Probleme Algebră - Rezolvări (C. Băeţica, S. Dăscălescu)

Probleme de algebră
Cornel Băeţica, Crina Boboc, Sorin Dăscălescu, Gabriel Mincu

PREFAŢĂ
Lucrarea de faţă ı̂şi propune să vină ı̂n sprijinul studenţilor de la secţiile
de matematică şi informatică pentru o mai bună aprofundare a unor noţiuni
fundamentale din algebra modernă. De asemenea culegerea conţine chestiuni
mai complicate care sunt de interes pentru studenţii care urmează un pro-
gram de Master ı̂n matematică. Ea este o ediţie revizuită şi completată a
culegerii publicate de primul şi al treilea autor ı̂n 1993 la Editura Universităţii
Bucureşti.
Culegerea conţine soluţii complete ale problemelor propuse, precum şi câte
un scurt breviar teoretic la ı̂nceputul fiecărui capitol. Referinţele la alte
probleme le facem citând doar numărul problemei atunci când ne referim
la o problemă din acelaşi capitol, şi citând numărul problemei şi numărul
capitolului atunci când ne referim la o problemă din alt capitol. Pentru ele-
mentele de teorie necesare trimitem cititorul la una dintre cărţile: ”Algebră”
de I. D. Ion şi N. Radu, ”Bazele algebrei” de C. Năstăsescu, C. Niţă şi C.
Vraciu, sau ”Algebră” de T. Dumitrescu.
Dorim să mulţumim colegilor şi studenţilor care ne-au ajutat la scrierea
acestei culegeri prin furnizarea de probleme sau soluţii. Mulţumiri speciale
adresăm lui Tiberiu Dumitrescu pentru discuţiile matematice care ne-au fost
de mare ajutor.
17 Martie 2008
Cornel Băeţica, Crina Boboc, Sorin Dăscălescu şi Gabriel Mincu
1
Cuprins
1 Mulţimi 3
2 Legi de compoziţie. Semigrupuri şi monoizi 11
3 Grupuri 16
4 Inele şi corpuri 29
5 Construcţii de inele: inele de matrice, inele de polinoame,

inele de serii formale şi inele de fracţii 40
6 Aritmetică ı̂n inele integre 53
7 Soluţii: Mulţimi 64
8 Soluţii: Legi de compoziţie. Semigrupuri şi monoizi 83
9 Soluţii: Grupuri 96
10 Soluţii: Inele şi corpuri 136
11 Soluţii: Construcţii de inele: inele de matrice, inele de poli-

noame, inele de serii formale şi inele de fracţii 162
12 Soluţii: Aritmetică ı̂n inele integre 199
2
Capitolul 1
Mulţimi
• Dacă A şi B sunt mulţimi, notăm cu A − B (sau cu A \ B) diferenţa celor

două mulţimi, adică A − B = {x | x ∈ A şi x ∈ / B}.
• Dacă B ⊆ A, atunci A − B se mai notează CA B şi se numeşte complemen-
tara lui B ı̂n A.
• Vom nota cu N, Z, Q, R, C, respectiv, mulţimile numerelor naturale,
ı̂ntregi, raţionale, reale, complexe, respectiv. Dacă M este una din aceste
mulţimi, vom nota M ∗ = M − {0}.
• Dacă A este o mulţime, atunci mulţimea tuturor submulţimilor lui A se
notează cu P(A) şi se numeşte mulţimea părţilor lui A.
• O mulţime A se numeşte finită dacă A = ∅ sau dacă există o bijecţie ı̂ntre A
şi mulţimea {1, . . . , n} pentru un n ∈ N∗ . În acest caz notăm cu |A| numărul
elementelor lui A. Dacă A nu este finită, atunci spunem că A este infinită.
• Dacă X este o mulţime nevidă, notăm cu 1X (sau cu IdX ) funcţia identică
a mulţimii X, unde 1X : X → X şi este definită prin 1X (x) = x pentru orice
x ∈ X.
• Un element x ∈ M se numeşte punct fix pentru funcţia f : M → M dacă
f (x) = x.
• Compunerea a două funcţii f : A → B şi g : B → C se notează g ◦ f sau
gf .
• Dacă f : A → B este o funcţie, X ⊆ A şi Y ⊆ B, notăm f (X) =
{f (x) | x ∈ X}, care este o submulţime a lui B şi f −1 (Y ) = {a ∈ A | f (a) ∈
Y }, care este o submulţime a lui A. Mulţimea f (X) se numeşte imaginea lui
X prin f , iar mulţimea f −1 (Y ) se numeşte preimaginea sau imaginea inversă
a lui Y prin f .
• Dacă f : A → B este o funcţie şi A′ este o submulţime nevidă a lui A,
3
notăm cu f|A′ restricţia lui f la A′ , unde f|A′ : A′ → B şi este definită prin
f|A′ (x) = f (x) pentru orice x ∈ A′ .
• Dacă X şi Y sunt mulţimi nevide, notăm cu Fun(X, Y ) sau cu Y X mulţimea
tuturor funcţiilor definite pe X cu valori ı̂n Y .
• Spunem că mulţimile A şi B sunt echipotente (şi notăm aceasta prin A ∼ B)
dacă există o bijecţie ı̂ntre A şi B.
• Dacă A este o mulţime care este ı̂n bijecţie cu N, spunem că A este
numărabilă. Dacă A este finită sau numărabilă, spunem că A este cel mult
numărabilă. În caz contrar, A se numeşte nenumărabilă.
• Dacă ∼ este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea A, notăm cu A/∼
mulţimea factor, iar aceasta este mulţimea tuturor claselor de echivalenţă
relativ la ∼. Proiecţia canonică p : A → A/∼ asociază unui element a ∈ A
clasa sa de echivalenţă ı̂n raport cu ∼.
• Dacă f : A → B este o funcţie, atunci notăm cu ρf relaţia de echivalenţă
definită de f pe mulţimea A astfel: xρf y dacă şi numai dacă f (x) = f (y).
• Mulţimile factor au următoarea proprietate de universalitate: fie A, B două
mulţimi, ∼ o relaţie de echivalenţă pe A şi f : A → B o funcţie cu proprie-
tatea că ∼ ⊆ ρf . Atunci există şi este unică o funcţie f : A/∼ → B care
satisface condiţia f p = f .
1. Fie r, s ∈ N∗ astfel ı̂ncât r+1 ≤ s. Dacă A1 , . . . , As sunt mulţimi finite

având fiecare r elemente şi ∩ intersecţia oricăror r + 1 dintre aceste mulţimi
este nevidă, să se arate că Ai ̸= ∅.
i=1,s
2. Fie A o mulţime finită cu n elemente. Să se arate că ecuaţia
X1 ∪ X2 ∪ · · · ∪ Xm = A
are (2m − 1)n soluţii.
3. (Principiul includerii şi excluderii) Fie A1 , . . . , As mulţimi finite. Să

se arate că
∪ ∑ ∑ ∩
| Ai | = |Ai | − |Ai ∩ Aj | + · · · + (−1)n+1 | Ai |.
i=1,n i=1,n 1≤i<j≤n i=1,n
4. Fie A o mulţime finită şi f : A → A o funcţie. Să se arate că

următoarele afirmaţii sunt echivalente:
4
(a) f este injectivă.
(b) f este surjectivă.
(c) f este bijectivă.
5. Fie M şi N două mulţimi finite astfel ı̂ncât |M | = m şi |N | = n. Să

se determine:
(a) Numărul funcţiilor definite pe M cu valori ı̂n N .
(b) Numărul funcţiilor injective definite pe M cu valori ı̂n N .
(c) Numărul funcţiilor surjective definite pe M cu valori ı̂n N .
6. Să se determine numărul permutărilor unei mulţimi cu n elemente

care au cel puţin un punct fix şi al celor care au exact un punct fix.
7. Fie f, g : N → N două funcţii. Dacă mulţimea A = {x ∈ N | f (x) ≤ x}

este finită, să se arate că mulţimea B = {x ∈ N | g(x) ≤ g(f (x))} este
infinită.
8. Fie f : N → N o funcţie cu următoarele proprietăţi:

(a) f este strict crescătoare.
(b) f (2) = 2.
(c) f (mn) = f (m)f (n) pentru orice m, n ∈ N prime ı̂ntre ele.
Să se arate că f = 1N .
9. Fie f, g : N → N astfel ı̂ncât max(f, g) este surjectivă şi min(f, g) este

injectivă. Să se arate că f = g.
10. Pentru fiecare din mulţimile M = N, Z, Q, R, C să se dea exemple de

funcţii f : M → M care sunt injective dar nu sunt surjective, şi exemple de
funcţii g : M → M care sunt surjective şi nu sunt injective.
11. Fie M o mulţime şi A, B două submulţimi ale sale. Definim f :

P(M ) → P(A) × P(B) prin f (X) = (X ∩ A, X ∩ B). Să se arate că :
(a) f este injectivă dacă şi numai dacă A ∪ B = M .
(b) f este surjectivă dacă şi numai dacă A ∩ B = ∅.
(c) f este bijectivă dacă şi numai dacă A = CM B. În acest caz să se calculeze
f −1 .
12. Fie A o mulţime nevidă. Să se arate că nu există nicio funcţie
surjectivă f : A → P(A).
5
13. Fie f : M → N o funcţie. Să se arate că următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(b) f este monomorfism, adică pentru orice mulţime X şi orice funcţii u, v :
X → M astfel ı̂ncât f u = f v, rezultă că u = v.
(c) Există o funcţie g : N → M astfel ı̂ncât gf = 1M .

echivalente:
(b)∩Pentru orice
∩ familie (Mi )i∈I de submulţimi ale lui M are loc egalitatea
f ( Mi ) = f (Mi ).
i∈I i∈I

echivalente:
(a) f este surjectivă.
(b) f este epimorfism, adică pentru orice mulţime Y şi orice funcţii u, v :
N → Y astfel ı̂ncât uf = vf , rezultă că u = v.
(c) Există o funcţie g : N → M astfel ı̂ncât f g = 1N .
16. Fie f : M → N o funcţie. Definim aplicaţiile f∗ : P(M ) → P(N ) şi

f : P(N ) → P(M ) prin f∗ (X) = f (X) şi f ∗ (Y ) = f −1 (Y ).
∗
(i) Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(b) f∗ este injectivă.
(c) f ∗ ◦ f∗ = 1P(M ) .
(d) f ∗ este surjectivă.
(e) f (CM X) ⊆ CN f (X) pentru orice X ⊆ M .
(ii) Să se arate că următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) f este surjectivă.
(b) f∗ este surjectivă.
(c) f∗ ◦ f ∗ = 1P(N ) .
(d) f ∗ este injectivă.
(e) CN f (X) ⊆ f (CM X) pentru orice X ⊆ M .
17. Fie A, B, C mulţimi nevide. Să se arate că există o bijecţie ı̂ntre:
(a) Fun(A, Fun(B, C)) şi Fun(A × B, C).
(b) Fun(A, B × C) şi Fun(A, B) × Fun(A, C).
6
Dacă ı̂n plus A ∩ B = ∅, atunci există o bijecţie ı̂ntre Fun(A ∪ B, C) şi
Fun(A, C) × Fun(B, C).
18. Pe R definim relaţia ∼ astfel: x ∼ y dacă şi numai dacă x−y ∈ Z. Să
se arate că ∼ este relaţie de echivalenţă şi că există o bijecţie ı̂ntre mulţimea
factor R/∼ şi intervalul [0, 1).
19. Pe R definim relaţia ρ astfel: xρy dacă şi numai dacă x − y ∈ N. Să
se arate că ρ este relaţie de ordine care nu este totală.
20. Fie M o mulţime nevidă şi ρ o relaţie binară pe M . Notăm ∆M =

{(x, x) | x ∈ M }, ρ−1 = {(x, y) | yρx} şi pentru orice număr n ∈ N∗
ρn = {(x, y) | există s1 , . . . , sn−1 ∈ M cu xρs1 , s1 ρs2 , . . . , sn−1 ρy}
Să se arate că relaţia
ρ′ = ∆M ∪ (ρ ∪ ρ−1 ) ∪ (ρ ∪ ρ−1 )2 ∪ . . .
este cea mai mică relaţie de echivalenţă pe M care include pe ρ.
21. Fie M1 , . . . , Mn mulţimi nevide şi ρ1 , . . . , ρn , respectiv, relaţii de

echivalenţă pe acestea. Fie M = M1 × · · · × Mn şi relaţia ρ definită pe
M astfel: (x1 , . . . , xn )ρ(y1 , . . . , yn ) dacă şi numai dacă xi ρi yi pentru orice
i = 1, ..., n. Să se arate că ρ este relaţie de echivalenţă pe M şi că M/ρ este
ı̂n bijecţie cu M1 /ρ1 × · · · × Mn /ρn .
22. Să se determine numărul relaţiilor de echivalenţă care se pot defini

pe o mulţime M cu m elemente, m ∈ N.
23. Fie A o mulţime nevidă, B o submulţime nevidă a sa şi ρ o relaţie pe

P(A) definită astfel: XρY dacă şi numai dacă X ∩ B = Y ∩ B. Să se arate
că ρ este o relaţie de echivalenţă şi că P(A)/ρ este ı̂n bijecţie cu P(B).
24. Fie A, B două mulţimi nevide şi A′ o submulţime nevidă a lui A. Pe

mulţimea B A = {f | f : A → B funcţie} considerăm relaţia binară ρ definită
astfel: f ρg dacă şi numai dacă f|A′ = g|A′ . Să se arate că ρ este o relaţie de
′
echivalenţă şi că B A /ρ este ı̂n bijecţie cu B A .
25. Reamintim că mulţimile A şi B se numesc echipotente (şi notăm

aceasta prin A ∼ B) dacă există o bijecţie ı̂ntre A şi B. Să se arate că
7
pentru orice mulţimi A, B, C au loc:
(a) A ∼ A.
(b) Dacă A ∼ B, atunci B ∼ A.
(c) Dacă A ∼ B şi B ∼ C, atunci A ∼ C.
Vom numi număr cardinal o clasă formată din toate mulţimile echipotente
cu o mulţime dată A şi vom nota acest număr cardinal cu |A|.
Dacă A este o mulţime finită, identificăm numărul cardinal |A| cu numărul
elementelor lui A (care a fost notat tot cu |A|). Dacă A este mulţime infinită,
spunem că numărul cardinal |A| este infinit.
26. (a) (Teorema Cantor-Schröder-Bernstein) Fie X2 ⊆ X1 ⊆ X0

mulţimi astfel ı̂ncât X0 ∼ X2 . Să se arate că X0 ∼ X1 .
(b) Dacă α = |A| şi β = |B| sunt numere cardinale, spunem că α ≤ β dacă
există o funcţie injectivă f : A → B. Să se arate că definiţia relaţiei ”≤” nu
depinde de reprezentanţii A şi B aleşi ı̂n cele două clase.
(c) Dacă α şi β sunt două numere cardinale astfel ı̂ncât α ≤ β şi β ≤ α, să
se arate că α = β.
27. Fie α şi β numere cardinale. Să se arate că are loc exact una din
afirmaţiile: (i) α < β (adică α ≤ β şi α ̸= β); (ii) α = β; (iii) β < α.
28. Fie X o mulţime infinită. Să se arate că:

(a) |N| ≤ |X|, adică orice mulţime infinită are o submulţime numărabilă.
(b) Dacă F este o submulţime finită a lui X, atunci |X − F | = |X|.
29. Fie α = |A| şi β = |B| numere cardinale, reprezentanţii A şi B fiind
aleşi astfel ı̂ncât A ∩ B = ∅. Definim suma numerelor cardinale α şi β prin
α + β = |A ∪ B|. Să se arate că:
(a) Definiţia nu depinde de reprezentanţii aleşi.
(b) Dacă α, β, γ sunt numere cardinale, atunci α + β = β + α şi (α + β) + γ =
α + (β + γ).
(c) Dacă α şi β sunt numere cardinale cu α infinit şi β ≤ α, atunci α+β = α.
30. Fie α = |A| şi β = |B| două numere cardinale. Definim produsul
numerelor cardinale α şi β prin αβ = |A × B|. Să se arate că:
(a) Definiţia lui αβ nu depinde de reprezentanţii A şi B aleşi.
(b) Dacă α, β, γ sunt numere cardinale, atunci αβ = βα, (αβ)γ = α(βγ) şi
α(β + γ) = αβ + αγ.
8
(c) Dacă α şi β sunt numere cardinale astfel ı̂ncât α este infinit, β ̸= |∅| şi
β ≤ α, să se arate că αβ = α.
31. (a) Fie α un număr cardinal şi (Ai )i∈I o∪familie de mulţimi astfel
ı̂ncât |Ai | ≤ α pentru orice i ∈ I. Să se arate că | Ai | ≤ α|I|.
i∈I
(b) Să se arate că o reuniune numărabilă de mulţimi cel mult numărabile
este cel mult numărabilă.
(c) Dacă A este o mulţime infinită şi Pf (A) mulţimea tuturor submulţimilor
finite ale lui A, atunci |Pf (A)| = |A|.
32. Fie α = |A| şi β = |B| două numere cardinale. Definim αβ =

| Fun(B, A)|. Să se arate că:
(a) Definiţia lui αβ nu depinde de reprezentanţii A şi B aleşi.
(b) Dacă α, β, γ sunt numere cardinale, atunci αβ+γ = αβ αγ , (αβ)γ = αγ β γ
şi (αβ )γ = αβγ .
(c) Pentru orice mulţime A are loc |P(A)| = 2|A| (prin 2 ı̂nţelegem aici
numărul cardinal asociat unei mulţimi cu două elemente).
33. Să se arate că |N| = |Z| = |Q| < |R| = |C| şi că pentru orice a, b ∈ R,
a < b, avem |(a, b)| = |[a, b)| = |(a, b]| = |[a, b]| = |R|.
34. Să se arate că nu există funcţii f : R → R cu proprietatea că

|f (x) − f (y)| > 1 pentru orice x, y ∈ R, x ̸= y.
35. Fie f : R → (0, ∞) o funcţie. Să se arate că există k ∈ N∗ şi

a1 , . . . , ak ∈ R distincte astfel ı̂ncât f (a1 ) + · · · + f (ak ) > 1.
36. Pentru o funcţie f : R → R un element x0 ∈ R se numeşte punct

de minim local strict dacă există o vecinătate V0 a sa cu proprietatea că
f (x) > f (x0 ) pentru orice x ∈ V0 − {x0 }. Analog se defineşte şi noţiunea de
punct de maxim local strict. Un element al lui R care este punct de minim
sau de maxim local strict se numeşte punct de extrem local strict.
Să se arate că mulţimea punctelor de extrem local strict ale unei funcţii
f : R → R este cel mult numărabilă.
37. Pe R definim relaţia ∼ astfel: x ∼ y dacă şi numai dacă x−y ∈ Q. Să
se arate că ∼ este relaţie de echivalenţă şi că există o bijecţie ı̂ntre mulţimea
factor R/∼ şi R.
9
38. Să se dea exemplu de relaţie de ordine pe Z ı̂mpreună cu care Z
devine o mulţime bine ordonată.
10
Capitolul 2
Legi de compoziţie.
Semigrupuri şi monoizi
• Fie M o mulţime nevidă. O funcţie φ : M × M → M se numeşte lege

de compoziţie pe M . Dacă nu menţionăm altfel, legea de compoziţie va fi
notată multiplicativ, adică φ(x, y) = xy. Dacă legea de compoziţie este
asociativă, adică (xy)z = x(yz) pentru orice x, y, z ∈ M , atunci (M, φ) se
numeşte semigrup. Dacă ı̂n plus există un element neutru e ∈ M (pentru
care xe = ex = x pentru orice x ∈ M ), atunci semigrupul M se numeşte
monoid. Dacă nu există nici un pericol de confuzie, ı̂n loc de (M, φ) vom
scrie simplu M .
• Dacă M este monoid, atunci mulţimea U (M ) = {x ∈ M | x este simetriza-
bil} este grup cu legea de compoziţie indusă din cea a lui M şi se numeşte
grupul unităţilor lui M .
• Fie S un semigrup. Spunem că S este semigrup cu simplificare la stânga
dacă din ax = ay rezultă x = y, unde a, x, y ∈ S. Analog definim şi noţiunea
de semigrup cu simplificare la dreapta. Un semigrup cu simplificare atât la
stânga cât şi la dreapta se numeşte semigrup cu simplificare.
• Fie S un semigrup. Un element e ∈ S cu proprietatea că e2 = e se numeşte
element idempotent.
• Fie S un semigrup şi S ′ o submulţime nevidă a sa. Dacă S ′ este semigrup ı̂n
raport cu legea indusă (echivalent, xy ∈ S ′ pentru orice x, y ∈ S ′ ), atunci S ′
se numeşte subsemigrup al lui S. Dacă X este o submulţime a lui S, atunci
intersecţia tuturor subsemigrupurilor lui S care conţin pe X se numeşte sub-
semigrupul generat de X.
• Fie M un monoid şi M ′ o submulţime nevidă a sa. Dacă M ′ este monoid
11
ı̂n raport cu legea indusă (echivalent, xy ∈ M ′ pentru orice x, y ∈ M ′ şi ele-
mentul identitate al lui M se află ı̂n M ′ ), atunci M ′ se numeşte submonoid
al lui M . Dacă X este o submulţime a lui M , atunci intersecţia tuturor
submonoizilor lui M care conţin pe X se numeşte submonoidul generat de
X.
• Dacă S, S ′ sunt semigrupuri şi f : S → S ′ o funcţie cu proprietatea că
f (xy) = f (x)f (y) pentru orice x, y ∈ S, atunci f se numeşte morfism de
semigrupuri. Dacă M, M ′ sunt monoizi, iar f : M → M ′ este o funcţie cu
proprietatea că f (xy) = f (x)f (y) pentru orice x, y ∈ M şi f (e) = e′ , unde
e, e′ sunt elementele identitate ale celor doi monoizi, atunci f se numeşte
morfism de monoizi.
1. Fie M o mulţime cu n elemente, n ∈ N∗ . Să se determine:

(i) Numărul legilor de compoziţie ce pot fi definite pe M ;
(ii) Numărul legilor de compoziţie comutative ce pot fi definite pe M ;
(iii) Numărul legilor de compoziţie cu element neutru ce pot fi definite pe
M.
2. Fie M o mulţime ı̂nzestrată cu o lege de compoziţie (nu neapărat

asociativă). Să se arate că dacă x1 , . . . , xn ∈ M , atunci numărul de moduri
n−1
ı̂n care se pot aranja corect parantezele ı̂n produsul x1 x2 . . . xn este n1 C2n−2 .
(O abordare diferită pentru calculul acestui număr va fi dată ı̂n problema 38
din Capitolul 5.)
3. Fie f : A → B un morfism de monoizi. Să se arate că următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este injectiv;
(ii) f este monomorfism de monoizi, adică pentru orice monoid X şi pentru
orice morfisme de monoizi u, v : X → A astfel ı̂ncât f u = f v, rezultă că
u = v.
4. Fie f : A → B un morfism surjectiv de monoizi. Să se arate că f este

epimorfism de monoizi, adică pentru orice monoid Y şi pentru orice morfisme
de monoizi u, v : B → Y astfel ı̂ncât uf = vf , rezultă că u = v.
Să se arate că morfismul incluziune i : Z → Q, unde Z şi Q sunt considera-
te cu structurile de monoizi date de ı̂nmulţire, este epimorfism de monoizi,
dar nu este surjectiv.
12
5. Fie S un semigrup. Să se arate că S se poate scufunda ı̂ntr-un monoid,
adică există un monoid M şi un morfism injectiv de semigrupuri f : S → M .
6. Fie S un semigrup cu simplificare. Să se arate că S are cel mult un

element idempotent.
7. Fie S un semigrup finit şi a ∈ S. Să se arate că există n ∈ N∗ astfel

ı̂ncât an să fie element idempotent.
8. Să se determine tipurile de izomorfism de semigrupuri cu două ele-

mente.
9. Fie G un grup astfel ı̂ncât orice subsemigrup generat de o mulţime

finită este finit. Să se arate că orice subsemigrup al lui G este subgrup.
10. Fie S un semigrup şi e ∈ S un element idempotent. Fie
He = {a ∈ S | ea = ae = a şi există x, y ∈ S cu xa = ay = e}.
Să se arate că:

(i) (He , ·) este grup;
(ii) Dacă H ⊆ S, e ∈ H şi (H, ·) este grup, atunci H ⊆ He .
11. (i) Să se arate că un semigrup S conţine un grup (cu operaţia indusă)
dacă şi numai dacă S are cel puţin un element idempotent.
(ii) Să se dea exemplu de semigrup care nu conţine niciun grup.
12. Fie S un semigrup şi e ∈ S element idempotent.

(i) Să se arate că mulţimea eSe = {ese | s ∈ S} este subsemigrup. Mai mult,
aceasta este un monoid.
(ii) Notând cu He mulţimea elementelor inversabile din monoidul eSe, să se
arate că He este grup şi He include orice grup G ⊆ S pentru care G ∩ He ̸= ∅.
13. Fie S un semigrup. Să se arate că:

(i) Dacă S are subgrupuri (adică subsemigrupuri care ı̂mpreună cu operaţia
indusă sunt grupuri), atunci orice subgrup este conţinut ı̂ntr-un subgrup
maximal.
(ii) Dacă G şi G′ sunt subgrupuri maximale ı̂n S, atunci G = G′ sau G∩G′ =
∅.
13
14. Fie S un semigrup care se scrie ca o reuniune de subgrupuri. Să se
arate că S se poate scrie ca reuniune de subgrupuri disjuncte.
15. Să se dea exemplu de semigrup care nu este grup şi se scrie ca o
reuniune de subgrupuri.
16. Să se arate că un semigrup comutativ S se poate scufunda ı̂ntr-un

grup dacă şi numai dacă S este semigrup cu simplificare.
17. Să se arate că legea de compoziţie dată de (i, j)(k, l) = (i + k, 2k j + l)

defineşte pe N × N o structură de semigrup.
18. (i) Dacă X este o mulţime nevidă notăm cu I(X) mulţimea funcţiilor
injective f : X → X. Să se arate că (I(X), ◦) este monoid.
(ii) Să se arate că un semigrup S se poate scufunda ı̂ntr-un monoid de forma
I(X) dacă şi numai dacă S este semigrup cu simplificare la stânga.
19. (i) Să se arate că un monoid M se poate scufunda ı̂n monoidul
(Fun(M, M ), ◦).
(ii) Fie M un monoid finit. Dacă a, b ∈ M \ U (M ), atunci ab ∈ M \ U (M ).
Arătaţi că pentru un monoid infinit această proprietate nu mai este neapărat
adevărată.
20. Să se dea un exemplu de monoid M care are un element inversabil

la stânga, având un număr finit > 1 de inverşi la stânga.
21. Fie n ∈ N∗ . Să se arate că:

(i) Există un monoid infinit cu exact n elemente inversabile;
(ii) Există un monoid finit care nu este grup şi care are exact n elemente
inversabile.
22. Fie (M, ·) un semigrup finit. Să se arate că există un şir de numere
naturale n1 < n2 < . . . < nk < . . . astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ M are loc
xn1 = xn2 = . . . = xnk = . . ..
23. Să se arate că monoidul liber generat de o mulţime cu un element

este izomorf cu (N, +).
24. Fie (M, +) un submonoid al lui (N, +). Să se arate că există o
submulţime finită A a lui N şi d, n0 ∈ N astfel ı̂ncât M = A ∪ {nd | n ≥ n0 }.
14
25. (i) Să se arate că monoidul (N∗ , ·) este izomorf cu monoidul (M2 , ·),
unde M2 = {2n + 1 | n ≥ 0}.
(ii) Fie M3 = {3n + 1 | n ≥ 0} şi M5 = {5n + 1 | n ≥ 0}. Să se arate că
(M3 , ·) şi (M5 , ·) sunt monoizi şi că oricare doi dintre monoizii (N∗ , ·), (M3 , ·)
şi (M5 , ·) sunt neizomorfi.
26. Fie m, n ∈ N, m, n ≥ 2 şi Mm = {mk+1 | k ∈ N}, Mn = {nk+1 | k ∈

N} monoizi multiplicativi. Să se arate că aceştia sunt izomorfi dacă şi numai
dacă grupurile U (Zm ) şi U (Zn ) sunt izomorfe.
27. Să se arate că există o infinitate de submonoizi ai lui (N∗ , ·) care sunt
izomorfi cu el şi o infinitate de submonoizi care nu sunt izomorfi cu el.
15
Capitolul 3
Grupuri
• Dacă G este un grup multiplicativ, atunci dacă nu se precizează altfel,

elementul neutru se notează cu e (sau cu 1).
• Dacă A şi B sunt grupuri, mulţimea morfismelor de grupuri de la A la B
o notăm cu Homgr (A, B).
• Ordinul unui element g al unui grup se notează ord(g).
• Scriem că H este un subgrup (normal) al lui G astfel: H ≤ G (respectiv
H E G).
• Dacă H este subgrup normal al lui G, notăm cu G/H grupul factor.
Aplicaţia p : G → G/H, p(a) = â pentru orice a ∈ G, este morfism de
grupuri şi se numeşte proiecţia canonică.
• Grupurile factor au următoarea proprietate de universalitate: fie G, G′
două grupuri, H subgrup normal al lui G şi f : G → G′ morfism de grupuri
cu proprietatea că H ⊆ Ker(f ). Atunci există şi este unic un morfism de
grupuri f : G/H → G′ care satisface condiţia f p = f , unde p : G → G/H
este proiecţia canonică.
• Un subgrup propriu H al lui G se numeşte subgrup maximal dacă pentru
orice K ≤ G cu H ⊆ K, rezultă că K = H sau K = G.
• Fie Z(G) = {x ∈ G | xg = gx pentru orice g ∈ G}. Mulţimea Z(G) se
numeşte centrul grupului G şi este subgrup normal al lui G.
• Fie g ∈ G şi C(g) = {x ∈ G | xg = gx}. Mulţimea C(g) se numeşte
centralizatorul elementului g şi este subgrup al lui G.
• Un grup G se numeşte simplu dacă singurele subgrupuri normale ale lui G
sunt G şi {e}. ∩
• Fie G un grup, H ≤ G şi HG = xHx−1 . HG se numeşte interiorul
x∈G
16
normal al lui H ı̂n G.
• Spunem că un grup (G, ·) este divizibil dacă pentru orice a ∈ G şi orice
n ∈ N∗ ecuaţia xn = a are soluţii ı̂n G.
• Dacă X este o mulţime nevidă, mulţimea bijecţiilor de la X la X este grup
cu compunerea funcţiilor. Acest grup se numeşte grupul simetric al mulţimii
X şi se notează cu S(X). Elementele lui S(X) se numesc permutări. Dacă
X = {1, . . . , n}, atunci S(X) se mai notează cu Sn . Subgrupul lui Sn care
constă din toate permutările pare se notează cu An şi se numeşte grupul al-
tern de grad n.
• Grupul izometriilor unui poligon regulat cu n laturi se numeşte grupul
diedral de grad n şi se notează cu Dn . Acesta are 2n elemente şi poate fi
prezentat prin doi generatori r şi s, Dn = < r, s >, care satisfac relaţiile
s2 = e, rn = e, sr = rn−1 s. Geometric, s corespunde unei simetrii a poligonu-
lui regulat faţă de o axă de simetrie şi r corespunde unei rotaţii de unghi
2π/n ı̂n jurul centrului cercului circumscris poligonului.
• GL(n, R) reprezintă grupul multiplicativ al matricelor inversabile de ordin
n cu elemente ı̂n inelul R şi se numeşte grupul liniar general de ordin n peste
R.
1. Fie (S, ·) un semigrup astfel ı̂ncât:

(i) Există un element e ∈ S cu proprietatea că ea = a pentru orice a ∈ S;
(ii) Pentru orice a ∈ S există a′ ∈ S cu a′ a = e.
Să se arate că S este grup.
Arătaţi că dacă ı̂nlocuim (ii) prin
(ii’) Pentru orice a ∈ S există a′ ∈ S cu aa′ = e,
atunci nu mai rezultă că S este grup.
2. Fie (S, ·) un semigrup. Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt echiva-

lente:
(i) S este grup;
(ii) Pentru orice a, b ∈ S ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţii ı̂n S.
3. Fie (S, ·) un semigrup finit cu simplificare (adică ax = ay ⇒ x = y şi

xa = ya ⇒ x = y, pentru orice a, x, y ∈ S). Să se arate că S este grup.
4. Dacă G şi G′ sunt grupuri, notăm cu Homgr (G, G′ ) mulţimea morfis-

melor de grupuri de la G la G′ . Să se determine: Homgr (Z, Z), Homgr (Z, Q),
17
Homgr (Q, Z), Homgr (Q, Q), Homgr (Zn , Zn ) şi Homgr (Zm , Zn ), unde Z, Q,
Zm şi Zn sunt considerate cu structurile aditive (m, n ∈ N, m, n > 1).
5. Să se determine care dintre următoarele grupuri sunt izomorfe: (Z, +),
(Q, +), (R, +), (C, +), (Q∗ , ·), (R∗ , ·), (C∗ , ·), (Q∗+ , ·), (R∗+ , ·).
6. Dacă (G, ·) este un grup şi A, B ⊂ G, notăm cu AB = {ab | a ∈ A şi

b ∈ B}. Presupunem că G este finit. Să se arate că:
(i) Dacă A, B ⊂ G şi |A| + |B| > |G|, atunci AB = G;
(ii) Dacă există M ⊂ G astfel ı̂ncât |M | > (1/2)|G| şi ab = ba pentru orice
a, b ∈ M , atunci G este comutativ.
7. Fie (G, ·) un grup şi H o submulţime finită a lui G. Să se arate că H
este subgrup dacă şi numai dacă H este parte stabilă.
8. Să se determine subgrupurile şi subgrupurile normale ale grupului

diedral D4 .
9. Arătaţi că un grup nu se poate scrie ca reuniune de două subgrupuri

proprii. Daţi exemple de grupuri care se scriu ca o reuniune de trei subgrupuri
proprii.
10. Fie G un grup şi H, K, L trei subgrupuri ale lui G cu proprietatea

că G = H ∪ K ∪ L. Arătaţi că x2 ∈ H ∩ K ∩ L pentru orice x ∈ G.
11. Fie m ∈ N, m > 2 şi G un grup finit cu proprietatea că ord(x) > m,
oricare ar fi x ∈ G − {e}. Arătaţi că G nu se poate scrie ca reuniune de m
subgrupuri proprii.
12. Fie G un grup finit. Să se arate că G are un element de ordin 2 dacă
şi numai dacă |G| este par.
13. Fie (G, ·) un grup şi f : G → G definită prin f (x) = x2 . Atunci:

(i) f este morfism de grupuri dacă şi numai dacă G este grup abelian;
(ii) Dacă G este grup abelian finit, atunci f este izomorfism dacă şi numai
dacă |G| este impar.
14. Fie G un grup cu proprietatea că x2 = e pentru orice x ∈ G. Să se

arate că:
(i) G este grup abelian;
18
(ii) Dacă G este finit, atunci există n ∈ N astfel ı̂ncât |G| = 2n . Mai mult,
ı̂n acest caz
G ≃ Z2 × . . . × Z2 ,
produsul direct conţinând n factori.
15. Să se arate că un grup infinit are o infinitate de subgrupuri.
16. Să se determine toate grupurile care au exact două, trei, patru,
respectiv cinci subgrupuri.
17. Fie G un grup generat de familia de elemente (ai )i∈I şi fie g ∈ G. Să se
arate că < g > este subgrup normal ı̂n G dacă şi numai dacă ai gai −1 ∈ < g >
şi ai −1 gai ∈ < g >, pentru orice i ∈ I.
18. Fie elementele ( )

i 0
j=
0 −i
şi ( )
0 1
k=
−1 0
ı̂n GL(2, C). Notăm J = < j >, K = < k > şi Q = < j, k >. Să se arate că:
(i) |J| = 4, |K| = 4 şi |J ∩ K| = 2;
(ii) J şi K sunt subgrupuri normale ı̂n Q şi |Q| = 8;
(iii) j2 = k2 este singurul element de ordin 2 din Q;
(iv) Q nu este grup abelian, dar orice subgrup al său este normal.
(Q se numeşte grupul cuaternionilor).
19. Fie (G, ·) un grup şi x, y ∈ G.

(i) Dacă xy = yx, ord(x) şi ord(y) sunt finite şi (ord(x), ord(y)) = 1, atunci
ord(xy) = ord(x) ord(y). Dacă cele două ordine nu sunt relativ prime, mai
este adevărat rezultatul?
(ii) Dacă ord(x) şi ord(y) sunt finite, rezultă că ord(xy) este finit?
(iii) Dacă ord(xy) este finit, rezultă că ord(x) şi ord(y) sunt finite?
(iv) Dacă G este grup abelian şi |G| = p1 · · · pn , unde p1 , . . . , pn sunt numere
prime distincte, atunci G este grup ciclic.
20. (i) Să se arate că un grup cu 4 elemente este izomorf cu Z4 sau cu
Z2 × Z2 .
19
(ii) Să se arate că un grup cu 6 elemente este izomorf cu Z6 sau cu S3 .
(iii) Să se arate că un grup neabelian cu 8 elemente este izomorf cu D4 sau
cu Q, iar un grup abelian cu 8 elemente este izomorf cu unul din grupurile
Z8 , Z4 × Z2 , Z2 × Z2 × Z2 .
(iv) Dacă p este un număr prim, atunci orice grup cu p elemente este izomorf
cu Zp .
21. Fie X un subgrup al lui (Q, +) astfel ı̂ncât X + Z = Q. Arătaţi că

X = Q.
22. Să se arate că dacă H este un subgrup finit generat al lui (Q, +),
atunci H este ciclic. Deduceţi că (Q, +) nu este grup finit generat.
23. Să se arate că grupul (Q, +) nu are un sistem minimal de generatori.
Mai mult, pentru orice sistem de generatori S şi orice s ∈ S mulţimea S −{s}
este un sistem de generatori.
24. Fie G un grup finit cu |G| > 1 şi notăm cu d(G) numărul minim de
generatori ai lui G. Să se arate că 2d(G) ≤ |G|.
25. Să se determine sisteme minimale de generatori pentru grupurile

S3 × Z4 şi Q × Z3 , unde Q este grupul cuaternionilor.
26. Fie (G, ·) un grup şi H1 ⊂ H2 ⊂ . . . ⊂ Hn ⊂ . . . un şir crescător de

subgrupuri.
∪ Să se arate că:
(i) H = Hn este subgrup al lui G;
n≥1
(ii) Dacă Hn ̸= Hn+1 pentru orice n ∈ N∗ , atunci H nu este finit generat.
27. Fie S(R) grupul simetric al mulţimii numerelor reale. Considerăm

funcţiile f, g ∈ S(R) definite prin f (x) = x + 1, g(x) = 2x pentru orice
x ∈ R.∪ Notăm fn = g −n f g n , G = < f, g > şi Hn = < fn >. Să se arate că
H= Hn este un subgrup al grupului finit generat G, dar H nu este finit
n≥1
generat.
28. Să se arate că dacă G este un grup finit generat şi H este un subgrup
de indice finit al lui G, atunci H este finit generat.
29. Fie (G, ·) un grup şi H, K, L subgrupuri ale sale. Notăm cu HK =

{hk | h ∈ H, k ∈ K}. Să se arate că:
20
(i) |HK||H ∩ K| = |H||K|;
(ii) [G : H ∩ K] ≤ [G : H][G : K]. Dacă [G : H] şi [G : K] sunt finite şi
prime ı̂ntre ele, atunci are loc chiar egalitate şi, ı̂n plus, G = HK;
(iii) Dacă K ⊂ H, atunci [L ∩ H : L ∩ K] ≤ [H : K].
30. (i) Fie G şi H două grupuri şi x = (g, h) ∈ G × H astfel ı̂ncât ord(g)
şi ord(h) să fie finite. Atunci ord(x) = [ord(g), ord(h)].
(ii) Să se determine elementele de ordin 8 din Z6 × Z10 , elementele de ordin
4 din Z12 × Z15 şi elementele de ordin 6 din Z12 × Z36 .
31. Fie G un grup finit cu |G| = n. Să se arate că:

(i) G este ciclic dacă şi numai dacă pentru orice divizor pozitiv d al lui n
există cel mult un subgrup cu d elemente al lui G;
(ii) G este ciclic dacă şi numai dacă pentru orice divizor pozitiv d al lui n
ecuaţia xd = 1 are cel mult d soluţii ı̂n G;
(iii) Dacă G este comutativ, atunci G este ciclic dacă şi numai dacă pentru
orice divizor prim p al lui n ecuaţia xp = 1 are cel mult p soluţii ı̂n G.
Afirmaţia (iii) mai este adevărată dacă G nu este grup comutativ?
32. Fie K un corp comutativ. Să se arate că orice subgrup finit al
grupului multiplicativ (K ∗ , ·) este ciclic.
33. Fie G un grup abelian finit.

(i) Dacă există x, y ∈ G cu ord(x) = m şi ord(y) = n, atunci există z ∈ G
astfel ı̂ncât ord(z) = [m, n].
(ii) Fie m0 = max{ord(x) | x ∈ G}. Arătaţi că ord(x) divide pe m0 , oricare
ar fi x ∈ G.
(iii) Deduceţi din (i) o altă soluţie pentru exerciţiul 19(iv).
(iv) Deduceţi din (ii) o altă soluţie pentru exerciţiul 32.
34. (i) Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ , grupul (C∗ , ·) are exact un
subgrup cu n elemente şi anume Un = {z ∈ C∗ | z n∪= 1}.
(ii) Dacă p este un număr prim, arătaţi că Cp∞ = Upn este un subgrup al
n≥0
lui (C∗ , ·) care nu este finit generat.
(iii) Arătaţi că dacă H este un subgrup propriu al lui Cp∞ , atunci există
n ∈ N∗ cu H = Upn .
(iv) Dacă G este un subgrup infinit al lui (C∗ , ·) cu proprietatea că orice
subgrup propriu al său este finit, atunci există p număr prim astfel ı̂ncât
21
G = Cp∞ .
(v) Să se arate că pentru orice n ∈ N avem Cp∞ ∼
= Cp∞ /Upn .
35. (i) Să se arate că grupurile (Q, +) şi (Cp∞ , ·) sunt divizibile.
(ii) Să se arate că un grup divizibil netrivial (adică cu mai mult de un element)
este infinit.
(iii) Să se arate că un grup factor al unui grup divizibil este divizibil. Este
orice subgrup al unui grup divizibil tot un grup divizibil?
(iv) Să se dea un exemplu de grup divizibil neabelian.
(v) Să se arate că un grup divizibil nu are subgrupuri proprii de indice finit.
(vi) Să se arate că un grup divizibil nu se poate scrie ca reuniune finită de
subgrupuri proprii.
36. Fie G un grup finit. Să se determine Homgr (Q, G).
37. (i) Să se arate că dacă G este un grup finit generat şi X este un
subgrup propriu al lui G, atunci există un subgrup maximal H al lui G astfel
ı̂ncât X ⊆ H. În particular, un grup netrivial finit generat are un subgrup
maximal.
(ii) Să se arate că un grup abelian divizibil nu are subgrupuri maximale. În
particular, grupul (Q, +) nu are subgrupuri maximale.
38. Fie G un grup finit. Să se arate că G are un unic subgrup maximal
dacă şi numai dacă există un număr prim p şi n ∈ N, n ≥ 2, astfel ı̂ncât
G ≃ Zpn .
39. Fie G un grup. Pentru g ∈ G definim φg : G → G prin φg (x) =

gxg −1 , pentru orice x ∈ G. Să se arate că:
(i) φg este un automorfism al lui G;
(ii) Inn(G) = {φg | g ∈ G} este un subgrup normal al lui Aut(G), numit
grupul automorfismelor interioare ale lui G;
(iii) Inn(G) ≃ G/Z(G).
40. Fie G un grup. Să se arate că dacă G/Z(G) este grup ciclic, atunci
G este grup abelian.
41. Să se arate că există un grup care nu este izomorf cu Aut(G) pentru
niciun grup G.
22
42. Să se arate că:
(i) Aut(Z) este izomorf cu (Z2 , +);
(ii) Aut(Q) este izomorf cu (Q∗ , ·);
(iii) Aut(Zn ) este izomorf cu (U (Zn ), ·);
(iv) Aut(Z2 × Z2 ) este izomorf cu grupul de permutări S3 .
43. Să se arate că Aut(S3 ) este izomorf cu S3 şi Aut(D4 ) este izomorf cu
D4 .
44. Să se arate că:

(i) Grupurile Z şi Z × Z nu sunt izomorfe;
(ii) Grupurile Q şi Q × Q nu sunt izomorfe;
(iii) Grupurile R şi R × R sunt izomorfe.
45. Considerăm grupurile multiplicative S 1 = {z ∈ C∗ | |z| = 1} şi

U∞ = {z ∈ C∗ | există n ∈ N∗ cu z n = 1}. Să se arate că:
(i) R/Z este izomorf cu S 1 ;
(ii) Q/Z este izomorf cu U∞ ;
(iii) R/Q este izomorf cu R;
(iv) S 1 /U∞ este izomorf cu R.
46. Să se dea un exemplu de două grupuri neizomorfe, dar fiecare izomorf
cu un grup factor al celuilalt.
47. Să se arate că grupurile (C∗ , ·), (S 1 , ·) şi (C/Z, +) sunt izomorfe.
48. Să se dea un exemplu de grup G care are două subgrupuri H şi K
astfel ı̂ncı̂t K este subgrup normal ı̂n H şi H este subgrup normal ı̂n G, dar
K nu este subgrup normal ı̂n G.
49. Fie G un grup şi H, K două subgrupuri. Să se arate că:

(i) Dacă H E G, atunci HK = KH şi HK este subgrup ı̂n G;
(ii) Dacă H E G, [G : H] < ∞, |K| < ∞ şi ([G : H], |K|) = 1, atunci
K ⊆ H;
(iii) Dacă H E G, |H| < ∞, [G : K] < ∞ şi ([G : K], |H|) = 1, atunci
H ⊆ K.
50. Să se dea un exemplu de două grupuri G1 , G2 şi de două subgrupuri

H1 , H2 normale ı̂n G1 , respectiv G2 astfel ı̂ncât:
23
(i) G1 este izomorf cu G2 , H1 este izomorf cu H2 , dar G1 /H1 nu este izomorf
cu G2 /H2 ;
(ii) G1 este izomorf cu G2 , G1 /H1 este izomorf cu G2 /H2 , dar H1 nu este
izomorf cu H2 .
(iii) H1 este izomorf cu H2 , G1 /H1 este izomorf cu G2 /H2 , dar G1 nu este
izomorf cu G2 .
51. Să se dea exemplu de două grupuri neizomorfe astfel ı̂ncât fiecare să
fie izomorf cu un subgrup al celuilalt.
52. Fie G un grup finit, α ∈ Aut(G) şi I = {x ∈ G | α(x) = x−1 }. Să se

arate că:
(i) Dacă |I| > (3/4)|G|, atunci G este grup abelian;
(ii) Dacă |I| = (3/4)|G|, atunci G are un subgrup de indice 2.
53. Fie X, Y două mulţimi. Să se arate că dacă grupurile simetrice S(X)
şi S(Y ) sunt izomorfe, atunci X şi Y sunt echipotente.
54. Fie n > 1 şi H = {σ ∈ Sn | σ(n) = n}. Să se arate că:

(i) H este subgrup al lui Sn cu (n − 1)! elemente;
(ii) H este subgrup normal ı̂n Sn dacă şi numai dacă n = 2;
(iii) H este izomorf cu Sn−1 ;
(iv) Se pot alege [(n − 1)!]n sisteme de reprezentanţi pentru clasele la stânga
(dreapta) modulo H.
55. Să se arate că Z(Sn ) = {e} pentru orice n ≥ 3 şi Z(An ) = {e} pentru
orice n ≥ 4.
56. Să se arate că pentru orice grup finit G există n ∈ N∗ şi un morfism
injectiv de grupuri f : G → An .
57. Fie τ = (i1 . . . is ) un ciclu de lungime s din Sn . Să se arate că τ k se

descompune ı̂n produs de d = (k, s) cicli disjuncţi de lungime s/d.
58. Fie σ ∈ Sn şi σ = π1 . . . πr descompunerea sa ı̂n produs de cicli

disjuncţi. Să se arate că ord(σ) = [ord(π1 ), . . . , ord(πr )].
59. Să se arate că An = {σ 2 | σ ∈ Sn } dacă şi numai dacă n ≤ 5.
60. Fie σ ∈ Sn şi p un număr prim astfel ı̂ncât p nu divide n. Dacă

p
σ = e, atunci σ are cel puţin un punct fix.
24
61. Să se arate că Sn este generat de fiecare din următoarele mulţimi de
permutări:
(i) (12), (13), . . . , (1n);
(ii) (12), (23), . . . , (n − 1, n);
(iii) (12), (12 . . . n).
62. Să se arate că numărul minim de transpoziţii care generează grupul
Sn este n − 1.
63. Să se arate că An este generat de mulţimea ciclilor de lungime 3

pentru n ≥ 3.
64. Să se arate că An este grup simplu pentru n ≥ 5.
65. Fie n ∈ N, n ≥ 3, n ̸= 4. Să se arate că singurele subgrupuri normale

ale lui Sn sunt {e}, An şi Sn .
66. Fie K = {e, (12)(34), (13)(24), (14)(23)} ⊆ S4 . Să se arate că:

(i) K este subgrup normal ı̂n S4 (deci şi ı̂n A4 );
(ii) S4 /K este izomorf cu S3 ;
(iii) A4 nu are subgrupuri de ordin 6;
(iv) K este singurul subgrup normal propriu al lui A4 ;
(v) Subgrupurile normale ale lui S4 sunt {e}, K, A4 şi S4 .
67. Fie n ∈ N∗ . Să se determine:

(i) Homgr (Sn , Z);
(ii) Homgr (Sn , Q∗ );
(iii) Homgr (Sn , Z6 ).
68. Să se determine:

(i) Homgr (Sn , Z2 × Z2 );
(ii) Homgr (S3 , Z3 );
(iii) Homgr (Z3 , S3 ).
69. Să se determine morfismele de grupuri f : S4 → S3 .
70. Fie f : Sn → G un morfism de grupuri, unde G are proprietatea că

H = {x ∈ G | x2 = e} este subgrup. Arătaţi că există a ∈ H cu f (σ) = a
pentru orice σ ∈ Sn permutare impară şi f (σ) = e pentru orice σ ∈ Sn
permutare pară.
25
71. (i) Dacă G este un subgrup al lui Sn care nu este conţinut ı̂n An ,
atunci G conţine un subgrup de indice 2.
(ii) Dacă G este un grup finit şi |G| = 4n + 2, atunci G conţine un unic
subgrup de indice 2.
72. Să se determine centrul grupului diedral Dn , n ≥ 3.
73. (i) Fie R un inel comutativ şi unitar. Să se determine centrul grupului
GL(n, R).
(ii) Să se arate că oricare două dintre grupurile GL(2, Z), GL(2, Q), GL(2, R),
respectiv GL(2, C) nu sunt izomorfe.
74. Să se arate că grupurile GL(2, Z) şi GL(3, Z) nu sunt izomorfe.
75. Fie∩G un grup şi H un subgrup al său. Să se arate că:

(i) HG = xHx−1 este subgrup normal al lui G conţinut ı̂n H;
x∈G
(ii) Dacă N este un subgrup normal al lui G conţinut ı̂n H, atunci N este
conţinut ı̂n HG ;
(iii) Dacă [G : H] = n, să se arate că există un morfism injectiv de grupuri
f : G/HG → Sn . În particular, dacă un grup are un subgrup de indice finit,
atunci are un subgrup normal de indice finit.
76. Fie K corp, G = GL(n, K) şi H subgrupul lui G format din matricele
diagonale. Determinaţi HG .
77. Fie G = GL(2, Z3 ) şi

{( ) }
â b̂
H= âĉ ̸= 0̂
0̂ ĉ
Să se arate că H este subgrup al lui G, |H| = 12, |Z(G)| = 2 şi HG = Z(G).
78. Fie G un grup simplu infinit. Să se arate că G nu are subgrupuri
proprii de indice finit.
79. Fie G un grup finit şi p cel mai mic divizor prim al lui |G|.
(i) Să se arate că orice subgrup de indice p este normal.
(ii) Să se arate că orice subgrup normal cu p elemente este conţinut ı̂n Z(G).
26
80. Să se arate că un grup finit generat G are doar un număr finit
de subgrupuri de indice n, unde n este un număr natural dat. Fie acestea
∩
r
H1 , . . . , Hr şi H = Hi . Să se arate că pentru orice α ∈ Aut(G) avem
i=1
α(H) = H.
81. Fie p un număr prim şi G un grup finit cu p2 elemente. Arătaţi că:
(i) G este grup abelian;
(ii) G este izomorf cu Zp2 sau cu Zp × Zp .
82. Determinaţi subgrupurile Sylow ale lui S4 , respectiv A4 .
83. (i) Fie G un grup abelian finit. Atunci G este grup ciclic dacă şi
numai dacă orice p-subgrup Sylow al său este ciclic.
(ii) Arătaţi că grupurile S3 şi Dn , pentru n > 2 impar, au toate subgrupurile
Sylow ciclice.
84. Arătaţi că S5 nu conţine un subgrup izomorf cu Z2 × Z2 × Z2 .
85. Fie G un grup finit, p un divizor prim al lui |G| şi H un p-subgrup
Sylow al lui G. Să se arate că:
(i) Dacă np = 1, atunci H este normal ı̂n G;
(ii) Dacă |H| = p, atunci numărul elementelor de ordin p din G este np (p−1).
86. (i) Fie N şi H două grupuri şi φ : H → Aut(N ) un morfism de

grupuri. Să se arate că G = N × H este grup ı̂n raport cu operaţia
(n1 , h1 ) ∗ (n2 , h2 ) = (n1 φ(h1 )(n2 ), h1 h2 ).
Acest grup se notează cu N oφ H şi se numeşte produsul semidirect extern
al lui N cu H.
Dacă N ′ = {(n, eH ) | n ∈ N } şi H ′ = {(eN , h) | h ∈ H}, atunci N ′ E G,
H ′ ≤ G, G = N ′ H ′ şi N ′ ∩ H ′ = {(eN , eH )}.
(ii) Fie G un grup şi H, N subgrupuri ale lui G, N E G, cu proprietatea că
G = N H şi N ∩ H = {e}. (Se spune că G este produsul semidirect intern al
lui N cu H.)
Să se arate că G ≃ N oφ H, unde φ : H → Aut(N ) este dată prin φ(h)(n) =
hnh−1 .
87. (i) Fie p şi q numere prime astfel ı̂ncât p < q şi p nu divide pe q − 1.
Să se arate că orice grup cu pq elemente este ciclic.
27
(ii) Fie p şi q numere prime astfel ı̂ncât p < q şi p divide pe q − 1. Să se
arate că orice grup cu pq elemente este izomorf cu un produs semidirect al
grupurilor Zq şi Zp . Deduceţi că există exact două tipuri de izomorfism de
grupuri cu pq elemente.
88. Fie p, q, r trei numere prime distincte şi G un grup cu proprietatea

că |G| ∈ {pn , pq, p2 q, pqr}, unde n > 1. Să se arate că G nu este grup simplu.
89. (i) Fie G1 , . . . , Gn grupuri finite, G = G1 × · · · × Gn produsul lor

direct şi p un divizor prim al lui |G|. Să se arate că un subgrup H al lui G
este p-subgrup Sylow dacă şi numai dacă H = H1 × · · · × Hn , unde Hi este
p-subgrup Sylow al lui Gi sau Hi = {e}, i = 1, . . . , n.
(ii) Determinaţi subgrupurile Sylow ale lui Z6 × S3 .
90. Fie G un grup cu |G| = p1 · · · pn , unde p1 , . . . , pn sunt numere prime

distincte. Fie H1 , . . . , Hn subgrupuri Sylow corespunzătoare acestor numere
prime. Să se arate că dacă orice subgrup Hi este normal ı̂n G, atunci G este
grup abelian izomorf cu H1 × · · · × Hn .
28
Capitolul 4
Inele şi corpuri
• Prin inel vom ı̂nţelege o mulţime R ı̂nzestrată cu două legi de compoziţie:

adunarea ”+” şi ı̂nmulţirea ”·”, astfel ı̂ncât (R, +) este grup abelian, iar
ı̂nmulţirea este asociativă şi distributivă la stânga şi la dreapta faţă de
adunare. Dacă, ı̂n plus, există un element neutru pentru ı̂nmulţire (notat
de obicei cu 1), atunci (R, +, ·) se numeşte inel unitar.
• Dacă R şi S sunt inele, un morfism de inele f : R → S este o funcţie
pentru care f (a + b) = f (a) + f (b) şi f (ab) = f (a)f (b) pentru orice a, b ∈ R.
Dacă R şi S sunt inele unitare şi morfismul de inele f : R → S verifică şi
f (1R ) = 1S (unde 1R şi 1S sunt elementele identitate la ı̂nmulţire pentru R
şi S), atunci f se numeşte morfism unitar de inele. Dacă R şi S sunt inele
unitare, atunci, dacă nu precizăm altfel, prin morfism de inele de la R la S
se ı̂nţelege morfism unitar.
• Pentru orice submulţime nevidă A a unui inel R se notează CR (A) = {r ∈
R | ra = ar pentru orice a ∈ A} şi se numeşte centralizatorul lui A ı̂n R. În
particular, CR (R), care se notează cu Z(R) (sau C(R)), se numeşte centrul
lui R.
• Fie R un inel unitar. Un element x ∈ R se numeşte inversabil la stânga
(respectiv la dreapta) dacă există y ∈ R astfel ı̂ncât yx = 1 (respectiv
xy = 1). Elementul y se numeşte invers la stânga (respectiv la dreapta)
al lui x. Dacă x este inversabil la stânga şi la dreapta, atunci se numeşte
element inversabil.
• Fie R un inel. Un element a ∈ R se numeşte divizor al lui zero la stânga
(respectiv la dreapta) dacă există b ∈ R, b ̸= 0, astfel ı̂ncât ab = 0 (respectiv
ba = 0). Dacă a este divizor al lui zero la stânga şi la dreapta, atunci se
numeşte divizor al lui zero. (De exemplu, 0 este divizor al lui zero.) Un
29
element care nu este divizor al lui zero nici la stânga şi nici la dreapta se
numeşte nondivizor al lui zero sau element regulat. Un inel fără divizori ai
lui zero la stânga şi la dreapta (diferiţi de 0) se numeşte inel integru. (Echiva-
lent, dacă ab = 0, atunci a = 0 sau b = 0.) Un inel integru comutativ (cu
0 ̸= 1) se numeşte domeniu de integritate.
• Fie R un inel şi x ∈ R. x se numeşte nilpotent dacă există un n ∈ N astfel
ı̂ncât xn = 0. Cel mai mic n cu proprietatea că xn = 0 se numeşte indicele
de nilpotenţă al lui x. Elementul x se numeşte idempotent dacă x2 = x.
• Fie R un inel şi I ⊆ R, I ̸= ∅. I se numeşte ideal stâng (respectiv ideal
drept) al lui R dacă x − y ∈ I pentru orice x, y ∈ I şi ax ∈ I (respectiv
xa ∈ I) pentru orice a ∈ R, x ∈ I. Dacă I este şi ideal stâng şi ideal drept,
atunci se numeşte ideal bilateral. Dacă R este inel comutativ, atunci cele trei
definiţii de mai sus coincid şi spunem că I este ideal.
• Dacă I este ideal bilateral ı̂n inelul R, notăm cu R/I inelul factor. Aplicaţia
p : R → R/I, p(a) = â pentru orice a ∈ R, este morfism de inele şi se numeşte
proiecţia canonică.
• Inelele factor au următoarea proprietate de universalitate: fie R, R′ două
inele, I ideal bilateral al lui R şi f : R → R′ morfism de inele cu proprietatea
că I ⊆ Ker(f ). Atunci există şi este unic un morfism de inele f : R/I → R′
care satisface condiţia f p = f , unde p : R → R/I este proiecţia canonică.
• (Teorema a III-a de izomorfism pentru inele) Dacă R este un inel şi I ⊆ J
două ideale bilaterale ale sale, atunci există un izomorfism canonic R/I J/I
≃
R/J.
• Fie u : R → S un morfism de inele comutative.
Pentru orice ideal I al lui R vom nota cu I e idealul lui S generat de u(I). I e
se numeşte extensia lui I prin morfismul u.
Pentru orice ideal J al lui S vom nota J c = u−1 (J). J c se numeşte contracţia
lui J prin morfismul u.
• Fie R un inel comutativ şi P ⊆ R un ideal.
P se numeşte ideal prim dacă P ̸= R şi ab ∈ P implică a ∈ P sau b ∈ P ,
unde a, b ∈ R. Echivalent, R/P este domeniu de integritate.
P se numeşte ideal maximal dacă P ̸= R şi nu există un alt ideal propriu al
lui R care să conţină strict pe P . Echivalent, R/P este corp.
• Pentru un inel R se vor folosi următoarele notaţii:
U (R) = mulţimea elementelor inversabile din R,
D(R) = mulţimea divizorilor lui zero din R,
N (R) = mulţimea elementelor nilpotente din R,
30
Idemp(R) = mulţimea elementelor idempotente din R,
Spec(R) = mulţimea idealelor prime ale lui R,
Max(R) = mulţimea idealelor maximale ale lui R.
• Dacă I şi J sunt ideale ı̂n inelul comutativ R, notăm cu IJ mulţimea ele-
mentelor lui R de forma x1 y1 + . . . + xn yn , cu n ∈ N∗ , x1 , . . . , xn ∈ I şi
y1 , . . . , yn ∈ J, iar cu I + J mulţimea elementelor lui R de forma x + y, cu
x ∈ I şi y ∈ J. Atunci IJ (respectiv I + J) este ideal al lui R şi se numeşte
produsul (respectiv suma) idealelor I şi J. Puterile I n ale idealului I se de-
finesc recurent prin I 1 = I şi I n = II n−1 pentru n ≥ 2.
• Fie R un inel comutativ unitar. R se numeşte inel noetherian dacă orice şir
crescător de ideale ale lui R este staţionar, adică dacă I0 ⊆ I1 ⊆ . . . In ⊆ . . .
sunt ideale ale lui R, atunci există n0 ∈ N astfel ı̂ncât In = In+1 pentru orice
n ≥ n0 .
1. Să se determine numărul structurilor neizomorfe de inel care pot fi

definite pe o mulţime cu p elemente, unde p este un număr prim.
2. Să se determine numărul structurilor de inel unitar ce pot fi definite

pe (Zn , +) şi să se arate că acestea sunt izomorfe.
3. Fie R un inel cu grupul (R, +) ciclic. Să se arate că R este inel
comutativ. În particular, orice inel cu p1 · · · pn elemente, unde p1 , . . . , pn
sunt numere prime distincte, este comutativ.
4. Să se arate că orice inel unitar cu p2 elemente este comutativ, unde
p este un număr prim. Să se arate că există inele neunitare cu p2 elemente
care nu sunt comutative.
5. Fie p un număr prim. Să se arate că există un inel unitar cu p3

elemente care nu este comutativ.
6. Fie R un inel. Să se arate că există un inel unitar S astfel ı̂ncât R
este izomorf cu un subinel al lui S. Mai mult, dacă există n ∈ N∗ astfel ca
nr = 0 pentru orice r ∈ R, atunci S poate fi ales astfel ca ns = 0 pentru
orice s ∈ S.
7. Fie R un inel. Să se arate că există un inel unitar S şi un morfism de
inele ϕ : R → S cu proprietatea că pentru orice inel unitar A şi orice morfism
31
de inele α : R → A există un morfism unitar de inele ᾱ : S → A astfel ı̂ncât
ᾱϕ = α. Mai mult, S este unic până la un izomorfism.
8. (i) Să se determine ı̂n inelul Zn elementele inversabile, elementele

nilpotente, divizorii lui zero şi să se afle numărul acestora.
(ii) Să se dea exemplu de două inele neizomorfe cu exact 36 de elemente
nilpotente.
9. Se consideră numărul natural n care are r factori primi distincţi ı̂n

descompunerea sa. Să se arate că numărul idempotenţilor lui Zn este 2r . Să
se determine idempotenţii inelului Z72 .
10. Fie R un inel unitar. Dacă există un element ı̂n R care este inversabil
la stânga şi nu este inversabil la dreapta, atunci acesta are o infinitate de
inverşi la stânga. În particular, dacă un element din R are cel puţin doi
inverşi la stânga, atunci el are o infinitate de inverşi la stânga.
11. Să se arate că ı̂ntr-un inel unitar finit orice element nenul este fie
inversabil, fie divizor al lui zero la stânga sau la dreapta. În particular, orice
inel integru finit este corp.
12. Fie R un inel unitar care are un număr finit, strict mai mare decât
1, de divizori ai lui zero la stânga sau la dreapta.
√ Să se arate că R este finit.
Mai mult, dacă |R| = n, atunci |U (R)| ≤ n − [ n].
13. Fie R un inel unitar şi a, b ∈ R. Să se arate că:

(i) Dacă 1 − ba are un invers la stânga (dreapta), atunci şi 1 − ab are un
invers la stânga (dreapta).
(ii) 1 − ba este inversabil dacă şi numai dacă 1 − ab este inversabil.
14. Fie R un inel. Definim pe R legea de compoziţie ”◦” astfel: a ◦ b =

a + b − ab, a, b ∈ R. Să se arate că:
(i) (R, ◦) este monoid.
(ii) Dacă R este inel unitar, monoizii (R, ◦) şi (R, ·) sunt izomorfi.
(iii) Convenim să numim element quasi-regulat la stânga (dreapta) un element
inversabil la stânga (dreapta) ı̂n monoidul (R, ◦). Să se arate că pentru orice
a, b ∈ R, ab este quasi-regulat la stânga (dreapta) dacă şi numai dacă ba este
quasi-regulat la stânga (dreapta).
(iv) Orice element nilpotent din R este quasi-regulat la stânga şi la dreapta.
32
15. Fie R un inel unitar. Să se demonstreze echivalenţa următoarelor
afirmaţii:
(i) R este corp;
(ii) Pentru orice a ∈ R \ {1} există b ∈ R astfel ı̂ncât a + b = ab;
(iii) Pentru orice a ∈ R \ {1} există b ∈ R astfel ı̂ncât a + b = ba.
16. Fie R un inel unitar şi u, v ∈ R. Să se arate că următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
(i) u este inversabil şi v = u−1 ;
(ii) uvu = u şi vu2 v = 1;
(iii) uvu = u şi v este unic cu această proprietate.
17. Să se determine endomorfismele unitare ale inelelor Z, Q, R.
18. (i) Fie R un inel. Să se arate că există o corespondenţă bijectivă
ı̂ntre mulţimea morfismelor de inele (nu neapărat unitare, chiar dacă R este
unitar) f : Z → R şi mulţimea Idemp(R).
(ii) Să se arate că există o corespondenţă bijectivă ı̂ntre mulţimea morfismelor
de inele f : Zm → Zn şi Idemp(Zn ) ∩ {â ∈ Zn | mâ = 0}. Să se determine
numărul de elemente al acestei mulţimi.
19. Fie R, S inele unitare şi f : R → S un morfism de inele unitare.

(i) Să se arate că f este injectiv dacă şi numai dacă f este monomorfism
de inele unitare, adică pentru orice inel unitar A şi pentru orice morfisme
unitare de inele u, v : A −→ R astfel ı̂ncât f u = f v, rezultă că u = v.
(ii) Să se arate că dacă f este surjectiv, atunci f este epimorfism de inele
unitare, adică pentru orice inel unitar A şi pentru orice morfisme unitare de
inele u, v : S −→ A astfel ı̂ncât uf = vf , rezultă că u = v.
Să se dea exemplu de epimorfism de inele unitare care nu este surjectiv.
20. Fie R un inel comutativ unitar. Să se arate că:

(i) Idemp(R) are o structură de grup ı̂n raport cu legea de compoziţie ”∗”
definită prin: e ∗ f = e + f − 2ef pentru orice e, f ∈ Idemp(R).
(ii) Dacă R are un număr finit de idempotenţi, atunci există n ∈ N∗ astfel
ı̂ncât |Idemp(R)| = 2n .
21. Fie C = {f | f : [0, 1] → R, f funcţie continuă} cu structura de inel

unitar dată de adunarea şi ı̂nmulţirea funcţiilor. Dacă t ∈ [0, 1] notăm cu
ϕt : C → R aplicaţia dată de ϕt (f ) = f (t). Să se arate că:
33
(i) ϕt este morfism de inele.
(ii) Orice morfism de inele ϕ : C → R este de forma ϕt pentru un t ∈ [0, 1].
22. Fie u : R → S un morfism de inele comutative.

(i) Arătaţi că dacă J este ideal al lui S, atunci u−1 (J) este ideal al lui R.
(ii) Arătaţi că dacă I este ideal al lui R, atunci u(I) nu este neapărat ideal
al lui S.
∑
n
(iii) Arătaţi că I e = { u(xi ) | n ∈ N, i ∈ S, xi ∈ I}.
i=1
(iv) Arătaţi că pentru orice ideal I al lui R avem I ⊂ (I e )c ; daţi exemple de
situaţii când această incluziune este strictă.
(v) Arătaţi că pentru orice ideal J al lui S avem (J c )e ⊂ J; daţi exemple de
situaţii când această incluziune este strictă.
(vi) Arătaţi că pentru orice ideal I al lui R avem ((I e )c )e = I e .
(vii) Arătaţi că pentru orice ideal J al lui S avem ((J c )e )c = J c .
23. Fie R un inel comutativ şi I, J ideale ale lui R. Să se arate că:
(i) Dacă se consideră I e , extinsul lui I via proiecţia canonică π : R → R/J,
atunci I e = I R, unde I = π(I) şi R = R/J.
(ii) I e = (I + J)/J.
(iii) R/I R ≃ R/(I + J).
24. (i) Arătaţi că un inel R este noetherian dacă şi numai dacă orice
ideal al său este finit generat.
(ii) (Cohen) Arătaţi că R este noetherian dacă şi numai dacă orice ideal prim
al său este finit generat.
(iii) Arătaţi că orice inel factor al unui inel noetherian este noetherian.
25. Să se determine idealele, idealele prime şi idealele maximale din Zn
şi numărul lor, unde n ∈ N, n ≥ 2.
26. (i) Fie R1 , . . . , Rn inele unitare şi R = R1 × · · · × Rn . Să se arate că

idealele lui R sunt de forma I = I1 × · · · × In , unde I1 , . . . , In sunt ideale ı̂n
R1 , . . . , Rn , respectiv.
(ii) Cu notaţiile de la punctul (i) să se arate că inelele R/I şi R1 /I1 × · · · ×
Rn /In sunt izomorfe.
(iii) Să se arate că rezultatul de la (i) nu mai rămâne adevărat când avem
un produs infinit de inele.
34
27. Fie R un inel comutativ. Un ideal I al lui R se numeşte ideal nilpotent
dacă există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât I n = 0. Să se arate că:
(i) Suma a două ideale nilpotente este un ideal nilpotent.
(ii) Dacă I este un ideal finit generat, atunci I este nilpotent dacă şi numai
dacă orice element al său este nilpotent.
Dacă I nu este finit generat mai rămâne adevărată afirmaţia?
28. Fie R un inel comutativ şi unitar şi I1 , . . . , In ideale ı̂n R. Considerăm
morfismul de inele ϕ : R → R/I1 × · · · × R/In definit astfel: ϕ(x) =
(x (mod I1 ), . . . , x (mod In )). Să se arate că:
(i) Ker(ϕ) = I1 ∩ . . . ∩ In .
(ii) ϕ este surjectiv dacă şi numai dacă idealele I1 , . . . , In sunt oricare două
comaximale (adică Ij + Ik = R pentru orice j ̸= k).
(iii) (Lema chineză a resturilor) Dacă idealele date sunt oricare două comaxi-
male, atunci ϕ induce un izomorfism ı̂ntre inelele R/I1 ∩ . . . ∩ In şi R/I1 ×
· · · × R/In .
29. Fie R un inel comutativ şi unitar. Să se arate că următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
(i) R are un singur ideal maximal;
(ii) R \ U (R) este ideal ı̂n R;
(iii) Dacă a, b ∈ R şi a + b ∈ U (R) atunci a ∈ U (R) sau b ∈ U (R).
Un inel care verifică una dintre condiţiile echivalente de mai sus se numeşte
inel local.
30. Să se arate că un inel local are doar idempotenţii 0 şi 1.
31. Să se arate că inelul Zn este local dacă şi numai dacă n este putere
a unui număr prim.
32. Fie R un inel unitar.

