spatiu Banach; a se vedea, de exemplu,
teorema 49, cap.5 (operatorul Volterra are raza spectrala 0, dar nu este identic nul).
Incheiem acest paragraf cu formula razei spectrale.
13.Teorem
a (formula razei spectrale)
Fie A o algebra Banach unitara; atunci, pentru orice x A, are loc egalitatea:
1
r(x) = lim k xn k n .
n
Demonstratie Vom demonstra mai ntai inegalitatea:

1
r(x) lim inf k xn k n .

n
Pentru aceasta, fie n N si fie C astfel ncat n (xn ) (deci exista

(n e xn )1 ). Din identitatea:
n e xn = (e x)(n1 e + n2 x + .. + xn1 ),
nmultind ambii membri cu (n e xn )1 , rezulta ca e x este element
inversabil si deci (x). In concluzie, am demonstrat implicatia:
(x) n (xn ).
Pe de alta parte, |n | k xn k (deoarece raza spectrala este mai mica decat
1
norma) si deci || k xn k n , n N , adica:
1
r(x) lim
inf k xn k n .
n
1
Pentru a demonstra inegalitatea r(x) lim sup k xn k n , consideram || >k

n
x k; din propozitia 4 rezulta ca e x este inversabil si:

P n1 n
(e x)1 =
x . Fie, ca n demonstratia teoremei 10, f A0 si

n0
4.2. ALGEBRE BANACH COMUTATIVE
83
G : (x) C , G() = f ((e x)1 ). Functia G este olomorfa pe (x); daca

n plus || >k x k, atunci, din formula inversului lui e x rezulta:
G() =
n1 f (xn ).
n0
Rezulta deci ca seria
n1 f (xn ) converge si pentru || > r(x); n partic-
P
n0
ular, de aici rezulta ca pentru orice f A0 si pentru orice C , || > r(x)

avem:
sup f (n xn ) < .
n0
Din corolarul 26,cap.3 rezulta sup k n xn k< . In concluzie, pentru orice

n0
C , || > r(x), exista k() > 0 astfel ncat

k n xn k k() , n N.
1
De aici rezulta k xn k n ||(k()) n si deci:

1
lim sup k xn k n || r(x),

n
4.2
Algebre Banach comutative
In studiul algebrelor Banach comutative, notiunea de caracter este un instrument foarte puternic. In acest paragraf prezentam proprietatile spatiului
caracterelor asociat unei algebre Banach comutative unitare si teoria transformatei Gelfand.
14.Definitie
Fie A o algebra Banach comutativa unitara. O aplicatie : A C se
numeste caracter al algebrei A daca :
(i) (x + y) = (x) + (y) , , C , x, y A; (liniara).
(ii) (xy) = (x)(y) , x, y A; (multiplicativa).
(iii) nu este identic nula.
Multimea caracterelor unei algebre A se numeste spatiul caracterelor algebrei si l vom nota cu K(A).
15.Propozitie
Fie K(A); atunci:
84
(i) (e) = 1.
(ii) (x) 6= 0 , x G(A).
(iii) este aplicatie continua; deci K(A) A0 .
(iv) k k= 1.
Demonstratie (i) Fie x A astfel ncat (x) 6= 0; atunci
(x) = (xe) = (x)(e) si deci (e) = 1.
(ii) Fie x G(A) si sa presupunem prin absurd ca (x) = 0; atunci:
1 = (e) = (xx1 ) = (x)(x1 ) = 0 , contradictie.
(iii) Fie C astfel ncat || > 1 si fie x A cu proprietatea k x k 1.
Atunci, din propozitia 4 rezulta e 1 x G(A) si deci din (ii) rezulta ca
(e 1 x) 6= 0, adica (x) 6= . In concluzie, am demonstrat ca pentru
orice x A cu k x k 1, are loc inegalitatea |(x)| 1. De aici rezulta (cu
un rationament pe care l-am mai folosit) inegalitatea
|(x)| k x k , x A si deci este functionala continua cu k k 1;
dar (e) = 1 si deci k k= 1. In particular, din cele demonstrate rezulta
incluziunea:
K(A) {f A0 ; k f k= 1}.
16.Propozitie
Fie A o algebra Banach comutativa unitara. Considerand pe dualul A0
topologia slaba (notata w? ; a se vedea definitia 46,cap.3), atunci, K(A) este
multime compacta; se mai spune ca spatiul caracterelor unei algebre Banach
comutative unitare este slab-compact.
Demonstratie Conform teoremei lui Alaoglu (teorema 47,cap.3), sfera unitate din A0 este compacta n topologia w? , deci este suficient sa demonstram
ca K(A) este submultime nchisa (n topologia w? ) n multimea {f A0 ; k
f k= 1}.
Fie K(A) nchiderea multimii K(A) n topologia w? si fie f K(A); pentru a arata ca f K(A), vom arata ca f este functionala multiplicativa
si f (e) = 1. Pentru aceasta, fie x, y A si > 0, arbitrari. Consideram
vecinatatea lui f (cf. definitiei 46,cap.3):
W = {g A ; |g(t) f (t)| < , t {x, y, xy, e}}.
Fie h W
K(A); deoarece h este multiplicativa, avem:

|f (xy) f (x)f (y)| |f (xy) h(xy)|+
|h(x)[h(y) f (y)]| + |f (y)[h(x) f (x)]|
(1+ k x k +|f (y)|) ;
85
deoarece a fost arbitrar, rezulta f (xy) = f (x)f (y).

Deoarece h(e) = 1, rezulta
|f (e) 1| = |f (e) h(e)| < ,
si deci f (e) = 1, ceea ce ncheie demonstratia.
17.Definitie
Fie A o algebra Banach comutativa unitara si fie K(A) spatiul caracterelor
asociat ei, cosiderat ca spatiu topologic (compact) cu topologia slaba. Fie
(C(K(A)), k k ) algebra Banach (comutativa) a functiilor continue definite
pe K(A) cu valori complexe (cf. exemplului 2(ii)). Aplicatia
: A C(K(A)) , ((x))() = (x)
se numeste transformarea Gelfand pe algebra A.
Functia (continua) (x) se numeste transformata Gelfand a elementului
x A.
Proprietatile imediate ale transformarii Gelfand sunt date n urmatoarea
propozitie.
18.Propozitie
In conditiile definitiei 17, avem:
(i) Aplicatia este morfism de algebre Banach.
(ii) k (x) k k x k, (deci este continua).
(iii) (x) { C ; K(A) astfel ncat ((x))() = }.
Proprietatea (iii) afirma ca spectrul elementului x A contine imaginea functiei continue (x). Conform exemplului 8(ii), aceasta imagine este
spectrul functiei (x) n algebra C(K(A)); prin urmare (iii) se poate reformula astfel: (x) ((x)).
Demonstratie (i) Liniaritatea aplicatiei este evidenta. Pentru a demonstra multiplicativitatea, fie x, y A si K(A); avem:
((xy))() = (xy) = (x)(y) = ((x))()((y))().
(ii) Fie x A; avem:
k (x) k = sup |(x)| sup{|f (x)| ; f A0 , k f k= 1} =k x k,
K(A)
unde, pentru ultima egalitate am folosit corolarul 26,cap.3.

(iii) Fie C astfel ncat e x este inversabil; atunci, conform propozitiei
15(ii), pentru orice K(A), avem (e x) 6= 0, adica
86
6= (x) , K(A). Rezulta deci ca nu este n imaginea functiei (x),

deci am demonstrat incluziunea (x) C (x)(K(A)).
Inainte de a demonstra si alte proprietati ale transformarii Gelfand, (dintre
care cea mai importanta este ca n (iii) avem egalitate), vom da cateva exemple.
19.Exemple
(i) Sa consideram algebra (C(D), k k ). Vom demonstra ca, n acest caz,
spatiul caracterelor se poate identifica (ntr-un mod canonic, ce va fi precizat)
cu spatiul topologic compact D. Fie t D si fie
t : C(D) C , t (f ) = f (t). Atunci t este caracter al algebrei C(D), iar
aplicatia D 3 t t K(C(D)) este bijectiva, continua si cu inversa continua (o astfel de aplicatie ntre doua spatii topologice se numeste homeomorfism). Inainte de a demonstra aceasta afirmatie sa observam ca transformarea
Gelfand pe algebra C(D) este, (folosind identificarea de mai sus), aplicatia
identica : C(D) C(K(C(D))), ((f ))(t ) = f (t), adica (f ) = f . Faptul
ca pentru orice t D functionala t este caracter este imediat. Demonstram
acum ca orice caracter este de aceasta forma: fie K(C(D)) si fie nucleul
Ker () = {f C(D) ; (f ) = 0}. Aratam mai ntai ca exista to D
astfel ncat f (to ) = 0 , f Ker(). Sa presupunem prin absurd ca pentru orice t D, exista f t Ker() astfel ncat f t (t) 6= 0; atunci, din
continuitatea lui f t rezulta ca exista o vecinatate deschisa Vt a lui t astfel
ncat f t (s) 6= 0 , s Vt . Multimea {Vt }tD este o acoperire deschisa a
spatiului compact D, deci exista Vt1 , Vt2 , .., Vtn astfel ncat
g=
n
P
i=1
n
S
i=1
Vti = D. Fie
f ti fti ; atunci:
(g) =
n
X
(f ti )(fti ) = 0,
(4.1)
i=1
si deci g Ker(). Dar g(s) =
n
P
i=1
|fti (s)|2 > 0 si deci g este functie in-
versabila n algebra C(D). Deoarece caracterele nu se anuleaza pe elemente

inversabile, rezulta ca (g) 6= 0, ceea ce este n contradictie cu (4.1). Fie
deci to D astfel ncat f (to ) = 0 , f Ker(). Pentru orice h C(D),
functia h (h)1 Ker(), deoarece (h (h)1) = (h) (h)(1) = 0.
Rezulta deci ca (h (h)1)(to ) = 0, adica (h) = h(to ) , h C(D). In concluzie, am demonstrat ca = to . Aplicatia W : D K(C(D)) , W(t) = t
este bijectiva (surjectivitatea a fost demonstrata mai sus, iar injectivitatea
este evidenta). Pentru a demonstra continuitatea aplicatiei W vom face
ipoteza suplimentara ca D este spatiu metric (compact); demonstratia se
poate adapta si pentru cazul general, avantajul spatiilor metrice fiind acela
87
ca putem caracteriza continuitatea cu ajutorul sirurilor. Fie (tn )n un sir care

converge la t (n spatiul metric D). Pentru orice f C(D), avem:
lim [W(tn )](f ) = lim tn (f ) = lim f (tn ) =
= f (t) = t (f ) = [W(t)](f ),
ceea ce arata ca aplicatia W este continua. Continuitatea lui W 1 este acum
consecinta directa a unui rezultat de topologie : orice aplicatie bijectiva si
continua ntre doua spatii compacte are inversa continua, ([3],p.111).
(ii) Pentru a identifica spatiul caracterelor algebrei `1 (Z), vom reaminti
mai ntai cateva proprietati ale transformarii Fourier definite pe aceasta algebra.
P
Fie x `1 (Z) si fie S 1 cercul unitate. Seria
x(n)n converge absolut si
nZ
uniform (n raport cu S 1 ):
X
|x(n)n |
nZ
|x(n)| =k x k1 .
nZ
Notam cu x() suma seriei de mai sus; functia x : S 1 C este marginita si

continua (exercitiu). Functia x se numeste transformata Fourier a lui x,
iar aplicatia
F : `1 (Z) C(S 1 )
se numeste transformarea Fourier pe algebra `1 (Z). Este usor de aratat
ca F este liniara si continua. Demonstram n continuare faptul ca F este
multiplicativa:
X
[F(x ? y)]() =
(x ? y)(n)n =
nZ
X X
x(n k)y(k)
mZ
x(m)y(k)km =
kZ mZ
nZ kZ
X X
x(m)m
y(k)k = (Fx) (Fy) .
kZ
Schimbarea ordinii de sumare mai sus este corecta deoarece seriile sunt absolut convergente.
Demonstram n continuare ca multimea caracterelor algebrei `1 (Z) se
poate identifica cu cercul unitate S 1 n modul urmator: pentru orice caracter
K(`1 (Z)), exista un unic S 1 astfel ncat (x) = x(), unde, x este
transformata Fourier a lui x. Cu identificarea
K(`1 (Z)) 3 S 1
88
de mai sus, transformarea Gelfand pe algebra `1 (Z) coincide cu transformarea Fourier, : `1 (Z) C(S 1 ), x = x. Acest exemplu sugereaza faptul
ca transformarea Gelfand este o generalizare ntr-un cadru abstract a tranformatei Fourier; de altfel, o alta notatie frecvent utilizata pentru x este x.
Demonstram mai ntai ca pentru orice S 1 , aplicatia : `1 (Z) C,
(x) = x() este caracter al algebrei `1 (Z); pentru orice x, y `1 (Z), avem:
(x ? y) = (xd
? y)() = x()
y () = (x) (y).
Evident, este liniara si n plus (o ) = 1 6= 0.
Pentru a demonstra afirmatia reciproca, fie K(`1 (Z)); n particular,
este o functionala liniara si continua pe spatiul Banach `1 (Z) si deci conform
exemplului 10(i) din capitolul 3, exista si este unic un sir marginit ` (Z)
astfel ncat:
X
(4.2)
(x) =
x(n)(n) , x `1 (Z)
nZ
si k k =k k= 1. Pentru orice x `1 (Z) si m Z, notam xm (n) =

x(n m). Fie x, y `1 (Z); avem:
X
(x)y(n)(n) = (x)(y) = (x ? y) =
(x ? y)(n)(n) =
nZ
nZ
X
nZ
y(n)
X
kZ
x(k n)(k) =
y(n)(xn ).
nZ
Rezulta ca:
(x)(n) = (xn ) , n Z.
(4.3)
Inlocuind n egalitatea de mai sus pe n Z cu n + k Z (si deci pe xn cu

xn+k ), obtinem:
(x)(n + k) = (xn+k ) = ((xn )k ) =
= (xn )(k) = (x)(n)(k) , n, k Z.
Rezulta deci:
(n + k) = (n)(k) , n, k Z.
(4.4)
Din egalitatea (4.4) rezulta ca (n) = ((n))1 si deoarece

|(n)| 1 , n Z, (pentru ca k k = 1) rezulta ca |(n)| = 1,
n Z. In concluzie, are urmatoarele proprietati:
(n + m) = (n)(m) si |(n)| = 1 , n, m Z.
Notand (1) = 1 S 1 , rezulta (exercitiu) ca (n) = n , n Z, si deci
P
(x) =
x(n) n , adica (x) = x(). Lasam ca exercitiu uninZ
89
citatea lui (trebuie demonstrat ca daca x(1 ) = x(2 ) , x `1 (Z), atunci

1 = 2 ).
Pentru a continua studiul transformatei Gelfand, introducem
notiunile de ideal si algebra cat.
20.Definitie
Fie A o algebra normata comutativa unitara. O submultime I A se
numeste ideal (n A) daca:
(i) I este subspatiu vectorial.
(ii) x I si y A rezulta xy I.
Daca I =
6 A, atunci I se numeste ideal propriu. Daca I nu este continut
n nici un alt ideal propriu, atunci el se numeste ideal
maximal. Daca idealul I este si submultime nchisa n A, atunci I se
numeste ideal nchis. Sa mai facem observatia ca ntr-un ideal propriu nu
exista elemente inversabile (daca un ideal contine elemente inversabile, atunci
el coincide cu algebra A).
21.Teorem
a
Fie A o algebra Banach comutativa unitara. Atunci orice ideal propriu este
continut ntr-un ideal maximal si orice ideal maximal este nchis.
Demonstratie Fie I un ideal propriu n A si fie:
M = {J A ; J ideal propriu si J I}.
Atunci (M, ) este multime partial ordonata. Aratam ca M este inductiv
ordonata; pentru aceasta, fie N M o submultime total ordonata si fie
S
Z=
J . Se demonstreaza fara dificultate ca Z este un element maximal
J N
al lui N . Conform lemei lui Zorn (lema 16,cap.3) rezulta ca exista un ideal
maximal care-l contine pe I; sa mai observam ca pana aici nu am folosit
completitudinea algebrei A. Fie acum Y un ideal maximal n A si fie Y
nchiderea sa. Folosind completitudinea algebrei A se demonstreaza simplu
ca Y este de asemenea ideal. Daca prin absurd Y = A, atunci e Y. Ar exista deci un sir xn Y (deci implicit nici unul din termenii sirului xn nu este
inversabil) astfel ncat n
lim xn = e. Rezulta deci ca n orice vecinatate a lui
e exista elemente neinversabile, ceea ce constituie o contradictie cu faptul ca
multimea elementelor inversabile este deschisa (propozitia 5). In concluzie,
Y este ideal propriu si (evident) l contine pe Y care este (din ipoteza) maximal; rezulta deci ca Y = Y, adica Y este multime nchisa.
Definim n continuare notiunea de algebra cat.
90
22.Definitie
Fie A o algebra comutativa (nu neaparat normata) si fie J un ideal propriu n
A. Relatia de echivalenta (pe A) indusa de J este definita prin x y x
y J ; clasa de echivalenta a elementului x este x = x+J = {x+y ; y J }.
Multimea claselor de echivalenta, notata A/J se organizeaza ca spatiu vecf , x, y A , C, ([1],p.37).
torial cu operatiile: x + y = xg
+ y si
x = x
Vectorul nul n A/J este 0 = J . Este evident ca pana aici constructia coincide cu cea din teoria spatiilor vectoriale (deci ar fi fost suficient ca J sa fi
fost doar un subspatiu vectorial). Definim n continuare structura de algebra
pe spatiul vectorial A/J . Pentru aceasta, sa observam ca daca x1 x2 si
y1 y2 , atunci din identitatea
x2 y2 x1 y1 = (x2 x1 )y2 + x1 (y2 y1 ) ,
rezulta x1 y1 x2 y2 , ceea ce permite definirea nmultirii n A/J prin formula
f Se demonstreaz
xy = xy.
a ca A/J mpreuna cu aceste operatii este algebra
comutativa; n plus, aplicatia A 3 x x A/J este morfism de algebre
avand drept nucleu idealul J .
Daca A are unitatea e, atunci e este unitate n algebra A/J . Numim A/J
algebra c
at definita de idealul J .
91
23.Propozitie
Fie A algebra comutativa cu unitate si fie J un ideal propriu n A. Atunci
algebra cat A/J este corp daca si numai daca idealul J este maximal.
Demonstratie Fie J un ideal maximal si fie, pentru orice x A, I(x) =
{ax + y ; a A , y J }; atunci I(x) este ideal (ceea ce se demonstreaza
imediat) si n plus I(x) l contine strict pe J (de exemplu x I(x) J ).
Deoarece J este maximal, rezulta ca I(x) = A, deci exista a A si y J
f + y = e
astfel ncat ax + y = e, adica ax
. Dar, deoarece y J , rezulta ca
y = 0 si deci a
x = e, ceea ce arata ca x este element inversabil n algebra
cat A/J . Cum x a fost un element arbitrar din A J , rezulta ca toate
elementele nenule din A/J sunt inversabile, deci aceasta algebra este corp.
Pentru a demonstra afirmatia reciproca, sa presupunem ca idealul J nu este
maximal. Vom arata ca exista n A/J elemente nenule neinversabile. Fie
x A J (deci x 6= 0); fie I(x) = {ax + y ; a A , y J }. Se poate
demonstra (exercitiu) ca putem alege x A J astfel ncat idealul I(x) sa
nu fie maximal (se foloseste faptul ca J nu este maximal). Pentru un astfel
de x ales, rezulta ca e 6 I(x), deci nu exista a A astfel ncat a
x = e, ceea
ce arata ca x nu este inversabil n algebra cat A/J .
24.Propozitie
Fie (A , k k) un spatiu normat si fie J un subspatiu vectorial nchis n A.
Pentru orice x A/J , definim:
k x k= inf k x + y k= inf{k z k ; z A , z x}.
yJ
Atunci:
(i) (A/J , k k) este spatiu normat.
(ii) Daca A este spatiu Banach, atunci A/J este spatiu Banach.
(iii) Daca A este algebra Banach comutativa si J este un ideal propriu
nchis, atunci A/J este algebra Banach comutativa. Daca n plus A este
algebra unitara, atunci k e k= 1.
Demonstratie (i) Daca x J , atunci k x k= 0; daca x 6 J , atunci
k x k> 0, deoarece J este multime nchisa (lasam ca exercitiu observatia ca
k x k este distanta de la x la J ). Daca C si x A, atunci egalitatea k
x k= || k x k se verifica imediat. Demonstram acum inegalitatea triunghiului; fie x1 , x2 A si fie > 0. Din definitie, rezulta ca exista
y1 , y2 J astfel ncat:
k x + y k<k x k + , = 1, 2.
Insumand cele doua inegalitati de mai sus, rezulta:
k x1 + y1 k + k x2 + y2 kk x1 k + k x2 k +2.
92
Folosind si inegalitatile evidente:

k x1 + x2 kk x1 + y1 + x2 + y2 kk x1 + y1 k + k x2 + y2 k,
rezulta:
k x1 + x2 kk x1 k + k x2 k +2,
si deci, pentru 0, obtinem k x1 + x2 kk x1 k + k x2 k.
(ii) Presupunem ca A este spatiu Banach si fie (xfn )n un sir Cauchy n A/J .
g
fn astfel
Cu procedeul obisnuit ([8],p.21; [3],p.26) extragem un subsir x
ni x
i
g
g
ncat k x
, i N . Fie zi x
ncat k zi zi+1 k 2i ;
ni xg
ni+1 k 2
ni astfel
atunci (zi )i este un sir Cauchy n A si deci exista z A astfel ncat z = lim zi ;
i
din definitia normei pe A/J , rezulta:
g
kx
kk zi z k,
ni z
g
si deci lim x
, ceea ce ncheie demonstratia (un sir Cauchy care contine
ni = z
i
un subsir convergent, este convergent).
(iii) Trebuie sa demonstram ca k xf1 xf2 kk xf1 kk xf2 k , x1 , x2 A. Pentru
aceasta, fie x1 , x2 A si > 0; fie, ca n demonstratia
punctului (i), y1 , y2 J care verifica:
fi k + , i = 1, 2.
k xi + yi kk x
(4.5)
Sa mai observam ca:

(x1 + y1 )(x2 + y2 ) = x1 x2 + y1 (x2 + y2 ) + x1 y2 x1 x2 + J ,
deci, din definitia normei pe A/J , avem:
k xg
1 x2 kk (x1 + y1 )(x2 + y2 kk x1 + y1 kk x2 + y2 k .
Folosind acum inegalitatea rezultata prin nmultirea inegalitatilor (4.5), avem:
f1 kk x
f2 k +(k x
f1 k + k x
f2 k +),
k xg
1 x2 kk x
ceea ce ncheie demonstratia deoarece a fost arbitrar.

Daca e este elementul unitate al algebrei A, atunci e e si deci
k e kk e k= 1. Pentru cealalta inegalitate, fie x A J ; avem:
f kk x
k x k=k xe
kk e k .
De aici, deoarece k x k6= 0, rezulta k e k 1.