(i) Dacă a, b ∈ R şi ab ∈ U (R), rezultă că a, b ∈ U (R)?
(ii) Dacă a ∈ R şi an ∈ U (R), să se arate că a ∈ U (R).
(iii) Dacă a este inversabil la stânga şi nu este divizor al lui zero la dreapta,
atunci a ∈ U (R).
33. Să se dea un exemplu de inel R şi x ∈ R astfel ı̂ncât Rx ⊆ xR dar

Rx ̸= xR.
35
34. Fie R un inel. Un element e ∈ R se numeşte element identitate la
stânga (respectiv la dreapta) dacă er = r (respectiv re = r) pentru orice
r ∈ R.
(i) Să se arate că un element identitate la stânga nu este neapărat şi element
identitate la dreapta.
(ii) Dacă e ∈ R este unicul element identitate la stânga, atunci e este şi
element identitate la dreapta.
35. Fie R un inel şi A o submulţime nevidă a lui R. Să se arate că:
(i) CR (A) este subinel al lui R. În particular, Z(R) este subinel.
(ii) CR (CR (CR (A))) = CR (A).
36. Fie R un inel unitar care nu are alte ideale bilaterale ı̂n afară de (0)
şi R. Să se arate că centrul lui R este corp. În particular, un inel comutativ
unitar care nu are alte ideale ı̂n afară de (0) şi R este corp.
37. Fie D un corp. Se numeşte comutator aditiv ı̂n D un element de

forma xa − ax cu x, a ∈ D. Să se arate că dacă un element y ∈ D comută
cu toţi comutatorii aditivi ai lui D, atunci y ∈ Z(D).
38. Fie D un corp. Pentru orice a ∈ D fie aplicaţia δa : D → D definită

prin δa (x) = ax − xa. Să se arate că:
(i) δa (x + y) = δa (x) + δa (y) şi δa (xy) = xδa (y) + δa (x)y pentru orice a, x, y ∈
D.
(ii) Dacă D are caracteristica diferită de 2 şi K este un subcorp al lui D
pentru care δa (K) ⊆ K pentru orice a ∈ D, atunci K ⊆ Z(D).
39. Fie D un corp. Se numeşte comutator multiplicativ ı̂n D un element

de forma a−1 bab−1 , cu a, b ∈ D \ {0}. Să se arate că dacă un element c ∈ D
comută cu toţi comutatorii multiplicativi din D, atunci c ∈ Z(D).
40. Fie D un corp şi K un subcorp al lui D pentru care xKx−1 ⊆ K

oricare ar fi x ∈ D. Atunci K ⊆ Z(D).
41. Fie R un inel unitar şi I un ideal bilateral cu proprietatea că I ⊆

N (R). Atunci orice idempotent din R/I se ridică la un idempotent ı̂n R
(adică pentru orice f ∈ R/I cu f 2 = f , există e ∈ R cu e2 = e astfel ı̂ncât
f = ê).
36
42. Fie R un inel comutativ şi unitar, P un ideal prim al său şi I
idealul generat de elementele idempotente din P . Să se arate că R/I nu are
idempotenţi netriviali (adică diferiţi de 0 şi 1).
43. Fie R un inel unitar. R se numeşte inel Boole dacă x2 = x pentru

orice x ∈ R. Să se arate că:
(i) Dacă R este inel Boole, atunci R este comutativ şi 2x = 0 pentru orice
x ∈ R.
(ii) Spec(R) = Max(R).
(iii) Dacă X este o mulţime, atunci (P(X), ∆, ∩) este inel Boole.
(iv) Dacă R este inel Boole finit, atunci există o mulţime finită X cu propri-
etatea că R este izomorf cu (P(X), ∆, ∩). În particular, un inel Boole finit
are 2r elemente, r ∈ N.
(v) Pe orice mulţime infinită X se poate defini o structură de inel Boole.
44. Fie R un inel comutativ şi unitar.

(i) Să se arate că N (R) coincide cu intersecţia idealelor prime ale lui R. În
particular, N (R) este ideal.
(ii) Dacă x ∈ N (R) şi u ∈ U (R), atunci x + u ∈ U (R).
(iii) Dacă J(R) este radicalul Jacobson al lui R, definit ca fiind intersecţia
idealelor maximale ale lui R, atunci
J(R) = {x ∈ R | 1 − ax ∈ U (R) pentru orice a ∈ R}.
(iv) Să se dea exemple de inele R pentru care N (R) ̸= J(R) şi de inele R
pentru care N (R) = J(R).
45. Fie R1 , . . . , Rn inele comutative unitare şi R = R1 ×· · ·×Rn . Atunci:

(i) P este ideal prim al lui R dacă şi numai dacă există 1 ≤ i ≤ n şi Pi ideal
prim al lui Ri astfel ı̂ncât P = R1 × · · · × Ri−1 × Pi × Ri+1 × · · · × Rn .
(ii) M este ideal maximal al lui R dacă şi numai dacă există 1 ≤ i ≤ n şi Mi
ideal maximal al lui Ri astfel ı̂ncât M = R1 ×· · ·×Ri−1 ×Mi ×Ri+1 ×· · ·×Rn .
(iii) N (R) = N (R1 ) × · · · × N (Rn ) şi J(R) = J(R1 ) × · · · × J(Rn ).
46. Dacă R = Z20 × Q × Z19 , să se determine idealele lui R, inelele factor
ale lui R, Spec(R), Max(R), N (R), J(R) şi Idemp(R).
47. Fie R un inel comutativ unitar şi I un ideal al său. Definim
Rad(I) = {a ∈ R | există n ∈ N astfel ı̂ncât an ∈ I}.
37
Să se arate că:
(i) Rad(I) este ideal al lui R şi I ⊆ Rad(I).
(ii) N (R/I) = Rad(I)/I.
∩
(iii) Rad(I) = P , unde V (I) = {P | P este ideal prim şi I ⊆ P }.
P ∈V (I)
(iv) Rad(I) = Rad(Rad(I)) şi Rad(I) ⊆ Rad(J) dacă şi numai dacă V (J) ⊆
V (I).
(v) Rad(IJ) = Rad(I ∩J) = Rad(I)∩Rad(J) şi Rad(I +J) = Rad(Rad(I)+
Rad(J)).
48. Dacă R este un inel comutativ unitar integru infinit cu |U (R)| < ∞,
să se arate că R are o infinitate de ideale maximale.
49. Fie R = dZ/nZ inel comutativ neunitar cu n = dm, m fiind un

număr natural nenul care nu este prim. Să se arate că:
(i) Idealele lui R sunt de forma kdZ/nZ, unde k|m.
(ii) Idealele prime ale lui R sunt de forma pdZ/nZ, unde p este un număr
prim, p|m şi p nu divide pe d.
(iii) Idealele maximale ale lui R sunt de forma pdZ/nZ, unde p este un număr
prim şi p|m.
Deci Spec(R) ⊂ Max(R) şi Spec(R) ̸= Max(R).
50. Fie R = nZ inel comutativ neunitar. Să se arate că:

(i) Idealele lui R sunt de forma knZ, k ∈ Z.
(ii) Idealele prime nenule ale lui R sunt de forma pnZ, unde p este număr
prim astfel ı̂ncât p nu divide pe n.
(iii) Idealele maximale ale lui R sunt de forma pnZ, unde p este un număr
prim.
Deci Spec(R) \ {0} ⊂ Max(R) şi Spec(R) \ {0} ̸= Max(R).
51. Să se dea exemplu de inel (neunitar) care nu are ideale maximale.
52. Fie A1 , . . . , Am , B1 , . . . , Bn inele comutative unitare care nu au idem-

potenţi netriviali (adică diferiţi de 0 şi 1). Atunci A1 ×· · ·×Am ≃ B1 ×· · ·×Bn
dacă şi numai dacă m = n şi există σ ∈ Sn astfel ı̂ncât Ai ≃ Bσ(i) pentru
orice 1 ≤ i ≤ n.
53. Fie k ⊂ K, k ̸= K două corpuri. Să se arate că dacă [K ∗ : k ∗ ] < ∞,

atunci |k| < ∞.
38
54. Să se arate că un corp K nu se poate scrie ca reuniune finită de
subcorpuri proprii.
55. Fie K un corp finit de caracteristică 3. Arătaţi că există x, y ∈ K

cu proprietatea că x2 + y 2 ̸= a2 pentru orice a ∈ K.
39
Capitolul 5
Construcţii de inele: inele de

matrice, inele de polinoame,
inele de serii formale şi inele de
fracţii
În acest capitol prin inel vom ı̂nţelege inel unitar, iar prin morfism de ine-
le morfism unitar. (Uneori vom preciza acest lucru şi ı̂n mod explicit.) În
problemele ı̂n care se va lucra cu inele neunitare acest lucru va fi menţionat
explicit.
• Prin R[X1 , . . . , Xn ], n ∈ N∗ , vom nota inelul polinoamelor ı̂n nedetermi-
natele X1 , . . . , Xn cu coeficienţi ı̂ntr-un inel R. Pentru n = 1 notăm R[X].
∗
Putem considera că R[X1 , . . . , X∪ n ] ⊂ R[X1 , . . . , Xn+1 ] pentru orice n ∈ N
şi definim R[X1 , . . . , Xn , . . . ] = R[X1 , . . . , Xn ] inelul de polinoame ı̂ntr-o
n≥1
infinitate numărabilă de nedeterminate peste R.
Inelele de polinoame au următoarea proprietate de universalitate: pentru
orice morfism de inele f : R → S şi pentru orice elemente s1 , . . . , sn ∈ S,
există şi este unic un morfism f : R[X1 , . . . , Xn ] → S astfel ı̂ncât f ϵ = f
(unde ϵ : R → R[X1 , . . . , Xn ], ϵ(a) = a pentru orice a ∈ R, este morfismul
canonic) şi f (Xi ) = si pentru orice i = 1, . . . , n.
Dacă f ∈ R[X1 , . . . , Xn ] şi 1 ≤ i ≤ n fixat, atunci prin degXi (f ) notăm
gradul lui f considerat ca polinom ı̂n nedeterminata Xi cu coeficienţi ı̂n ine-
lul format cu celelalte nedeterminate.
Dacă I este ideal (stâng, drept, bilateral) al lui R, atunci prin I[X1 , . . . , Xn ]
40
notăm mulţimea polinoamelor din R[X1 , . . . , Xn ] cu toţi coeficienţii ı̂n I.
Se observă că I[X1 , . . . , Xn ] este ideal (stâng, drept, bilateral) al inelului
R[X1 , . . . , Xn ].
Pentru un polinom f ∈ R[X1 , . . . , Xn ] vom nota cu f˜ funcţia polinomială
ataşată lui f . Deci f˜ : Rn → R astfel ı̂ncât f˜(x) = f (x) pentru orice x ∈ Rn .
• Teorema lui Hilbert a bazei. Dacă R este inel noetherian, atunci inelul de
polinoame R[X1 , . . . , Xn ] este noetherian.
• Un polinom f ∈ R[X1 , . . . , Xn ] se numeşte simetric dacă pentru orice
permutare σ ∈ Sn avem f (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = f (X1 , . . . , Xn ). Polinoamele
simetrice fundamentale din R[X1 , . . . , Xn ] se notează cu s1 , . . . , sn şi sunt
date de formulele
∑
s1 = Xi
1≤i≤n
∑
s2 = Xi Xj
1≤i<j≤n
... ... .........
sn = X1 X2 . . . Xn
• Prin Mn (R), n ∈ N∗ , notăm inelul matricelor pătratice de ordin n cu
coeficienţi ı̂ntr-un inel R.
Dacă I este un ideal (stâng, drept, bilateral) al lui R, atunci se notează cu
Mn (I) mulţimea matricelor cu toate elementele ı̂n I. Se observă că Mn (I)
este ideal (stâng, drept, bilateral) al lui Mn (R).
Pentru 1 ≤ i, j ≤ n fixaţi se notează cu Eij (sau eij ) matricea care are 1 pe
poziţia (i, j) şi 0 ı̂n rest.
• Fie R un inel comutativ şi unitar. Prin R[[X]] vom nota inelul de serii
formale ı̂n nedeterminata X cu coeficienţi ı̂n R. Dacă f = a0 + a1 X + . . .
este o serie formală nenulă, atunci ordinul lui f se notează cu ord(f ) şi este
cel mai mic n cu proprietatea că an ̸= 0.
Dacă I este ideal al lui R, atunci prin I[[X]] notăm mulţimea seriilor formale
din R[[X]] cu toţi coeficienţii ı̂n I. Se observă că I[[X]] este ideal al lui
R[[X]].
• Fie R un inel comutativ şi unitar iar S ⊂ R un sistem multiplicativ (adică
1 ∈ S şi pentru orice s, t ∈ S avem st ∈ S). Inelul de fracţii al lui R cu
numitori ı̂n S se notează cu S −1 R = {a/s | a ∈ R, s ∈ S}. Reamintim că
pentru a, b ∈ R şi s, t ∈ S avem a/s = b/t dacă şi numai dacă există u ∈ S
astfel ı̂ncât u(at − bs) = 0.
Inelele de fracţii au următoarea proprietate de universalitate: pentru orice
41
morfism de inele comutative f : R → R′ şi pentru orice sistem multiplica-
tiv S ⊂ R cu proprietatea că f (S) ⊂ U (R′ ) există şi este unic un morfism
f : S −1 R → R′ astfel ı̂ncât f ϕ = f , unde ϕ : R → S −1 R, ϕ(a) = a/1 pentru
orice a ∈ R, este morfismul canonic.
Dacă R este un domeniu de integritate şi S = R \ {0}, atunci inelul de fracţii
S −1 R este corp, se notează cu Q(R) şi se numeşte corpul de fracţii al lui R.
Dacă I este ideal al lui R, atunci se notează cu S −1 I mulţimea fracţiilor cu
numărătorii ı̂n I. Se observă că S −1 I este ideal al lui S −1 R.
• Simbolul lui Kronecker δij este egal cu 0 dacă i ̸= j şi cu 1 dacă i = j.
1. Fie R un inel. Să se arate că inelul de matrice Mn (R) este comutativ
dacă şi numai dacă este satisfăcută una din următoarele două condiţii:
(i) n = 1 şi R este comutativ;
(ii) ab = 0 pentru orice a, b ∈ R.
2. Fie p > 0 un număr prim.

(i) Să se determine matricele idempotente din M2 (Zp ) şi numărul acestora.
(ii) Dacă A, B ∈ M2 (Zp ) şi A este inversabilă, să se arate că Aq = I2 şi
B q+2 = B 2 , unde q = (p2 − 1)(p2 − p).
3. Fie K un corp comutativ şi A ∈ Mn (K). Să se arate că A este

inversabilă sau divizor al lui zero.
4. Fie R un inel. Să se arate că Z(Mn (R)) = {aIn | a ∈ R} şi că
Z(Mn (R)) ≃ R.
5. Fie K şi L corpuri comutative. Să se arate că Mm (K) ≃ Mn (L) dacă
şi numai dacă K ≃ L şi m = n.
6. Fie R un inel şi n ∈ N∗ . Să se arate că idealele bilaterale ale lui
Mn (R) sunt de forma Mn (I), unde I este ideal bilateral al lui R, şi pentru
orice astfel de ideal avem Mn (R)/Mn (I) ≃ Mn (R/I).
Este adevărat că orice ideal stâng al lui Mn (R) este de forma Mn (J), cu J
ideal stâng ı̂n R?
7. Fie K un corp şi n > 1. Să se arate că nu există morfisme de inele
f : Mn (K) → K.
42
{( ) }
u v
8. Fie H = u, v ∈ C .
−v u
(i) Să se arate că H este un corp necomutativ cu adunarea şi ı̂nmulţirea
matricelor, numit corpul cuaternionilor.
(ii) Să se arate că C este (
izomorf cu ) un subcorp
( al lui)H. ( )
i 0 0 1 0 i
(iii) Fie elementele i = , j = , k = din
0 −i −1 0 i 0
H. Să se arate că orice element x ∈ H se scrie ı̂n mod unic sub forma
x = a0 I2 +a1 i+a2 j+a3 k cu a0 , a1 , a2 , a3 ∈ R. Notând x = a0 I2 −a1 i−a2 j−a3 k,
N (x) = xx şi T (x) = x + x, să se arate că x2 − T (x)x + N (x) = 0 şi că
N (xy) = N (yx) pentru orice x, y ∈ H.
(iv) Să se determine Z(H).
(v) Să se arate că ecuaţia x2 = −1 are o infinitate de soluţii ı̂n H.
9. Fie S un inel şi n ∈ N∗ . Să se arate că următoarele afirmaţii sunt

echivalente:
(a) Există un inel R astfel ı̂ncât S ≃ Mn (R). ∑
(b) Există o familie (eij )1≤i,j≤n de elemente din S cu proprietatea că eii =
1≤i≤n
1 şi eij ekl = δjk eil pentru orice 1 ≤ i, j, k, l ≤ n (unde δjk este simbolul lui
Kronecker).
10. Fie S un inel unitar cu proprietatea că S ≃ Mn (R) pentru un n ∈ N∗

şi un inel R. Fie A un inel factor al lui S şi B un inel pentru care S este
subinel ı̂n B. Să se arate că A şi B sunt şi ele izomorfe cu inele de matrice
n × n peste anumite inele.
{( ) }
a b
11. Fie k ∈ Z şi Rk = a, b ∈ Z . Să se arate că:
kb a
(i) Rk este inel comutativ.
(ii) Rk ≃ Z[X]/(X 2 − k).
(iii) Rk ≃ Rl dacă şi numai dacă l = k.
12. Fie R un inel. Să se arate că Mn (R[X]) ≃ Mn (R)[X].
13. Fie R un inel comutativ şi a1 , . . . , an ∈ R. Să se arate că
R[X1 , . . . , Xn ]/(X1 − a1 , . . . , Xn − an ) ≃ R.
43
14. Fie R un inel comutativ şi I un ideal al lui R. Arătaţi că:
(i) I[X1 , . . . , Xn ] este ideal al lui R[X1 , . . . , Xn ] şi coincide cu extinsul lui I
via injecţia canonică ϵ : R → R[X1 , . . . , Xn ].
(ii) R[X1 , . . . , Xn ]/I[X1 , . . . , Xn ] ≃ (R/I)[X1 , . . . , Xn ].
(iii) I este ideal prim ı̂n R dacă şi numai dacă I[X1 , . . . , Xn ] este ideal prim
ı̂n R[X1 , . . . , Xn ].
15. Să se arate că există

√ următoarele izomorfisme de inele:
(i)√Z[X]/(X 2 − √ d) ≃ Z[ d], unde d este un număr ı̂ntreg liber de pătrate, iar
Z[ d] = {a + b d | a, b ∈ Z} este inel cu adunarea şi ı̂nmulţirea numerelor
reale.
(ii) Q[X]/(X 2 + X + 1) ≃ Q(ε), unde ε este o rădăcină primitivă de ordinul
3 a unităţii şi Q(ε) = {a + bε | a, b ∈ Q} este inel cu adunarea şi ı̂nmulţirea
numerelor complexe.
(iii) R[X]/(X 2 + 1) ≃ C.
16. Fie d ∈ Z care nu este√pătrat perfect.

√ Arătaţi că pentru orice a, b ∈ Z
cu a ̸= 0 sau b ̸= 0, inelul Z[ d]/(a + b d) are |a2 − db2 | elemente.
17. Fie a, b, c ∈ R, a ̸= 0 şi ∆ = b2 − 4ac. Notăm R = R[X]/(aX 2 +

bX + c). Să se arate că:
(i) Dacă ∆ > 0, atunci R ≃ R × R.
(ii) Dacă ∆ < 0, atunci R ≃ C.
(iii) Dacă ∆ = 0, atunci R este un inel local cu divizori ai lui zero.
18. Să se arate că R = Z[X]/(2, X 2 + 1) este un inel cu 4 elemente, dar

R nu este izomorf cu Z2 × Z2 .
19. Considerăm idealul I = (3, X 3 − X 2 + 2X + 1) ı̂n Z[X]. Să se arate

că I nu este ideal principal şi că Z[X]/I nu este corp.
20. Fie R = {f ∈ R[X] | f (0) ∈ Q} şi I = {f ∈ R | f (0) = 0}. Să se

arate că R este inel comutativ, I este ideal maximal al lui R şi I nu este finit
generat.
21. Fie K un corp comutativ şi R = K[X1 , . . . , Xn , . . . ] inelul de poli-

noame ı̂ntr-o infinitate numărabilă de nedeterminate peste K. Să se arate că
idealul I = (X1 , . . . , Xn , . . . ) nu este finit generat.
44
22. Fie R = Z[X, Y ] şi I = (X r , Y s ), r, s ∈ N∗ . Să se calculeze Rad(I) şi
să se arate că dacă f, g ∈ R astfel ı̂ncât f g ∈ I, atunci f ∈ I sau g ∈ Rad(I)
(Rad(I) s-a definit ı̂n problema 47 din Capitolul 4).
23. Fie K un corp comutativ şi R = K[X, Y ]/(X 2 − Y 3 ). Să se arate că:
(i) R este inel integru.
(ii) R este izomorf cu ∑subinelul B al lui K[T ] format din polinoamele de
forma P (T ) = a0 + ai T i , cu n ∈ N şi a0 , a2 , . . . , an ∈ K.
2≤i≤n
24. Fie K un corp comutativ de caracteristică ̸= 2. Să se arate că inelul

R = K[X, Y ]/(Y 2 − X 3 − X 2 ) este integru, dar K[[X, Y ]]/(Y 2 − X 3 − X 2 )
(completatul lui R ı̂n topologia idealului maximal (X̂, Ŷ )) nu este integru.
25. Fie R un inel comutativ şi f = a0 + a1 X + . . . + an X n ∈ R[X]. Să

se arate că:
(i) f este nilpotent dacă şi numai dacă ai este nilpotent pentru orice 0 ≤ i ≤
n.
(ii) f este inversabil dacă şi numai dacă a0 este inversabil şi ai este nilpotent
pentru orice 1 ≤ i ≤ n.
(iii) f este divizor al lui zero dacă şi numai dacă există a ∈ R, a ̸= 0, cu
af = 0.
(iv) f este idempotent dacă şi numai dacă f = a0 şi a20 = a0 .
26. Fie R un inel comutativ şi f = a0 + a1 X + · · · ∈ R[[X]]. Să se arate

că:
(i) Dacă f este nilpotent, atunci ai este nilpotent pentru orice i ≥ 0. Reciproc
este adevărat?
(ii) f este inversabil dacă şi numai dacă a0 este inversabil.
(iii) f este idempotent dacă şi numai dacă f = a0 şi a20 = a0 .
27. Fie R un inel comutativ. Să se arate că:

(i) Dacă M este un ideal maximal al lui R[[X]], atunci M ∩ R este ideal
maximal al lui R şi M = (M ∩ R)R[[X]] + XR[[X]].
(ii) Dacă R este inel local cu idealul maximal m, atunci R[[X]] este inel local
cu idealul maximal mR[[X]] + XR[[X]].
(iii) Inelul R[X] nu poate fi inel local.
28. Fie R inel noetherian. Arătaţi că inelul de serii formale R[[X]] este
noetherian.
45
29. Să se arate că Z[[X]]/(X −2) nu este izomorf cu Z (deci izomorfismul
din problema 13 nu mai este valabil pentru inele de serii formale).
30. Fie R un inel comutativ. Să se arate că J(R[X]) = N (R[X]) şi
J(R[[X]]) = J(R)[[X]].
31. Fie K un corp comutativ şi considerăm inelul neunitar R = XK[[X]].

(i) Fie I un ideal al lui R şi n cel mai mic ordin al unei serii formale nenule
din I. Definim
GI = {a ∈ K | există f ∈ I cu f = aX n + αn+1 X n+1 + . . . }.
Să se arate că GI este subgrup al grupului abelian (K, +). Mai mult, dacă
I este ideal maximal ı̂n R, atunci să se arate că GI este subgrup maximal ı̂n
(K, +).
(ii) Fie G un subgrup al lui (K, +). Să se arate că
IG = {f ∈ R | există a ∈ G cu f = aX + α2 X 2 + . . . }
este ideal ı̂n R. Mai mult, să se arate că dacă G este subgrup maximal al lui
(K, +), atunci IG este ideal maximal al lui R.
(iii) Deduceţi că R are ideale maximale dacă şi numai dacă grupul (K, +)
are subgrupuri maximale.
(iv) Să se arate că grupul (K, +) este divizibil dacă şi numai dacă char(K) =
0.
(v) Deduceţi că grupul (K, +) are subgrupuri maximale dacă şi numai dacă
char(K) ̸= 0.
(vi) Să se arate că R are ideale maximale dacă şi numai dacă char(K) ̸= 0.
32. Fie K un corp comutativ. Să se arate că:

(i) Idealele nenule proprii ale inelului K[[X]] sunt de forma (X n ), n ∈ N∗ . În
particular, K[[X]] este inel local.
(ii) Inelul R format din toate seriile formale de tipul f = a0 + a2 X 2 + a3 X 3 +
. . . este un inel local, iar idealele nenule proprii ale lui R sunt de forma
(X n + aX n+1 ) sau (X n , X n+1 ), cu n ∈ N, n ≥ 2 şi a ∈ K.
33. Fie K un corp comutativ, K[[X]] inelul seriilor formale peste K şi
U1 (K[[X]]) mulţimea seriilor formale de forma f = 1 + a1 X + a2 X 2 + . . .. Să
se arate că U1 (K[[X]]) este grup cu ı̂nmulţirea seriilor formale şi că pentru
46
orice număr ı̂ntreg N care nu se divide cu caracteristica lui K, aplicaţia
ϕN : U1 (K[[X]]) → U1 (K[[X]]), ϕN (f ) = f N , este izomorfism de grupuri.
∑
34. Dacă F = n≥0 an X n este o serie formală
∑ cu coeficienţi ı̂n corpul
′ ′ n−1
K, definim seria formală derivată F prin F = n≥1 nan X . Să se arate
că:
(i) Pentru orice F, G ∈ K[[X]] avem (F + G)′ = F ′ + G′ , (F G)′ = F ′ G + F G′
şi (F n )′ = nF n−1 F ′ pentru orice n ∈ N∗ .
(ii) Pentru char K = 0, dacă A, B ∈ U1 (K[[X]]) şi A′ B = AB ′ , atunci A = B.
(iii) Pentru char K = 0, dacă A, B ∈ XK[[X]] şi A′ = B ′ , atunci A = B.
35. Fie K un corp ∑ comutativ. Spunem că o familie (Fi )i≥0 de serii
formale din K[[X]], Fi = j≥0 aij X j , este sumabilă dacă pentru orice r ≥ 0
şirul (air )i≥0 are doar
∑ un număr finit de ∑ termeni nenuli. În acest ∑ caz definim
i
seria formală F = i≥0 Fi ca fiind F = i≥0 bi X , unde bi = r≥0 ari (prin
această sumă formală infinită ı̂nţelegem suma finită a termenilor nenuli din
sumare). Să se arate că dacă familia (Fi )∑ i≥0 este sumabilă, atunci:
(i) Familia (Fi )i≥0 este sumabilă şi F = i≥0 Fi′ .
′ ′
∑
(ii)
∑ Dacă G ∈ K[[X]], atunci familia (F i G) i≥0 este sumabilă şi ( i≥0 Fi )G =
i≥0 Fi G.
36. Fie K un corp de caracteristică zero. Identificăm mulţimea numerelor

raţionale cu cel mai mic subcorp al lui K. Pentru orice f ∈ XK[[X]] definim
∑ 1
exp(f ) = 1 + f n ∈ U1 (K[[X]]).
n>0
n!
(Să observăm că familia de serii formale ( n!1 f n )n>0 este sumabilă şi atunci
suma din membrul drept se defineşte ca ı̂n problema 35.)
De asemenea, pentru orice g ∈ U1 (K[[X]]) definim
∑1
log(g) = − (1 − g)n ∈ XK[[X]].
n>0
n
(Şi aici observăm că deoarece 1 − g ∈ XK[[X]], familia ( n1 (1 − g)n )n>0 este
sumabilă.) Să se arate că:
(i) (exp(f ))′ = (exp(f ))f ′ pentru orice f ∈ XK[[X]].
(ii) g(log(g))′ = g ′ pentru orice g ∈ U1 (K[[X]]).
(iii) exp(log(g)) = g pentru orice g ∈ U1 (K[[X]]).
47
(iv) log(exp(f )) = f pentru orice f ∈ XK[[X]].
(v) exp(f + h) = exp(f ) exp(h) pentru orice f, h ∈ XK[[X]].
(vi) Deduceţi că funcţiile exp şi log sunt izomorfisme inverse unul celuilalt
ı̂ntre grupurile (XK[[X]], +) şi (U1 (K[[X]], ·).
37. Fie K un corp de caracteristică zero. Identificăm mulţimea numerelor

raţionale cu cel mai mic subcorp al lui K. Fie α = Na un număr raţional,
unde a, N ∈ Z, N ̸= 0. Definim seria formală (1 + X)α din K[[X]] prin
(1 + X)α = (ϕ−1 a
N (1 + X)) , unde ϕN este izomorfismul din problema 33. Să
se arate că:
(i) Definiţia lui (1+X)α nu depinde de reprezentarea lui α ca fracţie raţională.
(ii) (1 + X)α = exp(α log(1 + X)).
(iii) Pentru orice n ≥ 0, coeficientul lui X n din seria formală (1 + X)α este o
funcţie polinomială de∑α. ( ) ( )
(iv) (1 + X)α = 1 + n>0 αn X n , unde αn = α(α−1)...(α−n+1)n!
pentru orice
n > 0.
38. Pentru n ≥ 2 notăm cu Tn numărul de moduri ı̂n care se pot pune

parantezele ı̂n produsul x1 x2 . . . xn , unde x1 , . . . , xn sunt elemente ale unei
mulţimi pe care s-a definit o operaţie notată multiplicativ. ∑ Notăm T1 =
1. Ştim din soluţia problemei 2 din Capitolul 2 că Tn = k=1,n−1 Tk Tn−k .
Considerăm seria formală F = T1 X + T2 X 2 + . . . + Tn X n + . . . ∈ Q[[X]].
(i) Să se arate că F 2 = F − X.
(ii) Deduceţi că F = 12 − 21 ϕ−1
2 (1−4X) (unde ϕ2 are semnificaţia din problema
33). ∑
(iii) Să se arate că ϕ−1
2 (1 − 4X) = n≥0 − n C2n−2 X .
2 n−1 n
n−1
(iv) Să se deducă din (ii) şi (iii) că Tn = n1 C2n−2 .
39. (i) Fie k un corp comutativ şi f ∈ k[X]. Arătaţi că inelul factor
k[X]/(f ) este corp dacă şi numai dacă f este ireductibil.
(ii) Fie R un domeniu de integritate şi Q corpul său de fracţii. Arătaţi că
pentru orice polinom neconstant f ∈ R[X] există un corp care conţine Q ca
subcorp şi ı̂n care f are cel puţin o rădăcină.
(iii) Cu notaţiile de la (ii), demonstraţi că pentru orice polinom f ∈ R[X] cu
grad f ≥ 1 există un corp K care conţine pe Q ca subcorp şi ı̂n care f are
toate rădăcinile.
40. Fie a ∈ Z, n ∈ N∗ şi f (X) = X n − a ∈ Z[X]. Dacă pentru orice

m ∈ N, m ≥ 2 polinomul fˆ ∈ Zm [X], fˆ(X) = X n − â are o rădăcină ı̂n Zm ,
48
să se arate că f are o rădăcină ı̂n Z.
41. Fie R un domeniu de integritate infinit şi f ∈ R[X1 , . . . , Xn ]. Dacă

există o submulţime A = A1 × . . . × An a lui Rn , astfel ı̂ncât Ai este infinită
pentru orice 1 ≤ i ≤ n, cu proprietatea că f˜(a) = 0 pentru orice a ∈ A,
atunci f = 0 (f˜ este funcţia polinomială ataşată polinomului f ).
Mai rămâne adevărată afirmaţia dacă ştim doar că f˜(a) = 0 pentru o infini-
tate de elemente a ∈ Rn ?
Să se arate că rezultatul nu mai este adevărat dacă R nu este inel comutativ.
42. Fie K un corp comutativ, q ∈ N, q∑> 1 şi f ∈ K[X1 , . . . , Xn ].

Să se arate că f se poate scrie astfel: f = (Xiq − Xi )gi + g0 , cu gi ∈
1≤i≤n
K[X1 , . . . , Xn ] pentru orice 0 ≤ i ≤ n, degXi (g0 ) < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n,
şi deg(g0 ) ≤ deg(f ).
43. Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie g ∈ K[X1 , . . . , Xn ] cu proprietatea

că degXi (g) < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n. Dacă g̃ = 0, să se arate că g = 0.
44. Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie g ∈ K[X1 , . . . , Xn ]. Să se arate

că g̃ = 0 dacă şi numai dacă g ∈ (X1q − X1 , . . . , Xnq − Xn ).
45. Fie K un corp finit şi n ∈ N∗ . Să se arate că orice funcţie ϕ : K n → K
este polinomială, adică există f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] cu ϕ = f˜.
46. Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] astfel ı̂ncât

deg(f ) = d < n şi f (0, . . . , 0) = 0. Să se arate că:
(i) Există a ∈ K n , a ̸= (0, . . . , 0), cu f˜(a) = 0.
(ii) Dacă |{a ∈ K n | f˜(a) = 0}| = N şi p = char(K), atunci p|N .
47. Fie K un corp finit, |K| = q, şi fie f (X) = a0 +a1 X +. . .+aq−2 X q−2 ∈
K[X] cu aq−2 ̸= 0. Atunci |{a ∈ K ∗ | f˜(a) = 0}| = q − 1 − rang(A), unde A
este matricea
 
a0 a1 . . . aq−2
 a1 a 2 . . . a0 
A=  ... ... ... ... .

aq−2 a0 . . . aq−3
48. Fie R un inel comutativ, S ⊆ R un sistem multiplicativ şi ϕ : R →

−1
S R morfismul canonic. Să se arate că:
49
(i) ϕ este injectiv dacă şi numai dacă S este inclus ı̂n mulţimea nondivizorilor
lui zero din R.
(ii) ϕ este bijectiv dacă şi numai dacă S ⊆ U (R).
49. Fie R un inel comutativ, S ⊆ R un sistem multiplicativ şi I, J ideale

ale lui R. Notăm S −1 I = {a/s | a ∈ I, s ∈ S}. Să se arate că:
(i) S −1 I este ideal al lui S −1 R. În plus, orice ideal al lui S −1 R este de forma
S −1 I pentru un ideal I al lui R.
(ii) S −1 I = S −1 R dacă şi numai dacă I ∩ S ̸= ∅.
(iii) Mulţimea T = {ŝ | s ∈ S} este sistem multiplicativ ı̂n R/I şi avem
S −1 R/S −1 I ≃ T −1 (R/I).
(iv) S −1 (I ∩ J) = S −1 I ∩ S −1 J, S −1 (I + J) = S −1 I + S −1 J şi S −1 (IJ) =
(S −1 I)(S −1 J) pentru orice ideale I şi J.
50. Fie R un inel comutativ şi S un sistem multiplicativ ı̂n R. Să se

arate că:
(i) Dacă p este ideal prim al lui R cu p ∩ S = ∅, atunci S −1 p este ideal prim
al lui S −1 R.
(ii) Există o corespondenţă bijectivă ı̂ntre Spec(R) ∩ Σ şi Spec(S −1 R), unde
Σ = {I | I ideal al lui R cu I ∩ S = ∅}.
(iii) Dacă p este ideal prim al lui R şi S = R − p, atunci S −1 R este inel local
cu idealul maximal S −1 p şi S −1 R/S −1 p este izomorf cu Q(R/p), corpul de
fracţii al domeniului de integritate R/p. (În acest caz S −1 R se notează cu
Rp şi se numeşte localizatul lui R ı̂n idealul prim p).
51. Fie R inel noetherian. Arătaţi că orice inel de fracţii al lui R este
noetherian.
52. Fie S = {2k + 1 | k ∈ Z}. Să se arate că S este sistem multiplicativ
ı̂n Z şi că S −1 Z este inel local. Care este idealul său maximal?
53. Fie S = (3Z − {0}) ∪ {1}. Să se arate că S este sistem multiplicativ
al lui Z şi că S −1 Z = Q.
∩
54. Fie R un domeniu de integritate. Să se arate că R = Rm
m∈Max(R)
(R şi orice localizat al său sunt considerate ca subinele ı̂n corpul de fracţii al
lui R).
50
55. Fie R un inel comutativ şi a ∈ R un element care nu este nilpotent.
Să se arate că S = {1, a, a2 , . . .} este sistem multiplicativ al lui R şi că
S −1 R ≃ R[X]/(aX − 1).
56. Fie R un inel comutativ finit şi S un sistem multiplicativ al lui R.

Să se arate că morfismul canonic ϕ : R → S −1 R este surjectiv. În particular,
orice inel de fracţii al lui Zn este izomorf cu un Zd , d|n.
Este adevărat şi reciproc: pentru orice n ∈ N∗ şi orice d|n există un sistem
multiplicativ S al lui Zn cu proprietatea că S −1 Zn ≃ Zd ?
57. Fie R un domeniu de integritate ı̂n care orice ideal este principal.
Fie K corpul de fracţii al lui R şi fie A un subinel al lui K care ı̂l include pe
R. Să se arate că există un sistem multiplicativ S al lui R cu proprietatea
că A = S −1 R.
Să se dea exemplu de domeniu de integritate R pentru care proprietatea de
mai sus nu este adevărată.
58. Fie R un inel comutativ şi S un sistem multiplicativ al lui R. Să

se arate că există un izomorfism canonic ı̂ntre S −1 (R[X]) şi (S −1 R)[X]. Mai
rămâne adevărată proprietatea pentru inele de serii formale?
59. Fie (Ri )i∈I o familie de inele comutative şi considerăm

∏ pentru orice
i ∈ I un sistem multiplicativ Si al lui Ri . Fie R = Ri . Să se arate că
∏ i∈I
S= Si este sistem multiplicativ al lui R şi că există un izomorfism canonic
i∈I ∏
ı̂ntre S −1 R şi (Si−1 Ri ).
i∈I
60. Să se arate că un inel comutativ R este redus dacă şi numai dacă Rm
este redus pentru orice m ∈ Max(R). (Un inel comutativ se numeşte redus
dacă nu are elemente nilpotente nenule.)
Mai rămâne adevărată proprietatea dacă ı̂nlocuim redus cu integru?
∏ K un corp comutativ,2 char(K) ̸= 2 şi fie Dn , ∆n ∈ K[X1 , . . . , Xn ],

61. Fie
Dn = (Xi − Xj ), ∆n = Dn . Să se arate că:
1≤i,j≤n
(i) Dn (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = ε(σ)Dn (X1 , . . . , Xn ) pentru orice σ ∈ Sn .
(ii) ∆n este polinom simetric.
(iii) Dacă f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] are proprietatea că
f (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = ε(σ)f (X1 , . . . , Xn )
51
pentru orice σ ∈ Sn , atunci există g ∈ K[X1 , . . . , Xn ] polinom simetric cu
f = gDn .
(iv) Dacă f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] are proprietatea că
f (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = f (X1 , . . . , Xn )
pentru orice σ ∈ An , atunci există f1 , f2 ∈ K[X1 , . . . , Xn ] polinoame simetri-

ce cu f = f1 + f2 Dn .
62. Să se scrie ca polinom de polinoamele simetrice fundamentale fiecare

din următoarele polinoame simetrice:
(i) (X1 − X2 )2 (X1 − X3 )2 (X2 − X3 )2 .
(ii) (X12 + X22 )(X12 + X32 )(X22 + X32 ).
(iii) (−X1 +X2 +. . .+Xn )(X1 −X2 +. . .+Xn ) · · · (X1 +X2 +. . .+Xn−1 −Xn ).
(iv) X13 + . . . + Xn3 .
63. (Formulele lui Newton) Fie K un corp comutativ. Pentru fiecare

i ∈ N, i > 0, considerăm polinoamele pi = X1i + . . . + Xni ∈ K[X1 , . . . , Xn ].
De asemenea considerăm p0 = n. Să se arate că:
(i) pk − s1 pk−1 + . . . + (−1)n sn pk−n = 0 pentru orice k ≥ n.
(ii) pk −s1 pk−1 +. . .+(−1)k−1 sk−1 p1 +(−1)k ksk = 0 pentru orice 1 ≤ k ≤ n−1.
64. Fie K un corp comutativ de caracteristică zero. Considerăm ele-

mentele x1 , . . . , xn ∈ K cu proprietatea că xk1 + . . . + xkn = 0 pentru orice
1 ≤ k ≤ n. Să se arate că x1 = . . . = xn = 0.
Mai rămâne adevărată concluzia dacă xk1 + . . . + xkn = 0 pentru n valori ale
lui k, care nu sunt neapărat consecutive? Dar dacă caracteristica lui K nu
este zero?
65. Să se calculeze x10 10 10

1 + x2 + x3 , unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile poli-
nomului X − 3X + 1.
3
66. Să se calculeze xi1 +. . .+xin , 1 ≤ i ≤ n, unde x1 , . . . , xn sunt rădăcinile

polinomului:
(i) X n + (a + b)X n−1 + (a2 + b2 )X n−2 + . . . + (an + bn ), unde a, b ∈ K, K
corp.
(ii) X n + (a + b)X n−1 + (a2 + ab + b2 ) + . . . + (an + an−1 b + . . . + abn−1 + bn ),
unde a, b ∈ K, K corp.
52
Capitolul 6
Aritmetică ı̂n inele integre
În acest capitol prin inel vom ı̂nţelege inel comutativ şi unitar, iar prin mor-
fism de inele morfism unitar. (Uneori vom preciza acest lucru şi ı̂n mod
explicit.) În problemele ı̂n care se va lucra cu inele care nu sunt neapărat
comutative acest lucru va fi menţionat explicit.
• Fie R un inel comutativ unitar şi a, b ∈ R. Spunem că a divide pe b ı̂n R
(şi notăm a|R b sau a|b) dacă există c ∈ R astfel ı̂ncât b = ac. Spunem că a
este asociat ı̂n divizibilitate cu b ı̂n inelul R (şi notăm a ∼R b sau a ∼ b) dacă
a|R b şi b|R a. Relaţia de asociere ı̂n divizibilitate este o relaţie de echivalenţă.
În cazul ı̂n care R este domeniu, a ∼R b dacă şi numai dacă există u ∈ R
inversabil astfel ı̂ncât b = ua.
• Spunem că d ∈ R este un cel mai mare divizor comun (prescurtat
c.m.m.d.c.) pentru elementele a şi b din R dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele
condiţii:
(i) d|a şi d|b.
(ii) Pentru orice d′ ∈ R care divide a şi b avem d′ |d.
Vom nota d = (a, b)R sau d = (a, b).
Spunem că m ∈ R este un cel mai mic multiplu comun (prescurtat
c.m.m.m.c.) pentru elementele a şi b din R dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele
condiţii:
(i) a|m şi b|m.
(ii) Pentru orice m′ ∈ R care se divide prin a şi b avem m|m′ .
Vom nota m = [a, b]R sau m = [a, b].
• Spunem că inelul R are proprietatea c.m.m.d.c. dacă orice două elemente
ale sale admit un c.m.m.d.c..
Fie R un inel cu proprietatea c.m.m.d.c. şi a, b, c ∈ R. Atunci:
53
(i) pentru a, b ̸= 0 cu (a, b) = d există a′ , b′ cu a = da′ , b = db′ şi (a′ , b′ ) = 1;
(ii) (ac, bc) = (a, b)c;
(iii) există [a, b] şi (a, b)[a, b] = ab;
(iv) (a, b) = 1 şi (a, c) = 1 implică (a, bc) = 1;
(v) a|bc şi (a, b) = 1 implică a|c;
(vi) a|c, b|c şi (a, b) = 1 implică ab|c.
• Un element nenul şi neinversabil a al unui domeniu de integritate R se
numeşte element ireductibil dacă din a = bc rezultă a ∼ b sau a ∼ c.
Descompunerea a = bc a lui a ∈ R se va numi relevantă dacă b, c ∈ R \ U (R).
Un element nenul şi neinversabil p al unui domeniu de integritate R se
numeşte element prim dacă din p|ab rezultă p|a sau p|b.
Orice element prim este ireductibil.
Dacă inelul R are proprietatea c.m.m.d.c., atunci orice element ireductibil al
lui R este element prim.
• Un domeniu de integritate R se numeşte inel euclidian dacă există o
aplicaţie φ : R \ {0} → N astfel ı̂ncât pentru orice a ∈ R şi orice b ∈ R \ {0}
există q, r ∈ R cu proprietăţile:
(i) a = bq + r.
(ii) r = 0 sau φ(r) < φ(b).
Un domeniu de integritate R se numeşte inel principal dacă orice ideal al său
este principal.
Un domeniu de integritate R se numeşte inel factorial dacă orice element
nenul şi neinversabil al său se poate scrie ca produs de elemente prime.
• Orice inel euclidian este principal.
Orice inel principal este factorial.
Orice inel factorial are proprietatea c.m.m.d.c..
• Dacă R este inel principal, atunci orice şir ascendent de ideale ale sale este
staţionar.
• Fie R un domeniu. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) R este inel factorial.
(ii) Orice element nenul şi neinversabil din R se scrie ca produs de elemente
ireductibile şi orice element ireductibil este prim.
(iii) Orice element nenul şi neinversabil din R se scrie ca produs de elemente
ireductibile şi această scriere este unică abstracţie făcând de asocierea ı̂n di-
vizibilitate şi de ordinea factorilor.
(iv) Orice element nenul şi neinversabil din R se scrie ca produs de elemente
ireductibile şi R are proprietatea c.m.m.d.c.
• Teorema lui Gauss: Dacă R este inel factorial, atunci R[X] este inel facto-
54
rial.
• Dacă R este un inel cu proprietatea c.m.m.d.c. şi f ∈ R[X], atunci
c.m.m.d.c al coeficienţilor lui f se numeşte conţinutul polinomului f şi se
notează cu c(f ) (acesta este determinat până la o asociere ı̂n divizibilitate).
Dacă R este un inel cu proprietatea c.m.m.d.c., atunci polinomul f ∈ R[X]
se numeşte primitiv dacă c(f ) = 1.
• Dacă R este un inel factorial cu corpul de fracţii Q, atunci pentru f ∈ R[X]
sunt echivalente afirmaţiile:
(i) f este ireductibil.
(ii) f este primitiv şi ireductibil ı̂n Q[X].
• Criteriul lui Eisenstein: Fie R un inel factorial cu corpul de fracţii Q,
f = a0 + a1 X + · · · + an X n ∈ R[X] şi p un element prim al lui R cu pro-
prietăţile:
(i) p|a0 , p|a1 , . . . , p|an−1 .
(ii) p - an .
(iii) p2 - a0 .
Atunci f este ireductibil ı̂n Q[X].
• Criteriul reducerii: Fie R un inel factorial cu corpul de fracţii Q, S un dome-
niu, u : R → S un morfism unitar de inele şi u : R[X] → S[X] extinsul aces-
tuia (adică u(a0 +a1 X +· · ·+an X n ) = u(a0 )+u(a1 )X +· · ·+u(an )X n ). Dacă
pentru f ∈ R[X] avem că u(f ) este ireductibil ı̂n S[X] şi grad u(f ) = grad f ,
atunci f este ireductibil ı̂n Q[X].
• Dacă S este un inel, R un subinel al său iar a, b ∈ R, vom folosi notaţiile
R[a] = {f˜(a) | f ∈ R[X]} şi R[a, b] = {f˜(a, b) | f ∈ R[X, Y ]}, unde f˜ este
funcţia polinomială asociată polinomului f .
1. (i) Pentru fiecare pereche de elemente a, b din mulţimea {1 + i, 2 +

i, 1 − i, 1 + 2i, 1 − 2i, −2 + i} ⊂√Z[i] decideţi
√ dacă √ √ dacă√a ∼ b.
a|b, respectiv
(ii) Acelaşi enunţ pentru 1 + 3i 2, 3 + i 2, 1 − 3i 2, 3 − i 2 ∈ Z[i 2].
(iii) Acelaşi√enunţ pentru 5, 5ρ, 5ρ + 5, 5ρ − 5, 5 − 5ρ, 3 + 2ρ, 3 − 2ρ ∈ Z[ρ],
ρ = − 21 + i 23 .
√ √ √ √ √ √
(iv) Acelaşi enunţ pentru 1 + 2 2, 1 − 2 2, 3 + 2, 3 − 2, 2 + 2 ∈ Z[ 2].
(v) Acelaşi enunţ pentru 2+X, 1+X +X 2 +. . . , 2X 2 +3X 3 +4X 4 +. . . , ar X r +
ar+1 X r+1 + . . . (ar ̸= 0), bs X s + bs+1 X s+1 + . . . (bs ̸= 0) ∈ Q[[X]].
(vi) Acelaşi enunţ pentru 2 + X, 73 + 14 3
X, 2πX + πX 2 , π5 X + 10 π
X 2 , 3π 2 X +
3π 2
2
X 2 , 2 + 3X + X 2 ∈ Q + XR[X].
55
√
2. Fie
√ d ∈ Z care nu e pătrat perfect şi N : Q[ d] −→ Q definită prin
N (a + b d) = |a − db |. Să se arate
2 2
√ că: √
(i) N (z) = |z z̄|, unde z = a + b d, z̄ = a − b d; dacă d < 0, atunci
N (z) = z z̄. √
(ii) N (z1 z√ fi z1 , z2 ∈ Q[ d].
2 ) = N (z1 )N (z2 ), oricare ar √
√ N (Z[ d]) ⊂ N. (Aplicaţia N : Z[ d] −→ N se numeşte normă pe inelul

(iii)
Z[ d].) √
(iv) z ∈ Z[ d] este inversabil dacă şi numai dacă N (z) = 1.
(v) Dacă N (z) este număr prim, atunci z este element ireductibil. Daţi
exemple ı̂n care reciproca acestei afirmaţii nu este adevărată.
(vi) Dacă d este de forma 4k + 1, atunci [ afirmaţiile de la punctele (iii), (iv)
√ ]
şi (v) sunt adevărate şi pentru inelul Z 2 . 1+ d
√ √ √
(vii) Determinaţi
[ √ ] elementele de normă 112 din Z[i 3], Z[i 5], Z[i 11] şi
Z 1+i2 7 .
√
3. Fie d ∈ Z care nu e pătrat
√ perfect şi a, b ∈ Z[ d].
(i) Arătaţi că dacă a|b ı̂n Z[ d], atunci N (a)|N (b).
(ii) Daţi exemple de situaţii ı̂n care reciproca afirmaţiei de la (i) nu este
adevărată.
(iii) Dacă a|Z√d b şi N (a) = N (b), atunci a ∼Z√d b.
(iv) Arătaţi că dacă (N (a), N (b)) = 1, atunci 1 este c.m.m.d.c. pentru a şi
b. √
(v) Este adevărat că dacă a şi b admit c.m.m.d.c. ı̂n Z[ d], atunci norma
acestuia este egală cu (N (a), N (b))?
(vi) Arătaţi că dacă d este de forma 4k + 1, atunci [ afirmaţiile de la punctele
√ ]
(i), (iii) şi (iv) sunt adevărate şi pentru inelul Z 1+2 d .
√
4. (i) Determinaţi elementele inversabile ale inelului Z[ d], unde d ∈ Z
şi d < 0. √
(ii) Arătaţi că grupul U (Z[ 2]) este izomorf cu grupul Z2 × Z.
√
5. Arătaţi că grupul U (Z[(1 + i 3)/2]) este izomorf cu grupul Z6 .
{( ) }
a b
6. Fie k ∈ Z şi Rk = a, b ∈ Z . Să se arate că Rk are
kb a
divizori ai lui zero dacă şi numai dacă k este pătrat perfect.
56
7. Daţi exemple de inele integre ı̂n care orice element ireductibil este
element prim, dar care nu au proprietatea c.m.m.d.c..
√
8. Arătaţi că inelul Z[i n], unde n ∈ N, n ̸= 1 şi n este un număr impar,
nu are proprietatea c.m.m.d.c..
√ √
9. (i) Arătaţi că ı̂n inelul Z[i
√ 5] elementele 2(1 + i 5) şi 6 nu au un
c.m.m.d.c., dar elementele 1 + i 5 şi 3 au un c.m.m.d.c..
(ii) Găsiţi
√ toate descompunerile lui 6 ı̂n factori ireductibili, respectiv primi
ı̂n Z[i 5].
√ √
10. Arătaţi că ı̂n inelul Z[i 3] elementele 2 şi 1 + i 3 sunt√ ireductibile,
au un c.m.m.d.c. şi nu sunt prime, iar elementele 4 şi 2(1 + i 3) nu au un
c.m.m.d.c..
11. √
Decideţi dacă
√ elementele
(i) 4 + i √ 5 şi 1 + 3i 5
(ii) 6 + 2i√ 5 şi 14 √
(iii) 4 + i √5 şi 1 + 2i 5
(iv) 6 + 3i√ 5 şi 9
(v) 2 + 8i 5 şi √18
din inelul Z[i 5] admit sau nu un c.m.m.d.c. iar ı̂n caz afirmativ să se
determine.
12. Fie inelul R = {f ∈ Z[X] | f = a0 + a2 X 2 + . . . + an X n , ai ∈ Z, n ∈

N, n ̸= 1}. Să se arate că:
(i) R = Z[X 2 , X 3 ];
(ii) c.m.m.d.c.(X 2 , X 3 ) = 1 şi c.m.m.m.c.(X 2 , X 3 ) nu există;
(iii) c.m.m.d.c.(X 5 , X 6 ) şi c.m.m.m.c.(X 5 , X 6 ) nu există;
(iv) X 2 este element ireductibil, dar nu este element prim.
13. Fie R un inel cu proprietatea c.m.m.d.c. şi Q corpul său de fracţii.

(i) Arătaţi că pentru orice f ∈ R[X] există f ∈ R[X] cu c(f ) = 1 astfel ı̂ncât
f = c(f )f .
Fie acum f, g ∈ R[X]. Arătaţi că:
(ii) c(f g) = c(f )c(g).
(iii) f g = uf g, u ∈ U (R).
(iv) Dacă c(f ) = c(g) = 1, atunci f |Q[X] g dacă şi numai dacă f |R[X] g.
57
(v) f |R[X] g dacă şi numai dacă c(f )|R c(g) şi f |R[X] g.
(vi) f |R[X] g dacă şi numai dacă c(f )|R c(g) şi f |Q[X] g.
14. Să se arate că dacă R este un inel cu proprietatea c.m.m.d.c., atunci
şi inelul de polinoame R[X] are proprietatea c.m.m.d.c..
15. Să se arate că inelul R = {f ∈ Q[X] | f = a0 +a1 X +. . .+an X n , a0 ∈

Z} este un inel cu proprietatea c.m.m.d.c., dar nu este factorial.
16. Să se arate că inelul R = {f ∈ Q[[X]] | f = a0 + a1 X + . . . + an X n +

. . . , a0 = r/s, unde r, s ∈ Z cu (r, s) = 1 şi s este impar} este un inel cu
proprietatea c.m.m.d.c., dar nu este factorial.
√ √
17. Să se arate că inelele Z[ 2] şi Z[(1 + 5)/2] sunt euclidiene.
√
18. Fie d ∈ N de forma 4k + 3 (k ∈ N). Atunci inelul Z[ 1+i2 d ] este
euclidian dacă şi numai dacă d ∈ {3, 7, 11}.
19. Fie R un domeniu de integritate. Următoarele afirmaţii sunt echiva-

lente:
(i) R este factorial.
(ii) Orice ideal prim nenul al lui R conţine un element prim.
20. Fie R un inel euclidian (principal, respectiv factorial) şi S ⊂ R un

sistem multiplicativ. Să se arate că inelul de fracţii S −1 R este inel euclidian
(principal, respectiv factorial).
21. (Nagata) Fie R un domeniu de integritate cu proprietatea că orice

şir ascendent de ideale principale este staţionar. Fie (pi )i∈I o mulţime de
elemente prime din R şi S sistemul multiplicativ generat de această mulţime.
Dacă S −1 R e factorial, atunci R e factorial.
22. (i) Să se arate că inelul K[X, Y ]/(XY − 1), K corp comutativ, este
inel euclidian.
(ii) Să se arate că inelul C[X, Y ]/(X 2 + Y 2 − 1) este inel euclidian.
23. Fie R un domeniu de integritate. Arătaţi că inelul de polinoame

R[X1 , . . . , Xn ] este inel principal dacă şi numai dacă R este corp şi n = 1.
√ √
24. Considerăm R = Z[i 3] şi idealul P = (2, 1 + i 3) al lui R. Arătaţi
că:
58
√
(i) P = {a + bi 3 | a, b ∈ Z şi a ≡ b (mod 2)};
(ii) P este ideal prim, dar nu este ideal principal;
(iii) Localizatul RP al inelului R ı̂n idealul prim P nu este inel principal;
(iv) Inelul RP nu are elemente prime.
25. Fie R un domeniu de integritate. Să se arate că dacă există o funcţie
φ : R → N cu următoarele proprietăţi:
(i) φ(a) = 0 dacă şi numai dacă a = 0;
(ii) Pentru orice x, y ∈ R, y ̸= 0, y - x, există u, v ∈ R astfel ı̂ncât 0 <
φ(xu − yv) < φ(y),
atunci R este inel principal.
[ √ ] [ √ ] [ √ ] [ √ ]
26. Arătaţi că inelele Z 1+i 19
2
,Z 1+i 43
2
,Z 1+i 67
2
şi Z 1+i 2 163 sunt
principale, dar nu sunt euclidiene.
27. Arătaţi că dacă R este inel principal, atunci inelul de serii formale
R[[X]] este factorial.
28. (Samuel) Fie k corp comutativ şi r, s, t ∈ N∗ \ {1} cu (r, s) = 1 şi

t ≡ 1 (mod rs). Notăm R = k[X, Y, Z]/(X r + Y s − Z t ).
(i) Arătaţi că R este inel factorial.
(ii) Arătaţi că R[[X]] nu este inel factorial.
√ √
√ 29. Să se arate că următoarele inele nu sunt factoriale: Z[i 6], Z[ 10],
Z[ 26], K[X, Y, Z, T ]/(XT − Y Z), K corp comutativ cu char K ̸= 2.
√
30. Fie d ∈ N∗ . Atunci inelul Z[i d] este euclidian dacă şi numai dacă
d ∈ {1, 2}.
31. (i) Fie R un inel factorial care nu este corp şi care are doar un
număr finit de elemente inversabile. Să se arate că inelul R are o infinitate
de elemente prime neasociate.
(ii) Fie R un domeniu de integritate. Să se arate că inelul de polinoame R[X]
are o infinitate de elemente prime neasociate.
32. Se consideră inelul R = K[X, Y ]/(X 2 + Y 2 − 1), K corp comutativ

cu char K ̸= 2. Arătaţi că:
(i) R este inel integru;
(ii) Dacă elementul X̂ este reductibil ı̂n R, atunci polinomul Z 2 + 1 ∈ K[Z]
59
are rădăcini ı̂n K;
(iii) R este inel factorial dacă şi numai dacă polinomul Z 2 + 1 ∈ K[Z] are
rădăcini ı̂n K.
33. (i) Arătaţi că inelul R[X, Y ]/(X 2 + Y 2 − 1) nu este inel factorial.
(ii) Arătaţi că inelul R[X, Y ]/(X 2 + Y 2 + 1) este inel factorial.
√
34. (i) Fie d ∈ Z care nu e pătrat perfect. Arătaţi că dacă π ∈ Z[ d]
este prim, atunci π este asociat ı̂n R cu un element prim din Z sau ππ este
prim ı̂n Z.
(ii) Fie d√ ∈ Z care nu e pătrat perfect, d ≡ 1 (mod 4). Arătaţi că, dacă
π ∈ Z[ 1+2 d ] este prim, atunci π este asociat ı̂n R cu un element prim din Z
sau ππ este prim ı̂n Z.
√ √
35. Fie d ∈ Z \ {α √
2
| α ∈ Z} şi x = a + b d ∈ Z[ d] cu (a, b) = 1. Arătaţi
că x este prim ı̂n Z[ d] dacă şi numai dacă N (π) este prim ı̂n Z.
36. (Aritmetica inelului Z[i]) Arătaţi că un element din inelul Z[i] este
prim dacă şi numai dacă este asociat ı̂n divizibilitate cu unul din următoarele
elemente:
(i) 1 + i;
(ii) p ∈ N număr prim cu p ≡ 3 (mod 4);
(iii) a+bi, a, b ∈ Z, astfel ı̂ncât p = a2 +b2 este număr prim cu p ≡ 1 (mod 4).
√ √
37. (Aritmetica inelului Z[i 2]) Arătaţi că un element din inelul Z[i 2]
este prim dacă şi numai dacă este asociat ı̂n divizibilitate cu unul din următoa-
rele √elemente:
(i) i 2;
(ii) p ∈ N număr
√ prim cu p ≡ 5 (mod 8) sau p ≡ 7 (mod 8);
(iii) a + bi 2, a, b ∈ Z, astfel ı̂ncât p = a2 + 2b2 este număr prim cu
p ≡ 1 (mod 8) sau p ≡ 3 (mod 8).
√ √
38. (Aritmetica inelului Z[ 2]) Arătaţi că un element din inelul Z[ 2]
rele√elemente:
(i) 2;
(iii) a + b 2, a, b ∈ Z, astfel ı̂ncât p = |a2 − 2b2 | este număr prim cu
p ≡ 1 (mod 8) sau p ≡ 7 (mod 8).
60
√ √
39. (Aritmetica inelului Z[ 3]) Arătaţi că un element din inelul Z[ 3]
rele√elemente: √
(i) 3 sau 1 + 3;
(iii) a + b 3, a, b ∈ Z, astfel ı̂ncât p = |a2 − 3b2 | este număr prim cu
p ≡ 1 (mod 12) sau p ≡ 11 (mod 12).
√
40. (Aritmetica inelului
√ Z[(−1 + i 3)/2]) Arătaţi că un element din
inelul Z[ρ], ρ = (−1 + i 3)/2), este prim dacă şi numai dacă este asociat ı̂n
divizibilitate cu unul din următoarele elemente:
(i) 1 − ρ;
(ii) p ∈ N număr prim cu p ≡ 2 (mod 3);
(iii) a + bρ, a, b ∈ Z, astfel ı̂ncât p = a2 − ab + b2 este număr prim cu
p ≡ 1 (mod 3).
41. Să se rezolve ı̂n numere ı̂ntregi ecuaţia x2 + y 2 = z 2 .
42. Să se rezolve ı̂n numere ı̂ntregi ecuaţia x2 + 2y 4 = 17z 4 .
43. Să se rezolve ı̂n numere ı̂ntregi ecuaţia x3 + y 3 = z 3 .
44. Să se rezolve ı̂n numere ı̂ntregi ecuaţia x3 + y 3 = 5z 3 .
45. Fie K un corp. Să se arate că:

(i) polinoamele X 2 −Y , X 2 −Y 2 Z şi X 2 −Y Z 2 sunt ireductibile ı̂n K[X, Y, Z];
(ii) dacă char K ̸= 2, atunci polinomul X 2 +Y 2 −1 este ireductibil ı̂n K[X, Y ].
46. Fie K un corp. Să se arate că:

(i) polinomul X r + Y s , r, s ∈ N∗ , (r, s) = 1, este ireductibil ı̂n K[X, Y ];
(ii) polinomul X r + Y s + Z t , r, s, t ∈ N∗ cu r ≡ 1 (mod st), este ireductibil
ı̂n K[X, Y, Z].
√ √ 5
√ 47. (i) Arătaţi că polinomul f ∈ Z[ 3][X], f = 3X + 25X 4 + (5 +
5 3)X − 15 este ireductibil;
(ii) Arătaţi că polinomul f ∈ Z[X, Y ], f = X 4 Y 2 − 2X 3 Y 3 + XY 4 + X 5 +
Y 4 − 12XY 3 + 6X 2 Y 2 + 6X 3 − 4Y 3 + 2XY 2 + 2X 2 este ireductibil.
48. Să se arate că următoarele polinoame sunt ireductibile:

(i) f ∈ Q[X], f = X n − 2;
61
(ii) f ∈ Q[X], f = X p−1 + . . . + X + 1, unde p ∈ N este număr prim;
(iii) f ∈ Q[X], f = X p + p − 1, unde n, p ∈ N şi p este număr prim;
n
(iv) f ∈ Z[X], f = X p −X +a, unde a, p ∈ Z, p este număr prim şi (a, p) = 1.
49. Să se arate că următoarele polinoame sunt ireductibile:

(i) f ∈ Q[X], f = (X 4 +X 3 +1)n +4(X 4 +X 3 +1)m +2, unde m, n ∈ N, n > m;
(ii) f ∈ Z[X], f = X 4 + 3X 3 + 3X 2 − 5.
50. Fie K un corp algebric ı̂nchis cu char K ̸= 2 şi f ∈ K[X1 , . . . , Xn ],

f = X12 + . . . + Xn2 . Să se arate că f este polinom ireductibil dacă şi numai
dacă n ≥ 3.
51. Fie f ∈ Z[X], f = X 4 + 1. Arătaţi că f este polinom ireductibil, dar

f ∈ Zp [X] este reductibil pentru orice p ∈ N număr prim.
52. Să se arate că polinomul fn ∈ Z[{Xij |1 ≤ i, j ≤ n}],

 
X11 X12 . . . X1n
 X21 X22 . . . X2n 
 
fn = det  .. .. .. 
 . . . 
Xn1 Xn2 . . . Xnn
este ireductibil.
53. Să se arate că polinomul fn ∈ Z[{Xij |1 ≤ i ≤ j ≤ n}],

 
X11 X12 . . . X1n
 X12 X22 . . . X2n 
 
fn = det  .. .. .. 
 . . . 
X1n X2n . . . Xnn
este ireductibil.
54. Să se arate că polinomul fn ∈ Z[X1 , . . . , X2n−1 ],

 
X1 X2 . . . Xn
 X2 X3 . . . Xn+1 
 
fn = det  .. .. .. 
 . . . 
Xn Xn+1 . . . X2n−1
62
este ireductibil.
55. (Van der Waerden) Fie K un corp comutativ, r, n ∈ N, r ≥ 1,

n ≥ 2, R = K[X1 , . . . , Xr ] şi polinoamele neconstante f1 , . . . , fn ∈ R cu
(f1 , . . . , fn ) = 1. Atunci polinomul T1 f1 + · · · + Tn fn ∈ R[T1 , . . . Tn ] este
ireductibil.
63
Capitolul 7
Soluţii: Mulţimi
∩
1. Soluţia 1. Presupunem prin absurd că Ai = ∅. Fie A1 =
i=1,s
{x1 , . . . , xr }. Atunci există i1 , . . . , ir ∈ {1, . . . , s} astfel ı̂ncât x1 ∈
/ Ai1 , . . . ,
xr ∈ / Air . Rezultă că A1 ∩ Ai1 ∩ · · · ∩ Air = ∅, deoarece dacă intersecţia ar
fi nevidă ea ar conţine unul din elementele x1 , . . . , xr ale lui A1 , ceea ce este
ı̂n contradicţie cu alegerea mulţimilor Aij .
Aşadar am găsit o familie constând din cel mult r + 1 dintre mulţimile date
care au intersecţia vidă, aceasta contrazicând ipoteza.
Soluţia 2. Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după s ≥ r + 1. Dacă
s = r + 1 este clar. Fie acum A′1 , A′2 , . . . , A′s+1 mulţimi finite având fiecare
r elemente. Din ipoteza de inducţie rezultă ∩ că′ intersecţia oricăror s dintre∩ ′
acestea este nevidă. Presupunem că Ai = ∅. Definim Bi = Aj
i=1,s+1
∩ j̸ =i
pentru 1 ≤ i ≤ s + 1 şi observăm că Bi ̸= ∅ pentru orice i, iar Bk Bl = ∅
pentru
∪ orice k ̸= l. Cum Bi ⊆ A′1 pentru orice 2 ≤ i ≤ s + 1, rezultă că
Bi ⊆ A′1 . Dar atunci obţinem că
i=2,s+1
∑ ∪
s≤ |Bi | = | Bi | ≤ |A′1 | = r,
i=2,s+1 i=2,s+1
adică s ≤ r, contradicţie.
2. Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după m ≥ 1. Pentru m = 1

′
este clar. Dacă m > 1, atunci presupunem că A∪ = X1 ∪ · · · ∪ Xm−1 este
′
o submulţime fixată a lui A. Atunci ecuaţia A Xm = A are 2t soluţii,
unde t = |A′ |. Dar din ipoteza de inducţie ecuaţia X1 ∪ · · · ∪ Xm−1 = A′ are
64
(2m−1 − 1)t soluţii. Cum există Cnt submulţimi distincte cu t elemente ale lui
A, numărul soluţiilor ecuaţiei date este
∑
Cnt (2m−1 − 1)t 2t = (2m − 2 + 1)n = (2m − 1)n .
t=0,n
∪ n ≥ 2. Pentru n = 2 este
3. Demonstrăm afirmaţia prin∪ inducţie după
evident. Dacă n > 2, atunci Ai = ( Ai ) ∪ An şi aplicând formula
i=1,n i=1,n−1
din cazul n = 2 şi apoi ipoteza de inducţie, obţinem
∪ ∪ ∪
| Ai | = | Ai | + |An | − |( Ai ) ∩ An |
i=1,n i=1,n−1 i=1,n−1
∪ ∪
= | Ai | + |An | − | (Ai ∩ An )|
i=1,n−1 i=1,n−1
∑ ∑ ∩
= |Ai | − |Ai ∩ Aj | + · · · + (−1)n | Ai |
i=1,n−1 1≤i<j≤n−1 i=1,n−1
∑ ∑
+|An | − |Ai ∩ An | + |Ai ∩ Aj ∩ An | −
i=1,n−1 1≤i<j≤n−1
∩
· · · + (−1)n+1 | (Ai ∩ An )|
i=1,n−1
∑ ∑ ∩
= |Ai | − |Ai ∩ Aj | + · · · + (−1)n+1 | Ai |.
i=1,n 1≤i<j≤n i=1,n
4. Fie A = {x1 , . . . , xr }. Dacă f este injectivă, atunci f (x1 ), . . . , f (xr )

sunt distincte şi cum {f (x1 ), . . . , f (xr )} ⊆ A rezultă că avem egalitate ı̂n
ultima incluziune, deci f (A) = A, adică f este surjectivă.
Dacă f este surjectivă, atunci f (A) = A şi deci mulţimea f (A) are r ele-
mente. Rezultă că f (x1 ), . . . , f (xr ) sunt distincte, deci f este injectivă.
Am demonstrat aşadar că (a) şi (b) sunt echivalente. Aceasta arată şi că
oricare dintre ele implică (c) (pentru că dacă f este injectivă şi surjectivă
rezultă că f este bijectivă). Faptul că (c) implică atât (a), cât şi (b) este
evident.
5. (a) Numărul funcţiilor definite pe M cu valori ı̂n N este nm , după cum

se poate verifica uşor prin inducţie după m.
(b) Pentru ca să existe funcţii injective trebuie ca m ≤ n. În acest caz,
numărul funcţiilor injective este (n − m + 1) · · · (n − 1)n, după cum se poate
65
verifica simplu prin inducţie după m.
(c) Pentru ca să existe funcţii surjective trebuie ca m ≥ n. În acest caz, fie
N = {a1 , . . . , an } şi pentru fiecare 1 ≤ i ≤ n considerăm mulţimea
Ai = {f : M → N | f (x) ̸= ai pentru orice x ∈ M }.

∪
Atunci mulţimea funcţiilor nesurjective de la M la N este Ai , deci
∪ 1≤i≤n
numărul funcţiilor surjective de la M la N este nm − | Ai |.
1≤i≤n
Folosind principiul includerii şi excluderii (vezi problema 3), avem
∪ ∑ ∑ ∩
| Ai | = |Ai | − |Ai ∩ Aj | + · · · + (−1)n+1 | Ai |.
i=1,n i=1,n 1≤i<j≤n i=1,n
Dar |Ai | = (n−1)m pentru orice 1 ≤ i ≤ n. De asemenea |Ai ∩Aj | = (n−2)m

pentru orice 1 ≤ i < j ≤ n. În general |Ai1 ∩. . .∩Air | = (n−r)m pentru orice
1 ≤ i1 < . . . < ir ≤ n (acest număr fiind de fapt numărul funcţiilor definite
pe o mulţime cu m elemente cu valori ı̂ntr-o mulţime cu n − r elemente) şi
atunci obţinem că
∪
| Ai | = Cn1 (n − 1)m − Cn2 (n − 2)m + . . . + (−1)n Cnn−1 .
i=1,n
Rezultă că numărul funcţiilor surjective de la M la N este

∑
nm − (−1)k+1 Cnk (n − k)m .
k=1,n−1
6. Notăm cu Sn mulţimea permutărilor mulţimii {1, 2, . . . , n}. Pentru

fiecare 1 ≤ i ≤ n considerăm mulţimea Ai = {σ ∈ Sn | σ(i) ∪ = i}. Atunci
mulţimea permutărilor care au cel puţin un punct fix este Ai şi folosind
1≤i≤n
principiul includerii şi excluderii (vezi problema 3) acest număr este
∪
| Ai | = Cn1 (n − 1)! − Cn2 (n − 2)! + . . . + (−1)n+1 Cnn .
1≤i≤n
Pe de altă parte, mulţimea permutărilor care au exact un punct fix este
66
∪ ∪
(Ai − ( Aj )), deci numărul lor este
1≤i≤n j̸=i
∑ ∪ ∑ ∪
|Ai − ( Aj )| = (|Ai | − |Ai ∩ ( Aj ))|)
1≤i≤n j̸=i 1≤i≤n j̸=i
∑ ∑ ∪
= |Ai | − | (Ai ∩ Aj )|
1≤i≤n 1≤i≤n j̸=i
= n(n − 1)! − 1
Cn−1 (n − 2)! 2
+ Cn−1 (n − 3)! − . . . + (−1)n−1 Cn−1
n−1
.
7. Presupunem că B ar fi finită şi fie x0 ∈ N cu proprietatea că x0 > x

pentru orice x ∈ A ∪ B. Rezultă că g(f (x0 )) < g(x0 ). Fie x1 = f (x0 ).
Atunci g(x1 ) < g(x0 ) şi x1 > x0 . Fie x2 = f (x1 ). Atunci x2 > x1 şi
g(x2 ) < g(x1 ). Continuând procedeul, obţinem un şir strict crescător de nu-
mere naturale (xn )n≥0 şi unul strict descrescător (g(xn ))n≥0 tot de numere
naturale, contradicţie.
8. Din (a) şi (b) rezultă că f (0) < f (1) < f (2) = 2, deci f (0) = 0 şi
f (1) = 1. Arătăm că f (3) = 3. Într-adevăr, avem 2 = f (2) < f (3), iar pe
de altă parte f (15) < f (18), de unde f (3)f (5) = f (15) < f (18) = 2f (9) <
2f (10) = 4f (5), adică f (3) < 4.
Mai departe 3 = f (3) < f (4) < f (5) < f (6) = f (2)f (3) = 6, de unde
f (n) = n pentru n ≤ 6.
Observăm că pentru a arăta că f = 1N este suficient să arătăm că f (k) = k
pentru o infinitate de k ∈ N. Demonstrăm prin inducţie după n ≥ 1 că
f (n(n + 1)) = n(n + 1). Pentru n = 1 şi n = 2 este adevărat. Fie n > 2 şi
presupunem că afirmaţia este adevărată pentru n − 1. Cum f (n(n − 1)) =
n(n − 1), rezultă că f (k) = k pentru k ≤ n(n − 1). Cum f (n(n + 1)) =
f (n)f (n + 1) şi n ≤ n(n − 1), n + 1 ≤ n(n − 1), iar (n, n + 1) = 1, obţinem
că f (n(n + 1)) = f (n)f (n + 1) = n(n + 1), ceea ce trebuia demonstrat.
Observaţie. P. Erdös a demonstrat următorul rezultat mai general: dacă
f : N∗ → R este o funcţie strict crescătoare şi f (mn) = f (m)f (n) pentru
orice m, n ∈ N∗ prime ı̂ntre ele, atunci există α ∈ R, α > 0, astfel ı̂ncât
f (n) = nα pentru orice n ∈ N∗ .
9. Soluţia 1. Demonstrăm că dacă u, v : N → N sunt funcţii astfel ı̂ncât

u este injectivă, v este surjectivă şi u ≤ v, atunci u = v. Presupunem prin
absurd că mulţimea A = {n ∈ N | u(n) < v(n)} este nevidă. Fie atunci
B = {u(n) | n ∈ A}, care este o muţime nevidă de numere naturale, deci are
67
un cel mai mic element. Fie acesta b = u(a), cu a ∈ A. Dar v este surjectivă,
deci există x ∈ N cu v(x) = b. Dacă x ∈ A, atunci u(x) < v(x) = b,
deci u(x) ∈ B şi este mai mic decât b, contradicţie. Dacă x ∈ / A, atunci
u(x) = v(x) = b = u(a) şi cum u este injectivă, rezultă că a = x ∈ / A,
contradicţie. Aşadar A = ∅ şi u = v.
Soluţia 2. Notăm u = max(f, g) şi v = min(f, g). Presupunem că f ̸= g,
deci există x0 ∈ N astfel ı̂ncât f (x0 ) ̸= g(x0 ). Fie de exemplu f (x0 ) > g(x0 ).
Atunci u(x0 ) = f (x0 ) şi v(x0 ) = g(x0 ). Cum u este surjectivă, există x1 ∈ N
cu u(x1 ) = v(x0 ). Dar u(x1 ) ≥ v(x1 ), deci v(x0 ) ≥ v(x1 ). Dacă am avea
v(x0 ) = v(x1 ), ar rezulta că x0 = x1 , deci u(x0 ) = v(x0 ), ceea ce este fals.
Rămâne că v(x0 ) > v(x1 ).
Fie acum x2 ∈ N astfel ı̂ncât u(x2 ) = v(x1 ). Atunci v(x1 ) ≥ v(x2 ), iar
dacă am avea v(x1 ) = v(x2 ), ar rezulta că x1 = x2 , de unde u(x1 ) = v(x1 )
şi v(x0 ) = v(x1 ), contradicţie. Aşadar v(x1 ) > v(x2 ). Continuând similar
găsim două şiruri de numere naturale (xn )n≥0 şi (v(xn ))n≥0 , cel din urmă
strict descrescător, ceea ce este imposibil.
10. Dacă M = N sau M = Z, fie funcţiile f, g : M → M definite prin

f (x) = 2x+1, g(x) = [x/2], unde [t] reprezintă partea ı̂ntreagă a lui t. Atunci
f este injectivă şi nesurjectivă, iar g este surjectivă şi nu este injectivă.
Funcţia f : Q → Q, f (x) = x3 , este injectivă şi nu este surjectivă.
Considerăm g : Q → Q definită prin g(x) = x pentru x ≥ 0 şi g(x) = x + 1
pentru x < 0. Atunci g este surjectivă şi nu este injectivă.
Funcţia f : R → R, f (x) = ex , este injectivă şi nu este surjectivă. Funcţia
g : R → R definită prin g(x) = x pentru x ≥ 0 şi g(x) = x + 1 pentru x < 0,
este surjectivă şi nu este injectivă.
Funcţia f : C → C definită prin f (a + bi) = ea + bi pentru orice a, b ∈ R,
este injectivă şi nu este surjectivă. Funcţia g : C → C, g(z) = z 2 , este
surjectivă şi nu este injectivă.
11. (a) ”⇒” Presupunem că f este injectivă. Dacă A ∪ B ̸= M , fie

x ∈ M, x ∈
/ A ∪ B. Atunci pentru X = {x} avem f (X) = (∅, ∅) = f (∅), de
unde X = ∅, contradicţie. Aşadar A ∪ B = M .
”⇐” Presupunem că A ∪ B = M . Fie X, Y ⊆ M cu f (X) = f (Y ), deci
68
X ∩ A = Y ∩ A şi X ∩ B = Y ∩ B. Atunci
X = X ∩M
= X ∩ (A ∪ B)
= (X ∩ A) ∪ (X ∩ B)
= (Y ∩ A) ∪ (Y ∩ B)
= Y ∩ (A ∪ B)
= Y ∩M
= Y
deci f este injectivă.

(b) ”⇒” Presupunem că f este surjectivă. Dacă A ∩ B ̸= ∅, fie x ∈ A ∩ B.
Considerăm ({x}, B − {x}) ∈ P(A) × P(B). Cum f este surjectivă, există
X ∈ P(M ) cu X ∩ A = {x} şi X ∩ B = B − {x}. Atunci x ∈ X şi deci
x ∈ X ∩ B, de unde x ∈ B − {x}, contradicţie. Aşadar A ∩ B = ∅.
”⇐” Presupunem că A ∩ B = ∅. Fie (X, Y ) ∈ P(A) × P(B). Arătăm că
f (X ∪ Y ) = (X, Y ) şi de aici va rezulta că f este surjectivă. Într-adevăr,
(X ∪Y )∩A = (X ∩A)∪(Y ∩A) = X deoarece X ⊆ A şi Y ∩A ⊆ B ∩A = ∅ şi
(X ∪ Y ) ∩ B = (X ∩ B) ∪ (Y ∩ B) = Y deoarece Y ⊆ B şi X ∩ B ⊆ A ∩ B = ∅.
(c) Echivalenţa rezultă din (a) şi (b). În situaţia ı̂n care A = CM B, deci f este
bijectivă, inversa ei este f −1 : P(A) × P(B) → P(M ), f −1 (X, Y ) = X ∪ Y ,
după cum rezultă din soluţia punctului (b).
12. Dacă ar exista o funcţie surjectivă f : A → P(A), considerăm

mulţimea M = {a ∈ A | a ∈ / f (a)}. Din surjectivitatea lui f rezultă că
există b ∈ A cu f (b) = M . Dacă b ∈ M , atunci din definiţia lui M rezultă
că b ∈
/ f (b) = M , contradicţie. Dacă b ∈
/ M , atunci b ∈ f (b) = M , din nou
contradicţie.
13. (a) ⇒ (b) Fie u, v : X → M funcţii astfel ı̂ncât f u = f v. Dacă x ∈ X

avem f u(x) = f v(x), deci f (u(x)) = f (v(x)), şi cum f este injectivă rezultă
că u(x) = v(x). Obţinem că u = v.
(b) ⇒ (c) Fie y ∈ N astfel ı̂ncât există x ∈ M cu f (x) = y. Arătăm că
există un unic x cu această proprietate. Într-adevăr, dacă x1 , x2 ∈ M şi
f (x1 ) = f (x2 ) = y, atunci fie u, v : {0} → M definite prin u(0) = x1 ,
v(0) = x2 . Atunci f u = f v, de unde u = v, ceea ce arată că x1 = x2 .
Acum fixăm un element a ∈ M şi definim g : N → M astfel:
69
• Dacă y ∈ N − f (M ), atunci g(y) = a.
• Dacă y ∈ f (M ), atunci g(y) = x, unde x este unicul element din M cu
proprietatea că f (x) = y.
Este evident că gf = 1M .
(c) ⇒ (a) Fie x, y ∈ M cu proprietatea că f (x) = f (y). Ştim că există o
funcţie g : N → M astfel ı̂ncât gf = 1M . Atunci g(f (x)) = g(f (y)) implică
x = y.
∩
14. (a) ⇒ (b) Deoarece Mi ⊆ Mj pentru orice j ∈ I, rezultă că
∩ ∩i∈I ∩
f ( Mi ) ⊆ f (Mj ), şi deci f ( Mi ) ⊆ f (Mi ).
i∈I ∩ i∈I i∈I
Fie acum y ∈ f (Mi ). Atunci, pentru orice i ∈ I există xi ∈ Mi cu
i∈I
y = f (xi ). Deoarece f este injectivă rezultă că xi = x∩j pentru orice i, j ∈ I,
de unde x = xi ∈ Mj pentru orice j ∈ I, deci x ∈ Mi . Cum y = f (x),
∩ i∈I
rezultă că y ∈ f ( Mi ).
i∈I
(b) ⇒ (a) Presupunem prin absurd că f nu ar fi injectivă şi fie x, y ∈ M ,
x ̸= y, cu f (x) = f (y). Fie M1 = {x} şi M2 = {y}. Atunci f (M1 ) ∩ f (M2 ) =
{f (x)}, dar f (M1 ∩ M2 ) = f (∅) = ∅, contradicţie.
15. (a) ⇒ (c) Pentru fiecare n ∈ N alegem un element xn ∈ M astfel

ı̂ncât f (xn ) = n. Definim g : N → M prin g(n) = xn pentru orice n ∈ N .
Evident are loc f g = 1N .
(c) ⇒ (b) Fie u, v : N → Y astfel ı̂ncât uf = vf . Atunci uf g = vf g, deci
u1N = v1N , de unde rezultă că u = v.
(b) ⇒ (a) Presupunem prin absurd că f nu este surjectivă. Atunci alegem
un n0 ∈ N − f (M ). Fie Y = {0, 1} şi funcţiile u, v : N → Y definite prin
u(n) = 0 dacă n ̸= n0 , u(n0 ) = 1 şi v(n) = 0 pentru orice n ∈ N . Atunci
uf = vf , dar u ̸= v, contradicţie.
16. (i) (a) ⇒ (b) Fie X, Y ⊆ M cu f∗ (X) = f∗ (Y ), deci f (X) = f (Y ).

Fie x ∈ X. Atunci f (x) ∈ f (X) = f (Y ), deci există y ∈ Y cu f (x) = f (y).
Cum f este injectivă, rezultă că x = y ∈ Y . Aşadar X ⊆ Y şi analog Y ⊆ X,
de unde X = Y .
(b) ⇒ (c) Fie X ⊆ M . Trebuie să arătăm că f −1 (f (X)) = X. Dacă x ∈ X,
atunci f (x) ∈ f (X), deci x ∈ f −1 (f (X)), ceea ce arată că X ⊆ f −1 (f (X)).
Invers, dacă a ∈ f −1 (f (X)), atunci f (a) ∈ f (X), deci există x ∈ X cu
70
f (a) = f (x). Atunci f∗ ({a}) = f∗ ({x}) şi cum f∗ este injectivă rezultă că
{a} = {x}, deci a = x ∈ X. Aşadar f −1 (f (X)) ⊆ X, ceea ce arată egali-
tatea.
(c) ⇒ (d) Cum f ∗ ◦ f∗ este surjectivă, rezultă că şi f ∗ este surjectivă.
(d) ⇒ (e) Presupunem prin absurd că există X ⊆ M şi y ∈ N cu y ∈ f (CM X)
şi y ∈
/ CN f (X). Atunci y = f (a) cu a ∈ / X şi y ∈ f (X), deci y = f (x) cu
∗
x ∈ X. Folosind surjectivitatea lui f rezultă că pentru {a} ∈ P(M ) există
Y ⊆ N astfel ı̂ncât {a} = f ∗ (Y ) = f −1 (Y ) cu Y ⊆ N . Atunci y = f (a) ∈ Y ,
de unde rezultă că şi x ∈ f −1 (Y ) = {a}, contradicţie.
(e) ⇒ (a) Presupunem prin absurd că f nu este injectivă. Fie a, b ∈ M
cu a ̸= b şi f (a) = f (b). Atunci pentru X = {a} avem b ∈ CM X, deci
f (b) ∈ f (CM X). Pe de altă parte f (a) ∈ f (X), deci f (a) ∈ / CN f (X),
contradicţie.
(ii) Se demonstrează similar cu (i).
17. (a) Definim aplicaţiile f : Fun(A, Fun(B, C)) → Fun(A × B, C)

şi g : Fun(A × B, C) → Fun(A, Fun(B, C)) prin f (u)(a, b) = u(a)(b) şi
g(v)(a)(b) = v(a, b) pentru orice u ∈ Fun(A, Fun(B, C)), v ∈ Fun(A × B, C),
a ∈ A, b ∈ B. Atunci
(f ◦ g)(v)(a, b) = f (g(v))(a, b)
= g(v)(a)(b)
= v(a, b)
şi
(g ◦ f )(u)(a)(b) = g(f (u))(a)(b)

= f (u)(a, b)
= u(a)(b)
ceea ce arată că f ◦ g şi g ◦ f sunt aplicaţiile identice, deci f şi g sunt inverse
una celeilalte.
(b) Notăm cu pB : B × C → B şi pC : B × C → C proiecţiile canonice.
Definim aplicaţia f : Fun(A, B × C) → Fun(A, B) × Fun(A, C) prin f (u) =
(pB u, pC u).
Dacă f (u) = f (v), atunci pB u = pB v şi pC u = pC v, de unde u(a) =
(pB u(a), pC u(a)) = (pB v(a), pC v(a)) = v(a), deci u = v. Obţinem că f
este injectivă.
71
Fie acum (ϕ1 , ϕ2 ) ∈ Fun(A, B) × Fun(A, C). Definim u ∈ Fun(A, B × C) prin
u(a) = (ϕ1 (a), ϕ2 (a)). Atunci pB u = ϕ1 şi pC u = ϕ2 , deci f (u) = (ϕ1 , ϕ2 ).
Aceasta arată că f este şi surjectivă, deci este o bijecţie.
Dacă A∩B = ∅, atunci aplicaţia f : Fun(A, C)×Fun(B, C) → Fun(A∪B, C)
definită prin f (u, v)(x) = u(x) dacă x ∈ A şi f (u, v)(x) = v(x) dacă x ∈ B,
este bine definită şi bijectivă. Într-adevăr, dacă f (u, v) = f (g, h) pentru
u, g ∈ Fun(A, C) şi v, h ∈ Fun(B, C), atunci u(a) = f (u, v)(a) = f (g, h)(a) =
g(a) pentru orice a ∈ A şi v(b) = f (u, v)(b) = f (g, h)(b) = h(b) pentru orice
b ∈ B, deci f este injectivă. De asemenea, dacă g ∈ Fun(A ∪ B, C), definim
u ∈ Fun(A, C) şi v ∈ Fun(B, C) prin u(a) = g(a) pentru orice a ∈ A şi
v(b) = g(b) pentru orice b ∈ B. Atunci g = f (u, v), deci f este şi surjectivă.
18. Este imediat că ∼ este reflexivă, simetrică şi tranzitivă. Fie f : R →
[0, 1), f (x) = {x}, unde prin {x} notăm partea fracţionară a lui x. Pentru
orice x, y ∈ R avem că
x∼y ⇔ x−y ∈Z
⇔ [x] + {x} − [y] − {y} ∈ Z
⇔ {x} − {y} ∈ Z
⇔ {x} = {y}
⇔ f (x) = f (y)
deci ∼ = ρf , unde ρf este relaţia de echivalenţă asociată funcţiei f . Din
proprietatea de universalitate a mulţimii factor rezultă că există o funcţie
f ′ : R/∼ → [0, 1) astfel ı̂ncât f ′ p = f , unde p : R → R/∼ este proiecţia
canonică. Cum ∼ = ρf , avem că f ′ este injectivă, iar surjectivitatea lui f
arată că f ′ este surjectivă. Prin urmare f ′ este o bijecţie.
19. Se verifică imediat că ρ este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă, deci
este relaţie de ordine. Dacă x = 1 şi y = 3/2, atunci nici una din relaţiile
xρy şi yρx nu este adevărată, deci ρ nu este totală.
20. ρ′ este reflexivă deoarece ∆M ⊆ ρ′ .

Arătăm că ρ′ este simetrică. Fie x, y ∈ M cu xρ′ y. Atunci x∆M y sau există
n ≥ 1 cu x(ρ ∪ ρ−1 )n y, deci x = y sau există n ≥ 1 şi s1 , . . . , sn−1 ∈ M cu
x(ρ ∪ ρ−1 )s1 , . . . , sn−1 (ρ ∪ ρ−1 )y. Este uşor de văzut că relaţia ρ ∪ ρ−1 este
simetrică şi atunci obţinem că y∆M x şi y(ρ ∪ ρ−1 )sn−1 , . . . , s1 (ρ ∪ ρ−1 )x, deci
y∆M x sau y(ρ ∪ ρ−1 )n x, ceea ce arată că yρ′ x.
72
Arătăm că ρ′ este tranzitivă. Presupunem că xρ′ y şi yρ′ z.Dacă x = y sau
y = z este clar că xρ′ z. Altfel, există m, n ≥ 1 cu x(ρ∪ρ−1 )m y şi y(ρ∪ρ−1 )n z.
Aceasta arată că x(ρ ∪ ρ−1 )m+n z, de unde xρ′ z.
Arătăm că ρ′ este cea mai mică relaţie de echivalenţă care include pe ρ.
Fie ρ′′ o altă relaţie de echivalenţă cu ρ ⊆ ρ′′ . Este clar că ρ ∪ ρ−1 ⊆
ρ′′ şi ∆M ⊆ ρ′′ . Dacă x(ρ ∪ ρ−1 )n y, atunci există s1 , . . . , sn−1 ∈ M cu
x(ρ∪ρ−1 )s1 , . . . , sn−1 (ρ∪ρ−1 )y. Cum ρ∪ρ−1 ⊆ ρ′′ , avem şi xρ′′ s1 , . . . , sn−1 ρ′′ y,
deci cum ρ′′ este tranzitivă avem şi xρ′′ y. Obţinem că (ρ ∪ ρ−1 )n ⊆ ρ′′ pentru
orice n, şi de aici rezultă că ρ′ ⊆ ρ′′ .
21. Verificăm mai ı̂ntâi că ρ este relaţie de echivalenţă.

• ρ este reflexivă: avem (x1 , . . . , xn )ρ(x1 , . . . , xn ) deoarece xi ρi xi pentru orice
1 ≤ i ≤ n, ρi fiind reflexivă.
• ρ este simetrică: dacă (x1 , . . . , xn )ρ(y1 , . . . , yn ), atunci xi ρi yi , de unde yi ρi xi
pentru fiecare 1 ≤ i ≤ n, ρi fiind simetrică, deci (y1 , . . . , yn )ρ(x1 , . . . , xn ).
• ρ este tranzitivă: dacă (x1 , . . . , xn )ρ(y1 , . . . , yn ) şi (y1 , . . . , yn )ρ(z1 , . . . , zn ),
atunci pentru orice i avem xi ρi yi şi yi ρi zi , şi din tranzitivitatea lui ρi rezultă
că xi ρi zi , ceea ce arată că (x1 , . . . , xn )ρ(z1 , . . . , zn ).
Vom construi o bijecţie de la M/ρ la M1 /ρ1 × · · · × Mn /ρn folosind
proprietatea de universalitate a mulţimii factor. Fie f : M → M1 /ρ1 ×
· · · × Mn /ρn funcţia definită prin f (x1 , . . . , xn ) = (xb1 , . . . , x cn ), unde pe
poziţia i am notat prin xbi clasa de echivalenţă a lui xi ı̂n mulţimea fac-
tor Mi /ρi . Notăm cu ρf relaţia de echivalenţă pe M asociată funcţiei f .
Avem (x1 , . . . , xn )ρf (y1 , . . . , yn ) ⇔ f (x1 , . . . , xn ) = f (y1 , . . . , yn ) ⇔ xbi =
ybi pentru orice i ⇔ xi ρi yi pentru orice i ⇔ (x1 , . . . , xn )ρ(y1 , . . . , yn ), deci
ρ = ρf . Atunci există f ′ : M/ρ −→ M1 /ρ1 × · · · × Mn /ρn astfel ı̂ncât
f ′ p = f , unde p : M → M/ρ este proiecţia canonică. Cum ρ = ρf , avem
că f ′ este injectivă. Este evident că f este surjectivă, de unde şi f ′ este
surjectivă. Prin urmare f ′ este bijectivă.
22. Fie Rk mulţimea relaţiilor de echivalenţă ρ pe M cu proprietatea

că mulţimea factor M/ρ are k elemente. Notăm cu Nm,k = |Rk |. Numărul
relaţiilor de echivalenţă pe M este Nm,1 + . . . + Nm,m .
Pentru a calcula Nm,k să observăm că oricărui ρ ∈ Rk ı̂i putem asocia
o surjecţie de la M la mulţimea {1, . . . , k} ı̂n modul următor: compunem o
bijecţie de la M/ρ la {1, . . . , k} cu proiecţia canonică p : M → M/ρ. Invers,
oricărei surjecţii f : M → {1, . . . , k} ı̂i asociem relaţia de echivalenţă ρf , care
se află ı̂n Rk , deoarece din proprietatea de universalitate a mulţimii factor
73
există f ′ : M/ρf → {1, . . . , k} cu f ′ p = f , şi atunci f ′ este bijectivă, deci
|M/ρf | = k.
Fie acum f, g : M → {1, . . . , k} surjective. Vom arăta că ρf = ρg ⇔
există o permutare σ ∈ Sk cu g = σf . Implicaţia ”⇐” este evidentă. Invers,
fie ρf = ρg = ρ. Atunci există f ′ , g ′ : M/ρ −→ {1, . . . , k} bijective astfel
ı̂ncât f ′ p = f şi g ′ p = g. Luăm σ = g ′ (f ′ )−1 ∈ Sk şi rezultă că g = σf .
Aşadar, la k! surjecţii corespunde aceeaşi relaţie de echivalenţă ı̂n cores-
pondenţa descrisă mai sus, deci Nm,k = Sm,k /k!, unde Sm,k este numărul
surjecţiilor definite pe o mulţime cu m elemente cu valori ı̂ntr-o mulţime cu
k elemente, care a fost calculat ı̂n problema 5.
23. Este imediat că ρ este o relaţie de echivalenţă. Fie f : P(A) → P(B)
definită prin f (X) = X ∩ B. Este clar că ρ = ρf . Din proprietatea de univer-
salitate a mulţimii factor rezultă că există f ′ : P(A)/ρ → P(B) injectivă ast-
fel ı̂ncât f ′ p = f . Atunci f ′ este şi surjectivă. Într-adevăr, dacă Y ∈ P(B),
atunci f (Y ) = Y . Aşadar f ′ este bijectivă.
′
24. Este imediat că ρ este relaţie de echivalenţă. Fie F : B A → B A
definită prin F (f ) = f|A′ . Atunci f ρg ⇔ f|A′ = g|A′ ⇔ F (f ) = F (g),
deci ρ = ρF şi din proprietatea de universalitate a mulţimii factor există
′
F ′ : B A /ρ → B A injectivă cu F ′ p = F , unde p : B A → B A /ρ este proiecţia
canonică. Pentru a arăta că F ′ este şi surjectivă este suficient să arătăm că
′
F este surjectivă. Pentru aceasta fie g ∈ B A şi fie b ∈ B. Definim f : A → B
prin f (a) = g(a) dacă a ∈ A′ şi f (a) = b dacă a ∈ A − A′ . Atunci avem
F (f ) = g, deci F este surjectivă. Prin urmare F ′ este bijectivă.
25. (a) Evident A ∼ A deoarece 1A : A → A este bijectivă.

(b) Cum A ∼ B, există o bijecţie f : A → B. Atunci f −1 : B → A este
bijecţie, deci B ∼ A.
(c) Dacă f : A → B şi g : B → C sunt bijecţii, atunci gf : A → C este
bijecţie, deci A ∼ C.
26. (a) Fie f : X0 → X2 o bijecţie. Definim prin recurenţă şirul de

mulţimi (Xn )n≥3 prin Xn = f (Xn−2 ) pentru orice n ≥ 3. Se demonstrează
∩
imediat prin inducţie că Xn ⊇ Xn+1 pentru orice n ≥ 0. Notăm A = Xn
n≥0
74
şi Bn = Xn − Xn+1 pentru orice n ≥ 0. Arătăm că
∪ ∪
X0 = A ∪ ( Bn ) şi X1 = A ∪ ( Bn ).
n≥0 n≥1
Pentru prima egalitate, fie a ∈ X0 . Dacă a ∈ A, atunci evident a aparţine

membrului drept. Dacă a ∈ / A, fie n cel mai mic număr natural pentru care
a∈ / Xn . Evident n > 0. Atunci a ∈ Xn−1 şi a ∈ / Xn , deci a ∈ Bn−1 , aşadar a
aparţine şi membrului drept. Incluziunea inversă este clară, toate mulţimile
din reuniune fiind submulţimi ale lui X0 . A doua egalitate se demonstrează
similar.
În plus, observăm că ı̂n fiecare din cele două relaţii demonstrate ı̂n membrul
drept avem o reuniune disjunctă de mulţimi (adică intersecţia oricăror două
mulţimi din reuniune este vidă).
Arătăm acum că pentru orice n ≥ 0 are loc f (Bn ) = Bn+2 . Într-adevăr,
avem Bn+2 = Xn+2 − Xn+3 = f (Xn ) − f (Xn+1 ) = f (Xn − Xn+1 ) = f (Bn )
(pentru a treia egalitate am folosit faptul că f este injectivă).
Atunci putem defini funcţia gn : Bn → Bn+2 prin gn (x) = f (x) pentru orice
x ∈ Bn . Este clar că gn este bijectivă.
∪ Definim acum g : X0 → X1 astfel:
• g(x) = x pentru orice x ∈ A ∪ ( B2n+1 ).
n≥0
• g(x) = g2n (x) dacă x ∈ B2n , n ∈ N.
Atunci g este bijectivă, şi aceasta arată că există o bijecţie ı̂ntre X0 şi X1 .
(b) Fie α = |A| = |A′ | şi β = |B| = |B ′ | numere cardinale. Considerăm
bijecţiile u : A → A′ şi v : B → B ′ şi presupunem că există o funcţie
injectivă f : A → B. Atunci vf u−1 : A′ → B ′ este injectivă, deci definiţia
nu depinde de reprezentanţii A şi B.
(c) Fie α = |A| şi β = |B|. Cum α ≤ β şi β ≤ α, rezultă că există funcţii
injective f : A → B şi g : B → A. Atunci f (A) ⊆ B şi gf (A) ⊆ g(B) ⊆ A.
Dar dacă u : X → Y este o funcţie injectivă, atunci X ∼ u(X). Aplicând
această observaţie de două ori obţinem că A ∼ f (A) ∼ gf (A) şi atunci con-
form punctului (a) rezultă că A ∼ g(B). Dar g(B) ∼ B, de unde A ∼ B.
27. Fie α = |A| şi β = |B|. Considerăm mulţimea

F = {(X, f ) | X ⊆ A şi f : X → B funcţie injectivă}.
Evident F este nevidă (putem alege o submulţime a lui A cu un singur ele-
ment şi f : X → B o funcţie arbitrară). În plus, F poate fi ordonată ast-
fel: (X1 , f1 ) ≤ (X2 , f2 ) dacă şi numai dacă X1 ⊆ X2 şi restricţia lui f2 la
75
X1 este f1 . Arătăm că F este inductiv ordonată cu această relaţie de or-
∪ ı̂n F. Arătăm că
dine. Fie (Xi , fi )i∈I un lanţ (submulţime total ordonată)
el are un majorant ı̂n F. Pentru aceasta fie X = Xi şi f : X → B
i∈I
funcţia definită astfel: dacă x ∈ X, alegem un i ∈ I cu x ∈ Xi , şi definim
f (x) = fi (x). Definiţia lui f este corectă. Într-adevăr, fie x ∈ Xi şi x ∈ Xj .
Avem (Xi , fi ) ≤ (Xj , fj ) sau (Xj , fj ) ≤ (Xi , fi ). În primul caz (al doilea
este similar) ştim că fi este restricţia lui fj la Xi , deci cum x ∈ Xi , avem că
fj (x) = fi (x).
Funcţia f definită mai sus este injectivă, deoarece dacă x, y ∈ X cu f (x) =
f (y), atunci există i, j ∈ I cu x ∈ Xi şi y ∈ Xj . Presupunem, de exemplu,
că (Xj , fj ) ≤ (Xi , fi ), şi atunci f (x) = fi (x) şi f (y) = fj (y) = fi (y). Din
injectivitatea lui fi rezultă că x = y. Aşadar (X, f ) ∈ F şi (Xi , fi ) ≤ (X, f )
pentru orice i ∈ I.
Din lema lui Zorn rezultă că F are un element maximal (Y, g). Dacă g
este surjectivă, atunci există o funcţie injectivă g ′ : B → Y şi atunci
β = |B| ≤ |Y | ≤ |A| = α. Dacă g nu este surjectivă, atunci fie b ∈ B − g(Y ).
Dacă Y ̸= A, considerăm a ∈ A − Y şi definim funcţia f : Y ∪ {a} → B prin
f|Y = g şi f (a) = b. Atunci (Y ∪ {a}, f ) ∈ F şi această pereche este strict
mai mare ca (Y, g), contradicţie. Aşadar Y = A şi atunci α = |A| ≤ |B| = β.
Am demonstrat deci că avem α ≤ β sau β ≤ α. De aici rezultă că are loc
una din (i) α < β; (ii) α = β; (iii) β < α. Folosind problema 26, rezultă că
nu pot avea loc simultan două dintre aceste condiţii.
28. (a) Fie X o mulţime infinită şi x0 ∈ X. Atunci X − {x0 } este nevidă,
deci există x1 ∈ X, x1 ̸= x0 . Construim inductiv un şir (xn )n∈N astfel: dacă
am definit x0 , . . . , xn ∈ X, oricare două distincte, atunci X − {x0 , . . . , xn }
este nevidă (altfel ar rezulta X = {x0 , . . . , xn }), deci există xn+1 ∈ X şi xn+1
să fie diferit de toţi x0 , . . . , xn .
Definim acum funcţia injectivă f : N → X prin f (n) = xn pentru orice
n ∈ N. Rezultă că |N| ≤ |X|.
(b) Fie F = {y0 , . . . , yr }. Mulţimea X−F este infinită, altfel X = F ∪(X−F )
ar fi finită. Atunci, din (i), există o submulţime numărabilă A a lui X − F .
Fie A = {a0 , a1 , . . .}. Definim funcţia f : X → X − F astfel:
• f (x) = x pentru orice x ∈ X − (F ∪ A).
• f (yi ) = ai pentru orice 0 ≤ i ≤ r.
• f (aj ) = aj+r pentru orice j ∈ N.
Atunci este clar că f este bijectivă, deci |X − F | = |X|.
76
29. Să observăm mai ı̂ntâi că pentru orice numere cardinale α şi β putem
alege mulţimi A şi B cu |A| = α, |B| = β şi A ∩ B = ∅. Într-adevăr, dacă
U şi V sunt mulţimi cu |U | = α şi |V | = β, putem lua A = U × {1} şi
B = V × {2}.
(a) Dacă α = |A| = |A′ | şi β = |B| = |B ′ | cu A ∩ B = ∅ şi A′ ∩ B ′ = ∅, fie
f : A → A′ şi g : B → B ′ bijecţii. Atunci funcţia u : A ∪ B → A′ ∪ B ′ definită
prin u(x) = f (x) dacă x ∈ A, şi u(x) = g(x) dacă x ∈ B, este bijectivă deci
|A ∪ B| = |A′ ∪ B ′ |.
(b) Fie α = |A|, β = |B|, γ = |C|, cu A, B, C două câte două disjuncte.
Atunci α + β = |A ∪ B| = |B ∪ A| = β + α şi (α + β) + γ = |(A ∪ B) ∪ C| =
|A ∪ (B ∪ C)| = α + (β + γ).
(c) Demonstrăm mai ı̂ntâi că α + α = α. Fie α = |A|, unde A este mulţime
infinită. Considerăm mulţimea
F = {(X, f ) | ∅ ̸= X ⊆ A şi f : X × {0, 1} → X funcţie bijectivă}.
Arătăm că F este nevidă. Pentru aceasta fie o funcţie injectivă u : N → A

(existenţa unei astfel de funcţii este asigurată de problema 28). Notăm X =
u(N) şi xn = u(n) pentru orice n ∈ N. Atunci aplicaţia f : X × {0, 1} → X
definită prin f (xn , 0) = x2n şi f (xn , 1) = x2n+1 pentru orice n ∈ N, este
bijectivă, deci (X, f ) ∈ F.
Definim pe F o relaţie de ordine astfel: (X, f ) ≤ (Y, g) dacă şi numai dacă
X ⊆ Y şi g(t) = f (t) pentru orice t ∈ X × {0, 1}. Atunci (F, ≤) este o
∪ inductiv ordonată. Într-adevăr, fie (Xi , fi )i∈I un lanţ ı̂n F. Luăm
mulţime
X= Xi şi definim f : X × {0, 1} → X astfel: dacă t ∈ X × {0, 1}, atunci
i∈I
există i ∈ I cu t ∈ Xi × {0, 1} şi punem f (t) = fi (t). Definiţia este corectă,
deoarece dacă t ∈ Xi × {0, 1} şi t ∈ Xj × {0, 1}, atunci din condiţia de lanţ
putem presupune, de exemplu, că (Xi , fi ) ≤ (Xj , fj ) şi obţinem fi (t) = fj (t).
Deoarece fiecare fi este surjectivă, rezultă că şi f este surjectivă.
Arătăm că f este injectivă. Dacă f (t) = f (t′ ), fie i, j ∈ I cu t ∈ Xi × {0, 1}
şi t′ ∈ Xj × {0, 1}. Ca mai sus putem presupune că (Xi , fi ) ≤ (Xj , fj ) şi
atunci f (t) = fi (t) = fj (t) şi f (t′ ) = fj (t′ ). Cum fj este injectivă, rezultă că
t = t′ .
Prin urmare (X, f ) ∈ F şi această pereche este un majorant pentru lanţul
dat. Din lema lui Zorn rezultă că F are un element maximal (Y, g).
Arătăm că A − Y este finită. Altfel, dacă A − Y ar fi infinită, fie C o
submulţime numărabilă a lui A−Y şi h : C ×{0, 1} → C o bijecţie construită
77
ca ı̂n prima parte a soluţiei. Atunci aplicaţia p : (Y ∪ C) × {0, 1} → (Y ∪ C)
definită prin p(t) = g(t) dacă t ∈ Y ×{0, 1} şi p(t) = h(t) dacă t ∈ C ×{0, 1},
este bijectivă, deoarece g şi h sunt bijecţii. Prin urmare (Y ∪ C, p) ∈ F şi
(Y, g) < (Y ∪ C, p), contradicţie cu maximalitatea lui (Y, g).
Aşadar A − Y este finită şi cum A este infinită rezultă că |Y | = |A| = α.
Avem atunci
α = |Y | = |Y ×{0, 1}| = |(Y ×{0})∪(Y ×{1})| = |Y ×{0}|+|Y ×{1}| = α+α.
Dacă β este un număr cardinal cu β ≤ α, atunci α ≤ α + β ≤ α + α = α, de

unde, conform problemei 26, rezultă că α + β = α.
30. (a) Fie α = |A| = |A′ | şi β = |B| = |B ′ |. Considerăm bijecţiile

f : A → A′ şi g : B → B ′ . Atunci aplicaţia u : A × B → A′ × B ′ definită
prin u(a, b) = (f (a), g(b)) este bijectivă, deci |A × B| = |A′ × B ′ |.
(b) Fie α = |A|, β = |B|, γ = |C|, unde putem presupune că B ∩ C = ∅.
Atunci aplicaţia f : (A × B) × C → A × (B × C), f ((a, b), c) = (a, (b, c)) este
bijectivă, deci (αβ)γ = |(A × B) × C| = |A × (B × C)| = α(βγ).
Apoi g : A × B → B × A, g(a, b) = (b, a), este bijectivă, deci αβ = |A × B| =
|B × A| = βα şi A × (B ∪ C) = (A × B) ∪ (A × C), deci α(β + γ) = αβ + αγ.
(c) Dacă α este un număr cardinal infinit, arătăm mai ı̂ntâi că αα = α.
Considerăm mulţimea
F = {(X, f ) | ∅ ̸= X ⊆ A şi f : X × X → X bijecţie}.
Pentru a arăta că F este nevidă, observăm mai ı̂ntâi că există o bijecţie
u : N∗ × N∗ → N∗ definită prin u(m, n) = 2m−1 (2n − 1). Considerăm o
submulţime numărabilă X a lui A şi atunci u induce o bijecţie u′ : X×X → X
via o bijecţie ı̂ntre N∗ şi X. Rezultă că (X, u′ ) ∈ F.
Definim pe F o relaţie de ordine astfel: (X, f ) ≤ (Y, g) dacă şi numai dacă
X ⊆ Y şi g(t) = f (t) pentru orice t ∈ X × X. Arătăm că (F, ≤) este ∪ o
mulţime inductiv ordonată. Fie (Xi , fi )i∈I un lanţ din F. Luăm X = Xi
i∈I
şi definim f : X × X → X astfel: dacă t ∈ X × X, atunci există i ∈ I cu
t ∈ Xi × Xi şi definim f (t) = fi (t). Definiţia este corectă, deoarece dacă
t ∈ Xi × Xi şi t ∈ Xj × Xj , atunci din condiţia de lanţ putem presupune, de
exemplu, că (Xi , fi ) ≤ (Xj , fj ) şi obţinem fi (t) = fj (t).
Deoarece fiecare fi este surjectivă, rezultă că şi f este surjectivă.
Arătăm că f este injectivă. Dacă f (t) = f (t′ ), fie i, j ∈ I cu t ∈ Xi × Xi şi
78
t′ ∈ Xj × Xj . Ca mai sus putem presupune că (Xi , fi ) ≤ (Xj , fj ) şi atunci
f (t) = fi (t) = fj (t) şi f (t′ ) = fj (t′ ). Cum fj este injectivă, rezultă că t = t′ .
Prin urmare (X, f ) ∈ F şi această pereche este un majorant pentru lanţul
dat.
Din lema lui Zorn rezultă că F are un element maximal (Y, g). Arătăm că
|A − Y | < |Y |. Altfel, am avea |Y | ≤ |A − Y | şi putem alege D ⊆ A − Y cu
|D| = |Y |. Atunci (Y ∪D)×(Y ∪D) = (Y ×Y )∪(Y ×D)∪(D ×Y )∪(D ×D)
şi evident reuniunea din membrul drept al ultimei egalităţi este disjunctă.
Atunci
|(Y × D) ∪ (D × Y ) ∪ (D × D)| = |Y × D| + |D × Y | + |D × D|
= |Y ||D| + |D||Y | + |D||D|
= |Y ||Y | + |Y ||Y | + |Y ||Y |
= |Y | + |Y | + |Y |
= |Y |
= |D|.
Am folosit că |Y ||Y | = |Y |, fapt care rezultă din existenţa bijecţiei g, şi de
asemenea faptul că |Y | + |Y | = |Y |, care rezultă din problema 29. Prin ur-
mare există o bijecţie h : (Y × D) ∪ (D × Y ) ∪ (D × D) → D şi atunci putem
obţine din g şi h o bijecţie u : (Y ∪ D) × (Y ∪ D) → Y ∪ D. Aceasta este
o contradicţie, deoarece ar rezulta că (Y ∪ D, u) este un element din F mai
mare strict ca (Y, g).
Aşadar |A − Y | < |Y | şi atunci |Y | ≤ |A| = |Y | + |A − Y | ≤ |Y | + |Y | = |Y |,
de unde |A| = |Y |. În concluzie, αα = |Y × Y | = |Y | = α.
Dacă β este un cardinal cu β ̸= |∅| şi β ≤ α, atunci α ≤ αβ ≤ αα = α, de
unde rezultă că αβ = α.
31. (a) Fie A o mulţime cu |A| = α. Cum∪|Ai | ≤ α, există o aplicaţie

injectivă fi : Ai → A. Definim o funcţie f : Ai → A × I astfel: dacă
∪ i∈I
a∈ Ai , alegem i ∈ I cu a ∈ Ai şi definim f (a) = (fi (a), i). Să observăm
i∈I
că se pot obţine mai multe astfel de funcţii, depinzând de alegerile făcute,
dar noi considerăm
∪ una dintre aceste funcţii. Este clar că f este injectivă şi
atunci | Ai | ≤ |A × I| = α|I|.
i∈I
(b) Rezultă imediat din (a), considerând α = |N| şi I o mulţime numărabilă.
(c) Aplicaţia A → Pf (A) care duce a ∈ A ı̂n {a} ∈ Pf (A) este injectivă,
79
deci |A| ≤ |Pf (A)|. Pe de altă parte, la fiecare submulţime finită S a lui A,
S = {a1 , . . . , an }, asociem elementul
∪ n (a1 , . . . , an ) ∈ A . ∪
n
Aceasta defineşte o
aplicaţie injectivă Pf (A) → A , deci |Pf (A)| ≤ | An | ≤ |A||N∗ | =
n∈N∗ n∈N∗
|A|, ultima inegalitate rezultând din (a). Aplicăm acum Teorema Cantor-
Schröder-Bernstein (vezi problema 26) şi obţinem |A| = |Pf (A)|.
32. (a) Fie α = |A| = |A′ | şi β = |B| = |B ′ |. Considerăm bijecţiile

u : A → A′ şi v : B → B ′ . Atunci aplicaţia Φ : Fun(B, A) → Fun(B ′ , A′ )
definită prin Φ(f ) = uf v −1 este bijectivă, după cum se poate verifica ime-
diat, şi deci definiţia lui αβ nu depinde de reprezentanţi.
(b) Rezultă din problema 17.
(c) Pentru fiecare submulţime B ⊆ A considerăm funcţia caracteristică
asociată, mai precis funcţia χB : A → {0, 1}, χB (a) = 0 dacă a ∈ / B
şi χB (a) = 1 dacă a ∈ B. Se verifică imediat că funcţia Ψ : P(A) →
Fun(A, {0, 1}), Ψ(B) = χB , este bijectivă. De aici rezultă că |P(A)| = 2|A| .
33. Notăm cu A mulţimea numerelor ı̂ntregi strict negative. Evident

|A| = |N|. Atunci |N| ≤ |Z| = |N ∪ A| = |N| + |A| = |N| + |N| = |N|, deci
|Z| = |N|.
Apoi avem o funcţie surjectivă f : Z × Z∗ → Q, f (m, n) = m/n, şi de aici
rezultă că |Q| ≤ |Z × Z∗ | = |Z||Z∗ | = |Z||Z| = |Z|. Cum evident |Z| ≤ |Q|,
obţinem că |Z| = |Q|.
Funcţia g : R×R → C, g(a, b) = a+bi, este o bijecţie, şi deci |C| = |R×R| =
|R||R| = |R|.
Funcţia tan : (− π2 , π2 ) → R este bijectivă, deci |(− π2 , π2 )| = |R|. De asemenea
pentru orice numere reale a < b şi c < d, funcţia liniară f : (a, b) → (c, d),
d−c
f (x) = b−a x + cb−da
b−a
, este bijectivă, deci |(a, b)| = |(c, d)|. În consecinţă avem
că |(a, b)| = |R| pentru orice a < b. Faptul că |(a, b)| = |[a, b)| = |(a, b]| =
|[a, b]| rezultă din problema 28(ii).
Rămâne de arătat că |N| < |R|. Fie B = [0, 1). Atunci |B| ≤ |R| şi |N| ≤ |B|
(pentru a doua inegalitate observăm, de exemplu, că funcţia g : N → B,
g(n) = n+2 1
, este injectivă). Arătăm că |N| ̸= |B|. Într-adevăr, dacă
|N| = |B|, am avea o bijecţie h : N∗ → [0, 1). Pentru fiecare n ∈ N∗
considerăm scrierea zecimală a lui h(n), h(n) = 0, an1 an2 . . ., unde ani sunt
cifre de la 0 la 9. Reamintim că scrierea zecimală a unui număr din [0, 1)
poate fi orice reprezentare de forma 0, u1 u2 . . . cu u1 , u2 , . . . cifre cu propri-
etatea că nu există k astfel ı̂ncât un = 9 pentru orice n ≥ k. Mai mult,
80
această reprezentare este unică. Acum pentru fiecare n ∈ N∗ alegem o cifră
un diferită de 9 şi de ann . Fie y = 0, u1 u2 . . . ∈ [0, 1). Atunci y ∈
/ Im(h),
deoarece dacă y = h(n), atunci ui = ani pentru orice i, ı̂n particular un = ann ,
fals. Ar rezulta că h nu este surjectivă, contradicţie. Rămâne că |N| =
̸ |B|.
Atunci |N| < |B| ≤ |R|, deci |N| < |R|.
34. Să presupunem că ar exista o funcţie f cu proprietatea din enunţ.

Fie In = [n, n + 1), n ∈ Z. Atunci | Im(f ) ∩ In | ≤ 1, altfel ar exista x, y ∈ R,
x ̸= y, cu f (x), f (y) ∈ In , deci |f (x) − f (y)|
∪ < 1, imposibil.
∪
Atunci Im(f ) = Im(f ) ∩ R = Im(f ) ∩ ( In ) = (Im(f ) ∩ In ), care este
n∈Z n∈Z
o reuniune numărabilă de mulţimi de cardinal 0 sau 1, deci este cel mult
numărabilă. Dar relaţia dată arată că f este injectivă, deci R este ı̂n bijecţie
cu Im(f ). Ar rezulta că R este cel mult numărabilă, contradicţie (ţinem cont
de problema 33).
35. Pentru fiecare k ∈ N∗ considerăm Ik = ( k+1 1

, k1 ]. De asemenea fie
I0 = (1, ∞). Atunci orice x ∈ (0, ∞) aparţine exact unui interval Ik . Definim
g : R → N prin g(x) = k, unde k este unicul număr natural ∪ −1 pentru care
−1
f (x) ∈ Ik . Cum R este nenumărabilă şi R = g (N) = g ({k}), unde
k∈N
g −1 ({k}) = {x ∈ R | g(x) = k } = {x ∈ R | k+1 1
< f (x) ≤ k1 }, rezultă
că există k astfel ı̂ncât g −1 ({k}) este infinită (chiar nenumărabilă). Alegem
atunci x1 , . . . , xk+1 ∈ g −1 ({k}) distincte şi obţinem că f (x1 ), . . . , f (xk+1 ) >
1
k+1
, deci f (x1 ) + · · · + f (xk+1 ) > 1.
36. Notăm cu A mulţimea punctelor de maxim local strict ale lui f . Pen-
tru fiecare a ∈ A alegem o vecinătate a lui a astfel ı̂ncât f (x) < f (a) pentru
orice x ∈ Va , x ̸= a. Alegem pa , qa ∈ Va ∩ Q cu pa < a < qa şi definim
g : A → Q × Q prin g(a) = (pa , qa ).
Arătăm că g este injectivă. Într-adevăr, dacă pentru a, b ∈ A, a ̸= b, am
avea g(a) = g(b), deci pa = pb = p şi qa = qb = q, atunci (p, q) ⊆ Va ∩ Vb , de
unde f (b) < f (a) şi f (a) < f (b), contradicţie.
Din injectivitatea lui g rezultă că |A| ≤ |Q×Q| şi cum Q×Q este numărabilă,
rezultă că A este cel mult numărabilă.
Similar mulţimea punctelor de minim local strict ale lui f este cel mult
numărabilă, de unde rezultă că mulţimea punctelor de extrem local strict
ale lui f este cel mult numărabilă ca reuniune de două mulţimi cel mult
81
numărabile.
37. Este imediat că ∼ este relaţie de echivalenţă.

Să observăm că pentru x ∈ R avem x̂ = {x + q | q ∈ Q }, deci x̂ este
mulţime numărabilă. Fie (xi )i∈I
∪ un sistem de reprezentanţi pentru clasele
de echivalenţă. Atunci R = xbi . De aici rezultă că I nu poate fi cel
i∈I
mult numărabilă, altfel R ar fi reuniune cel mult numărabilă de mulţimi
numărabile, deci numărabilă. Aşadar |N| < |R/∼|. Pe de altă parte este clar
că |R/∼| ≤ |R|. Folosind ipoteza continuului, care spune că ı̂ntre |N| şi |R|
nu mai există alte numere cardinale, obţinem că |R/∼| = |R|.
38. Este suficient să considerăm o bijecţie ı̂ntre N şi Z şi să transferăm
relaţia de ordine uzuală de pe N (ı̂mpreună cu care N este mulţime bine
ordonată) la o relaţie de ordine pe Z.
De exemplu, scriem elementele lui Z sub forma unui şir astfel: 0, 1, −1, 2, −2,
. . . . Definim pe Z relaţia ρ astfel: aρb dacă şi numai dacă a este la stânga lui
b ı̂n acest şir. Atunci ρ este relaţie de ordine pe Z şi (Z, ρ) este bine ordonată.
82
Capitolul 8
Soluţii: Legi de compoziţie.

Semigrupuri şi monoizi
1. (i) A defini o lege de compoziţie pe M este acelaşi lucru cu a da o aplicaţie

f : M × M → M . Cum M are n elemente, M × M are n2 elemente, deci
2
acest lucru se poate face ı̂n nn moduri.
(ii) Notăm M = {x1 , . . . , xn }. A da o lege de compoziţie comutativă pe
M este acelaşi lucru cu a da o aplicaţie f : M × M → M cu f (x, y) =
f (y, x) pentru orice x, y ∈ M . Dar aceasta este tot una cu a da o aplicaţie
g : {(xi , xj ) | 1 ≤ i ≤ j ≤ n} → M . Cum prima mulţime are n(n + 1)/2
elemente iar a doua are n elemente, acest lucru se poate face ı̂n nn(n+1)/2
moduri.
(iii) Dacă e ∈ M , atunci a da pe M o lege de compoziţie care are elementul
neutru e este acelaşi lucru cu a da o funcţie f : M × M → M pentru care
f (x, e) = f (e, x) = x pentru orice x ∈ M . Aceasta este echivalent cu a da o
aplicaţie g : {(x, y) | x, y ∈ M − {e}} → M , ceea ce se poate face ı̂n n(n−1)
2
moduri. Dar oricare element al lui M poate fi ales ca element neutru şi cum
2
elementul neutru este unic rezultă că avem n(n−1) +1 legi de compoziţie cu
element neutru definite pe M .
2. Fie Tn numărul de moduri ı̂n care se pot pune parantezele ı̂n produsul
x1 x2 . . . xn pentru n ≥ 2. Prin convenţie notăm T1 = 1. Pentru a stabili
o relaţie de recurenţă pentru Tn , observăm că atunci când punem corect
parantezele ı̂n produsul x1 x2 . . . xn avem două posibilităţi:
• Există o singură pereche de paranteze care nu sunt conţinute ı̂n interior de
alte paranteze. Atunci această pereche conţine ı̂n interior pe x1 , . . . , xn−1 şi
83
lasă ı̂n afară pe xn sau conţine ı̂n interior pe x2 , . . . , xn şi lasă ı̂n afară pe x1 .
În fiecare din cazuri parantezele se pot pune ı̂n Tn−1 moduri.
• Există două perechi de paranteze care nu sunt conţinute ı̂n interior de alte
paranteze, prima pereche conţinând ı̂n interior pe x1 , . . . , xk iar a doua pe
xk+1 , . . . , xn . Pentru fiecare k parantezele se pot pune ı̂n Tk Tn−k moduri.
Obţinem astfel relaţia de recurenţă
∑
Tn = T1 Tn−1 + T2 Tn−2 + . . . + Tn−1 T1 = Tk Tn−k .
k=1,n−1
Demonstrăm acum prin inducţie că Tn+2

Tn+1
= 4n+2
n+2
pentru orice n ≥ 0. Pentru
n = 0 este clar. Presupunem că = Ti+2
Ti+1
pentru orice 0 ≤ i < n.
4i+2
i+2
Considerăm suma S = T1 Tn+1 + 2T2 Tn + . . . + (n + 1)Tn+1 T1 . Aplicând
ipoteza de inducţie obţinem că S = Tn+1 + 2T1 Tn + . . . + (4n − 2)Tn T1 .
Notăm R = 2T1 Tn + . . . + (4n − 2)Tn T1 . Atunci avem
2R = R + R
= (2T1 Tn + 4T2 Tn−1 + . . . + (4n − 2)Tn T1 )
+(2Tn T1 + 4Tn−1 T2 + . . . + (4n − 2)T1 Tn )
= (2T1 Tn + 4T1 Tn−1 + . . . + (4n − 2)Tn T1 )
+((4n − 2)T1 Tn + . . . + 4Tn−1 T2 + 2Tn T1 )
= 4n(T1 Tn + T2 Tn−1 + . . . + Tn T1 )
= 4nTn+1
ceea ce arată că R = 2nTn+1 . Rezultă că S = Tn+1 + R = Tn+1 + 2nTn+1 =
(2n + 1)Tn+1 .
Pe de altă parte avem
2S = S + S
= (T1 Tn+1 + 2T2 Tn + . . . + (n + 1)Tn+1 T1 )
+(Tn+1 T1 + 2Tn T2 + . . . + (n + 1)T1 Tn+1 )
= (T1 Tn+1 + 2T2 Tn + . . . + (n + 1)Tn+1 T1 )
+((n + 1)Tn+1 + . . . + 2Tn T2 + Tn+1 T1 )
= (n + 2)(T1 Tn+1 + T2 Tn + . . . + Tn+1 T1 )
= (n + 2)Tn+2
deci S = n+2
2
Tn+2 .
Din cele două formule obţinute mai sus pentru S rezultă că (2n + 1)Tn+1 =
84
n+2
2
adică TTn+2
Tn+2 , n+1
= 4n+2
n+2
, ceea ce trebuia demonstrat.
1 n
Demonstrăm acum prin inducţie că Tn+1 = n+1 C2n . Pentru n = 0 este clar.
Presupunem adevărat pentru n. Atunci
4n + 2
Tn+2 = Tn+1
n+2
4n + 2 1
= · Cn
n + 2 n + 1 2n
2(2n + 1)(2n)!
=
(n + 1)(n + 2)n!n!
(2n + 2)!
=
(n + 2)(n + 1)!(n + 1)!
1
= C n+1
n + 2 2n+2
deci formula este adevărată şi pentru n + 1.
n−1
Rescriind formula demonstrată pentru n, avem Tn = n1 C2n−2 .
3. (i) ⇒ (ii) Dacă f este injectiv şi u, v : X → A verifică f u = f v, atunci

pentru orice x ∈ X avem f (u(x)) = f (v(x)) şi cum f este injectiv obţinem
u(x) = v(x). Aşadar u = v şi f este monomorfism de monoizi.
(ii) ⇒ (i) Reciproc, presupunem că f este monomorfism de monoizi. Dacă
prin absurd f nu este injectiv, atunci există a, b ∈ A, a ̸= b cu f (a) = f (b).
Considerăm monoidul (N, +) şi morfismele de monoizi u, v : N → A defi-
nite prin u(n) = an şi v(n) = bn pentru orice n ∈ N. Evident u ̸= v, dar
f u(n) = f (u(n)) = f (an ) = (f (a))n = (f (b))n = f (bn ) = f (v(n)) = f v(n),
deci f u = f v, contradicţie cu faptul că f este monomorfism de monoizi.
Rezultă că f este injectiv.
4. Ştim că f este surjectiv şi uf = vf , unde u şi v sunt morfisme de

monoizi ca ı̂n enunţ. Fie b ∈ B arbitrar ales şi a ∈ A cu f (a) = b. Atunci
u(b) = u(f (a)) = u(f (b)) = v(b), deci u = v. Aşadar f este epimorfism de
monoizi.
Evident, morfismul de monoizi multiplicativi i : Z → Q nu este surjectiv.
Arătăm că i este epimorfism de monoizi. Fie u, v : Q → Y două morfisme
de monoizi pentru care ui = vi. Deci u(n) = v(n) pentru orice n ∈ Z. Fie
m ∈ Z − {0}. Atunci u(m)u(1/m) = u(1/m)u(m) = u(m · m1 ) = u(1) = e,
e fiind elementul neutru al lui Y . Rezultă că u(m) este simetrizabil ı̂n Y
85
şi are simetricul u(1/m). Analog, v(m) este simetrizabil şi simetricul său
este v(1/m). Cum u(m) = v(m), rezultă că u(1/m) = v(1/m). Atunci
u(n/m) = u(n)u(1/m) = v(n)v(1/m) = v(n/m), deci u = v şi f este epi-
morfism de monoizi.
5. Fie S un semigrup. Dacă S este monoid, ı̂l scufundăm pe S ı̂n el ı̂nsuşi

cu aplicaţia identică. Dacă S nu are element neutru, fie e un obiect care nu
se găseşte ı̂n S şi fie M = S ∪ {e}. Introducem pe M o structură de monoid
astfel: dacă x, y ∈ S, atunci xy este produsul lor din S şi xe = ex = x pentru
orice x ∈ M . Este clar că M este monoid cu elementul neutru e iar aplicaţia
f : S → M definită prin f (x) = x, pentru orice x ∈ S, este un morfism
injectiv de semigrupuri.
6. Fie S un semigrup cu simplificare şi e un element idempotent al lui S.

Dacă x ∈ S, avem ex = e2 x, deci ex = e(ex) şi cum S este cu simplificare la
stânga rezultă că x = ex. Analog x = xe, deci e este element neutru ı̂n S.
Din unicitatea elementului neutru rezultă că există cel mult un idempotent.
7. Fie a ∈ S. Cum mulţimea {ap | p ∈ N∗ } este finită, există p, t ∈ N∗

cu ap = ap+t . Dacă m > p, atunci avem am = am−p ap = am−p ap+t = am+t .
De aici rezultă că am = am+rt pentru orice m > p şi r ∈ N∗ . Alegem r astfel
ı̂ncât rt > p şi m = rt. Atunci am = am+rt = a2m , deci am este idempotent.
8. Fie S un semigrup (cu operaţia notată multiplicativ) cu două elemente.