Revenim acum la studiul algebrelor Banach comutative unitare si demonstram urmatorul rezultat important.
93
25.Teorem
a
(a) Fie A o algebra Banach comutativa unitara. Atunci, pentru orice
K(A), subspatiul Ker() este ideal maximal n A.
(b) Reciproc, pentru orice ideal maximal M A, exista K(A) astfel
ncat M = Ker().
Demonstratie (a) Fie K(A) , a Ker() si x A. Deoarece (ax) =
(a)(x) = 0, rezulta ca Ker() este ideal; n plus, el este si propriu pentru
ca e 6 Ker(). Presupunem prin absurd ca Ker() nu ar fi ideal maximal;
atunci, conform teoremei 21, exista un ideal maximal M A, astfel ncat
Ker() M (incluziunea fiind stricta).
Fie a MKer(); deoarece (e((a))1 a) = 0, rezulta ca e((a))1 a
Ker() M.
Din egalitatea evidenta: e = (e ((a))1 a) + ((a))1 a, rezulta ca e M
(deoarece este combinatie liniara a doua elemente din M); aceasta este n
contradictie cu faptul ca un ideal propriu nu contine elemente inversabile.
(b) Demonstram acum afirmatia reciproca; fie M un ideal maximal n A.
Conform propozitiei 23 (M este maximal) si propozitiei 24(iii) (M este
nchis) rezulta ca A/M este corp Banach. Din teorema Gelfand-Mazur
(corolarul 11) rezulta ca exista un izomorfism (canonic) de corpuri Banach
: A/M C. Fie g : A A/M , g(x) = x si fie = g. Lasam
ca exercitiu faptul ca este caracter. Aratam acum (prin dubla incluziune)
egalitatea Ker() = M. Fie x M; atunci g(x) = 0 si deci (x) = 0, adica
x Ker(). Fie acum x Ker(); atunci (x) = 0, si deci (deoarece este
injectiva) rezulta ca g(x) = 0, adica x M, ceea ce ncheie demonstratia.
Putem completa acum proprietatile transformarii Gelfand (prezentate n
propozitia 18) cu urmatorul rezultat fundamental.
26.Teorem
a (Gelfand)
Fie A o algebra Banach comutativa unitara; atunci:
(i) (x) = { C ; K(A) astfel ncat (x) = } = ((x)) (K(A)).
(ii) k (x) k = r(x) , x A.
Notatiile sunt cele din definitia 17: : A C(K(A)) este transformarea
Gelfand pe algebra A, (x) este spectrul elementului x A, iar r(x) este raza
sa spectrala . Inainte de a demonstra teorema, vom face cateva observatii
n legatura cu enuntul. Evident, (ii) este o consecinta imediata a lui (i).
Afirmatia (i) se poate reformula si astfel: x este element inversabil n algebra A daca si numai daca (x) este functie inversabila n algebra C(K(A)).
Pe de alta parte, elementele inversabile din algebra functiilor continue au fost
caracterizate n exemplul 9(ii), (a se vedea si exemplul 19(i)). In concluzie,
transformarea Gelfand permite caracterizarea elementelor inversabile din algebra comutativa unitara abstracta A cu ajutorul elementelor inversabile
94
dintr-o algebra concreta: C(K(A)); mai adaugam ca, n general, nu este

izomorfism de algebre Banach. In paragraful urmator vom studia o clasa de
algebre pentru care transformarea Gelfand este izomorfism.
Demonstratie Fie x A. Incluziunea
(x) { C ; K(A) astfel ncat (x) = }
a fost demonstrata n propozitia 16. Fie acum (x); atunci, elementul
e x nu este inversabil. Fie J = {(e x)y ; y A}; atunci J este ideal
propriu n A (exercitiu). Din teorema 21 rezulta ca exista un ideal maximal
M care-l contine pe J ; conform teoremei 25(b), rezulta ca exista K(A)
astfel ncat M = Ker(). In concluzie, exista un caracter astfel ncat
J Ker(), deci (e x) = 0. Rezulta deci ca = (x), ceea ce ncheie
demonstratia.
Prezentam n continuare o aplicatie remarcabila a teoremei lui Gelfand,
cunoscuta sub numele de teorema de transformare a spectrului.
27.Definitie
Fie f o functie ntreaga, deci exista un sir de numere complexe an astfel
P
ncat f (z) =
an z n , pentru orice z C. Daca A este o algebra Banach
n=0
comutativa unitara, atunci pentru orice x A , seria
P
n=0
an xn este absolut
convergenta; vom nota suma acestei serii cu f (x). Un caz particular remarcabil este functia exponentiala: exp(x) =
P
1 n
x .
n=0
n!
28.Teorem
a (de transformare a spectrului)
Fie A o algebra Banach comutativa unitara si f o functie ntreaga. Atunci,
pentru orice x A, avem:
(f (x)) = {f () ; (x)}.
Demonstratie Din teorema 26, rezulta:
(f (x)) = ((f (x))(K(A))) =
= {(f (x)) ; K(A)} = {f ((x)) ; K(A)} = f ((x)).
4.3
C ?-algebre comutative
29.Definitie
Fie A o algebra Banach (nu neaparat comutativa). O aplicatie
4.3. C ? -ALGEBRE COMUTATIVE
95
? : A A se numeste involutie (pe A) daca satisface urmatoarele conditii:

(i) (x? )? = x,
(ii)(x + y)? = x? + y ? ,
(iii) (xy)? = y ? x? ,
pentru orice , C si x, y A. In acest caz (A, ?) se numeste algebr
a
Banach cu involutie. Daca n plus are loc si egalitatea:
(iv) k x? x k=k x k2 , x A,
atunci A se numeste C ? -algebr
a. Doua algebre cu involutie, A1 si A2 se
numesc izomorfe daca exista un izomorfism de algebre Banach F : A1 A2
cu proprietatea: (F (x))? = F (x? ), x A1 .
Intr-o algebra cu involutie se pot defini cateva clase de elemente cu proprietati
remarcabile:
(a) x A se numeste autoadjunct daca x? = x.
(b) x A se numeste normal daca x? x = xx? .
(c) Daca n plus algebra are si unitate, atunci x A se numeste unitar daca
x1 = x? .
30.Observatie
Din egalitatea (iii) de mai sus rezulta ca x este inversabil daca si numai
daca x? este inversabil si n acest caz (x? )1 = (x1 )? . Este de asemenea
evident ca pentru orice x A , urmatoarele elemente sunt autoadjuncte:
x? x, xx? , 21 (x + x? ), 2i1 (x x? ); rezulta ca orice element x A se poate
scrie n mod unic sub forma x = h + ik, cu h si k autoadjuncte (evident
h = 12 (x + x? ) si k = 2i1 (x x? ) ). In plus, x este normal daca si numai daca
hk = kh.
31.Propozitie
Intr-o C ? -algebra A are loc egalitatea k x? k=k x k , x A; n consecinta,
involutia este aplicatie continua.
Demonstratie Din inegalitatea k x k2 =k x? x kk x? kk x k, rezulta ca
k x kk x? k; nlocuind n ultima inegalitate pe x cu x? si folosind egalitatea
(x? )? = x, rezulta k x? kk x k, ceea ce ncheie demonstratia. Pentru a
demonstra continuitatea involutiei, fie (xn )n un sir din A care converge la x.
Atunci (x?n )n converge la x? deoarece
k x?n x? k=k (xn x)? k=k xn x k 0.
32.Exemple
(i) Cel mai simplu exemplu de C ? -algebra comutativa unitara este
algebra numerelor complexe, C. Involutia este conjugarea complexa,
elementele autoadjuncte sunt numerele reale, iar elementele unitare
96
sunt numerele complexe de modul 1.

(ii) Algebra Banach a functiilor continue, C(D), din exemplul 2(i) este
C ? -algebra cu involutia f ? = f , unde, f (x) = f (x). Elementele autoadjuncte
sunt functiile cu valori reale, iar elementele unitare sunt functiile ale caror
valori au modulul 1.
(iii) Un exemplu important de C ? -algebra necomutativa este L(C n ), T ?
fiind adjunctul operatorului T . Operatorii autoadjuncti, normali si unitari
au fost studiati n capitolul 2. In capitolul urmator vom studia C ? -algebra
operatorilor liniari si continui definiti pe un spatiu Hilbert infinit dimensional.
(iv) Algebra Banach (cu operatia de convolutie) a sirurilor absolut sumabile, `1 (Z) este C ? -algebra cu involutia .
(v) Tot conjugarea complexa este involutie si n algebra Banach a sirurilor
marginite, ` (Z).
(vi) Mai general, algebra Banach a functiilor esential marginite, L (, )
este si ea C ? -algebra comutativa cu conjugarea complexa: f f ; a se vedea
exemplul 2(v).
33.Definitie
Intr-o algebra Banach, functia exponentiala se poate defini n mod natural
P
1 n
prin relatia exp(x) =
x , seria din membrul drept fiind absolut convern!
n=0
genta (a se vedea si definitia 27).

Identitatea exp(x + y) = exp(x) exp(y) este adevarata numai n ipoteza ca
elementele x si y comuta ntre ele. Daca t este un numar real, atunci eit
este un numar complex de modul 1; ntr-o C ? -algebra aceasta proprietate
elementara se generalizeaza astfel:
34.Lem
a
Fie A o C ? -algebra unitara si fie h A un element autoadjunct.
Atunci elementul exp(ih) este unitar.
Demonstratie Adjunctul elementului exp(ih) este:
X
(i)n n
1
(ih)n ]? =
h = exp(ih),
n!
n=0
n=0 n!
[exp(ih)]? = [
comutarea involutiei cu seria fiind justificata de continuitatea involutiei (propozi-
97
tia 31). Deoarece elementele ih si ih comuta ntre ele, avem:

[exp(ih)][exp(ih)]? = [exp(ih)][exp(ih)] = exp(ih ih) =
= e = [exp(ih)][exp(ih)] = [exp(ih)]? [exp(ih)],
In capitolul 2 am vazut ca operatorii autoadjuncti din L(C n ) au valori
proprii reale, iar din exemplele 9(ii) si 32(ii) rezulta ca orice
element autoadjunct al algebrei functiilor continue are spectru real; n general, avem:
35.Propozitie
Fie A o C ? -algebra unitara.
(i) Daca u A este unitar, atunci k u k= 1 si (u) { C; || = 1}.
(ii) Orice element autoadjunct din A are spectru real.
Demonstratie (i) Daca u A este unitar, atunci u? = u1 si deci k u k2 =k
u? u k=k e k= 1, si deci k u k= 1. Evident, deoarece u1 este si el unitar, rezulta si k u1 k= 1. Fie acum (u); conform observatiei 8 avem
1 (u1 ) si deci deoarece k u k=k u1 k= 1, rezulta || 1 si |1 | 1,
adica || = 1.
(ii) Fie h A autoadjunct; din lema 34 rezulta ca exp(ih) este unitar si
deci din (i) rezulta ca (exp(ih)) este inclus n cercul unitate. Din teorema 28 (de transformare a spectrului) aplicata functiei exponentiale rezulta
(exp(ih)) = {ei ; (h)}. In concluzie, am obtinut ca
(h) |ei | = 1, adica R.
Putem demonstra acum urmatorul rezultat fundamental n legatura cu
reprezentarea C ? -algebrelor comutative unitare.
36.Teorem
a (Gelfand-Naimark)
?
Fie A o C -algebra Banach comutativa unitara. Atunci transformarea Gelfand
: A C(K(A)) este un izomorfism de C ? -algebre unitare.
Demonstratie Faptul ca este morfism de algebre a fost demonstrat n
propozitia 18; mai trebuie deci demonstrate proprietatile:
(a) (x) = (x? ); reamintim ca involutia n algebra functiilor continue este
conjugarea complexa, cf. exemplului 32(ii).
(b) k (x) k =k x k .
(c) este aplicatie surjectiva.
Fie x A , x = h + ik cu h = h? si k = k ? ; atunci x? = h ik. Deoarece h si
k sunt autoadjuncte, din propozitia 35(ii) rezulta ca spectrele lor sunt reale
98
si deci din teorema 26 rezulta ca functiile continue (h) si (k) iau valori
reale, deci (h) = (h) si (k) = (k). Din aceste observatii rezulta:
(x) = (h + ik) = (h) + i(k) = (h) i(k) = (h ik) = (x? ).
Pentru a demonstra (b), sa observam mai ntai ca ntr-o C ? -algebra comutativa raza spectrala coincide cu norma; ntr-adevar, pentru orice x A, avem:
k x2 k2 =k x2 (x2 )? k=k x2 (x? )2 k=k xx? (xx? )? k=k xx? k? =k x k4 ,
n
deci k x2 k=k x k2 ; prin inductie rezulta k x2 k=k x k2 , n N . Folosind

acum formula razei spectrale (teorema 13), rezulta:
n
r(x) = lim k x2 k2 = lim (k x k2 )2

n
=k x k .
Punctul (b) rezulta acum din teorema 26: k (x) k = r(x) =k x k. Pentru
a demonstra (c), observam mai ntai ca (A) este o subalgebra nchisa n
C(K(A)): este subalgebra deoarece este morfism si este nchisa deorece
este izometrie (lasam detaliile ca exercitiu). Vom demonstra acum ca (A)
este si densa n C(K(A)) (ceea ce va ncheia demonstratia); pentru aceasta,
vom folosi Teorema Stone-Weierstrass (exemplul 2(ii)). Subalgebra (A) este
nchisa la conjugare
(deoarece (x? ) = (x)), contine constantele (deoarece (e) = 1) si separa
punctele din K(A): daca , K(A) cu 6= , atunci exista x A astfel
ncat (x) 6= (x), adica ((x))() 6= ((x))(). Ipotezele teoremei StoneWeierstrass sunt verificate, deci demonstratia este ncheiata.
37.Exemplu
Sa consideram C ? -algebra comutativa unitara (cu convolutia) a sirurilor absolut sumabile, `1 (Z), (cf. exemplelor 2(vi) si 32(iv)). Am vazut n exemplul
19(ii) ca spatiul caracterelor acestei algebre se poate identifica cu cercul unitate, S 1 , astfel: pentru orice caracter K(`1 (Z)), exista un unic S 1
astfel ncat (x) = x(), unde, x este transformarea Fourier a lui x, adica
P
x : S 1 C , x() =
x(n)n . Din teorema lui Gelfand rezulta deci ca un
nZ
sir x `1 (Z) este inversabil (fata de operatia de convolutie) daca si numai

daca transformata sa Gelfand (Fourier) xb nu se anuleaza pe cercul unitate
(conform conditiei de inversabilitate n algebra functiilor continue). Obtinem
astfel urmatorul rezultat remarcabil:
Teorem
a (Wiener)
P
Fie a `1 (Z) si fie f (t) =
a(n)eint ; evident, seria este absolut si uniform
nZ
convergenta pe S 1 , deci defineste o functie f C(S 1 ).
99
Daca f nu se anuleaza pe cercul unitate (deci f este inversabila n algebra C(S 1 )) atunci functia f1 admite si ea o dezvoltare n serie Fourier (de
asemenea absolut convergenta), adica exista b `1 (Z) astfel ncat:
X
1 it
(e ) =
b(n)eint , eit S 1 .
f
nZ
Capitolul 5
Operatori pe spatii Hilbert
In acest capitol vom studia operatorii liniari si continui definiti pe un spatiu
Hilbert infinit dimensional. Asa cum am vazut n capitolul 3 si n exemplul
2(ii) din cap.4, daca X este un spatiu Banach, atunci L(X) este o algebra
Banach (necomutativa) unitara. Daca X = H este spatiu Hilbert, atunci pe
L(H) se poate defini o structura de C ? -algebra, ceea ce permite un studiu mai
aprofundat al unor clase speciale de operatori (normali, autoadjuncti, unitari, pozitivi, proiectori). Reamintim ca n cazul finit dimensional, H = C n ,
acest studiu a fost facut n cap.2. De altfel ideea principala care a stat la
baza expunerii ce urmeaza este de a pune n evidenta felul n care dimensiunea infinita a lui H modifica (sau nu) rezultatele importante din capitolul 2.
5.1
Adjunctul unui operator
In continuare H va fi un spatiu Hilbert (complex) infinit dimensional si separabil, iar L(H) algebra Banach a operatorilor liniari si continui pe spatiul
H. In capitolul 2 am asociat oricarui operator T L(C n ) un operator
T ? numit adjunctul lui T , urmand ca existenta si proprietatile sale sa fie
demonstrate n contextul unui spatiu Hilbert infinit dimensional. Reamintim
de asemenea ca n capitolul 3, (teorema 29 si definitia 30) am definit adjunctul unui operator ntre doua spatii normate, particularizand apoi definitia
pentru spatii Hilbert. Demonstratia care urmeaza este totusi independenta
de cea din capitolul 3 (care folosea n mod esential teorema Hahn-Banach).
1.Propozitie
Pentru orice operator T L(H), exista si este unic un
operator T ? L(H) cu proprietatile:
101
102

II HILBERT
(i) < T x, y >=< x, T ? y > , x, y H.

(ii) (T ? )? = T.
(iii) k T k=k T ? k .
(iv) k T k2 =k T ? T k .
Operatorul T ? se numeste adjunctul lui T ; facem precizarea ca pentru unicitatea sa este suficienta egalitatea (i).
Demonstratie In continuare vom folosi deseori implicatia:
daca < u, v >=< u, w > , u H, atunci v = w. Fie T L(H) si fie y H
un vector arbitrar fixat. Aplicatia f : H C , f (x) =< T x, y > este o
functionala liniara si continua pe H (liniaritatea este evidenta iar continuitatea rezulta din inegalitatea: | < T x, y > | k T kk x kk y k). Conform
teoremei lui Riesz de reprezentare a functionalelor liniare si continue pe un
spatiu Hilbert (teorema13, cap.1), exista un unic vector z H astfel ncat
f (x) =< x, z >; evident, z depinde de T si y. Fie operatorul T ? : H H,
definit prin T ? y = z. Este evident ca T ? este liniar si ca verifica relatia (i).
Continuitatea lui T ? rezulta din inegalitatea :
k T ? y k2 =< T ? y, T ? y >=< T T ? y, y >k T kk T ? y kk y k , y H.
Am demonstrat deci ca T ? L(H) si k T ? y kk T kk y k, ceea ce arata
ca k T ? kk T k . Pentru a demonstra ca T ? este unic cu proprietatea
(i), sa presupunem prin absurd ca exista S L(H) , S 6= T ? , astfel ncat
< T x, y >=< x, Sy >. Rezulta asadar ca < x, Sy >=< x, T ? y > pentru
orice x, y H, deci S = T ? , contradictie cu ipoteza.
(ii) Pentru orice x, y H, avem:
< x, (T ? )? y >=< T ? x, y >= < y, T ? x > = < T y, x > =< x, T y >,
si deci (T ? )? = T .
(iii) Din inegalitatea k T ? kk T k (care a fost deja demonstrata), si din
(ii) rezulta imediat k T ? k=k T k.
(iv) Din (iii), rezulta inegalitatea k T ? T kk T ? kk T k=k T k2 . Pentru a
demonstra cealalta inegalitate, fie x H; avem:
k T x k2 =< T x, T x >=< T ? T x, x >k T ? T x kk x kk T ? T kk x k2 ,
si deci k T k2 k T ? T k.
2.Propozitie
Daca T, S L(H), atunci:
(i) (T + S)? = T ? + S ? , C.
(ii) (T S)? = S ? T ? .
5.1. ADJUNCTUL UNUI OPERATOR
103
(iii) Daca T este inversabil, atunci T ? este inversabil si

(T 1 )? = (T ? )1 .
(iv) Aplicatia ? : L(H) L(H) , T T ? este o involutie pe algebra L(H)
(definitia 29,cap.4); mai mult, din propozitia anterioara (iv), rezulta ca L(H)
este o C ? -algebra (necomutativa).
Demonstratie Relatia (i) o propunem ca exercitiu.
(ii) Pentru orice x, y H, avem:
< T Sx, y >=< Sx, T ? y >=< x, S ? T ? y >,
si deci (T S)? = S ? T ? .
(iii) Daca T este operator inversabil, atunci, folosind relatia (ii) pentru operatorii T ? si T 1 , obtinem:
T ? (T 1 )? = (T 1 T )? = I ? = I = (T T 1 )? = (T 1 )? T ? ,
ceea ce ncheie demonstratia. Afirmatia (iv) este o consecinta imediata a
celor demonstrate anterior.
3.Observatie
Desigur, unele din proprietatile demonstrate n propozitiile anterioare sunt
cazuri particulare ale rezultatelor corespunzatoare referitoare la C ? -algebre.
Conform definitiei 29,cap.4, un operator T L(H) se numeste autoadjunct
daca T = T ? , normal daca T T ? = T ? T si unitar daca T T ? = T ? T = I.
Reamintim (definitia 7 si exemplul 8(iv),cap.4), ca spectrul unui
operator T L(H) este, prin definitie,
(T ) = { C ; I T nu este inversabil}.
Din teorema 10,cap.4 stim ca (T ) este multime nevida si compacta. Din
teorema lui Banach (corolarul 41,cap.3), rezulta ca
(T ) = { C ; I T nu este bijectiv}.
In cazul n care spatiul Hilbert H este finit dimensional, H = C n , am vazut
n capitolul 2 ca
(T ) = { C ; x 6= 0 astfel ncat T x = x}.
Multimea (T ) este n acest caz finita si elementele ei se numesc
valori proprii, iar vectorii x 6= 0 care verifica relatia T x = x se numesc
104

II HILBERT
vectori proprii asociati lui . In general, pe un spatiu Hilbert infinit dimensional, multimea valorilor proprii (numita si spectrul
punctual si notata p (T )) este o submultime stricta a spectrului, deoarece n
acest caz exista operatori care sunt injectivi dar nu sunt surjectivi. Asa cum
vom vedea n exemplele din paragraful urmator, exista operatori ale caror
spectre punctuale sunt vide (dar, evident, spectrele lor sunt nevide). O alta
submultime remarcabila a spectrului unui operator este spectrul punctual
aproximativ, notat pa (T ) si definit prin:
pa (T ) = { C ; xn Hastfel ncat k xn k= 1si n
lim (I T )xn = 0}.
Este evident ca p (T ) pa (T ), deoarece daca este o valoare proprie, atunci
putem lua sirul constant xn = x, unde vectorul x este un vector propriu de
norma 1 asociat valorii proprii . Incluziunea pa (T )
(T ) se demonstreaza prin reducere la absurd : daca pa (T ) dar
6 (T ), atunci exista operatorul (I T )1 L(H) si aplicandu-l relatiei
lim (I T )xn = 0,
obtinem lim xn = 0 , contradictie cu k xn k= 1 , n N . Se poate demonn

stra urmatorul rezultat ([10],p.40): spectrul unui operator normal este egal
cu spectrul punctual aproximativ.
Exemple ilustrative pentru notiunile introduse aici vor fi date n paragraful
urmator.
Conform celor demonstrate n propozitia 35,cap.4, operatorii
autoadjuncti au spectrul real, iar cei unitari au spectrul inclus n cercul unitate. Am demonstrat de asemenea (obsevatia 8,cap.4) ca daca T este un
operator inversabil, atunci
(T 1 ) = {1 ; (T )}.
4.Definitie
Fie T L(H). Un subspatiu K H se numeste subspatiu invariant
pentru T daca T (K) K; subspatiul K se numeste subspatiu reduc
ator
pentru T daca T (K) K si T (K ) K .
5.Propozitie
Fie T L(H) si K un subspatiu n H; urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) K este subspatiu invariant pentru T .
(b) K este subspatiu invariant pentru T ? .
Demonstratia o repeta pe cea din cazul H = C n , (lema 27,cap2).
5.1. ADJUNCTUL UNUI OPERATOR
105
Evident, de aici rezulta ca pentru un operator autoadjunct un subspatiu invariant este si subspatiu reducator.
Reamintim ca am notat cu Ker(T ) si Im(T ) nucleul si respectiv
imaginea operatorului T . Este evident ca subspatiile Ker(T ) si Im(T ) sunt
invariante pentru T . In continuare demonstram o relatie ntre nucleul unui
operator si imaginea adjunctului sau.
6.Propozitie
Pentru orice operator T L(H), avem:
(i) Ker(T ) = (Im(T ? )) .
(ii) Ker(T ? ) = (Im(T )) .
Demonstratie (i) Fie x Ker(T ) si fie y H; atunci
< T ? y, x >=< y, T x >= 0 si deci x Im(T ? ). Pentru a demonstra incluziunea inversa fie x (Im(T ? )) ; atunci, pentru orice y H, avem
< T x, y >=< x, T ? y >= 0 si deci T x = 0, adica x Ker(T ). Egalitatea (ii)
este o consecinta a egalitatilor (i) si (T ? )? = T .
7.Consecint
a
Fie T L(H). Daca T si T ? sunt marginiti inferior, atunci T este
operator inversabil.
Demonstratie Reamintim ca T se numeste marginit inferior (a se vedea
definitia 13,cap.3) daca exista m > 0 astfel ncat
k T x k m k x k, pentru orice x H. In baza propozitiei 14,cap.3, este
suficient sa demonstram ca imaginea lui T este un subspatiu dens n H.
Deoarece T ? este marginit inferior, el este injectiv si deci Ker(T ? ) = 0. Din
propozitia anterioara, rezulta ca (Im(T )) = 0 si deci (aici bara nseamna
nchiderea) (Im(T )) = (Im(T )) = 0 = H; pentru prima egalitate am
folosit relatia K = K , care este adevarata pentru orice subspatiu K H
(a se vedea si definitia 7,cap.1).
8.Definitie
Un operator T L(H) se numeste pozitiv daca < T x, x > 0 , x
H. Sa mai observam ca daca T L(H) este un operator arbitrar, atunci
operatorul T ? T este pozitiv:
< T ? T x, x >=< T x, T x >=k T x k2 0 , x H.
9.Propozitie
Fie T L(H).
106

II HILBERT
(i) Daca < T x, x >= 0 , x H , atunci T = O.