Dacă S este grup, atunci S este izomorf cu grupul ciclic de ordin 2. Notăm
cu S1 acest semigrup.
Dacă S este monoid care nu este grup, fie S = {e, a}, unde e este elementul
neutru. Atunci a2 = a (altfel, dacă a2 = e rezultă că S este grup), şi deci
avem un singur tip de izomorfism de monoid cu două elemente care nu este
grup. Notăm acest tip cu S2 .
Presupunem acum că S = {a, b} este semigrup care nu este monoid. Numim
element zero un element x ∈ S cu proprietatea că xy = yx = x pentru orice
y ∈ S. Evident, dacă există, un element zero este unic. Distingem două
situaţii:
• S are un element zero, fie acesta a. Atunci a2 = ab = ba = a. Atunci avem
sau b2 = b, ceea ce ar implica faptul că S este monoid (cu elementul neutru
b), deci acest caz este exclus, sau b2 = a. Obţinem semigrupul S3 = {a, b}
cu operaţia definită de a2 = ab = ba = a, b2 = a (este imediat de verificat
86
asociativitatea şi că S3 nu este monoid).
• S nu are un element zero. Ştim din problema 7 că S are cel puţin un
idempotent. Presupunem de exemplu că a este idempotent. Dacă ab = a,
atunci trebuie să avem ba = b (altfel a este un element zero), şi ı̂n continuare
b2 = baba = ba2 = ba = b. Obţinem semigrupul S4 = {a, b} cu operaţia dată
de a2 = a, ab = a, ba = b, b2 = b (se verifică imediat asociativitatea). Dacă
ab = b, atunci ba = a (altfel a ar fi element neutru, deci S ar fi monoid) şi
ı̂n continuare b2 = abab = a2 b = ab = b. Obţinem semigrupul S5 = {a, b}
cu operaţia dată de a2 = a, ab = b, ba = a, b2 = b ( din nou se verifică ime-
diat asociativitatea). Este clar că semigrupurile S4 şi S5 nu sunt izomorfe
deoarece ı̂n S4 are loc xy = x pentru orice x, y ∈ S4 , ı̂n timp ce ı̂n S5 are loc
xy = y pentru orice x, y ∈ S5 .
Prin urmare există exact 5 tipuri de izomorfism de semigrupuri cu două ele-
mente: un grup, un monoid care nu este grup şi 3 semigrupuri care nu sunt
monoizi.
9. Fie a ∈ G. Atunci subsemigrupul generat de a este {an | n ∈ N∗ }. Con-

form ipotezei, acest subsemigrup este o mulţime finită, deci există i, j ∈ N∗ ,
i ̸= j, cu ai = aj . Cum G este grup, rezultă că aj−i = e, unde e este elemen-
tul identitate din G. Deci orice element al lui G are ordin finit. Fie acum
S un subsemigrup al lui G şi fie a ∈ S. Cum a are ordin finit şi an ∈ S
pentru orice n ∈ N∗ , rezultă că e ∈ S. De asemenea, a−1 = am−1 ∈ S, unde
m = ord(a), deci S este subgrup.
10. (i) Arătăm că He este parte stabilă ı̂n raport cu operaţia din S. Fie
a, b ∈ He . Avem ea = ae = a, eb = be = b şi există x, y, x′ , y ′ ∈ S cu xa =
ay = e şi x′ b = by ′ = e. Atunci e(ab) = (ea)b = ab şi (ab)e = a(be) = ab.
De asemenea, x′ xab = x′ eb = x′ b = e şi aby ′ y = aey = ay = e. Rezultă că
ab ∈ He . Evident e ∈ He , deoarece ee = e, şi ı̂n plus, e este element neutru ı̂n
He . Rămâne să arătăm că orice element din He este simetrizabil. Fie a ∈ He
şi x, y ∈ S cu xa = ay = e. Atunci (xe)a = xa = e şi a(ey) = ay = e. Apoi
xe = xay = ey. Arătăm că xe ∈ He . Mai ı̂ntâi observăm că (xe)e = xe şi
e(xe) = e(ey) = ey = xe. Apoi a(xe) = aey = ay = e şi (xe)a = xa = e.
Rezultă că xe ∈ He şi acesta este inversul lui a.
(ii) Fie H ⊂ S astfel ı̂ncât e ∈ H şi H este grup cu operaţia indusă. Cum
e2 = e, rezultă că e este elementul neutru din grupul H. Fie a ∈ H. Rezultă
că ae = ea = a. Apoi există a′ ∈ H cu a′ a = aa′ = e. Deci a ∈ He , de unde
rezultă că H ⊆ He .
87
11. (i) Dacă semigrupul S conţine un idempotent e, atunci mulţimea
{e} este un subgrup al lui S. Reciproc, dacă S are un subgrup G, atunci
elementul neutru e al lui G verifică relaţia e2 = e.
(ii) Este suficient să dăm un exemplu de semigrup care nu are elemente idem-
potente. Un astfel de exemplu este (N∗ , +).
12. (i) Dacă a = ese şi b = ete sunt elemente din eSe, atunci ab =
eseete = esete = e(set)e ∈ eSe. Rezultă că eSe este subsemigrup. Evident
e(ese) = (ese)e = ese, deci e este element neutru ı̂n eSe.
(ii) Se ştie că mulţimea elementelor inversabile ale unui monoid este grup ı̂n
raport cu operaţia indusă. Rezultă că He este grup.
Fie acum un grup G inclus ı̂n S şi a ∈ G ∩ He . Fie f elementul neutru din G
şi b, c inversele lui a ı̂n G şi respectiv He . Atunci e = ca = caf = ef = eab =
ab = f . Rezultă că e este elementul neutru din G. Dar G = eGe ⊆ eSe şi
cum elementele lui G sunt inversabile, rezultă că G ⊆ He .
13. (i) Fie G un subgrup al lui S şi fie e elementul neutru al lui G. Con-
form problemei 12 avem că G ⊆ He , deoarece e ∈ G ∩ He . Mai mult, He este
subgrup maximal al lui S. Într-adevăr, conform problemei 12, dacă H este
un subgrup astfel ı̂ncât He ⊆ H, rezultă că H ∩ He ̸= ∅ şi deci H ⊆ He , de
unde se obţine că H = He .
(ii) Fie G şi G′ două subgrupuri maximale ale lui S. Notăm cu e şi respectiv
e′ elementele neutre ale acestora. Obţinem ca la punctul (i) că G = He şi
G′ = He′ . Dacă G şi G′ nu sunt disjuncte, aplicăm din nou problema 12(ii)
şi obţinem că G = He ⊆ He′ = G′ şi analog G′ ⊆ G. Rezultă că G = G′ .
14. Deoarece S are subgrupuri, rezultă din problema ∪

11 că S are elemente
idempotente. Fie I mulţimea acestora. Arătăm că S = He , unde notaţiile
e∈I
sunt cele din problema 12. Într-adevăr, fie a ∈ S. Cum S este o reuniune
de grupuri, există G un subgrup al lui S cu proprietatea că a ∈ G. Fie e
elementul neutru al lui G. Atunci G ⊆ He (din problema 12), deci a ∈ He .
Mai mult, dacă e, e′ ∈ I, e ̸= e′ , atunci He şi He′ sunt egale sau disjuncte. Ele
nu pot fi egale deoarece elementele neutre sunt diferite, deci sunt disjuncte.
Am scris aşadar pe S ca o reuniune disjunctă de subgrupuri.
15. Fie S = {e0 , e1 , . . . , en } o mulţime cu n + 1 elemente pe care definim
88
o lege de compoziţie astfel: ei ei = ei pentru orice i şi ei ej = e0 pentru orice
i ̸= j. Atunci S este semigrup care nu este grup şi S este reuniunea sub-
grupurilor {ei } cu i ∈ {0, . . . , n}.
16. Presupunem că există un morfism injectiv de semigrupuri f : S → G,

unde G este grup. Dacă a, x, y ∈ S şi ax = ay, atunci f (ax) = f (ay), deci
f (a)f (x) = f (a)f (y) şi cum G este grup obţinem că f (x) = f (y). Dar f
este injectiv, de unde rezultă că x = y. Prin urmare S este semigrup cu
simplificare.
Reciproc, presupunem că semigrupul comutativ S este semigrup cu simplifi-
care. Pe mulţimea S × S considerăm relaţia ∼ definită astfel:
(a, b) ∼ (c, d) dacă şi numai dacă ad = bc.
Arătăm că ∼ este relaţie de echivalenţă pe S × S:

• reflexivitatea: (a, b) ∼ (a, b) ⇔ ab = ba, adevărat.
• simetria: dacă (a, b) ∼ (c, d), atunci ad = bc, deci şi cb = da, adică
(c, d) ∼ (a, b).
• tranzitivitatea: (a, b) ∼ (c, d) şi (c, d) ∼ (e, f ) este echivalent cu ad = bc
şi cf = de. Atunci adf = bcf = deb şi cum putem simplifica cu d rezultă
af = eb, adică (a, b) ∼ (e, f ).
Notăm cu G mulţimea factor S × S/ ∼ şi cu s/t clasa lui (s, t) ∈ S × S
ı̂n raport cu ∼. Pe G definim o lege de compoziţie astfel:
(a/b)(c/d) = (ac)/(bd).
Arătăm că definiţia de mai sus nu depinde de reprezentanţi. Într-adevăr,

dacă a/b = a′ /b′ şi c/d = c′ /d′ , adică ab′ = ba′ şi cd′ = dc′ , atunci ab′ cd′ =
ba′ dc′ ⇔ (ac)(b′ d′ ) = (bd)(a′ c′ ), deci (ac, bd) ∼ (a′ c′ , b′ d′ ), ceea ce ı̂nseamnă
că (ac)/(bd) = (a′ c′ )/(b′ d′ ).
Este evident că această operaţie definită pe G este asociativă. De aseme-
nea, elementul s/s, s ∈ S, este element neutru ı̂n G, deoarece (a/b)(s/s) =
as/bs = a/b (aceasta este adevărat pentru că asb = bsa) şi ı̂n mod analog
(s/s)(a/b) = a/b. Dacă a/b ∈ G, atunci (a/b)(b/a) = ab/ab = s/s (deoarece
abs = abs) şi analog (b/a)(a/b) = s/s. Rezultă că orice element al lui G este
inversabil, deci G este grup.
Aplicaţia f : S → G dată prin f (a) = (as)/s este morfism de semi-
grupuri, deoarece f (a)f (b) = (as/s)(bs/s) = (abss)/(ss) = (abs)/s = f (ab).
Mai mult, f este injectivă deoarece f (a) = f (b) ⇒ as/s = bs/s ⇒ ass = bss
89
şi cum S este semigrup cu simplificare rezultă a = b. Deci S se poate scu-
funda ı̂n G.
17. Un calcul simplu arată că ((i, j)(k, l))(p, r) = (i, j)((k, l)(p, r)) =
(i + k + p, 2k+p j + 2p l + r). De aici rezultă că legea de compoziţie este
asociativă.
18. (i) Dacă f, g : X → X sunt funcţii injective, atunci f g este injectivă,

deci I(X) este parte stabilă ı̂n raport cu compunerea. Ştim că această
operaţie este asociativă şi are elementul neutru 1X ∈ I(X).
(ii) Fie S un semigrup. Dacă S se poate scufunda ı̂ntr-un monoid de forma
I(X), fie atunci f : S → I(X) un morfism injectiv de semigrupuri. Dacă
a, b, c ∈ S şi ab = ac, atunci f (ab) = f (ac), deci f (a)f (b) = f (a)f (c) şi cum
f (a) este injectivă rezultă că f (b) = f (c), deci b = c. Reciproc, dacă S are
simplificare la stânga, fie f : S → I(S) definită prin f (s)(a) = sa. Evident
f este injectivă şi f este morfism de semigrupuri.
19. (i) Pentru un element a ∈ M definim funcţia fa : M → M , fa (x) = ax

pentru orice x ∈ M . Să observăm că fa ◦ fb = fab şi fe = IdM , unde e este
elementul identitate al lui M . Definim acum funcţia f : M → Fun(M, M ),
f (a) = fa pentru orice a ∈ M . Avem că f este morfism de monoizi.
Întradevăr, f (ab) = fab = fa ◦ fb = f (a) ◦ f (b) pentru orice a, b ∈ M şi
f (e) = fe = IdM . Mai mult, f este morfism injectiv, deoarece f (a) = f (b) ⇒
fa = fb ⇒ fa (e) = fb (e) ⇒ ae = be ⇒ a = b.
(ii) Dacă ab ∈ U (M ), atunci există c ∈ M astfel ı̂ncât (ab)c = c(ab) = e.
Din c(ab) = e deducem că (ca)b = e, deci b este inversabil la stânga ı̂n M .
Conform punctului (i), fb va fi un element inversabil la stânga ı̂n monoidul
(Fun(M, M ), ◦), ı̂n particular fb va fi funcţie injectivă. Cum M este mulţime
finită, rezultă că fb va fi funcţie bijectivă. Aşadar, există g ∈ Fun(M, M )
astfel ı̂ncât g ◦ fb = fb ◦ g = IdM . De aici obţinem că fb (g(x)) = x pentru
orice x ∈ M . În particular, pentru x = e se obţine bg(e) = e, deci b este
inversabil la dreapta ı̂n M . În concluzie, b ∈ U (M ), contradicţie.
Considerăm acum monoidul (Fun(N, N), ◦) şi elementele a, b ∈ Fun(N, N)
definite astfel: a(n) = n/2 dacă n este par şi a(n) = 0 dacă n este impar,
respectiv b(n) = 2n pentru orice n ∈ N. Este evident că a, b nu sunt in-
versabile, dar a ◦ b = IdN este element inversabil.
20. Fie F (N) = {f | f : N → N funcţie}. Atunci (F (N), ∗) este
90
monoid, unde operaţia ∗ este definită prin u ∗ v = v ◦ u. Elementul neu-
tru al acestui monoid este 1N . Fixăm k ∈ N. Fie f ∈ F (N) definită prin
f (0) = f (1) = . . . = f (k) = 0 şi f (k + i) = i pentru orice i ∈ N, unde k este
un număr natural nenul. Dacă g ∈ F (N), atunci g este un invers la stânga
pentru f dacă şi numai dacă g ∗ f = 1N , adică f ◦ g = 1N . Aceasta este
echivalent cu g(i) = k + i pentru orice i ∈ N∗ şi g(0) ∈ {0, 1, . . . , k}. Dar
există exact k + 1 astfel de funcţii g, deci f are k + 1 inverşi la stânga.
21. (i) Fie G un grup cu n elemente, de exemplu (Zn , +), şi H un monoid
care are ca element inversabil doar elementul neutru, de exemplu (N, +). În
produsul direct de monoizi G × H un element (g, h) este inversabil dacă şi
numai dacă g şi h sunt inversabile ı̂n G, respectiv H. Rezultă că G × H are
exact n elemente inversabile. (Precizăm că operaţia pe G × H este definită
astfel: (g, h)(g ′ , h′ ) = (gg ′ , hh′ ), pentru orice g, g ′ ∈ G, h, h′ ∈ H).
(ii) Fie G un grup cu n elemente şi H un monoid cu două elemente, dintre
care doar elementul neutru este inversabil (de exemplu (Z2 , ·)). Atunci ı̂n
produsul direct de monoizi G × H avem exact n elemente inversabile: toate
perechile ı̂n care pe poziţia a doua se găseşte elementul neutru din H.
22. Începem prin a observa că dacă ı̂n semigrupul finit M considerăm
un element x, iar (kn ) este un şir strict crescător de numere naturale, atunci
putem alege un subşir (kni ) al său astfel ı̂ncât elementele xkni , i ≥ 1, să
ia toate aceeaşi valoare. Aceasta este evident, deoarece elementele şirului
xkn pot lua doar un număr finit de valori. Fie M = {x1 , . . . , xr }. Aplicăm
observaţia de mai sus elementului x1 şi şirului tuturor numerelor naturale.
Obţinem un şir (ni )i≥1 de numere naturale pentru care toate puterile xn1 i sunt
egale. Aplicăm acum observaţia de mai sus elementului x2 şi şirului (ni )i≥1 .
Renotând, obţinem un şir (ni )i≥1 pentru care toţi xn1 i iau aceeaşi valoare şi
toţi xn2 i sunt egali. Continuând procedeul obţinem după r paşi şirul căutat.
23. Fie A mulţimea cu un singur element a. Din construcţia monoidului

M liber generat de mulţimea A, acesta este format din mulţimea tuturor cu-
vintelor formate din alfabetul A, adică mulţimea cuvintelor de forma aa . . . a
cu n apariţii ale lui a, unde n ∈ N∗ şi din cuvântul vid λ. Multiplicarea
este dată de alăturarea cuvintelor, elementul neutru fiind λ. Atunci aplicaţia
f : N → M definită astfel: f (0) = λ şi f (n) = aa . . . a (cuvântul format cu n
litere de a) este un izomorfism de monoizi.
91
24. Vom demonstra mai ı̂ntâi următoarea
Lemă. Fie n ≥ 2 un număr natural şi a1 , . . . , an ∈ N∗ cu proprietatea că
(a1 , . . . , an ) = 1. Atunci există n0 ∈ N∗ cu proprietatea că pentru orice
x ∈ N, x ≥ n0 , există k1 , . . . , kn ∈ N astfel ı̂ncât x = k1 a1 + . . . + kn an .
Demonstraţie. Inducţie după n. Dacă n = 2, alegem n0 = a1 a2 şi considerăm
şirul de numere 0 · a2 , 1 · a2 , . . . , (a1 − 1) · a2 . Să observăm că termenii şirului
dau resturi distincte la ı̂mpărţirea cu a1 şi fiind ı̂n număr de a1 vor apărea
toate resturile posibile. Dacă x ≥ n0 , scriem x = qa1 + r cu 0 ≤ r < a1 . Din
cele de mai sus rezultă că există l ∈ {0, . . . , a1 − 1} astfel ı̂ncât la2 = q ′ a1 + r.
Deci x−la2 = (q −q ′ )a1 . Dacă q −q ′ < 0, atunci x < la2 şi rezultă a1 a2 < la2 ,
adică a1 < l, fals. Rezultă că q − q ′ ≥ 0 şi r = la2 + (q − q ′ )a1 .
Dacă n > 2, notăm b = (a1 , . . . , an−1 ) şi c = an . Atunci (b, c) = 1 şi din cele
de mai sus rezultă că există n1 ∈ N cu proprietatea că pentru orice x ∈ N,
x ≥ n1 , există k, l ∈ N astfel ı̂ncı̂t x = kb + lc. Dar (a1 /b, . . . , an−1 /b) = 1
şi din ipoteza de inducţie rezultă că există n2 ∈ N cu proprietatea că pentru
orice y ∈ N, y ≥ n2 , există l1 , . . . , ln−1 ∈ N astfel ı̂ncı̂t y = l1 a1 /b + . . . +
ln−1 an−1 /b ⇒ by = l1 a1 + . . . + ln−1 an−1 pentru y ≥ n2 . Considerăm n0 =
n2 b(1 + c) + n1 şi arătăm că pentru orice x ≥ n0 există k1 , . . . , kn ∈ N astfel
ca x = k1 a1 + . . . + kn an .
Cum n0 > n1 , există k, l ∈ N astfel ca x = kb + lc. Putem presupune că
k ≥ n2 , altfel k < n2 ⇒ n2 b(1 + c) < x = kb + lc < n2 b + lc ⇒ n2 bc <
lc ⇒ n2 b < l ⇒ x = (k + n2 c)b + (l − n2 b)c, scriere ı̂n care coeficienţii lui b
şi c sunt numere naturale iar coeficientul lui b este mai mare sau egal decât
n2 . Deci bk = l1 a1 + . . . + ln−1 an−1 , unde l1 , . . . , ln−1 ∈ N. În concluzie,
x = kb + lc = l1 a1 + . . . + ln−1 an−1 + lc şi nu avem decât să alegem k1 =
l1 , . . . , kn−1 = ln−1 , kn = l pentru a obţine scrierea dorită.
Să trecem acum la rezolvarea problemei. Fie d cel mai mare divizor comun
al elementelor mulţimii M − {0}. Atunci (1/d)M ⊆ N este submonoid, deci
putem presupune de la ı̂nceput că d = 1. Scriem M − {0} = {a1 , . . . , an , . . .}
şi notăm qn = (a1 , . . . , an ) ⇒ . . . |qn |qn−1 | . . . |q2 |q1 ⇒ . . . ≤ qn ≤ qn−1 ≤
. . . ≤ q2 ≤ q1 , deci există t ∈ N astfel ı̂ncât qn = qn+1 pentru orice n ≥ t.
Notăm q = qn şi cum q|an pentru orice n ∈ N∗ , avem că q = 1. Deci
(a1 , . . . , an ) = 1, unde n ≥ t este fixat ⇒ există n0 ∈ N∗ (conform lemei) cu
proprietatea că pentru orice x ∈ N, x ≥ n0 , există k1 , . . . , kn ∈ N astfel ı̂ncât
x = k1 a1 + . . . + kn an ⇒ {x ∈ N | x ≥ n0 } ⊆ M , deci M = A ∪ {x ∈ N | x ≥
n0 }, unde A = {x ∈ M | x < n0 } este ı̂n mod evident o mulţime finită.
Observaţie. Din demonstraţie rezultă că elementele mulţimii A sunt şi ele
multipli de d.
92
25. (i) Definim f : N∗ → M2 astfel: dacă n = 2k m, k ∈ N şi m impar,
atunci f (2k m) = m. Este uşor de văzut că f este izomorfism de monoizi.
(ii) Este imediat că M3 şi M5 sunt monoizi ı̂n raport cu operaţia de ı̂nmulţire.
Să presupunem că ar exista un izomorfism f : N∗ → M3 . Fie p ∈ N∗ un număr
prim de forma 3k − 1. Atunci p2 ∈ M3 şi deci există x ∈ N∗ astfel ı̂ncât
f (x) = p2 . Avem că x este număr prim, altfel x ar fi reductibil, deci ar exista
y, z ∈ N∗ − {1} astfel ı̂ncât x = yz. De aici rezultă f (x) = f (yz) = f (y)f (z),
adică f (y) = f (z) = p (deoarece f (a) = 1 ⇒ a = 1). În consecinţă, p ∈ M3 ,
contradicţie.
Fie acum q ∈ N∗ ı̂ncă un număr prim de forma 3k − 1, q ̸= p. Rezultă că
există y, z ∈ N∗ numere prime astfel ı̂ncât f (y) = q 2 şi f (z) = pq. Obţinem
f (x)f (y) = f (z)2 şi ţinând seama că f este izomorfism de monoizi rezultă că
xy = z 2 . Ţinând cont că x, y, z sunt numere prime, deducem că x = y = z,
contradicţie. Deci monoizii N∗ şi M3 nu sunt izomorfi.
Analog se poate arăta că monoizii N∗ şi M5 nu sunt izomorfi, considerând
numere prime de forma 5k − 1.
Presupunem acum că există un izomorfism f : M3 → M5 . Să arătăm mai
ı̂ntâi că dacă x ∈ M3 şi x este ireductibil ı̂n M3 , atunci x este număr prim
sau x = p1 p2 cu p1 , p2 numere prime de forma 3k − 1. Presupunem că x nu
este număr prim, deci există a, b ∈ N, a, b > 1 astfel ı̂ncât x = ab. Rezultă
că a, b sunt de forma 3k − 1 (altfel ar trebui să fie de forma 3k + 1, ceea ce
ar ı̂nsemna că x este reductibil ı̂n M3 ). Dacă a nu este număr prim, atunci
a = uv cu u, v ∈ N, u, v > 1. Atunci u este de forma 3k + 1 şi v este de
forma 3k − 1 (sau invers), deci x = u(vb) cu u, vb ∈ M3 ⇒ x reductibil in
M3 , contradicţie. Deci a şi b sunt numere prime.
Fie acum q1 , q2 , q3 , q4 ∈ N numere prime distincte de forma 5k +2. Atunci
(q1 q2 )2 , (q1 q3 )2 , (q2 q4 )2 , (q3 q4 )2 , q1 q2 q3 q4 ∈ M5 şi există x, y1 , y2 , z1 , z2 ∈
M3 distincte şi ireductibile astfel ı̂ncı̂t f (x) = q1 q2 q3 q4 , f (y1 ) = (q1 q2 )2 ,
f (y2 ) = (q3 q4 )2 , f (z1 ) = (q1 q3 )2 , f (z2 ) = (q2 q4 )2 . De aici obţinem că f (x)2 =
f (y1 )f (y2 ) = f (z1 )f (z2 ) ⇒ f (x2 ) = f (y1 y2 ) = f (z1 z2 ) ⇒ x2 = y1 y2 = z1 z2 ,
deci ı̂n monoidul M3 elementul x2 are trei descompuneri distincte ı̂n factori
ireductibili, ceea ce este uşor de verificat că nu este posibil (ţinând cont de
descrierea elementelor ireductibile din M3 ).
26. Definim monoizii Tm = {k ∈ N∗ | (k, m) = 1} şi Tn = {l ∈

N∗ | (l, n) = 1}. Vom arăta că fiecare dintre izomorfismele din enunţ
furnizează un izomorfism de monoizi ı̂ntre Tm şi Tn .
93
Fie f : Mm → Mn izomorfism de monoizi. Să observăm mai ı̂ntâi că dacă
r, s ∈ Mm astfel ı̂ncât (r, s) = 1, atunci (f (r), f (s)) = 1. Dacă (f (r), f (s)) =
c > 1, atunci c ∈ Tn şi c ∈ U (Zn ) (unde prin c s-a notat clasa lui c modulo n).
Cum cϕ(n) ≡ 1 (mod n), rezultă că cφ(n) ∈ Mn . Dar (f (r)φ(n) , f (s)φ(n) ) =
cφ(n) şi deoarece f este surjectivă există u, v, w ∈ Mm astfel ı̂ncât f (u) =
cφ(n) , f (v) = d şi f (w) = e, unde f (rφ(n) ) = dcφ(n) şi f (sφ(n) ) = ecφ(n) . Să
observăm că d, e ∈ Mn . Deci rφ(n) = uv şi sφ(n) = uw. De aici obţinem
1 = (rφ(n) , sφ(n) ) ≥ u, adică u = 1. În consecinţă, cφ(n) = 1, de unde c = 1,
contradicţie.
Definim g : Tm → Tn astfel: g(x) = (f (ax), f (bx)), unde a, b ∈ Tm , (a, b) = 1
şi ax, bx ∈ Mm (x ∈ Tm ⇒ (x, m) = 1 ⇒ x̂ ∈ U (Zm ), unde prin x̂ am notat
clasa lui x modulo m ⇒ există a ∈ Tm astfel ı̂ncât âx̂ = 1̂ ⇒ ax ∈ Mm ; pe b
ı̂l putem alege egal cu a + m). Să observăm că
g(x)φ(m) = (f (ax)φ(m) , f (bx)φ(m) )

= (f (aφ(m) ), f (bφ(n) ))f (xφ(m) )
= f (xφ(m) ).
Ultima egalitate rezultă din observaţia facută ı̂n paragraful anterior, care
ne garantează că dacă (aφ(m) , bφ(m) ) = 1, atunci (f (aφ(m) ), f (bφ(n) )) = 1.
De aici rezultă imediat faptul că g este bine definită, multiplicativă (adică
g(xy) = g(x)g(y) pentru orice x, y ∈ Tm ) şi injectivă. Arătăm acum că g este
surjectivă: fie y ∈ Tn . Există u, v ∈ Tn , (u, v) = 1 astfel ı̂ncât uy, vy ∈ Mn ,
deci există x, x′ ∈ Mm astfel ı̂ncât f (x) = uy şi f (x′ ) = vy. Rezultă acum
că g((x, x′ )) = (f (x), f (x′ )) = (uy, vy) = y. Deci g este un izomorfism de
monoizi.
Să mai observăm că dacă x, y ∈ Tm cu x ≡ y (mod m), atunci g(x) ≡ g(y)
(mod n), deoarece x ∈ Tm ⇒ există c ∈ Tm astfel ı̂ncât cx ∈ Mm ⇒ cy ∈
Mm ⇒ f (cx) ≡ f (cy) (mod n) ⇒ n|f (cx) − f (cy) = g(cx) − g(cy) (deoarece
g(z) = f (z) pentru orice z ∈ Mm ) ⇒ n|g(c)[g(x) − g(y)] ⇒ n|g(x) − g(y),
deoarece (n, g(c)) = 1.
Definim acum h : U (Zm ) → U (Zn ) prin h(x̂) = g(x). Din cele de mai ı̂nainte
rezultă că h este bine definită, este morfism de grupuri şi este surjectivă. Să
arătăm că h este şi injectivă: h(x̂) = 1 ⇒ g(x) = 1 ⇒ g(x) ∈ Mn ⇒ există
u ∈ Mm astfel ı̂ncât f (u) = g(x) ⇒ f (u)φ(m) = g(x)φ(m) ⇒ f (uφ(m) ) =
f (xφ(m) ) ⇒ u = x ⇒ x ∈ Mm ⇒ x̂ = 1̂. Deci h este izomorfism.
Fie f : U (Zm ) → U (Zn ) izomorfism de grupuri şi r = φ(m) = φ(n).
Dacă U (Zm ) = {â1 , . . . , âr }, considerăm bi = f (âi ), 1 ≤ i ≤ r, şi obţinem că
94
U (Zn ) = {b1 , . . . , br }. Fie
Am,ai = {p | p număr prim pozitiv cu p ≡ ai (mod m)}
şi
Bn,bi = {p | p număr prim pozitiv cu p ≡ bi (mod n)}
pentru 1 ≤ i ≤ r. Din teorema lui Dirichlet (o progresie aritmetică de nu-

mere naturale ı̂n care primul termen şi raţia sunt numere prime ı̂ntre ele,
conţine o infinitate de numere prime) rezultă că mulţimile Am,ai , Bn,bi sunt
numărabile, deci elementele lor se pot scrie sub forma unui şir crescător.
Se observă că dacă x ∈ Tm , x = pr11 · · · prt t cu p1 , . . . , pt numere prime dis-
tincte, atunci pi ∈ Am,a1 ∪· · ·∪Am,ar , pentru orice 1 ≤ i ≤ t. Fie g : Tm → Tn
definită astfel: g(p) = q, unde p ∈ Am,ai şi este al s-lea element ı̂n or-
dine crescătoare al acesteia, iar q ∈ Bm,bi şi este al s-lea element ı̂n ordine
crescătoare al acesteia, iar apoi considerăm că g este multiplicativă. Astfel
am definit un izomorfism ı̂ntre monoizii Tm şi Tn .
Definim acum h : Mm → Mn prin h(x) = g(x) (x ∈ Mm ⇒ g(x) ∈ Mn ).
Acesta este izomorfismul căutat.
27. Considerăm mai ı̂ntâi monoizii Mp = {pk + 1 | k ∈ N}, cu p ≥ 3

număr prim. Aceştia nu sunt izomorfi cu monoidul N∗ , fapt care se poate
arăta la fel ca la problema precedentă, şi nu sunt izomorfi ı̂ntre ei.
Fie monoizii Tp = {k ∈ N∗ | (k, p) = 1 }, cu p ≥ 3 număr prim. Vom
arăta că aceştia sunt izomorfi cu N∗ . Dacă p1 , . . . , pn , . . . este şirul numerelor
naturale prime, atunci există t ∈ N∗ astfel ı̂ncât p = pt . Definim f : Tp → N∗
astfel:
kt−1 kt+1 kt−1 kt+1
f (pk11 . . . pt−1 pt+1 . . . pkr r ) = pk11 . . . pt−1 pt . . . pkr−1
r
.
Este imediat că f este izomorfism de monoizi.
95
Capitolul 9
Soluţii: Grupuri
1. Fie a ∈ S, a′ ∈ S cu a′ a = e şi a′′ ∈ S astfel ı̂ncât a′′ a′ = e. Atunci

a = ea = a′′ a′ a = a′′ e şi ae = a′′ ee = a′′ e = a, de unde rezultă că e este
element neutru. În plus, a = a′′ e = a′′ , deci aa′ = e şi aa′ = a′′ a′ = e, deci a
este inversabil. Prin urmare, S este grup.
Dacă ı̂nlocuim (ii) cu (ii)’ nu mai rezultă că S este grup, după cum arată
următorul exemplu: pe mulţimea R∗ definim legea de compoziţie ” ⋆ ” prin
x ⋆ y = |x|y pentru orice x, y ∈ R. Evident (R∗ , ⋆) este semigrup, e = 1
verifică (i), iar pentru a ∈ R elementul a′ = 1/|a| verifică a ⋆ a′ = 1. Totuşi
R∗ cu operaţia algebrică astfel definită nu este grup, deoarece e nu este ele-
ment neutru şi la dreapta.
2. (ii) ⇒ (i) Evident ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţiile x = a−1 b,

respectiv y = ba−1 .
(i) ⇒ (ii) Fie a ∈ S şi e ∈ S cu ae = a. Arătăm că e este element neutru la
dreapta pentru S. Într-adevăr, dacă c ∈ S există y ∈ S cu ya = c. Atunci
ce = yae = ya = c. Analog, considerând e′ ∈ S cu e′ a = a rezultă că e′ c = c
pentru orice c ∈ S. Cum e′ şi e sunt elemente neutre la stânga, respectiv la
dreapta, rezultă e′ = e′ e = e, deci e este element neutru pentru S. Fie acum
a ∈ S şi a′ , a′′ ∈ S cu a′ a = e şi aa′′ = e. Atunci a′ = a′ e = a′ aa′′ = ea′′ = a′′
şi acesta este un invers pentru a. Aşadar S este grup.
3. Fie (S, ·) un semigrup finit cu simplificare. Atunci pentru orice a ∈ S

aplicaţia f : S → S definită prin f (s) = as este injectivă şi cum S este finit,
f este şi surjectivă. Aceasta ı̂nseamnă că pentru orice a, b ∈ S ecuaţia ax = b
are soluţie ı̂n S. Analog ecuaţia ya = b are soluţie ı̂n S şi atunci aplicând
96
problema 2 rezultă că S este grup.
4. Observăm mai ı̂ntâi că dacă X şi Y sunt grupuri aditive, iar f ∈
Homgr (X, Y ), atunci pentru orice n ∈ N∗ şi orice x1 , . . . , xn ∈ X are loc
relaţia f (x1 + · · · + xn ) = f (x1 ) + · · · + f (xn ), lucru care se demonstrează
imediat prin inducţie după n. Atunci, dacă f ∈ Homgr (Z, Z) şi f (1) = a ∈ Z,
rezultă că pentru n ∈ N avem f (n) = nf (1) = na. Apoi pentru n ∈ Z, n < 0,
f (n) = −f (−n) = −a(−n) = an şi f (0) = 0 = a · 0, deci f (n) = an pentru
orice n ∈ Z. Aşadar Homgr (Z, Z) = {fa | a ∈ Z}, unde fa : Z → Z este
definită prin fa (n) = an. Deci Homgr (Z, Z) ≃ Z.
În mod similar Homgr (Z, Q) = {ga | a ∈ Q}, unde ga : Z → Q este
definită prin ga (n) = an pentru orice n ∈ Z. Deci Homgr (Z, Q) ≃ Q.
Dacă h ∈ Homgr (Q, Q), atunci notând h(1) = a ∈ Q rezultă de mai sus
că h(n) = an pentru orice n ∈ Z. Apoi dacă x = p/q ∈ Q, cu p, q ∈ Z,
q > 0, atunci h(p) = h(q(p/q)) = qh(p/q), deci h(p/q) = h(p)/q = ap/q.
Aşadar h(x) = ax pentru orice x ∈ Q şi Homgr (Q, Q) = {ha | a ∈ Q}, unde
ha : Q → Q este definită prin ha (x) = ax. Deci Homgr (Q, Q) ≃ Q.
Dacă h ∈ Homgr (Q, Z), atunci există a ∈ Q astfel ı̂ncât h(x) = ax pentru
orice x ∈ Q, deoarece ı̂l putem privi pe h ca pe un morfism de la Q la Q.
Dacă a ̸= 0, atunci h(1/2a) = 1/2 ∈ Z, contradicţie. Rezultă că a = 0 şi
deci Homgr (Q, Z) = {0} (prin 0 am desemnat morfismul nul).
Pentru a calcula Homgr (Zn , Zn ) procedăm ca şi ı̂n cazul lui Homgr (Z, Z)
şi obţinem că morfismele cerute sunt aplicaţiile de forma fâ : Zn → Zn
definite prin fâ (x̂) = âx̂ pentru orice x ∈ Z, unde a ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Deci
Homgr (Zn , Zn ) ≃ Zn .
Vom arăta că Homgr (Zm , Zn ) ≃ Zd , unde d = (m, n). Notăm cu x̂
clasele din Zm , cu x clasele din Zn şi cu cu x̃ clasele din Zd . Considerăm
f ∈ Homgr (Zm , Zn ). Atunci f (x̂) = ax pentru orice x ∈ Zm , unde a = f (1̂).
Dar ma = mf (1̂) = f (m1̂) = f (0̂) = 0 şi cum (m/d, n/d) = 1, rezultă că
n
d
|a ⇒ a ∈ {0, n/d, . . . , (d − 1)n/d}, adică a ∈< n/d >. Acum este clar că
asocierea f 7→ f (1̂) defineşte un izomorfism de grupuri ı̂ntre Homgr (Zm , Zn )
şi < n/d >≃ Zd .
5. Cum Z şi Q sunt mulţimi numărabile, iar R şi C sunt nenumărabile

rămâne să determinăm perechile de grupuri izomorfe din clasele:
(i) (Z, +), (Q, +), (Q∗ , ·), (Q∗+ , ·);
(ii) (R, +), (C, +), (R∗ , ·), (R∗+ , ·), (C∗ , ·).
97
În cazul (i), din problema precedentă (Z, +) şi (Q, +) nu sunt izomorfe.
Apoi (Q∗ , ·) nu este ciclic, deoarece dacă a = p/q, cu p, q ∈ Z, q ̸= 0, ar fi
un generator, este suficient să alegem un număr prim h care nu divide nici p
şi nici q, şi atunci evident h ̸= an pentru orice n ∈ Z. Cu acelaşi argument
(Q∗+ , ·) nu este ciclic. Rezultă că niciunul din aceste două grupuri nu este
izomorf cu (Z, +).
Observăm că grupul (Q, +) este divizibil (adică pentru orice a ∈ Q şi
n ∈ N∗ ecuaţia nx = a are soluţie ı̂n Q), dar grupurile (Q∗ , ·) şi (Q∗+ , ·) nu
au această proprietate, ecuaţia x2 = 2 neavând soluţie ı̂n niciunul dintre ele.
Cum proprietatea de a fi grup divizibil se transferă ı̂ntre grupuri izomorfe,
rezultă că (Q, +) nu este izomorf cu niciunul dintre aceste două grupuri.
În sfârşit, ı̂n (Q∗ , ·) ecuaţia x2 = 1 are două soluţii, iar ı̂n (Q∗+ , ·) ecuaţia
2
x = a are cel mult o soluţie pentru orice a, de unde rezultă că nici aceste
două grupuri nu sunt izomorfe. Aşadar orice două grupuri din prima clasă
sunt neizomorfe.
În cazul (ii) vom arăta mai ı̂ntâi că (R, +) şi (C, +) sunt izomorfe. Pentru
aceasta privim pe R şi C ca Q-spaţii vectoriale. Deoarece Q este mulţime
numărabilă, un Q-spaţiu vectorial de dimensiune cel mult numărabilă este
cel mult numărabil. Cum R şi C sunt nenumărabile, rezultă că ambele au
baze de acelaşi cardinal cu R (am folosit aici ipoteza continuului, că ı̂ntre |N|
şi |R| nu mai există nici un număr cardinal). Dar două spaţii vectoriale cu
baze de acelaşi cardinal sunt izomorfe, deci R şi C sunt izomorfe ca Q-spaţii
vectoriale, deci şi ca grupuri aditive.
De asemenea observăm că f : (R, +) → (R∗+ , ·), f (x) = ex , este un
izomorfism de grupuri.
Grupurile (R, +) şi (C∗ , ·) sunt divizibile, iar grupul (R∗ , ·) nu este divizi-
bil, ecuaţia x2 = −1 neavând soluţii ı̂n R∗ , deci (R∗ , ·) nu este izomorf cu
niciunul dintre grupurile (R, +) şi (C∗ , ·).
În sfârşit, (R, +) şi (C∗ , ·) nu sunt izomorfe, deoarece ecuaţia z 2 = 1 are
două soluţii ı̂n C∗ , iar ecuaţia 2x = 0 are o singură soluţie ı̂n (R, +).
Aşadar din a doua listă sunt izomorfe grupurile (R, +), (C, +), (R∗ , ·).
6. (i) Fie g ∈ G. Atunci A∩gB −1 ̸= ∅, deoarece |A|+|gB −1 | = |A|+|B| >

|G| (am notat B −1 = {b−1 | b ∈ B}). Fie a ∈ A ∩ gB −1 . Atunci există b ∈ B
cu a = gb−1 . Rezultă că g = ab ∈ AB, deci G = AB.
(ii) Aplicăm punctul (i) pentru mulţimile M şi M şi rezultă că G = M M .
Fie atunci g, h ∈ G. Avem g = ab, h = cd cu a, b, c, d ∈ M . Cum elementele
lui M comută ı̂ntre ele rezultă că gh = hg.
98
7. Presupunem că submulţimea finită H a lui G este parte stabilă. Fie
h ∈ H. Atunci {hn | n ∈ N} ⊆ H şi cum H este finită rezultă că există i < j
cu hi = hj . Atunci hj−i = e (e elementul neutru al lui G), de unde e ∈ H.
De asemenea, dacă h ̸= e, atunci j − i > 1 şi h−1 = hj−i−1 ∈ H. Obţinem că
H este subgrup.
8. Avem D4 = {e, r, r2 , r3 , s, rs, r2 s, r3 s}, unde ord(r) = 4, ord(s) = 2 şi

sr = r3 s. Folosind aceste relaţii ı̂ntre generatori se obţine uşor prin calcul că
D4 are două elemente de ordin 4, r şi r2 , un element de ordin 1 (elementul
neutru) şi cinci elemente de ordin 2: r2 , s, rs, r2 s, r3 s.
Un subgrup al lui D4 poate avea 1, 2, 4 sau 8 elemente. Avem un subgrup cu
un element (subgrupul trivial), un subgrup cu 8 elemente (D4 ) şi cinci sub-
grupuri cu 2 elemente: cele de forma {e, x} cu ord(x) = 2. Rămân de descris
subgrupurile cu 4 elemente. Unul dintre acestea este < r > = {e, r, r2 , r3 }.
Dacă H este un alt subgrup cu 4 elemente, atunci el nu poate conţine pe
r sau r3 care au ordinul 4. Dacă r2 ∈ / H, atunci H conţine trei dintre ele-
mentele s, rs, r2 s, r3 s, deci există i ∈ {0, 1, 2} cu ri s, ri+1 s ∈ H. Atunci
r = (ri+1 s)(ri s)−1 ∈ H, contradicţie. Aşadar r2 ∈ H şi obţinem două astfel
de subgrupuri: {e, r2 , s, r2 s} şi {e, r2 , rs, r3 s}.
Subgrupurile {e} şi D4 sunt normale. De asemenea subgrupurile cu 4 ele-
mente sunt normale, având indice 2. Dintre subgrupurile cu 2 elemente se
verifică prin calcul că doar {e, r2 } este normal (ca intersecţie de două sub-
grupuri normale de ordin 4).
9. Vom arăta mai mult: dacă H şi K sunt subgrupuri ale unui grup
G, atunci H ∪ K este subgrup dacă şi numai dacă H ⊆ K sau K ⊆ H.
Să presupunem că H ̸⊆ K şi K ̸⊆ H. Fie h ∈ H − K şi k ∈ K − H ⇒
hk ∈/ H ∪ K (dacă hk ∈ H, atunci k ∈ H, fals; dacă hk ∈ K, atunci h ∈ K,
fals), deci H ∪ K nu este subgrup.
Grupul lui Klein şi grupul diedral D4 se scriu ca reuniune de trei sub-
grupuri proprii. Într-adevăr, fie K = {e, a, b, ab} un grup multiplicativ
izomorf cu grupul lui Klein, deci e este element neutru, a2 = b2 = e şi
ab = ba. Atunci K = {e, a} ∪ {e, b} ∪ {e, ab} este reuniune de trei sub-
grupuri proprii. De asemenea, ţinând cont de descrierea subgrupurilor lui
D4 din problema 8, păstrând notaţiile de la soluţia acelei probleme, avem că
D4 = {e, r, r2 , r3 } ∪ {e, r2 , s, r2 s} ∪ {e, r2 , rs, r3 s}.
99
10. Fie x ∈ G. Dacă x ∈ H ∩ K ∩ L, atunci este clar. Dacă x ∈ H ∩ K,
atunci arătăm că x ∈ L. Într-adevăr, dacă x ∈/ L, alegem z ∈ L − (H ∪ K)
(dacă L ⊆ H ∪ K ⇒ G = H ∪ K, ceea ce nu se poate după cum rezultă
din problema 9) si obţinem că xz ∈ / H (altfel z ∈ H, fals), xz ∈ / K (altfel
z ∈ K, fals) şi xz ∈/ L (altfel x ∈ L, fals), contradicţie. Deci un element care
aparţine intersecţiei a două dintre subgrupurile H, K, L este şi ı̂n al treilea.
Să presupunem acum că x ∈ H şi x ∈ / K ∪ L. Fie z ∈ L − (H ∪ K) ⇒ xz ∈ /H
şi xz ∈
/ L ⇒ xz ∈ K − (H ∪ L) ⇒ x(xz) ∈ / H ∪ K ⇒ x(xz) ∈ L ⇒ x2 z ∈
L ⇒ x2 ∈ L. Alegând acum y ∈ K − (H ∪ L), obţinem că xy ∈ / H ∪K ⇒
xy ∈ L − (H ∪ K) ⇒ x2 y ∈ / H ∪ L ⇒ x2 y ∈ K ⇒ x2 ∈ K. În concluzie,
x2 ∈ H ∩ K ∩ L.
Observaţie. Se poate arăta chiar mai mult, că H, K, L sunt subgrupuri
de indice 2. De aici rezultă că x2 ∈ H ∩ K ∩ L pentru orice x ∈ G.
11. Să presupunem că G = H1 ∪ · · · ∪ Hm , unde H1 , . . . , Hm sunt sub-

grupuri proprii ale lui G, i = 1, . . . , m. Deoarece există xi ∈ Hi cu ord(xi ) >
m, rezultă că |Hi | > m pentru orice i = 1, . . . , m. Fie ti = [G : Hi ]. Avem
ti > 1 pentru orice i = 1, . . . , m. Pe de altă parte, |G| < |H1 | + · · · + |Hm |
(deoarece Hi ∩Hj ̸= ∅ oricare ar fi i, j ∈ {1, . . . , m}). Fie t = min{t1 , . . . , tm }.
Rezultă că t > 1 şi fie p un divizor prim al lui t ⇒ p||G| ⇒ există g ∈ G
cu ord(g) = p (din teorema lui Chauchy) ⇒ p > m ⇒ ti > m, pentru orice
i = 1, . . . , m ⇒ 1 > t11 + · · · + t1m = |G|
1
(|H1 | + · · · + |Hm |) > 1, contradicţie.
12. Din teorema lui Lagrange rezultă că dacă G are elemente de ordin 2
atunci |G| este par. Reciproc, presupunem că |G| este par. Dacă G nu ar
avea elemente de ordin 2, atunci pentru orice x ̸= e avem x ̸= x−1 şi atunci
putem scrie G = {e}∪ (∪x∈G {x, x−1 }), deci G ar avea un număr impar de
elemente (mulţimile cu câte două elemente care intră ı̂n reuniune sunt sau
disjuncte sau egale). Obţinem astfel o contradicţie, deci G are elemente de
ordin 2.
13. (i) Aplicaţia f este morfism de grupuri dacă şi numai dacă pentru
orice x, y ∈ G avem f (xy) = f (x)f (y), adică (xy)2 = x2 y 2 . Înmulţind cu x−1
la stânga şi cu y −1 la dreapta obţinem xy = yx, adică G este grup abelian.
Reciproc este evident.
(ii) Ştim că f este morfism de grupuri. Cum G este grup finit, rezultă că f
este izomorfism dacă şi numai dacă f este injectiv, deci dacă şi numai dacă
Ker(f ) = {e}. Aşadar f este izomorfism dacă şi numai dacă G nu are ele-
100
mente de ordin 2. Dar din problema 12 aceasta este echivalent cu |G| impar.
14. (i) Fie x, y ∈ G. Atunci (xy)2 = e, deci xyxy = e. Înmulţind cu

x−1 la stânga şi cu y −1 la dreapta şi ţinând cont că x2 = y 2 = e, obţinem
yx = xy.
(ii) Observăm că grupul abelian (G, ·) se poate ı̂nzestra cu o structură de
Z2 -spaţiu vectorial, ı̂nmulţirea cu scalari fiind definită astfel: 0̂ · x = e şi
1̂ · x = x pentru orice x ∈ G. Verificarea este imediată, observându-se că
este esenţială condiţia x2 = e pentru orice x ∈ G (trebuie, de exemplu, ca
(1̂+ 1̂)x = (1̂x)(1̂x) ceea ce este echivalent cu x2 = e). Cum G este grup finit,
va avea dimensiune finită. Fie aceasta n. Atunci G este izomorf, ca Z2 -spaţiu
vectorial, cu Z2 × · · · × Z2 (ı̂n produs intrând n factori). În particular, acesta
este şi izomorfism de grupuri, deci G are 2n elemente.
15. Dacă există g ∈ G de ordin infinit, atunci subgrupul < g > generat
de g este izomorf cu (Z, +), deci are o infinitate de subgrupuri. Acestea fiind
şi subgrupuri ale lui G obţinem rezultatul dorit.
Dacă toate elementele lui G au ordin finit, considerăm toate subgrupurile
ciclice ale lui G. Dacă am avea doar un număr finit de astfel de subgrupuri
ar rezulta că G este o reuniune finită de subgrupuri finite, deci G este grup
finit, contradicţie. În concluzie G are o infinitate de subgrupuri distincte şi
ı̂n acest caz.
16. Să observăm că din problema 15 rezultă că grupurile cu un număr
finit de subgrupuri sunt finite.
(i) G are exact două subgrupuri. Atunci aceste subgrupuri sunt G şi {e}. Fie
g ∈ G − {e}. Atunci < g > este subgrup netrivial al lui G, deci < g > = G.
Rezultă că G este grup ciclic finit şi deci există n ∈ N∗ cu G ≃ Zn . Dacă n
nu este număr prim, fie p prim cu p|n şi atunci p̂Zn este un subgrup propriu
şi netrivial al lui Zn , contradicţie. Aşadar n este număr prim. Rezultă că
|G| = p cu p număr prim. Evident orice astfel de grup verifică proprietatea
cerută.
(ii) G are exact trei subgrupuri. Fie {e}, H şi G cele trei subgrupuri. Deoarece
H ̸= G, există g ∈ G − H ⇒ < g > ̸= {e}, H ⇒ < g > = G, deci G este
grup ciclic finit. Rezultă că G ≃ Zn cu n ∈ N∗ . Dacă n ar avea doi divizori
primi distincţi, atunci fiecare dintre aceştia ar genera un subgrup propriu şi
netrivial ı̂n Zn , deci G ar avea cel puţin patru subgrupuri. Rezultă că n = p2
cu p număr prim şi G ≃ Zp2 . Evident aceste grupuri verifică proprietatea
101
cerută.
(iii) G are exact patru subgrupuri. Fie {e}, H, K şi G cele patru subgrupuri.
Deoarece H ∪ K ̸= G (vezi problema 9), există g ∈ G − (H ∪ K) ⇒
< g > ̸= {e}, H, K ⇒ < g > = G, deci G este grup ciclic finit. Rezultă
că G ≃ Zn cu n ∈ N∗ . Cum numărul de subgrupuri ale lui Zn este egal cu
numărul divizorilor naturali ai lui n, obţinem că n = p3 , p număr prim, sau
n = pq, unde p şi q sunt numere prime distincte.
(iv) G are exact cinci subgrupuri. Fie {e}, H, K, L şi G cele cinci subgrupuri.
Avem două cazuri: G ̸= H ∪ K ∪ L sau G = H ∪ K ∪ L.
Dacă G ̸= H ∪ K ∪ L, atunci există g ∈ G − (H ∪ K ∪ L) ⇒ < g > ̸=
{e}, H, K, L ⇒ < g > = G, deci G este grup ciclic finit, G ≃ Zn . Astfel
obţinem că n = p4 , unde p este număr prim.
Dacă G = H ∪ K ∪ L, atunci x2 ∈ H ∩ K ∩ L pentru orice x ∈ G (vezi
problema 10). Dar H ∩ K ∩ L = {e}, deoarece H ∩ K ∩ L este subgrup al
fiecăruia dintre cele trei subgrupuri şi dacă să zicem H ∩ K ∩ L = H, atunci
H ⊆ K ∩ L şi vom avea că G = K ∪ L, fals. Rezultă că x2 = e pentru orice
x ∈ G, deci G este izomorf cu un produs direct finit de cópii ale lui Z2 (vezi
problema 14) şi cum G are exact cinci subgrupuri rezultă imediat că doar
cazul G ≃ Z2 × Z2 convine.
17. Implicaţia directă este evidentă din definiţia subgrupului normal.

Presupunem acum că pentru orice i ∈ I avem ai gai −1 ∈ < g > şi ai −1 gai ∈
< g >. Vrem să arătăm că xg p x−1 ∈ < g > pentru orice p ∈ Z şi x ∈ G.
Cum xg p x−1 = (xgx−1 )p , rezultă că ai uai −1 ∈ < g > şi ai −1 uai ∈ < g >
pentru orice i ∈ I şi u ∈ < g >. Acum orice x ∈ G este de forma x = b1 · · · br
cu bi ∈ {ai | i ∈ I} ∪ {a−1
i | i ∈ I} şi afirmaţia rezultă imediat prin inducţie
după r.
18. (i) Prin calcul rezultă că ord(j) = ord(k) = 4, j2 = k2 şi că
J ∩ K = {I2 , j2 }.
(ii) Avem j−1 jj = jjj−1 = j ∈ J, kjk−1 = k−1 jk = j2 ∈ J şi acum din
problema 17 rezultă că J este subgrup normal ı̂n Q. În mod similar K
este subgrup normal (folosind relaţiile jkj−1 = j−1 kj = k2 ). Atunci JK
este subgrup ı̂n Q şi cum j, k ∈ JK rezultă că JK = Q. Din teorema
a doua de izomorfism pentru grupuri obţinem JK/J ≃ K/J ∩ K, deci
|Q| = |JK| = |J||K|/|J ∩ K| = 8.
(iii) Cum J este subgrup de indice 2 ı̂n Q şi k ∈ J, rezultă că Q = J ∪ kJ,
deci Q = {I2 , j, j2 , j3 , k, kj, kj2 , kj3 }. Folosind relaţiile de la (ii) rezultă prin
102
calcule că j2 = k2 este singurul element de ordin 2 din Q.
(iv) Fie H un subgrup al lui Q. Din teorema lui Lagrange rezultă că
|H| ∈ {1, 2, 4, 8}. Dacă |H| este 1 sau 8, evident H este subgrup nor-
mal. Dacă |H| = 4, atunci el are indice 2 şi deci este normal. Dacă
|H| = 2, folosind (iii) rezultă că H = {I2 , j2 }. Atunci H =< j2 > şi cum
jj2 j−1 = j−1 j2 j = j2 ∈ H şi kj2 k−1 = k−1 j2 k = k2 = j2 ∈ H, din problema 17
rezultă că H este subgrup normal ı̂n Q. Cum jk ̸= kj, Q nu este abelian.
19. (i) Fie ord(x) = n, ord(y) = m. Observăm mai ı̂ntâi că < x >
∩ < y > = {e}, deoarece din teorema lui Lagrange ordinul acestei intersecţii
divide şi pe n şi pe m, deci este 1. Acum dacă (xy)p = e, cum x şi y
comută rezultă că xp y p = e, deci xp = y −p ∈ < x > ∩ < y > = {e}, deci
xp = y −p = e. Atunci n divide p şi m divide −p. Cum (n, m) = 1, rezultă
că p se divide cu mn. Pe de altă parte (xy)mn = (xn )m (y m )n = e şi deci
ord(xy) = nm.
Dacă n şi m nu sunt relativ prime rezultatul nu mai este adevărat. De
exemplu, fie x un element de ordin n > 1 ı̂ntr-un grup şi y = x−1 . Avem că
ord(y) = n, iar xy = e are ordinul 1.
(ii) În grupul GL(2, R) considerăm elementele:
( ) ( )
1 1 1 2
x= şi y =
0 −1 0 −1
care au ordinul 2. În schimb

( )
1 1
xy =
0 1
are ordin infinit. În concluzie afirmaţia de la (i) nu mai este adevărată dacă
x şi y nu comută.
(iii) Răspunsul este ı̂n general negativ. Pentru aceasta fie x un element de
ordin infinit ı̂ntr-un grup G şi y = x−1 , care are tot ordin infinit. Atunci
xy = e are ordinul 1, dar nici unul dintre ord(x) şi ord(y) nu este finit.
(iv) Demonstrăm prin inducţie după n. Pentru n = 1 este clar. Presupunem
adevărat pentru n şi fie G un grup abelian cu p1 · · · pn+1 elemente, unde
p1 , . . . , pn+1 sunt prime distincte. Fie x ∈ G−{e}. Dacă ord(x) = p1 · · · pn+1 ,
atunci evident G este grup ciclic. Altfel putem presupune (eventual renotând)
că ord(x) = pk · · · pn+1 , cu k > 1. Atunci xpk ···pn are ordinul pn+1 . Aşadar
putem găsi y ∈ G cu ord(y) = pn+1 . Grupul factor G/< y > are p1 · · · pn
103
elemente şi din ipoteza de inducţie este ciclic. Fie z< y > un generator al
său, z ∈ G. Deci z p1 ···pn ∈ < y >. Dacă z p1 ···pn = e, atunci ord(z) = p1 · · · pn
şi atunci din (i) rezultă că ord(yz) = p1 · · · pn+1 , deci G este grup ciclic. Dacă
z p1 ···pn ̸= e, atunci el are ordin pn+1 , deci z are ordin p1 · · · pn+1 şi din nou
rezultă că G este grup ciclic.
20. (i) Fie G un grup cu 4 elemente. Dacă G are un element de ordin 4,

atunci G este ciclic, deci izomorf cu Z4 . Dacă G nu are elemente de ordin 4,
atunci x2 = e pentru orice x ∈ G şi atunci G = {e, a, b, ab}, unde a, b sunt
elemente ale lui G diferite ı̂ntre ele şi diferite de e. Este clar că ba ∈ / {e, a, b},
deci ba = ab şi atunci G este izomorf cu Z2 × Z2 , un izomorfism fiind dat de
f : G → Z2 × Z2 f (e) = (0̂, 0̂), f (a) = (1̂, 0̂), f (b) = (0̂, 1̂), f (ab) = (1̂, 1̂).
(ii) Fie G un grup cu 6 elemente. Dacă G are un element de ordin 6, atunci
G este ciclic, deci izomorf cu Z6 . Presupunem că G nu este ciclic. Atunci
ord(x) ∈ {1, 2, 3} pentru orice x ∈ G. Dacă ord(x) = 2 pentru orice x ̸= e,
atunci dacă a, b ∈ G − {e}, a ̸= b, rezultă ca la (i) că {e, a, b, ab} este subgrup
al lui G şi din teorema lui Lagrange rezultă că 4|6, contradicţie. Aşadar
există x ∈ G cu ord(x) = 3. Fie y ∈ G − < x >. Atunci G = < x >
∪ y< x > = {e, x, x2 , y, yx, yx2 }. Dacă ord(y) = 3, cum y 2 ∈ / {e, y, yx, yx2 },
rezultă y = x, de unde y = y = x , contradicţie, sau y = x2 , de unde
2 4 2 2
y = y 4 = x4 = x, din nou contradicţie. Deci ord(y) = 2. Dacă xy = yx, cum

ord(x) şi ord(y) sunt relativ prime rezultă ord(xy) = 2 · 3 = 6 (vezi problema
19), deci G este ciclic, contradicţie. Mai departe obţinem xy = yx2 , deoarece
xy nu poate fi niciunul dintre celelalte cinci elemente. Rezultă că G este
izomorf cu S3 , un izomorfism fiind indus de asocierile x → σ şi y → τ cu σ
ciclu de lungime 3 şi τ transpoziţie.
(iii) Fie G un grup neabelian cu 8 elemente. Atunci G nu are elemente de
ordin 8 şi nu se poate ca x2 = e pentru orice x ∈ G (ar rezulta că G este
abelian). Aşadar există x ∈ G cu ord(x) = 4. Fie y ∈ G − < x >. Atunci
G = < x > ∪ y< x > = {e, x, x2 , x3 , y, yx, yx2 , yx3 }. Avem două posibilităţi:
ord(y) = 2 sau ord(y) = 4.
Dacă ord(y) = 2, atunci evident xy ∈ / {e, x, x2 , x3 , y, yx}. Dacă xy = yx2 ,
atunci x = yxy, deci e = x = (yxy)(yxy) = yx2 y, deci x2 = y 2 = e,
2 4
contradicţie. Deci xy = yx3 şi atunci G = < x, y > cu ord(x) = 4, ord(y) = 2

şi xy = yx3 , aceasta determinând ı̂n mod unic operaţia pe G, de unde G ≃ D4
(grupul diedral cu 8 elemente este definit prin aceleaşi relaţii ca şi G).
Dacă ord(y) = 4, atunci evident y 2 ∈ / {e, y, yx, yx2 , yx3 }. Dacă y 2 = x,
rezultă x = y = e, contradicţie. Dacă y 2 = x3 , atunci x2 = x6 = y 4 =
2 4
104
e, din nou contradicţie. Aşadar y 2 = x2 . Mai departe este clar că xy ∈ /
{e, x, x , x , yx}. Dacă xy = yx , atunci xy = y , deci x = y şi x = y = e,
2 3 2 3 2 2 4
contradicţie. Rezultă că xy = yx3 şi deci G = < x, y >, unde ord(x) =
ord(y) = 4, xy = yx3 , relaţii care determină ı̂n mod unic operaţia pe G. În
consecinţă G este izomorf cu Q, grupul cuaternionilor, care satisface exact
aceste relaţii.
Fie acum G un grup abelian cu 8 elemente. Dacă G este ciclic, atunci el
este izomorf cu Z8 . Presupunem că G nu are elemente de ordin 8. Dacă toate
elementele lui G au ordin 2, atunci definim pe G o structură de Z2 -spaţiu
vectorial (ca ı̂n soluţia de la problema 14) şi rezultă că G ≃ Z2 × Z2 × Z2 .
Dacă există un element de ordin 4, fie acesta x, atunci alegem y ∈ / < x > şi
avem G = < x > ∪ y< x > = {e, x, x , x , y, yx, yx , yx }. Arătăm că există
2 3 2 3
un element z ∈ / < x > de ordin 2. Într-adevăr, dacă y are ordin 2 luăm z = y.

Dacă nu, atunci ord(y) = 4, deci ord(y 2 ) = 2 şi deci y ̸= x, x2 care au ordin
4 şi evident y 2 ∈/ {e, y, yx, yx2 , yx3 }. Rezultă că y 2 = x2 şi atunci yx ̸= e, iar
(yx)2 = y 2 x2 = x4 = e, de unde ord(yx) = 2 şi putem lua z = yx. Aşadar
am găsit x, z ∈ G cu ord(x) = 4, ord(z) = 2 şi z ∈< / x >. Atunci aplicaţia
f : Z2 × Z4 → G definită prin f (î, ĵ) = z i xj este corect definită, este morfism
de grupuri şi este surjectivă. Cum cele două grupuri au 8 elemente rezultă
că f este izomorfism de grupuri.
(iv) Fie G un grup cu p elemente, p număr prim. Dacă x ∈ G − {e}, atunci
< x > este un subgrup netrivial al lui G şi din teorema lui Lagrange rezultă
că are p elemente. Atunci G = < x >, deci este grup ciclic cu p elemente.
21. Fie x = r/s ∈ X, x ̸= 0. Atunci 0 ̸= sx ∈ X ∩ Z şi deci X ∩ Z este un

subgrup nenul al lui Z. Fie X ∩ Z = nZ cu n > 0. Cum X + Z = Q, rezultă
că există a ∈ Z şi y ∈ X cu 1/n = a + y. Atunci 1 = na + ny ∈ nZ + X ⊆
X + X = X, deci 1 ∈ X. Rezultă că Z ⊆ X şi Q = Z + X = X.
Observaţie. Mai putem rezolva această problemă şi cu ajutorul problemei
35(v). Mai precis, din X + Z = Q rezultă Q/X = (X + Z)/X ≃ Z/X ∩ Z,
deci X este un subgrup de indice finit al lui Q care este un grup divizibil,
aşadar X = Q.
22. Fie H = < p1 /q1 , . . . , pn /qn > şi q = q1 · · · qn . Atunci evident qH

este un subgrup al lui Z, deci există m ∈ Z cu qH = mZ. Rezultă că
H = (m/q)Z, deci H este subgrup ciclic generat de m/q.
Dacă grupul (Q, +) ar fi finit generat, atunci ar fi ciclic. Fie atunci x ∈ Q,
x = r/s, r ∈ Z, s ∈ N∗ , cu proprietatea că < x > = Q. Dar s+1 1
∈<
/ rs >,
105
contradicţie.
23. Presupunem că S este un sistem de generatori pentru grupul (Q, +)

şi fie s ∈ S − {0}. Fie H subgrupul generat de S − {s}. Avem Q = < S >
= H + Zs, de unde (1/s)H + Z = (1/s)Q = Q. Din problema 21 rezultă că
(1/s)H = Q, deci H = sQ = Q. Atunci şi S − {s} este sistem de generatori
pentru Q. În particular (Q, +) nu are un sistem minimal de generatori.
24. Procedăm prin inducţie după d(G). Dacă d(G) = 1, atunci evident
2d(G) = 2 ≤ |G|. Presupunem afirmaţia adevărată pentru d(G) ≤ k şi fie G
un grup cu d(G) = k + 1. Fie {x1 , . . . , xk+1 } un sistem minimal de genera-
tori pentru G. Notăm cu G′ subgrupul lui G generat de x1 , . . . , xk . Atunci
d(G′ ) = k (deoarece G′ are un sistem de generatori cu k elemente, iar dacă
G′ ar avea un sistem de generatori cu r < k elemente, adăugându-l şi pe
xk+1 am obţine un sistem de generatori pentru G cu r + 1 < d(G) elemente,
′
contradicţie) şi din ipoteza de inducţie rezultă că |G′ | ≥ 2d(G ) = 2k . Cum
xk+1 ∈ / G′ , rezultă că mulţimile G′ şi xk+1 G′ sunt disjuncte, de unde obţinem
că |G| ≥ 2|G′ | ≥ 2d(G) , ceea ce trebuia demonstrat.
25. Fie σ un ciclu de lungime 3 şi τ o transpoziţie din S3 . Arătăm

că {(σ, 1̂), (τ, 1̂)} este un sistem minimal de generatori pentru S3 × Z4 . Fie
(f, k̂) ∈ S3 × Z4 . Cum σ şi τ generează pe S3 , rezultă că există i, j ∈ Z astfel
ı̂ncât f = σ i τ j . Atunci f = σ s τ j pentru orice s ∈ Z cu s ≡ i(mod 3). Arătăm
că există s astfel ı̂ncât s + j ≡ k(mod 4) (va rezulta atunci că (σ, 1̂)s (τ, 1̂)j =
(f, k̂)). Aceasta este echivalent cu s ≡ i(mod 3) şi s ≡ k − j(mod 4). Dar un
astfel de s există deoarece 4 şi 3 sunt relativ prime (se aplică Lema chineză
a resturilor). Cum grupul S3 × Z4 nu este abelian, el nu este nici ciclic, deci
nu are un sistem de generatori cu un singur element. Prin urmare un sistem
minimal de generatori are două elemente.
Pentru Q × Z3 se arată la fel ca mai sus că {(j, 1̂), (k, 1̂)} este sistem
minimal de generatori (notaţiile sunt cele din problema 18).
26. (i) Fie x, y ∈ H şi i, j ∈ N∗ cu x ∈ Hi , y ∈ Hj . Presupunem de

exemplu că i ≤ j. Atunci Hi ⊆ Hj , deci x, y ∈ Hj şi cum Hj este subgrup
rezultă xy −1 ∈ Hj , deci xy −1 ∈ H.
(ii) Presupunem prin absurd că H ar fi finit generat, H = < x1 , . . . , xp >.
Atunci există n1 , . . . , np ∈ N∗ cu xi ∈ Hni pentru orice i = 1, . . . , p. Dacă n
este cel mai mare dintre numerele n1 , . . . , np , rezultă că x1 , . . . , xp ∈ Hn , de
106
unde H = Hn . Atunci Hn = Hn+1 , contradicţie.
27. Prin calcul rezultă imediat că g n (x) = 2n x şi fn (x) = x + 1/2n
pentru orice n ∈ N∗ şi x ∈ R. Atunci fn+1 2
= fn , de unde rezultă, notând
Hn = < fn >, că avem Hn ⊆ Hn+1 . Mai mult, incluziunea este strictă
deoarece dacă am avea egalitate ar exista p ∈ Z cu fn+1 = fnp . Aceasta ar
ı̂nsemna că x + 1/2n+1 = x + p/2n , deci 1/2 = p ∈∪Z, contradicţie. Aplicând
acum rezultatul din problema 26 rezultă că H = Hn nu este finit generat.
n≤1
Observaţie. În cazul ı̂n care grupul G este abelian şi finit generat, orice
subgrup al său este de asemenea finit generat.
28. Alegem un sistem de generatori S = {x1 , . . . , xn } pentru G astfel

ca dacă x ∈ S atunci şi x−1 ∈ S (aceasta se poate face considerând un
sistem finit de generatori şi adăugând inversele tuturor acestor generatori).
Atunci orice element din G se poate scrie ca un produs de elemente din
S. Fie acum g1 , . . . , gr un sistem de reprezentanţi pentru clasele la dreapta
∪r
modulo H, deci G = Hgi . Mai mult, reprezentantul ales din clasa H va
i=1
fi chiar e (elementul neutru al lui G) şi eventual renotând, g1 = e. Cum
pentru orice j ∈ {1, . . . , r} şi t ∈ {1, . . . , n} avem gj xt ∈ G, rezultă că
există şi sunt unic determinate i ∈ {1, . . . , r} şi hjt ∈ H cu proprietatea
că gj xt = hjt gi . Fie acum h ∈ H. Atunci h = xi1 · · · xik cu xij ∈ S.
Folosind relaţiile de mai sus obţinem h = eh = g1 h = g1 xi1 · · · xik =
h1i1 gj1 xi2 · · · xik = h1i1 hj1 i2 gj2 xi3 · · · xik = . . . = h1i1 hj1 i2 · · · hjk−1 ik gjk , unde
elementele gj1 , . . . , gjk sunt unic determinate. Din ultima egalitate rezultă
că gjk ∈ H şi cum reprezentantul ales ı̂n H era chiar e, obţinem gjk = e.
Rezultă că H este generat de toate elementele hjt , deci H este finit generat.
29. (i) Definim pe H × K relaţia ∼ prin (h, k) ∼ (h′ , k ′ ) dacă şi numai
dacă hk = h′ k ′ . Deoarece (h, k) ∼ (h′ , k ′ ) ⇔ hk = h′ k ′ , avem h′−1 h =
k ′ k −1 ∈ H ∩ K, rezultă că clasa de echivalenţă a lui (h, k) este mulţimea
{(hx−1 , xk) | x ∈ H ∩ K}. Avem astfel |HK| clase de echivalenţă, fiecare
având |H ∩ K| elemente. Rezultă că |H × K| = |HK||H ∩ K|, deoarece
clasele de echivalenţă formează o partiţie a mulţimii H × K.
(ii) Definim f : (G/H ∩ K)s → (G/H)s × (G/K)s prin f (x(H ∩ K)) =
(xH, xK), unde prin (G/H)s am notat mulţimea claselor la stânga modulo
subgrupul H. Aplicaţia f este corect definită, deoarece x(H ∩K) = y(H ∩K)
107
implică x−1 y ∈ H ∩ K, deci x−1 y ∈ H şi x−1 y ∈ K, adică xH = yH şi xK =
yK. Mai mult, f este injectivă, deoarece xH = yH şi xK = yK implică
x−1 y ∈ H şi x−1 y ∈ K, deci x−1 y ∈ H ∩ K, adică x(H ∩ K) = y(H ∩ K).
Cum |(G/H)s | = [G : H], obţinem inegalitatea cerută din existenţa acestei
injecţii.
Presupunem acum că [G : H] = n şi [G : K] = m sunt finite şi (n, m) = 1.
De mai sus avem [G : H ∩ K] ≤ nm. Dar [G : H ∩ K] = [G : H][H : H ∩ K],
deci n|[G : H ∩ K]. Analog m|[G : H ∩ K] şi atunci din faptul că (n, m) = 1
rezultă că nm|[G : H ∩ K]. Prin urmare [G : H ∩ K] = nm. Mai departe, ı̂n
acest caz aplicaţia f este chiar bijectivă, deoarece este injectivă şi domeniul şi
codomeniul său au acelaşi număr de elemente. Fie g ∈ G. Din surjectivitatea
lui f rezultă că există x ∈ G cu f (x(H ∩ K)) = (g −1 H, K), deci xH = g −1 H
şi xK = K. Atunci x ∈ K şi g −1 ∈ xH, de unde g ∈ H −1 x−1 = Hx−1 ⊆ HK.
Am obţinut deci că G ⊆ HK, de unde G = HK.
(iii) Definim aplicaţia f : (L∩H/L∩K)s → (H/K)s prin f (x(L∩K)) = xK.
În mod similar cu (i) se arată că f este corect definită şi este injectivă, de
unde rezultă inegalitatea cerută.
30. (i) Să observăm că (g, h)p = (eG , eH ) dacă şi numai dacă g p = eG
şi hp = eH , ceea ce este echivalent cu ord(g)|p şi ord(h)|p, de unde rezultă
imediat afirmaţia din problemă.
(ii) Cum ordinul lui Z6 × Z10 este 60 şi 8 nu este divizor al acestuia, rezultă
că nu există elemente de ordinul 8 ı̂n Z6 × Z10 .
Folosind (i) rezultă că (g, h) ∈ Z12 × Z15 are ordin 4 dacă şi numai dacă
[n, m] = 4, unde n = ord(g) şi m = ord(h). Cum n|12 şi m|15 rezultă n = 4
şi m = 1. Singurele elemente de ordin 4 din Z12 sunt 3̂ şi 9̂, deci ı̂n grupul
iniţial există două elemente de ordin 4, şi anume (3̂, 0̂) şi (9̂, 0̂).
În sfârşit, un element (g, h) ∈ Z12 × Z36 are ordin 6 dacă şi numai dacă
[n, m] = 6. Aceasta este echivalent cu (n, m) ∈ {(6, 1), (6, 2), (6, 3), (6, 6),
(3, 2), (3, 6), (2, 3), (2, 6), (1, 6)}. Dar ı̂n Z12 avem două elemente de ordin 6,
două de ordin 3, unul de ordin 2 şi unul de ordin 1, iar ı̂n Z36 avem câte două
elemente de ordin 6 şi 3 şi câte un element de ordin 2 şi 1. Corespunzător cu
descrierea făcută obţinem 24 de elemente de ordin 6 ı̂n grupul dat.
31. (i) Presupunem că G este grup ciclic finit. Fără a micşora genera-
litatea putem considera G = Zn = Z/nZ. Din teorema de structură a sub-
grupurilor unui grup factor, orice subgrup al lui G este de forma mZ/nZ,
unde m este un divizor natural al lui n. În plus, |mZ/nZ| = n/m. Aşadar
108
pentru orice divizor pozitiv d al lui n, grupul G are exact un subgrup cu d
elemente şi anume mZ/nZ cu m = n/d.
Presupunem acum că G este un grup finit cu proprietatea că pentru orice
d|n = |G| există cel ∑mult un subgrup de ordin d. Fie Ad = {x ∈ G | ord(x) =
d}. Atunci |G| = d|n |Ad |. Fie d|n. Dacă Ad ̸= ∅, fie x ∈ Ad ; atunci < x >
este unicul subgrup cu d elemente al lui G şi deci pentru orice y ∈ Ad avem
< y > = < x >. Atunci elementele de ordin d din G sunt chiar elementele
de ordin d din grupul ciclic < x > şi ı̂n acest caz |Ad | = φ(d), unde φ
este indicatorul lui Euler. Deci |Ad | ∈ {0, φ(d)} pentru orice d. Fie acum
H = Zn şi Bd = {x ∈ H | ord(x) = d}. Din prima ∑ parte a problemei
∑
rezultă că |Bd | = φ(d) pentru orice d|n şi atunci din d|n |Ad | = d|n |Bd |
şi |Ad | ≤ |Bd | pentru orice d, rezultă că |Ad | = |Bd | pentru orice d. În
particular, pentru d = n obţinem An ̸= ∅, deci există un element de ordin n
ı̂n G, ceea ce arată că G este grup ciclic.
(ii) Presupunem mai ı̂ntâi că G este ciclic şi din nou putem considera G = Zn .
Dacă d|n, atunci pentru x ∈ {0, . . . , n − 1} ecuaţia dx̂ = 0̂ este echivalentă cu
n
d
|x. Dar există exact d astfel de elemente x, şi anume 0, nd , 2 nd , . . . , (d − 1) nd .
Reciproc, presupunem că ecuaţia xd = 1 are cel mult d soluţii pentru
orice d|n. Fie Xd = {x ∈ G | xd = 1}. Avem deci |Xd | ≤ d. Acum dacă
H este un subgrup cu d elemente al lui G rezultă că H ⊆ Xd . Prin urmare
sau nu există subgrupuri de ordin d sau Xd este unicul subgrup de ordin d.
Atunci pentru orice d|n grupul G are cel mult un subgrup de ordin d şi atunci
din (i) rezultă că G este ciclic.
(iii) Rezultă imediat din (ii) că ı̂n cazul ı̂n care G este ciclic ecuaţia xp = 1
are cel mult p soluţii ı̂n G.
Reciproc, vom demonstra că ecuaţia xd = 1 are cel mult d soluţii ı̂n G şi
vom aplica din nou (ii). Presupunem că există d|n astfel ı̂ncât ecuaţia xd = 1
să aibă cel puţin d + 1 soluţii ı̂n G. Fie d minim cu această proprietate şi fie
p > 0 un divizor prim al lui d. Scriem d = pd1 si observăm că d1 |n. Vom
arăta că ecuaţia xd1 = 1 are cel puţin d1 + 1 soluţii ı̂n G, contradicţie cu
alegerea lui d. Fie x1 , . . . , xd+1 ∈ G soluţii ale ecuaţiei xd = 1 şi fie yi = xpi ,
i = 1, . . . , d + 1. Avem că yid1 = 1, i = 1, . . . , d + 1. Dacă ecuaţia xd1 = 1 ar
avea cel mult d1 soluţii, atunci ar exista cel puţin p + 1 indici ı̂n mulţimea
{1, . . . , d + 1}, să zicem j1 , . . . , jp+1 , astfel ı̂ncât yjp1 = · · · = yjpp+1 . Rezultă că
(yj1 yj−1
k
)p = 1, k = 1, . . . , p + 1, deci ecuaţia xp = 1 are cel puţin p + 1 soluţii
ı̂n G, contradicţie.
Afirmaţia nu mai este adevărată dacă grupul G nu este comutativ. Dacă
109
G = Q (grupul cuaternionilor), atunci ecuaţia x2 = 1 are doar două soluţii
ı̂n G.
32. Fie G un subgrup finit al grupului multiplicativ (K ∗ , ·) şi fie d un

divizor natural al lui n = |G|. Atunci ecuaţia xd = 1 are cel mult d soluţii ı̂n
G, deoarece polinomul X d − 1 ∈ K[X] are ı̂n corpul comutativ K cel mult
tot atâtea rădăcini cât gradul său. Aplicând acum problema 31(ii), rezultă
că G este grup ciclic. În particular, dacă K este corp finit, atunci (K ∗ , ·) este
grup ciclic.
Observaţie. Proprietatea din problemă rămâne adevărată şi ı̂n cazul mai
general ı̂n care se consideră un inel comutativ integru ı̂n locul corpului K.
33. (i) Scriem m = pa11 · · · par r şi n = pb11 · · · pbrr cu pi numere prime şi
ai , bi ∈ N. Atunci [m, n] = pc11 · · · pcrr , ci = max(ai , bi ), i = 1 . . . , r. Arătăm
că există elementele zi ∈ G astfel ı̂ncât ord(zi ) = pci i , i = 1, . . . , r. De
aici va rezulta că ord(z1 · · · zr ) = pc11 · · · pcrr = [m, n] (vezi problema 19(i)).
a1 ai−1 ai+1 ar
Dacă ci = ai , alegem zi = xp1 ···pi−1 pi+1 ···pr , iar dacă ci = bi , alegem
b1 bi−1 bi+1 br
zi = xp1 ···pi−1 pi+1 ···pr .
(ii) Fie x ∈ G, x ̸= e şi x0 ∈ G astfel ı̂ncât ord(x0 ) = m0 . Dacă ord(x)
nu divide m0 , atunci există y ∈ G astfel ı̂ncât ord(y) = [m0 , ord(x)] > m0 ,
contradicţie.
(iii) Din teorema lui Cauchy obţinem că există xi ∈ G cu ord(xi ) = pi pentru
orice i = 1, . . . , n. Aplicând (i) deducem că există ı̂n grupul G un element
de ordin p1 · · · pn , deci G este grup ciclic.
(iv) Fie m0 = max{ord(x) | x ∈ G}, unde G este un subgrup finit al grupului
multiplicativ (K ∗ , ·). Atunci m0 |n = |G|. Fie f = X m0 − 1 ∈ K[X]. Din (ii)
rezultă că G este conţinut ı̂n mulţimea rădăcinilor lui f , deci n ≤ m0 . Dar
ştiam deja că m0 ≤ n, deci m0 = n. Asta ı̂nseamnă ı̂n particular că grupul
G conţine un element de ordin n, deci este grup ciclic.
34. (i) Un = {z ∈ C | z n = 1} este subgrup al lui (C∗ , ·), deoarece pen-

tru x, y ∈ Un avem (xy −1 )n = xn y −n = 1, deci xy −1 ∈ Un . Dacă H este
un subgrup cu n elemente al lui (C∗ , ·), din teorema lui Lagrange rezultă că
z n = 1 pentru orice z ∈ H, deci H ⊆ Un . Cum H şi Un au acelaşi număr de
elemente rezultă că H = Un .
(ii) În grupul (C∗ , ·) considerăm subgrupurile Upn cu n ∈ N. Avem Upn ⊆
n n+1
Upn+1 , deoarece z p = 1 implică z p = 1 şi incluziunea este strictă, cele
110
două subgrupuri având cardinale diferite. Din problema 26 rezultă acum că
Cp∞ nu este finit generat.
(iii) Fie H un subgrup al lui Cp∞ . Atunci orice element al lui H are ordinul
de forma pm , m ∈ N. Avem două posibilităţi: mulţimea {m ∈ N | există x ∈
H cu ord(x) = pm } este mărginită sau nemărginită.
Dacă mulţimea {m ∈ N | există x ∈ H cu ord(x) = pm } este nemărginită,
atunci vom avea H = Cp∞ . Fie g ∈ Cp∞ , ord(g) = pn . < g > este un
subgrup cu pn elemente al lui Cp∞ şi din (i) rezultă că < g > = Upn . Pe de
altă parte, există m ∈ N, m > n şi x ∈ H cu ord(x) = pm . Atunci, ca mai
sus, < x > = Upm ⊇ Upn , deci g ∈ < x > ⊆ H.
Dacă mulţimea {m ∈ N | există x ∈ H cu ord(x) = pm } este mărginită,
atunci fie n cel mai mare element al său şi x ∈ H cu ord(x) = pn . Vom
arăta că ı̂n acest caz H = Upn . Într-adevăr, dacă g ∈ H, atunci ord(g) = pm
cu m ≤ n şi < g > = Upm ⊆ Upn , deci H ⊆ Upn . Pe de altă parte,
H ⊇ < x > = Upn şi de aici rezultă egalitatea dorită.
(iv) G nu este grup ciclic, altfel G ar fi izomorf cu Z şi nu are proprietatea
din enunţ. Mai mult, rezultă că ord(x) < ∞ pentru orice x ∈ G, deoarece
< x > este un subgrup ciclic al lui G şi din aceleaşi motive ca mai sus nu
poate fi infinit.
Arătăm acum că există un unic număr prim p > 0 cu proprietatea că ord(x)
este o putere a lui p pentru orice x ∈ G. Să presupunem că există x1 , x2 ∈ G
cu ord(x1 ) = pa11 şi ord(x2 ) = pa22 , unde p1 , p2 sunt numere prime distincte.
(Să observăm că ı̂ntotdeauna există elemente ı̂n grupul G care au ordinul o
putere a unui număr prim: dacă ord(x) = q1b1 · · · qrbr , qi numere prime dis-
b2 br
tincte, atunci ord(xq2 ···qr ) = q1b1 .) Alegem a1 , a2 maxime. (Dacă ar exista un
număr prim p astfel ı̂ncât mulţimea {k ∈ N | există x ∈ G cu ord(x) = pk }
să fie infinită, atunci Cp∞ ⊆ G, deci Cp∞ este un subgrup infinit al lui G, deci
Cp∞ = G.) Fie x3 ∈ G − < x1 , x2 > (există un astfel de element, deoarece
< x1 , x2 > este subgrup finit al lui G). Dacă ord(x3 ) = pk11 pk22 , atunci
k2 k1
p p
k1 ≤ a1 şi k2 ≤ a2 (deoarece ord(x32 ) = pk11 şi ord(x31 ) = pk22 ). Rezultă
k2 k1 k2
p p p
că x32 ∈ < x1 > = Upa1 1 şi x31 ∈ < x2 > = Upa2 2 , deci x32 ∈ < x1 , x2 >
k1
p
şi x31 ∈ < x1 , x2 >. În particular, obţinem x3 ∈ < x1 , x2 > (deoarece
(pk11 , pk22 ) = 1), contradicţie. Rezultă că există un număr prim p3 , diferit de
p1 , p2 , astfel ı̂ncât p3 | ord(x3 ). Deci există ı̂n G elemente de ordin o putere a
lui p3 . Notăm tot cu x3 un element de ordin pa33 cu a3 maxim. În acest fel se
obţine un şir (xn ) de elemente din G, un şir de numere prime distincte (pn )
111
şi un şir de numere naturale nenule (an ) cu proprietatea că ord(xn ) = pann
pentru orice n ≥ 1. În mod clar < x2 , . . . , xn , . . . > este subgrup infinit al
lui G şi diferit de G (infinit, deoarece ord(x2 · · · xn ) = pa22 · · · pann pentru orice
n ≥ 2 şi diferit de G, deoarece x1 ∈ / < x2 , . . . , xn , . . . >), contradicţie.
Deci există un unic număr prim p cu proprietatea că ord(x) este o putere a lui
p pentru orice x ∈ G. Dacă mulţimea {k ∈ N | există x ∈ G cu ord(x) = pk }
ar fi finită, fie k0 maximul său. Rezultă că G ⊆ Upk0 , fals. Deci mulţimea
este infinită şi ı̂n acest caz obţinem că G = Cp∞ .
(v) Fie f : Cp∞ → Cp∞ definită prin f (z) = z p . Atunci f este morfism de
n
grupuri, Ker(f ) = Upn şi f este surjectiv, deoarece dacă z = cos(2kπ/pj ) +

i sin(2kπ/pj ), atunci z = f (y), unde y = cos(2kπ/pn+j ) + i sin(2kπ/pn+j ).
Din teorema fundamentală de izomorfism obţinem acum izomorfismul cerut.
35. (i) Evident pentru orice a ∈ Q şi n ∈ N∗ ecuaţia nx = a are soluţie