(ii) T este autoadjunct daca si numai daca < T x, x > R , x H.
(iii) Daca T este pozitiv, atunci (T ) [0, ).
(iv) Daca T este unitar, atunci (T ) { ; || = 1}.
(v) Daca T este inversabil atunci (T 1 ) = {1 ; (T )}.
Demonstratie (i) Pentru orice x, y H , din identitatea
< T (x + y), x + y >= 0,
rezulta :
(a) < T x, y > + < T y, x >= 0 .
Inlocuind pe y cu iy n ultima egalitate si nmultind apoi cu i , obtinem:
(b) < T x, y > < T y, x >= 0 .
Adunand relatiile (a) si (b) obtinem < T x, y >= 0 , ceea ce ncheie
demonstratia.
(ii) Daca T este autoadjunct, atunci pentru orice x H, avem:
< T x, x >=< x, T ? x >=< x, T x >= < T x, x >,
si deci < T x, x > R. Reciproc, daca < T x, x > R , x H, atunci,
calculand < T x, y > cu relatia de polarizare (observatia 6(a),cap.1), obtinem
< T x, y >= < T y, x > si deci T = T ? . In particular, de aici rezulta ca orice
operator pozitiv este autoadjunct.
(iii) Daca T este pozitiv, atunci (T ) R. Fie < 0 si x H; avem:
k (I T )x k2 =< (I T )x, (I T )x >=
= 2 k x k2 2 < T x, x > + k T x k2 2 k x k2 ,
ceea ce arata ca operatorii I T si (I T )? sunt marginiti n jos (ei
sunt egali). Din consecinta 7, rezulta acum ca I T este inversabil si deci
6 (T ), ceea ce ncheie demonstratia.
(iv) si (v) au fost demonstrate n capitolul 4, observatia 8 si propozitia 35.
Propunem cititorului sa gaseasca si demonstratii directe (pentru
operatori) acestor afirmatii.
5.2
Proiectori
O clasa importanta de operatori pozitivi, este, ca si n cazul finit dimensional,

clasa proiectorilor.
5.2. PROIECTORI
107
10.Definitie
Un operator P L(H) se numeste proiector (sau proiectie) daca P 2 =
P = P ? . Proiectorii sunt operatori pozitivi:
== 0.
In cele ce urmeaza vom folosi n mod esential descompunerea ortogonala a
lui H dupa un subspatiu nchis (teorema 11,cap1). Fie K un subspatiu nchis
n H si fie PK : H H , PK x = y, unde, x = y + z cu y K si z K . In
teorema urmatoare vom demonstra ca PK este proiectie si ca orice proiectie
se poate construi n acest fel.
11.Teorem
a
(i) Fie K H un subspatiu nchis; atunci operatorul PK definit mai sus este
un proiector.
(ii) Reciproc, daca P este un proiector, atunci exista un subspatiu nchis
K H (si anume K = Im(P )) astfel ncat P = PK .
Demonstratie (i) Fie x = y + z , {1, 2} doi vectori din H cu descompunerile ortogonale corespunzatoare (y K, z K ). Daca C ,
1, 2, atunci descompunerea ortogonala (unica) a vectorului 1 x1 + 2 x2 este:
1 x1 + 2 x2 = (1 y1 + 2 y2 ) + (1 z1 + 2 z2 ),
si deci:
PK (1 x1 + 2 x2 ) = (1 y1 + 2 y2 ) = 1 PK x1 + 2 PK x2 ,
ceea ce arata liniaritatea lui PK . Continuitatea rezulta din:
k PK x1 k2 =k y1 k2 k y1 k2 + k z1 k2 =k x1 k2 .
Din relatia de mai sus rezulta si inegalitatea k PK k 1. Operatorul PK este
autoadjunct:
< PK x1 , x2 >=< y1 , y2 + z2 >=< y1 , y2 >=< y1 + z1 , y2 >=< x1 , PK x2 > .
Daca y K, atunci descompunerea sa ortogonala este y = y + 0, si deci
PK y = y. De aici rezulta ca pentru orice x H , x = y + z ,
(y K , z K ), avem: P 2 x = P y = y = P x, ceea ce arata ca PK este o
proiectie avand imaginea K.
(ii) Fie acum o proiectie P L(H) si fie K = Im(P ). Evident, K este
subspatiu n H; demonstram ca este nchis. Pentru aceasta, fie (yn )n K
108

II HILBERT
un sir de vectori din K, convergent la y H. Din definitia lui K rezulta ca

exista un sir (xn )n H astfel ncat yn = P xn ; avem:
y = lim P xn = lim P 2 xn = P ( lim P xn ) = P y,
n
ceea ce arata ca y K si deci K este submultime nchisa n H; n plus,

P y = y , y K. Fie acum z K . Deoarece P 2 z K, rezulta:
k P z k2 ==< z, P 2 z >= 0,
si deci P z = 0. Fie acum x H , x = y + z cu y K si z K . Avem:
P x = P (y + z) = P y = y = PK x, ceea ce ncheie demonstratia.
12.Observatie
Fie P L(H) o proiectie si fie K = Im(P ) subspatiul pe care ea proiecteaza.
Atunci operatorul I P este de asemenea proiectie si I P = PK , sau ,
echivalent, Im(I P ) = K . Evident, proiectiile P si I P satisfac relatiile
P + (I P ) = I si P (I P ) = (I P )P = O. In general, suma si diferenta a
doua proiectii P si Q nu sunt proiectii; propunem cititorului sa demonstreze
urmatoarele echivalente:
(i) P + Q este proiectie P Q = QP = O ; n acest caz subspatiul pe care
proiecteaza P + Q este suma (directa ) a subspatiilor Im(P ) si Im(Q).
(ii) P Q este proiectie P Q = QP = Q; n acest caz, Im(P Q) este
suma (directa) a subspatiilor Ker(P ) si Im(Q).
13.Definitie
Pe multimea operatorilor autoadjuncti se poate defini o relatie de ordine
(partiala) prin T S S T este operator pozitiv, adica < (S
T )x, x > 0 , x H. Demonstratia este imediata. Restrictia acestei relatii
de ordine la multimea proiectorilor coincide cu relatia de incluziune ntre
subspatiile imagine ale proiectiilor, rezultatul fiind continut n urmatoarea
teorema. Cel mai mic proiector este operatorul identic nul, O, iar cel mai
mare proiector este identitatea, I; evident, k O k= 0 si k I k= 1. Daca
P L(H) este un proiector diferit de O si I, atunci k P k= 1; inegalitatea
k P k 1 a fost deja aratata n demonstratia teoremei 11. Pentru cealalta
inegalitate, fie xo Im(P ) astfel ncat k xo k= 1; atunci:
k P k= sup k P x kk P xo k=k xo k= 1.
kxk=1
14.Teorem
a
Fie P, Q L(H) doua proiectii pe subspatiile X = Im(P ) si respectiv Y =
5.2. PROIECTORI
109
Im(Q). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:

(a) X Y.
(b) QP = P .
(c) P Q = P .
(d) k P x kk Qx k.
(e) P Q.
Demonstratie (a)=(b) Daca X Y, atunci pentru orice x H avem
P x X Y si deci QP x = P x.
(b)=(c) Din QP = P , rezulta P Q = P ? Q? = (QP )? = P ? = P .
(c)=(d) Din P Q = P si din inegalitatea k P k 1 (aratata n demonstratia
teoremei 11), rezulta:
k P x k=k P Qx kk Qx k , x H
.
(d)=(e) Fie x H; folosind (d), avem:
===k P x k2 k Qx k2 =< Qx, x > .
(e)=(a) Fie x X ; din (e), rezulta:
k x k2 =< Qx, x >=k Qx k2 k x k2 ,
ceea ce arata ca k Qx k=k x k , x X . Demonstratia se ncheie observand
ca din definitia proiectorilor rezulta egalitatea:
Y = {y H ; k Qy k=k y k}.
In urmatoarea propozitie dam legatura dintre subspatiile invariante ale unui
operator si proiectorii asociati acestor subsppatii.
15.Propozitie
Fie T L(H) si fie P L(H) un proiector; atunci:
(a) Ker(P ) este invariant la T P T = P T P .
(b) Im(P ) este invariant la T T P = P T P .
Inainte de a face demonstratia, sa observam ca deoarece Ker(P ) =Im(P ),
(conform propozitiei 6, P fiind operator autoadjunct), din afirmatiile de mai
sus rezulta:
Ker(P ) si Im(P ) sunt subspatii reducatoare pentru operatorul T daca si
numai daca P T = T P .
Demonstratie Vom demonstra numai (a), demonstratia pentru (b) fiind
110

II HILBERT
asemanatoare; presupunem ca Ker(P ) este subspatiu invariant pentru T . Fie

x H si fie y Ker(P ) si z Im(P ) =Ker(P ) astfel ncat x = y + z; atunci
P x = z si P T y = 0 si deci avem:
P T x = P T (y + z) = P T y + P T z = P T z = P T P x.
Reciproc, daca x Ker(P ), atunci din ipoteza P T x = P T P x = 0, ceea ce
Incheiem acest paragraf cu o analogie ntre algebra operatorilor liniari si
continui pe un spatiu Hilbert, L(H) si corpul numerelor complexe, C.
corpul (comutativ) C algebra (necomutativa) L(H).
numar complex z C operator T L(H).
conjugatul z adjunctul T ? .
numar real a = a operator autoadjunct A = A? .
numar pozitiv operator pozitiv.
numar de modul 1 zz = 1 operator unitar U U ? = U ? U = I.
solutiile ecuatiei z 2 = z (adica 0 si 1) proiector : P 2 = P = P ? .
5.3
Exemple de operatori pe spatii Hilbert
Acest paragraf este rezervat studiului unor exemple importante de

operatori, dintre care amintim operatorul diagonal, operatorii de translatie,
operatorii de multiplicare, operatorul integral si de convolutie.
16.Definitie (Operatorul diagonal)
Fie `2 (Z) spatiul Hilbert al sirurilor (bilaterale) de patrat sumabil (cf. exemplului 17(ii),cap.1) si (` (Z) , k k ) , C ? -algebra comutativa a sirurilor
marginite (cf.exemplului 2(iii),cap.4). Pentru orice sir ` (Z), si pentru
orice x `2 (Z), notam cu x sirul produs: (x)(n) = (n)x(n) , n Z.
Inegalitatea:
|(x)(n)|2 k k2
n=
|x(n)|2 < ,
n=
arata ca x ` (Z). Putem deci defini operatorul:

D : `2 (Z) `2 (Z) , D x = x.
5.3. EXEMPLE DE OPERATORI PE SPAT

II HILBERT
111
Vom numi D operatorul diagonal definit de . Evident, se poate da o

definitie corespunzatoare si pe spatiul `2 (N ) (n acest caz ` (N )).
17.Observatie
Denumirea de operator diagonal este justificata de urmatoarea analogie cu
cazul finit dimensional. Fie (n )nZ baza canonica din `2 (Z), adica n (k) = 1
daca n = k si 0 n rest. Fie M = (aij )i,jZ matricea infinita a lui D n
aceasta baza, adica aij =< D j , i >. Atunci aij = (i), daca i = j si
aij = 0, daca i 6= j.
Reamitim ca involutia pe algebra ` (Z) este , (aici bara nseamna
conjugarea complexa), iar spectrul n aceasta algebra este () = {(n) ; n Z},
(aici bara nseamna nchiderea multimii, deci n cazul nostru este formata din
termenii sirului la care se adauga punctele limita ale sirului), conform exemplului 9(v),cap.4.
Proprietatile operatorului diagonal sunt cuprinse n urmatoarea teorema.
18.Teorem
a (propriet
atile operatorului diagonal)
(a) Pentru orice , ` (Z) si a , b C, avem:

aD + bD = Da+b si D D = D .
(b) Operatorul D este liniar si continuu.
(c) k D k=k k .
(d) (D )? = D . De aici rezulta ca operatorul diagonal este normal si n
plus avem urmatoarele caracterizari:
D este autoadjunct (n) R , n Z;
D este pozitiv (n) 0 , n Z.
D este unitar |(n)| = 1 , n Z.
D este proiector (n) = 0 sau 1, n Z (sau 2 = ).
(e) Operatorul D este inversabil (n algebra L(`2 (Z)) daca si numai daca
sirul este inversabil (n algebra ` (Z)). In consecinta, avem:
(D ) = {(n) ; n Z} = ().
In plus, spectrul punctual (multimea valorilor proprii) al operatorului diagonal este p (D ) = {(n) ; n Z}.
Inainte de a face demonstratia, sa comparam cu cazul finit dimensional: acolo
valorile proprii erau numerele de pe diagonala principala a matricei operatorului n baza canonica (n cazul infinit dimensional, termenii sirului ); n
112

II HILBERT
plus, acum apar n spectru punctele limita ale diagonalei (si care, n general, nu sunt valori proprii), dar care sunt n spectrul punctual aproximativ
ntrucat D este operator normal , (a se vedea observatia 3).
Demonstratie Afirmatiile de la punctul (a) sunt evidente.
(b) si (c) Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea
|(x)(n)|2 k k2
n=
|x(n)|2 < ,
n=
rezulta ca k D x k2 k k k x k2 si deci (folosind propozitia 3, cap.3),

obtinem continuitatea lui D si inegalitatea k D kk k . Pentru a
demonstra inegalitatea inversa, sa observam mai ntai ca daca (n )nZ este
baza canonica din `2 (Z), atunci D n = (n)n ; rezulta:
|(n)| =k (n)n k2 =k D n k2 k D k k n k2 =k D k .
Luand supremum dupa n Z n inegalitatea de mai sus, demonstratia se
ncheie.
(d) Pentru orice siruri x si y din `2 (Z), avem:
< D x, y >=
(n)x(n)y(n) =< x, y >=< x, D y >,
n=
ceea ce arata ca (D )? = D . Celelalte afirmatii sunt imediate.

(e) Sa presupunem mai ntai ca sirul este inversabil: exista deci
` (Z) astfel ncat (n) (n) = 1 , n Z. Atunci operatorul D este
liniar si continuu si D D = D D = I; deci D = (D )1 . Reciproc, daca
operatorul D este inversabil, atunci (D )1 ((n)n ) =
= n , si deci:
1
(D )1 n =
n .
(n)
De aici, trecand la norme, obtinem:
k
1
n k2 =k (D )1 n k2 k (D )1 k k n k2 =k (D )1 k < ,
(n)
1
ceea ce implica | (n)
| k (D )1 k , n Z; n concluzie sirul 1 este marginit
si deci este inversabil.
Notand cu 1 ` (Z) sirul constant 1, avem I D = D 1 , C.
Rezulta deci ca operatorul I D este inversabil daca si numai daca sirul
1 este inversabil, deci (D ) = (); acesta din urma a fost nsa calculat n exemplul 9(v),cap.4 si este {(n) ; n Z}.

II HILBERT
113
Demonstram acum egalitatea p (D ) = {(n) ; n Z}. Pentru orice n fixat

n Z, fie xn `2 (Z) definit prin xn (k) = (n) pentru k =
= n si 0 pentru k 6= n. Atunci (((n)I D )xn )(k) = 0 , k Z si
deci numarul (n) este valoare proprie a operatorului D , iar xn este un
vector propriu asociat acestei valori proprii. Pentru a demonstra incluziunea reciproca, fie p (D ) si fie x `2 (Z) astfel ncat x nu este sirul
identic nul si ((I D )x)(n) = 0 , n Z. Presupunand prin absurd ca
6= (n) , n Z, din egalitatea
( (n))x(n) = 0 , n Z,
obtinem x(n) = 0 , n Z, contradictie.
19.Obsevatie
In cursul demonstratiei teoremei anterioare, am aratat ca aplicatia ` (Z) 3
D L(`2 (Z)) este un morfism injectiv (chiar izometric) de C ? algebre, avand drept imagine subalgebra operatorilor diagonali. Rezulta
ca subalgebra operatorilor diagonali este o C ? - subalgebra comutativa n
L(`2 (Z)) , (n particular, este deci completa) fiind izomorfa cu C ? -algebra
comutativa ` (Z). O consecinta a acestui fapt este ca limita unui sir convergent de operatori diagonali este tot un operator diagonal.
Binenteles, operatorii diagonali pe spatiul Hilbert `2 (N ) au proprietati sim1
, n N , atunci opeilare. De exemplu, daca (n) = n+1
ratorul diagonal asociat D L(`2 (N )) este autoadjunct, k D k= 1 si
S
1
(D ) = { n+1
; n N } {0} ; evident, operatorul D nu este inversabil n
acest caz.
20.Defintie (operatorul de translatie unilateral)
Pe spatiul Hilbert `2 (N ) consideram operatorul:
V : `2 (N ) `2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1.
Este evident ca definitia este corecta (V x `2 (N )). Operatorul V se numeste
operatorul de translatie unilateral, (unilateral shift); n teoria sistemelor
V este denumit nt
arziere ideal
a (ideal delay).
Inainte de a enunta si demonstra proprietatile operatorului V , vom face o
observatie cu caracter general n legatura cu spectrul unui operator.
21.Observatie
Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H). Daca p (T ? ) , atunci , prin
definitie, exista x H , x 6= 0 astfel ncat T ? x = x ; avem deci:
{0} =
6 Ker(I T ? ) = (Im((I T ? )? )) = (Im(I T )) ,
114

II HILBERT
ceea ce arata ca Im(I T ) 6= H , deci operatorul I T nu este surjectiv.

Am demonstrat deci:
Daca C este valoare proprie pentru T ? , atunci (T ).
22.Teorem
a (propriet
atile operatorului de
translatie unilateral)
Fie V : `2 (N ) `2 (N ) operatorul de translatie unilateral; atunci:
(a) V este liniar si continuu.
(b) V este o izometrie: k V x k2 =k x k2 , x `2 (N ) .
De aici rezulta, in particular, ca k V k= 1.
(c) V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
(d) (V ? x)(n) = x(n + 1) , x `2 (N ) , n N si k V ? k= 1.
(e) V ? V = I dar V V ? 6= I.
(f ) Operatorul V nu are valori proprii: p (V ) = .
(g) p (V ? ) = { C ; || < 1} si (V ) = (V ? ) = { C ; || 1}.
Inainte de demonstratie, sa observam ca pe spatii finit dimensionale nu exista endomorfisme injective care sa nu fie surjective ( de fapt operatorul V
este mai mult decat injectiv, este o izometrie); dimpotriva,n cazul finit dimensional orice izometrie este operator unitar. Este de asemenea de retinut
faptul ca V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator definit
pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Demonstratie Prin definitie, V actioneaza astfel:
`2 (N ) 3 x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x `2 (N ).
(a),(b),(c) Liniaritatea o lasam ca exercitiu. Este evident (din schema de
mai sus) ca k V x k2 =k x k2 , si deci V este izometrie. Operatorul V
nu este surjectiv deoarece Im(V ) = {x `2 (N ) ; x(0) = 0} =
6 `2 (N ) de
2
exemplu, nu exista x ` (N ) astfel ncat V x = o .
(d) Pentru orice x, y `2 (N ) , avem:
< V x, y >=
(V x)(n)y(n) =
n=0
X
n=1
x(n 1)y(n) =
x(n)y(n + 1),
n=0
ceea ce arata ca adjunctul lui V este:

`2 (N ) 3 y = (y(0), y(1), y(2), ..) V ? y = (y(1), y(2), y(3), ..) `2 (N ).
Este evident ca pentru orice x `2 (N ) avem k V ? x k2 k x k2 ,deci
k V ? k 1 . Dar k V ? 1 k2 =k o k2 = 1 , deci k V ? k= 1.
(e) Este clar ca V ? V = I ; dar, pentru orice x `2 (N ) cu proprietatea ca
x(0) 6= 0 , avem V V ? x 6= x .

II HILBERT
115
(f ) Aratam acum ca V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , C

astfel ncat exista x `2 (N ) , x 6= 0 , cu proprietatea V x = x , adica:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...).
De aici rezulta x(n) = 0 , n N , contradictie cu x 6= 0.
Am demonstrat deci ca p (V ) = .
(g) Deoarece k V k=k V ? k= 1 , rezulta ca spectrele operatorilor V si V ?
sunt incluse n discul unitate nchis. Vom arata mai ntai ca p (V ? ) = {
C ; || < 1} . Din egalitatea V ? x = x , rezulta:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...),
si deci x(n+1) = n x(0) , n N . Daca x(0) = 0 , atunci x = 0 . Rezulta
deci ca vectorii proprii x asociati valorii proprii sunt de forma:
x = (x(0), x(0), 2 x(0), 3 x(0), ...) , cu conditia x(0) 6= 0.
Exista nsa restrictia x `2 (N ) , ceea ce este echivalent cu || < 1 . Am
demonstrat deci ca:
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
Din observatia 21 de mai sus, rezulta ca (V ) p (V ? ) . In concluzie, spectrele operatorilor V si V ? contin discul unitate deschis si sunt continute n
discul unitate nchis. Cum spectrul este multime nchisa, rezulta ca spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate nchis.
23.Definitie (operatorul de translatie bilateral)
Pe spatiul Hilbert `2 (Z) consideram aplicatia:
W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
Este clar ca W x `2 (Z) , x `2 (Z). Operatorul W se numeste operatorul de translatie bilateral. Asa cum vom vedea n teorema urmatoare,
proprietatile sale sunt n mod esential diferite de cele ale operatorului de
translatie unilateral.
24.Teorem
a (propriet
atile operatorului de
translatie bilateral)
(a) W este liniar si continuu.
(b) Adjunctul lui W este (W ? x)(n) = x(n + 1) , n Z.
(c) W este operator unitar: W W ? = W ? W = I .
In particular, k W k=k W ? k= 1.
116

II HILBERT
(d) Operatorii W si W ? nu au valori proprii;

(e) (W ) = pa (W ) = (W ? ) = pa (W ? ) = { C ; || = 1}.
Reamintim ca pa este spectrul punctual aproximativ (a se vedea observatia
3 si teorema 18 din acest capitol).
Demonstratie (a) Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din relatia
evidenta: k W x k2 =k x k2 .
(b) Pentru orice x , y `2 (Z) , avem:
< W x, y >=
x(n 1)y(n) =
x(n)y(n + 1),
nZ
nZ
si deci ntr-adevar (W ? x)(n) = x(n + 1) , n Z.