ı̂n Q, deci (Q, +) este grup divizibil.
Fie a ∈ Cp∞ , ord(a) = ph şi n = pr m ∈ N∗ cu (m, p) = 1. Arătăm că
ecuaţia xn = a are soluţie ı̂n Cp∞ . Deoarece (m, ph ) = 1, există u, v ∈ Z
h h
cu um + vph = 1. Atunci a = aum+vp = (au )m (ap )v = (au )m , deci există
b ∈ Cp∞ , b = au , cu bm = a. Fie b = cos(2kπ/ps ) + i sin(2kπ/ps ). Atunci
r
x = cos(2kπ/ps+r ) + i sin(2kπ/ps+r ) verifică xp = b, deci xn = bm = a.
Aşadar (Cp∞ , ·) este grup divizibil.
(ii) Fie G un grup divizibil netrivial. Dacă prin absurd G ar fi grup finit,
fie |G| = n şi a ∈ G − {e}. Atunci ecuaţia xn = a nu are soluţie ı̂n G,
contradicţie.
(iii) Fie H un subgrup normal al grupului divizibil G. Fie â ∈ G/H şi n ∈ N∗ .
Cum G este divizibil există x ∈ G cu xn = a. Atunci x̂n = â, deci şi grupul
G/H este divizibil.
Un subgrup al unui grup divizibil nu este ı̂n general divizibil. De exemplu
(Q, +) este divizibil, dar (Z, +) nu este divizibil, ecuaţia 2x = 1 neavând
soluţie ı̂n Z.
(iv) Pe R∗+ × R definim operaţia (a1 , x1 ) ∗ (a2 , x2 ) = (a1 a2 , a1 x2 + x1 ). Se
verifică uşor că această operaţie defineşte o structură de grup. Acest grup
nu este abelian, deoarece (1, 1)(2, 1) = (2, 2) şi (2, 1)(1, 1) = (2, 3). Arătăm
că acest grup este divizibil. Fie (a, b) ∈ R∗+ × R şi n ∈ N∗ . Căutăm (c, x)
cu (c, x)n = (a, b). Dar (c, x)n = (cn , (cn−1 + · · · + c + 1)x). Deci căutăm
√
c şi x cu cn = a şi (cn−1 + · · · + c + 1)x = b. Atunci luăm c = n a şi
x = b/(cn−1 + · · · + c + 1) şi acestea verifică relaţiile cerute.
112
(v) Fie G grup divizibil şi H un subgrup al său de indice finit. Vom arăta că
H = G. Să notăm n = [G : H]. Fie x ∈ G. Atunci clasele (la stânga modulo
H) H, xH, . . . , xn H nu pot fi distincte, deci există i, j ∈ {0, 1, . . . , n}, j > i,
cu xi H = xj H, adică xj−i ∈ H. În particular, xn! ∈ H pentru orice x ∈ G.
Fie acum y ∈ G. Deoarece grupul G este divizibil, va exista un x ∈ G cu
proprietatea că y = xn! , deci y ∈ H. De aici rezultă că H = G.
Observaţie. O altă soluţie, mai puţin elementară, se poate obţine folosind
problema 75. Deoarece indicele lui H este finit, atunci şi indicele lui HG , in-
teriorul normal al lui H ı̂n G, este finit (şi ordinul său divide pe n!). Cum HG
este subgrup normal, are sens să vorbim despre grupul factor G/HG . Acesta
este la rândul său un grup divizibil (ca grup factor al unui grup divizibil) şi
va fi cu necesitate trivial, deci HG = G. De aici rezultă că H = G.
(vi) Fie (G, +) un grup divizibil şi să presupunem că există H1 , . . . , Hn sub-
∪
n ∪
grupuri proprii ale lui G cu proprietatea că G = Hi şi Hi * Hj pen-
i=1 j̸=i ∪
tru orice i = 1, . . . , n. Alegem acum două elemente x1 ∈ H1 − Hi şi
∪ i̸ = 1
x2 ∈ H2 − Hi . Să observăm că dacă x1 = ky1 , cu k ∈ N∗ şi y1 ∈ G, atunci
i̸=2
∪ ∪ ∪
n
y 1 ∈ H1 − Hi . În mod evident y1 ∈
/ Hi şi atunci, deoarece G = Hi ,
i̸=1 i̸=1 i=1
rămâne ca singură posibilitate y1 ∈ H1 .
Fie acum m = (n−1)! şi fie y1 ∈ G cu proprietatea că x1 = my1 . Considerăm
elementele aj = jy1 + x2 , j = 1, . . . , n − 1. Dacă aj ∈ H1 , atunci x2 ∈
H2 (deoarece jy1 ∈ H1 ), fals. Dacă aj ∈ H2 , atunci jy1 ∈ H2 , deci şi
∪
n
(m/j)jy1 = my1 = x1 ∈ H2 , fals. În concluzie, aj ∈ Hi pentru orice
i=3
j = 1, . . . , n − 1. Deci există k ∈ {3, . . . , n}, i, j ∈ {1, . . . , n − 1}, j > i,
cu proprietatea că ai , aj ∈ Hk . Rezultă că aj − ai = (j − i)y1 ∈ Hk , deci şi
m
j−i
(j − i)y1 = my1 = x1 ∈ Hk , contradicţie.
36 Fie f : Q → G un morfism de grupuri. H = Ker(f ) este subgrup

al lui (Q, +) şi există f : Q/H → G morfism injectiv, deci Q/H este grup
finit. Dar Q/H este grup divizibil (deoarece este grup factor al unui grup
divizibil), deci Q/H = 0 (dacă Q/H ̸= 0, atunci ar fi grup infinit după cum
rezultă din problema 35(ii)). În concluzie H = Q, adică f este morfismul nul
şi astfel obţinem că Homgr (Q, G) = {0}.
113
37. (i) Considerăm mulţimea
F = {Y | Y este subgrup propriu ı̂n G, X ⊆ Y }
Aceasta este o mulţime nevidă, deoarece X ∈ F, şi este ordonată ı̂n ra-
port cu incluziunea. Arătăm că este inductiv ordonată.
∪ Pentru aceasta fie
(Yi )i∈I o submulţime total ordonată a lui F şi Y = Yi . Atunci Y este sub-
i∈I
grup al lui G. Într-adevăr, dacă g, h ∈ Y , atunci există i, j ∈ I cu g ∈ Yi şi
h ∈ Yj . Avem Yi ⊆ Yj sau Yj ⊆ Yi . Fără a micşora generalitatea presupunem
Yi ⊆ Yj . Atunci g, h ∈ Yj şi cum acesta este subgrup obţinem gh−1 ∈ Yj .
Atunci gh−1 ∈ Y , de unde rezultă că Y este subgrup. Mai mult, arătăm
că Y este subgrup propriu, deci Y ∈ F. Dacă am presupune că Y = G,
considerând un sistem de generatori g1 , . . . , gp pentru G, rezultă că aceştia
se găsesc ı̂n Y , deci există i1 , . . . , ip ∈ I cu gj ∈ Yij . Din faptul că mulţimea
aleasă este total ordonată rezultă că putem găsi un j cu g1 , . . . , gp ∈ Yij .
Atunci Yij = G, contradicţie. Evident Y este un majorant pentru familia
(Yi )i∈I şi atunci F este inductiv ordonată. Din Lema lui Zorn rezultă că F
are un element maximal H şi acesta este chiar un subgrup maximal ı̂n G care
conţine pe X.
(ii) Fie G un grup abelian divizibil netrivial. Dacă H este un subgrup maxi-
mal al lui G, atunci grupul factor G/H este divizibil şi netrivial, deci este
infinit. Dar un grup infinit are o infinitate de subgrupuri, ı̂n particular are
un subgrup propriu netrivial, fie acesta K/H. Atunci K este un subgrup al
lui G şi H ⊆ K ⊆ G. Dar K ̸= H şi K ̸= G, deci H nu este maximal,
contradicţie. Deci G nu are subgrupuri maximale.
38. Presupunem că G are un singur subgrup maximal, fie acesta H. Fie

x ∈ G−H. Dacă < x > ̸= G, din problema 37(i) rezultă că există un subgrup
maximal al lui G care ı̂l include pe < x >. Dar singurul subgrup maximal
este H şi acesta nu ı̂l include pe < x >, deoarece nu conţine elementul x.
Rezultă că < x > = G, deci G este grup ciclic. Putem acum să considerăm
că G = Zm , m ∈ N, m ≥ 2. Dacă p este un număr prim care divide pe m,
atunci < p̂ > este subgrup maximal al lui Zm (vezi, de exemplu, problema
31(i)). Cum trebuie ca să avem un singur subgrup maximal, rezultă că există
un singur divizor prim al lui m şi deci m = pn cu n ≥ 2.
Reciproc, dacă G = Zpn , rezultă din structura subgrupurilor acestui grup că
< p̂ > este unicul subgrup maximal, deci şi G are un unic subgrup maximal.
114
39. (i) Verificarea este imediată.
(ii) Observăm că φg φh = φgh şi φ−1g = φg −1 . De aici rezultă că Inn(G) este
subgrup al lui Aut(G). Dacă f ∈ Aut(G), atunci f φg f −1 = φf (g) ∈ Inn(G).
Deci Inn(G) este subgrup normal al lui Aut(G).
(iii) Din prima relaţie de la (ii) rezultă că aplicaţia F : G → Inn(G) definită
prin F (g) = φg este morfism de grupuri. Evident F este morfism surjectiv
şi g ∈ Ker(F ) ⇔ φg = IdG ⇔ g ∈ Z(G). Din teorema fundamentală de
izomorfism rezultă izomorfismul dorit.
40. Scriem G/Z(G) = < ĝ >. Fie x, y ∈ G. Atunci x̂, ŷ ∈ G/Z(G) şi
deci x̂ = ĝ m , ŷ = ĝ n , cu m, n ∈ Z. Rezultă că x = g m x1 , y = g n y1 , cu
x1 , y1 ∈ Z(G). Atunci xy = g m x1 g n y1 = g m+n x1 y1 = yx.
41. Fie X un grup ciclic de ordin impar. Arătăm că X nu este izomorf
cu Aut(G) pentru nici un grup G. Presupunem contrariul. Dacă G ar fi
grup abelian, atunci Aut(G) ar conţine un element de ordin 2, şi anume
f : G → G, f (x) = x−1 . Dar X nu are elemente de ordin 2, contradicţie.
Presupunem acum că G este neabelian şi că X ≃ Aut(G). Atunci Inn(G)
este subgrup al unui grup ciclic, deci este ciclic şi din problema 39(iii) rezultă
că G/Z(G) este grup ciclic. Din problema 40 rezultă atunci că G este grup
abelian, contradicţie. Aşadar X nu este izomorf cu Aut(G) pentru nici un
grup G.
42. (i) Soluţia problemei 4 descrie endomorfismele grupului (Z, +). Este
clar că dintre acestea sunt izomorfisme doar identitatea şi aplicaţia g : Z → Z
definită prin g(x) = −x. Aşadar Aut(Z) este un grup cu două elemente, deci
este izomorf cu Z2 .
(ii) Tot ı̂n soluţia problemei 4 găsim descrise endomorfismele grupului (Q, +).
Se observă că acestea sunt unic determinate de valoarea lor ı̂n 1. Aşadar
putem defini o aplicaţie F : Aut(Q) → (Q∗ , ·) prin F (f ) = f (1). Se verifică
uşor că F este izomorfism de grupuri.
(iii) Folosim descrierea endomorfismelor lui Zn din soluţia problemei 4. Mor-
fismul fâ : Zn → Zn definit prin fâ (x̂) = âx̂ este automorfism dacă şi numai
dacă este surjectiv (deoarece Zn este mulţime finită). Aceasta este echiva-
lent cu faptul că există x̂ ∈ Zn cu f (x̂) = 1̂ ⇔ âx̂ = 1̂ ⇔ â ∈ U (Zn ), unde
cu U (Zn ) notăm grupul elementelor simetrizabile din monoidul (Zn , ·). Este
imediat atunci că aplicaţia F : U (Zn ) → Aut(Zn ), F (â) = fâ este izomorfism
de grupuri.
115
(iv) Fie G = {e, x1 , x2 , x3 } grupul lui Klein (care este izomorf cu Z2 × Z2 ).
Observăm că pentru orice σ ∈ S3 , aplicaţia fσ : G → G definită prin
fσ (e) = e şi fσ (xi ) = xσ(i) este automorfism al lui G. Cum un automor-
fism duce pe e ı̂n e şi este bijectiv, rezultă că Aut(G) = {fσ | σ ∈ S3 }. Mai
departe este clar că aplicaţia F : S3 → Aut(G), F (σ) = fσ , este izomorfism
de grupuri.
43. Ştim că grupul S3 este generat de σ = (123) şi τ = (12). Dacă f ∈
Aut(S3 ), atunci f (σ) este element de ordin 3, iar f (τ ) este element de ordin
2. Cum S3 are două elemente de ordin 3 şi trei elemente de ordin 2, rezultă
că există cel mult şase automorfisme (un automorfism al lui S3 este complet
determinat de f (σ) şi f (τ )). Pe de altă parte, Inn(S3 ) ≃ S3 /Z(S3 ) ≃ S3
(centrul lui S3 este trivial, vezi problema 56), deci există şase automorfisme
interioare ale lui S3 şi deci Aut(S3 ) = Inn(S3 ) ≃ S3 .
Pentru descrierea automorfismele grupului diedral D4 să reamintim că
D4 = < r, s >, cu ord(r) = 4, ord(s) = 2 şi sr = r3 s. De asemenea, D4 are
două elemente de ordin 4, r şi r3 , şi cinci elemente de ordin 2. Un automor-
fism h al lui D4 duce pe r ı̂ntr-unul din cele două elemente de ordin 4, iar pe s
ı̂ntr-unul din cele cinci elemente de ordin 2. Observăm că h(s) nu poate fi r2 ,
ı̂n acest caz rezultând că Im(h) ⊆ < r >, deci h nu ar fi surjectiv. Deci h(s)
poate lua doar patru valori. Se verifică uşor că orice h definit ı̂n acest mod
(pe generatori) este ı̂ntr-adevăr un automorfism şi deci | Aut(D4 )| = 8. Mai
departe, dacă notăm cu h automorfismul pentru care h(r) = r şi h(s) = rs,
şi cu g automorfismul pentru care g(r) = r3 şi g(s) = s, avem ord(h) = 4,
ord(g) = 2 şi gh = h3 g, de unde rezultă că Aut(D4 ) = < g, h > ≃ D4 .
44. (i) Grupul Z × Z nu este ciclic. Într-adevăr, dacă Z × Z = < (a, b) >,
atunci cum (1, 0) ∈ Z × Z, există n ∈ Z cu (1, 0) = (na, nb), deci b = 0,
deoarece evident n ̸= 0. Similar obţinem a = 0, deci < (0, 0) > = Z × Z,
contradicţie. Cum Z este grup ciclic, rezultă că cele două grupuri nu sunt
izomorfe.
(ii) Grupul Q × Q are un subgrup care este finit generat şi nu este ciclic, şi
anume Z × Z. Acesta este generat de (1, 0) şi (0, 1) şi nu este ciclic după
cum s-a arătat la (i). Conform problemei 22, ı̂n grupul Q orice subgrup finit
generat este ciclic. Rezultă că Q şi Q × Q nu sunt izomorfe.
(iii) Aplicaţia f : R × R → C, f (a, b) = a + ib, este un izomorfism de grupuri.
Folosind acum rezultatul de la problema 5 care afirmă că R şi C sunt grupuri
izomorfe, obţinem că R este izomorf cu R × R.
116
45. (i) Fie f : R → S 1 definită prin f (x) = cos(2πx) + i sin(2πx). Este
imediat că f este morfism surjectiv de grupuri. Mai departe Ker(f ) = Z şi
aplicând teorema fundamentală de izomorfism obţinem R/Z ≃ S 1 .
(ii) Fie g : Q → S 1 definită prin g(x) = cos(2πx) + i sin(2πx). Atunci g este
morfism de grupuri, Im(g) = U∞ şi Ker(g) = Z. Din nou aplicând teorema
fundamentală de izomorfism obţinem Q/Z ≃ U∞ .
(iii) Grupurile (R, +) şi (R/Q, +) pot fi ı̂nzestrate cu structuri de Q-spaţii
vectoriale dacă definim ı̂nmulţirea cu scalari prin q · x = qx, oricare ar fi
q ∈ Q şi x ∈ R, pentru primul grup şi q · (x + Q) = qx + Q, oricare ar fi
q ∈ Q şi x ∈ R, pentru al doilea grup (se observă că definiţia nu depinde
de reprezentantul x). Ca la problema 5, Q-spaţiul vectorial R are o bază
de cardinal |R|. De asemenea, prin argumente standard, din faptul că R
este nenumărabilă iar Q este numărabilă, rezultă că şi R/Q are o bază de
acelaşi cardinal. Atunci R şi R/Q sunt Q-spaţii vectoriale de aceeaşi dimen-
siune. Rezultă că ele sunt izomorfe şi ı̂n particular şi grupurile subiacente
sunt izomorfe.
(iv) Din cele arătate la (i) avem un izomorfism de grupuri F : R/Z → S 1
definit prin F (x + Z) = cos(2πx) + i sin(2πx). Mai mult, Q/Z este sub-
grup (normal) al lui R/Z şi F (Q/Z) = U∞ . Obţinem atunci că S 1 /U∞ =
F (R/Z)/F (Q/Z) ≃ (R/Z)/(Q/Z) ≃ R/Q ≃ R.
46. Din (i) şi (iv) de la problema 45 rezultă că grupurile R şi S 1 sunt
izomorfe fiecare cu un grup factor al celuilalt. Pe de altă parte aceste grupuri
nu sunt izomorfe, deoarece există z ∈ S 1 , z ̸= 1, cu z 2 = 1 (şi anume z = −1),
dar nu există x ∈ R, x ̸= 0, cu 2x = 0 (adică S 1 este grup cu torsiune iar R
este grup fără torsiune).
47. Aplicaţia f : R∗+ × R → C∗ definită prin f (r, a) = r(cos a + i sin a)

este un morfism surjectiv de grupuri şi Ker(f ) = {1} × Z. Rezultă că C∗ ≃
R∗+ × (R/Z). Din problema 5 ştim că (R∗+ , ·) ≃ (R, +), deci C∗ ≃ R × (R/Z).
Pe de altă parte Q-spaţiile vectoriale R şi R × R au aceeaşi dimensiune (care
este egală cu |R|) şi putem găsi astfel un izomorfism f : R → R × R cu
f (1) = (0, 1) (aceasta se poate face alegând ı̂n R o bază care ı̂l conţine pe 1
şi ı̂n R×R o bază care ı̂l conţine pe (0, 1) şi construind pe f astfel ı̂ncât aceste
elemente ale bazelor să se corespundă). Atunci f este şi izomorfism de grupuri
şi avem că f (Z) = {0} × Z, de unde R/Z ≃ (R × R)/({0} × Z) ≃ R × (R/Z).
Dar R/Z ≃ S 1 din problema 44(i), şi de aici rezultă că C∗ ≃ S 1 .
117
Deoarece R × R ≃ C (prin (a, b) → a + ib) şi imaginea lui Z × {0} prin
acest izomorfism este chiar Z, obţinem (R/Z) × R ≃ C/Z şi de aici rezultă
că C/Z ≃ R/Z ≃ S 1 .
48. Fie G = D4 , K = {e, s}, H = {e, r2 , s, r2 s} (cu notaţiile din problema

8). Atunci K E H şi H E G, deoarece ı̂n fiecare caz indicele subgrupului
este 2. Însă K 5 G, deoarece rsr−1 = sr2 ∈/ K.
49. (i) Dacă h ∈ H şi k ∈ K avem hk = k(k −1 hk) ∈ KH, deci

HK ⊆ KH. Similar KH ⊆ HK, deci are loc egalitatea. Acum faptul
că HK este subgrup rezultă imediat.
(ii) Ştim că G/H este grup finit şi HK/H ≤ G/H. Rezultă atunci că
(|HK/H|, |K|) = 1. Dar HK/H ≃ K/H ∩ K, deci (|K/H ∩ K|, |K|) = 1.
Acum |K| = [K : H ∩K]|H ∩K| şi deci [K : H ∩K] = 1, de unde K = H ∩K,
echivalent K ⊆ H.
(iii) Cum H este normal, rezultă că HK este subgrup ı̂n G. Mai departe,
avem o bijecţie f : (H/H∩K)s → (HK/K)s definită prin f (x(H∩K)) = xK.
Se verifică uşor că f este bine definită şi că este bijectivă. Atunci [HK : K] =
[H : H ∩ K]. Acum avem [G : K] = [G : HK][HK : K] = [G : HK][H :
H ∩ K] şi ı̂nmulţind cu |H ∩ K| rezultă că |H ∩ K|[G : K] = [G : HK]|H|.
De aici avem că |H| divide pe |H ∩ K|[G : K]. Cum (|H|, [G : K]) = 1,
rezultă că |H| divide pe |H ∩ K|. Dar |H| ≤ |H ∩ K|, deci avem egalitate
H = H ∩ K. De aici obţinem H ⊆ K.
50. (i) Luăm G1 = G2 = Z2 × Z4 , H1 = Z2 × {0} şi H2 = {0} × 2̂Z4 .

Avem G1 /H1 ≃ Z4 şi G2 /H2 ≃ Z2 × Z2 , deci cele două grupuri factor nu
sunt izomorfe.
(ii) Fie G1 = G2 = Z2 × Z4 , H1 = {0} × Z4 şi H2 = Z2 × 2̂Z4 (observăm că
H1 şi H2 nu sunt izomorfe, H1 fiind ciclic, iar H2 fiind izomorf cu grupul lui
Klein). Avem G1 /H1 ≃ G2 /H2 ≃ Z2 .
(iii) Fie G = Z4 , G2 = Z2 × Z2 , H1 = 2̂Z4 , H2 = {0} × Z2 . Atunci
G1 /H1 ≃ G2 /H2 ≃ Z2 .
51. Fie G = QN şi H = Z × QN cu structurile aditive de grupuri (prin QN

ı̂nţelegem aici mulţimea şirurilor de numere raţionale cu adunarea pe com-
ponente). Atunci G se poate scufunda ı̂n H, via morfismul care duce şirul
(a0 , a1 , . . . ) ı̂n (0, a0 , a1 , . . . ), iar H se scufundă ı̂n G prin incluziune. Însă
G şi H nu sunt izomorfe, deoarece G este grup divizibil iar H nu este divizibil.
118
52. (i) Fie g ∈ I şi A = g −1 I ∩ I. Avem |A| = |I| + |g −1 I| − |g −1 I ∪ I| >
(3/4)|G| + (3/4)|G| − |G| > (1/2)|G|. Dacă a ∈ A, atunci a ∈ I şi a = g −1 b,
cu b ∈ I. Avem atunci ag = α(a−1 )α(g −1 ) = α((ga)−1 ) = α(b−1 ) =
α(b)−1 = b = ga, deci A ⊆ C(g) (centralizatorul elementului g). Cum
C(g) este subgrup al lui G şi are mai mult de (1/2)|G| elemente, rezultă că
C(g) = G, deci g ∈ Z(G). Rezultă I ⊆ Z(G) şi cum |I| > (3/4)|G| obţinem
|Z(G)| > (3/4)|G|, deci Z(G) = G.
(ii) Dacă pentru orice g ∈ I avem C(g) = G, rezultă ca la (i) că Z(G) = G,
deci G este grup abelian. Atunci I este chiar subgrup al lui G, deci (3/4)|G|
divide |G|, imposibil. Rezultă că există g ∈ I astfel ı̂ncât C(g) ̸= G. Dar am
văzut la (i) că A ⊆ C(g). Cum |A| ≥ (1/2)|G| (cu aceleaşi calcule ca la (i),
dar scriind peste tot ”≥” ı̂n loc de ”>”), rezultă că |C(g)| = (1/2)|G|, deci
C(g) este subgrup de indice 2 ı̂n G.
53. Mai ı̂ntâi arătăm că orice subgrup normal netrivial N al unui grup
simetric S(X) are proprietatea că |N | ≥ |X|. Fie σ ∈ N , σ ̸= IdX . Atunci
există x ∈ X astfel ı̂ncât σ(x) = x′ , x′ ̸= x. Fie y ∈ X − {x}. Îi
asociem lui y permutarea σy = τx′ ,y στx′ ,y ∈ N , unde prin τx′ ,y am notat
transpoziţia definită de τx′ ,y (x′ ) = y, τx′ ,y (y) = x′ şi τx′ ,y (z) = z pentru orice
z ̸= x′ , z ̸= y. Să observăm că această asociere este injectivă: dacă σy = σy′ ,
atunci σy (x) = σy′ (x), deci y = y ′ . Mai mult, deoarece σ ̸= IdX , avem că
σy ̸= IdX pentru orice y ∈ X, y ̸= x. În concluzie, |X| ≤ |N |.
Revenim acum la rezolvarea problemei. Dacă una dintre mulţimile X, Y este
finită, atunci şi cealaltă este finită şi ı̂n mod evident cele două mulţimi vor
avea acelaşi număr de elemente.
Considerăm că X, Y sunt mulţimi infinite şi fie f : S(X) → S(Y ) un izomor-
fism. Fie N mulţimea permutărilor finite ale lui X, adică permutările lui X
care acţionează doar asupra unei submulţimi finite F a lui X lăsând neschim-
bate elementele din X − F . Este uşor de arătat că N este subgrup normal
al lui S(X). Mai mult, |N | = |X|, deoarece mulţimea părţilor finite ale unei
mulţimi infinite are acelaşi cardinal cu mulţimea respectivă (vezi problema
31(c) din Capitolul 1). Deoarece f (N ) este subgrup normal netrivial al lui
S(Y ), avem că |N | = |f (N )| ≥ |Y |, deci |X| ≥ |Y |. Analog se arată că
|Y | ≥ |X| şi din Teorema Cantor-Schröder-Bernstein (vezi problema 26 din
Capitolul 1) rezultă că |X| = |Y |.
119
54. (i) Verificare imediată.
(ii) Dacă n = 2, atunci S2 este grup abelian şi deci orice subgrup al său este
normal. Dacă n ≥ 3, cum (12) ∈ H şi (1n)(12)(1n) = (2n) ∈ / H, rezultă că
H nu este subgrup normal.
(iii) Aplicaţia f : H → Sn−1 definită prin f (σ)(i) = σ(i) pentru orice
i ∈ {1, . . . , n − 1} este ı̂n mod evident un izomorfism de grupuri.
(iv) Se observă că pentru σ, τ ∈ Sn , σ ≡ τ (mod H) dacă şi numai dacă
σ(n) = τ (n). Fie σ1 , . . . , σn ∈ Sn cu proprietatea că σi (n) = i pentru orice
i ∈ {1, . . . , n}. Mulţimea {σ1 , . . . , σn } este un sistem de reprezentanţi pentru
clasele la stânga modulo H. Cum fiecare σi se poate alege ı̂n (n − 1)! moduri,
obţinem [(n − 1)!]n sisteme de reprezentanţi.
55. Fie σ ∈ Z(Sn ), n ≥ 3. Presupunem prin absurd că σ ̸= e, deci există

i ̸= j cu σ(i) = j. Dacă σ(j) = i, fie k ̸= i, j şi τ = (ijk). Atunci στ (i) = i
şi τ σ(i) = k, deci στ ̸= τ σ, contradicţie. Dacă σ(j) = k ̸= i, atunci avem
şi k ̸= j. Fie acum τ = (ij). Avem στ (i) = k şi τ σ(i) = i, deci στ ̸= τ σ,
contradicţie. Rezultă că Z(Sn ) = {e}.
Fie acum σ ∈ Z(An ) şi din nou presupunem că σ ̸= e, deci există i ̸= j
cu σ(i) = j. Dacă σ(j) = i luăm τ = (ijk) ∈ An şi avem ca la prima
parte στ ̸= τ σ. Dacă σ(j) = k ̸= i, atunci fie l ̸= i, j, k (este posibil să
alegem un astfel de element deoarece n ≥ 4) şi τ = (ij)(kl) ∈ An . Atunci
στ (i) = k şi τ σ(i) = i, deci στ ̸= τ σ şi din nou obţinem o contradicţie.
Aşadar Z(An ) = {e}.
56. Se ştie că orice grup finit se scufundă ı̂ntr-un Sn (teorema lui Cayley).
Rezultă că este suficient să arătăm că pentru orice n ∈ N∗ grupul Sn se
scufundă ı̂ntr-un grup altern. Definim f : Sn → An+2 astfel: dacă σ ∈ Sn este
permutare pară, atunci f (σ)(i) = σ(i) pentru 1 ≤ i ≤ n şi f (σ)(i) = i pentru
i ∈ {n + 1, n + 2}. Dacă σ este permutare impară, definim f (σ)(i) = σ(i)
pentru 1 ≤ i ≤ n, f (σ)(n + 1) = n + 2 şi f (σ)(n + 2) = n + 1. Este imediat
că această aplicaţie este corect definită (adică are imaginea ı̂n An+2 ) şi este
morfism injectiv de grupuri.
Observaţie. Se poate arăta că Sn nu se scufundă ı̂n An+1 .
57. Scriem k = dk1 şi s = ds1 cu (k1 , s1 ) = 1. Rezultă că τ k =

dk1
τ = (τ d )k1 . Să determinăm acum pe τ d . Avem τ d (i1 ) = id+1 , τ d (id+1 ) =
i2d+1 , . . . , τ d (i(s1 −1)d+1 ) = is+1 = i1 . Rezultă că τ d = τ1 · · · τd , unde τj =
(ij , id+j , . . . , i(s1 −1)d+j ), 1 ≤ j ≤ d, sunt cicli disjuncţi de lungime s1 =
120
s/d. Obţinem că τ k = τ1k1 · · · τdk1 şi cum (k1 , s1 ) = 1 rămâne să arătăm că
τ1k1 , . . . , τdk1 sunt cicli disjuncţi de lungime s1 şi cu aceeaşi orbită ca τ1 , . . . , τd .
Problema s-a redus astfel la cazul d = 1, adică (k, s) = 1.
Dacă τ k = π1 · · · πr , descompunere ı̂n produs de cicli disjuncţi (cu r ≥ 2),
atunci să presupunem că i1 aparţine orbitei ciclului π1 . Rezultă că π1m (i1 ) =
i1 , unde m este lungimea ciclului π1 . De aici obţinem τ km (i1 ) = i1 ⇒ km ≡ 0
(mod s) ⇒ s|km ⇒ s|m, deoarece (s, k) = 1, deci m ≥ s, contradicţie. În
concluzie r = 1.
58. Fie ni = ord(πi ) şi m = [n1 , . . . , nr ]. Cum ciclii disjuncţi comută,

avem (π1 · · · πr )m = π1m · · · πrm = e, deoarece ord(πi )|m pentru orice i =
1, . . . , r. Rezultă că ord(σ)|m.
Dacă k ∈ N∗ şi σ k = e, atunci π1k · · · πrk = e. Din problema 57 avem că
πik = τi1 · · · τisi , produs de cicli disjuncţi ale căror orbite sunt submulţimi ale
orbitei ciclului πi , i = 1, . . . , r. Rezultă că τij , 1 ≤ j ≤ si , 1 ≤ i ≤ r, sunt cicli
disjuncţi al căror produs este permutarea identică, deci τij = e pentru orice
1 ≤ j ≤ si , 1 ≤ i ≤ r. Rezultă că πik = e pentru orice i ∈ {1, . . . , r}, de unde
obţinem că ni |k pentru orice i ∈ {1, . . . , r}, deci m|k. Aşadar ord(σ) = m.
59. Presupunem că n ≥ 6 şi fie τ = (12)(3456) ∈ An . Arătăm că nu

există σ ∈ Sn astfel ı̂ncât σ 2 = τ . Scriem σ = π1 · · · πr π descompunere ı̂n
produs de cicli disjuncţi, unde primii r factori sunt cicli disjuncţi de lungime
≥ 3, iar π este produsul ciclilor de lungime 2. Atunci σ 2 = π12 · · · πr2 şi rezultă
că nu putem avea cicli de lungime impară ı̂n scrierea lui σ, deoarece pătratul
unui astfel de ciclu este tot ciclu de lungime impară. De asemenea, pătratul
unui ciclu de lungime pară este produsul a doi cicli disjuncţi de lungime egală
(vezi problema 57), iar τ conţine un singur ciclu de lungime 2, contradicţie.
Dacă n ≤ 5, se verifică uşor prin calcule că An = {σ 2 | σ ∈ Sn }.
60. Fie σ = π1 · · · πr descompunere ı̂n produs de cicli disjuncţi ı̂n care

scriem şi ciclii de lungime 1. Dacă σ = e, afirmaţia este evidentă. Alt-
fel avem p = ord(σ) = [ord(π1 ), . . . , ord(πr )], deci ord(πi ) ∈ {1, p} pentru
orice i ∈ {1, . . . , r}. Dacă ord(πi ) = p pentru orice i ∈ {1, . . . , r}, atunci
n = ord(π1 ) + · · · + ord(πr ) = pr, deci n se divide cu p, contradicţie. Rezultă
că există un ciclu πi de lungime 1 şi acesta ne dă un punct fix pentru σ.
61. (i) Deoarece orice permutare este un produs de transpoziţii, este

suficient să arătăm că orice transpoziţie se află ı̂n subgrupul generat de familia
121
de transpoziţii dată. Într-adevăr, dacă i ̸= j, avem (ij) = (1i)(1j)(1i) şi
afirmaţia este demonstrată.
(ii) Este suficient să arătăm că transpoziţiile de la (i) sunt ı̂n subgrupul
generat de familia dată. Pentru aceasta folosim următoarea relaţie care are
loc pentru orice 1 ≤ i ≤ n − 1:
(1, i + 1) = (i, i + 1)(1i)(i, i + 1).
Faptul că (1i) se află ı̂n subgrupul generat de transpoziţiile din enunţ rezultă
prin inducţie după i. Pentru i = 2, transpoziţia (12) apare printre cele date.
Presupunem că (1i) este ı̂n subgrupul generat de familia de transpoziţii dată.
Din formulă rezultă că şi (1, i + 1) se află acolo.
(iii) Să observăm că pentru orice 1 ≤ i ≤ n − 2 are loc următoarea relaţie:
(12 . . . n)i (12)(12 . . . n)−i = (i + 1, i + 2)
care rezultă imediat prin inducţie după i. Atunci transpoziţiile de la (ii) sunt
ı̂n subgrupul generat de cele două permutări date şi deci şi acestea generează
pe Sn .
62. Presupunem prin absurd că există n − 2 transpoziţii care generează

pe Sn . Fie acestea τ1 , . . . , τn−2 . Există printre acestea una care ı̂l conţine
pe 1 ı̂n orbită, altfel 1 ar fi fixat de toate aceste transpoziţii şi deci de toate
permutările din Sn , contradicţie. Eventual renotând, putem presupune că
τ1 = (1, i1 ), . . . , τp = (1, ip ) sunt toate cele care ı̂l conţin pe 1 ı̂n orbită. Dacă
p = n − 2, atunci există i ∈ {1, . . . , n} − {1, i1 , . . . , ip } şi acest i este fixat
de toate transpoziţiile date, deci de toate permutările din Sn , contradicţie.
Deci p < n − 2. Acum dacă există τ ∈ {τp+1 , . . . , τn−2 } care conţine ı̂n orbită
unul dintre elementele i1 , . . . , ip , să zicem τ = (ip , j), atunci o putem ı̂nlocui
pe aceasta ı̂n sistemul de generatori cu (1j), deoarece (ip , j) = (1ip )(1j)(1ip ).
După un număr finit de astfel de ı̂nlocuiri putem presupune că nici una din-
tre transpoziţiile τp+1 , . . . , τn−2 nu are ı̂n orbită vreun element din mulţimea
{1, i1 , . . . , ip }. Alegem j ∈ / {1, i1 , . . . , ip } şi atunci transpoziţia (1j) nu se
poate scrie ca produs de transpoziţii din mulţimea {τ1 , . . . , τn−2 }, deoarece un
astfel de produs duce pe 1 ı̂ntr-unul din elementele 1, i1 , . . . , ip , contradicţie.
63. Orice permutare se poate scrie ca produs de transpoziţii. Dacă per-

mutarea este ı̂n An , deci pară, ı̂n produs intră un număr par de transpoziţii.
Afirmaţia din enunţ rezultă atunci imediat dacă arătăm produsul a două
122
transpoziţii este ı̂n subgrupul generat de ciclii de lungime 3. Pentru aceasta
observăm că au loc formulele: (ij)(kl) = (ijk)(ikl) şi (ij)(il) = (ilj) şi
demonstraţia este ı̂ncheiată.
64. Arătăm mai ı̂ntâi că dacă N este un subgrup normal netrivial al lui
An care conţine un ciclu de lungime 3, atunci N contine toţi ciclii de lungime
3. Să presupunem că (123) ∈ N . Atunci pentru permutarea τ ∈ Sn cu
τ (1) = i, τ (2) = j, τ (3) = k şi τ (l) = l pentru l > 3 avem τ (123)τ −1 = (ijk).
Dacă τ este permutare pară s-a terminat. Dacă nu, ı̂nlocuim pe τ cu (rs)τ ,
unde r, s sunt distincte şi diferite de i, j, k.
Vom arăta acum că dacă N este un subgrup normal netrivial al lui An ,
atunci el conţine un ciclu de lungime 3. Fie σ ∈ N , σ ̸= e. Notăm
[σ, τ ] = στ σ −1 τ −1 ∈ N , unde τ ∈ An . Dacă σ este un ciclu de lungime
3, s-a terminat. Dacă nu, considerăm următoarele trei cazuri:
a) σ conţine ı̂n descompunere un ciclu (ijkl . . . ) de lungime cel puţin 4. Luăm
τ = (ijk) şi obţinem στ σ −1 = (jkl) şi deci [σ, τ ] = (ilj) ∈ N .
b) σ conţine ı̂n descompunere un ciclu (ijk) de lungime 3. Scriem σ =
(ijk)(lm . . . ) . . . , luăm τ = (ijl) şi obţinem στ σ −1 = (jkm) şi deci [σ, τ ] =
(ilkmj) ∈ N . Aplicăm acum cazul a) cu [σ, τ ] ı̂n loc de σ.
c) σ conţine ı̂n descompunere doar cicli de lungime 2. Scriem σ = (ij)(kl) . . . ,
alegem m diferit de i, j, k, l, luăm τ = (ikm) şi obţinem στ σ −1 = (jlσ(m)).
Avem următoarele posibilităţi pentru [σ, τ ]: dacă σ(m) = m, atunci [σ, τ ] =
(ijlmk) şi aplicăm din nou cazul a) cu [σ, τ ] ı̂n loc de σ. Altfel [σ, τ ] =
(jlσ(m))(mki) şi din nou putem aplica cazul b) cu [σ, τ ] ı̂n loc de σ.
De aici rezultă că N conţine toţi ciclii de lungime 3, deci conform problemei
63 obţinem N = An , contradicţie. Deci An este grup simplu.
65. Presupunem că H este un subgrup normal al lui Sn şi că H ̸= {e}, Sn .
Vom arăta că H = An . Cum H E Sn , rezultă că H ∩ An E An . Dar pentru
n = 3 sau n ≥ 5 grupul An este simplu, adică nu are subgrupuri normale
proprii (vezi problema 64). Deci H ∩ An = An sau H ∩ An = {e}. Dacă
H ∩ An = An , atunci An ⊆ H ⊆ Sn şi cum [Sn : An ] = 2, rezultă că
H = Sn (caz imposibil) sau H = An . Presupunem acum că H ∩ An = {e}.
Cum An E Sn , rezultă că HAn ≤ Sn . Dar H este netrivial şi conţine
o permutare impară, deci HAn ̸= An . Obţinem HAn = Sn şi atunci
Sn /H = HAn /H ≃ An /H ∩ An ≃ An , de unde |H| = 2. Atunci H = {e, σ},
unde σ este o permutare de ordin 2. Dar H E Sn implică σ ∈ Z(Sn ), deci
σ = e, contradicţie. Rămâne deci că H = An .
123
66. (i) Fie σ ∈ S4 . Atunci σ(12)(34)σ −1 = (σ(1)σ(2))(σ(3)σ(4)) ∈ K.
Analog şi pentru celelalte elemente din K, de unde obţinem K E S4 .
(ii) Avem |S4 /K| = 6, deci S4 /K este izomorf cu Z6 sau cu S3 . Dacă
S4 /K ≃ Z6 , atunci este grup ciclic şi conţine un element de ordin 6, fie
acesta σ̂. Dar σ ∈ S4 şi deci ord(σ) ∈ {1, 2, 3, 4}. Atunci σ̂ nu poate avea
ordin 6, contradicţie. Rezultă că S4 /K ≃ S3 .
(iii) Observăm că A4 are un element de ordin 1, trei elemente de ordin 2 şi
opt elemente de ordin 3. Dacă X este un subgrup cu 6 elemente al lui A4 ,
atunci X nu poate fi izomorf cu Z6 deoarece A4 nu are elemente de ordin
6, deci X ≃ S3 . Atunci X are trei elemente de ordin 2 şi cum ı̂n A4 există
doar trei elemente de ordin 2, cele din K − {e}, rezultă că K ⊆ X şi atunci,
din teorema lui Lagrange, obţinem 4|6, contradicţie. În concluzie, A4 nu are
subgrupuri cu 6 elemente.
(iv) Un subgrup propriu al lui A4 are două, trei, patru sau şase elemente.
Ştim din (iii) că subgrupuri cu şase elemente nu există. Singurul subgrup cu
4 elemente este K, deoarece un grup cu patru elemente nu are elemente de
ordin 3 şi deci un subgrup cu patru elemente al lui A4 este inclus ı̂n K, deci
egal cu K. Subgrupurile cu trei sau două elemente sunt ciclice, deci generate
de cicli de lungime 3 sau de produse de transpoziţii disjuncte. În ambele
situaţii, un calcul simplu cu permutări arată că acestea nu pot fi normale.
(v) Fie X E S4 . Analizăm două cazuri:
a) X ⊆ A4 . Deci X E A4 ⇒ X = {e}, K sau A4 (vezi (iv)).
b) X * A4 . Deci există σ ∈ X permutare impară. Rezultă că σ este
o transpoziţie sau ciclu de lungime 4. Dacă σ este transpoziţie, să zicem
σ = (ij), atunci τ στ −1 = (τ (i)τ (j)) ∈ X pentru orice τ ∈ S4 , deci X
conţine toate transpoziţiile. De aici obţinem că X = S4 . Dacă σ este ciclu
de lungime 4, σ = (ijkl), atunci X va conţine toţi ciclii de lungime 4. Cum
σ 2 = (ik)(jl) ∈ X, X va conţine şi toate produsele de câte două transpoziţii
disjuncte, deci K ⊆ X. Dar (ijkl)(iljk) = (jlk) ∈ X, deci X conţine toţi
ciclii de lungime 3. Rezultă că A4 ( X, deci X = S4 .
67. (i) Dacă f : Sn → Z este un morfism de grupuri, atunci Im(f ) este

un subgrup finit al lui Z, deci este {0}. Aşadar avem numai morfismul nul.
(ii) Fie f : Sn → Q∗ un morfism de grupuri. Discutăm mai ı̂ntâi cazurile
n ≥ 5 sau n = 3. Din problema 65 rezultă că Ker(f ) este {e}, An sau
Sn . Dacă Ker(f ) = {e}, atunci f este morfism injectiv şi rezultă că Q∗ are
un subgrup neabelian (izomorf cu Sn ), contradicţie. Dacă Ker(f ) = An ,
124
atunci pentru o transpoziţie τ ∈ Sn avem 1 = f (e) = f (τ 2 ) = f (τ )2 , deci
f (τ ) ∈ {−1, 1}. Cum τ ∈ / Ker(f ), rezultă că f (τ ) = −1. Atunci f (σ) = −1
pentru orice permutare impară σ ∈ Sn , deci f este morfismul signatură. Dacă
Ker(f ) = Sn , atunci f este morfismul trivial. Deci există două morfisme, sig-
natura şi morfismul trivial.
Discutăm acum cazul n = 4. În acest caz, pe lângă {e}, A4 şi S4 , grupul S4
mai are şi subgrupul normal K descris ı̂n problema 66. Dacă Ker(f ) este
unul dintre primele trei subgrupuri, soluţia decurge ca mai sus şi obţinem
tot două morfisme, signatura şi morfismul trivial. Dacă ı̂nsă Ker(f ) = K,
atunci f ((ij)) = −1 pentru orice i ̸= j, deoarece f ((ij))2 = 1 şi f ((ij)) ̸= 1.
Avem acum că f ((123)) = f ((13))f ((12)) = 1, deci (123) ∈ Ker(f ) = K,
contradicţie. În concluzie şi ı̂n acest caz avem tot două morfisme.
(iii) Soluţia este similară cu cea de la (ii) şi obţinem tot două morfisme, mor-
fismul nul şi morfismul care duce permutările pare ı̂n 0̂ şi permutările impare
ı̂n 3̂.
68. (i) Fie f : Sn → Z2 × Z2 un morfism de grupuri. Dacă σ ∈ Sn este un

ciclu de lungime 3, atunci σ 3 = e, deci 3f (σ) = (0̂, 0̂), adică f (σ) = (0̂, 0̂).
Cum ciclii de lungime 3 generează pe An (vezi problema 63), rezultă că
An ⊆ Ker(f ). Atunci Ker(f ) = An sau Ker(f ) = Sn . Dacă este Ker(f ) = Sn ,
atunci f este morfismul nul. Dacă Ker(f ) = An , fie σ şi τ două permutări
impare din Sn . Atunci f (σ) ̸= (0̂, 0̂), f (τ ) ̸= (0̂, 0̂) şi f (σ) + f (τ ) = (0̂, 0̂),
de unde f (σ) = f (τ ). Aşadar există a ∈ Z2 × Z2 , nenul, cu f (σ) = a pen-
tru orice σ ∈ Sn permutare impară. Este clar că pentru orice a ∈ Z2 × Z2
aplicaţia f : Sn → Z2 × Z2 definită prin f (σ) = 0 pentru σ ∈ An şi f (σ) = a
pentru σ ∈ Sn − An , este un morfism de grupuri. Avem deci patru astfel de
morfisme.
(ii) Fie f : S3 → Z3 un morfism de grupuri. Atunci Ker(f ) este subgrup nor-
mal al lui S3 , deci poate fi {e}, A3 sau S3 . Dacă Ker(f ) = {e}, atunci f este
morfism injectiv, imposibil. Dacă Ker(f ) = A3 , atunci S3 /A3 ≃ Im(f ) ≤ Z3 ,
deci Z3 are un subgrup cu două elemente, imposibil. Rămâne ca singură
posibilitate Ker(f ) = S3 şi ı̂n acest caz f este morfismul nul.
(iii) Dacă f : Z3 → S3 este morfism de grupuri, atunci sau Ker(f ) = Z3
şi atunci f este morfismul nul, sau Ker(f ) = {0̂} şi atunci f este morfism
injectiv. În acest caz f este de forma: f (0̂) = e, f (1̂) = σ şi f (2̂) = σ 2 , unde
σ este un ciclu de lungime 3, şi avem deci două astfel de morfisme.
Avem ı̂n total trei morfisme.
125
69. Fie f : S4 → S3 un morfism de grupuri. Cum Ker(f ) E S4 , rezultă că
Ker(f ) poate fi {e}, K (descris ı̂n problema 66), A4 sau S4 . Nu se poate ca
Ker(f ) să fie {e}, deoarece ar rezulta că f este morfism injectiv, contradicţie.
Dacă Ker(f ) = S4 , atunci f este morfismul trivial.
Dacă Ker(f ) = A4 , atunci f ((12)(34)) = e, de unde f ((12)) = f ((34)) şi sunt
egale cu o transpoziţie din S3 . Mai departe f ((12))f ((23)) = f ((123)) = e,
deci f ((12)) = f ((23)). Procedând analog obţinem f (σ) = τ pentru orice
σ ∈ S4 − A4 , unde τ este o transpoziţie dată din S3 . Evident, pentru orice
astfel de transpoziţie, aplicaţia f definită prin f (σ) = e dacă σ ∈ A4 şi
f (σ) = τ dacă σ ∈ S4 − A4 este morfism de grupuri. Avem deci trei mor-
fisme de această formă.
Dacă Ker(f ) = K, procedând ca mai sus obţinem f ((12)) = f ((34)) = τ1 ,
f ((13)) = f ((24)) = τ2 şi f ((14)) = f ((23)) = τ3 , unde τ1 , τ2 , τ3 sunt
transpoziţii distincte din S3 (dacă nu ar fi distincte am obţine o relaţie de
tipul (ij)(ik) = (jik) ∈ Ker(f ) = K, contradicţie). Este clar că pentru
fiecare alegere a lui τ1 , τ2 , τ3 distincte, relaţiile de mai sus definesc un mor-
fism de grupuri (având f definit pe transpoziţii). Cum ı̂n S3 avem exact trei
transpoziţii, rezultă că avem 6 posibilităţi de alegere pentru τ1 , τ2 , τ3 , deci
avem 6 morfisme de acest tip.
Avem ı̂n total zece morfisme.
70. Să observăm mai ı̂ntâi că dacă τ este o transpoziţie, atunci f (τ ) ∈ H.
Pentru (ijk), ciclu de lungime 3, avem f ((ijk)) = f ((ikj)2 ) = f ((ikj))2 =
f ((ik)(kj))2 = (f ((ik))f ((kj)))2 = e, deoarece f ((ik))f ((kj)) ∈ H, fiind
produsul a două elemente din H. Aşadar f ((ijk)) = f ((ij))f ((jk)) = e, de
unde f ((ij)) = f ((jk)), aceste elemente fiind egale cu inversele lor. Deci
există a ∈ H cu f (τ ) = a pentru orice transpoziţie τ ∈ Sn . Din scrierea unei
permutări ca produs de transpoziţii rezultă acum imediat că permutările pare
sunt duse ı̂n e, iar cele impare ı̂n a.
71. (i) Fie G ≤ Sn astfel ı̂ncât G nu este inclus ı̂n An . Din problema
29(iii) rezultă că [G : G ∩ An ] ≤ [Sn : An ] = 2. Dar G ̸= G ∩ An , deci
[G : G ∩ An ] > 1. Am obţinut că [G : G ∩ An ] = 2 şi deci G ∩ An este subgrup
de indice 2 ı̂n G.
Se poate argumenta chiar mai simplu: deoarece G ̸= G ∩ An , G conţine o
permutare impară, să o notăm cu σ. Rezultă imediat că G ∩ An şi σ(G ∩ An )
formează o partiţie a lui An . Dacă τ ∈ G, atunci τ poate fi pară, caz ı̂n care
τ ∈ G ∩ An , sau poate fi impară, caz ı̂n care σ −1 τ ∈ G ∩ An ⇔ τ ∈ σ(G ∩ An ).
126
(ii) Cum |G| = 4n + 2, din teorema lui Cauchy rezultă că G are un element
g de ordin 2. Din teorema lui Cayley ştim că există un morfism injectiv de
grupuri f : G → S(G) definit prin f (x)(y) = xy pentru orice x, y ∈ G. (Prin
S(G) am notat grupul simetric al mulţimii G, care ı̂n acest caz este izomorf
cu S4n+2 ). Să observăm că permutarea f (g) nu are puncte fixe, deoarece
g ̸= e, şi că (f (g))2 = IdG . Rezultă că descompunerea lui f (g) ı̂n produs de
cicli disjuncţi constă ı̂n produsul a 2n + 1 transpoziţii. Aşadar f (g) este o
permutare impară şi aplicând (i) pentru grupul Im(f ) obţinem că Im(f ) are
un subgrup de indice 2. Dar f este morfism injectiv, deci G ≃ Im(f ), de
unde rezultă că G are un subgrup de indice 2.
Presupunem acum că există două subgrupuri distincte H1 , H2 de indice 2
ı̂n G. Acestea sunt subgrupuri normale şi deci H1 H2 /H1 ≃ H2 /H1 ∩ H2 .
Deoarece H1 este subgrup propriu al lui H1 H2 , rezultă că H1 H2 = G, deci
|H1 H2 /H1 | = 2 = |H2 /H1 ∩ H2 |, ceea ce ı̂nseamnă că H1 ∩ H2 are |H22 | = 2n+1
2
elemente, ceea ce este absurd.
72. Avem Dn = {e, r, . . . , rn−1 , s, rs, . . . , rn−1 s} cu ord(r) = n, ord(s) = 2

şi sr = rn−1 s. Fie j ∈ {1, . . . , n − 1}. Atunci rj ∈ Z(Dn ) dacă şi numai dacă
rj s = srj , deoarece un element se găseşte ı̂n centrul unui grup dacă şi numai
dacă el comută cu generatorii grupului. Această relaţie este echivalentă cu
rj s = r(n−1)j s, care la rândul ei se poate scrie r(n−2)j = e. Cum ord(r) = n,
rezultă că n|(n − 2)j. Dacă n este impar acest lucru este imposibil, deoarece
avem (n, n − 2) = 1 şi ar trebui atunci ca n|j, fals. Dacă n este par, atunci
este adevărat doar pentru j = n/2.
Considerăm acum un element de forma rj s ∈ Z(Dn ) cu 1 ≤ j ≤ n − 1.
Pentru că el comută cu r avem rj sr = rj+1 s ⇒ rj+n−1 s = rj+1 s ⇒ rn−2 = e,
ceea ce este imposibil.
Aşadar dacă n este impar avem Z(Dn ) = {e}, iar dacă n este par avem
Z(Dn ) = {e, rn/2 }.
73. (i) Fie A ∈ Z(GL(n, R)). În particular, A comută cu toate matricele
din GL(n, R) de forma In + Eij , 1 ≤ i ̸= j ≤ n, unde Eij este matricea care
are 1 pe poziţia (i, j) şi 0 ı̂n rest. Rezultă din calcule că matricea A trebuie
să fie o matrice scalară, adică A = aIn , a ∈ R. Cum A ∈ GL(n, R), trebuie
ca elementul a ∈ R să fie inversabil. În concluzie Z(GL(n, R)) = {aIn | a ∈
U (R)}, unde U (R) reprezintă grupul elementelor inversabile ale inelului R,
deci Z(GL(n, R)) ≃ U (R).
(ii) Dacă vreuna dintre perechile de grupuri date ı̂n enunţ ar fi izomorfe,
127
atunci centrele lor ar fi izomorfe, adică ar exista o pereche de grupuri izomorfe
printre ({−1, 1}, ·), (Q∗ , ·), (R∗ , ·), respectiv (C∗ , ·), ceea ce este evident fals
(vezi şi problema 5).
Observaţie. Dacă R este un inel (unitar) oarecare, atunci Z(GL(n, R)) =
{aIn | a ∈ C(R) ∩ U (R)}, unde prin C(R) s-a notat centrul inelului R, adică
C(R) = {x ∈ R | xy = yx oricare ar fi y ∈ R}.
74. Să presupunem că grupurile GL(2, Z) şi GL(3, Z) sunt izomorfe. Vom
defini acum un morfism
( ) de grupuri f : GL(2, Z) × {±1} → GL(3, Z)
injectiv
A 0
prin f (A, ±1) = . Deoarece grupul ({±1}, ·) este izomorf cu Z2
0 ±1
şi GL(2, Z) este izomorf cu GL(3, Z), rezultă că avem un morfism injectiv de
la GL(2, Z) × Z2 la GL(2, Z). Iterând obţinem că există un morfism injectiv
de la GL(2, Z) × Z2 × · · · × Z2 (ı̂n produs se consideră n cópii ale lui Z2 )
la GL(2, Z). În particular, aceasta ı̂nseamnă că pentru orice n ∈ N∗ există
A1 , . . . , An ∈ GL(2, Z) cu proprietatea că ord(Ai ) = 2 şi Ai Aj = Aj Ai ,
oricare ar fi i, j ∈ {1, . . . , n}. ( )
a b
Elementele de ordin 2 din GL(2, Z) sunt matricele −I2 şi , cu
c −a
bc = 1 − a2 . Să considerăm două matrice( de )
această formă
( ′şi să′ vedem
) ı̂n
a b a b
ce condiţii acestea comută: fie A = şi A′ = astfel
c −a c′ −a′
ı̂ncât AA′ = A′ A. Din calcule se obţine că ab′ = a′ b, ac′ = a′ c, bc′ = b′ c.
Ţinând cont de faptul că bc = 1 − a2 şi b′ c′ = 1 − a′2 , rezultă că singurele
matrice de ordin 2 cu care A comută sunt −A şi −I2 , contradicţie.
Observaţie. Soluţia dată se bazează pe faptul că grupul Z32 nu se scufundă
ı̂n GL(2, Z), dar se scufundă ı̂n GL(3, Z). Această observaţie se poate gener-
aliza ducând la concluzia că grupurile GL(m, Z) şi GL(n, Z) nu sunt izomorfe
pentru m ̸= n.
75. (i) Este clar că HG ⊆ H, deoarece eHe−1 = H se află ı̂n intersecţie.
Mai departe, dacă g ∈ G avem
∩ ∩ ∩
gHG g −1 = g( xHx−1 )g −1 = gxHx−1 g −1 = (gx)H(gx)−1 = HG
x∈G x∈G x∈G
deci HG este egal cu toţi conjugaţii săi. De aici rezultă că HG este subgrup
normal.
(ii) Fie N E G astfel ı̂ncât N ⊆ H. Atunci pentru orice x ∈ G avem
128
N = x−1 N x ⊆ H, de unde N ⊆ xHx−1 . Rezultă că N ⊆ HG .
(iii) Considerăm acţiunea prin translaţii la stânga a grupului G pe mulţimea
(G/H)s a claselor la stânga modulo H, adică pentru g ∈ G şi xH ∈ (G/H)s
avem g(xH) = gxH. Această acţiune dă naştere unui morfism de grupuri
f : G → S((G/H)s ) definit prin f (g)(xH) = g(xH) = gxH. Să observăm că
g ∈ Ker(f ) dacă şi numai dacă gxH = xH pentru orice x ∈ G ⇔ x−1 gx ∈ H
pentru orice x ∈ G ⇔ g ∈ xHx−1 pentru orice x ∈ G ⇔ g ∈ HG . Deci
Ker(f ) = HG şi atunci există un morfism injectiv de grupuri ı̂ntre G/HG şi
S((G/H)s ). Cum |(G/H)s | = [G : H] = n, rezultă că S((G/H)s ) ≃ Sn şi
de aici obţinem morfismul injectiv căutat. În particular, HG are indice finit
(≤ n!) şi este subgrup normal al lui G.
76. Vom arăta că HG = {aIn | a ∈ K ∗ }. Este evident că mulţimea

matricelor scalare {aIn | a ∈ K ∗ } formează un subgrup normal al lui G
conţinut ı̂n H, deci {aIn : a ∈ K ∗ }∑ ⊆ HG . Fie acum A ∈ H cu proprietatea
că A nu este scalară. Scriem A = ni=1 akk Ekk , unde Eij este matricea care
are 1 pe poziţia∑(i, j) şi 0 ı̂n rest, şi există 1 ≤ i ̸= j ∑
≤ n astfel ı̂ncât aii ̸= ajj .
Avem Eij A = nk=1 akk Eij Ekk = ajj Eij şi AEij = nk=1 akk Ekk Eij = aii Eij .
Fie B = In + Eij ∈ G. Vom arăta că BAB −1 ∈ / H, de unde rezultă că
A∈ / HG . Într-adevăr
BAB −1 = (In + Eij )A(In − Eij )
= (A + ajj Eij )(In − Eij )
= A + ajj Eij − aii Eij − ajj Eij Eij
= A + (ajj − aii )Eij ∈ / H.
( )
â b̂
77. Se arată uşor că H este subgrup. Cum o matrice din H
0̂ ĉ
are b̂ ∈ Z3 şi â, ĉ ∈ Z3 − {0̂}, rezultă că H are 12 elemente. Ştim că Z(G)
este format din mulţimea matricelor scalare din G, deci |Z(G)| = 2. Avem
că Z(G) ≤ H şi Z(G) E G, deci Z(G) ⊆ HG .
−1
Fie
( acum ) A ∈ HG , deci BAB ∈ H pentru ( orice ) B ∈ G. Scriem A =
â b̂ 0̂ − 1̂
, cu âĉ ̸= 0̂. Considerăm B = şi avem că BAB −1 =
0̂ ĉ 1̂ 0̂
( ) ( )
ĉ 0̂ 1̂ 0̂
, deci b̂ = 0̂. Acum pentru B = obţinem BAB −1 =
b̂ â 1̂ 1̂
( )
â 0̂
, deci â = ĉ. În concluzie, A = âI2 ∈ Z(G).
â − ĉ ĉ
129
78. Presupunem că G este un grup simplu infinit şi H un subgrup de
indice finit al său. Din problema 75 rezultă că HG este un subgrup normal
de indice finit al lui G. Dar singurele subgrupuri normale ale lui G sunt {e}
(care are indicele infinit) şi G (de indice 1), contradicţie.
79. (i) Fie H un subgrup al lui G de indice p. Conform problemei

75, grupul G/HG se scufundă ı̂n Sp . Rezultă că [G : HG ] divide p!. Dar
[G : HG ] = [G : H][H : HG ] = p[H : HG ], de unde [H : HG ]|(p − 1)!. Dacă
H ̸= HG , atunci există q un divizor prim al lui [H : HG ] şi cum q|(p − 1)!
rezultă că q < p. Dar |G| = [G : HG ]|HG | = [G : H][H : HG ]|HG |, deci q||G|.
Dar aceasta este o contradicţie cu faptul că p este cel mai mic număr prim
care divide |G|. Deci H = HG E G.
(ii) Fie H un subgrup al lui G de ordin p. Presupunem că H ̸⊆ Z(G).
Atunci rezultă că H ∩ Z(G) = {e}. Considerăm acum acţiunea prin conju-
gare a lui G pe H şi scriem
∑ ecuaţia claselor pentru această acţiune. Vom
avea |H| = |H ∩ Z(G)| + [G : CG (x)], unde CG (x) este centralizatorul ele-
mentului x ∈ H, ı̂n acest caz cu CG (x) ̸= G. Deoarece [G : CG (x)] divide |G|
∑ prim care divide |G|, rezultă că [G : CG (x)] ≥ p,
şi p este cel mai mic număr
de unde p = |H| = 1 + [G : CG (x)] ≥ 1 + p, contradicţie.
80. Ştim din problema 75 că dacă H este un subgrup de indice n al lui
G, atunci există un morfism injectiv de grupuri f : G → Sn cu Ker(f ) = HG .
Cum G este finit generat, rezultă că există un număr finit de astfel de mor-
fisme. Într-adevăr, dacă g1 , . . . , gm generează G şi f1 , f2 : G → Sn sunt
morfisme de grupuri cu f1 (g1 ) = f2 (g1 ), . . . , f1 (gm ) = f2 (gm ), atunci f1 =
f2 . Cum există doar un număr finit de posibilităţi pentru f (g1 ), . . . , f (gm ),
rezultă că există doar un număr finit de morfisme f : G → Sn . Prin urmare
există doar un număr finit de nuclee de astfel de morfisme. Dar cum HG nu
poate fi decât unul dintre aceste nuclee, rezultă că există doar un număr finit
de posibilităţi pentru el.
Acum dacă X este un subgrup normal al lui G, există o corespondenţă
bijectivă ı̂ntre subgrupurile lui G/X şi subgrupurile H ale lui G cu H ⊇ X.
Deci dacă X are indice finit, cum G/X este grup finit, există doar un număr
finit de astfel de subgrupuri intermediare H. Aşadar există doar un număr
finit de posibilităţi pentru HG şi fiecare dintre acestea determină un număr
finit de subgrupuri de indice n ı̂n G. În concluzie G are doar un număr finit
de subgrupuri de indice n.
130
Presupunem acum că există subgrupuri de indice n ı̂n G şi fie aces-
tea H1 , . . . , Hr . Dacă α ∈ Aut(G) şi H ≤ G cu [G : H] = n, atunci şi
[G : α(H)] = n. Rezultă că α(H1 ), . . . , α(Hr ) sunt chiar H1 , . . . , Hr , even-
∩r ∩r ∩r
tual ı̂ntr-o altă ordine. Atunci α(H) = α( Hi ) = α(Hi ) = Hi = H.
i=1 i=1 i=1
81. (i) Din ecuaţia claselor de conjugare pentru grupul G rezultă că
|Z(G)| ̸= 1, deci |Z(G)| = p sau |Z(G)| = p2 . Dacă |Z(G)| = p2 , atunci
Z(G) = G, deci G este abelian. Dacă ı̂nsă |Z(G)| = p, atunci |G/Z(G)| = p,
deci G/Z(G) este grup ciclic. Din problema 40 obţinem că G este abelian,
de unde Z(G) = G, contradicţie.
(ii) Dacă G are un element de ordin p2 , atunci este ciclic şi deci este izomorf
cu Zp2 . Dacă toate elementele ̸= e ale lui G au ordinul p, atunci fie x ∈ G,
x ̸= e şi y ∈ G − < x >. Evident < x > ∩ < y > = {e}. Definim acum
f : G → G/< x > × G/< y > prin f (a) = (a, a). Se verifică uşor că f este
morfism de grupuri şi din faptul că < x > ∩ < y > = {e} rezultă că este
injectiv. Cum G şi G/< x > × G/< y > au acelaşi număr de elemente, f va
fi şi surjectiv, deci f este izomorfism de grupuri. În concluzie, ı̂n acest caz G
este izomorf cu Zp × Zp .
82. Ştim că |S4 | = 24 = 23 · 3, |A4 | = 12 = 22 · 3. Notăm cu np numărul

p-subgrupurilor Sylow ale unui grup. Avem că H1 = {e, (123), (132)}, H2 =
{e, (124), (142)}, H3 = {e, (134), (143)}, H4 = {e, (234), (243)} sunt 3-sub-
grupuri Sylow ale lui A4 şi ale lui S4 . Cum pentru A4 avem n3 |4, rezultă că
n3 = 4 şi H1 , H2 , H3 , H4 sunt toate 3-subgrupurile Sylow ale lui A4 . Pentru
S4 avem n3 |8 şi n3 ≡ 1 (mod 3). Cum n3 ≥ 4, rezultă că n3 = 4, deci
H1 , H2 , H3 , H4 sunt toate 3-subgrupurile Sylow şi ı̂n S4 .
Pentru S4 avem n2 = 3, deoarece D4 = < (1234), (12) > este sub-
grup al lui S4 care nu este normal (şi din problema 85 ar rezulta că dacă
n2 = 1, atunci unicul 2-subgrup Sylow ar fi normal). Pentru A4 avem n2 = 1,
deoarece K E A4 şi |K| = 22 .
83. (i) Este evident că dacă G este grup ciclic orice p-subgrup Sylow al
său este ciclic. Reciproc, fie |G| = pk11 · · · pkr r cu pi numere prime distincte
şi ki ≥ 1. Fie Gi (singurul) pi -subgrup Sylow al lui G. Cum Gi este ciclic,
rezultă că există xi ∈ Gi astfel ı̂ncât Gi = < xi >, deci ord(xi ) = pki i .
Deoarece G este grup abelian şi numerele pki i sunt oricare două prime ı̂ntre
ele, obţinem că ord(x1 · · · xr ) = pk11 · · · pkr r , deci G este grup ciclic.
131
(ii) Pentru S3 este evident, deoarece un grup cu un număr prim de elemente
este grup ciclic.
Fie acum p un divizor prim al lui |Dn | = 2n. Dacă p = 2, atunci un
2-subgrup Sylow al lui Dn va avea 2 elemente, deci va fi ciclic. Dacă p > 2,
scriem n = pk l cu (l, p) = 1. Deci un p-subgrup Sylow H al lui Dn va avea pk
elemente. În particular H nu conţine elemente de ordin 2, de unde rezultă
că H ⊆ < r >, deci H este ciclic (ca subgrup al unui grup ciclic).
84. Fie H ≤ S5 astfel ı̂ncât H ≃ Z2 × Z2 × Z2 . Cum |S5 | = 23 · 3 · 5,

rezultă că H este un 2-subgrup Sylow al lui S5 . Dar orice 2-subgrupuri Sy-
low ale lui S5 sunt conjugate, ı̂n particular izomorfe. Cum < (1234), (12) >
este un 2-subgrup Sylow al lui S5 care este izomorf cu D4 (prin morfismul
care asociază (1234) lui r şi (12) lui s), ar rezulta că D4 ≃ Z2 × Z2 × Z2 ,
contradicţie.
85. (i) Cum orice conjugat al lui H este tot un p-subgrup Sylow şi există
un singur astfel de subgrup, rezultă că H este egal cu toţi conjugaţii săi, deci
este normal.
(ii) Fie H1 , . . . , Hnp toate p-subgrupurile Sylow ale lui G (care au fiecare câte
p elemente). Din teorema lui Lagrange rezultă că Hi ∩ Hj = {e} pentru
orice i ̸= j. Mai departe, mulţimea elementelor de ordin p din G este chiar
(H1 ∪ . . . ∪ Hnp ) − {e}, deoarece orice element de ordin p generează un p-
subgrup Sylow, deci această mulţime are np (p − 1) elemente.
86. (i) Se verifică uşor că operaţia este asociativă, admite element neutru
pe (eN , eH ) şi orice element este inversabil, inversul unui element (n, h) fiind
(φ(h−1 )(n−1 ), h−1 ).
Fie p : G → H definită prin p(n, h) = h. Este imediat că p este morfism
surjectiv de grupuri şi Ker(p) = N ′ , deci N ′ E G. Celelalte afirmaţii rezultă
din calcule simple.
(ii) Să observăm mai ı̂ntâi că orice element al lui G se scrie ı̂n mod unic sub
forma nh, cu n ∈ N şi h ∈ H. Dacă nh = n′ h′ , atunci n′−1 n = h′ h−1 ∈ N ∩H,
deci n′−1 n = h′ h−1 = e ⇒ n = n′ , h = h′ . Acum rezultă că aplicaţia
α : N oφ H → G dată prin α(n, h) = nh este bijectivă. Rămâne să arătăm
132
că α este morfism de grupuri. Pentru (n, h), (n′ , h′ ) ∈ N oφ H avem
α((n, h) ∗ (n′ , h′ )) = α(nφ(h)(n′ ), hh′ )