(c) Egalitatile W W ? = W ? W = I sunt evidente.
(d) Vom demonstra ca W nu are valori proprii (analog se arata si pentru
W ? ). Presupunem prin absurd ca exista C si
x `2 (Z) , x 6= 0 astfel ncat W x = x, adica x(n 1) =
= x(n) , n Z. Rezulta deci ca x(n) = n x(0) , n Z.
Dar x `2 (Z) si deci seriile geometrice:
0
X
|x(0)|2 ||2n si
n=
|x(0)|2 ||2n
n=0
trebuie sa fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai daca
x(0) = 0 , adica x = 0 , contradictie.
(e) Faptul ca spectrele operatorilor W si W ? sunt incluse n cercul unitate
rezulta din proprietatea ca ntr-o C ? -algebra spectrul oricarui element unitar
este inclus n cercul unitate ( propozitia 35,cap.4).
Demonstratia care urmeaza este totusi independenta de aceasta proprietate.
Demonstram ca spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie = eit si fie xn `2 (Z) , sirul definit prin:
1
xn (k) = (2n + 1) 2 eikt pentru |k| n si xn (k) = 0 n rest.

Propunem cititorului sa arate ca k xn k2 = 1 si:
lim k (I W )xn k2 = 0.
Analog se calculeaza si pa (W ? ). Cum (W ) si (W ? ) sunt incluse n

cercul unitate, demonstratia este ncheiata.
O clasa importanta de operatori este clasa operatorilor de multiplicare;
un caz particular a fost deja prezentat: operatorul diagonal pe spatiul `2 (Z).
In continuare, vom da definitia generala a acestor

II HILBERT
117
operatori.
25.Definitie
Fie (, ) un spatiu cu masura (pozitiva); fie L2 (, ) spatiul Hilbert al
functiilor de patrat integrabil definite pe , (cf. exemplului 17(iii),cap.1)
si fie L (, ) , C ? - algebra comutativa a functiilor esential marginite pe
, (cf. exemplului 32(vi),cap.3). Pentru orice f L2 (, ) si pentru orice
L (, ) , definim functia produs (f )(t) = (t)f (t) , t ; avem:
k f k2 =
sZ
|f |2 d k k k f k2 ,
deci f L2 (, ). Rezulta deci ca pentru orice L (, ) putem

defini aplicatia:
M : L2 (, ) L2 (, ) , M f = f.
Operatorul M se numeste operatorul de multiplicare (sau operatorul de nmultire) cu ; functia se numeste multiplicator. Operatorul diagonal D (cf. definitiei 16) se obtine n cazul particular = Z ,
masura este masura de numarare si = .
26.Definitie
Un alt caz particular remarcabil (pe care-l vom studia n continuare) este
= S 1 = { C ; || = 1} si masura masura Lebesgue pe cercul unitate.
Notam L2 (S 1 ) spatiul Hilbert al functiilor de patrat integrabil pe cerc cu
produsul scalar < f, g >=
1
2
2
R
f (eit )g(eit )dt (cf. exemplului 17(iii),cap.1)
si cu L (S 1 ) C ? -algebra comutativa a functiilor esential marginite pe cerc

(cf. exemplului 2(v),cap.4). Pentru orice L (S 1 ) notam cu M operatorul de multiplicare pe L2 (S 1 ): (M f )(eit ) = (eit )f (eit ) , eit S 1 .
Vom studia acum operatorii de multiplicare pe spatiul Hilbert al functiilor
de patrat integrabil definite pe cercul unitate, L2 (S 1 ).
Mentionam totusi ca rezultatele ce urmeaza sunt adevarate si n cazul (general) al operatorilor de multiplicare pe spatiul Hilbert L2 (, ) . Demonstratiile
care vor urma se adapteaza (asa cum vom preciza) usor cazului general.
27.Propozitie (propriet
atile operatorului de multiplicare)
Fie L (S 1 ) si M operatorul de multiplicare corespunzator; atunci:
(a) M este liniar si continuu si k M k=k k .
(b) M M = M M = M , L (S 1 ).
118

II HILBERT
(c) (M )? = M si M este operator normal.

(d) M este operator autoadjunct daca si numai daca functia ia valori
reale: = .
(e) M este operator pozitiv daca si numai daca functia ia valori pozitive: (eit ) 0, eit S 1 .
(f ) M este operator unitar daca si numai daca functia ia valori de modul
1 : |(eit )| = 1, eit S 1 .
(g) M este proiector daca si numai daca functia este functia
caracteristica a unei submultimi masurabile de pe cerc ( deci ia numai
valorile 0 si 1 , sau, echivalent, 2 = ).
Demonstratie (a) Liniaritatea este evidenta; calculam norma lui M . Pentru orice f L2 (S 1 ) , avem:
s
k M f k2 =
Z 2
0
|(eit )f (eit )|2 dt k k k f k2 ,
si deci am obtinut inegalitatea: k M kk k . Pentru a demonstra si

inegalitatea inversa, consideram, pentru orice n N multimea:
1
An = {eit S 1 ; |(eit )| k k }.
n
Din definitia supremumului esential, rezulta ca masura multimii An este
nenula (pentru orice n N ). Daca n este functia caracteristica a multimii
An , atunci n L2 (S 1 ) si:
s
k n k2 =
Z 2
0
|n |2 dt =
(An ),
unde, (An ) este masura (Lebesgue pe cerc) a multimii An . Rezulta:

k M n k2 =
s
Z 2
0
Rezulta deci ca:
s
Z 2
0
| n |2 dt
1
1
(k k )2 |n |2 dt (k k ) k n k2 .
n
n
1
k M kk k , n N,
n
deci k M kk k .
(b) Pentru orice , L (S 1 ) , avem:
M M f = M (f ) = f = M f = M f,

II HILBERT
119
pentru orice f L2 (S 1 ) .
(c) Daca f, g L2 (S 1 ) , atunci:
< M f, g >=
Z 2
0
(f )gdt =
Z 2
0
f (g)dt =< f, M g >,
si deci (M )? = M ; operatorii de multiplicare comuta toti ntre ei , deci

M si M comuta, adica M este operator normal.
Celelalte afirmatii sunt usor de demonstrat; de exemplu, pentru a demonstra (f ), sa presunem mai ntai ca M este unitar; atunci, din egalitatea
M M = I , rezulta = 1. Reciproc, daca || = 1 , atunci, functia
1
= este esential marginita si deci putem considera operatorul M 1 , care
este si inversul, dar si adjunctul lui M .

28.Observatie
Rationamentele de mai sus se pot reface, ntocmai, si n cazul unui spatiu cu
masura arbitrar, (, ) cu proprietatea () = 1 si, mai general, pentru un
spatiu cu masura finita: () < . Daca
() = , atunci, singura eroare n demonstratia de mai sus ar fi aceea ca
multimea An ar putea avea masura infinita: (An ) = si deci inegalitatea k M kk k nu mai este adevarata. Pentru ca demonstratia sa fie
corecta si n acest caz, este suficient sa existe o submultime n Bn An , care
sa fie masurabila de masura finita; rationamentul s-ar putea atunci face pentru Bn n loc de An (si Bn n loc de An , etc). Pentru aceasta, trebuie
ca masura sa aiba urmatorea proprietate: n orice multime masurabila
(de masura infinita) sa existe o submultime masurabila de masura finita (o
masura cu aceasta proprietate se numeste local finita). O proprietate uzuala
care implica local-finitudinea masurii este ca ea sa fie -finita, adica: exista un sir de multimi masurabile (Dn )nN cu proprietatile:
S
(Dn ) < , n N si = nN Dn .
De exemplu, masura Lebesgue pe R este -finita, pentru ca
S
(n, n).
R=
nN
Calculul spectrului operatorului de multiplicare necesita cateva rezultate

preliminare; rezultatul fundamental n aceasta directie este ca operatorul M este inversabil daca si numai daca functia este inversabila n
algebra L (, ) . Suficienta conditiei de inversabilitate pentru M admite
o demonstratie simpla; vom face demonstratia pentru L (S 1 ) , dar ca
si mai sus, ea se poate adapta fara dificultati la cazul general.
Reamintim ca o functie L (, ) este inversabila daca si numai daca exista m > 0 astfel ncat |(u)| m , u (a.p.t.), (exemplul 9(vi),cap.4);
120

II HILBERT
am demonstrat de asemenea ca () = essran().

29.Propozitie
Daca functia L (S 1 ) este inversabila, atunci operatorul de multiplicare
M este inversabil.
Demonstratie Daca functia L (S 1 ) este inversabila, atunci functia 1
este n algebra L (S 1 ) si deci operatorul de multiplicare cu 1 este inversul
cautat: M M 1 = I.
30.Consecint
a
Daca (M ) , atunci I M nu este inversabil si deci din propozitia
anterioara rezulta ca functia nu este inversabila n algebra L (S 1 ) ;
concluzie: (M ) () = essran() , (cf. exemplului 9.(vi),cap.4). In particular, daca este o functie continua pe S 1 atunci (M ) (S 1 ).
Pentru a demonstra reciproca propozitiei 29 (ceea ce ar rezolva problema calculului spectrului operatorului de multiplicare), avem nevoie de
doua rezultate auxiliare; ca de obicei, demonstratiile vor fi prezentate n
cazul = S 1 , dar rationamentele sunt corecte si pentru un spatiu cu masura
finita , (, ).
31.Lem
a
Fie : S 1 C , o functie masurabila arbitrara.
Daca f L2 (S 1 ) , f L2 (S 1 ) si daca operatorul
T : L2 (S 1 ) L2 (S 1 ) , T f = f
este continuu, atunci L (S 1 ) si k k k T k .
Demonstratie Vom demonstra ca || k T k (a.p.t.); de aici va rezulta ca
k k k T k (a se vedea exemplul 4(vi).cap.1). Fie M S 1 o multime
masurabila astfel ncat |(z)| >k T k , z M ; demonstratia se ncheie daca
demonstram ca (M ) = 0 (aici am notat cu masura Lebesgue pe cerc).
Fie M functia caracteristica a multimii M . Daca prin absurd M 6= 0
a.p.t. , atunci:
s
k T M k2 =
Z 2
0
|M
|2 dt
sZ
M
||2 dt >k T k k M k2 ,
ceea ce este o contradictie.

In demonstratia de mai sus am folosit ipoteza de continuitate a operatorului
T ; vom arata n continuare ca aceasta ipoteza nu este necesara.

II HILBERT
121
32.Lem
a
1
Fie : S C o functie masurabila arbitrara.
Daca f L2 (S 1 ) , f L2 (S 1 ), atunci L (S 1 ).
Demonstratie Sa consideram operatorul (liniar)
T : L2 (S 1 ) L2 (S 1 ) , T f = f.
Este suficient sa demonstram ca T este continuu: din lema precedenta va
rezulta apoi ca este functie esential marginita. Pentru aceasta, vom folosi
teorema graficului nchis (teorema 45,cap.3): daca T este operator nchis,
atunci el este continuu. Pentru a demonstra ca T este operator nchis, fie
(fn )n un sir de functii din L2 (S 1 ) cu proprietatile (a se vedea observatia
44,cap.3):
(i) fn converge (n L2 (S 1 ) ) la f.
(ii) fn converge (n L2 (S 1 ) ) la g.
Demonstratia se va ncheia daca vom demonstra ca g este n imaginea operatorului T , adica g = f . Se stie ca daca un sir de functii (hn )n converge
n norma k kp (de fapt noi vom folosi aici cazul p = 2 ), la functia h ,
atunci exista un subsir al lui (hn )n care converge punctual (a.p.t.) la h
([17],p.201). Din aceasta cauza, putem presupune ca sirul (fn )n converge
si punctual (a.p.t.) la f . Rezulta deci ca sirul (fn )n converge punctual
(a.p.t.) la functia f ; dar, deorece sirul (fn )n converge n norma k k2 la
g , rezulta, cu acelasi rationament ca mai sus ca (fn )n converge si punctual
(a.p.t.) la g . In concluzie, g = f .
Putem demonstra acum reciproca propozitiei 29, si deci avem:
33.Teorem
a (spectrul operatorului de multiplicare)
Fie L (S 1 ) si fie M operatorul de multiplicare asociat lui pe spatiul
L2 (S 1 ) .
Atunci M este operator inversabil daca si numai daca functia este inversabila (n algebra L (S 1 ) ); consecinte:
(a) Spectrul operatorului M coincide cu imaginea esentiala a functiei ; (
a se vedea exemplul 9(vi),cap.4).
(b) Raza spectrala si norma operatorului de multiplicare sunt egale:
r(M ) =k M k .
Demonstratie Implicatia inversabila M inversabil a fost demonstrata n propozitia 29.
Sa presupunem acum ca operatorul M este inversabil, deci exista T
122

II HILBERT
L(L2 (S 1 )) astfel ncat T M f = M T f = f , f L2 (S 1 ) . Rezulta deci ca

T f = f , f L2 (S 1 ) , adica:
Tf =
1
f , f L2 (S 1 ).
Deoarece operatorul T este continuu, din lemele anterioare rezulta ca functia

1
este n L (S 1 ) si k 1 k k T k . In concluzie, este inversabila n
algebra L (S 1 ) , inversa ei fiind 1 L (S 1 ).

(a) rezulta imediat aplicand rezultatul demonstrat mai sus operatorului I
M = M .
(b) rezulta din (a) si din definitia razei spectrale:
r(M ) = sup{ || ; (M )};
a se vedea definitia 12,cap.4.
34.Observatie
Daca functia este continua pe cerc, atunci operatorul M este inversabil
daca si numai daca (eit ) 6= 0 , eit S 1 , (a se vedea exemplul 9(vi),cap.4).
Rezulta deci ca n acest caz spectrul operatorului M coincide cu imaginea
functiei . De exemplu, daca (eit ) = eit 2 , atunci:
(M ) = essran() = (S 1 ) = { C ; | + 2| = 1}.
In particular, operatorul M este inversabil (deoarece 0 6 (M ) ) si inversul
sau este:
1
f (eit ) , f L2 (S 1 ).
((M )1 f )(eit ) = it
e 2
Sa consideram acum un exemplu n care functia multiplicator nu este continua; fie , de exemplu:
(eit ) =
eit i
, daca t [0, ) si (eit ) = 1 , daca t [, 2).
eit + i
Atunci imaginea functiei este:

(S 1 ) = {1}
{it ; t [1, 1)} ,
si deci imaginea esentiala a lui este (cf. exemplului 9(vi),cap.4):

(S 1 ) = {1}
{it ; t [1, 1]} = (M ).
In particular, operatorul M nu este inversabil.

Tot n legatura cu acest exemplu, se observa usor ca = 1 este va-

II HILBERT
123
loare proprie a operatorului M . Intr-adevar, orice functie neidentic nula

f L2 (S 1 ) care se anuleaza pe submultimea {eit ; t [0, ]} , verifica egalitatea M f = f = f , deci este vector propriu (asociat valorii proprii 1 ) al
operatorului M .
In general, se poate demonstra ca este valoare proprie pentru operatorul M daca si numai daca multimea pe care functia ia valoarea
are masura nenula ([10],p.40).
35.Observatie
Asa cum am mentionat, rezultatele demonstrate mai sus sunt adevarate si
n cazul general al unui operator de multiplicare
M : L2 (, ) L2 (, ) , cu functia L (, ) , iar spatiul cu masura
(, ) este finit. Propunem cititorului sa adapteze n mod corespunzator
demonstratiile.
Sa consideram acum cateva exemple pe R . Fie deci = R , masura
masura Lebesgue (pe R ) si fie
(x) =
1 + 2x2
, x R.
1 + x2
Atunci L (R) si (R) = [1, 2) . Rezulta deci ca (M ) = [1, 2]; n

particular, operatorul M este pozitiv si inversabil.
Vom da acum un exemplu de operator de multiplicare unitar pe L2 (R) ; fie
x+i
, x R . Atunci (M ) = S 1 , deci M este unitar.
(x) = ix+1
Pentru a obtine proiectori, trebuie ca multiplicatorul sa fie functia caracteristica a unei multimi masurabile. De exemplu, pentru orice R
(fixat) fie functia caracteristica a intervalului (, ] . Atunci operatorul de multiplicare cu este proiectorul pe subspatiul (din L2 (R) )
al functiilor care se anuleaza pe intervalul (, ) ; el se numeste operatorul de trunchiere la momentul , iar o notatie uzuala este P . Evident,
(P ) = p (P ) = {0, 1}.
36.Observatie
Operatorii de multiplicare au si alte proprietati remarcabile. De exemplu,
multimea operatorilor de multiplicare, M = {M ; L (, )} este o
C ? -algebra comutativa, iar aplicatia L (, ) 3 M M este un
izomorfism de C ? -algebre. Mai mult, algebra M este maximal abeliana; aceasta nseamna ca un operator care comuta cu toti operatorii de multiplicare este el nsusi un operator de multiplicare. Aceasta
proprietate permite o alta demonstratie pentru spectrul lui M ;[5],p.89.
124

II HILBERT
37.Propozitie
Fie (H, <, >H ) si (K, <, >K ) doua spatii Hilbert si fie T L(H) si S
L(K) . Operatorii T si S se numesc unitar-echivalenti daca
exista un izomorfism de spatii Hilbert (a se vedea definitia 7,cap.1)
U : H K astfel ncat
T = U 1 SU.
De exemplu, n capitolul 2 (teorema 28), am demonstrat ca un operator
normal pe C n este unitar-echivalent cu un operator diagonal.
Doi operatori unitar-echivalenti au acelasi spectru, aceeasi norma, aceleasi
valori proprii, acelasi spectru punctual aproximativ.
De asemenea, daca S este inversabil, atunci:
T ? = U 1 S ? U si T 1 = U 1 S 1 U.
Demonstratie Reamintim ca prin izomorfism de spatii Hilbert (sau operator
unitar) se ntelege un operator liniar bijectiv cu proprietatea K =<
x, y >H , x, y H . Sa demonstram de exemplu egalitatea (S) = (T ) ;
daca C , atunci I S este inversabil U 1 (I S)U este inversabil
I U 1 SU este inversabil.
Pentru a demonstra egalitatea T ? = U 1 S ? U , trebuie sa definim adjunctul
unui operator oarecare, A : H K ; procedandu-se n mod analog cazului H = K (propozitia 1 din acest capitol) se demonstreza existenta unui
operator
A? : K H , astfel ncat < Au, v >K =< u, A? v >H u H si v K.
Un alt mod de a demonstra existenta lui A? este de a particulariza definitia
adjunctului unui operator ntre doua spatii normate (a se vedea teorema
29,cap.3) pentru spatii Hilbert (se foloseste teorema lui Riesz: teorema 13,cap.1).
Proprietatile lui A? sunt practic identice cu cele din cazul H = K ; de
exemplu, daca A = U este unitar , atunci U ? = U 1 . Rezulta deci
T ? = (U 1 SU )? = U 1 S ? U . In mod analog se demonstreaza celelalte proprietati.
O clasa de operatori care sunt unitar echivalenti cu operatorii de multiplicare
pe L2 (S 1 ) sunt operatorii de convolutie pe spatiul `2 (Z).
Reamintim ca daca si sunt doua siruri definite pe Z , atunci convolutia
lor este sirul notat ? definit prin:
( ? )(n) =
(k)(n k),
n=
n ipoteza ca seria converge pentru orice n Z fixat. Produsul de convolutie

este comutativ, asociativ, distributiv fata de adunare si are element neutru

II HILBERT
125
sirul o (n) = 1 daca n = 0 si 0 n rest; a se vedea exemplul 2(vi),cap.4.

38.Definitie (operatorul de convolutie pe Z )
Fie un sir `2 (Z) astfel ncat:
(i) ? x `2 (Z) , x `2 (Z).
Cu aceasta conditie ndeplinita, putem defini operatorul de convolutie cu
prin relatia:
C : `2 (Z) `2 (Z) , C x = ? x.
Mentionam ca restrictia `2 (Z) este necesara pentru existenta transformatei Fourier inverse F 1 .
Liniaritatea operatorului C este evidenta; continuitatea si o explicitare a conditiei (i) urmeaza a fi studiate n continuare.
Pentru aceasta, vom demonstra ca operatorul de convolutie este unitar echivalent cu un operator de multiplicare.
In definitia 21,cap.1 am vazut ca transformarea Fourier:
F : L2 (S 1 ) `2 (Z) , Ff = f,
unde f(n) =
1
2
2
R
f (eit )eint dt , este un izomorfism de spatii Hilbert. Inversa
ei este definita prin:

F 1 x =
x(n)n ,
nZ
unde, am notat n (eit ) = eint , (ca n definitia 18,cap.1).

Reamintim de asemenea ca restrictia lui F 1 la `1 (Z) admite o formula punctuala (a se vedea teorema 22,cap.1):

F 1 (eit ) =
(n)eint , `1 (Z).
nZ
39.Lem
a
Pentru orice , `1 (Z), are loc egalitatea:
F 1 ( ? ) = (F 1 )(F 1 ).
Demonstratie Deoarece si sunt n `1 (Z), convolutia ? exista si
apartine de asemenea spatiului `1 (Z) (cf. exemplului 2(vi),cap.4).
Pentru orice eit S 1 , avem:
[F 1 ( ? )](eit ) =
X
nZ
( ? )(n)eint =
X X
nZ kZ
(k)(n k)eint =
126

II HILBERT
=
[(k)
(m)ei(k+m)t ] = (
mZ
kZ
(k)eikt )(
= [(F
)(F
(m)eimt ) =
mZ
kZ
1
it
)](e ),
schimbarea ordinei de sumare fiind posibila deoarece seriile sunt absolut convergente.
40.Teorem
a
2
(a) Fie ` (Z); atunci: (F 1 C F)f = (F 1 )f , f L2 (S 1 ).
(b) Operatorul de convolutie cu este corect definit (n sensul ca ndeplineste
conditia (i) din definitia 38 ) daca si numai daca
F 1 L (S 1 );
n acest caz, C este operator continuu si este unitar echivalent cu operatorul
de multiplicare cu F 1 , adica F 1 C F = MF 1 .
C
`2 (Z)
`2 (Z)
F 1
F 1
MF 1
?
2
L (S )
?
-
L (S 1 )
(c) Reciproc, fiind dat un operator de multiplicare M pe L2 (S 1 ) , (deci

L (S 1 ) ), exista un operator de convolutie pe `2 (Z) , si anume Cb
astfel M = F 1 CbF.
Demonstratie (a) Vom demonstra egalitatea de la punctul (a) pentru
functiile n (eit ) = eint , n Z n ipoteza suplimentara `1 (Z).
Pentru aceasta, calculam mai ntai Fn :
(Fn ) (m) =
1 Z 2 int imt
e e
dt = n (m), m Z,
2 0
unde, reamintim,
(
n (m) =
1 daca m = n
0 daca m 6= n
Sa mai observam ca n `1 (Z) si deci (cf. teoremei 22,cap.1):

F 1 n (eit ) = eint , eit S 1 .

II HILBERT
127
Fie `1 (Z); atunci, n baza lemei anterioare, avem:

F 1 C Fn = F 1 ( ? n ) = F 1 n , n Z.
Deoarece subspatiul liniar generat de functiile {n }nZ este dens n L2 (S 1 ),
egalitatea (a) este adevarata pentru orice f L2 (S 1 ) pentru ca F si F 1 ,
sunt aplicatii continue (n norma k k2 ).
Acum, egalitatea (a) rezulta si pentru `2 (Z), deoarece `1 (Z) este dens
n `2 (Z), (a se vedea exemplul 4(iv),cap.1).
(b) Totul rezulta acum din proprietatile operatorului de multiplicare cu
F 1 ; am demonstrat (n lema 32) ca acesta (si deci si C ) este corect
definit (si n acest caz si continuu) daca si numai daca functia multiplicator
F 1 este esential marginita pe S 1 .
(c) Fie L (S 1 ) ; atunci, pentru orice n Z , avem:
1 Z 2
|(eit )eint |dt k k < ,
2 0
si deci functia are transformata Fourier:
1 Z 2
b
b : Z C , (n)
=
(eit )eint dt.
2 0
Faptul ca operatorul Cb este corect definit si este unitar echivalent cu M
rezulta din (a) si (b).
Sa observam ca demonstratia punctului (c) s-a bazat n mod esential pe
faptul ca masura (Lebesgue) a cercului unitate este finita, ceea ce implica
faptul ca o functie din L (S 1 ) are transformata Fourier (coeficienti Fourier),
deoarece L (S 1 ) L2 (S 1 ).
41.Corolar (propriet
atile operatorului de convolutie pe Z )
Fie : Z C astfel ncat F 1 L (S 1 ) si fie C operatorul de convolutie
asociat; atunci, din teorema de mai sus si din proprietatile operatorilor de
multiplicare demonstrate anterior, avem:
(a) k C k=k MF 1 k=k F 1 k .
(b) (C ) = (MF 1 ) = essran(F 1 ).
(c) Daca sirul `1 (Z) , atunci functia F 1 este continua pe S 1 , deci
(deoarece S 1 este compact) ea este si marginita si spectrul lui C este imaginea functiei F 1 :
(C ) = (F 1 )(S 1 ).
In particular, n acest caz, C este operator inversabil daca si numai daca
F 1 nu se anuleaza pe S 1 .
128

II HILBERT
(d) Daca C este operator

inversabil, atunci inversul sau este operatorul de

1
convolutie cu F F 1 , adica
C1 x = F
F 1
? x, x `2 (Z).
Pentru demonstratia punctului (d), trebuie aratata mai ntai

egalitatea:
fdg = fb ? gb, f, g L2 (S 1 ).
Lasam detaliile ca exercitiu.
42.Exemplu
(i) Operatorul de translatie bilateral W (din definitia 23) este un
operator de convolutie; ntr-adevar, W = C1 .
Mai general, W n este operatorul de convolutie cu sirul n , pentru orice
n Z.
Deoarece (F 1 n )(eit ) = n (eit ) = eint , rezulta ca W n este unitar-echivalent
cu Mn :
F 1 W n F = Mn .
In particular, (F 1 W Ff )(eit ) = eit f (eit ).
In continuare prezentam operatorul de convolutie pe R ; rezultatele
sunt similare celor din cazul Z , cu exceptia punctului (c) din teorema 40.
Demonstratiile vor fi omise, principalele referiri bibliografice sunt [17],p.49;
[13],p.192; [6],p.949.
43.Definitie (operatorul de convolutie pe R )
Fie L1 (R) spatiul Banach al functiilor integrabile (a se vedea exemplul
4(iv),cap.1 si 2(vii),cap.4) si fie k
L1 (R) . Atunci, pentru orice functie
R
f L2 (R) , convolutia (k ? f )(x) = k(x y)f (y)dy defineste o functie din
R
L2 (R) si n plus k k ? f k2 k k k1 k f k2 ; pentru demonstratie, recomandam

[6],p.951.
Rezulta deci ca operatorul de convolutie cu functia k L1 (R) este corect
definit pe spatiul L2 (R) :
Ck : L2 (R) L2 (R) , Ck f = k ? f.

II HILBERT
129
44.Observatie
Reamintim cateva proprietati ale transformatei Fourier pe R ; ca bibliografie recomandam [1],p.482; [17],p.76; [13],p.192; [15],p.6.
Pentru orice functie k L1 (R) , transformata sa Fourier este, prin definitie
(Fk)(x) =
b
k(x)
k(y)eixy dy , x R.
Functia kb este continua si marginita pe R si k kb k k k k1 . Mentionam ca

exista functii continue si marginite pe R care nu sunt transformate Fourier
ale unor functii din L1 (R).
T
Restrictia aplicatiei F la subspatiul K = L1 (R) L2 (R) ia valori n L2 (R)
si deci, deoarece K este dens n L2 (R), (cf.exemplului 4(iv),cap.1), ea se
poate prelungi prin continuitate (n norma k k2 ) la ntregul L2 (R) ; se obtine
astfel transformarea Fourier (sau Fourier-Plancherel):
F : L2 (R) L2 (R),
cu proprietatile:
(a) F este un izomorfism de spatii Hilbert; acest rezultat este cunoscut sub
numele de teorema lui Plancherel.
(b) F(k ? f ) = kb fb.
Pentru demonstratia teoremei lui Plancherel, recomandam: [13],p.187; [15],p.26.
45.Teorem
a (propriet
atile operatorului de convolutie pe R)
1
Fie k L (R) , fie Ck operatorul de convolutie cu k , F transformarea
Fourier si Mbk operatorul multiplicare cu kb ; atunci:
(a) Ck = F 1 Mbk F.
(b) k Ck k=k Mbk k=k kb k .
b
(c) (Ck ) = (Mbk ) = k(R).
Demonstratie Toate afirmatiile rezulta din lema si observatia anterioare si
din proprietatile corespunzatoare ale operatorului de multiplicare (a se vedea
propozitia 27 si teorema 33).
46.Observatie
Asa cum am vazut, exista asemanari importante ntre operatorii de convolutie
pe `2 (Z) si cei de pe L2 (R) . Metoda de studiu este aceeasi: sunt unitarechivalenti (prin transformarea Fourier) cu operatori de multiplicare pe L2 (S 1 )
si respectiv pe L2 (R) . In teoria sistemelor, spatiul pe care este definit operatorul de convolutie se numeste domeniul timp, iar spatiul pe care este definit
operatorul de multiplicare corespunzator se numeste domeniul frecventa;
130

II HILBERT
unitar-echivalenta celor doi operatori prin transformarea Fourier este denumita dualitatea timp-frecventa. Mentionam totusi o deosebire remarcabila ntre cele doua cazuri. Deoarece orice functie din L (S 1 ) are transformata Fourier, rezulta ca orice operator de multiplicare pe L2 (S 1 ) este unitar
echivalent cu un operator de convolutie pe `2 (Z) (cf. teoremei 40(c)). In
schimb,
exista functii L (R) care nu au transformata Fourier: integrala
R
(t)eitx dt nu converge (masura Lebesgue a lui R este ). Concluzie:
R
pentru un astfel de , operatorul de multiplicare M este corect definit pe

L2 (R) , dar nu exista un operator de convolutie pe L2 (R) unitar-echivalent
cu M prin transformarea Fourier.
Daca MT = (aij ) , i, j {1, 2, ..., n} este matricea unui operator T pe
spatiul C n , atunci (T x)i =
n
P
aij xj , x = (x1 , x2 , .., xn ) C n . Un analog
j=1
infinit dimensional al acestei definitii este operatorul integral.

46.Definitie (operatorul integral)
Sa consideram spatiul Hilbert (L2 (0, 1) , k k2 ) al functiilor de patrat integrabil pe intervalul [0, 1] n raport cu masura Lebesgue; (cf.
exemplului 17(iii),cap.1). Fie K : [0, 1] [0, 1] C o functie de patrat
integrabil pe [0, 1] [0, 1] si fie:
s
k K k2 =
Z 1Z 1
|K(x, y)|2 dxdy.
Demonstram acum ca pentru orice functie f L2 (0, 1) , functia g definita

prin egalitatea:
Z
1
g(x) =
K(x, y)f (y)dy
este n L2 (0, 1); avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):

k g k22 =
Z 1 Z 1
0
Z 1 Z 1
|K(x, y)|2 dy
K(x, y)f (y)dy|2 dx
Z 1
0
|f (y)|2 dy dx =k f k22 k K k22 .
Rezulta deci ca putem defini aplicatia:

2
TK : L (0, 1) L (0, 1) , (TK f )(x) =
Z 1
K(x, y)f (y)dy.
Operatorul TK se numeste operatorul integral definit de nucleul K . Din

calculul de mai sus rezulta ca TK este continuu si

II HILBERT
131
k TK kk K k2 .
47.Propozitie (propriet
atile operatorului integral)
Fie TK si TH doi operatori integrali cu nucleele K si respectiv H .
(a) Pentru orice , C , operatorul TK + TH este operator integral si
are nucleul K + H.
(b)
Operatorul TK TH este operator integral si are nucleul definit prin G(x, y) =
R1
K(x,
z)H(z, y)dz , deci:
0
(TK TH f )(x) =
Z 1 Z 1
0
K(x, z)H(z, y)dz f (y)dy.
In cazul particular K = H , obtinem:

(TK2 f )(x)
Z 1 Z 1
K(x, z)K(z, y)dz dx.
(c) Daca sirul de nuclee Kn converge n spatiul Hilbert L2 ([0, 1] [0, 1])
la functia K , atunci sirul de operatori integrali TKn converge n spatiul
(L (L2 (0, 1)) , k k ) la operatorul integral TK .
(d) Adjunctul operatorului TK este operatorul integral TKe , cu nucleul
f
K(x,
y) = K(y, x) ; n particular, TK este autoadjunct daca si numai daca
nucleul K are proprietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se
numeste simetric).
Demonstratie (a) este evident.
(b)Pentru orice f L2 (0, 1) , avem:
(TK TH f )(x) =
=
Z 1Z 1
0
Z 1
0
K(x, y) (TH f ) (y)dy =
K(x, y)H(y, z)f (z)dzdy =
Z 1 Z 1
Z 1
0
K(x, y)H(y, z)dy f (z)dz =
G(x, z)f (z)dz = (TG f )(x).
(c) Demonstratia este o consecinta imediata a inegalitatii dintre normele

operatorului integral si a nucleului sau:
k TKn TK kk Kn K k2 0.
(d) Pentru orice f, g L2 (0, 1) , avem:
< TK f, g >=
Z 1
0
(TK f )(x)g(x)dx =
Z 1
f (y)
Z 1
0
K(x, y)g(x)dx dy =
132

II HILBERT
=
Z 1
0
Z 1

f
K(y,
x)g(x)dx
f (y)
0
dy =< f, TKe g > .
Proprietatile de mai sunt adevarate si n cazul n care intervalul [0, 1]

(cu masura Lebesgue) este nlocuit de un spatiu cu masura finita. In
particular, putem considera operatori integrali pe Z si R .
Operatorii de convolutie sunt atunci cazuri particulare de operatori integrali,
considerand nuclee de forma K(n, m) = (n m) , n, m Z si respectiv
K(x y) = k(x y) , x, y R.
Un alt caz particular remarcabil de operator integral este operatorul Volterra,
pe care-l vom studia n continuare.
48.Definitie (operatorul Volterra)
Un nucleu K L2 ([0, 1] [0, 1]) se numeste nucleu de tip Volterra daca
are proprietatea K(x, y) = 0 , x < y . Rezulta deci ca operatorul integral
asociat unui astfel de nucleu (numit operator Volterra) este definit prin:
(TK f )(x) =
Z x
K(x, y)f (y)dy , f L2 (0, 1).
Analogia cu teoria matricelor este evidenta: operatorii de tip Volterra sunt

analogul operatorilor asociati matricelor inferior triunghiulare. Se stie ca
daca o matrice A este strict inferior triunghiulara, atunci ea este nilpotenta,
adica exista m N astfel ncat Am = O . Vom demonstra n continuare
o proprietate asemanatoare si pentru operatorii Volterra definiti de nuclee
marginite; o consecinta va fi calculul spectrului unui astfel de operator.
49.Teorem
a
Fie K L2 ([0, 1] [0, 1]) un nucleu de tip Volterra marginit, deci k K k <
; atunci, operatorul Volterra asociat, TK are proprietatile:
1
(a) n
lim (k TKn k) n = 0.
(b) (TK ) = {0} ; un operator cu aceasta proprietate se numeste cvasinilpotent.
Demonstratie Vom demonstra mai ntai ca produsul a doi operatori de tip
Volterra TK si TH este un operator de acelasi tip. T
inand cont de cele
demonstrate n propozitia 47(b), este suficient sa aratam implicatia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , x < y G(x, y) = 0 , x < y,
R1
unde, G(x, y) = K(x, z)H(z, y)dz .

0
Intr-adevar, daca x < y , atunci orice z [0, 1] trebuie sa verifice cel putin

II HILBERT
133
una din inegalitatile: x < z sau z < y ; n primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar n al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Daca x y , atunci:
G(x, y) =
Z x
K(x, z)H(z, y).
Sa presupunem acum ca H = K si sa notam n acest caz

K [2] (x, y) = G(x, y) =
Z 1
K(x, z)K(z, y)dz,
si n general pentru n N :
[n]
K (x, y) =
Z 1
K(x, z)K [n1] (z, y)dz.
Pentru orice 0 y x 1 , avem:

[2]
|K (x, y)| = |
Z x
y
K(x, z)K(z, y)dz| k K k2 (x y).
Prin inductie rezulta ca pentru orice n N si y x , avem:

|K [n] (x, y)|
k K kn
k K kn
(x y)n1
.
(n 1)!
(n 1)!
Rezulta deci ca:

1
(k TKn k) n k K [n] k
1
k K k
1
(n 1)! n
0,
pentru n , ceea ce ncheie demonstratia.

(b) Reamintim ca raza spectrala a unui operator T este, (cf. definitiei
12,cap.4), r(T ) = sup{|| ; (T )} ; am demonstrat de asemenea (teorema
1
13,cap.4) formula razei spectrale: r(T ) = lim k T n k n . Din definitia razei
n
spectrale rezulta n mod evident ca daca r(T ) = 0 , atunci (T ) = {0} . Din
cele demonstrate la punctul (a), rezulta ca r(TK ) = 0 , deci (TK ) = {0} .
Mai facem observatia ca afirmatiile din teorema sunt adevarate si fara ipoteza
de marginire a nucleului; demonstratia este nsa considerabil mai dificila
([10],p.93).
Un caz particular interesant de operator Volterra se obtine considerand nucleul V (x, y) = 1 , daca y x , si 0 n rest. Operatorul asociat (numit si
operatorul Volterra integral) este:
(TV f )(x) =
Norma lui TV este k TV k=
1
2
Z x
f (y)dy , f L2 (0, 1).
; (pentru demonstratie: [10],p.300).
134
5.4

II HILBERT
Operatori normali
50.Introducere
Reamintim ca un operator T L(H) se numeste normal daca verifica egalitatea T T ? = T ? T ; n paragraful precedent am studiat o clasa importanta
de operatori normali: operatorii de multiplicare.
In capitolul 2 (teorema 28) am vazut ca principalul rezultat referitor la structura operatorilor din L(C n ) este:
Teorema spectral
a pentru operatori normali pe C n
Un operator T L(C n ) este diagonalizabil n sens geometric daca si numai
daca T este operator normal.
Generalizarea acestui rezultat la spatii Hilbert infinit dimensionale este
o problema fundamentala a teoriei operatorilor; ea si cateva consecinte ale
sale constituie subiectul acestui paragraf.
In prezentarea care urmeaza, analogia cu cazul finit dimensional este interesanta: trebuie remarcat ce rezultate finit dimensionale au un corespondent
(asemanator) infinit dimensional si ce anume se schimba n totalitate.
Sa revenim acum la enuntul teoremei spectrale pentru operatori normali
pe spatii finit dimensionale. Operator diagonalizabil (n sens geometric)
nsemna, n acel caz, un operator T L(C n ) pentru care exista o baza
B ortonormala (a lui C n ) formata din vectori proprii ai operatorului T , sau
, echivalent, exista un operator unitar U astfel ncat U 1 T U sa fie operator
diagonal; n aceasta situatie matricea lui T n baza B are forma diagonala,
(pe diagonala fiind valorile proprii ale lui T ), iar coloanele matricei lui U
sunt vectorii din B . In cazul infinit dimensional, notiunile de valoare proprie si vector propriu nu mai constituie instrumente la fel de puternice ca n
cazul finit dimensional; am dat exemple n paragraful precedent de operatori
(chiar normali) care nu au valori proprii. Deci o forma diagonala pentru
operatori normali pe spatii Hilbert infinit dimensionale este putin probabila
(aceasta nu exclude posibilitatea unei forme diagonale pentru clase mai
restranse de operatori).
Vom reformula acum notiunea de operator diagonal pe C n .
Fie D L(C n ) un operator diagonal, deci matricea sa n baza canonica este:
1 0
0 2
..
..
.
.
0 .
.
0
..
.
.
.
..
.
.
.
..
.
0
0
..
.
. . . n
iar (Dx)k = k xk , x = (x1 , x2 , .., xn ) C n .
5.4. OPERATORI NORMALI
135
Sa consideram spatiul C n ca fiind multimea tuturor functiilor

x : {1, 2, .., n} C , x(k) = xk ,
vectorul x = (x1 , x2 , .., xn ) identificadu-se cu valorile functiei x de mai sus.
Sa consideram functia
: {1, 2, .., n} C , (k) = k .
Atunci operatorul D poate fi identificat cu operatorul de multiplicare cu :
(Dx)(k) = (k)x(k) = (M x) (k) , x C n si k {1, 2, .., n}.
Spatiul cu masura (, ) din definitia generala a operatorilor de multiplicare
(definitia 25 din paragraful precedent) este = {1, 2, .., n} iar masura
este masura de numarare.
Cu aceste precizari, enuntul (intr-o oarecare masura simplificat) al teoremei
spectrale pentru operatori normali pe spatii finit dimensionale, devine:
Teorem
a
Un operator T L(C n ) este unitar-echivalent cu un operator de multiplicare
M daca si numai daca T este operator normal.
Aceasta formulare (n care operator diagonalizabil n sens geometric
nseamna operator unitar- echivalent cu un operator de multiplicare)
are un analog infinit dimensional.
Reamintim ca n paragraful precedent am definit si studiat operatorii de
multiplicare: daca (, ) este un spatiu cu masura si daca
L (, ) , atunci operatorul de multiplicare cu functia este:
M : L2 (, ) L2 (, ) , (M f )(t) = (t)f (t) , t .
Am demonstrat (este de altfel evident) ca operatorii de multiplicare sunt normali; reciproca acestei afirmatii (modulo unitar-echivalenta) este varianta
infinit dimensionala a teoremei spectrale pentru operatori normali (din cazul
finit dimensional).
51.Teorema spectral
a pentru operatori normali pe
spatii Hilbert infinit dimensionale
Fie H un spatiu Hilbert infinit dimensional (separabil) si fie T L(H) un
operator normal.
Atunci exista un spatiu cu masura boreliana regulata finita (, ), un izomorfism de spatii Hilbert (operator unitar) U : H L2 (, ) si o functie
136

II HILBERT
L (, ) astfel ncat T = U 1 M U .
T
H
U
?
L (, )
?
-
L (, )
Intr-o formulare concisa, teorema afirma ca un operator este normal dac

a
si numai dac
a este unitar-echivalent cu un operator de multiplicare.
Pentru alte formulari (echivalente) ale acestui rezultat cat si pentru demonstratie,
recomandam [10],p.61; [6],p.911; [5],p.93; [20],p.71.
Un caz particular studiat deja al acestui rezultat este unitar-echivalenta dintre operatorii de convolutie (care sunt normali) si cei de multiplicare; a se
vedea teoremele 40 si 45.
Consecintele imediate (dar remarcabile) ale acestei teoreme sunt proprietatile operatorilor normali deduse din proprietatile corespunzatoare ale
operatorilor de multiplicare; avem deci (a se vedea propozitia 27, observatia
28, teorema 33 si propozitia 37 din paragraful precedent):
52.Teorem
a (propriet
atile operatorilor normali)
Fie T L(H) un operator normal; atunci:
(a) (T ? ) = (T ) = { ; (T )}.
(b) T este autoadjunct (T ) R.
(c) T este pozitiv (T ) [0, ).
(d) T este unitar (T ) S 1 .
(e) T este proiector (T ) {0, 1}.
(f ) r(T ) =k T k.
(g) k T x k=k T ? x k , x H ; se poate demonstra ca aceasta proprietate
caracterizeaza operatorii normali.
Este interesant acum sa ne reamintim analogia dintre numere complexe si operatori de la sfarsitul paragrafului 1 (acest capitol). Este clar (din teorema
de mai sus) ca analogia este mai naturala daca nlocuim n tabelul respectiv
operator cu operator normal.
In general, daca T nu este un operator normal, proprietatile de mai sus nu
sunt adevarate. De exemplu, operatorul integral Volterra TV de la sfarsitul
paragrafului precedent (teorema 49) are spectrul format numai din numarul
137
0 , dar nu este autoadjunct; n schimb, daca un operator normal are spectrul

{0} , atunci, din proprietatea (f ) de mai sus rezulta ca el este operatorul
identic nul.
Ca si n cazul finit dimensional, (a se vedea definitia 36,cap2), o consecinta
importanta a teoremei spectrale este posibilitatea construirii unui calcul
functional pentru operatori normali. Prezentam n continuare aceasta
constructie.
53.Definitie
Daca T L(H) este un operator arbitrar (fixat) si p C[X] este un
polinom , p(z) =
n
P
n
P
ak z k atunci, este natural sa definim operatorul p(T ) =
k=0
ak T k . Am construit n felul acesta o aplicatie (numita calculul functional
k=0
polinomial al operatorului T ):
C[X] 3 p p(T ) L(H),
cu proprietatile:
(p + q)(T ) = p(T ) + q(T ) (liniara) si
(pq)(T ) = p(T )q(T ) (multiplicativa),
pentru orice , C si p, q C[X] ; demonstratiile sunt imediate.
Din ultima egalitate rezulta ca operatorii p(T ) si q(T ) comuta.
Tot cu metode elementare, si tot pentru un operator arbitrar, putem defini
f (T ) si pentru anumite functii rationale.
1
; o definitie
Pentru aceasta, fie 6 (T ) si fie functia (rationala) g(z) = z
1
naturala pentru operatorul g(T ) este g(T ) = (I T ) . Sa observam ca
definitia este corecta deoarece operatorul I T este inversabil ( nefiind
n spectrul lui T ). Sa mai observam ca doi operatori de forma (I T )1
si (I T )1 comuta ntre ei deoarece operatorii I T si I T comuta.
Mai general, fie q(z) = (1 z)(2 z)...(n z) ; observam ca putem
defini operatorul:
1
1
(T ) = (1 I T )1 (2 I T )1 ...(n I T )1 ,
q
daca si numai daca k 6 (T ) , k {1, 2, ..n} . Este evident ca n acest caz

avem:
1
(T ) = (q(T ))1 .
q
In cazul general, fie p, q C[X] si fie f (z) = p(z) , o fractie
q(z)
ireductibila. Daca polinomul q nu se anuleaza pe spectrul lui T , ( sau,
138