= α(nhn′ h−1 , hh′ )
= nhn′ h−1 hh′
= nhn′ h′
= α((n, h))α((n′ , h′ )).
Deci α este izomorfism.
87. (i) Fie G un grup cu pq elemente. Din teorema a treia a lui Sylow
avem că np |q, deci np ∈ {1, q} şi np ≡ 1 (mod p). Cum p nu divide q − 1,
rezultă np = 1. Apoi nq |p şi nq ≡ 1 (mod q). Cum p < q, rezultă că nq = 1.
Aplicăm acum problema 85 şi obţinem că există p − 1 elemente de ordin p şi
q − 1 elemente de ordin q ı̂n G. Cum 1 + p − 1 + q − 1 < pq, rezultă că mai
există şi alte elemente ı̂n G. Deoarece p, q sunt prime, divizorii lui pq sunt
1, p, q şi pq. Atunci acele elemente au ordin pq şi deci G este ciclic.
(ii) Să observăm că G admite un q-subgrup Sylow normal (notat ı̂n cele ce
urmează cu N ), deoarece şi ı̂n acest caz nq = 1. Fie H un p-subgrup Sylow
al lui G. Rezultă că N ∩ H = {e} şi deoarece N H are pq elemente avem
N H = G. Deci G este produs semidirect intern al subgrupurilor N şi H.
Dar N ≃ Zq , iar H ≃ Zp .
Un astfel de produs semidirect este unic definit de morfismul corespun-zător
de la Zp la Aut(Zq ) ≃ Zq−1 . Se ştie din problema 4 că există e- xact p
astfel de morfisme şi fiecare dintre ele duce pe 1̂ ∈ Zp ı̂n π i(q−1)/p , unde
π este un generator al grupului ciclic Aut(Zq ), i = 0, 1, . . . , p − 1. Pro-
dusul semidirect corespunzător Gi se poate descrie prin generatori şi relaţii
astfel: fie x un generator al lui Zq şi y un generator al lui Zp . Atunci
Gi = < x, y : xq = y p = e, yxy −1 = π i(q−1)/p (x) >. În particular, dacă
i = 0, atunci G0 este abelian şi deci ciclic de ordin pq. Dacă i ̸= 0, atunci Gi
este izomorf cu G1 . Într-adevăr aplicaţia G1 → Gi care duce pe x ı̂n x şi pe
y ı̂n y i este un izomorfism.
88. Fie G un grup cu pn elemente, p număr prim şi n > 1. Dacă G nu este
abelian, atunci centrul său, care este netrivial (după cum rezultă din ecuaţia
claselor de conjugare), este un subgrup normal propriu şi netrivial al lui G,
deci G nu este grup simplu. Dacă G este abelian, atunci fie g un element de
133
ordin p al lui G. Subgrupul < g > este propriu, netrivial şi normal (G fiind
abelian), deci din nou G nu este simplu.
Considerăm acum |G| = pq, cu p, q numere prime, p < q. Ca la problema
87(i) obţinem că nq = 1. Acum din problema 85(i) rezultă că G nu este
simplu.
Fie acum G un grup cu p2 q elemente, unde p şi q sunt numere prime
distincte. Presupunem prin absurd că G este grup simplu, deci np , nq > 1.
Cum np |q, rezultă că np ∈ {1, q}, deci np = q. Atunci q ≡ 1 (mod p),
deci q > p. Mai departe avem nq |p2 , deci nq ∈ {1, p, p2 }. Dar nq > 1 şi
de asemenea nq ̸= p, deoarece nq ≡ 1 (mod q). Rezultă că nq = p2 . Din
problema 85(ii) obţinem că numărul elementelor de ordin q din G este nq (q −
1) = p2 (q − 1). Atunci mulţimea A = {g ∈ G | g are ordinul diferit de q}
are exact p2 elemente. Cum orice p-subgrup Sylow al lui G este inclus ı̂n A
şi are p2 elemente, rezultă că orice p-subgrup Sylow este egal cu A. Aşadar
np = 1, contradicţie. Deci G nu este grup simplu.
Fie acum G un grup cu pqr elemente, unde p < q < r sunt numere
prime distincte. Presupunem prin absurd că G este grup simplu. Atunci
np , nq , nr > 1. Cum nr |pq, rezultă nr ∈ {1, p, q, pq}. Dar nr ≡ 1 (mod r),
deci nr = pq. De asemenea nq |pr implică nq ∈ {1, p, r, pr}, de unde nq ≥ r (p
nu poate fi congruent cu 1 modulo q). Atunci numărul elementelor de ordin r
din G este pq(r−1), iar numărul elementelor de ordin q este cel puţin r(q−1).
În sfârşit, avem np ∈ {1, q, r, qr}, deci np ≥ q şi numărul elementelor de ordin
p este cel puţin q(p−1). Ţinând cont şi de elementul neutru, care are ordin 1,
rezultă că |G| = pqr ≥ pq(r − 1) + r(q − 1) + q(p − 1) + 1 = pqr + rq − r − q + 1,
deci 0 ≥ (r − 1)(q − 1), contradicţie. Aşadar G nu este grup simplu.
89. (i) Fie p un număr prim cu proprietatea că p||G| şi H un p-subgrup
Sylow al lui G. Scriem |Gi | = pki mi cu (p, mi ) = 1. Fie πi : G → Gi proiecţia
canonică şi Hi = πi (H). În mod evident Hi este subgrup al lui Gi şi deoarece
este izomorf cu un grup factor al lui H (din teorema fundamentală de izomor-
fism pentru grupuri aplicată restricţiei lui πi la H) rezultă că este un p-grup,
adică are ordinul o putere a lui p. Notăm |Hi | = pli şi din cauză că Hi este
subgrup al lui Gi rezultă că pli |pki mi ⇒ pli |pki ⇒ li ≤ ki . Pe de altă parte,
H ⊆ H1 × · · · × Hn , deci |H| ≤ |H1 | · · · |Hn | ⇒ pk1 +···+kn ≤ pl1 +···+ln ⇒
k1 + · · · + kn ≤ l1 + · · · + ln şi cum li ≤ ki pentru orice i, vom avea li = ki
pentru orice i. În concluzie H = H1 × · · · × Hn deoarece au acelaşi număr
de elemente şi Hi este p-subgrup Sylow al lui Gi pentru orice i. Desigur, ı̂n
cazul ı̂n care ki = 0 vom avea Hi = {e}.
134
Reciproc este evident.
(ii) 2-subgrupurile Sylow sunt 3̂Z6 × < τ >, unde τ ∈ S3 este o transpoziţie,
iar 3-subgrupurile Sylow sunt 2̂Z6 × < σ >, unde σ ∈ S3 este un ciclu de
lungime 3.
90. Să ı̂ncepem prin a face următoarea remarcă: dacă G este un grup şi
H, K ⊆ G sunt subgrupuri normale cu proprietatea că H ∩ K = {e}, atunci
oricare ar fi x ∈ H şi y ∈ K rezultă că xy = yx. Aceasta rezultă imediat: se
consideră elementul xyx−1 y −1 şi se observă că datorită faptului că H şi K
sunt subgrupuri normale xyx−1 y −1 ∈ H ∩ K ⇒ xyx−1 y −1 = e ⇒ xy = yx.
Fie acum Hi ≤ G cu |Hi | = pi pentru orice i = 1, . . . , n. Ştim că Hi E G.
Din remarca de mai sus rezultă că dacă x ∈ Hi şi y ∈ Hj , atunci xy = yx,
pentru orice i, j ∈ {1, . . . , n}. Dacă i = j este evident că cele două elemente
comută deoarece Hi ≃ Zpi , deci Hi este grup abelian. Dacă i ̸= j, atunci
Hi ∩ Hj = {e}, deoarece (|Hi |, |Hj |) = 1.
Se arată inductiv că H1 · · · Hn este subgrup al lui G cu p1 · · · pn elemente.
Pentru n = 1 este evident. Să presupunem acum că H1 · · · Hn−1 este subgrup
al lui G cu p1 · · · pn−1 elemente. Cum Hn este subgrup normal, rezultă că
(H1 · · · Hn−1 )Hn este subgrup al lui G şi din teorema a doua de izomorfism
pentru grupuri obţinem că
(H1 · · · Hn−1 )Hn /Hn ≃ H1 · · · Hn−1 /(H1 · · · Hn−1 ) ∩ Hn .
Dar (H1 · · · Hn−1 ) ∩ Hn = {e}, deoarece (|H1 · · · Hn−1 |, |Hn |) = 1. Deci
(H1 · · · Hn−1 )Hn /Hn ≃ H1 · · · Hn−1 ,
de unde rezultă că |H1 · · · Hn | = p1 · · · pn . Cum H1 · · · Hn ⊆ G şi au acelaşi

număr de elemente obţinem H1 · · · Hn = G, deci G este grup abelian. Acum
rezultă imediat că G este izomorf cu H1 ×· · ·×Hn : definim f : H1 ×· · ·×Hn →
G prin f (h1 , . . . , hn ) = h1 · · · hn şi rezultă din cele de mai sus că f este
izomorfism.
Observaţie. În condiţiile din problemă rezultă că G este grup ciclic.
135
Capitolul 10
Soluţii: Inele şi corpuri
1. Deoarece orice grup cu p elemente este izomorf cu (Zp , +), este sufi-
cient să determinăm structurile de inel al căror grup abelian subiacent este
(Zp , +). Cum acest grup este generat de 1̂, ı̂nmulţirea ”∗” din inel este com-
plet determinată de 1̂ ∗ 1̂. Într-adevăr, dacă 1̂ ∗ 1̂ = â, atunci n̂ ∗ m̂ = nma
d
pentru orice n̂, m̂ ∈ Zp . Pe de altă parte, o verificare simplă arată că pentru
orice â ∈ Zp ı̂nmulţirea n̂ ∗ m̂ = nma
d defineşte o structură de inel (Zp , +, ∗).
Dacă â ̸= 0̂, atunci inelul (Zp , +, ∗) este izomorf cu inelul (Zp , +, ·) al claselor
de resturi modulo p, un izomorfism fiind f : (Zp , +, ·) → (Zp , +, ∗), f (n̂) =
ca.
n
Dacă â = 0̂, atunci (Zp , +, ∗) este inelul nul, ı̂n care n̂ ∗ m̂ = 0̂ pentru orice
n̂, m̂ ∈ Zp , şi acesta este evident neizomorf cu (Zp , +, ·).
Prin urmare există exact două structuri de inel neizomorfe pe o mulţime cu p
elemente, şi anume inelul nul şi inelul (Zp , +, ·) care este chiar corp comutativ.
2. O structură de inel pe (Zn , +) este determinată de 1̂ ∗ 1̂ = â (atunci

x̂ ∗ ŷ = xd ya pentru orice x̂, ŷ ∈ Zn şi se verifică uşor axiomele inelu-
lui). Arătăm că (Zn , +, ∗) este inel unitar dacă şi numai dacă (a, n) = 1.
Într-adevăr, ê este element unitate ı̂n raport cu ”∗” dacă şi numai dacă
x̂ ∗ ê = ê ∗ x̂ = x̂ pentru orice x̂ ∈ Zn , adică x
d ea = x̂ pentru orice x̂ ∈ Zn ,
ceea ce este echivalent cu ea b = 1̂. Un astfel de ê există dacă şi numai dacă
(a, n) = 1. Aşadar, există ϕ(n) structuri de inel unitar pe (Zn , +) şi, la fel
ca la soluţia problemei 1, se arată că acestea sunt izomorfe cu (Zn , +, ·).
3. Dacă grupul (R, +) subiacent inelului este ciclic, fie a un generator al

acestui grup şi r, s ∈ R două elemente arbitrare. Atunci există m, p ∈ N∗ cu
136
r = ma şi s = pa. Rezultă rs = (ma)(pa) = mpa2 = pma2 = (pa)(ma) = sr
şi deci R este comutativ.
În particular, dacă R are p1 · · · pn elemente atunci, conform problemei 19(iv)
din Capitolul 3, rezultă că grupul (R, +) este ciclic.
4. Fie R un inel unitar cu p2 elemente. Dacă 1 = 1R are ordinul p2 ı̂n

(R, +), atunci (R, +) este ciclic şi din problema 3 rezultă că R este comutativ.
Dacă 1 are ordinul p, fie K subinelul lui R generat de 1. Atunci K are p
elemente, deci este corp comutativ (a se vedea rezultatul problemei 1). Mai
mult, există a ∈ R astfel ı̂ncât {1, a} este o bază a K-spaţiului vectorial R şi
K = {n·1R | n ∈ N∗ } este inclus ı̂n centrul lui R. Dacă r, s ∈ R, atunci există
α, β, γ, δ ı̂n K astfel ı̂ncât r = α + βa şi s = γ + δa. Efectuând ı̂nmulţirile
obţinem rs = sr.
Dacă R nu este inel unitar afirmaţia nu mai este adevărată. Fie R =
Zp × Zp cu adunarea pe componente şi ı̂nmulţirea dată de (a, b)(c, d) =
(ac + bc, ad + bd) pentru orice a, b, c, d ∈ Zp . Se arată prin calcul că sunt
satisfăcute axiomele inelului. Avem (1, 1)(1, 0) = (2, 0) şi (1, 0)(1, 1) = (1, 1),
deci R nu este comutativ. În particular, din prima parte a problemei rezultă
că R nu este unitar.
5. Fie R subinelul lui M2 (Zp ) având ca elemente matricele care au 0

pe poziţia (2, 1). Atunci R este inel unitar (cu I2 element unitate), are p3
elemente şi este evident necomutativ deoarece
( )( ) ( )( )
1̂ 0̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂ 1̂ 0̂
̸= .
0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂
6. Fie S = Z × R. Definim pe S adunarea pe componente şi ı̂nmulţirea
(p, a) · (m, b) = (pm, pb + ma + ab) pentru orice p, m ∈ Z şi a, b ∈ R. Se
verifică uşor că S este inel unitar cu elementul identitate la ı̂nmulţire (1, 0).
Aplicaţia ϕ : R → S, ϕ(r) = (0, r) este un morfism injectiv de inele, deci
R ≃ ϕ(R) care este subinel al lui S.
Dacă există n ∈ N∗ cu nr = 0 pentru orice r ∈ R, luăm S = Zn × R cu
adunarea pe componente şi ı̂nmulţirea (p̂, a) · (m̂, b) = (p̂m̂, pb + ma + ab)
care este corect definită (se observă uşor că pentru b ∈ R şi p, q ∈ Z cu p̂ = q̂
avem p = q + ns pentru un s ∈ Z şi cum nb = 0 rezultă pb = qb).
7. Vom arăta că perechea (S, ϕ) din soluţia problemei 6 satisface condiţia
cerută. Fie f : R → A un morfism de inele, unde A este un inel unitar.
137
Definim f¯ : S → A prin f¯(p, a) = p · 1A + f (a). Atunci
f¯((p, a)(m, b)) = f¯(pm, pb + ma + ab)

= pm · 1A + f (pb + ma + ab)
= pm · 1A + pf (b) + mf (a) + f (a)f (b)
= (p · 1A + f (a))(m · 1A + f (b))
= f¯(p, a)f¯(m, b)
şi f¯(1, 0) = 1A , deci f¯ este morfism unitar de inele. Evident f = f¯ϕ.

Dacă g este un morfism unitar de inele astfel ı̂ncât f = gϕ atunci g(p, a) =
g(p, 0) + g(0, a) = pg(1, 0) + g(ϕ(a)) = p · 1A + f (a), deci g = f¯.
Presupunem acum că (S ′ , ϕ′ ) este o altă pereche cu proprietatea din enunţ.
Aplicând proprietatea din enunţ perechii (S, ϕ) şi morfismului de inele ϕ′ :
R → S ′ obţinem un morfism unitar de inele h : S → S ′ cu hϕ = ϕ′ . Ana-
log există un morfism unitar de inele u : S ′ → S cu uϕ′ = ϕ. Atunci
uhϕ = uϕ′ = ϕ şi aplicând partea de unicitate din proprietatea lui (S, ϕ)
pentru morfismul de inele ϕ : R → S rezultă că uh = IdS . Analog hu = IdS ′ ,
deci S şi S ′ sunt izomorfe.
8. (i) Arătăm că â ∈ U (Zn ) ⇔ (a, n) = 1. Într-adevăr, â ∈ U (Zn )

⇔ există b̂ ∈ Zn astfel ı̂ncât âb̂ = 1̂ ⇔ există b ∈ Z astfel ı̂ncât n|ab − 1
⇔ există b şi k ı̂n Z cu proprietatea că ab + nk = 1 ⇔ (a, n) = 1. Deci
|U (Zn )| = |{a ∈ N∗ | a < n şi (a, n) = 1}|, iar cardinalul din membrul drept
al acestei egalităţi este ϕ(n), unde ϕ este indicatorul lui Euler.
Deducem că â ∈ Zn este divizor al lui zero ⇔ (a, n) ̸= 1. Într-adevăr,
dacă (a, n) = d ̸= 1, d ∈ Z, rezultă n = dc pentru un c ∈ Z şi atunci âĉ = 0,
deci â este divizor al lui zero. Cealaltă implicaţie este evidentă. Astfel,
numărul divizorilor lui zero ai lui Zn este n − ϕ(n).
Arătăm acum că â ∈ N (Zn ) ⇔ â ∈ p\ 1 · · · pr Zn , unde p1 , . . . , pr sunt fac-
torii primi ai lui n. Fie â ∈ N (Zn ), deci există k ∈ N astfel ı̂ncât âk = 0̂.
Rezultă n|ak , deci pi |ak pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , r}, adică pi |a pentru orice
i ∈ {1, 2, . . . , r}, de unde rezultă p1 · · · pr |a. Reciproc, fie â ∈ p\ 1 · · · pr Zn ⇔
există b̂ ∈ Zn astfel ı̂ncât â = p\
1 · · · p r b̂ ⇔ n|a − p 1 · · · p r b ⇒ p 1 · · pr |a. Pen-
·
tru fiecare i ∈ {1, 2, . . . , r} notăm cu αi exponentul lui pi din descompunerea
lui n. Atunci, luând k ∈ N astfel ı̂ncât k ≥ αi pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , r}
avem că n|ak , deci âk = 0̂. Prin urmare N (Zn ) = p\ 1 · · · pr Zn , de unde
|N (Zn )| = |p1 · · · pr Z/nZ| = n/p1 · · · pr .
138
(ii) Se consideră R = Z216 × Z2 şi S = Z216 × Q.
9. Fie n = pα1 1 · · · pαr r . Vom arăta că există o bijecţie ı̂ntre mulţimile
Idemp(Zn ) şi P({p1 , . . . , pr }) şi astfel va rezulta că |Idemp(Zn )| = 2r . Se
observă că x̂ = x̂2 ⇔ n|x(x − 1) şi cum (x, x − 1) = 1 rezultă că pαi i |x
sau pαi i |x − 1 oricare ar fi 1 ≤ i ≤ r (deoarece pαi i |x ⇔ pi |x). Dacă
{i1 , . . . , ik } este o submulţime a lui {1, . . . , r} cu proprietatea că pαi i |x ⇔
i ∈ {i1 , . . . , ik }, atunci vom defini f : Idemp(Zn ) → P({p1 , . . . , pr }) prin
f (x̂) = {pi1 , . . . , pik }.
• f este bine definită: dacă x̂, ŷ ∈ Idemp(Zn ) astfel ı̂ncât x̂ = ŷ rezultă
n|x − y, deci pi |x − y pentru orice 1 ≤ i ≤ r. Atunci pentru j ∈ {1, . . . , r}
avem că pj |x ⇔ pj |x − (x − y) = y, deci f este bine definită.
α αi
• f este injectivă: dacă f (x̂) = f (ŷ) = {i1 , . . . ik } avem că pi1i1 · · · pik k |x şi
α αi α αi α αj α αj
pi1i1 · · · pik k |y, deci pi1i1 · · · pik k |x−y. Dar pj1j1 · · · pjl l |x−1 şi pj1j1 · · · pjl l |y−1,
α αj
unde {j1 , . . . , jl } = {1, . . . , r}\{i1 , . . . , ik }, de unde rezultă că pj1j1 · · · pjl l |(x−
1) − (y − 1) = x − y. Aşadar, n|x − y, deci x̂ = ŷ.
• f este surjectivă: fie {i1 , . . . , ik } ⊆ {1, . . . , r} şi {j1 , . . . , jl } = {1, . . . , r} \
α αi α αj
{i1 , . . . , ik }. Cum (pi1i1 · · · pik k , pj1j1 · · · pjl l ) = 1 există x′ , y ′ ∈ Z astfel ı̂ncât
α αi α αj α αi
pi1i1 · · · pik k x′ + pj1j1 · · · pjl l y ′ = 1. Considerăm x = pi1i1 · · · pik k x′ şi se obţine
că n|x(x − 1), de unde rezultă că x̂ = x̂2 şi f (x̂) = {pi1 , . . . , pik }.
Observăm că demonstraţia faptului că f este surjectivă oferă un algoritm
de a găsi idempotenţii lui Zn . Vom determina ı̂n acest fel idempotenţii lui
Z72 . Avem 72 = 23 32 , deci vom avea patru idempotenţi, fiecare dintre ei
fiind corespunzător unei submulţimi a mulţimii {2, 3}.
Mulţimii vide ı̂i va corespunde x̂ = 1̂, deoarece ı̂n relaţia 1x′ + 72y ′ = 1 se
poate lua x′ = 1, y ′ = 0.
Pentru submulţimea {2} avem 23 x′ + 32 y ′ = 1. Cum x′ = −1 şi y ′ = 1 este
o soluţie a ecuaţiei precedente, obţinem idempotentul x̂ = 2d b .
3 x′ = 64
2 ′ 3 ′
Pentru submulţimea {3} avem 3 x + 2 y = 1 şi idempotentul corespunzător
este x̂ = 9̂.
În final, submulţimii {2, 3} ı̂i corespunde x̂ = 0̂.
10. Fie a ∈ R astfel ı̂ncât există a′ ∈ R cu a′ a = 1 şi aa′ ̸= 1.

Considerăm mulţimea M = {b ∈ R | ba = 1} a inverşilor la stânga ai
lui a. Evident, M este nevidă deoarece a′ ∈ M . Fie f : M → M ,
f (b) = ab + a′ − 1. Funcţia f este corect definită deoarece pentru b ∈ M ,
(ab+a′ −1)a = aba+a′ a−a = a+1−a = 1, deci şi f (b) ∈ M . Funcţia f este
139
injectivă deoarece f (b) = f (c) ⇒ ab + a′ − 1 = ac + a′ − 1, de unde ab = ac şi
ı̂nmulţind la stânga cu a′ rezultă că b = c. Pe de altă parte, a′ ∈
/ Im(f ), altfel
ar rezulta că există b ∈ R cu ab = 1 şi s-ar contrazice faptul că a nu este
inversabil la dreapta. Existenţa funcţiei f : M → M injectivă şi nesurjectivă
demonstrează că M este infinită (a se vedea problema 4 din Capitolul 1).
Partea a doua este o consecinţă a primei părţi, deoarece un element care are
doi inverşi la stânga nu este inversabil.
11. Fie R un inel unitar finit şi a ∈ R \ {0} un nondivizor al lui zero,
adică a nu este divizor al lui zero nici la stânga şi nici la dreapta. Definim
f : R → R prin f (x) = xa pentru orice x ∈ R. Deoarece a nu este divizor
al lui zero, rezultă că f este injectivă. Cum R este mulţime finită rezultă că
f este şi surjectivă, deci este bijectivă. Rezultă că există b ∈ R astfel ı̂ncât
ba = 1, deci a este inversabil la stânga. Analog se obţine că a este inversabil
la dreapta. Rezultă că a este inversabil.
Dacă R este inel integru finit, atunci mulţimea divizorilor lui zero la stânga
sau la dreapta din R este {0}. Rezultă că orice element nenul este inversabil,
deci R este corp.
12. Fie D = {a1 , . . . , an } mulţimea divizorilor lui zero la stânga sau la

dreapta din R. Presupunem prin absurd că R este infinit. Fie a ∈ D \ {0}
un divizor al lui zero la dreapta (se raţionează analog pentru un divizor al
lui zero la stânga). Dacă x ∈ R \ D, atunci ax este un element nenul din
D. Cum D este finită, rezultă că există o mulţime infinită de elemente din
R, fie acestea r1 , . . . , rn , . . ., astfel ı̂ncât ar1 = . . . = arn = . . .. Rezultă că
ri − rj ∈ D pentru orice i, j ∈ N∗ , deci ri − r1 ∈ D pentru orice i ∈ N∗ ceea
ce contrazice finitudinea lui D. Prin urmare, R este finit.
Fie x ∈ R \ {0} un divizor al lui zero la dreapta şi ϕ : R → xR definită prin
ϕ(a) = xa. Avem că ϕ este morfism surjectiv de grupuri, deci R/ Ker(ϕ) ≃
xR, de unde obţinem |R| = | Ker(ϕ)||xR|. Cum mulţimile Ker(ϕ) şi xR
√ divizori ai lui zero la dreapta, rezultă |D| ≥ n, deci
2
sunt formate
√ din
|D| ≥ n ≥ [ n] (se poate raţiona analog pentru un divizor al lui zero
la stânga, luând Rx ı̂n loc de xR). Conform problemei √ 11, ı̂ntr-un inel finit
avem U (R) = R \ D, rezultă că |U (R)| ≤ n − [ n].
13. (i) Presupunem că 1 − ba are inversul la stânga u. Atunci R(1 − ab) ⊇
Rb(1 − ab) = R(1 − ba)b = Rb. În particular, ab ∈ R(1 − ab). Cum şi
1−ab ∈ R(1−ab), rezultă că 1 = ab+(1−ab) ∈ R(1−ab), deci R(1−ab) = R
140
şi 1 − ab este inversabil la stânga.
Observăm că soluţia permite şi calculul efectiv al unui invers la stânga pentru
1 − ab. Într-adevăr
1 = 1 − ab + ab
= 1 − ab + au(1 − ba)b
= 1 − ab + aub(1 − ab)
= (1 + aub)(1 − ab)
deci 1 + aub este un invers la stânga pentru 1 − ab. Analog se arată că dacă
u este un invers la dreapta pentru 1 − ba atunci 1 + aub este un invers la
dreapta pentru 1 − ab.
(ii) Afirmaţia rezultă imediat din (i).
14. (i) Asociativitatea se verifică prin calcul direct. Evident, 0 (elementul

neutru la adunare din R) este element neutru pentru (R, ◦).
(ii) Presupunem că R este unitar, cu elementul neutru la ı̂nmulţire 1. Atunci
aplicaţia g : R → R definită prin g(r) = 1 − r este un izomorfism ı̂ntre
monoizii (R, ◦) şi (R, ·). Într-adevăr, g este evident bijectivă, g(0) = 1 şi
cum
g(a ◦ b) = 1−a◦b
= 1 − a − b + ab
= (1 − a)(1 − b)
= g(a)g(b)
pentru orice a, b ∈ R, rezultă că g este morfism, deci este izomorfism.

(iii) Conform problemei 6, putem considera pe R ca un subinel al unui inel
unitar S. Din (ii) rezultă că aplicaţia g : S → S, g(s) = 1 − s este un
izomorfism de monoizi ı̂ntre (S, ◦) şi (S, ·), unde operaţia ”◦” a fost definită
pe S prin aceeaşi formulă ca pe R.
Presupunem că a, b ∈ R şi ba este quasi-regulat la stânga, deci există v ∈ R
cu v ◦ (ba) = 0. Atunci, gândind totul ı̂n S, avem 1 = g(0) = g(v)g(ba) =
(1 − v)(1 − ba), de unde rezultă că 1 − ba are ı̂n S inversul la stânga
u = 1 − v. Din demonstraţia problemei 13 rezultă că 1 − ab este in-
versabil la stânga ı̂n S şi inversul său este 1 + aub = w ∈ R. Atunci
g(0) = 1 = w(1 − ab) = g(1 − w)g(ab) = g((1 − w) ◦ (ab)), de unde se
obţine (1 − w) ◦ (ab) = 0, deci ab este quasi-regulat la stânga.
141
Afirmaţia similară la dreapta se demonstrează analog.
(iv) Fie x ∈ R cu xn = 0. Atunci pentru a = −x − x2 − . . . − xn−1 se observă
că a + x = ax = xa, deci a ◦ x = x ◦ a = 0.
15. (i) ⇒ (ii) Dacă a ∈ R\{1}, atunci a−1 este inversabil şi b = (a−1)−1 a
verifică relaţia a + b = ab.
(ii) ⇒ (i) Fie r ∈ R \ {0}. Atunci, pentru a = 1 − r, există b ∈ R astfel ı̂ncât
a + b = ab. Obţinem că (1 − a)(1 − b) = 1, deci r este inversabil la dreapta.
Aşadar, orice element nenul din R este inversabil la dreapta. Fie r ∈ R \ {0}
şi r′ , r′′ ∈ R astfel ı̂ncât rr′ = 1, r′ r′′ = 1. Atunci r′′ = (rr′ )r′′ = r(r′ r′′ ) = r,
de unde rezultă rr′ = r′ r = 1, deci r este inversabil.
Echivalenţa (i) ⇔ (iii) se demonstrează similar.
16. Implicaţiile (i) ⇒ (ii) şi (i) ⇒ (iii) sunt clare.

(ii) ⇒ (i) vu2 v = 1 ⇒ uvu2 v = u ⇒ u2 v = u. Atunci 1 = vu2 v = vu şi
1 = vu2 v = vuuv = uv, deci u este inversabil şi are inversul v.
(iii) ⇒ (i) u(v + vu − 1)u = uvu + uvu2 − u2 = u + u2 − u2 = u şi din
unicitatea lui v rezultă că v + vu − 1 = v, deci vu = 1. Apoi, similar,
u(v + uv − 1)u = uvu + u2 vu − u2 = u + u2 − u2 = u ⇒ v + uv − 1 = v, deci
uv = 1. Aşadar u este inversabil şi u−1 = v.
17. Demonstrăm mai ı̂ntâi următorul rezultat:

Dacă f : R → R este o funcţie care verifică relaţia f (x + y) = f (x) + f (y)
pentru orice x, y ∈ R, atunci f (x) = ax pentru orice x ∈ Q, unde a = f (1).
Pentru aceasta se demonstrează mai ı̂ntâi că f (x1 + . . . + xn ) = f (x1 ) + . . . +
f (xn ) pentru orice n ∈ N∗ , fapt care se obţine imediat prin inducţie. În
particular, pentru x1 = . . . = xn = 1 rezultă f (n) = na pentru orice n ∈ N∗ .
Pentru x = y = 0 rezultă f (0) = 0, iar pentru y = −x rezultă f (−x) =
−f (x). Prin urmare, f (x) = ax pentru orice x ∈ Z.
Fie acum x = p/q ∈ Q cu p, q ∈ Z, q > 0. Pentru x1 = . . . = xq = p/q se
obţine f (p) = qf (p/q), de unde f (p/q) = f (p)/q = ap/q. Aşadar f (x) = ax
pentru orice x ∈ Q.
Din rezultatul de mai sus se obţine că dacă f : A → A, unde A = Z
sau A = Q, verifică f (x + y) = f (x) + f (y) pentru orice x, y ∈ A, atunci
f (x) = ax pentru orice x ∈ A, unde a = f (1). În plus, dacă f : A → A
este un morfism de inele, cum f (1) = 1 rezultă f (x) = x pentru orice x ∈ A.
Deci există câte un singur morfism de inele unitare f : Z → Z, respectiv
f : Q → Q, şi anume aplicaţia identică.
142
Fie acum un morfism de inele f : R → R. Avem f (x) = x pentru
orice x ∈ Q. De asemenea, dacă x < y, atunci f (y) − f (x) = f (y − x) =
√
f ( y − x)2 ≥ 0, deci f este crescătoare. Fie α ∈ R \ Q. Există (xn )n∈N ⊆ Q
şir crescător şi (yn )n∈N ⊆ Q şir descrescător, ambele având limita α. Din
xn ≤ α ≤ yn rezultă xn = f (xn ) ≤ f (α) ≤ f (yn ) = yn . Trecând la limită
obţinem f (α) = α şi deci f = 1R . În concluzie, există un unic morfism de
inele f : R → R, şi anume morfismul identic.
18. (i) Notăm cu F mulţimea morfismelor de inele f : Z → R şi definim

ϕ : F → Idemp(R) prin ϕ(f ) = f (1). Cum f (1) = f (1 · 1) = f (1)f (1) rezultă
f (1) ∈ Idemp(R), deci ϕ este corect definită. Apoi, fie ψ : Idemp(R) → F
definită prin ψ(e)(n) = ne pentru orice e ∈ Idemp(R) şi n ∈ Z. Evident
ψ(e)(m + n) = ψ(e)(m) + ψ(e)(n) şi ψ(e)(n)ψ(e)(m) = (ne)(me) = nme2 =
nme = ψ(e)(nm) pentru orice n, m ∈ Z, deci ψ(e) este morfism de inele.
O verificare imediată arată că ϕψ şi ψϕ sunt aplicaţiile identice, deci ϕ este
bijectivă.
(ii) Fie f : Zm → Zn un morfism de inele. Dacă p : Z → Zm este proiecţia
canonică, atunci g = f p : Z → Zn este un morfism de inele pentru care,
conform punctului (i), există e ∈ Idemp(Zn ) cu g(b) = be pentru orice b ∈ Z.
Rezultă că f (b̄) = be, unde prin b̄ s-a notat clasa de resturi a lui b mo-
dulo m. Pentru ca f să fie corect definită este necesar ca me = 0̂, deoarece
pentru b̄ = c̄ (deci pentru b − c divizibil cu m) trebuie ca be = ce, adică
(b − c)e = 0̂. Am stabilit astfel o aplicaţie ϕ ı̂ntre mulţimea F , a morfismelor
de inele ı̂ntre Zm şi Zn , şi mulţimea Idemp(Zn ) ∩ {e ∈ Zn | me = 0̂}. Invers,
definim ψ : Idemp(Zn ) ∩ {e ∈ Zn | me = 0̂} → F prin ψ(e) = f , unde
f : Zm → Zn , f (b̄) = be pentru orice b̄ ∈ Zn , este o funcţie corect definită şi
morfism de inele. Se verifică uşor că ϕ şi ψ sunt inverse una celeilalte şi se
obţine astfel bijecţia căutată.
Vom arăta că numărul morfismelor de inele f : Zm → Zn este 2ω(n)−ω(n/d) ,
unde d = (m, n), iar ω(n) reprezintă numărul factorilor primi distincţi din
descompunerea lui n. Pentru aceasta este suficient să calculăm |Idemp(Zn ) ∩
{e ∈ Zn | me = 0̂}|. Din e ∈ Zn rezultă e = â pentru un a ∈ Z, iar din
me = 0̂ rezultă ma c = 0̂, deci n|ma. Notând m′ = m/d şi n′ = n/d se obţine
că n′ |m′ a, deci n′ |a. Aşadar avem de calculat |Idemp(Zn ) ∩ {â ∈ Zn | n′ |a}|.
Urmărind soluţia problemei 9 se obţine că numărul căutat este 2t unde t este
numărul factorilor primi din n care nu sunt ı̂n n′ , adică ω(n) − ω(n/d).
19. (i) Evident, un morfism injectiv de inele este monomorfism. Re-
143
ciproc, fie f : R → S un monomorfism. Fie A = {(a, b) | a, b ∈ R şi
f (a) = f (b)} care este un inel unitar cu adunarea şi ı̂nmulţirea pe compo-
nente. Aplicaţiile u, v : A → R definite prin u(a, b) = a şi v(a, b) = b sunt
morfisme unitare de inele şi avem că f u = f v. Cum f este monomorfism
rezultă că u = v. Aşadar, dacă a, b ∈ R verifică f (a) = f (b) atunci (a, b) ∈ A
şi a = u(a, b) = v(a, b) = b. Prin urmare, f este injectivă.
(ii) Evident, un morfism surjectiv de inele este epimorfism de inele, fiind chiar
epimorfism de mulţimi.
Reciproc, arătăm că morfismul de inele f : Z → Q definit prin f (x) = x,
x ∈ Z, este epimorfism, dar ı̂n mod clar nu este surjectiv. Fie u, v : Q → R
morfisme unitare de inele (R fiind un inel unitar) astfel ı̂ncât uf = vf . Con-
form problemei 4 din Capitolul 2, f este epimorfism de monoizi şi deci u = v.
Rezultă că f este şi epimorfism de inele.
20. (i) Fie e, f ∈ Idemp(R). Atunci
(e + f − 2ef )2 = e2 + f 2 + 4e2 f 2 + 2ef − 4e2 f − 4ef 2

= e + f + 4ef + 2ef − 4ef − 4ef
= e + f − 2ef,
deci e + f − 2ef este idempotent. Rezultă că Idemp(R) este parte stabilă ı̂n
raport cu ”∗”.
• Pentru orice e, f, g ∈ Idemp(R) avem
(e ∗ f ) ∗ g = (e + f − 2ef ) ∗ g
= (e + f − 2ef ) + g − 2(e + f − 2ef )g
= e + f + g − 2ef − 2eg − 2f g + 4ef g
şi
e ∗ (f ∗ g) = e + (f + g − 2f g) − 2e(f + g − 2f g)
= e + f + g − 2f g − 2ef − 2eg + 4ef g,
deci ”∗” este asociativă.

• Pentru orice e ∈ Idemp(R) avem e ∗ 0 = 0 ∗ e = e, deci 0 este element
neutru pentru ”∗”.
• Orice idempotent e are un invers e ∗ (1 − e) = (1 − e) ∗ e = e.
Prin urmare (Idemp(R), ∗) este grup.
144
(ii) Observăm că e ∗ e = 0 pentru orice e ∈ Idemp(R), deci ı̂n acest grup
orice element este de ordin 2. În ipoteza că Idemp(R) este grup finit putem
aplica rezultatul problemei 14(ii) din Capitolul 3 şi obţinem că există n ∈ N∗
astfel ı̂ncât |Idemp(R)| = 2n .
21. (i) Avem ϕt (f + g) = (f + g)(t) = f (t) + g(t) = ϕt (f ) + ϕt (g) şi

ϕt (f g) = (f g)(t) = f (t)g(t) = ϕt (f )ϕt (g). Elementul identitate la ı̂nmulţire
ı̂n inelul C este u : [0, 1] → R, u(t) = 1 pentru orice t ∈ [0, 1]. Atunci
ϕt (u) = u(t) = 1. Rezultă că ϕt este morfism de inele.
(ii) Fie ϕ : C → R un morfism unitar de inele. Presupunem prin absurd
că ϕ ̸= ϕt pentru orice t. Atunci, pentru orice t ∈ [0, 1], există ft ∈ C cu
ϕ(ft ) ̸= ϕt (ft ), deci ϕ(ft ) ̸= ft (t). Fie gt = ft − ϕ(ft )u. Avem gt ∈ C, ϕ(gt ) =
0 şi gt (t) ̸= 0. Cum gt este continuă, există o vecinătate ∪ Vt a lui t astfel
ı̂ncât gt (x) ̸= 0 pentru orice x ∈ Vt ∩ [0, 1]. Dar [0, 1] ⊆ Vt şi cum [0,1]
t∈[0,1]
este compact, rezultă că există t1 , . . . , tn astfel ı̂ncât [0, 1] ⊆ Vt1 ∪ . . . ∪ Vtn .
∑n
Atunci avem gt2i (x) ̸= 0 pentru orice x ∈ [0, 1], deoarece x aparţine unui
i=1
∑
n
Vti . Rezultă că g = gt2i este inversabilă ı̂n C. Dar ϕ(g) = 0, contradicţie.
i=1
22. (i) Fie x, y ∈ u−1 (J). Atunci u(x) şi u(y) se găsesc ı̂n J, deci
u(x − y) = u(x) − u(y) ∈ J, de unde x − y ∈ u−1 (J).
Fie a ∈ R, x ∈ u−1 (J). Atunci u(x) ∈ J, deci u(ax) = u(a)u(x) ∈ J. Prin
urmare ax ∈ u−1 (J).
(ii) Considerăm injecţia canonică i : Z → Q, i(x) = x. Imaginea prin i a
idealului Z este chiar Z, care nu este ı̂nsă ideal ı̂n Q, pentru că, de exemplu,
1
2
·1∈ / Z.
(iii) Evident.
(iv) Fie x ∈ I. Atunci u(x) ∈ u(I) ⊂ I e , deci x ∈ u−1 (I e ) = (I e )c .
Considerând din nou injecţia canonică a lui Z ı̂n Q (vezi soluţia punctului
(ii)), constatăm că (Ze )c = Q ̸= Z.
(v) Fie y ∈ (J c )e . Atunci, conform (iii), există b1 , . . . , bn ∈ S şi x1 , . . . , xn ∈
∑
n
J c astfel ı̂ncât y = u(xi ). Cum x1 , . . . , xn ∈ J c , u(x1 ), . . . , u(xn ) ∈ J, prin
i=1
urmare, y ∈ J.
Considerăm acum injecţia canonică j : Q → Q[X],j(a) = a. Dacă punem
J = (X), atunci J c = (0), deci (J c )e = (0) ̸= J.
(vi) Conform punctului (v), ((I e )c )e ⊂ I e . Pentru incluziunea contrară să
145
considerăm y ∈ I e . Atunci există n ∈ N∗ , b1 , . . . , bn ∈ S şi x1 , . . . , xn ∈ I
∑
n
astfel ı̂ncât y = bi u(xi ). Dar, conform punctului (iv), I ⊂ (I e )c , deci
i=1
x1 , . . . , xn ∈ (I e )c . Prin urmare, y ∈ ((I e )c )e .
(vii) Conform punctului (iv) avem că J c ⊂ ((J c )e )c . Fie acum x ∈ ((J c )e )c .
Atunci u(x) ∈ (J c )e , deci există n ∈ N∗ , b1 , . . . , bn ∈ S şi x1 , . . . , xn ∈ J c
∑
n
astfel ı̂ncât u(x) = bi u(xi ). Cum ı̂nsă x1 , . . . , xn ∈ J c implică u(x1 ),. . .,
i=1
u(xn ) ∈ J, rezultă că u(x) ∈ J, deci x ∈ J c .
23. (i) x b ∈ I e dacă şi numai dacă există ab1 , . . . , abn ∈ R şi x1 , . . . , xn ∈ I
∑n
b=
astfel ı̂ncât x abi π(xi ) (vezi problema 22(iii)). Această relaţie se rescrie
i=1
∑
n
b=
x abi xbi , iar această expresie este ı̂n mod evident ı̂n I R.
i=1
∑
n ∑
n
b ∈ I e , atunci x
(ii) Dacă x b este de forma bi π(ai ) =
α αd
i ai (vezi problema
1=1 i=1
22(iii)), unde αi ∈ R, ai ∈ I, pentru orice i ∈ {1, 2, 3, . . . , n}. Cum αi ai ∈ I
pentru orice i ∈ {1, 2, 3, . . . , n} şi I ⊂ I + J, avem xb ∈ (I + J)/J.
Reciproc, fie x b ∈ (I + J)/J. Atunci există a ∈ I şi b ∈ J astfel ı̂ncât
x [
b=a+b=b a + bb. Cum b ∈ J, avem bb = b b=b
0, deci x a ∈ I ⊂ I e.
(iii) Folosind (i) şi (ii),
R/J
R/I R = R/I e = .
(I + J)/J
Aplicând teorema a III-a de izomorfism pentru inele obţinem
R/J
R/I R = ≃ R/(I + J).
(I + J)/J
24. (i) Să presupunem că R este noetherian. Fie I un ideal al său. Con-
siderăm un element a1 ∈ I. Dacă I = (a1 ), atunci I este finit generat. Dacă
I ̸= (a1 ), fie a2 ∈ I \ (a1 ). Dacă I = (a1 , a2 ), atunci I este finit generat. Dacă
nu, putem găsi a3 ∈ I \ (a1 , a2 ). Continuăm inductiv acest procedeu. Dacă
la fiecare pas s-ar obţine I ̸= (a1 , . . . , an ), atunci am obţine şirul crescător de
ideale (a1 ) (a1 , a2 ) (a1 , a2 , a3 ) · · · care nu este staţionar, contradicţie.
Rămâne că există n ∈ N∗ aşa ı̂ncât I = (a1 , . . . , an ). Prin urmare, I este finit
generat.
146
∪ fie un şir crescător I1 ⊆ I2 ⊆ · · · de ideale ale
Reciproc,
∗
lui R. Considerăm
I = Ik . Dacă x, y ∈ I, atunci există m, n ∈ N aşa ı̂ncât x ∈ Im şi
k∈N∗
y ∈ In . Atunci x − y ∈ Imax{m,n} ⊆ I. Pentru x ∈ I şi a ∈ R, dacă
x ∈ Im , atunci ax ∈ Im ⊆ I. Prin urmare, I este ideal al lui R. Conform
ipotezei, I trebuie să fie finit generat, să zicem I = (a1 , . . . , ar ). Există
atunci n1 , . . . , nr aşa ı̂ncât aj ∈ Inj . Dacă n = max{n1 , . . . , nr }, atunci
I = (a1 , . . . , ar ) ⊆ In ⊆ In+1 ⊆ · · · ⊆ I, de unde In = In+1 = · · · şi
demonstraţia este ı̂ncheiată.
(ii) ”⇒” Se aplică punctul anterior.
”⇐” Presupunem că există ideale ale lui R care nu sunt finit generate. Notăm
M = {I ≤ R | I nu este finit generat} şi observăm că M ̸= ∅. Considerăm
pe M ordinea∪dată de incluziune. Fie N o parte total ordonată a lui M.
Definim J = I. Dacă x, y ∈ J, atunci există Ix , Iy ∈ N aşa ı̂ncât x ∈ Ix
I∈N
şi y ∈ Iy . Presupunem Ix ⊂ Iy . Atunci x − y ∈ Iy ⊂ J. Pentru x ∈ J şi
a ∈ R, dacă x ∈ Ix , atunci ax ∈ Ix ⊂ J. Prin urmare, J este ideal al lui R.
Idealul J nu poate fi finit generat, deoarece idealele din N care conţin toţi
generatorii lui J ar fi şi ele finit generate. Prin urmare, J ∈ N .
Aşadar, N este inductiv ordonată. Conform Lemei lui Zorn, N admite el-
emente maximale şi fie P unul dintre acestea. Presupunem că P nu este
ideal prim. Atunci există a, b ∈ R \ P astfel ı̂ncât ab ∈ P . Notăm P : a =
{x ∈ R | ax ∈ P }. Este imediat că P : a este ideal al lui R. Observăm că
P ⊆ P : a şi că b ∈ P : a. Prin urmare, P P : a. Avem de asemenea
P P + (a). Deci P : a şi P + (a) sunt ideale finit generate ale lui R, să
zicem P : a = (c1 , . . . , cm ) şi P + (a) = (d1 , . . . , dn ). Cum dj ∈ P + (a), există
uj ∈ P şi vj ∈ R, j = 1, n, astfel ı̂ncât dj = uj + avj .
Fie acum x ∈ P . Atunci x ∈ P + (a), deci există λ1 , . . . , λn ∈ R astfel ca
∑n ∑
n ∑
n ∑n
x= λj dj = λ j uj + a λj vj . De aici rezultă că a λj vj ∈ P , deci
j=1 j=1 j=1 j=1
∑
n ∑
n
λj vj ∈ P : a. Putem prin urmare găsi µ1 , . . . , µm ∈ R astfel ca λj v j =
j=1 j=1
∑m ∑
n ∑
m
µi ci . Înlocuind ı̂n expresia lui x, obţinem x = λ j uj + µi (aci ). De
i=1 j=1 i=1
aici rezultă că P este generat de {u1 , . . . , un , ac1 , . . . , acm }, contradicţie.
Rămâne că P este ideal prim ı̂n R. Dar P ∈ N , deci P nu este finit generat,
ceea ce contrazice ipoteza.
(iii) Fie R inel noetherian, I un ideal al său şi π : R → R/I, π(x) = x b
147
proiecţia canonică. Notăm R = R/I. Fie J un ideal al lui R. Atunci
π −1 (J) este ideal al lui R. Cum R este inel noetherian, π −1 (J) este finit
generat. Fie x1 , . . . , xn un sistem de generatori al lui π −1 (J). Să observăm
că xb1 , . . . , x
cn ∈ J, deci idealul generat de aceste elemente, pe care ı̂l vom
nota (xb1 , . . . , x b ∈ J. Atunci, x ∈ π −1 (J), deci
cn ), este inclus ı̂n J. Fie acum x
există a1 , . . . , an ∈ R astfel ı̂ncât x = a1 x1 + · · · + an xn . De aici rezultă
b = ab1 xb1 + · · · + abn x
că x cn . Prin urmare, J ⊆ (xb1 , . . . , x
cn ). Rezultă că
J = (xb1 , . . . , x cn ), deci J este ideal finit generat al lui R. În concluzie, R
este inel noetherian.
25. Se ţine seama de corespondenţa bijectivă dintre idealele lui R/I, unde
R este un inel comutativ unitar şi I este un ideal al său, şi idealele lui R care
conţin pe I, precum şi de corespondenţele bijective induse ı̂ntre mulţimea
idealelor prime (respectiv maximale) ale lui R/I şi mulţimea idealelor prime
(respectiv maximale) ale lui R care conţin pe I.
Fie R = Zn , unde n = pα1 1 · · · pαr r cu p1 , . . . , pr numere prime diferite şi
α1 , . . . , αr ∈ N∗ . Idealele lui Zn sunt de forma mZ/nZ, unde m este un divi-
zor natural al lui n. Rezultă că Zn are (1 + α1 ) · · · (1 + αr ) ideale. Cum ı̂n Z
idealele prime nenule şi idealele maximale coincid, rezultă că idealele prime
şi idealele maximale din Zn coincid şi sunt de forma pi Z/nZ, cu i = 1, . . . , r,
deci sunt ı̂n număr de r.
26. (i) Fie pi : R → Ri proiecţia lui R pe componenta de pe poziţia i,

pentru orice i = 1, . . . , n. Dacă I este un ideal al lui R, notăm cu Ii = pi (I)
care este un ideal ı̂n Ri (deoarece pi este surjectivă). Evident I ⊆ I1 ×· · ·×In .
Fie acum α = (a1 , . . . , an ) ∈ I1 × · · · × In . Cum ai ∈ Ii , rezultă că există
βi ∈ I care are pe poziţia i chiar pe ai . Notând cu ei elementul lui R care
are 1 pe poziţia i şi 0 ı̂n rest, se obţine că ei βi ∈ I este elementul care are ai
∑
n
pe poziţia i şi 0 ı̂n rest. Dar α = αi βi ∈ I, deci I = I1 × · · · × In . Evident,
i=1
orice mulţime de această formă este ideal al lui R.
(ii) Notăm cu πi : Ri → Ri /Ii proiecţia canonică. Definim f : R →
R1 /I1 × · · · × Rn /In prin f (r1 , . . . , rn ) = (π1 (r1 ), . . . , πn (rn )). Evident f
este morfism surjectiv de inele şi Ker(f ) = I1 × · · · × In . Aplicând teorema
fundamentală∏ de izomorfism se obţine izomorfismul cerut.
(iii) Fie R = Rj un produs direct de inele unitare, unde J este o mulţime
j∈J
infinită. Fie I mulţimea tuturor elementelor lui R care au suportul finit
148
(adică doar un număr finit de componente nenule). Se verifică∏imediat că I
este ideal al lui R. Dacă I ar fi produs direct de ideale, fie I = Ij , unde Ij
j∈J
este ideal ı̂n Rj pentru orice j ∈ J, atunci considerând elementul lui R care
are 1 pe poziţia j şi 0 pe toate celelalte poziţii, acesta este ı̂n I, având
∏ suport
finit, şi atunci ar rezulta că 1 ∈ Ij , adică Ij = Rj . Obţinem I = Rj = R,
j∈J
ceea ce este o contradicţie, deoarece R conţine elemente de suport infinit.
27. (i) Fie n, m ∈ N∗ astfel ı̂ncât I n = 0 şi J m = 0. Arătăm că (I +

J)n+m = 0. Într-adevăr, dacă x1 , . . . , xn+m ∈ I şi y1 , . . . , yn+m ∈ J atunci
(x1 + y1 ) · · · (xn+m + yn+m ) este o sumă de produse de câte n + m elemente
din I ∪ J. Rezultă că ı̂n orice astfel de produs găsim n factori din I sau m
factori din J. Cum R este inel comutativ, rezultă că orice astfel de produs
este 0.
(ii) Dacă I este nilpotent, atunci evident orice element din I este nilpotent.
Presupunem că orice element din I este nilpotent şi că I este generat de
elementele x1 , . . . , xp . Fie n ∈ N astfel ı̂ncât xni = 0 pentru orice i = 1, . . . , p.
Dacă r ∈ I, atunci există r1 , . . . , rp ∈ R cu r = r1 x1 + . . . + rp xp . Atunci
rnp este o sumă de produse de câte np factori de forma ri xi , deci ı̂n fiecare
astfel de factor apare cel puţin un xi la puterea n. Rezultă că orice astfel de
produs este 0, deci rnp = 0.
Dacă I nu este finit generat ∏ afirmaţia nu mai este ı̂ntotdeauna adevărată.
De exemplu, ı̂n inelul R = n≥1 Zpn , p număr prim, idealul I, format din
toate elementele de suport finit care pe orice poziţie au clasa unui multiplu
de p (mod pn ), nu este nilpotent, dar orice element este nilpotent (explicaţia
este că indicii de nilpotenţă ai elementelor din I pot fi oricât de mari).
28. Notând cu p1 , . . . , pn proiecţiile canonice ale lui R pe R/I1 , . . . , R/In

respectiv, morfismul ϕ se poate descrie prin ϕ(r) = (p1 (r), . . . , pn (r)).
∩
n
(i) Evident Ker(ϕ) = Ker(pi ) = I1 ∩ . . . ∩ In .
i=1
(ii) Presupunem că ϕ este surjectivă. Fie j, k ∈ {1, . . . , n}, j ̸= k. Pentru ele-
mentul α ∈ R/I1 × · · · × R/In care are pj (1) pe poziţia j şi pk (0) pe poziţia
k există r ∈ R astfel ı̂ncât ϕ(r) = α, deci pj (r) = pj (1) şi pk (r) = pk (0).
Rezultă că r−1 ∈ Ij şi r ∈ Ik , de unde obţinem că 1 = r+(1−r) ∈ Ik +Ij , deci
Ik şi Ij sunt comaximale. Reciproc, presupunem că oricare două dintre ide-
alele date sunt comaximale. Pentru a arăta că ϕ este surjectivă este suficient
să arătăm că (p1 (0), . . . , pi (1), . . . , pn (0)) ∈ Im(ϕ) pentru orice i = 1, . . . , n.
149
Ţinând cont de faptul că pentru j ̸= i avem ∏Ii + Ij∏= R, putem găsi aj ∈ Ii
şi bj ∈ Ij astfel ı̂ncât aj + bj = 1. Fie r = bj = (1 − aj ). Atunci r ∈ Ij
j̸=i j̸=i
pentru j ̸= i şi 1 − r ∈ Ii , deci ϕ(r) = (p1 (0), . . . , pi (1), . . . , pn (0)).
(iii) Afirmaţia rezultă din (i), (ii) şi din teorema fundamentală de izomorfism.
29. (i) ⇒ (ii) Fie M unicul ideal maximal al lui R. Atunci evident
M ⊆ R \ U (R). Dacă a ∈ R \ U (R), atunci Ra este ideal propriu ı̂n
R, deci este conţinut ı̂ntr-un ideal maximal, adică Ra ⊆ M . Rezultă că
R \ U (R) ⊆ M şi deci R \ U (R) = M care este ideal.
(ii) ⇒ (iii) Fie a, b ∈ R cu a + b ∈ U (R). Dacă a, b ∈ R \ U (R), cum acesta
este ideal rezultă că şi a + b ∈ R \ U (R), contradicţie. Deci a ∈ U (R) sau
b ∈ U (R).
(iii) ⇒ (i) Arătăm că R \ U (R) este ideal. Dacă a, b ∈ R \ U (R), atunci
conform (iii) rezultă că şi a + b ∈ R \ U (R). Fie a ∈ R \ U (R) şi r ∈ R. Dacă
ar ∈ U (R) rezultă a, r ∈ U (R), contradicţie. Aşadar ar ∈ R \ U (R).
Este evident că R \ U (R) este ideal maximal şi că orice ideal propriu este
conţinut ı̂n R \ U (R), deci acesta este unicul ideal maximal.
30. Fie R un inel local şi e un idempotent ı̂n R. Din e + (1 − e) = 1

rezultă e ∈ U (R) sau 1 − e ∈ U (R). Dar e(1 − e) = 0 şi unul dintre ele este
inversabil, deci e = 0 sau 1 − e = 0. Aşadar e = 0 sau e = 1.
31. Dacă n = pk , p număr prim, conform problemei 25 inelul Zn are

un singur ideal maximal, deci este local. Reciproc, dacă Zn este inel local,
atunci nu are decât idempotenţii 0 şi 1. Dacă prin absurd n nu ar fi putere a
unui număr prim, atunci ar exista a, b ∈ R \{0, 1} cu n = ab şi (a, b) = 1. Fie
c, d ∈ Z cu ca + db = 1 şi e = ĉâ ∈ Zn . Atunci e2 = ĉâ(1 − dˆb̂) = e − ĉâdˆb̂ =
d = e, deci e este idempotent. Rezultă e = 0̂ sau e = 1̂. Dacă e = 0̂
e − cdn
atunci n = ab|ac, deci b|c şi cum ca + db = 1 rezultă b = 1, contradicţie.
Analog, dacă e = 1̂ rezultă dˆb̂ = 0̂ şi apoi a = 1. Rezultă că n este putere a
unui număr prim.
Observaţie. Putem da acum o altă demonstraţie problemei 9 observând
că dacă R = R1 × · · · × Rr este un produs direct de inele, atunci idempotenţii
lui R sunt elementele de forma (e1 , . . . , er ), unde fiecare ei este idempotent ı̂n
Ri . Fie n = pα1 1 · · · pαr r . Idealele Ii = pαi i Z sunt oricare două comaximale ı̂n
Z, iar I1 ∩. . .∩Ir = nZ. Folosind problema 28 obţinem Zn ≃ Zpα1 1 ×· · ·×Zpαr r .
Fiecare dintre componentele acestui produs de inele este inel local, deci are
150
doar doi idempotenţi. Rezultă că Zn are 2r idempotenţi.
32. (i) Dacă ab ∈ U (R), nu rezultă neapărat că a, b ∈ U (R). De exemplu,

fie V un spaţiu vectorial (peste un corp arbitrar) având o bază numărabilă
(en )n≥1 şi fie R = EndK (V ) cu structura de inel dată de adunarea obişnuită
a morfismelor de spaţii vectoriale şi compunerea morfismelor. Este imediat
că R devine inel cu aceste operaţii. Fie f, g ∈ R definite prin: f (en ) = en+1
pentru orice n ≥ 1, iar g(en ) = en−1 pentru n ≥ 2 şi g(e1 ) = 0. Evident f
nu este surjectivă iar g nu este injectivă, deci nu aparţin lui U (R) care este
format din toate automorfismele lui V . Pe de altă parte, g ◦ f este aplicaţia
identică pe V , deci g ◦ f ∈ U (R).
(ii) Fie an r = ran = 1. Atunci a(an−1 r) = (ran−1 )a = 1, deci a este in-
versabil la stânga şi la dreapta, de unde rezultă că a este inversabil.
(iii) Fie ra = 1 cu r ∈ R. Atunci ara = a, deci (ar − 1)a = 0 şi cum a nu
este divizor al lui zero la dreapta rezultă ar − 1 = 0. Se obţine ar = 1 şi cum
ra = 1 rezultă că a este inversabil.
{( ) }
a b
33. Fie R = a, b, c ∈ Z , inelul matricelor superior triun-
0 c
( ) {( ) }
1 0 a 0
ghiulare peste Z şi fie x = . Atunci Rx = a ∈ Z , iar
0 0 0 0
{( ) }
a b
xR = a, b ∈ Z .
0 0
{( ) }
a b
34. (i) Fie R = a, b ∈ Z care este un inel neunitar cu
0 0
( )
1 0
adunarea şi ı̂nmulţirea matricelor. Atunci x = este element iden-
0 0
titate la stânga, dar nu este element identitate la dreapta ı̂n R.
(ii) Fie R un inel care are un unic element identitate la stânga, fie acesta
e ∈ R. Atunci, dacă a, b ∈ R avem (e+ae−a)b = eb+aeb−ab = b+ab−ab = b,
deci e + ae − a este element identitate la stânga. Rezultă e + ae − a = e, de
unde se obţine ae = a pentru orice a ∈ R, adică e este element identitate şi
la dreapta.
35. (i) Dacă r, s ∈ CR (A) atunci (r − s)a = ra − sa = ar − as = a(r − s)
151
pentru orice a ∈ A, deci r − s ∈ CR (A). De asemenea, (rs)a = rsa = ras =
ars = a(rs) deci şi rs ∈ CR (A). Rezultă că CR (A) este subinel ı̂n R.
(ii) Evident, dacă X ⊆ Y ⊆ R atunci CR (X) ⊇ CR (Y ). De asemenea,
X ⊆ CR (CR (X)), deoarece pentru orice x ∈ X şi r ∈ CR (X) avem xr = rx,
deci x ∈ CR (CR (X)). Aplicând ultima relaţie pentru X = CR (A) rezultă
CR (A) ⊆ CR (CR (CR (A))). De asemenea A ⊆ CR (CR (A)) şi aplicând prima
observaţie rezultă că CR (A) ⊇ CR (CR (CR (A))), de unde se obţine egalitatea
cerută.
36. Fie a ∈ Z(R), a ̸= 0. Atunci RaR este ideal bilateral nenul al lui R,
deci RaR = R. Rezultă că Ra = aR = R (deoarece a comută cu toate ele-
mentele lui R), de unde se obţine că a este inversabil la stânga şi la dreapta,
deci este inversabil. Mai mult, deoarece a ∈ Z(R) rezultă că şi a−1 ∈ Z(R),
deci Z(R) este corp.
Dacă R este comutativ, evident Z(R) = R.
37. Presupunem prin absurd că y ∈ / Z(D). Atunci există x ∈ D cu

yx ̸= xy. Are loc relaţia x(xy) − (xy)x = x(xy − yx) şi cum xy − yx este
nenul, el este inversabil şi x = [x(xy) − (xy)x](xy − yx)−1 . Fie CR (y) =
{r ∈ R | ry = yr}. Cum y comută cu toţi comutatorii aditivi obţinem
că x(xy) − (xy)x, xy − yx ∈ CR (y), de unde (xy − yx)−1 ∈ CR (y) şi deci
x ∈ CR (y), contradicţie.
38. (i) Rezultă imediat prin calcul.