II HILBERT
echivalent , functia f este definita pe ntreg spectrul lui T ), atunci definim

operatorul f (T ) = p(T )[q(T )]1 . Fie R(T ) multimea functiilor rationale
definite pe spectrul operatorului T .
Atunci aplicatia (numita calculul functional rational al lui T ):
R(T ) 3 f f (T ) L(H),
prelungeste calculul functional polinomial cu pastrarea liniaritatii si a multiplicativitatii. De fapt, aplicatia astfel construita este un morfism de algebre.
Calculul functional astfel definit are urmatoarea proprietate de transformare a spectrului.
54.Propozitie
Fie T L(H) ; atunci, pentru orice f R(T ) , avem:
(f (T )) = {f () ; (T )} = f ((T )).
Demonstratie Demonstram mai ntai incluziunea: f ((T )) (f (T )) . Pentru aceasta, fie f ((T )) ; exista deci (T ) astfel ncat = f () .
Fie functia
f () f (z)
.
g(z) =
z
Demonstram ca g R(T ) . Deoarece f R(T ) , singurul punct din (T )
n care functia g ar putea sa nu fie definita este . Daca f = pq , cu
p, q C[X] , atunci q() 6= 0 ; avem:
g(z) =
p()
q()
p(z)
q(z)
p()q(z) q()p(z)
.
q()q(z)( z)
Polinomul s(z) = p()q(z) q()p(z) se anuleaza n z = , deci exista un

polinom r C[X] astfel ncat s(z) = ( z)r(z) ; rezulta deci ca functia g
este
r(z)
g(z) =
,
q()q(z)
adica g R(T ) , deci are sens g(T ) . Sa presupunem prin absurd ca =
f () 6 (f (T )) , deci exista [f ()I f (T )]1 . Din relatia
f () f (z) = ( z)g(z)
si din multiplicativitatea calculului functional, rezulta:
f ()I f (T ) = (I T )g(T ).
139
Inmultind ultima egalitate cu [f ()I f (T )]1 , obtinem:

(I T )g(T )[f (I f (T )]1 = I,
si, deoarece operatorii de mai sus comuta , rezulta ca I T este operator
inversabil, contradictie cu (T ).
Demonstram acum incluziunea inversa: (f (T )) f ((T )) .
Fie (f (T )) si presupunem prin absurd ca 6 f ((T )) . Rezulta atunci
ca functia
1
h(z) =
f (z)
este n R(T ) si din egalitatea [ f (z)]h(z) = 1 rezulta
[I f (T )]h(T ) = I,
adica I f (T ) este operator inversabil; contradictie cu (f (T )).
Prelungirea calculului functional (rational) si la alte clase de functii cu
pastrarea liniaritatii, multiplicativitatii si a proprietatii de transformare a
spectrului este o problema importanta n teoria operatorilor. Exista si alte
functii pentru care se pot da definitii elementare.
P
De exemplu, daca f (z) =
an z n , z C este o functie ntreaga atunci
operatorul f (T ) =
P
n=0
n=0
an T
se poate defini pentru pentru orice T L(H)
(deoarece seria de operatori converge) si sunt pastrate proprietatile mentionate

mai sus; am demonstrat de altfel acest fapt n teorema 28,cap.4.
Un alt exemplu este functia f (z) = z ; n acest caz, o definitie naturala ar fi f (T ) = T ? . De aici rezulta ca daca g(z) = |z|2 , atunci
g(T ) = T ? T (sau T T ? ?) ; daca operatorul T ar fi normal, definitia nu ar
fi ambigua. Sa alegem de exemplu g(T ) = T ? T , si sa luam T = V operatorul de translatie unilaterala pe `2 (N ) , (cf exemplului 20 din paragraful
precedent). Atunci proprietatea de transformare a spectrului nu mai este
adevarata ; ntr-adevar, deoarece g(V ) = V ? V = I , atunci
(g(V )) = (I) = {1} dar
g((V )) = g({ C ; || 1}) = [0, 1].
Operatorii care admit un calcul functional suficient de general si cu proprietati remarcabile sunt operatorii normali. Pentru aceasta, definim calculul
140

II HILBERT
functional mai ntai pentru operatorii de multiplicare (ceea ce se face ntr-un

mod natural si simplu) si apoi vom transfera calculul functional astfel construit la operatori normali arbitrari folosind unitar-echivalenta din teorema
spectrala.
55.Definitie (calculul functional m
arginit pentru
operatorii de multiplicare)
Fie L (, ) si fie M operatorul de multiplicare cu definit pe
spatiul L2 (, ) .
Consideram restrictia masurii Lebesgue din plan la compactul
(M ) = essran(). Fie F L ((M )); n particular, deoarece (M ) este
compact, F poate fi o functie continua.
Deoarece (M ) = essran() , rezulta ca functia compunere, F exista
(de fapt ea este definita a.p.t.; daca functiile si F ar fi continue, atunci
F ar fi definita peste tot si ar fi continua) si este n L (, ) . Exista
deci operatorul de multiplicare MF L(L2 (, )), ceea ce ne permite sa
definim operatorul F (M ) = MF . Aplicatia
L ((M )) 3 F F (M ) L(L2 (, ))
se numeste calculul functional m
arginit (n sensul ca F este functie
esential marginita) al operatorului M .
Se observa ca operatia de aplicare a lui F asupra operatorului M , nseamna
de fapt compunerea lui F cu .
Este usor de demonstrat ca aplicatia de mai sus prelungeste calculul functional
cu functii rationale al operatorului M . Sunt pastrate de asemenea si proprietatle uzuale, inclusiv proprietatea de transformare a spectrului.
56.Teorem
a
Cu notatiile de mai sus, avem:
(a) (F + G)(M ) = F (M ) + G(M ),
(b) (F G)(M ) = [F (M )][G(M )],
(c) F (M ) = [F (M )]? ,
(d) (F (M )) = F ((M )),
(e) Operatorii F (M ) si G(M ) comuta,
pentru orice , C si F, G functii esential marginite pe spectrul operatorului M .
Demonstratie Verificarile (a),(b) si (c) sunt imediate; demonstram, de
exemplu, (b):
(F G)(M ) = M(F G) = M(F )(G) = MF MG = F (M )G(M ).
141
(d) Vom face demonstratia n ipoteza ca functia F este continua. Propunem

cititorului familiarizat cu rationamentele specifice teoriei abstracte a masurii
sa refaca demonstratia pentru o functie F esential marginita, ([10],p.60).
Enuntul este echivalent cu essran(F ) = F (essran()) ; se observa ca
daca si functia este continua, atunci egalitatea devine banala deoarece
amandoi membri sunt egali cu nchiderea imaginii functiei compuse F ,
adica (F (()) .
Consideram acum cazul general si demonstram incluziunea F ((M ))
(F (M )) . Fie = F () F ((M )) , cu (M )) . Fie E o
vecinatate a lui F () ; pentru a demonstra ca F () (F (M )) va trebui
sa demonstram ca masura multimii (F )1 (E) este strict pozitiva (nenula).
Dar (F )1 (E) = 1 (F 1 (E)) . Deoarece E este vecinatate a lui F ()
si deoarece functia F este continua, rezulta ca F 1 (E) este vecinatate a lui
si deci, din definitia imaginii esentiale a lui , rezulta ca 1 (F 1 (E))
are masura strict pozitiva. Incluziunea inversa o demonstram prin trecere la
complementare:
C F ((M )) C (F (M )) .
Fie deci 6 F ((M )) . Multimea (M )) este compacta si cum F este
continua, rezulta ca multimea F ((M )) este compacta. Deoarece (din
ipoteza) 6 F ((M )) , atunci exista o vecinatate E a lui astfel ncat
T
E F ((M )) = . Luand imaginile inverse prin functia F ale multimilor
din egalitatea precedenta, obtinem
F 1 (E)
(M ) = .
Luand acum imaginile inverse prin functia , obtinem

1 (F 1 (E))
1 ((M )) = .
Dar, din definitia imaginii esentiale, masura multimii 1 ((M )) este

nula (daca functia ar fi continua, atunci aceasta multime ar fi vida).
Rezulta ca si multimea (F 1 )(E) are masura nula si deci 6 (F (M )) .
Consideram n continuare doua exemple.
(i) Fie (t) = t, t [0, 1] si fie
M : L2 (0, 1) L2 (0, 1), (M f )(t) = tf (t).
Atunci, (M ) = [0, 1] si daca F L (0, 1), rezulta F (M ) = MF .
t+i
, t R si fie
(ii) Fie acum (t) = it+1
M : L2 (R) L2 (R), (M f )(t) =
t+i
f (t).
it + 1
142

II HILBERT
Atunci (M ) = S 1 si pentru orice functie F L (S 1 ), avem:

(F (M )f ) (t) = F
t+i
f (t), f L2 (R).
it + 1

Calculul functional marginit pentru un operator normal arbitrar se construieste folosind unitar-echivalenta din teorema spectrala.
57.Definitie (calculul functional m
arginit
pentru operatori normali)
Fie T L(H) un operator normal si fie M operatorul de multiplicare
unitar-echivalent cu el: T = U 1 M U . Daca F este o functie esential
marginita pe spectrul operatorului T , (considerat ca spatiu cu masura cu
restrictia masurii Lebesgue din plan), atunci definim F (T ) = U 1 F (M )U .
Din teorema de mai sus (si din proprietatile
operatorilor unitar-echivalenti: propozitia 37 din paragraful precedent), rezulta
ca aplicatia
L ((T )) 3 F F (T ) L(H)
are proprietatile:
(a) Liniara si multiplicativa:
(F + G)(T ) = F (T ) + G(T ),
(F G)(T ) = F (T )G(T ),
, C, F, G L ((T )); din multiplicativitate rezulta ca operatorii
de forma F (T ) comuta ntre ei.
(b) F (T ) = [F (T )]? ; de aici rezulta ca toti operatorii de forma F (T ) sunt
normali.
(c) (F (T )) = F ((T )).
Sa consideram ca exemplu operatorul de convolutie pe spatiul `2 (Z) (operatorul de convolutie este operator normal).
Fie deci `2 (Z) astfel ncat F 1 L (S 1 ); a se vedea teoremele 40 si
51. Operatorul C este unitar-echivalent cu operatorul de multiplicare cu
F 1 , mai precis C = F 1 MF 1 F. Pentru orice functie F L ((C )) =
L (essran(F 1 )), avem F (C ) = F 1 MF (F 1 ) F.
In particular, (a se vedea exemplul 42), daca = 1 , atunci C1 = W (operatorul de translatie bilateral) si W = F 1 M1 F, unde,
1 (eit ) = eit . Reamintim ca (W ) = S 1 . Deoarece 1 este aplicatia identica
pe S 1 , pentru orice functie F L (S 1 ), avem:
F (W ) = F 1 MF F.
143
Mai general, daca n Z, avem F (W n ) = F 1 MF n F, unde,

n (eit ) = eint .
Aplicatiile calculului functional sunt numeroase; indicam n continuare
cateva. Prima este existenta radacinii patrate pozitive pentru operatori pozitivi; comparatia cu cazul finit dimensional este interesanta (a se vedea teorema 38,cap.2)
58.Teorem
a (r
ad
acina p
atrat
a pozitiv
a)
Fie P L(H) un operator pozitiv. Atunci exista si este unic un operator
pozitiv Q L(H) astfel ncat Q2 = P
; operatorul Q se numeste radacina
patrata pozitiva a lui P si se noteaza P .
Demonstratie Functia radical f (t) = t este o functie continua pe spectrul operatorului P (orice operator pozitiv
are spectrul n [0, ) ), deci
putem defini operatorul Q = f (P ) = P . Din multiplicativitatea calculului functional, rezulta :

Q2 = [f (P )]2 = (f 2 )(P ) = id(P ) = P,
unde, am notat cu id(t) = t functia identica.
Pentru unicitate, este suficient sa observam ca un operator de multiplicare
pozitiv, M , are o unica radacia patrata pozitiva, M .
De exemplu, daca (t) = t , t [0, 1] , atunci operatorul M este operator
pozitiv pe L2 (0, 1) si
q
( M f )(t) = tf (t) = (M f )(t) , t [0, 1].
59.Consecint
a
Fie T L(H) un operator arbitrar. Atunci T este pozitiv daca si numai
daca exista S L(H) astfel ncat T = S ? S
Demonstratie Daca T este operator pozitiv, atunci luam S = T . Reciproc, orice operator de forma S ? S este pozitiv (evident).
Alta consecinta a calculului functional este descompunerea polara pentru
operatorii inversabili si pentru cei normali pe spatii Hilbert infinit dimensionale; orice numar complex nenul z admite o unica
descompunere z = ru cu r > 0 si |u| = 1 . Daca T L(C n ) , atunci T admite o descompunere de forma T = U P , cu U operator unitar si P pozitiv.
In general, aceasta descompunere nu este unica decat n anumite conditii suplimentare (de exemplu daca T este inversabil; a se vedea teorema 40,cap.2).
144

II HILBERT
60.Teorem
a (descompunerea polar
a)
Fie T L(H) un operator arbitrar.
(a) Daca T este inversabil , atunci exista U L(H) operator unitar si P
L(H) operator pozitiv astfel ncat T = U P . In plus, aceasta descompunere
(polara) este unica.
(b) Daca T este normal, atunci exista o descompunere polara (nu neaparat
unica) T = U P cu U unitar si P pozitiv; n plus, operatorii U, P, T comuta
ntre ei.
Demonstratie (a) Fie P = T ? T . Operatorul T fiind inversabil, rezulta

?
ca T ? T este si el inversabil, deci
0 6 (T T ) . Din teorema de transformare
?
a spectrului rezulta ca 0 6 ( T T ) deci operatorul P este inversabil. Fie
U = T P 1 . Atunci U este inversabil (ceea ce este evident); U este unitar:
U ? U = P 1 T ? T P 1 = P 1 P 2 P 1 = I,
Unicitatea rezulta din constructie si din unicitatea radacinii patrate pozitive.
(b) Fie functiile
p(z) = |z| , z C si u(z) =
z
, z 6= 0 si u(0) = 1.
|z|
Atunci p si u sunt functii marginite pe spectrul lui T . Aici se poate

constata necesitatea unui calcul functional si cu alte functii decat continue
( p este continua dar u nu este continua). Fie P = p(T ) si U = u(T ) .
Deoarece functia p ia valori pozitive, din teorema de transformare a spectrului rezulta ca operatorul P are spectrul n [0, ). Cum P este si operator
normal (din definitia 57(b)), rezulta ca P este operator pozitiv. Deoarece
u(z)u(z) = 1 , z C , din multiplicativitatea calculului functional rezulta
U U ? = U ? U = I , deci U este unitar. Din identitatea u(z)p(z) = z , z C ,
rezulta (folosind iarasi multiplicativitatea calculului functional) T = U P .
Continuam cu aplicatii ale calculului functional si ale formulei de descompunere polara. Orice numar real si strict pozitiv t se poate scrie sub forma
t = es , cu s R; de asemenea, orice numar complex cu || = 1, se poate
scrie sub forma = ei , cu R. Pentru operatori liniari si continui pe un
spatiu Hilbert, avem:
61.Propozitie
(i) Pentru orice operator pozitiv si inversabil P L(H), exista un operator
autoadjunct S L(H) astfel ncat P = exp(S).
(ii) Pentru orice operator unitar U L(H), exista un operator
autoadjunct A L(H) astfel ncat U = exp(iA).
145
Demonstratie (i) Deoarece operatorul P este pozitiv si inversabil, rezulta

ca (P ) (0, ); rezulta deci ca functia (continua) logaritm natural, ln este
definita pe spectrul operatorului P si deci putem defini operatorul S = ln(P );
deoarece eln(x) = x, x > 0, avem egalitatea:
exp(S) = exp(ln(P )) = P.
Din proprietatile calculului functional rezulta ca S este operator normal,
iar din teorema de transformare a spectrului rezulta incluziunea: (S) =
ln((P )) ln((0, )) = R. Din teorema 52(b) rezulta ca S este operator
autoadjunct.
(ii) Deoarece U este operator unitar, rezulta ca spectrul sau este inclus n
cercul unitate: (U ) S 1 . Fie f L (S 1 ) astfel ncat exp(if ()) = ,
S 1 . Facem mentiunea ca o astfel de functie exista, ea putand fi, de exemplu,
una din ramurile argumentului (care nu este continua, dar este marginita);
daca spectrul lui U nu este egal cu ntreg cercul unitate, atunci exista chiar
functii continue cu proprietatea exp(if ()) = , (U ). Definim operatorul A = f (U ); din proprietatile calculului functional rezulta ca A este
operator autoadjunct si exp(iA) = exp(if (U )) = U .
62.Teorem
a
(i) Orice operator inversabil T L(H) se poate scrie ca un produs de doua
exponentiale, mai precis, exista doi operatori autoadjuncti S, A L(H) astfel ncat T = exp(iA) exp(S).
(ii) Multimea G a operatorilor inversabili din L(H) este conexa prin arce,
adica pentru orice operator inversabil T , exista o aplicatie continua :
[0, 1] G astfel ncat (0) = I si (1) = T.
Demonstratie (i) Fie T L(H) un operator inversabil si fie, conform teoremei 60(a), descompunerea sa polara (unica): T = U P , unde, U este operator
unitar si P este operator pozitiv si inversabil. Conform propozitiei anterioare,
exista doi operatori autoadjuncti A, S L(H) astfel ncat U = exp(iA) si
P = exp(S), deci T = exp(iA) exp(S).
Mentionam ca exista operatori inversabili T care nu se pot scrie sub forma
unei singure exponentiale. Pe spatii finit dimensionale, aceasta proprietate
este totusi adevarata.
(ii) Fie T G si fie A, S L(H), operatori autoadjuncti
astfel ncat T = exp(iA) exp(S). Fie
: [0, 1] G, (t) = exp(itA) exp(tS).
Este usor de aratat ca satisface conditiile cerute.
Capitolul 6
Aplicatii n teoria sistemelor
Intr-o formulare generala, un sistem este o aplicatie ntre doua spatii de

semnale: intrari (comenzi) si iesiri (raspunsuri); modelul matematic pentru
semnale sunt functiile. Desigur, pentru a obtine rezultate interesante, sunt
necesare unele conditii restrictive. Un caz important este cel al sistemelor
liniare: aici semnalele sunt elemente ale unor spatii vectoriale, iar sistemul
este o aplicatie liniara. O alta proprietate remarcabila este continuitatea;
modelul matematic uzual pentru sistem este atunci acela al unui operator
liniar si continuu ntre doua spatii Banach. In acest capitol ne propunem sa
prezentam cateva notiuni din teoria sistemelor care se modeleaza n mod natural folosind conceptele si rezultatele expuse n capitolele precedente. Prin
sistem vom ntelege n continuare un operator liniar si continuu pe un spatiu
Hilbert. Elementele acestui spatiu (de obicei functii de timp) vor fi intrarile
si iesirile sistemului. Asa cum am mai spus, o parte din proprietatile intuitive ale unui sistem si gasesc imediat un corespondent matematic: liniaritate, continuitate. De asemenea, metodele folosite pentru studiul sistemelor
sunt n mod natural rezultate de analiza functionala. Pe langa acestea, exista si unele constrangeri fizice, cat si unele metode de studiu tipice teoriei
sistemelor. Dintre acestea amintim cauzalitatea si invarianta n timp, iar ca
metoda de studiu descompunerea n spatii de stari a unui sistem. Prezentarea
unor modele matematice pentru aceste notiuni constituie obiectul acestui
capitol. Pentru aprofundarea cunostintelor privind modelele matematice ale
teoriei sistemelor, recomandam urmatoarele lucrari: [1],[7],[12],[17],[18].
147
148
6.1
CAPITOLUL 6. APLICAT
II IN TEORIA SISTEMELOR
Cauzalitate si invariant
a n timp
Intuitiv, un sistem este cauzal daca iesirea la orice moment (fixat) depinde
numai de valorile intrarii la momente anterioare.
De exemplu sa consideram spatiul Hilbert `2 (Z) si sistemul (operatorul) de
translatie bilaterala: (W x)(n) = x(n 1) , n Z. Evident ca W satisface
conditia (intuitiva) de mai sus: iesirea la momentul n este egala cu intrarea la
momentul n1. Sa consideram acum adjunctul (care coincide aici cu inversul:
a se vedea teorema 24, cap.5) lui W , care este (W ? x)(n) = x(n+1). Evident,
sistemul W ? nu este cauzal. El are chiar o proprietate duala cauzalitatii :
iesirea la un moment dat depinde numai de valorile intrarii la momente posterioare; un astfel de sistem se numeste anticauzal. Cadrul care permite o
defintie pentru cauzalitate este spatiul Hilbert cu rezolutie.
1.Definitie
Fie (H, <, >) un spatiu Hilbert (ca de obicei separabil si complex). Reamintim ca un operator P L(H) se numeste proiector daca
P 2 = P . Daca P si Q sunt proiectori, atunci, prin definitie, P Q daca
P (H) Q(H) (a se vedea paragraful 2,cap.5). Fie T o multime total ordonata avand to si t cel mai mic si respectiv cel mai mare element. Prin
rezolutie a identit
atii pe spatiul H se ntelege orice familie de proiectori
P = (Pt )tT cu proprietatile:
(i) Pt Ps , t s, t, s T .
(ii) Pto = O si Pt = I.
(iii) Daca Ptn P astfel ncat n
lim Ptn x = P x , x H, atunci P P.
Perechea (H, P) se numeste spatiu Hilbert cu rezolutie. Evident, pe
acelasi spatiu Hilbert se pot defini mai multe rezolutii. Interpretarea intuitiva a definitiei este : multimea T este timpul, iar daca x H, atunci Pt x
este partea (esantionul) lui x de pana la momentul t, iar (I Pt )x este partea
lui x de dupa momentul t.
Vom introduce n continuare rezolutiile canonice pe cateva spatii Hilbert
uzuale.
2.Exemple
(a) Pe spatiul C n , rezolutia canonica este definita de multimea de proiectori {Pk ; k = 0, 1, 2.., n}, unde Po = O si (Pk x)(m) = x(m) daca m
k si 0 daca m > k. Evident, n acest caz T = {0, 1, 2, .., n}.
(b) Sa consideram acum spatiul Hilbert `2 (Z).
Fie T = {} Z {} , P = O , P = I si pentru orice n Z definim
proiectorul (Pn x)(m) = x(m) , daca m n si 0 daca m > n. Rezolutia
IN TIMP
6.1. CAUZALITATE SI INVARIANT
A
149
P = (Pn )nT este rezolutia canonica pe `2 (Z).

(c) Pe spatiul `2 (N ) rezolutia canonica se defineste analog.
T = N {} , Po = O , P = I, iar Pn cu n N ca mai sus.
(d)Fie acum spatiul Hilbert al functiilor de patrat integrabil pe R, L2 (R).
Fie T = {} R {}, P = O si P = I. Pentru orice t R, definim
proiectorul (numit si trunchierea la momentul t) (Pt f )(x) = f (x) daca x t
si 0 daca x > t.
Analog se definesc rezolutiile canonice pe spatiile L2 (0, ) si L2 [0, 1].
3.Definitie
Fie (H, P) un spatiu Hilbert cu rezolutie si fie T L(H). Sistemul T se
numeste cauzal (sau operator subdiagonal, inferior triunghiular) n raport cu rezolutia fixata pe H daca pentru orice x, y H cu
proprietatea Pt x = Pt y , Pt P, rezulta Pt T x = Pt T y , Pt P. Interpretarea intuitiva este evidenta: daca intrarile x si y sunt egale pana la
momentul t, atunci si iesirile corespunzatoare, T x si T y sunt egale pana la
momentul t. Folosind liniaritatea operatorului T , obtinem urmatoarele caracterizari echivalente:
4.Propozitie
Fie (H, P) un spatiu Hilbert cu rezolutie si fie T L(H). Urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) T este cauzal n raport cu rezolutia P.
(ii) Pt T = Pt T Pt , Pt P.
(iii) T (I Pt ) = (I Pt )T (I Pt ) , Pt P.
(iv) Pentru orice Pt P, subspatiul Ker(Pt ) este invariant pentru
operatorul T .
Demonstratie (i) (ii) Pentru x H, avem Pt [(I Pt )x] = 0 = Pt 0
si deci, deoarece T este cauzal, rezulta Pt [T (I Pt )x] = Pt T 0 = 0, adica
Pt T x = Pt T Pt x.
Echivalenta (ii) (iii) este evidenta.
(iii) (iv) Fie x Ker(Pt ); din (ii), avem: Pt T x = Pt T Pt x = 0.
(iv) (i) Fie x, y H astfel ncat Pt x = Pt y. Rezulta ca Pt (x y) = 0,
deci x y Ker(Pt ). Din ipoteza (iv), rezulta ca T (x y) Ker(Pt ), adica
Pt T (x y) = 0, ceea ce arata ca T este sistem cauzal.
5.Definitie
Fie (H, P) un spatiu Hilbert cu rezolutie. Notiunea duala cauzalitatii este
anticauzalitatea. Un sistem T L(H) se numeste anticauzal n raport cu
rezolutia P (sau operator supradiagonal, superior triunghiular) daca
150
adjunctul sau, T ? , este cauzal.

Un sistem care este si cauzal si anticauzal se numeste sistem f
ar
a memorie. Notam cu C(H) multimea sistemelor cauzale pe H, cu AC(H)
multimea sistemelor anticauzale si cu M(H) mutimea sistemelor fara memorie.
Analogul propozitiei anterioare pentru sisteme anticauzale este:
6.Propozitie
Fie (H, P) un spatiu Hilbert cu rezolutie si fie T L(H); urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) T este anticauzal n raport cu rezolutia P.
(ii) (I Pt )T = (I Pt )T (I Pt ) , Pt P.
(iii) T Pt = Pt T Pt , Pt P.
(iv) Pentru orice Pt P, subspatiul Im(Pt ) este subspatiu invariant pentru
operatorul T .
Demonstratie Totul rezulta din echivalenta (a se vedea propozitia 5,cap.5):
subspatiul K este invariant la T subspatiul K este invariant la T ? si din
egalitatea (a se vedea propozitia 6,cap.5):
Ker(T ) = (Im(T ? ) .
7.Observatie
Din propozitiile 4 si 6 rezulta ca un sistem T este fara memorie daca si numai daca pentru orice Pt P , subspatiile Ker(Pt ) si Im(Pt ) sunt subspatii
reducatoare pentru T , sau, echivalent, orice proiector Pt P comuta cu T ,
adica: Pt T = T Pt ; (a se vedea propozitia 15,cap.5).
8.Propozitie
Fie (H, P) un spatiu Hilbert cu rezolutie. Atunci multimile C(H) si AC(H)
sunt algebre Banach, iar M(H) este C ? -algebra.
Demonstratie Daca T si S sunt doi operatori cauzali, atunci orice combinatie
liniara a lor este de asemenea operator cauzal, deoarece, conform propozitiei
4, pentru orice , C si Pt P, avem:
T (Ker(Pt )) Ker(Pt ) si S(Ker(Pt )) Ker(Pt )
(T + S)(Ker(Pt )) Ker(Pt ).
Produsul: T S(Ker(Pt )) Ker(Pt ). Pentru a demonstra completitudinea, fie
Tn un sir de operatori cauzali care converge la T si fie x Ker(Pt ); atunci
Pt T x = n
lim Pt Tn x = 0, ceea ce arata ca T este operator cauzal. Analog
se demonstreaza si pentru operatorii anticauzali. In cazul operatorilor fara
IN TIMP
A
151
memorie, trebuie sa observam n plus ca adjunctul unui operator fara memorie este si el fara memorie.
9.Exemple
(a) In continuare vom caracteriza operatorii cauzali pe C n .
Fie T L(C n ) a carui matrice n baza canonica este A = (aij )ij . Din
propozitia 6 rezulta ca T este cauzal daca si numai daca pentru orice x C n
si k {1, 2, .., n} avem:
x(m) = 0 daca m k (T x)(m) = 0 daca m k.
Dar (T x)(m) =
n
P
amk x(k) si deci obtinem:
k=1
T este cauzal aij = 0 , i < j.

Deci un sistem pe C n este cauzal (n raport cu rezolutia canonica asociata
bazei canonice) daca si numai daca matricea sa n baza canonica este inferior
triunghiulara.
Deoarece adjunctul T ? are matricea (aji )ij , rezulta ca sistemul T este anticauzal daca si numai daca matricea (aij )ij este superior triunghiulara. Din
cele doua caracterizari rezulta ca un sistem pe C n este fara memorie daca si
numai daca matricea sa (n baza canonica) este o
matrice diagonala.
Sa presupunem acum ca operatorul T este cauzal si inversabil. Deoarece
inversa unei matrice inferior triunghiulare este tot inferior triunghiulara,
rezulta ca pe spatii finit dimensionale inversul unui sistem cauzal si inversabil
este si el cauzal. Asa cum vom vedea n exemplele urmatoare, aceasta proprietate nu mai este adevarata pe spatii Hilbert infinit dimensionale.
(b) Fie acum spatiul `2 (Z) si fie (n )nZ baza canonica; ( a se vedea exemplul 17(ii)). Fie T L(`2 (Z)) si fie (aij )i,jZ matricea sa (infinita), adica
aij =< T j , i >. Printr-un rationament similar cu cel din exemplul (a),
obtinem ca T este cauzal daca si numai daca
aij = 0 , i < j , i, j Z, adica matricea sa (n baza (n )nZ ) este inferior triunghiulara. In particular, translatia bilaterala W este sistem cauzal:
matricea sa (n baza (n )nZ ) este
(
aij =
1 daca i = j + 1
0 n rest
Asa cum am vazut n teorema 24,cap.5, W este unitar si deci inversul sau
este egal cu adjunctul, care, conform definitiei este anticauzal. Cum matricea
152
lui W ? este superior triunghiulara, rezulta ca operatorul W este cauzal si inversabil, dar inversul sau nu este cauzal. In acest caz, operatorii fara memorie
sunt operatorii diagonali (exemplul 1,cap.5).
(c) Sa consideram acum cazul particular al unui operator de
convolutie pe `2 (Z), C x = ? x, x `2 (Z) , unde F 1 L (S 1 ), (a se
vedea definitia 38,cap.5). Deoarece matricea (infinita) a lui C este
aij = (i j), rezulta ca
C este cauzal daca si numai daca (n) = 0, n < 0.
O formulare echivalenta este urmatoarea:
Sistemul C este cauzal daca si numai daca functia (numita functia de
transfer a sistemului), F 1 este esential marginita si analitica pe cerc,
adica: F 1 H (S 1 ), (a se vedea exemplul 2(v),cap4); aceasta deoarece
coeficientii sai Fourier de indici negativi sunt nuli:
1 (n) = (n) = 0, n < 0.
Fd
Interpretand spatiul `2 (Z) ca domeniul timp si L2 (S 1 ) ca domeniul frecvent
a,
rezulta (pentru sisteme de convolutie), dualitatea:
cauzalitate (n domeniul timp) analicitate (n domeniul frecventa). Daca
sistemul de convolutie C este si inversabil, (ceea ce este echivalent cu 0 6
essran (F 1 ): cf. corolarului 41(c),cap.5), atunci inversul sau este cauzal
1
este n subalgebra H (S 1 ). In concluzie,
daca si numai daca functia F 1
am obtinut:
Un sistem de convolutie pe `2 (Z) este cauzal si are un invers cauzal
1
sunt analitice, adica functia F 1 este
daca si numai daca F 1 si F 1
functie exterioar
a (outer function: [11],p.61).
(d) Caracterizam acum operatorii integrali cauzali pe spatiul L2 (R). Fie
deci (a se vedea definit
ia 46,cap.5) K : R2 C o functie de patrat inteR
grabil si (TK f )(x) = K(x, y)f (y)dy, f L2 (R). Din exemplul 2(d) si
R
din propozitia 4 rezulta ca TK este cauzal daca si numai daca pentru orice
t R si pentru orice functie f L2 (R) cu proprietatea f (s) = 0, s t
rezulta (TK f )(s) = 0, s t. Fie t R fixat si fie f L2 (R) astfel ncat
f (s) = 0, s t. Pentru orice s < t, avem:
(TK f ) (s) =
=
Z s
K(s, x)f (x)dx +
Z
s
K(s, x)f (x)dx =
K(s, x)f (x)dx =
Z
s
K(s, x)f (x)dx.
IN TIMP
A
153
Rezulta deci ca (TK f )(s) = 0 daca si numai daca

Z
K(s, x)f (x)dx = 0.
Deoarece functia f este arbitrara pe intervalul (s, ), din egalitatea de mai

sus rezulta K(s, x) = 0, s < x, ceea ce ncheie demonstratia.
Pritr-un rationament similar celui de mai sus, se poate demonstra ca operatorul integral TK este anticauzal daca si numai daca nucleul K verifica
egalitatea K(x, y) = 0, x > y. In particular, rezulta ca nu exista operatori
integrali (neidentic nuli) fara memorie pe L2 (R).
O clasa de operatori fara memorie pe acest spatiu este clasa operatorilor de
multiplicare: pentru orice L (R), operatorul M f = f,
f L2 (R) este fara memorie; lasam demonstratia ca exercitiu.
(e) In cazul particular al unui
operator de convolutie pe R, (a se vedea
R
definitia 43,cap.5), (Ck f )(x) = k(x y)f (y)dy, f L2 (R), din exemplul
R
de mai sus rezulta ca Ck este cauzal daca si numai daca nucleul k are suportul
inclus n [0, ) : k(x) = 0, x < 0.
O alta proprietate remarcabila pe care o pot avea sistemele liniare este
invarianta n timp. O definitie generala (pe un spatiu Hilbert abstract) a
acestei notiuni depaseste cadrul acestei lucrari; se pot consulta n aceasta
directie: [7],p.119; [17],p.55. Vom defini notiunea de sistem invariant n timp
pe spatiile `2 (Z) si L2 (R).
10.Definitie
Fie W operatorul de translatie bilateral pe spatiul `2 (Z), adica:
(W x)(n) = x(n 1) , n Z. Un sistem T L(`2 (Z)) se numeste invariant
n timp daca T W = W T . Evident ca un sistem invariant n timp comuta
cu orice putere a lui W : T W k = W k T, k Z. Deoarece W k x = k ? x,
rezulta ca T este invariant n timp daca si numai daca
k ? (T x) = T (k ? x), x `2 (Z), k Z.
Invarianta n timp pe L2 (R) se defineste dupa cum urmeaza. Fie, pentru
orice s R fixat, operatorul de translatie
Ls : L2 (R) L2 (R), (Ls f )(t) = f (t s).
Un sistem T L(L2 (R)) se numeste invariant n timp daca si numai daca
T Ls = Ls T, s R.
Sa observam ca n cele doua definitii date mai sus, avem de fiecare data
154
un grup abelian (G, +), (G = Z, respectiv G = R), un spatiu Hilbert

H, (H = `2 (Z) si respectiv H = L2 (R)) si o aplicatie R : G L(H),
(R(k) = W k si respectiv R(s) = Ls ) cu proprietatile:
(i) R(0) = I.
(ii) R(u + v) = R(u)R(v), u, v G.
(iii) Operatorul R(u) este unitar pentru orice u G.
(iv) Aplicatia H G 3 (f, u) (R(u)) f H este continua.
O aplicatie R cu proprietatile de mai sus se numeste reprezentare
continu
a si unitar
a a grupului G pe spatiul H.
In aceste conditii, definitia generala a sistemelor invariante n timp este: sistemul T L(H) se numeste invariant n timp daca
R(u)T = T R(u), pentru orice u G; pentru completari, recomandam [7];
[12]; [17].
11.Teorem
a
Fie T L(`2 (Z)). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(a) T este invariant n timp.
(b) T este operator de convolutie, adica exista : Z C astfel ncat
T x = C x = ? x, x `2 (Z).
Demonstratie Implicatia (b)(a) este evidenta deoarece operatorii de
convolutie comuta ntre ei.
Fie T L(`2 (Z)) astfel ncat T W = W T . Daca (aij )i,jZ este matricea lui
T (n baza canonica, {k }kZ ), atunci din egalitatea T W = W T , obtinem:
X
kZ
aik+1 x(k) =
ai1k x(k), x `2 (Z), i Z.
kZ
De aici rezulta imediat ca aij = ai+1j+1 , i, j Z; prin inductie (sau folosind

direct egalitatile T W k = W k T, k Z), rezulta:
aij = aikjk , i, j, k Z.
In concluzie, matricea sistemului T este constanta de-a lungul diagonalelor
paralele cu diagonala principala (matrice Toeplitz), adica exista : Z C
astfel ncat aij = (i j), i, j Z, deci sistemul T este un sistem de
convolutie: T x = C x = ? x. Functia F 1 L (S 1 ) se numeste functia
de transfer a sistemului; ea are proprietatea:
F 1 (T x)
= F 1 ,
1
F x
deci raportul dintre transformata Fourier (inversa) a iesirii si transformata
Fourier (inversa) a intrarii este constant (nu depinde de intrarea x). In

6.2. SPAT
IUL STARILOR
155
general, pentru un sistem arbitrar, aceasta proprietate constituie definitia

functiei de transfer a sistemului (daca ea exista).
Operatorii integrali invarianti n timp pe L2 (R) admit o caracterizare
asemanatoare.
12.Propozitie
Fie K : R2 C o functie de patrat integrabilR si fie TK : L2 (R) L2 (R)
operatorul integral asociat, adica: (TK f ) (x) = K(x, y)f (y)dy.
R
Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:

(a) TK este invariant n timp.
(b) TK este operator de convolutie, adica exista k : R C astfel ncat
K(x, y) = k(x y), deci TK f = Ck f = k ? f .
Lasam demonstratia ca exercitiu.
Reiese clar din exemplele prezentate ca exista o legatura profunda ntre
notiunea de sistem invariant n timp si operatia de convolutie. Mentionam de
asemenea ca notiunea de sistem invariant n timp (si legatura ei cu operatia
de convolutie) se studiaza si pentru sisteme de tip distributie; recomandam
n acest sens [17],p.55.
6.2
Spatiul st
arilor
Intuitiv, starea (la momentul t) a unui sistem T L(H) este acea informatie
(eventual minimala) necesara pentru ca din cunoasterea
valorilor intrarii posterioare momentului t sa putem deduce valorile iesirii
posterioare momentului t.
13.Definitie
Fie (H, P) un spatiu Hilbert cu rezolutie (cu notatiile din definitia 1) si fie
T L(H). O descompunere n spatii de st
ari (state space decomposition) a sistemului T este orice familie de triplete
{(Xt , t , t ); t T } cu proprietatile:
(i) Xt este spatiu Hilbert, t T .
(ii) t : H Xt este un operator liniar si continuu astfel ncat t =
t Pt , t T .
(iii) t : Xt H este un operator liniar si continuu astfel ncat t =
(I Pt )t , t T .
(iv) (I Pt )T Pt = t t .
156
(I Pt )T Pt
H
t
w
Xt
In aceasta definitie, Xt se numeste spatiul st

arilor la momentul t, t este
aplicatia intrare-stare, iar t aplicatia stare-iesire. Daca u H este o
intrare arbitrara, atunci xt = t u Xt se numeste starea sistemului T la
momentul t, corespunz
atoare intr
arii u.
Sa consideram o intrare u H si fie t T . Sa calculam valorile iesirii T u
posterioare momentului t:
(I Pt )T u = (I Pt )T [Pt + (I Pt )]u =
= (I Pt )T Pt u + (I Pt )T (I Pt )u = t t u + (I Pt )T (I Pt )u =
= t xt + (I Pt )T (I Pt )u.
De aici rezulta ca, ntr-adevar, cunoasterea valorilor intrarii posterioare momentului t (adica (I Pt )u) si a cuplului t , t (adica a starii la momentul
t) permite cunoasterea valorilor iesirii posterioare momentului t.
14.Exemple
(i) Orice sistem T L(H) admite o descompunere triviala n spatii
de stari, considerand Xt = H, t = Pt si t = (I Pt )T, t T . Aceasta
descompunere nu este interesanta deoarece aici spatiul starilor (H) este prea
mare. Asa cum vom vedea n continuare, sunt interesante acele descompuneri
n care spatiul starilor este mic; o situatie tipica n acest sens este aceea
cand spatiul starilor Xt are dimensiune finita, (desi H are dimensiune infinita).
(ii) Sistemul diferential (sistem dinamic liniar)
Fie matricele A Mn (R), B Mn,1 (R), C M1,n (R) si D R. In cele
ce urmeaza, spatiul Hilbert L2 (0, 1) este considerat cu rezolutia canonica,
(Pt )t[0,1] .
Fie u L2 (0, 1) si fie x : [0, 1] Rn solutia problemei Cauchy
x0 (t) = Ax(t) + Bu(t) , x(0) = 0.

6.2. SPAT
IUL STARILOR
157
Fie operatorul (numit sistem diferential sau sistem dinamic liniar)

D : L2 (0, 1) L2 (0, 1), Du = y, unde, y(t) = Cx(t) + Du(t), t [0, 1].
Din teoria ecuatiilor diferentiale rezulta ([1],p.276):
x(t) =
Z t
eA(ts) Bu(s)ds, t [0, 1],
Rt
si deci y(t) = (Du)(t) = CeA(ts) Bu(s)ds + Du(t), t [0, 1]. Pro0
punem ca exercitiu verificarea faptului ca D este un operator liniar si continuu

pe L2 (0, 1). Se poate arata (prin translatia y Du = v) ca proprietatile
sistemului D nu se schimba daca presupunem ca D = 0; vom face de aici
nainte aceasta ipoteza.
Vom construi acum o descompunere (canonica) n spatii de stari a sistemului
D.
Fie, pentru orice t [0, 1], Xt = Rn si fie aplicatiile:
2
t : L (0, 1) R , t u = x(t) =
(
t : Rn L2 (0, 1), (t )(s) =
Z t
eA(ts) Bu(s)ds,
CeA(st) , daca s t
0, daca s < t
Inainte de a demonstra ca descompunerea de mai sus verifica definitia 13, sa

observam ca n acest caz, spatiul starilor (Rn ) este acelasi la orice moment t
si este finit dimensional.
Pentru orice t [0, 1] si u L2 (0, 1), avem:
t u =
Z t
eA(ts) Bu(s)ds =
Z t
0
(t )(s) =
eA(ts) B(Pt u)(s)ds = t Pt u.
CeA(st) , daca s t
= [(I Pt )t ](s).
0, daca s < t
Este clar ca pentru orice s < t, avem:

[(I Pt )T Pt u](s) = 0 = (t t u)(s).
Fie acum s t; avem:
[(I Pt )T Pt u](s) = (T Pt u)(s) =
=
Z t
0
A(s )
Ce
A(st)
Bu( )d = Ce
Z t
0
Z s
0
CeA(s ) BPt u( )d =
eA(t ) Bu( )d = (t t u)(s).
158
Vom nota (A, B, C) descompunerea (canonica) definita mai sus.

(iii) Sistemul dinamic liniar se poate defini si pe spatiul Hilbert L2 (R).
Pentru aceasta, fie matricele A, B, C ca n exemplul anterior; n plus, vom
presupune ca matricea A este stabil
a , adica valorile proprii ale lui A sunt
toate n semiplanul stang: {z = a + ib C ; a < 0 }. Pentru orice u L2 (R),
consideram sistemul diferential:
x0 (t) = Ax(t) + Bu(t),
cu conditia initiala lim x(t) = 0. Atunci solutia (unica) a problemei Cauchy
t
de mai sus este:
Z t
x(t) =
eA(t ) Bu( )d.
Sistemul dinamic liniar pe R este operatorul

D : L2 (R) L2 (R), Du = Cx.
Pentru demonstratii si completari, recomandam [12],p.42.
Descompunerea canonica este {(Rn , t , t ) ; t R}, unde:
t : L 2 R n , t u =
t : Rn L2 (R), (t )( ) =
eA(t ) Bu( )d,
CeA(t ) , daca t
0, daca < t
Lasam ca exercitiu demonstratia.

(iv) Sistemul discret (sistem diferent
a)
Analogul discret al exemplului anterior este definit dupa cum urmeaza. Fie
matricele A, B, C ca mai sus si fie u `2 (N ). Fie x : N Rn solutia
recurentei:
x(k + 1) = Ax(k) + Bu(k), x(0) = 0.
Sistemul diferent
a este operatorul liniar si continuu
`2 (N ) 3 u y `2 (N ), unde , y(k) = Cx(k), k N.
Este usor de demonstrat ca
y(k) = Cx(k) = C
k1
X
j=0
Aj Bu(k 1 j), k 1.

6.2. SPAT
IUL STARILOR
159
Spatiul starilor este Xk = Rn , k N si:

k : `2 (N ) Rn , k u = x(k),
(
n
k : R ` (N ), (k )(j) =
CAjk
jk
0 j <k1
Lasam ca exercitiu demonstratia faptului ca (Xk , k , k )kN este o

descompunere n sensul definitiei 13, pe care o vom nota (A, B, C).
(v) In toate exemplele de pana acum, spatiul starilor a fost acelasi la
fiecare moment: Xt = Rn , t. Dam n continuare un exemplu n care spatiul
starilor este variabil n timp.
Pentru aceasta, vom face observatia ca pentru a defini o descompunere n
spatii de stari a unui sistem T , este suficient sa definim operatorii
(I Pt )T Pt , t; mentionam ca, n general, familia de operatori
{(I Pt )T Pt ; t T } nu determina n mod unic sistemul T . Totusi, n
exemplul care urmeaza, sistemul T este unic determinat n acest mod; pentru
demonstratii si completari, recomandam [7],p.135.
Fie H = `2 (N ) cu rezolutia canonica (cf. exemplului 2(c)) si fie {n }nN
baza sa canonica. Fie:
(I Pn )T Pn u =
n
X
< u, k > n+1+k .
k=0
Asa cum am mentionat, familia {(I Pn )T Pn ; n N } determina sistemul

T . O descompunere n spatii de stari pentru sistemul T se poate obtine dupa
cum urmeaza; pentru orice n=0,1,2,..., definim:
n : `2 (N ) Rn+1 , n u = (< u, o >, < u, 1 >, .., < u, n >) .
n : Rn+1 `2 (N ), n (xo , x1 , .., xn ) =
n
X
xk n+1+k .
k=0
Se demonstreaza fara dificultate ca {Rn+1 , n , n ; n N } este o

descompunere n spatii de stari pentru T . Observam ca spatiul starilor este
finit dimensional la orice moment, dar, dimensiunea sa creste odata cu trecerea timpului: R, R2 , R3 , ....
15.Definitie
Fie H un spatiu Hilbert cu rezolutie si fie T L(H). O descompunere
{Xt , t , t }tT se numeste complet controlabil
a daca pentru orice t T ,
imaginea aplicatiei t este subspatiu dens n Xt , adica t T , x Xt si
160
> 0, u H astfel ncat k t u x k< .