(ii) Fie b ∈ K. Arătăm că b comută cu toate elementele lui D. Fie a ∈ D \K.
Din relaţiile δa2 (b) = a2 b − 2aba + ba2 ∈ K şi δa2 (b) = a2 b − ba2 ∈ K se
obţine prin adunare că 2(a2 b − aba) = 2aδa (b) ∈ K. Dacă δa (b) ̸= 0 rezultă
2δa (b) ∈ K ∗ şi se obţine a ∈ K, contradicţie. Deci δa (b) = 0, adică b comută
cu elementele din D \ K.
Fie acum c ∈ K ∗ . Atunci a şi ac se găsesc ı̂n D \ K, deci din cele de mai sus
ele comută cu b. Obţinem (ac)b = b(ac) = (ba)c = abc şi ı̂nmulţind cu a−1
rezultă că cb = bc, deci b comută şi cu elementele din K. Rezultă b ∈ Z(D),
deci K ⊆ Z(D).
39. Fie c ∈ D un element care comută cu toţi comutatorii multiplicativi

din D. Presupunem prin absurd că există a ∈ D cu ac ̸= ca (echivalent,
a−1 cac−1 ̸= 1). Fie b = a − 1 ∈ D∗ . Atunci bc − cb = ac − ca ̸= 0, deci
152
b−1 cbc−1 ̸= 1. Avem
a(a−1 cac−1 − b−1 cbc−1 ) = cac−1 − ab−1 cbc−1

= [c(b + 1) − (b + 1)b−1 cb]c−1
= (c − b−1 cb)c−1
= 1 − b−1 cbc−1
̸= 0.
Din ipoteză c comută cu a−1 cac−1 şi cu b−1 cbc−1 , de unde, folosind ultima
relaţie, rezultă că c comută şi cu a, contradicţie.
40. Fie c ∈ K. Arătăm că c comută cu toate elementele lui D (putem

considera c ∈ K ∗ ). Fie a ∈ D \ K. Presupunem prin absurd că ac ̸= ca,
atunci notând b = a − 1 ∈ D∗ avem bc − cb = ac − ca ̸= 0 (⇔ c ̸= b−1 cb).
Avem a(a−1 ca − b−1 cb) = ca − ab−1 cb = c(b + 1) − (b + 1)b−1 cb = c − b−1 cb ̸= 0
şi cum a−1 ca, b−1 cb ∈ K ∗ rezultă că şi a ∈ K ∗ , ceea ce este o contradicţie.
Deci c comută cu orice element a ∈ D \ K.
Fie acum c′ ∈ K ∗ . Atunci a, ac′ ∈ D \ K, deci c comută cu ele. Rezultă că c
comută şi cu a−1 ac′ = c′ . Prin urmare, c ∈ Z(D), deci K ⊆ Z(D).
41. Cum f ∈ R/I, există x ∈ R astfel ı̂ncât f = x̂. Din xb2 = x̂ rezultă
a = x2 − x ∈ I ⊆ N (R), deci există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât an = 0. Obţinem
0 = (x2 − x)n
∑n
= (−1)k Cnk x2k xn−k
k=0
∑n
= (−1)k Cnk xn+k
k=0
∑
n
= xn − xn+1 (−1)k−1 Cnk xk−1 .
k=1
∑
n
Notând t = (−1)k−1 Cnk xk−1 , avem că xn = xn+1 t şi xt = tx. Fie e = xn tn .
k=1
Arătăm că e este idempotent şi că f = ê. Avem e = xn tn = (xn+1 t)tn =
xn+1 tn+1 = (xn+2 t)tn+1 = xn+2 tn+2 = . . . = x2n t2n = (xn tn )2 = e2 . De
asemenea, ê = (x̂t̂)n şi cum x̂ = xdn+1 se obţine x̂t̂ = xd [
n+1 t̂ = x cn ,
n+1 t = x
153
cn )n = x̂n = x̂ = f , ceea ce era de demonstrat.
deci ê = (x
2
42. Fie x̂ ∈ R/I cu x̂2 = x̂. Rezultă x2 − x ∈ I, deci x2 − x =

a1 e1 + . . . + an en cu ai ∈ R şi ei ∈ P, e2i = ei pentru orice 1 ≤ i ≤ n.
Avem (1 − e1 ) · · · (1 − en )(x2 − x) = 0, deoarece pentru fiecare i = 1, . . . , n,
termenul ai ei este anulat de 1−ei . Acum o inducţie simplă după n ne conduce
la concluzia că (1 − e1 ) . . . (1 − en ) = 1 − e pentru un e ∈ P, e2 = e (pentru
aceasta se observă că (1 − e1 )(1 − e2 ) = 1 − e pentru e = e1 + e2 − e1 e2 cu
e2 = e). Deci (1 − e)(x2 − x) = 0. Pe de altă parte, x2 − x ∈ I ⊆ P ⇒ x ∈ P
sau 1 − x ∈ P .
Dacă x ∈ P , atunci x − ex = x2 − (ex)2 = (x − ex)2 ⇒ x − ex este un element
idempotent al lui P ⇒ x − ex ∈ I ⇒ x̂ = êx̂ = 0̂.
Dacă 1 − x ∈ P , atunci se verifică uşor că (1 − x) − e(1 − x) ∈ P este un
element idempotent ⇒ 1̂ − x̂ = ê(1̂ − x̂) = 0̂ ⇒ x̂ = 1̂.
43. (i) Vom arăta mai ı̂ntâi că ı̂n inelul R avem 2 = 0. Într-adevăr,
(−1)2 = −1 ⇒ 1 = −1 ⇒ 1 + 1 = 0. Deci 2x = 0 pentru orice x ∈ R. Fie
x, y ∈ R. Atunci (x + y)2 = x + y ⇒ x2 + xy + yx + y 2 = x + y ⇒ xy + yx =
0 ⇒ xy = −yx ⇒ xy = yx.
(ii) Fie P ∈ Spec(R). Există M ∈ Max(R) astfel ı̂ncât P ⊆ M . Dacă P ̸= M
atunci există x ∈ M \ P . Dar x2 = x ⇒ x(1 − x) = 0 ∈ P ⇒ 1 − x ∈ P ⇒
1 − x ∈ M ⇒ 1 ∈ M , contradicţie. Deci P = M ∈ Max(R).
(iii) Pentru o mulţime X se verifică prin calcul că mulţimea părţilor sale P(X)
are o structură de inel ı̂n raport cu diferenţa simetrică A∆B = (A\B)∪(B\A)
(care joacă rolul adunării ı̂n P(X)) şi intersecţia mulţimilor (care joacă rolul
ı̂nmulţirii ı̂n P(X)). Elementul nul al acestui inel este mulţimea vidă, iar
elementul unitate este X. Mai mult, A ∩ A = A pentru orice A ∈ P(X), deci
(P(X), ∆, ∩) este inel Boole.
(iv) Fie R un inel Boole finit. Atunci (R, +) este grup finit şi 2x = 0 pentru
orice x ∈ R. Aplicând problema 14(ii) din Capitolul 3, rezultă că există
n ∈ N astfel ı̂ncât |R| = 2n . Dacă n = 0 sau n = 1, atunci este clar.
Dacă n ≥ 2 vom arăta prin inducţie după n că există elementele a1 , . . . , an ∈
R \ {0, 1} cu proprietatea că ai aj = 0 pentru orice i ̸= j.
Pentru n = 2 există e ∈ R \ {0, 1} şi alegem a1 = e, a2 = 1 − e. Pentru n > 2
se consideră e ∈ R \ {0, 1} şi se scrie R = Re + R(1 − e). Re şi R(1 − e) sunt
inele Boole cu elementul unitate e, respectiv 1 − e, iar R ≃ Re × R(1 − e)
deoarece Re∩R(1−e) = 0. Dar |Re| = 2r şi R(1−e) = 2s cu r+s = n, iar din
ipoteza de inducţie rezultă că există b1 , . . . , br ∈ Re astfel ı̂ncât bi bj = 0 pen-
154
tru orice i ̸= j şi c1 , . . . , cs ∈ R(1 − e) astfel ı̂ncât ck cl = 0 pentru orice k ̸= l.
Fie acum a1 = b1 , . . . , ar = br , ar+1 = c1 , . . . , an = cn şi cum e(1 − e) = 0
vom avea ai aj = 0 pentru orice i ̸= j.
Arătăm acum că mulţimea tuturor sumelor ai1 + . . . + aik , cu 1 ≤ i1 <
. . . < ik ≤ n, are 2n elemente, deci coincide cu R, de unde rezultă că
pentru orice x ∈ R există şi sunt unice 1 ≤ i1 < . . . < is ≤ n cu pro-
prietatea că x = ai1 + . . . + ais . Este suficient să arătăm că dacă avem
1 ≤ j1 < . . . < js ≤ n şi 1 ≤ k1 < . . . < kt ≤ n, atunci aj1 + . . . + ajs =
ak1 + . . . + akt ⇔ s = t şi j1 = k1 , . . . , js = ks . Aceasta se demonstrează
arătând că j1 , . . . , js ∈ {k1 , . . . , kt } şi k1 , . . . , kt ∈ {j1 , . . . , js }. Dacă, de ex-
emplu, j1 ∈ / {k1 , . . . , kt }, atunci din aj1 (aj1 + . . . + ajs ) = aj1 (ak1 + . . . + akt )
rezultă că a2j1 + . . . + aj1 ajs = aj1 ak1 + . . . + aj1 akt ⇒ aj1 = 0, contradicţie.
Va fi suficient să considerăm acum aplicaţia f : R → (P({1, . . . , n}), ∆, ∩)
definită prin f (x) = {i1 , . . . , is }, unde x = ai1 +. . .+ais , care este izomorfism.
(v) Fie Pf (X) mulţimea părţilor finite ale lui X şi Pcf (X) mulţimea părţilor
lui X care au complementara finită. Este uşor de verificat că Pf (X)∪Pcf (X)
este subinel unitar al inelului Boole (P(X), ∆, ∩). Folosind problema 31(c)
din Capitolul 1 rezultă că |Pf (X)| = |X|. Este clar că aplicaţia care duce o
mulţime ı̂n complementara ei defineşte o bijecţie ı̂ntre Pf (X) şi Pcf (X), de
unde |Pcf (X)| = |Pf (X)|. Atunci |Pf (X) ∪ Pcf (X)| = |Pcf (X)| + |Pf (X)| =
|X| + |X| = |X|. Rezultă că există o bijecţie ı̂ntre Pf (X) ∪ Pcf (X) şi X.
Transportând structura de inel Boole a lui Pf (X) ∪ Pcf (X) prin această
bijecţie, obţinem că există o structură de inel Boole pe X.
∩
44. (i) Este imediat că N (R) ⊆ {P | P ideal prim}, deoarece dacă
x ∈ N (R), există n ∈ N astfel ı̂ncât xn = 0 ∈ P pentru orice ideal prim P ,
deci x ∈ P . ∩
Reciproc, fie x ∈ {P | P ideal prim}. Să presupunem că x ∈ / N (R).
Considerăm S = {1, x, x , x , . . .} şi
2 3
F = { I | I ideal ı̂n R şi I ∩ S = ∅}.
Atunci F este inductiv ordonată deoarece orice parte∪total ordonată (Iα )α∈A ,
cu Iα ∩ S = ∅ pentru orice α ∈ A, are un majorant Iα ∈ F. Atunci, con-
α∈A
form lemei lui Zorn, F are elemente maximale. Fie J ∈ F element maximal.
Atunci J este ideal prim deoarece, dacă nu ar fi prim ar exista a, b ∈ R astfel
ı̂ncât ab ∈ J şi a ∈
/ J, b ∈
/ J ⇒ J ⊂ J + (a) şi J ⊂ J + (b) ⇒ (J + (a)) ∩ S ̸= ∅
şi (J +(b))∩S ̸= ∅ ⇒ există m, n ∈ N astfel ı̂ncât xm ∈ J +(a) şi xn ∈ J +(b)
155
⇒ xm+n ∈ (J + (a))(J + (b)) ⊆ J ⇒ xm+n ∈ J ∩ S ⇒ J ∩ S ̸= ∅, contradicţie.
Am arătat deci că există ideale prime P cu proprietatea că P ∩ S = ∅, ceea
ce contrazice alegerea lui x.
(ii) Să presupunem că x + u nu ar fi element inversabil. Atunci există
P ∈ Spec(R) astfel ı̂ncât x + u ∈ P . Dar x este nilpotent ⇒ x ∈ P ⇒
u = (x + u) − x ∈ P ⇒ u nu este inversabil, contradicţie.
(iii) Fie x ∈ J(R) şi a ∈ R. Dacă 1 − ax ∈
/ U (R) atunci există M ∈ Max(R)
astfel ı̂ncât 1 − ax ∈ M . Dar x ∈ J(R) ⇒ x ∈ M ⇒ ax ∈ M şi
cum 1 − ax ∈ M rezultă 1 ∈ M , contradicţie. Reciproc, fie x ∈ R şi
1 − ax ∈ U (R) pentru orice a ∈ R şi fie M ∈ Max(R). Dacă x ∈ / M atunci
M ⊂ M + (x) ⇒ M + (x) = R ⇒ există a ∈ R astfel ı̂ncât 1 − ax ∈ M
⇒ 1 − ax ∈ / U (R), fals.
(iv) Pentru R = Z avem N (R) = J(R) = 0. Pe de altă parte, dacă R este
un inel local cu proprietatea că Spec(R) ̸= Max(R) (de exemplu, pentru
R = K[[X]], după cum rezultă din descrierea idealelor lui R dată ı̂n prob-
lema 31 din Capitolul 5), atunci N (R) ̸= J(R).
45. Să observăm mai ı̂ntâi că un produs direct finit de inele comutative
unitare este inel integru dacă şi numai dacă are un singur termen nenul şi
acela este inel integru.
(i) ”⇒” Fie P ideal prim al lui R. Rezultă că există I1 ≤ R1 , . . . , In ≤ Rn
astfel ı̂ncât P = I1 × · · · × In . Cum P este ideal prim, R/P este integru, prin
urmare R1 /I1 × · · · × Rn /In este inel integru, deci există un unic 1 ≤ i ≤ n
astfel ı̂ncât Ri /Ii ̸= 0 şi acesta este inel integru. Rezultă Ij = Rj pentru
orice j ̸= i şi Ii este ideal prim ı̂n Ri .
”⇐” Dacă P = R1 × · · · × Ri−1 × Pi × Ri+1 × · · · × Rn , atunci R/P ≃ Ri /Pi ,
de unde rezultă că R/P este inel integru, deci P este ideal prim.
(ii) Analog cu (i).
(iii) Rezultă din (i) şi (ii).
b 20 , Z20 . Cum Q şi Z19

46. Idealele lui Z20 sunt (0), 2̂Z20 , 4̂Z20 , 5̂Z20 , 10Z
sunt corpuri, ele au ca ideale doar pe (0) şi pe ele ı̂nsele. Deci R va avea
24 de ideale formate din produsele directe ale idealelor de mai sus. Cum
Spec(Z20 ) = Max(Z20 ) = {2̂Z20 , 5̂Z20 } rezultă că Spec(R) = Max(R) =
{2̂Z20 × Q × Z19 , 5̂Z20 × Q × Z19 , Z20 × (0) × Z19 , Z20 × Q × (0)}. Inelele factor
sunt izomorfe cu unul dintre inelele 0, Z10 , Z5 , Z4 , Z2 , Z20 sau cu produsele
directe dintre unul din acestea şi unul dintre inelele Q, Z19 , Q × Z19 .
J(R) = N (R) = N (Z20 ) × N (Q) × N (Z19 ) = 10Z b 20 × (0) × (0) şi Idemp(R) =
156
b × {0, 1} × {0̂, 1̂}.
Idemp(Z20 ) × Idemp(Q) × Idemp(Z19 ) = {0̂, 1̂, 5̂, 16}
47. (i) Fie a, b ∈ Rad(I).

∑ Atunci există m, n ∈ N∗ cu am ∈ I şi bn ∈ I.
Atunci (a+b)m+n = i
Cm+n am+n−i bi şi cum pentru orice 0 ≤ i ≤ m+n
0≤i≤m+n
avem i ≥ n sau m + n − i ≥ m, rezultă că toţi termenii sumei din membrul
drept sunt ı̂n I, deci (a + b)m+n ∈ I, de unde a + b ∈ Rad(I).
Dacă a ∈ Rad(I), să zicem că am ∈ I, şi r ∈ R, atunci (ra)m = rm am ∈ I,
deci ra ∈ Rad(I).
În concluzie Rad(I) este ideal al lui R. Din definiţie este clar că I ⊆ Rad(I).
(ii) â ∈ N (R/I) ⇔ există n ∈ N astfel ı̂ncât ân = 0̂ ⇔ există n ∈ N astfel
ı̂ncât an ∈ I ⇔ a ∈ Rad(I)
∩ ⇔ â ∈ Rad(I)/I.
(iii) Avem N (R/I) = {Q | Q ∈ Spec(R/I)}. Pe de altă parte, Q ∈
Spec(R/I) ∩ ⇔ există P ∈ Spec(R), I ⊆ P astfel ı̂ncât Q = P/I, deci
N∩(R/I) = {P/I | P ∈ Spec(R), I ⊆ P }. Aşadar, Rad(I)/I = ∩ N (R/I) =
( {P | P ∈ Spec(R), I ⊆ P })/I, de unde obţinem că Rad(I) = {P | P ∈
Spec(R), I ⊆ P }.
(iv) Este clar din definiţie că dacă I1 ⊆ I2 , atunci Rad(I1 ) ⊆ Rad(I2 ).
Cum I ⊆ Rad(I), obţinem că Rad(I) ⊆ Rad(Rad(I)). Pentru a demon-
stra incluziunea inversă, fie a ∈ Rad(Rad(I)). Atunci există n > 0 cu
an ∈ Rad(I), deci există m > 0 cu (an )m ∈ I. Aceasta arată că amn ∈ I, de
unde a ∈ Rad(I).
(v) Cum IJ ⊆ I ∩ J, este clar că avem Rad(IJ) ⊆ Rad(I ∩ J) ⊆ Rad(I) ∩
Rad(J). Fie acum a ∈ Rad(I) ∩ Rad(J). Atunci există m, n > 0 cu am ∈ I şi
an ∈ J. Atunci am+n = am an ∈ IJ, deci a ∈ Rad(IJ). Rezultă că Rad(I) ∩
Rad(J) ⊆ Rad(IJ), de unde Rad(IJ) = Rad(I ∩ J) = Rad(I) ∩ Rad(J).
Cum I + J ⊆ Rad(I) + Rad(J), rezultă că Rad(I + J) ⊆ Rad(Rad(I) +
Rad(J)). Pentru incluziunea inversă, fie a ∈ Rad(Rad(I) + Rad(J)), deci
există n > 0 cu an ∈ Rad(I) + Rad(J). Există atunci u ∈ Rad(I) şi
v ∈ Rad(J) cu an = u + ∑ v. Fie m, p > 0 cu um ∈ I şi v p ∈ J. Atunci
an(m+p) = (u + v)m+p = i
Cm+p um+p−i v i , şi cum pentru orice 0 ≤ i ≤
0≤i≤m+p
m + p avem m + p − i ≥ m sau i ≥ p, rezultă că orice termen al ultimei sume
este sau ı̂n I sau ı̂n J, de unde an(m+p) ∈ I+J, ceea ce arată că a ∈ Rad(I+J).
48. Presupunem că | Max(R)| < ∞. Rezultă că intersecţia tuturor ide-
alelor maximale J(R) ̸= 0, deoarece idealele maximale ale lui R sunt nenule
(pentru că R nu este corp) şi produsul acestora (care este conţinut ı̂n J(R))
157
este nenul pentru că R este inel integru.
Fie acum x ∈ J(R), x ̸= 0 şi definim f : R → U (R) prin f (a) = 1−ax pentru
orice a ∈ R. Este clar că f este bine definită, deoarece x ∈ J(R) ⇒ 1 − ax ∈
U (R) pentru orice a ∈ R (conform problemei 43). Arătăm că f este injectivă.
Pentru a, b ∈ R avem f (a) = f (b) ⇔ 1−ax = 1−bx ⇔ (a−b)x = 0 ⇒ a = b.
Deci |R| ≤ |U (R)| ⇒ |R| ≤ ∞, contradicţie.
49. (i) Fie I ≤ R = dZ/nZ ⇒ I este subgrup al lui (R, +) ⇒ există

k ∈ N, k|m astfel ı̂ncât I = kdZ/nZ. Reciproc, este imediat că dacă I este
de forma din enunţ atunci I este ideal al lui R.
(ii) Fie P ∈ Spec(R). Atunci există k ∈ N, k|m cu proprietatea că P =
kdZ/nZ. Avem k ̸= 0 deoarece (0̂) nu este ideal prim al lui R. Într-adevăr,
dacă (0̂) ar fi ideal prim, cum m nu este număr prim, avem m = ab, cu
a, b ∈ N \ {0, 1}, şi din (da)(c db)b = dn
c = 0̂ ar rezulta da c = 0̂ sau db b = 0̂, fals.
Presupunem, prin absurd, că numărul k nu este prim. Rezultă că există
r, s ∈ N \ {0, 1} astfel ı̂ncât k = rs. Atunci avem (dr)( b ds)
b =d d2 k ∈ P , de
unde rezultă dr b ∈ P sau ds b ∈ P . Dacă dr b ∈ P atunci există x ∈ Z astfel

b = kdx.
ı̂ncât dr d Rezultă n|d(r − kx), deci m|r − kx, şi cum k|m se obţine
k|r, deci r = 1, contradicţie. În acelaşi mod se obţine o contradicţie ı̂n cazul
ı̂n care dsb ∈ P . Deci k este număr prim.
Să presupunem acum k|d ⇒ d = kt pentru un t ∈ Z ⇒ db2 = dkt c ∈ P ⇒ dˆ ∈
P ⇒ există y ∈ Z astfel ı̂ncât dˆ = kdy d ⇒ n|d − kdy ⇒ m|1 − ky, şi cum k|m
rezultă k|1, fals. Deci k nu divide pe d.
Reciproc, fie P = pdZ/nZ, cu p număr prim, p|m şi p nu divide pe d. Fie
c
â, b̂ ∈ R astfel ı̂ncât âb̂ ∈ P . Rezultă că există x, y, z ∈ Z astfel ı̂ncât â = dx,
b̂ = dyc şi d[ d Obţinem n|d2 xy − pdz, deci m|dxy − pz, şi cum p|m
2 xy = pdz.
rezultă că p|dxy ⇒ p|xy ⇒ p|x sau p|y, ceea ce ı̂nseamnă că â ∈ P sau b̂ ∈ P .
(iii) Fie M ∈ Max(R). Atunci există k ∈ N, k|m astfel ı̂ncât M = kdZ/nZ.
Dacă, prin absurd, k nu ar fi număr prim atunci există r, s ∈ N \ {0, 1} astfel
ı̂ncât k = rs; rezultă kdZ ⊂ rdZ ⊂ dZ, deci M ⊂ rdZ/nZ ⊂ dZ/nZ = R,
contradicţie.
Reciproc, să considerăm M = pdZ/nZ, cu p număr prim şi p|m. Fie
I ≤ R, I ̸= R astfel ı̂ncât M ⊆ I; rezultă că există k ∈ N \ {0, 1} ast-
fel ı̂ncât I = kdZ/nZ şi pdZ ⊆ kdZ ⇒ k|p ⇒ k = p ⇒ I = M . Deci
M ∈ Max(R).
50. Se rezolvă asemănător cu problema 49.
158
51. Fie R = (Q, +, ∗), unde multiplicarea se defineşte astfel: x ∗ y = 0
pentru orice x, y ∈ Q. Se obţine astfel un inel neunitar. Idealele lui R coincid
cu subgrupurile lui (Q, +) şi cum acest grup nu are subgrupuri maximale (a
se vedea problema 37 din Capitolul 3), rezultă că inelul R nu are ideale
maximale.
Observaţie. În problema 30 din Capitolul 5 vom da un exemplu de astfel
de inel care va fi chiar integru.
52. Notăm A = A1 × · · · × Am şi B = B1 × · · · × Bn . Să observăm că

x = (x1 , . . . , xm ) ∈ Idemp(A) ⇔ xi ∈ Idemp(Ai ) pentru orice i = 1, . . . , m
⇔ xi = 0 sau xi = 1 pentru orice i = 1, . . . , m.
Presupunem A ≃ B. Atunci |Idemp(A)| = |Idemp(B)| ⇒ 2m = 2n ⇒ m =
n.
Fie acum f : A → B izomorfism de inele. Pentru fiecare i = 1, . . . , n fie
ei ∈ A (respectiv fi ∈ B) elementul care are 1 (elementul unitate al inelului
Ai , respectiv Bi ) pe poziţia i şi 0 ı̂n rest. Observăm că ei ∈ Idemp(A)
şi ei ej = 0 pentru orice i ̸= j. Rezultă că f (ei ) ∈ Idemp(B) \ {0} şi
f (ei )f (ej ) = 0 pentru orice i ̸= j. Deci f (ei ) are pe fiecare componentă
0 sau 1. Atunci f (ei )f (ej ) = 0 ⇔ supp(f (ei )) ∩ supp(f (ej )) = ∅, unde prin
supp(x) s-a notat suportul elementului x = (x1 , . . . , xn ), definit ca supp(x) =
{i | 1 ≤ i ≤ n, xi ̸= 0}. Avem |supp(f (ei ))| ≥ 1 pentru orice i = 1, . . . , n.
∪n ∑
n ∪n
Rezultă | supp(f (ei ))| = |supp(f (ei ))| ≥ n. Dar supp(f (ei )) ⊆
i=1 i=1 i=1
∪
n
{1, . . . , n} implică | supp(f (ei ))| ≤ n. Deci |supp(f (ei ))| = 1 pentru orice
i=1
i = 1, . . . , n. Rezultă că există σ ∈ Sn astfel ı̂ncât f (ei ) = fσ(i) pentru orice
i = 1, . . . , n. Dar ei A ≃ Ai iar fσ(i) B ≃ Bσ(i) şi cum f (ei A) = fσ(i) B rezultă
că Ai ≃ Bσ(i) pentru orice i = 1, . . . , n.
53. Vom arăta că dacă [K ∗ : k ∗ ] = n, atunci |k| ≤ n + 1. Să presupunem

|k| > n + 1. Atunci |k ∗ | > n. Fie x ∈ K ∗ \ k ∗ . Considerând elementele
de forma 1 + αx, α ∈ k ∗ , care sunt cel puţin ı̂n număr de n + 1, există
două astfel de elemente care se află ı̂n aceeaşi clasă modulo k ∗ , deoarece ı̂n
K ∗ există n clase modulo k ∗ . Deci există α, β ∈ k ∗ , α ̸= β, astfel ı̂ncât
1 + αx, 1 + βx ∈ k ∗ y pentru un y ∈ K ∗ . Atunci (α − β)x ∈ k ∗ y ⇒ α − β ∈
k ∗ (yx−1 ) ∩ k ∗ ⇒ yx−1 ∈ k ∗ ⇒ există γ ∈ k ∗ astfel ı̂ncât y = γx. Cum
1 + αx ∈ k ∗ y se obţine 1 + αx ∈ k ∗ x, de unde rezultă 1 ∈ k ∗ x, deci x ∈ k ∗ ,
159
contradicţie.
54. Presupunem K = K1 ∪ . . . ∪ Kn , unde K1 , . . . , Kn sunt subcorpuri

proprii ale lui K, n ≥ 2.
Dacă corpul K este finit, atunci (K ∗ , ·) este grup ciclic, deci există x ∈ K ∗
astfel ı̂ncât K ∗ = < x >, de unde rezultă că există 1 ≤ i ≤ n astfel ı̂ncât
K = Ki , fals.
∩
n
Deci putem presupune că corpul K este infinit. Vom arăta că | Ki | ≤ n.
i=1
∩
n ∪
Presupunem prin absurd că | Ki | > n. Atunci, considerând x ∈ K1 \ Ki
i=1 i̸=1
∪ ∩
n
şi y ∈ K2 \ Ki arbitrar fixate, mulţimea {x + ay | a ∈ Ki , a ̸= 0} ⊆ K
i̸=2 i=1
∩n
are cel puţin n elemente, deci există 1 ≤ i ≤ n şi a, b ∈ Ki , a ̸= b, astfel
i=1
ı̂ncât x + ay, x + by ∈ Ki . Rezultă (a − b)y ∈ Ki , deci y ∈ Ki , ceea ce
ı̂nseamnă că i = 2, deci x + ay ∈ K2 , de unde obţinem x ∈ K2 , contradicţie
∩n
cu alegerea lui x. Aşadar, | Ki | ≤ n.
i=1
∩
n
Pe de altă parte, vom arăta că | Ki | = ∞. Deoarece K este infinit, cel
i=1
puţin unul dintre corpurile K1 , . . . , Kn este infinit, să presupunem (printr-o
eventuală renumerotare) că corpul K1 este infinit. Fie şirul (an )n≥1 ⊆ K1 şi
fie α ∈ K \ K1 , atunci α + an ∈ / K1 pentru orice n ∈ N∗ . Rezultă că există
2 ≤ i ≤ n astfel ı̂ncât Ki conţine o infinitate de termeni ai şirului (α+an )n≥1 .
Să presupunem i = 2, deci K2 are această proprietate. Deci există un subşir
(ank )k≥1 al şirului (an )n≥1 cu proprietatea că ank − an1 ∈ K1 ∩ K2 (deoarece
ank −an1 = (ank +α)−(an1 +α) ∈ K2 ) pentru orice k ∈ N∗ . Renotând, rezultă
că există un şir (bn )n≥1 cu proprietatea că bn ∈ K1 ∩ K2 pentru orice n ∈ N∗ .
Acum vom considera β ∈ K \ (K1 ∪ K2 ) ⇒ β + bn ∈ / K1 ∪ K2 pentru orice
n ∈ N∗ ⇒ există 3 ≤ i ≤ n astfel ı̂ncât Ki conţine o infinitate de termeni ai
şirului (β + bn )n≥1 . Să presupunem că i = 3, deci K3 are această proprietate.
Obţinem acum un şir (cn )n≥1 cu proprietatea că cn ∈ K1 ∩ K2 ∩ K3 pentru
orice n ∈ N∗ . Procedând ca mai sus vom găsi ı̂n final un şir care are toţi
termenii ı̂n K1 ∩ . . . ∩ Kn , deci |K1 ∩ . . . ∩ Kn | = ∞.
Astfel am obţinut o contradicţie.
55. Să presupunem, prin absurd, că pentru orice x, y ∈ K există a ∈ K
160
astfel ı̂ncât x2 + y 2 = a2 şi să considerăm L = {x2 | x ∈ K} ⊆ K.
Se observă că L este subcorp al lui K deoarece x2 − y 2 = x2 + 2y 2 =
x2 + a2 y 2 = x2 + (ay)2 ∈ L, unde a ∈ K astfel ı̂ncât 2 = a2 . Deoarece
K este corp finit de caracteristică 3, atunci există n ∈ N∗ şi x ∈ K ∗ cu
proprietatea că |K| = 3n şi K ∗ = < x >. Cum ord(x) = 3n − 1 rezultă că
ord(x2 ) = (3n − 1)/(2, 3n − 1) = (3n − 1)/2. Este imediat că L ̸= K (deoarece
aplicaţia ϕ : K → K, ϕ(x) = x2 pentru orice x ∈ K, nu este injectivă, deci
nu poate fi nici surjectivă). Apoi, cum x2 = y 2 ⇔ x = y sau x = −y
rezultă că [K ∗ : L∗ ] = 2. Deci |K ∗ | = 2|L∗ | şi cum L este şi el corp finit
de caracteristică 3, există r ∈ N∗ astfel ı̂ncât |L| = 3r , deci |L∗ | = 3r − 1.
Obţinem că 3n −1 = 2(3r −1), de unde 3n +1 = 2·3r , deci 3|3n +1, contradicţie.
161
Capitolul 11
Soluţii: Construcţii de inele:

inele de matrice, inele de
polinoame, inele de serii
formale şi inele de fracţii
1. Dacă n = 1 şi R este inel comutativ, atunci Mn (R) ≃ R este inel co-
mutativ. Dacă ab = 0 pentru orice a, b ∈ R, atunci AB = 0 pentru orice
A, B ∈ Mn (R) şi evident Mn (R) este comutativ.
Reciproc, presupunem că Mn (R) este inel comutativ. Dacă n = 1, atunci
Mn (R) ≃ R, deci condiţia (i) este satisfăcută. Dacă n ≥ 2, fie a, b ∈ R.
Considerăm matricele
   
0 0 ... 0 b 0 ... 0
 0 0 ... 0   
A= , B =  0 0 ... 0 .
 ... ... ... .   . ... ... . 
a 0 ... 0 0 0 ... 0
Atunci BA = 0 şi  
0 0 ... 0
 0 0 ... 0 
AB = 
 ... ...
.
... . 
ab 0 ... 0
Deoarece AB = BA, este necesar ca ab = 0, deci condiţia (ii) este satisfăcută.
162
( )
a b
2. (i) Fie A = ∈ M2 (Zp ). Atunci A2 = A dacă şi numai dacă
c d
au loc relaţiile
a2 + bc = a, b(a + d) = b, c(a + d) = c, d2 + bc = d.
Dacă a + d ̸= 1, rezultă că b = c = 0 şi a = d = 0 sau a = d = 1, şi obţinem

matricele idempotente A = 0 şi A = I2 .
Dacă a + d = 1, avem următoarele posibilităţi:
• a = 0 şi atunci d(= 1, bc)= 0, de unde b = 0 ( sau c = ) 0. Obţinem matricele
0 b 0 0
idempotente A = cu b ∈ Zp şi A = cu c ∈ Zp − {0}, ı̂n
0 1 c 1
număr de p + p − 1 = 2p − 1.
• a = 1) şi atunci d = 0, (bc = 0.) Obţinem matricele idempotente A =
(
1 b 1 0
cu b ∈ Zp şi A = cu c ∈ Zp −{0}, ı̂n număr de p+p−1 =
0 0 c 0
2p − 1.
•a∈ / {0, 1} şi atunci rezultă că bc = a − a2 ̸= 0, deci b poate fi orice element
nenul din Zp iar c este unic determinat de a şi b prin formula c = b−1 (a − a2 )
(unde b−1 este inversul lui b ı̂n Zp ). Obţinem matricele idempotente
( )
a b
A=
b−1 (a − a2 ) 1 − a
cu a ∈ Zp − {0, 1} şi b ∈ Zp − {0}, ı̂n număr de (p − 2)(p − 1).

În total avem 2 + 2p − 1 + 2p − 1 + (p − 2)(p − 1) = p(p + 1) + 2 matrice
idempotente ı̂n M2 (Zp ).
(ii) Numărăm mai ı̂ntâi câte matrice inversabile există ı̂n M2 (Zp ). Avem
(p − 1)4 − (p − 1)3 matrice inversabile care au patru poziţii nenule (deoarece
ı̂ntr-o matrice neinversabilă cu elemente nenule trei poziţii pot fi alese fără
restricţii ı̂n Zp − {0}, iar a patra poziţie este determinată ı̂n mod unic de
celelalte trei), 4(p − 1)3 matrice inversabile cu exact trei poziţii nenule şi
2(p − 1)2 matrice inversabile cu exact două poziţii nenule. În total avem
(p − 1)4 − (p − 1)3 + 4(p − 1)3 + 2(p − 1)2 = q matrice inversabile ı̂n M2 (Zp ).
Atunci grupul multiplicativ al elementelor inversabile din M2 (Zp ) are q ele-
mente şi din teorema lui Lagrange rezultă că Aq = I2 .
Dacă matricea B este inversabilă, atunci B q = I2 , de unde B q+2 = B 2 . Dacă
B nu este inversabilă, atunci det(B) = 0 şi relaţia B 2 −tr(B)B+det(B)I2 = 0
devine B 2 = αB, unde α = tr(B). Rezultă mai departe că B q+2 = αq+1 B.
163
Dacă α = 0, atunci B 2 = 0 şi evident B q+2 = B 2 . Dacă α ̸= 0, atunci
αp−1 = 1 (din teorema lui Lagrange ı̂n grupul multiplicativ Zp − {0}), de
unde αq = 1 şi deci αq+1 = α, ceea ce arată că αq+1 B = αB = B 2 .
3. Dacă A este inversabilă, atunci este clar că A nu este divizor al lui
zero. Reciproc, presupunem că A nu este divizor al lui zero. Dacă prin
absurd A nu ar fi inversabilă, atunci det(A) = 0 şi sistemul de n ecuaţii cu
n necunoscute  
x1
 x2 
A 
 ...  = 0
xn
are o soluţie nenulă (x1 , x2 , . . . , xn ). Atunci AB = 0, unde
 
x1 x 1 . . . x 1
 x2 x 2 . . . x 2 
B= 
 . . . . . . . . . . . .  ̸= 0
xn xn . . . x n
de unde rezultă că A este divizor al lui zero la stânga. Analog se arată că A
este divizor al lui zero la dreapta, contradicţie. Prin urmare A trebuie să fie
inversabilă.
4. Reamintim că pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n notăm cu eij matricea n × n

care are 1 pe poziţia (i, j) şi 0 ı̂n rest. Atunci eij epq = δjp eiq pentru orice
i, j, p, q,∑unde δjp este simbolul lui Kronecker.
∑ Fie A = (a
∑ij )1≤i,j≤n . Atunci
A= aij eij şi avem Aepq = aip eiq şi epq A = aqj epj . De aici
1≤i,j≤n 1≤i≤n 1≤j≤n
obţinem că Aepq = epq A dacă şi numai dacă aip = aqj = 0 pentru orice i ̸= p şi
j ̸= q, şi app = aqq . Rezultă că dacă A ∈ Z(Mn (R)), deci Aepq = epq A pentru
orice p, q, atunci avem auv = 0 pentru orice u ̸= v şi a11 = a22 = . . . = ann ,
adică A = aIn pentru un a ∈ R. Reciproc, dacă A = aIn , atunci este evident
că A comută cu orice matrice din Mn (R).
Este clar că aplicaţia f : R → Z(Mn (R)), f (a) = aIn , este izomorfism de
inele.
5. Este uşor de verificat că dacă f : A → B este un izomorfism de inele şi

Z(A) este corp, atunci Z(B) este un corp izomorf cu Z(A), iar Z(A)-spaţiul
vectorial A şi Z(B)-spaţiul vectorial B au aceeaşi dimensiune. Într-adevăr,
164
prima parte se probează printr-un calcul direct, iar pentru a doua se arată
că dacă (ei )i∈I este o bază ı̂n Z(A)-spaţiul vectorial A, atunci (f (ai ))i∈I este
o bază ı̂n Z(B)-spaţiul vectorial B.
În cazul particular ı̂n care A = Mm (K) şi B = Mn (L), din problema 4
avem că Z(A) ≃ K, rezultă că K ≃ Z(Mm (K)) ≃ Z(Mn (L)) ≃ L şi că
dimK (A) = dimL (B), deci m2 = n2 , de unde m = n.
6. Fie X un ideal bilateral ı̂n inelul Mn (R). Notăm cu I mulţimea tu-

turor elementelor care apar pe poziţia (1, 1) ı̂n matricele din X. Evident I
este subgrup aditiv al lui R. Mai mult, I este ideal bilateral ı̂n R, deoarece
dacă a ∈ I, atunci există A ∈ X care are a pe poziţia (1, 1) şi pentru r ∈ R
matricele (rIn )A şi A(rIn ) din X au pe poziţia (1, 1) elementele ra, respectiv
ar, de unde ar, ra ∈ I.
Arătăm că X = Mn (I). (Ca şi ı̂n soluţia problemei 4, notăm cu eij ma-
tricea care are 1 pe poziţia (i, j) şi 0 ı̂n rest). Fie a ∈ I şi A ∈ X care are
elementul a pe poziţia (1, 1). Atunci ei1 Ae1j = aeij , deci aeij ∈ X. Cum
orice matrice din Mn (I) este o sumă de matrice de forma aeij cu a ∈ I,
rezultă că Mn (I) ⊆ X. Fie acum A = (aij )1≤i,j≤n ∈ X. Pentru orice i, j
avem că e1i Aej1 = aij e11 este o matrice din X, de unde aij ∈ I. Obţinem că
A ∈ Mn (I), adică X ⊆ Mn (I), ceea ce probează egalitatea X = Mn (I).
Dacă I este un ideal bilateral din R, fie p : R → R/I proiecţia canonică.
Definim f : Mn (R) → Mn (R/I) astfel: dacă A = (aij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R),
atunci f (A) = (p(aij ))1≤i,j≤n ∈ Mn (R/I). Se verifică printr-un calcul sim-
plu că f este morfism de inele. Este clar că f este surjectiv şi că Ker(f ) =
Mn (I). Din teorema fundamentală de izomorfism pentru inele obţinem că
Mn (R)/Mn (I) ≃ Mn (R/I).
În final, observăm că pentru n > 1, mulţimea matricelor din Mn (R) care au
0 pe coloanele 2, 3, . . . , n este ideal stâng ı̂n Mn (R), dar nu este de forma
Mn (J) cu J ideal stâng din R.
7. Presupunem că ar exista un morfism de inele f : Mn (K) → K. Atunci

Ker(f ) este ideal bilateral ı̂n Mn (K), deci din problema 6 este de forma
Mn (I), cu I ideal bilateral ı̂n K. Singurele ideale ı̂n K sunt 0 şi K. Cum
f (In ) = 1, nu putem avea Ker(f ) = Mn (K). Rămâne că Ker(f ) = 0, adică
f este injectiv, şi atunci Mn (K) ≃ Im(f ), care este un subinel al lui K. Dar
Mn (K) are divizori ai lui zero (pentru că n ≥ 2) şi deci şi K are divizori ai
lui zero, contradicţie.
165
8. (i) Pentru orice u, v, z, w ∈ C avem
( ) ( ) ( )
u v z w u−z v−w
− = ∈ H,
−v u −w z −v + w u − z
( )( ) ( )
u v z w uz − vw uw + vz
= ∈H
−v u −w z −uw − vz uz − vw
şi I2 ∈
( H, ceea )ce arată că H este subinel al lui M2 (C). Observăm că dacă
u v
A= ∈ H, atunci det(A) = |u|2 + |v|2 , de unde A = 0 dacă şi
−v u
numai dacă det(A) = 0. Atunci pentru orice A ̸= 0 din ( H avem ) că A este
1 u −v
inversabilă ı̂n M2 (C) şi inversa sa este matricea det(A) , care este
v u
ı̂n H. ( )
u 0
(ii) Aplicaţia f : C → H, f (u) = , este clar morfism (injectiv) de
0 u
corpuri. ( )
u v
(iii) Dacă A = cu u = a + ib şi v = c + id, cu a, b, c, d ∈ R,
−v u
atunci A = aI2 + bi + cj + dk. Această reprezentare este unică deoarece dacă
a0 I2 + a1 i + a2 j + a3 k = b0 I2 + b1 i + b2 j + b3 k obţinem a0 + a1 i = b0 + b1 i şi
de unde at = bt pentru orice 0 ≤ t ≤ 3.
a2 + a3 i =(b2 + b3 i, )
u v
Fie A = cu u = a + ib şi v = c + id. Atunci T (A) = 2aI2 =
−v u
tr(A)I2 , unde tr(A) este urma matricei A. Folosind relaţiile i2 = j2 = k2 =
−I2 , ij = −ji = k, jk = −kj = i şi ki = −ik = j, obţinem printr-un calcul
direct că
N (A) = (aI2 + bi + cj + dk)(aI2 − bi − cj − dk)

= (a2 + b2 + c2 + d2 )I2
= (|u|2 + |v|2 )I2
= det(A)I2 .
Acum relaţia A2 −T (A)A+N (A) = 0 nu este altceva decât cunoscuta formulă

A2 − tr(A)A + det(A)I2 = 0 pentru matrice pătratice de ordin 2, formulă
care rezultă uşor printr-un calcul direct. Formula N (AB) = N (A)N (B) =
N (BA) rezultă acum din faptul că det(AB) = det(A) det(B).
(iv) Fie A = aI2 + bi + cj + dk ∈ Z(H), cu a, b, c, d ∈ R. Cum Ai =
166
ai − bI2 − ck + dj şi iA = ai − bI2 + ck − dj, rezultă că c = d = 0. Apoi
jA = j(aI2 + bi) = aj − bk şi Aj = aj + bk, ceea ce arată că b = 0, adică
A = aI2 . Rezultă că Z(H) ⊆ RI2 . Este clar că are loc şi incluziunea inversă,
de unde rezultă că Z(H) = RI2 .
(v) Fie A o soluţie a ecuaţiei x2 = −1 ı̂n H, adică A = aI2 + bi + cj + dk
cu a, b, c, d ∈ R şi A2 = −I2 . Atunci det(A)2 = det(−I2 ) = 1 şi cum
det(A) = a2 + b2 + c2 + d2 ≥ 0 avem det(A) = 1, adică N (A) = I2 . Apoi
A2 = −I2 implică A2 A = −A, de unde AN (A) = −A, sau A = −A. Aceasta
arată că a = 0, deci A = bi + cj + dk cu b2 + c2 + d2 = 1. Arătăm că
orice astfel de A este soluţie. Într-adevar, avem N (A) = I2 şi A = −A, de
unde AN (A) = −A, sau A2 A = −A. Cum H este corp şi A ̸= 0, rezultă că
A2 = −I2 .
Aşadar soluţiile ecuaţiei x2 = −1 ı̂n H sunt matricele de forma A = bi+cj+dk
cu b, c, d ∈ R pentru care b2 + c2 + d2 = 1. Este clar că există o infinitate de
astfel de matrice.
9. (a) ⇒ (b)
∑Fie Eij ∈ Mn (R) matricea care are 1 pe poziţia (i, j) şi 0 ı̂n
rest. Atunci Eii = In şi Eij Ekl = δjk Eil pentru orice 1 ≤ i, j, k, l ≤ n.
1≤i≤n
Dacă f : Mn (R) → S este un izomorfism de inele şi eij = f (Eij ), atunci
familia (eij )1≤i,j≤n satisface condiţiile cerute.
(b) ⇒ (a) Fie R = {r ∈ S | repl = epl r pentru orice 1 ≤ p, l ≤ n}. Se
verifică imediat că R este subinel ı̂n S (sau rezultă direct din problema 35
din Capitolul 4). ∑
Arătăm că dacă (rij )1≤i,j≤n este o familie de elemente din R cu rij eij =
1≤i,j≤n
0, atunci rij = 0 pentru orice i, j. Într-adevăr, pentru orice p, q, k, l avem
∑
0 = epq ( rij eij )ekl
1≤i,j≤n
∑
= epq rij eij ekl
1≤i,j≤n
∑
= rij epq eij ekl
1≤i,j≤n
= rqk epl .
∑
Atunci rij = rij epp = 0.
1≤p≤n
Definim acum f : Mn (R) → S ı̂n modul următor. Dacă A = (rij )1≤i,j≤n ∈
167
∑
Mn (R), definim f (A) = rij eij . Evident f este morfism de grupuri
1≤i,j≤n
aditive. De asemenea pentru A = (rij )1≤i,j≤n , B = (sij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R)
avem că
∑
f (A)f (B) = rij eij spq epq
i,j,p,q
∑
= rij spq eij epq
i,j,p,q
∑
= rij sjq eiq
i,j,q
∑∑
= ( rij sjq )eiq
i,q j
= f (AB)
∑
şi f (In ) = eii = 1, ceea ce arată că f este morfism de inele.
1≤i≤n
Dacă f (A) = 0, rezultă din cele de mai sus că A = 0, deci f este injectivă.
În sfârşit, fie a ∈ S. Arătăm că pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n, elementul aij =
∑
eki aejk este ı̂n R. Într-adevăr
1≤k≤n
∑
aij epl = eki aejk epl
1≤k≤n
∑
= δkp eki aejl
1≤k≤n
= epi aejl
şi
∑
epl aij = epl eki aejk
1≤k≤n
∑
= δlk epi aejk
1≤k≤n
= epi aejl .
168
Atunci A = (aij )1≤i,j≤n ∈ Mn (R) şi
∑
f (A) = aij eij
1≤i,j≤n
∑ ∑
= eki aejk eij
1≤i,j≤n 1≤k≤n
∑
= eii aejj
1≤i,j≤n
∑ ∑
= ( eii )a( ejj )
1≤i≤n 1≤j≤n
= a
ceea ce arată că f este şi surjectivă, deci izomorfism de inele.
10. Rezultă imediat din problema 9. Familia (eij )1≤i,j≤n de elemente din S
care satisface condiţiile din problema 9(b) este o familie cu aceleaşi proprietăţi
şi ı̂n B. De asemenea familia (p(eij ))1≤i,j≤n din A satisface proprietăţile din
problema 9(b) pentru A, unde p : S → A este proiecţia canonică.
11. (i) Verificare imediată.

(ii) Folosind proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame, există un
morfism ( de inele)ϕ : Z[X] → Rk astfel ı̂ncât f (a) = aI2 pentru orice
( a ∈ Z)şi
0 1 a b
ϕ(X) = . Atunci ϕ este surjectiv, deoarece ϕ(a+bX) = .
k 0 kb a
Arătăm că Ker(ϕ) = (X 2 − k). Este clar că ϕ(X 2 − k) = 0, deci (X 2 − k) ⊆
Ker(ϕ). Fie acum f ∈ Ker(ϕ). Cum X 2 − k are coeficientul dominant
1, putem aplica algoritmul de ı̂mpărţire cu rest şi obţinem f (X) = (X 2 −
k)g(X) + r(X),( unde r(X) ) = a + bX cu a, b ∈ Z. Aplicând ϕ obţinem că
a b
ϕ(r) = 0, deci = 0, de unde evident a = b = 0. Rezultă că r = 0
kb a
şi f ∈ (X 2 − k).
(iii) Din (ii) avem că Rk ≃ Rl dacă şi numai dacă există un izomorfism ψ :
Z[X]/(X 2 − k) → Z[X]/(X 2 − l). Notăm cu fˆ şi f clasele unui polinom f ı̂n
inelele factor Z[X]/(X 2 −k) şi Z[X]/(X 2 −l), respectiv. Este clar că ψ(â) = a
pentru a ∈ Z. Fie ψ(X̂) = a + bX. Atunci ψ(X̂)2 = ψ(X̂ 2 ) = ψ(k̂) = k, de
2
unde (a + bX) = k, ceea ce implică 2abX + a2 + b2 l − k ∈ (X 2 − l). De aici
obţinem că ab = 0 şi a2 + b2 l = k. Cum b ̸= 0 (altfel ψ nu ar fi surjectivă),
169
rezultă că a = 0 şi apoi b2 l = k. Rezultă că l|k şi l, k au acelaşi semn. Din
motive de simetrie (lucrând cu inversul lui ψ) obţinem şi k|l, de unde k = l.
12. Soluţia 1. Putem construi efectiv un izomorfism ı̂ntre

∑ cele(k)două inele.
Fie A ∈ Mn (R[X]), A = (fij )1≤i,j≤n . Scriem fij (X) = aij X k , unde
0≤k≤m
putem alege m suficient de mare ca să ∑
fie bun pentru orice i, j. Definim ϕ :
(k)
Mn (R[X]) → Mn (R)[X] prin ϕ(A) = Ak X k , unde Ak = (aij )1≤i,j≤n ∈
0≤k≤m
Mn (R). Un calcul simplu arată că ϕ este izomorfism de inele.
Soluţia 2. Fie S = Mn (R)[X]. Vom arăta, folosind problema 9, că S este
izomorf cu un inel de matrice n × n peste R[X]. Fie eij ∈ Mn (R) matricea
care are 1 pe poziţia (i, j) şi 0 ı̂n rest. Considerăm eij ca pe nişte polinoame de
grad zero din S. Deoarece familia (eij )1≤i,j≤n verifică condiţiile din problema
9(b), rezultă că S ≃ Mn (T ), unde
T = {s ∈ S | seij = eij s pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n}.
Fie f ∈ S, f (X) = A0 + . . . + Ah X h . Atunci f ∈ T dacă şi numai dacă

eij Ak = Ak eij pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n şi 0 ≤ k ≤ h. Dar aceasta
este echivalent cu Ak ∈ Z(Mn (R)) = RIn pentru orice k. Obţinem că
T = (RIn )[X] ≃ R[X], ceea ce arată că S ≃ Mn (R[X]).
13. Folosind proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame obţi-

nem că există un unic morfism de inele ϕ : R[X1 , . . . , Xn ] → R cu propri-
etatea că ϕ(r) = r pentru r ∈ R şi ϕ(Xi ) = ai pentru 1 ≤ i ≤ n. Este
evident că ϕ este surjectiv. Arătăm prin inducţie după n că Ker(ϕ) = (X1 −
a1 , . . . , Xn − an ). Pentru n = 1 rezultă din teorema lui Bézout. Presupunem
că afirmaţia este adevărată pentru n − 1 şi o demonstrăm pentru n. Din
teorema de ı̂mpărţire cu rest pentru polinoame rezultă că f (X1 , . . . , Xn ) =
(Xn − an )g(X1 , . . . , Xn ) + r(X1 , . . . , Xn−1 ), deoarece restul r este un polinom
de grad zero ı̂n Xn . Cum f (a1 , . . . , an ) = 0, rezultă că r(a1 , . . . , an−1 ) = 0
şi din ipoteza de inducţie avem că r ∈ (X1 − a1 , . . . , Xn−1 − an−1 ). De
aici rezultă că f ∈ (X1 − a1 , . . . , Xn − an ). Reciproc este evident că dacă
f ∈ (X1 − a1 , . . . , Xn − an ), atunci f ∈ Ker(ϕ). Izomorfismul cerut rezultă
acum din teorema fundamentală de izomorfism pentru inele.
14. Notăm cu A inelul R[X1 , . . . , Xn ] şi cu I e idealul extins al lui I ı̂n A.

(i) Este clar că I ⊂ I[X1 , . . . , Xn ]. De aici rezultă că idealul generat de I ı̂n
170
A, adică I e , este inclus ı̂n I[X1 , . . . , Xn ]. Pentru incluziunea contrară folosim
caracterizarea { n }
∑
Ie = ai fi | ai ∈ I, fi ∈ A .
i=1
Se observă că polinoamele ai fi din suma de mai sus au toţi coeficienţii ı̂n
I, deci suma lor va avea prin urmare aceeaşi proprietate. În consecinţă,
I e ⊂ I[X1 , . . . , Xn ].
(ii) Considerăm proiecţia canonică π : R → R/I şi o extindem la un morfism
π : R[X1 , . . . , Xn ] → (R/I)[X1 , . . . , Xn ], conform proprietăţii de universali-
tate a inelelor de polinoame. Avem că
∑ ∑
π( ai1 ...in X1i1 · · · Xnin ) = π(ai1 ...in )X1i1 · · · Xnin
şi morfismul ∑ π este iı̂n mod evident surjectiv. Pe de altă parte, un polinom
f∑ = ai1 ...in X11 · · · Xnin aparţine lui Ker π dacă şi numai dacă
π(ai1 ...in )X1i1 · · · Xnin = 0, ceea ce este echivalent cu π(ai1 ...in ) = 0 pentru
orice multiindice i1 . . . in , adică ai1 ...in ∈ I pentru orice multiindice i1 . . . in .
În concluzie, Ker π = I[X1 , . . . , Xn ] şi izomorfismul căutat rezultă acum din
teorema fundamentală de izomorfism pentru inele.
(iii) Idealul I[X1 , . . . , Xn ] este prim ı̂n A dacă şi numai dacă inelul factor
R[X1 , . . . , Xn ]/I[X1 , . . . , Xn ] este domeniu de integritate. Conform izomor-
fismului de la punctul (ii), aceasta se ı̂ntâmplă dacă şi numai dacă inelul
de polinoame (R/I)[X1 , . . . , Xn ] este domeniu de integritate, echivalent cu
faptul că R/I este domeniu. În fine, R/I este domeniu dacă şi numai dacă
I este ideal prim al lui R.
15. (i) Folosind proprietatea de universalitate a inelelor

√ de polinoame,
deducem că există un morfism de inele ϕ : Z[X] √ → Z[ d] cu proprietatea
că ϕ(n) = n pentru orice n √ ∈ Z şi ϕ(X) = d. Acest morfism se poate
√ orice f ∈ Z[X]. Este clar că 2ϕ este
descrie simplu prin ϕ(f ) = f ( d) pentru
surjectiv, deoarece ϕ(a +bX) = a+b d. Pe de altă parte Ker(ϕ) = √ (X − d).
Incluziunea ”⊇” este evidentă. Invers, dacă f ∈ Ker(ϕ), adică f ( d) = 0,
ı̂mpărţim cu rest pe f la X 2 − d şi obţinem f (X) = (X 2 − d)q(X) + r(X),
q(X), r(X) ∈ Z[X] cu deg r < 2. Fie deci r(X) √ = a + bX, a, b ∈ Z.√Evaluând
f (X) = (X − d)q(X) + r(X) pentru
2
√ X = d obţinem că a + b d = 0, şi
cum d este liber de pătrate, deci d este iraţional, trebuie să avem a = b = 0.
Obţinem că r = 0, deci f ∈ (X 2 − d).
171
Acum izomorfismul cerut rezultă aplicând teorema fundamentală de izomor-
fism pentru inele morfismului ϕ.
(ii) Similar cu (i), dacă se consideră morfismul de inele ϕ : Q[X] → Q(ε),
ϕ(f ) = f (ε).
(iii) Similar cu (i), dacă se consideră morfismul de inele ϕ : R[X] → C,
ϕ(f ) = f (i).
16. Fie√d ∈ Z liber de √ pătrate şi a, b ∈ Z cu a ̸= 0 sau b ̸= 0. Să notăm

I = (a + b d), ideal ı̂n Z[ d].
√ √ √ √
Dacă b = 0, atunci Z[ d]/(a + b d) = Z[ d]/(a) = {u \ + v d|u, v ∈
{0, 1, . . . , |a|
√ − 1}}√(conform teoremei de ı̂mpărţire cu rest din Z, pentru
′ ′
orice x √+ y d ∈′ Z[ d] există ′
x√, y ∈ Z şi r, s√∈ {0, 1, . . . , |a| − 1} astfel ı̂ncât
x + y d = (ax + r) + (ay + s d) ≡√r + s d (mod I)). Cum aceste clase
sunt distincte, obţinem că Z[d]/(a + b d) are a2 = |a2 − db2 | elemente.
Pentru b ̸= 0 să notăm g = (a, b). Punem a = ga′ şi b = gb′ , cu a′ , b′ ∈ Z,
(a′ , b′ ) = 1, şi m = (a′ )2 − d(b′ )2 . Cum (b′ , m) = 1, există b′′ ∈ Z pentru care
b′ b′′ ≡ 1 (mod √ m). Rezultă că b′ b′′ − 1 ≡ 0 (mod √ m), de unde b√ ′ ′′
b −1 ≡ 0
′ ′ ′ ′′ ′ ′
(mod a + b√ d), deci b b ≡ √ 1 (mod a + b d). √ Avem şi b√ d ≡ −a′
′
′ ′ ′ ′′ ′ ′′ ′ ′
(mod a +b √d), de unde b b d ≡ √ −a b (mod a +b d), adică √ d≡√−a′ b′′
(mod a′ +b′ d), ceea ce duce la g d ≡ −ga′ b′′ (mod g(a′ +b′ d)) ⇔ g d ≡
−ga′ b′′ (mod I). Pe de altă parte este evident că gm ≡ 0 (mod I). Prin ur-
√ √
mare, orice element din Z[ d]/I este de forma j \ + k d cu 0 ≤ j < g|m| şi
0 ≤ k < g. Rămâne
√ de arătat că aceste clase sunt distincte. Este suficient să
j+k d ≡ 0 (mod I), |j| < g|m|, |k| <√g ⇒ j = k √
probăm că √ = 0. Fie un√ast-
fel de j + k d. Vom avea o relaţie de forma j + k d = (a + b d)(a1 + b1 d).
De aici rezultă k = ab1 + ba1 = g(a′ b1 + b′ a1 ) ⇒ a′ b1 + b′ a1 = 0, deoarece
|k| <√g. Există √deci c ∈ Z√astfel ı̂ncât a1 = a′ c şi b√ ′
1 = b c. De aici şi din
j +k d = (a+b d)(a1 +b1 d) obţinem j = aa1 +bb1 d = gc((a′ )2 −(b′ )2 d),
deci j = ±gmc ⇒ c = 0, deoarece |j| < g|m|, de unde a1 = b1 = 0, ceea ce
dă k = j = 0. √
În concluzie, Z[ d]/I are g|m| · g = g 2 |m| = |a2 − bd2 | elemente.
17. (i) Dacă ∆ > 0, atunci polinomul aX 2 +bX +c are două rădăcini reale
distincte α şi β, şi atunci (aX 2 +bX +c) = (a(X −α)(X −β)) = ((X −α)(X −
β)), de unde R[X]/(aX 2 + bX + c) ≃ R[X]/((X − α)(X − β)). Aplicând
Lema chineză a resturilor pentru n = 2 şi I1 = (X − α), I2 = (X − β) (vezi
problema 28 din Capitolul 4) obţinem că R ≃ R[X]/(X −α)×R[X]/(X −β).
172
Acum R ≃ R × R din problema 13.
(ii) Fie θ una din rădăcinile complexe ale lui aX 2 + bX + c (clar θ ∈ / R).
Atunci ca ı̂n problema 15(iii) avem că R ≃ R[θ]. Dar evident R[θ] = C, de
unde rezultă izomorfismul cerut.
(iii) Dacă ∆ = 0, există α ∈ R astfel ı̂ncât aX 2 + bX + c = a(X − α)2 , deci
R ≃ R[X]/((X − α)2 ). Atunci X − α este element nilpotent al lui R, deci R
are divizori ai lui zero.
Fie M ∈ Max(R). Atunci M ∈ Spec(R), deci există P ∈ Spec(R[X]) cu
((X − α)2 ) ⊆ P astfel ı̂ncât M = P/((X − α)2 ). Dar (X − α)2 ∈ P şi P
ideal prim implică X − α ∈ P , de unde (X − α) ⊆ P . Dar (X − α) este
ideal maximal (pentru că R[X]/(X − α) ≃ R este corp), deci P = (X − α).
Obţinem că M = (X − α)/((X − α)2 ), de unde rezultă că R este inel local.
18. Similar cu soluţia problemei 15(iii) există un izomorfism de inele

ψ : Z[X]/(X 2 + 1) ≃ Z[i]. Cum ψ((2, X 2 + 1)/(X 2 + 1)) = 2Z[i], rezultă
că R ≃ Z[i]/2Z[i]. Este clar că Z[i]/2Z[i] = {0, 1, i, 1 + i}, unde clasele sunt
modulo 2Z[i], şi acesta este un inel cu 4 elemente. Inelul R nu este izomorf
cu Z2 ×Z2 deoarece 1 + i 2 = 0, ı̂n timp ce Z2 ×Z2 nu are elemente nilpotente
nenule.
19. Dacă I ar fi ideal principal, atunci ar exista f ∈ Z[X] cu I = (f ). Cum

3 ∈ (f ), rezultă că deg(f ) = 0 şi f ∈ {1, −1, 3, −3}. Dacă f = 1 sau f = −1,
atunci I = Z[X], deci există g, h ∈ Z[X] cu 1 = 3g + (X 3 − X 2 + 2X + 1)h.
Evaluând ı̂n X = 1 obţinem că 1 = 3(g(1) + h(1)), contradicţie. Dacă f = 3
sau f = −3, atunci I = 3Z[X] şi deci X 3 − X 2 + 2X + 1 ∈ 3Z[X], din nou
contradicţie. Aşadar I nu este ideal principal.
Pentru partea a doua avem Z[X]/I ≃ Z3 [X]/(X 3 −X 2 + 2̂X + 1̂), unde clasele
sunt modulo 3. Dar ı̂n Z3 [X] avem X 3 − X 2 + 2̂X + 1̂ = X 3 − X 2 − X + 1̂ =
(X − 1̂)2 (X + 1̂). Rezultă că Z[X]/I ≃ Z3 [X]/(X − 1̂)2 (X + 1̂)), care nu este
domeniu de integritate, deci cu atât mai mult nu este corp.
20. Verificări simple arată că R este subinel al lui R[X] şi că I este ideal
al lui R. Fie ϕ : R → Q definită prin ϕ(f ) = f (0). Atunci ϕ este morfism
surjectiv de inele şi Ker(ϕ) = I, de unde rezultă că R/I ≃ Q, care este corp,
deci I este ideal maximal ı̂n R.
Presupunem prin absurd că I ar fi finit generat, fie I = (f1 , . . . , fn ), unde
(i) (i)
fi = a1 X + a2 X 2 + . . . pentru 1 ≤ i ≤ n. Atunci pentru orice a ∈ R există
173
g1 , . . . , gn ∈ R cu aX = g1 f1 + · · · + gn fn . În această relaţie putem simplifica
(1) (n)
prin X şi apoi, pentru X = 0 obţinem a = g1 (0)a1 +· · ·+gn (0)a1 . Aceasta
(1) (n)
arată că {a1 , . . . , a1 } este sistem de generatori pentru Q-spaţiul vectorial
R, ceea ce este o contradicţie cu faptul că R este mulţime nenumărabilă. Prin
urmare I nu este finit generat.
21. Presupunem prin absurd că I = (f1 , . . . , fn ). Polinoamele f1 , . . . , fn

au ı̂n scrierea lor doar un număr finit de nedeterminate care apar efectiv iar
pentru simplitate convenim că aceste nedeterminate sunt X1 , . . . , XN . Cum
XN +1 ∈ I, există g1 , . . . , gn ∈ R pentru care XN +1 = g1 f1 + · · · + gn fn . Pen-
tru X1 = . . . = Xn = 0 şi XN +1 ̸= 0 obţinem o contradicţie.
22. Folosind problema 47(v) din Capitolul 4, avem

Rad(I) = Rad((X r ) + (Y s ))
= Rad(Rad(X r ) + Rad(Y s ))
= Rad((X) + (Y ))
= Rad(X, Y )
= (X, Y ).
Dacă f g ∈ I şi g ∈/ Rad(I), vom arăta că f ∈ I. Cum g ∈ / (X, Y ), avem
a = g(0, 0) ̸= 0. Este clar că f (0, 0) = 0. Considerăm cel mai mic monom
al lui f ı̂n ordinea lexicografică, să zicem X u Y v , cu coeficientul auv ̸= 0.
Acesta apare ı̂n produsul f g o singură dată, cu coeficientul aauv ̸= 0. Dar ı̂n
produsul f g monoamele au proprietatea că exponentul lui X este mai mare
sau egal cu r sau exponentul lui Y este mai mare sau egal cu s, deci u ≥ r
sau v ≥ s. Aceasta ı̂nseamnă că X u Y v ∈ I. Considerăm acum polinomul
f1 = f − auv X u Y v . Avem că f1 g ∈ I şi folosind aceleaşi argumente ca mai
ı̂nainte obţinem că toate monoamele lui f se află ı̂n idealul I, deci f ∈ I.
23. (i) Arătăm că idealul (X 2 − Y 3 ) este prim, ceea ce este echivalent cu
faptul că X 2 − Y 3 este ireductibil. Presupunem că X 2 − Y 3 = f g. Atunci
degX (f ) + degX (g) = 2. Dacă degX (f ) = 2, atunci egalăm coeficienţii
lui X 2 ı̂n X 2 − Y 3 = f g şi rezultă că g ∈ K ∗ , deci g este inversabil.
Similar dacă degX (g) = 2 rezultă că f este inversabil. Presupunem că
degX (f ) = degX (g) = 1 şi scriem f = a(Y ) + b(Y )X, g = c(Y ) + d(Y )X,
cu a, b, c, d ∈ K[Y ]. Relaţia X 2 − Y 3 = f g revine la b(Y )d(Y ) = 1,
a(Y )d(Y ) + b(Y )c(Y ) = 0 şi a(Y )c(Y ) = −Y 3 . Prima relaţie arată că b(Y )
174
şi d(Y ) sunt constante nenule, deci b(Y ) = b, d(Y ) = b−1 , cu b ∈ K ∗ . A
doua relaţie arată atunci că c(Y ) = b−2 a(Y ), ı̂n particular că a(Y ) şi c(Y ) au
acelaşi grad. Dar atunci a(Y )c(Y ) are grad par şi nu poate fi egal cu −Y 3 .
Prin urmare unul dintre f şi g este inversabil.
(ii) Folosim proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame pentru a
construi un morfism de inele ϕ : K[X, Y ] → k[T ] pentru care ϕ(a) = a pen-
tru orice a ∈ K, ϕ(X) = T 3 şi ϕ(Y ) = T 2 . Atunci Im(ϕ) = B. Într-adevăr,
ϕ(X i Y j ) = T 3i+2j ∈ B pentru orice i, j, deoarece pentru (i, j) ̸= (0, 0) avem
3i + 2j ≥ 2. Pe de altă parte T m ∈ Im(ϕ) pentru orice m ≥ 2, deoarece
T 2i = ϕ(Y i ) şi T 2i+1 = ϕ(XY i−1 ) pentru i ≥ 1.
Arătăm acum că Ker(ϕ) = (X 2 − Y 3 ). Incluziunea ”⊇” este clară. In-
vers, fie f ∈ K[X, Y ] cu f (T 3 , T 2 ) = 0. Îl privim pe f ı̂n K[Y ][X] şi
folosind teorema de ı̂mpărţire cu rest obţinem că f = (X 2 − Y 3 )g + r, unde
r(X, Y ) = a(Y ) + b(Y )X. În plus r(T 3 , T 2 ) = 0, deci a(T 2 ) = −b(T 2 )T 3 .
Aceasta implică a(Y ) = b(Y ) = 0, altfel gradul ı̂n T al lui a(T 2 ) ar fi par, ı̂n
timp ce gradul lui −b(T 2 )T 3 ar fi impar. Rezultă că r = 0 şi f ∈ (X 2 − Y 3 ).
Izomorfismul cerut rezultă acum direct din teorema fundamentală de izomor-
fism. Să observăm că integritatea lui R rezultă direct din (ii), soluţia dată
la (i) fiind o manieră directă de a demonstra integritatea lui R.
24. Faptul că R este integru rezultă din calcule similare celor de la proble-
ma 23(i). Arătăm acum că (Y 2 − X 3 − X 2 ) nu este ideal prim ı̂n K[[X, Y ]].
Pentru aceasta să observăm mai ı̂ntâi că există u ∈ K[[X]] cu u2 = 1 + X.
Într-adevăr, dacă u = a0 +a1 X +a2 X 2 +. . ., atunci u2 = 1+X dacă şi numai
dacă a20 = 1, 2a0 a1 = 1, 2a0 a2 + a21 = 0, 2a0 a3 + 2a1 a2 = 0, . . .. Recurent
putem găsi a0 , a1 , a2 , . . . care verifică relaţiile de mai sus (aici avem nevoie de
caracteristică ̸= 2) şi deci există u cu u2 = 1+X. Atunci (Xu)2 = X 2 +X 3 şi
Y 2 − X 3 − X 2 = Y 2 − (Xu)2 = (Y − Xu)(Y + Xu) nu este element ireductibil
ı̂n K[[X, Y ]]. Obţinem că (Y 2 − X 3 − X 2 ) nu este ideal prim ı̂n K[[X, Y ]],
de unde concluzia.
25. (i) Procedăm prin inducţie după n = deg(f ). Pentru n = 0 este

clar. Presupunem afirmaţia adevărată pentru toate polinoamele de grad mai
mic strict decât n. Dacă deg(f ) = n, atunci din faptul că f este nilpotent
obţinem că an este nilpotent (deoarece coeficientul dominant al lui f p este
apn ). Atunci polinomul an X n este nilpotent, de unde f − an X n este nilpotent.
Din ipoteza de inducţie rezultă acum că a0 , a1 , . . . , an−1 sunt nilpotenţi.
(ii) ”⇐” Avem că a0 este inversabil şi a1 X + . . . + an X n este nilpotent (ca
175
sumă de elemente nilpotente). Din problema 44(ii) din Capitolul 4 rezultă
că f este inversabil, ca sumă dintre un element inversabil şi un element
nilpotent.
”⇒” Procedăm prin inducţie după deg(f ) = n. Pentru n = 0 este clar.
Presupunem afirmaţia adevărată pentru toate polinoamele de grad mai mic
strict decât n şi fie f cu deg(f ) = n. Fie g = b0 + b1 X + . . . + bm X m inversul
lui f . Din f g = 1 rezultă că
an bm = 0, an bm−1 + an−1 bm = 0, . . . , a0 b0 = 1.
Înmulţind a doua relaţie cu an obţinem că a2n bm−1 = 0, şi apoi prin recurenţă
rezultă că ain bm−i+1 = 0 pentru orice 1 ≤ i ≤ m+1. Pentru i = m+1 aceasta
ı̂nseamnă că am+1
n b0 = 0. Cum b0 este inversabil rezultă că am+1
n = 0, deci an
este nilpotent. În continuare g = f − an X este nilpotent ca sumă dintre un
n
element inversabil şi un element nilpotent. Din ipoteza de inducţie rezultă

acum că şi elementele a1 , . . . , an−1 sunt nilpotente.
(iii) ”⇐” Evident.
”⇒” Dacă f este divizor al lui zero, există g ∈ R[X], g ̸= 0 cu f g = 0.
Alegem g de grad minim cu această proprietate. Fie g(X) = b0 + b1 X +
. . . + bm X m . Din f g = 0 rezultă că an bm = 0. Atunci an g are gradul
mai mic ca m şi (an g)f = 0, de unde obţinem că an g = 0. În particular
an bm−1 = 0 şi atunci egalând cu zero coeficientul lui X m+n−1 din f g rezultă
că an−1 bm = 0. Atunci an−1 g are grad mai mic ca m şi (an−1 g)f = 0, de
unde an−1 g = 0. Continuăm recurent şi obţinem că ai g = 0 pentru orice
0 ≤ i ≤ n. Aceasta implică ai bm = 0 pentru orice i, de unde bm f = 0, ceea
ce ı̂ncheie demonstraţia.
(iv) Dacă f este idempotent, f 2 = f , atunci a20 = a0 , 2a0 a1 = a1 , 2a0 a2 +a21 =
a2 , şi aşa mai departe. Înmulţind a doua relaţie cu a0 şi folosind-o pe prima
obţinem 2a0 a1 = a0 a1 , deci a0 a1 = 0. Rezultă că şi a1 = 0. Apoi ı̂nmulţind
a treia relaţie cu a0 şi folosind-o pe prima, obţinem că 2a0 a2 = a0 a2 , deci
a0 a2 = 0, ceea ce arată că şi a2 = 0. Continuând recurent găsim ai = 0
pentru 1 ≤ i ≤ n, deci f = a0 .
26. (i) Reamintim că dacă ı̂ntr-un inel comutativ avem um = v n = 0,

atunci (u + v)m+n = 0. Dacă f t = 0, t ∈ N, atunci at0 = 0, deci a0 este
nilpotent. Dar f − a0 = X(a1 + a2 X + . . .) şi cum f t = at0 = 0, cu observaţia
de mai sus avem că (f − a0 )2t = 0, deci f12t = 0, unde f1 = a1 + a2 X + . . ..
2i t
Obţinem că a2t
1 = 0, deci a1 este nilpotent. Recurent obţinem că ai =0
176
pentru orice i ≥ 0, deci toţi coeficienţii sunt nilpotenţi (chiar mai mult, avem
nişte margini pentru indicii de nilpotenţă ai fiecărui coeficient).
Reciproc este fals. Fie A = Z[Y0 , Y1 , . . .] inelul de polinoame cu coeficienţi
ı̂ntregi ı̂ntr-o infinitate de nedeterminate. Considerăm idealul
2 2n
I = (Y0 , Y12 , . . . , Yn2 , . . .)
∑
şi notăm R = A/I. Fie f (X) = Ŷi X i ∈ R[[X]]. Dacă f ar fi nilpotent,
i≥0
2i t
atunci f t = 0 pentru un t ∈ N∗ . Din prima parte rezultă că Ŷi = 0̂ pentru
orice i ≥ 0. Rezultă că Yi2 t ∈ I pentru orice i, de unde 22i ≤ 2i t pentru orice
i
i ≥ 0. Aceasta nu este posibil, deoarece ar rezulta că t ≥ 2i pentru orice i.

(ii) Dacă f este inversabil, fie g = b0 +b1 X +. . . inversul lui f . Atunci f g = 1
implică a0 b0 = 1, deci a0 este inversabil ı̂n R.
Reciproc, presupunem că a0 este inversabil şi construim un invers g pentru
f . Cum f g = 1 este echivalent cu
a0 b0 = 1, a0 b1 + a1 b0 = 0, . . . , a0 bn + a1 bn−1 + . . . + an b0 = 0, . . . ,
putem construi pe g astfel: alegem mai ı̂ntâi b0 = a−10 . Apoi b1 se obţine din
−1
a0 b1 + a1 b0 = 0, mai precis b1 = −a0 a1 b0 . Recurent construim b0 , b1 , . . .,
unde bn = −a−1 0 (a1 bn−1 + . . . an b0 ).
(iii) Se procedează la fel ca la soluţia problemei similare pentru polinoame,
vezi problema 25(iv).
27. (i) Să observăm mai ı̂ntâi că X ∈ M , altfel M + XR[[X]] = R[[X]],
deci există f ∈ R[[X]] cu 1 − Xf ∈ M . Dar seria formală 1 − Xf este
inversabilă, deoarece are primul termen 1 (folosim problema 26(ii)), de unde
rezultă că M = R[[X]], contradicţie.
Fie f = a0 + a1 X + . . . ∈ M . Atunci f − a0 ∈ XR[[X]] ⊆ M , de unde
a0 ∈ M ∩ R. Rezultă că f ∈ (M ∩ R)R[[X]] + XR[[X]]. Prin urmare
M ⊆ (M ∩ R)R[[X]] + XR[[X]]. Incluziunea inversă este imediată. Atunci
avem R[[X]]/M ≃ R/M ∩ R, de unde M ∩ R este ideal maximal ı̂n R.
(ii) Fie R un inel local cu idealul maximal m şi fie M un ideal maximal al
lui R[[X]]. Folosind (i) rezultă că M ∩ R = m şi M = mR[[X]] + XR[[X]].
(iii) Să presupunem că R[X] ar fi inel local cu idealul maximal M . Atunci
X şi 1 − X sunt ı̂n M , altfel ar fi inversabile ı̂n R[X] (din problema 28(ii)).
Atunci 1 = X + (1 − X) ∈ M , contradicţie.
177
28. Fie Q un ideal prim al lui R[[X]]. Notăm P = {a ∈ R | există
f = a + a1 X + a2 X 2 + · · · ∈ Q}. Cum P este ideal al lui R, rezultă că există
a1 , . . . , ar ∈ P astfel ı̂ncât P = (a1 , . . . , ar ).
Dacă X ∈ Q, atunci Q = (a1 , . . . , ar , X).
Dacă X ∈ / Q, fie f1 , . . . , fr ∈ Q serii formale astfel ı̂ncât termenul liber
al lui fj să fie aj , j = 1, . . . , r. Are loc relaţia Q = (f1 , . . . , fr ). Într-
adevăr, fie g ∈ Q. Atunci termenul liber al lui g se poate scrie sub forma
b10 a1 +· · ·+b1r ar . Se obţine g −(b10 f1 +· · ·+br0 fr ) = Xg1 ∈ Q. Cum X ∈ / Q,
rezultă că g1 ∈ Q, deci, procedı̂nd ca mai sus, putem scrie g1 − (b11 f1 + · · · +
br1 fr ) = Xg2 ∈ Q. De aici, g2 ∈ Q. Inductiv găsim b1k , . . . , brk aşa ı̂ncât
gk − (b1k f1 + · · · + brk fr ) = Xgk+1 ∈ Q, de unde gk+1 ∈ Q. Este clar acum
că hi = b10 + bi1 X + · · · verifică relaţia g = h1 f1 + · · · + hr fr .
În concluzie, orice ideal prim al lui R[[X]] este finit generat. Conform pro-
blemei 24(ii) din Capitolul 4, R[[X]] este inel noetherian.
29. Presupunem prin absurd că Z[[X]]/(X − 2) ≃ Z. Cum J(Z) = 0

(pentru definiţia radicalului Jacobson a se vedea problema 44 din Capitolul
4), rezultă că J(Z[[X]]/(X − 2)) = 0. Dar idealele maximale ale lui Z[[X]]
sunt de forma pZ[[X]] + XZ[[X]], unde p este număr prim (din problema
27(i)), deci singurul ideal maximal al lui Z[[X]] care ı̂l conţine pe (X − 2)
este 2Z[[X]] + XZ[[X]] şi ı̂n mod evident incluziunea este strictă. Aşadar
Z[[X]]/(X − 2) este inel local cu idealul maximal nenul, ceea ce contrazice
presupunerea făcută.
30. Din problema 27(i) rezultă imediat că J(R[[X]]) = J(R)[[X]].