Intuitiv, o descompunere este complet controlabila daca la orice moment,
pentru orice stare data, exista o intrare care sa aduca sistemul oricat de
aprope de starea data.
Descompunerea {Xt , t , t }tT se numeste complet observabil
a daca toti
operatorii t sunt marginiti inferior (a se vedea definitia 13,cap.3), adica
t T , > 0 astfel ncat k t x k k x k, x Xt .
Intuitiv, complet observabilitate nseamna posibilitatea determinarii starii
la orice moment dat daca se cunosc valorile intrarilor si iesirilor posterioare
momentului dat.
O descompunere care este si complet controlabila si complet
observabila se numeste descompunere minimal
a.
Propunem ca exercitiu faptul ca descompunerea (variabila n timp), construita n exemplul 14(v) este minimala. Pentru sistemul dinamic liniar,
vom demonstra mai ntai un criteriu de minimalitate pentru descompunerea
sa canonica.
Un punct forte al modelului matematic prezentat aici pentru notiunea de
stare este si urmatoarea teorema de existenta a descompunerilor minimale
pentru un sistem arbitrar.
16.Teorem
a
Fie H un spatiu Hilbert cu rezolutie si fie T L(H). Atunci T admite o
descompunere minimala.
Demonstratie Construim mai ntai spatiul starilor la un moment dat. Fie
deci t T fixat; definim pe spatiul Pt (H) relatia de echivalenta:
x t y (I Pt )T Pt x = (I Pt )T Pt y, x, y Pt (H).
Multimea claselor de echivalenta,
Ptd
(H) = {[x]t ; x Pt (H)}
este spatiu vectorial cu operatiile uzuale:
[x]t + [y]t = [x + y]t si [x]t = [x]t , x, y Pt (H), C.
Se demonstreaza de asemenea ca aplicatia:
< [x]t , [y]t >t =< (I Pt )T Pt x, (I Pt )T Pt y >,
este un produs scalar pe Ptd
(H), care se organizeaza astfel ca un spatiu prehilbertian. Definim spatiul starilor la momentul t, Xt , ca fiind completatul

6.2. SPAT
IUL STARILOR
161
(nchiderea) acestui spatiu prehilbertian.

Definim acum operatorii t si t .
t : H Xt , t x = [Pt x]t .
Operatorul t este definit initial pe subspatiul (dens) Ptd
(H) prin formula:
t [x]t = (I Pt )T Pt x.
Demonstram acum ca t este continuu, si deci el poate fi prelungit prin
continuitate la ntreg spatiul Xt :
k t [x]t k2 =k (I Pt )T Pt x k2 =< (I Pt )T Pt x, (I Pt )T Pt x >=k [x]t k,
ultima norma fiind norma din Xt . Din relatia de mai sus rezulta ca operatorul t este o izometrie si deci, n mod evident, el este si marginit inferior.
Demonstram acum ca t este continuu:
k t x k=k t t x k=k (I Pt )T Pt x kk T k k x k, x H.
Se verifica prin calcul direct egalitatile:
t = t Pt , t = (I Pt )t si (I Pt )T Pt = t t .
Demonstram acum ca descompunerea este minimala. Complet observabilitatea a fost deja demonstrata, deoarece t este marginit inferior. Pe de
alta parte, din definitie, t are imagine densa n Xt , deci descompunerea este
si complet controlabila.
17.Teorem
a (Criteriile generale de controlabilitate
si observabilitate)
Fie H un spatiu Hilbert cu rezolutie, fie T L(H) si fie {Xt , t , t }tT o
descompunere a sa.
(i) Descompunerea este complet controlabila daca si numai daca pentru
orice t T , avem:
< t ?t x, x > > 0, x Xt , x 6= 0.
(ii) Descompunerea este complet observabila daca si numai daca pentru
orice t T , avem:
< t? t u, u > > 0, u H, u 6= 0.
Demonstratie (i) Daca descompunerea este complet controlabila,
atunci, din definitie, rezulta ca operatorii t au imagine densa. Din propozitia
162
29,cap.3, rezulta ca ?t este injectiv, t T si deci pentru orice x H, x 6= 0,

avem:
< t ?t x, x >=< ?t x, ?t x >=k ?t x k2 > 0.
Reciproc, daca t ?t > 0, atunci ?t este injectiv si deci, din
propozitia 29,cap.3, rezulta ca t are imagine densa.
(ii) Rationamentul este asemanator cu cel de mai sus.
Incheiem acest paragraf cu unele particularizari si exemplificari ale notiunilor
si rezultatelor de pana acum.
Un caz particular remarcabil se obtine aplicand criteriul general de controlabilitate si observabilitate sistemului diferential.
18.Propozitie (Criteriile lui Kalman de observabilitate
si controlabilitate pentru sistemul diferential)
Fie D sistemul diferential din exemplul 14(ii) si fie (A, B, C) descompunerea
sa canonica.
(i) Descompunerea (A, B, C) este complet observabila daca si numai daca
urmatoarea matrice (de observabilitate) are rang maxim:
Q=
C
...
CA
...
CA2
...
..
.
...
CAn1
(ii) Descompunerea (A, B, C) este complet controlabila daca si numai

daca urmatoarea matrice (de controlabilitate) are rang maxim:
.
.
. .
R = B .. BA .. BA2 .. ... .. BAn1

Demonstratie (i) Conform teoremei precedente, descompunerea este complet observabila daca si numai daca t? t > 0, t [0, 1], unde, t a fost
definit n exemplul 14(ii):
(
n
t : R L (0, 1), (t )(s) =
CeA(st) , daca s t
0, daca s < t

6.2. SPAT
IUL STARILOR
163
Calculam acum adjunctul lui t . Reamintim ca daca si sunt doi vectori

(coloane) din Rn , atunci produsul lor scalar este T , unde, T este transpusul
lui .
Pentru orice Rn si f L2 (0, 1), avem:
< f, t >L2 =
Z 1
f (s)CeA(st) ds =
Z 1
Z 1
T
f (s)CeA(st) ds
T
eA(st) C T f (s)ds
=< t? f, >Rn .
Rezulta deci ca pentru orice t [0, 1], avem:

t? f =
Z 1
eA
T (st)
C T f (s)ds, f L2 (0, 1).
In concluzie, operatorul ? t : Rn Rn este:

t
t? t
Z 1
AT (st)
A(st)
C Ce
ds .
Deci t? t > 0 daca si numai daca matricea

Z 1
eA
T (st)
C T CeA(st) ds
este strict pozitiv definita, sau, echivalent, daca

0<<
, t? t
>=
Z 1h
CeA(st)
iT h
CeA(st) ds, Rn , 6= 0.
Rezulta deci ca descompunerea nu este complet observabila daca si numai

daca exista 6= 0 astfel ncat
CeA(st) = 0, s [t, 1],
sau, echivalent
CetA = 0, t [0, 1].
Dezvoltand etA n serie Taylor, relatia de mai sus devine:
CAj tj
= 0, t [0, 1].
j!
j=0
Din teorema de unicitate a dezvoltarii n serie de puteri ([8],p.121), rezulta:
CAj = 0, j N.
164
Deoarece puterile Aj , j n se pot exprima n functie de puterile Aj , 0

j n 1, (consecinta a teoremei Hamilton-Cayley), este suficient sa avem:
CAj = 0, j {0, 1, 2, .., n 1}.
In concluzie, descompunerea este complet observabila daca si numai daca
sistemul liniar si omogen Q = 0 (cf. notatiei din enunt) are numai solutia
banala, adica matricea Q are rang maxim.
(ii) Rationamentul este analog celui precedent; calculam mai ntai
operatorul ?t : Rn L2 (0, 1), pentru care obtinem:
(
(?t ) (s)
B T eA
T (ts)
daca s t
0 daca s > t
Rezulta deci ca matricea (n baza canonica) a operatorului t ?t este:

Z t
eA(ts) BB T eA
T (ts)
ds.
Repetand rationamentul de la punctul (i), demonstratia se ncheie.

19.Observatie
Pentru sistemul dinamic liniar pe L2 (R) si pentru sistemul discret din exemplul 14(iii) si (iv) se poate enunta si demonstra un rezultat analog celui
anterior; lasam acest fapt ca exercitiu.
20.Definitie
Sistemul diferential D admite urmatoarea generalizare vectoriala.
Fie m N si fie
2
L ([0, 1], R ) = u : [0, 1] R ; u masurabila si
Z 1
k u(t) k dt < .
In definitia de mai sus k k este norma euclidiana din Rm . Cu operatiile

uzuale de adunare si nmultire cu scalari, L2 ([0, 1], Rm ) este spatiu vectorial;
se demonstreaza ca aplicatia:
< u, v >=
Z 1
< u(t), v(t) > dt
determina pe L2 ([0, 1], Rm ) o structura de spatiu Hilbert; demonstratiile acestor afirmatii sunt adaptari ale celor din cazul scalar (m=1).
Fie n, p N si fie A Mn,n (R), B Mn,m (R), C Mp,n (R). Pentru orice
u L2 ([0, 1], Rm ), fie x : [0, 1] Rn solutia problemei Cauchy:
x0 (t) = Ax(t) + Bu(t), t [0, 1] ; x(0) = 0.

6.2. SPAT
IUL STARILOR
165
Sistemul diferential (cazul vectorial) este aplicatia

D : L2 ([0, 1], Rm ) L2 ([0, 1], Rp ), Du = y, unde, y(t) = Cx(t).
Rezultatele demonstrate pentru cazul scalar sunt adevarate si pentru cazul
vectorial, cu adaptarile corespunzatoare (care sunt evidente). Sa mai observam ca n cazul vectorial matricele de observabilitate, Q, si controlabilitate, R, nu mai sunt patratice, nsa criteriile lui Kalman se enunta la fel ca
n cazul scalar (rang maxim).
Propunem ca exercitiu definirea sistemului discret vectorial, a sistemului dinamic liniar vectorial pe L2 (R) si a variantei vectoriale a sistemului din exemplul 14(v).
Sistemele n care intrarile si iesirile sunt functii cu valori vectoriale se numesc
sisteme MIMO (Multi Input, Multi Output), iar cele n care intrarile si iesirile
iau valori scalare se numesc SISO (Single Input, Single Output).
21.Exemple ([18],p.125)
(i) Fie R1 , R2 , C, L nenule si sa consideram reteaua electrica din figura
alaturata.
+ e
C
+
x1
?
u
R1
x2
?
R2
e
Notam cu u tensiunea la borne si cu i curentul. Vom considera sistemul
(intrare-iesire) u i. Mai ntai, vom reprezenta acest sistem ca un sistem
dinamic si apoi vom studia, folosind criteriile lui Kalman, observabilitatea si
controlabilitatea reprezentarii obtinute.
Pentru aceasta, fie x1 tensiunea pe condensatorul C si x2 curentul prin inductorul L.
166
Ecuatiile (diferentiale) ale retelei sunt:

x01 =
1
1
x1 +
u,
R1 C
R1 C
x02 =
1
R2
x2 + u.
L
L
Curentul i este dat de formula:

i=
1
1
x1 + x2 +
u.
R1
R1
Fie matricele:
A=
R11C
RL2
0
Notand x =
x1
x2
, B=
1
R1 C
1
L
1
, C=
R1

, D=
1
R1
, sistemul u i se scrie:
x0 = Ax + Bu , i = Cx + Du.
Pentru a decide daca descompunerea canonica (A, B, C) este observabila si (sau) controlabila, calculam matricele de observabilitate si controlabilitate; obtinem:
Q=
1
R1 C
R21C 2
si R =
1
L
2
R
L2
R11
!
R12 C
RL2
Determinantii acestor matrice sunt:

det Q =
L R1 R2 C
R1 R2 C L
si det R =
,
2 2 2
R1 C L
R12 CL
si deci n acest caz conditia de observabilitate coincide cu cea de controlabilitate si este: L 6= R1 R2 C.

(ii) Problema satelitului
Consideram m un punct material (satelitul) care se misca sub actiunea unei
forte centrale F (forta de atractie a Pam
ntului).

6.2. SPAT
IUL STARILOR
167
um
F

r
O
Daca r(t) este vectorul de pozitie al satelitului fata de centrul O al Pamantului

la momentul t, atunci ecuatia miscarii este mr00 (t) = F . Din legea atractiei
universale, rezulta ca exista o constanta k > 0 astfel ncat: F = k k r k3 r.
Demonstram acum ca miscarea este plana; pentru aceasta, este suficient sa
demonstram ca produsul vectorial r r0 este egal cu un vector constant v,
(deci vectorul de pozitie r apartine planului perpendicular pe vectorul v).
Intr-adevar, avem:
1
k
d
(r r0 ) = r0 r0 + r r00 = r F =
(r r) = 0.
dt
m
m k r k3
y
6
r
6
}
-
Consideram, n planul xOy al miscarii, o baza ortononormala, {, };

fie r = r(t) =k r k si = (t) coordonatele polare ale satelitului. Prin calcul
direct, obtinem:
r = r cos + r sin ,
r0 = (r0 cos r0 sin ) + (r0 sin + r0 cos ) ,

r00 = r00 cos 2r0 0 sin r (0 ) cos r00 sin +

+ r00 sin + 2r0 0 cos r (00 ) sin + r00 cos .
168
Inlocuind n expresia lui F , obtinem:

F =
k
(r cos + r sin ) .
r3
Inlocuind acum n ecuatia de miscare mr00 = F pe r00 si F cu expresiile

obtinute mai sus, obtinem relatiile (scalare):
2
r00 (t) = r(t) (0 ) (t)

00 (t) =
k
(r(t))2
2r0 (t)
(t)
r(t)
Comenzile cu ajutorul carora este controlata pozitia satelitului pe orbita

sunt u1 =comanda (acceleratia ) radiala si u2 = comanda (acceleratia)
tangentiala. Rezulta deci ca ecuatiile de miscare sunt:
2
r00 = r (0 )
00 =
k
+ u1
r2
2r0 0
+ u2
r
O solutie particulara a acestui sistem este:

r(t) = c , (t) = t,
unde, c si sunt doua constante ce verifica relatia c3 2 = k. Se observa
(din prima egalitate) ca traiectoria este circulara, iar viteza unghiulara a
satelitului, 0 , este constanta.
Pentru a studia controlabilitatea si observabilitatea sistemului
(u1 , u2 ) (r, ),
introducem vectorul de stare (la momentul t), x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) R4 ,
definit prin egalitatile:
x1 (t) = r(t) c , x2 (t) = r0 (t) , x3 (t) = c((t) t) , x4 (t) = c(0 (t) ).
Deducem acum ecuatiile de miscare (n spatiul starilor):
x01 = r0 = x2
x02
x03
x04
2
k
x4
k
+ +
+ u1
= r = r ( ) + 2 + u1 = (x1 + c)
r
c
(x1 + c)2
= x4
!

2r0 0
2
x4
00
= c = c
+ u2 = c
x2
+ + cu2
r
x1 + c
c
00
0 2

6.2. SPAT
IUL STARILOR
169
Sistemul diferential obtinut (n necunoscutele x1 , x2 , x3 , x4 ) este neliniar; pentru a-l putea studia, liniarizam ecuatiile (dezvoltand n serie Taylor n jurul
originii membrul drept al fiecarei ecuatii si pastrand termenii de gradul ntai):
x01
x02
x03
x04
=
=
=
=
x2
3 2 x1 + 2x4 + u1
x4
2x2 + u2
Fie matricele
A=
0
1
2
3
0
0
0
0 2
0 0
0 2
0 1
0 0
,B=
0
1
0
0
0
0
0
1
,C=
1 0 0 0
0 0 1 0
Fie y1 (t) = r(t) t = x1 (t) si y2 (t) = c((t) t) = x3 (t).

Atunci sistemul u = (u1 , u2 ) (y1 , y2 = y se scrie sub forma sistemului
dinamic:
x0 = Ax + Bu , y = Cx.
Pentru a studia controlabilitatea si observabilitatea sistemului, calculam matricele de controlabilitate si observabilitate:
R=
0
1
0
0
2 2
0
2
0
0
2
0
0 2 3
0
0
1 2
0
0 4 2
2
1 2 0
0
4 2 3
0
0
1
0
0
Q=
1
0
0
0
0
0
1
0
0
1
0
0
0 3 2
0
0 6 3
0 0 2 2
0
0 0
0
0
0
1 2
0
0 4 2
Rangurile matricelor R si Q sunt amandoua 4 si deci sistemul este si controlabil si observabil (n ipoteza ca amandoua comenzile u1 si u2 sunt accesibile
si, respectiv, se cunosc amandoua iesirile y1 si y2 ).
Sa presupunem acum ca una din cele doua comenzi lipseste.
Daca u1 = 0, (adica lipseste comanda radiala), atunci:
B=
0
0
0
1
, R=
0 0
2
0
0 2
0
2 3
0 1
0
4 2
1 0 4 2
0
170
Se observa ca si n acest caz rangul matricei R este 4, deci miscarea satelitului

poate fi controlata numai prin comanda tangentiala.
Daca u2 = 0, (deci lipseste comanda tangentiala), atunci:
B=
0
1
0
0
, R=
0
1
0
2
2
1
0
0
0
2
0
0 2
0
2 3
In acest caz, rangul matricei R este 3, deci satelitul nu poate fi controlat

numai prin comanda radiala.
Lasam ca exercitiu urmatoarele afirmatii:
Daca se cunoaste numai y1 , atunci satelitul nu este observabil (radial).
Daca se cunoaste numai y2 , atunci satelitul este observabil (tangential).
Bibliografie
1. Br
anz
anescu V., St
an
asil
a O.
Matematici speciale, Editura All, Bucuresti,1994.
2. Brezis H.
Analyse fonctionnelle, Masson, Paris, 1992.
3. Colojoar
a I.
Analiza matematica, Bucuresti, Ed. didactica si pedagogica,1983.
4. Cristescu R.
Analiza functionala, Bucuresti, Ed. didactica si pedagogica,1979.
5. Douglas R.G.
Banach algebra techniques in operator theory, Acad.Press,1972.
6. Dunford N., Schwartz J.T.
Linear operators, Interscience Publ.,Part I,1958;Part II,1963.
7. Feintuch A., Saeks R.
System theory; a Hilbert space approach, Acad.Press,1982.
8. Flondor P., St
an
asil
a O.
Lectii de analiza matematica, Editura All, Bucuresti,1993.
9. Halmos P.R.
Finite-dimensional vector spaces, Springer-Verlag, N.Y. Inc.,1974.
10. Halmos P.R.
A Hilbert space problem book, Springer-Verlag, N. Y. Inc.,1970.
11. Hoffman K.
Banach spaces of analytic functions, Prentice-Hall, Inc.,1962.
12. Ionescu V., Varga A.
Teoria sistemelor, Editura All, Bucuresti,1994.
13. Rudin W.
Real and complex analysis, McGraw-Hill,1962.
14. Rudin W.
Principles of mathematical analysis, McGraw-Hill,1964.
15. Rudin W.
Fourier analysis on groups, Interscience Publishers,1962.
16. Siretchi Gh.
171
Spatii concrete n analiza functionala, Univ. Buc., 1982.

17. Stanomir D., St
an
asil
a O.
Metode matematice n teoria semnalelor, Ed. teh., Bucuresti,1980.
18. S
abac Gh., St
an
asil
a O., Coc
arlan P., Topal
a A.
Matematici speciale, Ed. didactica si pedagogica, Bucuresti,1983.
19. S
abac M.
Lectii de analiza reala, Universitatea Bucuresti,1982.
20. Vasilescu F.H.
Initiere n teoria operatorilor liniari, Ed. tehnica, Bucuresti,1987.

Af1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Af1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

2 Operatori pe spatii finit dimensionale

6 Aplicatii n teoria sistemelor

Fie X si Y doua spatii vectoriale; o aplicatie T : X Y se numeste aplicatie

riei) daca sirul sumelor partiale, sn =

se numeste absolut convergent

Demonstratie. Sa presupunem ca (X, k k) este un spatiu normat n care

convergenta si deci sirul (xnk )kN converge la un element x X. Este usor

Incheiem acest paragraf cu o lista de spatii Banach ce vor fi citate frecvent

C n este spatiu Banach, ([8],p.64); propunem cititorului ca exercitiu afirmatia

|x(n)|p este convergenta}.

an este convergenta daca seriile

sunt amandoua convergente.

atunci, din inegalitatea lui Minkovski, ([8],p.259), rezulta inegalitatea k x +

exista k N astfel ncat k xk xj kp <  , k, j k . De aici rezulta:

|xk (n) xj (n)|p < p , k, j k ,

|xk (n) x(n)|p p , k k , adica xk x `p (Z) , k k .

De aici rezulta ca x `p (Z) si k xk x kp , k k , ceea ce ncheie

(iii) Spatiul ` (Z)

tudinea, sa consideram (xk )kN un sir Cauchy n ` (Z) si  > 0. Atunci

` (Z) ) a lui (xk )kN :

Analog se defineste spatiul ` (N ).

|x(n)|2 =k x k22 , x `1 (Z),

Daca x `2 (Z) avem k x k2 k x k1 .

Mentionam ca n cazul = R, nu exista o relatie de incluziune ntre L1 (R)

Pentru demonstratii, recomandam [3],p.189; [8],p.89; [5],p.10.

inf A(f ) . Numarul (eventual ) esssup(f ) se numeste marginea superioar

Pricipalul concept geometric ce nu poate fi definit satisfacator ntr-un spatiu

[1], [8], [4], [5], [6].

< x, x >< y, y >.

(c) Aplicatia k k: H [0 , ), k x k= < x, x > este o norma pe H; o vom

exercitiu egalitatea (aici bara nseamna nchiderea multimii respective):

M 6= H. Submultimea nevida M H se numeste ortogonal

Pentru demonstratii se pot consulta [1],p.118; [8],p.317; [4],p.148.

Aplicand legea paralelogramului vectorilor 12 xn si 12 xm si folosind inegalitatea

Cauchy; fie xM = lim xn . Deoarece M este multime nchisa, rezulta ca

k u k= 1; atunci z < z, u > u M si deci:

si deci putem alege yf = f (z) z. Unicitatea lui yf este imediata. Din

In particular, rezulta ca supremumul este atins n punctul

Demonstratie Fie un sirul sumelor partiale asociat seriei Fourier; pentru

x(j) < j , k >= x(k) =< x, k >,

ceea ce arata ca x un k , k n. Fie, pentru orice n N subspatiul

Pentru n , se obtine egalitatea lui Parseval.

arata ca pentru orice x, y H are loc egalitatea: < x, y >=

xj yj . Baza canonica a spatiului vectorial C n este baza ortonor-

mala. Nu este dificil de demonstrat ca orice spatiu Hilbert complex (real) de

Fie, pentru orice n Z, sirul n : Z C, definit prin:

Atunci multimea (n )nZ este baza ortonormala (numita baza canonica) n

inclus n `2 (Z) este

(iv) Incheiem aceasta lista de exemple cu suma direct

Cu operatiile (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) si

Hi este si complet, deci este spatiu Hilbert.

Definitia de mai sus se generalizeaza fara dificultati la orice familie finita de

Produsul scalar si norma sunt definite prin:

unde, x = (xn )nN si y = (yn )nN . Se demonstreaza ca spatiul astfel

Vom defini n continuare o baza ortonormala remarcabila n L2 (S 1 ). Fie,

Sumele partiale ale acestei serii se numesc polinoame trigonometrice:

Conform teoremei 15, seria de functii

Teorema 15 nu da informatii despre alte tipuri de convergenta specifice

exemplu) care se pot pune n legatura cu seria Fourier. Exista n aceasta

L2 (S 1 ), deci defineste o functie f (de fapt o clasa de echivalenta de functii

Mentionam ca n egalitatea de mai sus

x(n)n semnifica suma seriei n

exista k N astfel ncat k xk xj kp < , k, j k . De aici rezulta:

|xk (n) xj (n)|p < p , k, j k ,

|xk (n) x(n)|p p , k k , adica xk x `p (Z) , k k .

De aici rezulta ca x `p (Z) si k xk x kp , k k , ceea ce ncheie

tudinea, sa consideram (xk )kN un sir Cauchy n ` (Z) si > 0. Atunci