Dacă f ∈ J(R[X]), atunci 1− Xf ∈ U (R[X]) (din problema 42(iii) din Capi-
tolul 4). Din problema 25(ii) rezultă că toţi coeficienţii lui f sunt nilpotenţi,
deci f ∈ N (R[X]). Obţinem că J(R[X]) ⊆ N (R[X]). Incluziunea inversă
este clară, de unde rezultă egalitatea.
31. (i) Este clar că GI ̸= ∅, deoarece 0 ∈ GI . De asemenea, dacă a, b ∈ GI ,

atunci există f, g ∈ I, f = aX n + αn+1 X n+1 + . . ., g = bX n + βn+1 X n+1 + . . .,
şi cum f − g = (a − b)X n + (αn+1 − βn+1 )X n+1 + . . ., rezultă că a − b ∈ GI ,
ceea ce arată că GI este subgrup ı̂n (K, +).
Presupunem că I este ideal maximal al lui R. Fie atunci GI ≤ G ≤ (K, +)
cu G ̸= K. Definim
J = {f ∈ R | (∃)α ∈ G cu f = αX n + α2 X n+1 + . . . }.
178
Este imediat că J este ideal al lui R şi I ⊆ J. În plus J ̸= R, altfel am
avea n = 1 şi G = K. Cum I este ideal maximal, rezultă că J = I. Atunci
dacă a ∈ G, avem aX n ∈ J, deci aX n ∈ I, de unde a ∈ GI . Am obţinut că
GI = G, ceea ce arată că GI este subgrup maximal.
(ii) Evident IG ̸= ∅, deoarece 0 ∈ IG . De asemenea, dacă f, g ∈ IG , f = aX +
α2 X 2 +. . ., g = bX +β2 X 2 +. . . cu a, b ∈ G, atunci f −g = (a−b)X +. . . ∈ IG ,
şi qf = q1 aX 2 + . . . ∈ IG pentru orice q = q1 X + . . . ∈ R, deci IG este ideal
al lui R.
Presupunem acum că G este subgrup maximal ı̂n (K, +). Fie J un ideal al
lui R cu IG ⊆ J şi J ̸= R. Atunci
G ⊆ H = {a ∈ R | (∃)f ∈ J cu f = aX + . . . },
deoarece dacă a ∈ G, atunci aX ∈ IG , deci aX ∈ J, de unde a ∈ H. Este
clar că H este subgrup ı̂n (K, +).
Arătăm că H ̸= K. Într-adevăr, dacă H = K avem 1 ∈ H, deci există
f = X + a2 X 2 + . . . ∈ J. Atunci f = Xu, unde u este un element inversabil
ı̂n inelul seriilor formale K[[X]] (conform problemei 26(ii)). Atunci pentru
orice g ∈ R de forma g = b2 X 2 + . . . avem g = X 2 q pentru un q ∈ K[[X]],
de unde g = XuXu−1 q ∈ J, pentru că Xu = f ∈ J şi Xu−1 q ∈ R. Fie acum
h = c1 X + c2 X 2 + . . . ∈ R. Atunci g = c2 X 2 + . . . ∈ J. Pe de altă parte
c1 ∈ K = H, deci există p = c1 X + d2 X 2 + . . . ∈ J. Cum d2 X 2 + . . . ∈ J,
obţinem că c1 X ∈ J. Atunci h = c1 X + g ∈ J, ceea ce ı̂nseamnă că J = R,
contradicţie. Prin urmare H ̸= K.
Obţinem H = G, deoarece G este maximal. Dacă f = aX + . . . ∈ J, atunci
avem că a ∈ H, deci a ∈ G, şi deci f ∈ IG . Obţinem J = IG , ceea ce arată
că IG este maximal.
(iii) Rezultă direct din (i) şi (ii).
(iv) Dacă grupul (K, +) este divizibil, atunci pentru orice n ∈ Z − {0} şi
orice a ∈ K, ecuaţia nx = a are soluţie x ∈ K. În particular, pentru orice
p prim ecuaţia px = 1 are soluţie ı̂n K, de unde char(K) ̸= p. Rămâne că
char(K) = 0.
Reciproc, dacă char(K) = 0, atunci orice n ∈ Z − {0} este inversabil ı̂n K şi
atunci ecuaţia nx = a are soluţia x = n−1 a.
(v) Dacă grupul (K, +) are subgrupuri maximale, atunci, din problema 37(ii)
din Capitolul 3, el nu este divizibil şi din (iv) rezultă char(K) ̸= 0.
Reciproc, dacă char(K) = p > 0, atunci K are un subcorp izomorf cu corpul
Zp , deci putem să privim pe K ca pe un Zp -spaţiu vectorial. Atunci K are
un Zp -subspaţiu vectorial maximal (este suficient să luăm o bază B a lui K,
179
un element b ∈ B, şi atunci Zp -subspaţiul vectorial generat de B − {b} este
maximal), care este evident şi un subgrup maximal al lui (K, +).
(vi) Rezultă direct din (iii) şi (vi).
32. (i) Fie I un ideal propriu al lui K[[X]] şi fie n = inf{ord(f ) | f ∈ I}.
Atunci n ≥ 1, altfel există f ∈ I cu ord(f ) = 0 şi cum un astfel de f este
inversabil, rezultă că I = K[[X]], contradicţie.
Vom arăta că I = (X n ). Dacă f ∈ I, atunci ord(f ) ≥ n, deci f =
an X n +an+1 X n+1 +. . . = X n (an +an+1 X +. . .) ∈ (X n ), de unde I ⊆ (X n ). Pe
de altă parte, există f ∈ I cu ord(f ) = n şi atunci f = X n u, cu ord(u) = 0,
adică u este inversabil. Atunci X n = X n uu−1 = f u−1 ∈ I, de unde (X n ) ⊆ I.
Obţinem că I = (X n ).
În particular, singurul ideal maximal al lui K[[X]] este (X), deci K[[X]] este
inel local.
(ii) Este uşor de văzut că dacă f = a0 + a2 X 2 + . . . cu a0 ̸= 0, atunci f
este inversabil ı̂n R (ı̂ntr-adevăr, inversul lui f din K[[X]], calculat ı̂n soluţia
problemei 26(ii), se găseşte ı̂n R). Fie I un ideal propriu nenul al lui R.
Atunci n = inf{ord(g) | g ∈ I} ≥ 2 şi există f = an X n + an+1 X n+1 + . . . ∈ I
cu an ̸= 0. Cum an ̸= 0, există u ∈ K[[X]] cu (an + an+1 X + . . .)u = 1.
Atunci X n+2 = X 2 f u ∈ I şi X n+3 = X 3 f u ∈ I. De aici rezultă că
an+2 X n+2 + an+3 X n+3 + . . . = X n+2 (an+2 + an+4 X 2 + . . .) + an+3 X n+3 ∈ I,
şi mai departe că an X n + an+1 X n+1 ∈ I. Avem două cazuri:
1. Există g ∈ I, g = bn X n + bn+1 X n+1 + . . . cu proprietatea că an bn+1 ̸=
an+1 bn .
Avem că bn X n + bn+1 X n+1 ∈ I. Într-adevăr, dacă bn ̸= 0 rezultă din cele
arătate mai sus. Dacă bn = 0, atunci bn+1 ̸= 0 şi din nou ca mai sus avem
că bn+1 X n+1 + bn+2 X n+2 ∈ I. Dar ştim deja că X n+2 ∈ I şi obţinem că
bn+1 X n+1 ∈ I.
Atunci avem că an (bn X n + bn+1 X n+1 ) ∈ I şi cum bn (an X n + an+1 X n+1 ) ∈ I,
obţinem prin scădere că (an bn+1 − an+1 bn )X n+1 ∈ I, de unde X n+1 ∈ I. În
continuare rezultă că an X n ∈ I, deci X n ∈ I, şi obţinem că (X n , X n+1 ) ⊆ I.
Dar incluziunea inversă este evidentă din relaţia cn X n + cn+1 X n+1 + . . . =
X n (cn + cn+2 X 2 + . . .) + cn+1 X n+1 . Rezultă că I = (X n , X n+1 ).
2. Pentru orice g = bn X n + bn+1 X n+1 + . . . ∈ I avem an bn+1 = an+1 bn .
Fie a = a−1 n
n an+1 . Arătăm că I = (X +aX
n+1
). Deoarece an X n +an+1 X n+1 ∈
−1
I rezultă că an (an X + an+1 X ) ∈ I, deci X n + aX n+1 ∈ I. Invers,
n n+1
fie h ∈ I, h = cn X n + cn+1 X n+1 + . . .. Atunci se verifică uşor că g =

(X n + aX n+1 )(d0 + d2 X 2 + . . .), unde d0 = cn , d2 = cn+2 , di = cn+i − adi−1
180
pentru orice i ≥ 3 (notăm că relaţia ad0 = cn+1 este verificată deoarece
an cn+1 = an+1 cn ). Aşadar g ∈ I şi rezultă că I = (X n + aX n+1 ).
Este clar acum că R este un inel local cu idealul maximal (X 2 , X 3 ).
33. Este evident că U1 (K[[X]]) este grup cu ı̂nmulţirea seriilor formale.
Fie N > 0. Se arată imediat prin inducţie după N că dacă f = 1 + a1 X +
a2 X 2 + . . ., atunci
f N = 1 + N a1 X + (N a2 + h2 (a1 ))X 2 + (N a3 + h3 (a1 , a2 ))X 3 + . . .
pentru nişte funcţii polinomiale h2 , h3 , . . . care nu depind de f . Fie g =

1 + b1 X + b2 X 2 + . . . ∈ U1 (K[[X]]). Atunci
g N = 1 + N b1 X + (N b2 + h2 (b1 ))X 2 + (N b3 + h3 (b1 , b2 ))X 3 + . . .
Dacă ϕN (f ) = ϕN (g), identificând coeficienţii rezultă că

• N a1 = N b1 şi cum N 1K ̸= 0, deci este inversabil, obţinem că a1 = b1 .
• N a2 + h2 (a1 ) = N b2 + h2 (b1 ), şi cum a1 = b1 , obţinem că N a2 = N b2 , deci
a2 = b2 .
• Recurent obţinem că ai = bi pentru orice i ≥ 1.
Rezultă că f = g, deci ϕN este injectivă.
Pentru surjectivitate, fie u = 1 + u1 X + u2 X 2 + . . . ∈ U1 (K[[X]]). Căutăm
f = 1 + a1 X + a2 X 2 + . . . cu f N = u. Aceasta este echivalent cu
N a1 = u1
N a2 + h2 (a1 ) = u2
.....................
sistem ı̂n a1 , a2 , . . . care se rezolvă ecuaţie cu ecuaţie (ı̂ncepând cu prima) şi

rezultă soluţii pentru a1 , a2 , . . . (din nou folosim la fiecare ecuaţie faptul că
N 1K este inversabil).
Este clar că ϕN este morfism de grupuri deoarece ϕN (f g) = (f g)N = f N g N =
ϕN (f )ϕN (g). Aşadar ϕN este izomorfism de grupuri.
Considerăm aplicaţia ψ : U1 (K[[X]]) → U1 (K[[X]]), ψ(f ) = f −1 , care este
evident izomorfism de grupuri. Atunci ψϕN = ϕ−N , deci şi ϕ−N este izomor-
fism de grupuri.
34. (i) Primele două formule rezultă uşor prin calcule directe, iar a treia
se obţine din a doua prin inducţie după n.
181
(ii) Scriem A = 1 + a1 X + a2 X 2 + . . . şi B = 1 + b1 X + b2 X 2 + . . .. Dacă
egalăm coeficienţii ı̂n A′ B = AB ′ , rezultă că a1 = b1 , a1 b1 + 2a2 = a1 b1 + 2b2 ,
a1 b2 + 2a2 b1 + 3a3 = a2 b1 + 2a1 b2 + 3b3 , . . .. De aici rezultă printr-o inducţie
ale cărei detalii sunt uşoare că a1 = b1 , a2 = b2 , a3 = b3 , . . ., deci A = B.
(iii) Rezultă imediat din identificarea coeficienţilor.
∑ ∑
35. (i) Avem Fi′ = j≥1 jaij X j−1 = j≥1 (j + 1)ai,j+1 X j , şi cum pentru
orice j şirul ((j + 1)ai,j+1 )i≥0 conţine doar un număr
∑ finit de elemente nenule,
′
rezultă că familia ∑
(Fi )i≥0 este sumabilă. Cum i≥0 (j +1)ai,j+1 = (j +1)bj+1 ,
obţinem că F ′ = i≥0 Fi′ .
(ii) Deoarece familia (Fi )i≥0 este sumabilă, pentru orice j ≥ 0 doar un număr
finit de serii formale din familie, fie acestea Fi1 , . . . , Fis , au coeficientul vre-
unui X r , cu r ≤ j, nenul. Atunci pentru orice i ̸= i1 , . . . , is seria formală
GFi are coeficienţii lui X r cu r ≤ j nuli. Prin urmare ∑ familia∑(Fi G)i≥0
este sumabilă şi egalitatea coeficienţilor lui X j din ( i≥0 Fi )G şi i≥0 Fi G
rezultă din egalitatea (Fi1 + . . . + Fis )G = Fi1 G + . . . + Fis G.
36. (i) Deoarece familia ( n!1 f n )n>0 este sumabilă, rezultă din problema
1
35(ii) că şi familia ( (n−1)! f n−1 f ′ )n>0 , care constă din derivatele seriilor formale
∑
din prima familie, este sumabilă şi ı̂n plus (exp(f ))′ = n>0 (n−1)! 1
f n−1 f ′ =
(exp(f ))f ′ . ∑
(ii) Fie f = 1 − g ∈ XK[[X]]. Atunci log(g) ∑ = − n>0 n1 f n şi aplicând
problema 35(ii) obţinem că (log(g))′ = −(1 + n>0 f n )f ′ . Pe de altă parte
∑
arătăm că (1 − f )(1 + n>0 f n∑ ) = 1. Într-adevăr, pentru orice j > 0 coefi-
cientul lui X∑ j
din (1 − f )(1 + n>0 f n ) este egal cu coeficientul lui X j din
(1 − f )(1 + 0<n≤j f n ) = 1 − f j+1 (deoarece ı̂n f n coeficientul lui X j este 0
pentru orice∑ n > j). Dar coeficientul lui X j din 1 − f j+1 este 0. Obţinem că
(1 − f )(1 + n>0 f n ) = 1.
Atunci
g(log(g))′ = (1 − f )(log(g))′
∑
= −(1 − f )(1 + f n )f ′
n>0
′
= −f
= g′.
182
(iii) Avem (exp(log(g)))′ = exp(log(g))(log(g))′ şi atunci
g(exp(log(g)))′ = exp(log(g)) · g · (log(g))′

= exp(log(g)) · g ′
Aplicând problema 34(ii) rezultă că exp(log(g)) = g.

(iv) Folosind formula de la (iii) pentru g = exp(f ) obţinem că
(exp(f ))(log(exp(f )))′ = (exp(f ))′ .
Folosind (i) rezultă că (exp(f ))(log(exp(f )))′ = exp(f )f ′ . Cum exp(f ) este
inversabil ı̂n K[[X]], rezultă că (log(exp(f )))′ = f ′ . Din problema 34(iii)
rezultă că log(exp(f )) = f .
(v) Avem
∑ 1
exp(f + h) = 1 + (f + h)n
n>0
n!
∑ 1
= (f + h)n
n≥0
n!
∑ ∑ 1
= f i hn−i
n≥0 0≤i≤n
i!(n − i)!
∑ 1 ∑ 1
= ( f m )( f p)
m≥0
m! p≥0
p!
= exp(f ) exp(h).
(vi) Din (iii) şi (iv) rezultă că exp şi log sunt funcţii inverse una celeilalte,
iar din (v) rezultă că exp (deci şi log) este morfism de grupuri.
37. (i) Fie α = Na = Mb . Fie g = ϕ−1

N M (1 + X), deci g
NM
= 1 + X. Rezultă
că (g ) = 1 + X, deci g = ϕN (1 + X), şi atunci (ϕ−1
M N M −1
N (1 + X))a = g M a .
De asemenea (g N )M = 1+X, deci g N = ϕ−1 −1
M (1+X), de unde (ϕM (1+X)) =
b
Nb
g .
Dar Na = Mb , de unde M a = N b şi atunci (ϕ−1 a
N (1 + X)) = g
Ma
= gN b =
−1
(ϕM (1 + X))b , adică definiţia lui (1 + X)α nu depinde de reprezentarea lui α
ca fracţie raţională.
(ii) Fie g ∈ U1 (K[[X]]). Atunci log(g N ) = N log(g) pentru orice N ı̂ntreg,
deoarece log este morfism de grupuri. Rezultă că log(g) = N1 log(g N ). Pentru
183
g = f N = ϕ−1
1 1
N (f ), cu f ∈ U1 (K[[X]]), obţinem că log(f
N) =
1
N
log(f ), de
a a
unde pentru orice a ı̂ntreg avem N log(f ) = log(f ). Aşadar log(f α ) =
N
α log(f ) pentru orice α ∈ Q. Atunci

exp(α log(1 + X)) = exp(log((1 + X)α ))
= (1 + X)α .
∑
(iii) Avem α log(1 + X) = − m>0 m α
(−X)m şi
(1 + X)α = exp(α log(1 + X))
( )n
∑ αn ∑ (−X)m
= 1+ .
n>0
n! m>0 m
(∑ )n
(−X)m
Cum pentru un j fixat X j apare cu coeficient nenul ı̂n m>0 m
doar
pentru un număr finit de valori ale lui n (este necesar ca n ≤ j), rezultă că
orice coeficient ı̂n (1 + X)α este funcţie polinomială de α.
(iv) Din (iii) avem că există polinoame P1 , P2 , . . . ∈ K[T ] astfel ı̂ncât
(1 + X)α = 1 + P1 (α)X + P2 (α)X 2 + . . .
pentru orice α ∈ Q. Fixăm un j > 0 şi arătăm că Pj (T ) = j!1 T (T −
1) . . . (T − j + 1). Deoarece pentru orice n ≥ j avem din binomul lui New-
ton că (1 + X)n = 1 + Cn1 X + Cn2 X 2 + . . . + Cnn X n , privind coeficientul lui
X j obţinem că Pj (n) = Cnj = j!1 n(n − 1) . . . (n − j + 1). Prin urmare dacă
notăm F (T ) = j!1 T (T − 1) . . . (T − j + 1), avem că Pj (n) = F (n) pentru
orice n ı̂ntreg, n ≥ j. Deoarece funcţiile polinomiale ataşate polinoamelor
Pj şi F sunt egale pentru o infinitate de valori, rezultă că Pj = F , deci
( )
Pj (α) = α(α−1)...(α−n+1)
n!
= αn pentru orice α raţional, ceea ce ı̂ncheie soluţia.
38. (i) Avem

F 2 = X 2 + (T1 T2 + T2 T1 )X 3 + . . . + (T1 Tn−1 + . . . + Tn−1 T1 )X n + . . .
= T2 X 2 + T3 X 3 + . . . + Tn X n + . . .
= F −X
(ii) Cum F 2 − F = −X, avem că (1 − 2F )2 = 1 − 4X. Cum 1 − 2F, 1 − 4X ∈
U1 (Q[[X]]), rezultă din problema 33 că 1 − 2F = ϕ−1
2 (1 − 4X), deci
1 1 −1
F = − ϕ (1 − 4X)
2 2 2
184
(iii) Folosim formula
( ) ( )
1/2 1/2 1/2
(1 + Y ) =1+ Y + ... + Y n + ...
1 n
care rezultă din Problema 37(iv) pentru α = 1/2 ı̂n inelul Q[[Y ]] şi facem
”schimbarea de variabilă” Y = −4X. Obţinem formula
( ) ( )
−1 1/2 n 1/2
ϕ2 (1 − 4X) = 1 + (−4) X + . . . + (−4) Xn + . . . (11.1)
1 n
Riguros, această ”schimbare de variabilă” se poate explica astfel. Rezultă

printr-o verificare imediată că aplicaţia Ψ : Q[[Y ]] → Q[[X]] definită prin
Ψ(a0 + a1 Y + . . . + an Y n + . . .) = a0 + (−4)a1 X + . . . + (−4)n an X n + . . .
este un izomorfism de inele. Avem că
1 − 4X = Ψ(1 + Y ) = Ψ(((1 + Y )1/2 )2 ) = (Ψ((1 + Y )1/2 ))2
de unde ϕ−1 2 (1 − 4X) = Ψ((1 + Y )

1/2
). Ţinând cont de formula pentru
1/2
(1 + Y ) din Problema 37(iv) şi de definiţia lui Ψ, obţinem formula (11.1).
Atunci coeficientul lui X n din ϕ−12 (1 − 4X) este
( )
n 1/2 ( − 1) . . . ( 12 − n + 1)
1 1
(−4) = 2 2 · (−4)n
n n!
1 · (−1) · (−3) · . . . · (−(2n − 3))
= · (−4)n
2n · n!
(−1)n−1 · 1 · 3 · . . . · (2n − 3)
= · (−1)n · 2n
n!
1 · 2 · 3 · 4 · . . . · (2n − 3) · (2n − 2) n
= − ·2
n! · 2 · 4 · . . . · (2n − 2)
(2n − 2)!
= − · 2n
n! · 2n−1 · (n − 1)!
2 n−1
= − C2n−2
n
ceea ce demonstrează formula dorită.
(iv) Rezultă imediat prin identificarea coeficienţilor lui X n ı̂n F = 1
2
−
185
1 −1
ϕ (1
2 2
− 4X), dacă ţinem cont de formula pentru ϕ−1
2 (1 − 4X) din (iii).
39. (i) Notăm K = k[X]/(f ).

”⇒” Să presupunem că f este reductibil. Fie f = gh o descompunere a lui
f ı̂n k[X]. Reducând această relaţie modulo (f ), obţinem b 0 = gbb
h. Inelul K
0 sau b
fiind corp, rezultă că gb = b h=b 0, adică f |g (şi h este inversabil) sau f |h
(şi g este inversabil). Prin urmare, f este ireductibil ı̂n k[X].
”⇐” Este suficient să probăm că orice element nenul din K este inversabil.
Fie aşadar gb ∈ K \ {b 0}. Rezultă că f - g, deci (f, g) = 1 ı̂n k[X]. Cum k[X]
este inel principal, rezultă că există F, G ∈ k[X] astfel ı̂ncât f F + gG = 1.
Trecând la clase se obţine gbGb=b 1, deci gb ∈ U (K).
(ii) Fie g un factor al lui f ireductibil peste Q. Atunci, conform punctului
(i), L = Q[X]/(g) este corp. Remarcăm că aplicaţia j : Q → L, j(a) = b a
pentru orice a ∈ Q, este morfism de corpuri. Considerăm acum o mulţime
M disjunctă de L şi pentru care există o bijecţie u : M → L \ j(Q) (există
astfel de mulţimi, de exemplu (L \ j(Q)) × {L}). Definim v : Q ∪ M → L,
{
u(x), x ∈ M
v(x) =
j(x), x ∈ Q
Din definiţia lui v şi din proprietăţile funcţiilor u şi j rezultă

⊕ imediat că v este
bijectivă.
⊗ Pe mulţimea k = Q∪M definim operaţiile x y = v −1 (v(x)+v(y))
şi x y = v −1 (v(x)v(y)). Se arată fără dificultate că aceste operaţii definesc
pe k o structură de corp comutativ.
Prezentăm ca exemplu verificarea distributivităţii. Fie x, y, z ∈ k. Atunci
⊗ ⊕ ⊕
x (y z) = v −1 (v(x)v(y z))
= v −1 (v(x)v(v −1 (v(y) + v(z))))
= v −1 (v(x)(v(y) + v(z)))
= v −1 (v(x)v(y) + v(x)v(z))
= v −1 (v(v −1 (v(x)v(y))) + v(v −1 (v(x)v(z))))
⊗ ⊗
= v −1 (v(x y) + v(x z))
⊗ ⊕ ⊗
= (x y) (x z).
Să observăm acum⊕

că v este izomorfism de corpuri. Într-adevăr, pentru
⊗ orice
−1
x, y ∈ k avem v(x y) = v(v (v(x) + v(y))) = v(x) + v(y) şi v(x y) =
186
v(v −1 (v(x)v(y))) = v(x)v(y). În plus, v(1) = j(1) = 1.
Prin urmare, v este morfism de corpuri. ⊕ ⊗ Cum v este şi bijecţie, rezultă că
v este izomorfism. În consecinţă,
⊕ (k, , ) este
⊗ un corp comutativ. Cum
pentru orice x, y ∈ Q avem x y = x + y şi x y = xy, rezultă că Q este
subcorp al lui k. Dacă punem acum g = a0 + a1 X + · · · + ar X r , atunci
⊕ ⊗ ⊕ ⊕ ⊗
b
g(v −1 (X)) = a0 a1 b
v −1 (X) ··· ar b r
v −1 (X)
= v −1 (j(a0 ) + j(a1 )X b + · · · + j(ar )X
b r)
b + · · · + abr X
= v −1 (ab0 + ab1 X b r)
= v −1 (a0 + a1 X\
+ · · · + ar X r )
= 0.
În concluzie, v −1 (X)b ∈ k este rădăcină pentru g (deci şi pentru f ).

(iii) Procedăm prin inducţie după n = grad f . Dacă n = 1, atunci putem
lua K = Q. Fie acum n > 1. Presupunem afirmaţia adevărată pentru toate
polinoamele de grad mai mic decât n. Conform punctului (ii), există un
corp K1 care conţine Q ca subcorp şi ı̂n care f are cel puţin o rădăcină, fie
aceasta a. Atunci putem scrie f = (X − a)f1 , unde f1 ∈ K1 [X] are gradul
n − 1. Conform ipotezei de inducţie, există un corp K ı̂n care f1 are toate
rădăcinile şi care conţine pe K1 ca subcorp. Deci K conţine pe Q ca subcorp
şi ı̂ntrucât f are drept rădăcini exact pe a şi rădăcinile lui f1 , atunci f are
toate rădăcinile ı̂n K.
40. Vom arăta că exponentul oricărui divizor prim al lui a este multiplu
de n, ceea ce garantează că a este putere a n-a a unui număr ı̂ntreg, deci f
are o rădăcină ı̂ntreagă.
Fie p un divizor prim al lui a, deci a = pt a′ , t ∈ N∗ , a′ ∈ Z şi (a′ , p) = 1. Dacă
t nu este multiplu al lui n, atunci există h ∈ N astfel ı̂ncât hn < t < (h + 1)n.
Fie m = p(h+1)n . Polinomul X n −â are o rădăcină ı̂n Zm , deci există x ∈ Z cu
p(h+1)n |xn − a. Cum p|a, avem p|x şi fie x = ps y, cu y ∈ Z şi (p, y) = 1. Cum
pt |m, avem şi pt |xn −a = pns y n −pt a′ , de unde pt |pns y n , ceea ce garantează că
t ≤ ns. Atunci avem şi hn < ns, de unde deducem că h < s. Deci h + 1 ≤ s.
Dar pns |xn , deci şi pn(h+1) |xn , adică m|xn . Cum m|xn − a, obţinem că m|a,
adică (h + 1)n < t, contradicţie. Aşadar t trebuie să fie multiplu de n.
41. Procedăm prin inducţie după n. Dacă n = 1, se ştie că un polinom

nenul ı̂ntr-o nedeterminată peste un domeniu de integritate are un număr de
187
rădăcini ≤ deg(f ), deci funcţia polinomială asociată are doar un număr finit
de zerouri.
Presupunem adevărat pentru n − 1 şi demonstrăm pentru n. Scriem
∑
f (X1 , . . . , Xn ) = fi (X1 , . . . , Xn−1 )Xni
0≤i≤m
unde fi (X1 , . . . , Xn−1 ) ∈ K[X1 , . . . , Xn−1 ] pentru orice 0 ≤ i ≤ m. Rezultă

că pentru orice a1 ∈ A1 , . . . , an−1 ∈ An−1 , funcţia polinomială asociată poli-
nomului
∑
f (a1 , . . . , an−1 , Xn ) = f˜i (a1 , . . . , an−1 )Xni ∈ R[Xn ]
0≤i≤m
se anulează pentru orice an ∈ An . Cum mulţimea An este infinită, rezultă că

polinomul f (a1 , . . . , an−1 , Xn ) este nul, deci f˜i (a1 , . . . , an−1 ) = 0 pentru orice
0 ≤ i ≤ m. Din ipoteza de inducţie rezultă că fi (X1 , . . . , Xn−1 ) = 0 pentru
orice 0 ≤ i ≤ m. Atunci evident f = 0.
Dacă f˜ se anulează ı̂ntr-o mulţime infinită care nu mai este de forma
A1 × . . . × An cu Ai infinite, atunci concluzia nu mai rămâne adevărată.
Pentru aceasta considerăm polinomul f (X, Y ) = XY ∈ Z[X, Y ]. Atunci
f˜(0, y) = 0 pentru orice y ∈ Z, dar f ̸= 0.
Dacă R nu este inel comutativ, rezultatul nu mai este adevărat. De ex-
emplu dacă H este corpul cuaternionilor, atunci polinomul nenul f (X) =
X 2 + 1 ∈ H[X] are o infinitate de rădăcini ı̂n H, conform problemei 8(v).
42. Este clar că este suficient să demonstrăm afirmaţia ı̂n cazul ı̂n care f
constă dintr-un singur monom (prin sumare se obţine apoi rezultatul pentru
un polinom arbitrar). Fie X1k1 · · · Xnkn un monom care apare ı̂n scrierea lui
f . Pentru fiecare 1 ≤ i ≤ n folosim teorema de ı̂mpărţire cu rest şi obţinem
Xiki = (Xiq −Xi )qi (Xi )+ri (X
∑i ), unde qi , ri ∈ K[Xi ] cu grad ri < q. Înmulţind
aceste relaţii obţinem f = (Xiq −Xi )gi +r1 · · · rn , şi notând g0 = r1 · · · rn ,
1≤i≤n
toate condiţiile dorite sunt satisfăcute.
43. Procedăm prin inducţie după n la fel ca la problema 41.
44. Rezultă imediat din problemele 41 şi 42 dacă ţinem cont de faptul că
x = x pentru orice x ∈ K.
q
188
45. Fie |K| = q. Numărul funcţiilor de la K n la K este q q . Pe de
n
altă parte orice funcţie polinomială este de forma f˜, unde f este un polinom
pentru care degXi (f ) < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n, deoarece xq = x pentru
orice x ∈ K. În scrierea unui astfel de f apar numai monoame de forma
X1k1 · · · Xnkn , cu ki < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n. Numărul acestor monoame
n
este q n şi cu ele putem forma q q polinoame cu coeficienţi ı̂n K. Dar funcţiile
polinomiale asociate acestor polinoame sunt distincte din problema 42, de
n
unde rezultă că avem exact q q funcţii polinomiale de la K n la K. De aici
rezultă că orice funcţie ϕ : K n → K este polinomială.
46. (i) Presupunem că f˜(a) ̸= 0 pentru orice a ̸= (0, . . . , 0). Fie poli-
noamele g = 1 − f q−1 şi h = (1 − X1q−1 ) · · · (1 − Xnq−1 ). Atunci, pentru
orice a ̸= (0, . . . , 0) avem h̃(a) = 0 (deoarece xq−1 = 1 pentru orice x ∈ K,
x ̸= 0) şi g̃(a) = 1 − (f˜(a))q−1 = 0 (deoarece f˜(a) ∈ K − {0}). Pentru
a = (0, . . . , 0) avem g̃(a) = h̃(a) = 1. Rezultă că g̃ = h̃. În plus, avem că
deg(g) = d(q − 1) < n(q − 1) = deg(h).∑
Din problema 41 rezultă că g = (Xiq − Xi )gi + g0 , cu gi ∈ K[X1 , . . . , Xn ]
1≤i≤n
pentru orice 0 ≤ i ≤ n, degXi (g0 ) < q pentru orice 1 ≤ i ≤ n, şi deg(g0 ) ≤
deg(g) = d(q − 1). Este clar că g˜0 = g̃, de unde g˜0 = h̃. Aplicând proble-
ma 42 (observăm că g0 şi h satisfac condiţiile impuse asupra gradelor, căci
şi degXi (h) < q), rezultă că g0 = h. Dar deg(g0 ) ≤ deg(g) < deg(h),
contradicţie. Aşadar presupunerea făcută este falsă.
(ii) Am văzut ı̂n soluţia punctului ˜
˜ ∑(i) că g̃(a) = 1 dacă f (a) = 0 iar g̃(a) = 0
dacă f (a) ̸= 0. Aşadar N 1K = g̃(a). Dar g̃ = g̃0 şi din soluţia problemei
a∈K n
41 ştim că g0 = r1 · · · rn , unde r1 ∈ K[X1 ], . . . , rn ∈ K[Xn ], toate de grad
mai mic decât q. Rezultă că g0 se poate scrie sub forma
∑
g0 = ci1 · · · cin X1i1 · · · Xnin
0≤i1 ,...,in <q
şi de aici rezultă că

∑ ∑
N 1K = ( ci1 · · · cin ai11 · · · ainn )
(a1 ,...,an )∈K n 0≤i1 ,...,in <q
∑ ∑
= ci1 · · · cin ( ai11 · · · ainn ).
0≤i1 ,...,in <q (a1 ,...,an )∈K n
∑ ∑ ∑
Dar ai11 · · · ainn = ( ai11 ) · · · ( ainn ) şi cum deg(g0 ) ≤ deg(g) =
(a1 ,...,an )∈K n a1 ∈K an ∈K
189
d(q − 1) < n(q − 1), rezultă că nu toţi indicii
∑ i1i , . . . , in sunt egali cu q − 1.∗ Pe
de altă parte, dacă 1 ≤ i < q − 1, atunci x = 0. Într-adevăr, cum (K , ·)
x∈K
este grup ciclic (vezi problema 32 din Capitolul 3), există α ∈ K astfel ı̂ncât
K ∗ = {1, α, α2 , . . . , αq−2 }. Avem αi − 1 ̸= 0 pentru orice i ≥ 0 şi
∑ ∑
xi = αij
x∈K 0≤j≤q−2
= (α(q−1)i − 1)(αi − 1)−1

= ((α(q−1) )i − 1)(αi − 1)−1
= 0.
∑
Rezultă că ai11 · · · ainn = 0 pentru orice i1 , . . . , in . Obţinem că
(a1 ,...,an )∈K n
N 1K = 0, deci p|N .
47. Fie K ∗ = {b1 , . . . , bq−1 }. Avem că bq−1

i = 1 pentru orice i. Considerăm
matricea  
1 b1 . . . b1q−2
B =  . . . . . . . . . . . .  ∈ Mq−1 (K).
1 bq−1 . . . bq−2 q−1
Atunci avem
 −(q−2) 
f (b1 ) b−1
1 f (b1 ) . . . b1 f (b1 )
BA =  . . . ... ... ... .
−1 −(q−2)
f (bq−1 ) bq−1 f (bq−1 ) . . . bq−1 f (bq−1 )
N = |{a ∈ K ∗ | f˜(a) = 0}| este numărul de zerouri din şirul f (b1 ), . . . ,

f (bq−1 ). Să presupunem de exemplu că ultimii N termeni ai acestui şir
sunt nuli. Atunci ultimele N linii ale matricei BA sunt nule, de unde
rang(BA) ≤ q − 1 − N . Pe de altă parte minorul lui BA format de primele
(q − 1 − N ) linii şi primele (q − 1 − N ) coloane este nenul (determinan-
tul este un determinant de tip Vandermonde ı̂nmulţit cu elementele nenule
f (b1 ), . . . , f (bq−1−N )), deci rang(BA) = q − 1 − N . Cum B este inversabilă,
rezultă că rang(A) = q − 1 − N . De aici obţinem că N = q − 1 − rang(A).
48. (i) ”⇒” Fie s ∈ S şi să presupunem că s ar fi divizor al lui zero, deci
sa = 0 pentru un a ∈ R, a ̸= 0. Atunci a/1 = 0/1, deci ϕ(a) = 0/1, ceea ce
190
arată că ϕ nu este injectivă, contradicţie.
”⇐” Dacă ϕ(a) = 0, atunci a/1 = 0/1, deci există s ∈ S cu sa = 0. Cum s
nu este divizor al lui zero, obţinem că a = 0.
(ii) ”⇒” Din (i) avem că S este format din nondivizori ai lui zero. Fie s ∈ S.
Atunci există a ∈ R cu ϕ(a) = 1/s (deoarece ϕ este surjectivă). De aici
rezultă că sa = 1, deci s ∈ U (R).
”⇐” Dacă S ⊆ U (R), atunci clar S este format din nondivizori ai lui zero,
de unde ϕ este injectivă. Fie acum a/s ∈ S −1 R. Atunci a/s = ϕ(as−1 ), deci
ϕ este şi surjectivă.
49. (i) Se verifică imediat că S −1 I este ideal ı̂n S −1 R. Fie ϕ : R → S −1 R,

ϕ(a) = a/1, morfismul canonic, şi fie J un ideal ı̂n S −1 R. Atunci I = ϕ−1 (J)
este ideal ı̂n R. Arătăm că J = S −1 I. Într-adevăr, dacă a/s ∈ J, atunci
a/1 = (a/s)(s/1) ∈ J, de unde a ∈ I, şi atunci a/s ∈ S −1 I. Invers, dacă
a ∈ I şi s ∈ S, atunci a/1 = ϕ(a) ∈ J şi a/s = (1/s)(a/1) ∈ J.
(ii) Dacă S −1 I = S −1 R, atunci 1/1 ∈ S −1 I, deci există a ∈ I şi s ∈ S cu
a/s = 1/1. De aici rezultă că există t ∈ S cu t(a−s) = 0, deci ta = ts ∈ I ∩S
şi obţinem că I ∩ S ̸= ∅.
Reciproc, dacă a ∈ I ∩ S, atunci 1/1 = a/a ∈ S −1 I, deci S −1 I = S −1 R.
(iii) O verificare imediată arată că T este sistem multiplicativ ı̂n R/I. Fie
π : R → R/I proiecţia canonică şi ψ : R/I → T −1 (R/I) morfismul canonic.
Dacă u = ψπ, este imediat că u(S) ⊆ U (T −1 (R/I)) (adică pentru orice s ∈ S
avem că u(s) = ŝ/1̂ este inversabil ı̂n T −1 (R/I)), şi aplicând proprietatea de
universalitate a inelelor de fracţii obţinem un morfism v : S −1 R → T −1 (R/I)
astfel ı̂ncât v(a/s) = â/ŝ. Este clar că v este surjectiv şi
Ker(v) = {a/s | â/ŝ = 0̂/1̂}

= {a/s | există t ∈ S cu t̂â = 0̂}
= {a/s | există t ∈ S cu ta ∈ I}
= S −1 I.
Rezultă că v induce un izomorfism de inele ı̂ntre S −1 R/S −1 I şi T −1 (R/I).

(iv) Verificare imediată.
50. (i) Din problema 48(ii) obţinem că S −1 p ̸= S −1 R, iar din punctul
(iii) al aceleiaşi probleme avem că S −1 R/S −1 p ≃ T −1 (R/p). Dar R/p este
inel integru, deci orice inel de fracţii al lui R/p este integru. În particular,
T −1 (R/p) este integru, de unde S −1 p este ideal prim al lui S −1 R.
191
(ii) Fie P ∈ Spec(S −1 R). Din problema 48(i) rezultă că există un ideal p al
lui R cu P = S −1 p. Deoarece P ̸= S −1 R avem p ∩ S = ∅. Arătăm că p este
ideal prim. Fie a, b ∈ R cu ab ∈ p. Atunci (a/1)(b/1) ∈ S −1 p = P , de unde
a/1 ∈ P sau b/1 ∈ P . Fie, de exemplu, a/1 ∈ P . Atunci există c ∈ p şi
s ∈ S cu a/1 = c/s, deci există t ∈ S cu tsa = tc ∈ p. Cum ts ∈ S, avem că
ts ∈/ p, deci a ∈ p.
Acum este imediat că aplicaţia p 7→ S −1 p este o corespondenţă bijectivă ı̂ntre
Spec(R) ∩ Σ şi Spec(S −1 R).
(iii) Fie P ∈ Spec(S −1 R). Atunci există q ∈ Spec(R), q∩S = ∅, cu P = S −1 q.
Deoarece S = R − p şi q ∩ S = ∅, rezultă că q ⊆ p. Atunci P = S −1 q ⊆ S −1 p.
Dar S −1 R/S −1 p ≃ T −1 (R/p), unde T = {ŝ | s ∈ S} = {ŝ | s ∈ / p} = {ŝ | ŝ ̸=
−1 −1
0̂} = R/p − {0̂}, deci S R/S p este izomorf cu corpul de fracţii al inelului
R/p. În particular S −1 p ∈ Max(S −1 R). În consecinţă S −1 p este unicul ideal
maximal al lui S −1 R.
51. Fie R inel noetherian, S un sistem multiplicativ al său şi J un

ideal al lui S −1 R. Conform problemei 49, există un ideal I al lui R ast-
fel ı̂ncât J = S −1 I. Cum R este noetherian, I este ideal finit generat, să
zicem I = (a1 , . . . , an ). Evident, ( a11 , . . . , a1n ) ⊆ J. Dacă y ∈ J, atunci
există a ∈ I şi s ∈ S astfel ca y = as . Dar x fiind ı̂n I se poate scrie
sub forma α1 a1 + · · · + αn an , unde α1 , . . . , αn ∈ R. De aici rezultă că
y = αs1 · a11 + · · · + αsn · asn . Prin urmare, J = ( a11 , . . . , a1n ), deci J este
ideal finit generat al lui S −1 R. Cum J a fost arbitrar, rezultă că S −1 R este
inel noetherian.
52. Este evident că S = Z − 2Z. Cum 2Z este ideal prim al lui Z, to-
tul rezultă din problema 49. Idealul maximal al lui S −1 Z este S −1 (2Z) =
{2a/(2k + 1) | a, k ∈ Z}.
53. Un calcul simplu arată că S este sistem multiplicativ. Avem că
S −1 Z ⊆ Q. Arătăm că această incluziune este de fapt egalitate. Fie x ∈ Q,
x = a/b, cu a, b ∈ Z, b ̸= 0. Atunci x = 3a/3b ∈ S −1 Z.
∩
54. Deoarece R ⊆ Rm pentru orice m ∈ Max(R), avem R ⊆ Rm .
∩ m∈Max(R)
Reciproc, fie x ∈ Rm . Atunci pentru orice m ∈ Max(R) există
m∈Max(R)
am ∈ R, bm ∈ R − m, cu x = am /bm . Pe de altă parte, idealul I generat de
192
mulţimea {bm | m ∈ Max(R)} este egal cu R, altfel ar exista ∑n ∈ Max(R)
cu I ⊆ n, şi atunci bn ∈ n, contradicţie. Obţinem că 1 = ci bmi , unde
∑
1≤i≤s
m1 , . . . , ms ∈ Max(R) şi c1 , . . . , cs ∈ R. Rezultă că x = ci bmi x =
∑ 1≤i≤s
ci ami ∈ R.
1≤i≤s
55. Este evident că S este sistem multiplicativ al lui R.

Notăm cu u : R → R[X]/(aX − 1) morfismul obţinut prin compunerea
proiecţiei canonice R[X] → R[X]/(aX − 1) cu incluziunea canonică R →
R[X]. În inelul R[X]/(aX − 1) avem âX̂ = 1̂, deci â este un element in-
versabil şi inversul său este X̂. Rezultă că u(S) ⊆ U (R[X]/(aX − 1)). Din
proprietatea de universalitate a inelelor de fracţii există un morfism de inele
u : S −1 R → R[X]/(aX − 1) cu u(r/an ) = r̂X̂ n .
Din proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame rezultă că există
un morfism de inele v : R[X] → S −1 R cu v(X) = 1/a. Este evident că
(aX−1) ⊆ Ker(v), deci există un morfism de inele v : R[X]/(aX−1) → S −1 R
cu v(X̂) = 1/a.
Un calcul simplu arată că u ◦ v şi v ◦ u sunt aplicaţiile identice, deci u este
izomorfism ı̂ntre S −1 R şi R[X]/(aX − 1).
56. Fie π : R → R/ Ker(ϕ) proiecţia canonică. Atunci avem π(S) ⊆

U (R/ Ker(ϕ)), altfel ar exista s ∈ S cu ŝ ∈ / U (R/ Ker(ϕ)), şi atunci ŝ este
divizor al lui zero ı̂n R/ Ker(ϕ) (deoarece ı̂ntr-un inel comutativ finit orice
element este sau inversabil sau divizor al lui zero), deci ar exista a ∈ R −
Ker(ϕ) cu ŝâ = 0. Aceasta ı̂nseamnă că sa ∈ Ker(ϕ), deci există t ∈ S cu
tsa = 0. Cum ts ∈ S, obţinem că a ∈ Ker(ϕ), contradicţie.
Acum folosind proprietatea de universalitate a inelelor de fracţii găsim un
morfism ψ : S −1 R → R/ Ker(ϕ). Este clar că ϕψ = Id, unde ϕ : R/ Ker(ϕ) →
S −1 R este morfismul canonic care se obţine din ϕ. Deci ϕ este un morfism
surjectiv (chiar izomorfism), de unde ϕ = ϕπ este surjectiv.
Considerăm acum R = Z12 şi d = 2. Presupunem că ar exista un sis-
tem multiplicativ S al lui R cu S −1 R ≃ Z2 . Cum S −1 R ≃ R/ Ker(ϕ), unde
ϕ : R → S −1 R este morfismul canonic, rezultă că Ker(ϕ) = 2̂Z12 . Atunci
2̂ ∈ Ker(ϕ), deci există s ∈ S cu 2̂ŝ = 0̂. Aceasta arată că 2s ∈ 12Z, adică
s ∈ 6Z, şi atunci 0̂ = ŝ2 ∈ S, contradicţie.
57. Fie S = {a ∈ R | a ̸= 0 şi 1/a ∈ A}. Este clar că S este sistem
193
multiplicativ al lui R şi că S −1 R ⊆ A. Arătăm acum că A ⊆ S −1 R. Fie
x ∈ A. Atunci x = a/b pentru nişte a, b ∈ R, b ̸= 0. Cum idealul (a, b)
este principal, există c ∈ R cu (a, b) = (c). Atunci există a′ , b′ , α, β ∈ R cu
a = ca′ , b = cb′ şi c = aα + bβ. Obţinem că x = a′ /b′ şi 1a′ α + b′ β, de unde
1/b′ = (a′ α + b′ β)/b′ = xα ′
√ + β ∈ A. Rezultă√că b ∈ S, de unde x ∈ S R.
−1
Considerăm R = Z[i 3] şi A = Z[(1 √ + i 3)/2].√Calcule √ directe arată

√ că
U (R) = {−1, 1} şi U (A) = {−1, 1, 2 + i 3, − 2 + i 3, 2 − i 3, − 2 − i 3}.
1 1 1 1
Dacă ar exista S sistem multiplicativ ı̂n R cu S −1 R = A, atunci S ⊆ U (A),

deci S ⊆ {−1, 1} = U (R). Dar atunci S −1 R = R, de unde A = R,
contradicţie.
58. Folosind proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame găsim

un morfism de inele u : R[X] → (S −1 R)[X] astfel ı̂ncât u(a) = a/1 pentru
orice a ∈ R şi u(X) = X. Deoarece u(S) ⊆ U ((S −1 R)[X]), din proprietatea
de universalitate a inelelor de fracţii deducem că există un morfism de inele
u : S −1 (R[X]) → (S −1 R)[X] care extinde pe u.
Fie q : R → R[X] morfismul canonic şi v : S −1 R → S −1 (R[X]) morfismul
definit prin v(a/s) = q(a)/s. Folosind proprietatea de universalitate a ine-
lelor de polinoame obţinem că există un morfism de inele v : (S −1 R)[X] →
S −1 (R[X]) care extinde pe v şi pentru care v(X) = X.
Este imediat că u ◦ v = Id şi v ◦ u = Id, ceea ce arată că S −1 (R[X]) şi
(S −1 R)[X] sunt izomorfe canonic.
Pentru serii formale putem
∑ defini un morfism canonic
∑ ψ : S −1 (R[[X]]) →
(S −1 R)[[X]] prin ψ(f /s) = (an /s)X n , unde f = an X n . Se observă că
n≥0 n≥0
ψ este injectiv dacă S este format din nondivizori ai lui zero. În general, ψ
nu este nici injectiv, nici surjectiv. Aceasta rezultă din următoarele exemple.
• Fie K un corp, R = K[Y0 , Y1 , . . . , Yn , . . .]/(Y0 Y1 , Y02 Y2 , . . . , Y0n Yn , . . .), S =
n ∑ ˆ n
{Yˆ0 | n ∈ N} şi f = Yn X . Atunci ψ(f /1) = 0, dar f /1 ̸= 0, deci ψ nu
n≥0
este injectiv. ∑
• Fie R = Z, S = Z − {0}, p un număr prim şi g = (1/pn )X n ∈ Q[[X]].
∑ n≥0
Dacă ar exista f ∈ Z[[X]], f = an X n , şi s ∈ S cu ψ(f /s) = g, atunci am
n≥0
avea an /s = 1/pn pentru orice n. Atunci pn an = s, deci pn |s pentru orice n.
Aceasta implică s = 0, contradicţie. Rezultă că ψ nu este surjectiv.
59. Este evident că S este sistem multiplicativ al lui R. Fie ϕi : Ri →
194
∏ ∏ −1
Si−1 Ri , i ∈ I, morfismele canonice şi fie ϕ = ϕi : R → (Si Ri ).
∏ −1 i∈I i∈I
Deoarece ϕ(S) ⊆ U ( (Si Ri )), putem folosi proprietatea de universalitate
i∈I ∏
a inelelor de fracţii şi obţinem că există un morfism u : S −1 R → (Si−1 Ri )
i∈I
care extinde pe ϕ, dat prin u((ai )i∈I /(si )i∈I ) = (ai /si )i∈I . Este o verificare
simplă că u este izomorfism.
60. Presupunem că R este redus. Arătăm mai general, că S −1 R este redus
pentru orice sistem multiplicativ S al lui R. Fie a/s ∈ N (S −1 R). Atunci
an /sn = 0 pentru un n ∈ N∗ , deci există t ∈ S cu tan = 0. Atunci (ta)n = 0,
de unde ta = 0, ceea ce arată că a/s = 0.
Presupunem acum că Rm este redus pentru orice ideal maximal m. Fie
a ∈ N (R), deci an = 0 pentru un n ∈ N∗ . Atunci, pentru orice m ∈ Max(R)
avem (a/1)n = 0 ı̂n Rm , şi cum N (Rm ) = 0 rezultă că a/1 = 0 ı̂n Rm .
Aceasta arată că există bm ∈ R − m cu bm a = 0. Acum un raţionament
similar cu cel de la problema 53 arată că a = 0.
Proprietatea nu mai rămâne adevărată dacă ı̂n loc de redus considerăm
integru. Fie K un corp comutativ şi R = K × K. Idealele maximale ale lui R
sunt K × {0} şi {0} × K. Pentru m = K × {0} avem S = R − m = K ∗ × K.
Atunci este uşor de văzut că pentru (a, b), (c, d) ∈ R şi (α, β), (γ, δ) ∈ S
avem că (a, b)/(α, β) = (c, d)/(γ, δ) dacă şi numai dacă aγ − cα = 0, adică
a/α = c/γ. Aceasta arată că asocierea (a, b)/(α, β) 7→ a/α defineşte un
izomorfism de inele ı̂ntre Rm = S −1 R şi K, ı̂n particular Rm este inel inte-
gru. La fel, dacă m = {0} × K, rezultă că Rm ≃ K, care este inel integru.
Este clar ı̂nsă că R nu este inel integru.
61. (i) Din definiţie rezultă că Dn (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) este produs după
toate perechile (i, j) cu 1 ≤ i < j ≤ n de nişte factori care sunt Xi − Xj sau
Xj − Xi pentru fiecare astfel de pereche (i, j). În plus, numărul factorilor
Xj − Xi (cu j > i) este egal cu numărul inversiunilor lui σ. De aici rezultă
formula cerută.
(ii) Avem că
∆n (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = (Dn (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ))2
= (ε(σ)Dn (X1 , . . . , Xn ))2
= (Dn (X1 , . . . , Xn ))2
= ∆n (X1 , . . . , Xn ).
195
(iii) Cum f (X1 , . . . , Xi , . . . , Xj , . . . , Xn ) = −f (X1 , . . . , Xj , . . . , Xi , . . . , Xn ),
rezultă că 2f (X1 , . . . , Xi , . . . , Xi , . . . , Xn ) = 0 şi cum char(K) ̸= 2 obţinem
că f (X1 , . . . , Xi , . . . , Xi , . . . , Xn ) = 0. Atunci Xi − Xj |f pentru orice i < j,
de unde Dn |f . Rezultă că există g ∈ K[X1 , . . . , Xn ] cu f = gDn . Este imedi-
at că g este polinom simetric.
(iv) Fie τ ∈ Sn − An . Definim
f1 (X1 , . . . , Xn ) = 2−1 (f (X1 , . . . , Xn ) + f (Xτ (1) , . . . , Xτ (n) )).
Atunci pentru orice σ ∈ Sn avem
f1 (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = 2−1 (f (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) + f (Xτ σ(1) , . . . , Xτ σ(n) )).
Dacă σ ∈ An , avem τ σ = (τ στ −1 )τ şi τ στ −1 ∈ An , de unde
f1 (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = 2−1 (f (X1 , . . . , Xn ) + f (Xτ (1) , . . . , Xτ (n) )).
Dacă σ ∈ Sn − An , atunci σ = (στ −1 )τ , cu στ −1 ∈ An , şi τ σ ∈ An , de unde
f1 (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = 2−1 (f (Xτ (1) , . . . , Xτ (n) ) + f (X1 , . . . , Xn )).
În ambele situaţii rezultă că f1 (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = f1 (X1 , . . . , Xn ), deci f1

este polinom simetric. Acum se arată printr-un calcul similar că polinomul
f − f1 satisface proprietatea de la (iii), deci există un polinom simetric f2 cu
f − f1 = f2 Dn .
62. (i) Urmăm algoritmul din demonstraţia teoremei fundamentale a

polinoamelor simetrice. Polinomul dat este simetric şi omogen de grad 6, şi
scăzând din el polinoame simetrice omogene de grad 6 vom obţine tot poli-
noame simetrice omogene de grad 6 sau polinomul nul. Termenii principali
care pot apărea sunt de forma X1k1 X2k2 X3k3 cu k1 ≥ k2 ≥ k3 şi k1 + k2 + k3 =
6, deci (k1 , k2 , k3 ) poate fi unul dintre (4, 2, 0), (4, 1, 1), (3, 3, 0), (3, 2, 1),
(2, 2, 2), deoarece gradul maxim al fiecărei nedeterminate ı̂n polinom este 4.
Aşadar polinomul se scrie ca s21 s22 + as31 s3 + bs32 + cs1 s2 s3 = ds23 , şi dând valori
particulare nedeterminatelor obţinem că a = −4, b = −4, c = 18, d = −27.
(ii) Se obţine (X12 +X22 )(X12 +X32 )(X22 +X32 ) = s21 s22 −2s31 s3 −2s32 +4s1 s2 s3 −s23 .
(iii) Notând cu f polinomul din enunţ avem că
f = (s1 − 2X1 ) · · · (sn − 2Xn )
= sn1 − (2s1 )sn−1
1 + · · · + (−1)n−1 (2n−1 sn−1 )s1 + (−1)n (2n sn )
= −sn1 + (4s2 )sn−2
1 − · · · + (−1)n−1 (2n−1 sn−1 )s1 + (−1)n (2n sn )
196
(iv) Avem X13 + · · · + Xn3 = s31 + as1 s2 + bs3 şi dând valori particulare nede-
terminatelor găsim că a = −3, b = 3.
63. (i) Din relaţiile Xin −s1 Xin−1 +· · ·+(−1)n−1 sn−1 Xi +(−1)n sn = 0, 1 ≤
i ≤ n, obţinem că Xik −s1 Xik−1 +· · ·+(−1)n−1 sn−1 Xik−n+1 +(−1)n sn Xik−n = 0
pentru orice k ≥ n. Sumând aceste relaţii obţinem relaţia dorită.
(ii) Arătăm mai ı̂ntâi că dacă un polinom f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] este omogen de
grad q < n şi are proprietatea că atunci când dăm valoarea zero la oricare
n − q dintre nedeterminatele X1 , . . . , Xn , polinomul (ı̂n celelalte q nedeter-
minate rămase) care rezultă se anulează, atunci f = 0. Într-adevăr, dacă f
ar fi nenul, el s-ar scrie ca o sumă de termeni nenuli de forma aXik11 · · · Xikss
cu kj ≥ 1 pentru orice 1 ≤ j ≤ s şi k1 + . . . + ks = q. De aici rezultă ı̂n
particular că s ≤ q. Făcând Xi zero pentru orice i ∈ / {i1 , . . . , is }, obţinem
un polinom nenul, contradicţie.
Considerăm acum polinomul simetric f (X1 , . . . , Xn ) = pk − s1 pk−1 + · · · +
(−1)k−1 sk−1 p1 + (−1)k ksk pentru k < n. Avem că f este polinom omogen
de grad k. Dar f (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) = p′k − s′1 p′k−1 + · · · + (−1)k−1 s′k−1 p′1 +
(−1)k ks′k , unde s′j = sj (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) şi p′j = pj (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0).
Cum s′1 , . . . , s′k sunt polinoamele simetrice fundamentale ı̂n nedeterminatele
X1 , . . . , Xk , rezultă din punctul (i), aplicat pentru n = k, că avem
f (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) = 0. Cum f este polinom simetric, obţinem că poli-
nomul care rezultă atunci când dăm valoarea zero la oricare n − k dintre
nedeterminatele X1 , . . . , Xn este nul. Aceasta arată că f = 0.
64. Avem că polinoamele p1 , . . . , pn evaluate pentru X1 = x1 , . . . , Xn =

xn sunt zero. Din formulele lui Newton rezultă că şi polinoamele s1 , . . . , sn
evaluate pentru X1 = x1 , . . . , Xn = xn sunt zero (de fapt, obţinem că ksk
este zero când este evaluat pentru X1 = x1 , . . . , Xn = xn , şi cum K are
caracteristică zero rezultă că sk = 0 pentru aceste valori). Aceasta ı̂nseamnă
că x1 , . . . , xn sunt rădăcini ale polinomului X n = 0, deci x1 = . . . = xn = 0.
Concluzia nu mai este adevărată dacă xk1 + · · · + xkn = 0 pentru n valori
ale lui k care nu sunt neapărat consecutive. De exemplu, luăm n = 2, x1 = 1,
x2 = −1 şi atunci x1 + x2 = 0 şi x31 + x32 = 0.
Concluzia nu mai este adevărată pentru caracteristică diferită de zero.
De exemplu, ı̂n K = Z2 , dacă x1 = x2 = 1̂, avem x1 + x2 = 0̂ şi x21 + x22 = 0̂,
dar x1 , x2 ̸= 0̂.
65. Folosim formulele lui Newton şi obţinem că, evaluat ı̂n x1 , x2 , x3 ,
197
p10 = 621.
66. (i) Folosim formulele lui Newton şi obţinem că xi1 +· · ·+xin = −(ai +bi )
pentru i impar şi xi1 + · · · + xin = −(ai/2 + bi/2 ) pentru i par.
(ii) Înmulţim polinomul cu (X − a)(X − b) şi folosim formulele lui Newton
pentru rădăcinile acestuia. Obţinem că xi1 + · · · + xin = −(ai + bi ).
198
Capitolul 12
Soluţii: Aritmetică ı̂n inele

integre
1. Fracţiile pe care le vom scrie sunt elemente din corpul de fracţii al dome-
niului ı̂n care lucrăm.
(i) Notăm R = Z[i], a = 1 + i, b = 2 + i, c = 1 − i, d = 1 + 2i, e = 1 − 2i şi
f = −2 + i. Vom studia relaţiile ı̂ntre elementele a şi b.
Metoda I. ab = (1+i)(2−i)
5
= 53 + 15 i ∈
/ R. Prin urmare, b - a şi b a.
b
a
= 5
3+i
= 3
2
− 1
2
i ∈
/ R, deci a - b.
Metoda II. Avem (vezi problema 2) N (a) = 2 -Z 5 = N (b), deci conform
problemei 3(i), a - b (şi, evident, a b). De asemenea, N (b) -Z N (a), deci
b - a.
Cu consideraţii similare obţinem a ∼ c, a - d, b - d, b ∼ e, d - a, d - b,
d ∼ f . Celelalte relaţii ı̂ntre elementele date se deduc imediat din cele deja
menţionate.
(ii) Procedând ca la punctul (i) obţinem că nu există nicio pereche de ele-
mente diferite a, b din mulţimea dată astfel ı̂ncât a|b.
(iii) Notăm R = Z[ρ], a = 5, b = 5ρ, c = 5ρ + 5, d = 5ρ − 5, e = 5 − 5ρ,
f = 3 + 2ρ, g = 3 − 2ρ. Să considerăm de exemplu elementele b şi c. Avem:
b
c
= ρ+1ρ ρ(1+ρ)
= (1+ρ)(1+ρ) = ρ(1 − 1 − ρ) = −ρ2 = 1 + ρ.
Metoda I. cb = 1+ρ ∈ R, deci c|b; cb = 1+ρ 1 1+ρ
= (1+ρ)(1+ρ) = 1−1−ρ = −ρ ∈ R,
deci b|c. Prin urmare avem b ∼ c.
Metoda II. cb = 1 + ρ ∈ U (R) (vezi problema 5), deci b ∼ c.
Metoda III. Ca la metoda I, c|b. Dar N (c) = 25 = N (b), deci, conform
problemei 3(iii), c ∼ b.
199
Cu consideraţii de acelaşi tip obţinem a ∼ b ∼ c|d ∼ e şi d - c. Procedând ca
la metoda I de la acest punct sau ca la metoda II de la punctul (i) deducem
că f nu divide niciun element din listă şi nici nu se divide cu vreunul (cu
excepţia lui ı̂nsuşi).√O afirmaţie similară
√ este valabilă
√ şi pentru
√ g. √
(iv) Notăm
√ R = Z[ 2], a = 1 + 2 2, b = 1 − 2 2, c = 3 + 2, d = 3 − 2,
e = 2 + 2. Folosind metodele deja ilustrate la punctele anterioare, obţinem
a ∼ d, b ∼ c, şi nu există nicio altă pereche de elemente diferite α, β din listă
cu α|β.
(v) Notăm R = Q[[X]]. Se ştie (vezi problema 26 din Capitolul 5) că ele-
mentele inversabile din R sunt seriile formale cu termen liber nenul.
Vom studia cazul elementelor f = ar X r + ar+1 X r+1 + . . . şi g = bs X s +
bs+1 X s+1 + . . . . Avem f = X r f , unde f = ar + ar+1 X + · · · ∈ U (R)
şi g = X s g, unde g = bs + bs+1 X + · · · ∈ U (R). Dacă r ≤ s, atunci
−1
g = (X s−r f g)f , deci f |g. Dacă r > s, f = (X r−s g −1 f )g, deci g|f .
Prin urmare f |g dacă şi numai dacă r ≤ s, iar f ∼ g dacă şi numai dacă
r = s. Toate relaţiile care trebuie studiate se deduc de aici.
(vi) Notăm R = Q + XR[X], a = 2 + X, b = 37 + 14 3
X, c = 2πX + πX 2 ,
2
d = π5 X + 10π
X 2 , e = 3π 2 X + 3π2 X 2 şi f = 2 + 3X + X 2 .
Avem b = 14 3
a şi a = 14 3
b, deci a ∼ b. c = πX · a, deci a|c. Presupunând
c|a, ar exista g ∈ R cu a = cg, relaţie valabilă şi ı̂n R[X], unde este ı̂nsă
2
contradictorie din motive de grad. Rămâne deci că c - a. e = 3π2 X · a, deci
a|e; e - a din motive de grad. f = (1 + X) · a, deci a|f . Din motive de grad,
f - a. Cum b ∼ a, comportarea lui b din punctul de vedere al divizibilităţii
1
coincide cu cea a lui a. d = 10 c şi c = 10·d, deci c este asociat cu d. Dacă c|e,
atunci există g ∈ R cu e = gc. Rezultă că termenul liber al lui g este 3π 2
∈
/ Q,
contradiţie. Rămâne deci că c - e. Analog se arată că e - c. Dacă presupunem
c|f , atunci există g ∈ R cu f = gc. Privind relaţia ı̂n R[X], constatăm că
grad g = 0, deci g ∈ R ∩ R = Q. Pe de altă parte, comparând coeficienţii
dominanţi din relaţia f = gc, obţinem g = π1 , contradicţie. Rămâne deci că
c - f . Analog se arată relaţiile f - c, e - f şi f - e. Cum d ∼ c, comportarea
lui d din punctul de vedere al divizibilităţii coincide cu cea a lui c.
2. (i) Evident. √ √ √
(ii) Fie z1 , z2 ∈ Q[ d], z1 = a1 + b1 d, z2 = a2 + b2 d. Avem
200
√
N (z1 z2 ) = N (a1 a2 + db1 b2 + (a1 b2 + a2 b1 ) d)
= |(a1 a2 + db1 b2 )2 − d(a1 b2 + a2 b1 )2 |
= |a21 a22 + d2 b21 b22 − da21 b22 − da22 b21 |
= |(a21 − db21 )(a22 − db22 )|
= N (z1 )N (z2 ).
Mai simplu, N (z1 z2 ) = |z1 z2 z1 z2 | = |z1 z2 z1 z2 | = |z1 z1 ||z2 z2 | = N (z1 )N (z2 ).
(iii) Evident. √ √
(iv) Dacă z ∈ U (Z[ d]), atunci există z ′ ∈ Z[ d] cu zz ′ = 1. Rezultă
N (z)N (z ′ ) = 1, deci N (z) = 1. Reciproc, dacă z are norma 1, atunci
1 √ = N (z) = |zz|, deci unul dintre elementele z, −z este inversul lui z ı̂n
Z[ d]. √ √
(v) Fie z ∈ Z[ d] cu norma p, p prim număr prim, şi z1 , z2 ∈ Z[ d] cu
z = z1 z2 . Atunci p = N (z) = N (z1 )N (z2 ), deci N (z1 ) = 1 sau N (z2 ) = 1.
Aplicând (iv) rezultă că z1 este inversabil sau z2 este inversabil. Aşadar z
este ireductibil.
Pentru exemplul cerut, să considerăm elementul 3 ∈ Z[i]. El are norma 9.
Dacă s-ar descompune ı̂n produs de doi factori neinversabili, fiecare dintre
aceştia ar trebui să aibă norma 3. Este ı̂nsă imediat că ı̂n Z[i] nu există
elemente de normă 3. √ [ √ ]
(vi) Dacă d este de forma 4k+1, atunci pentru orice z = a+b 2 ∈ Z 1+2 d 1+ d
( √ )( √ )

avem N (z) = |zz| = a + b 1+2 d a + b 1−2 d = a2 + ab + 1−d b2 ∈ N.
[ √ ]
4
Demonstraţiile date la punctele (iv) şi (v) rămân valabile şi ı̂n Z 1+2 d .
√ √
(vii) Fie z ∈ Z[i 3], z = a + bi 3, cu N (z) = 112. Avem a2 + 3b2 = 112.
Pot apărea cazurile:
b = 0, care duce la a2 = 112, imposibil, pentru că a ∈ Z;
b = ±1, care duce la a2 = 109, imposibil, pentru că a√∈ Z;
b = ±2, care duce la a2 = 100, de unde z = ±10 ± 2 3;
b = ±3, care duce la a2 = 85, imposibil, pentru că√a ∈ Z;
b = ±4, care duce la a2 = 64, de unde z = ±8 ± 4 3;
b = ±5, care duce la a2 = 37, imposibil, pentru că √ a ∈ Z;
b = ±6, care duce la a = 4, de unde z = ±2 ± 6 3, şi
2
|b| > 6, care duce la a2 < 0, imposibil. √ √ √

Prin urmare,
√ elementele de ordin 112 din Z[i 3] sunt ±10 ± 2 3, ±8 ± 4 3
şi ±2 ± 6 3.
201
√ √
Fie z ∈ Z[i 5], z = a + bi 5, cu N (z) = 112. Avem a2 + 5b2 = 112. √
Rezultă de aici că a2 ≡ 2 (mod 5), lucru imposibil. Prin urmare, ı̂n Z[ 5]
nu există elemente
√ de normă 112. √
Fie z ∈ Z[i 11], z = a + bi 11, cu N (z) = 112. Avem a2 + 11b2 = 112.
Pot apărea cazurile:
b = 0, care duce la a2 = 112, imposibil, pentru că a ∈ Z;
b = ±1, care duce la a2 = 101, imposibil, pentru că a ∈ Z;
b = ±2, care duce la a2 = 68, imposibil, pentru că a ∈ Z;
b = ±3, care duce la a2 = 13, imposibil, pentru că a ∈ Z şi
|b| > 4, care duce la√a2 < 0, imposibil.
Prin urmare, ı̂n Z[i 11] nu[ există elemente de normă 112.
√ √ ] ( )2 2
Fie z = a+b 2 ∈ Z 2
1+i 7 1+ 7
cu N (z) = 112. Rezultă că a + 2b + 7b4 =
112, adică (2a+b)2 +7b2 = 448. Rezultă că există k ∈ Z astfel ca 2a+b = 7k.
Relaţia anterioară devine 7k 2 + b2 = 64. Pot apărea cazurile:
k = 0, care duce la b = ±8;
k = ±1, care duce la a2 = 57, imposibil, pentru că b ∈ Z;
k = ±2, care duce la b2 = 36 şi 2a + b = ±14;
k = ±3, care duce la b2 = 1 şi 2a + b = ±21. [ √ ]
Înlocuind, deducem că elementele de normă 112 din inelul Z 1+2 7 sunt
√ √ √
±4i 7, ±7 ± 3i 7 şi ±21±i 2
7
.
√ √
3. (i) Fie a, b ∈ Z[ d] astfel ı̂ncât a|b. Rezultă că există c ∈ Z[ d]
astfel ı̂ncât b = ac. Trecând la norme (vezi problema 2(ii)) obţinem N (b) =
N (a)N (c), deci N (a)|N
√ (b). √
(ii) Notăm R = Z[i 2] şi considerăm elementele √ a = 3 şi b = 1 + 2i 2 din
R. Avem N (a) = 9|9 = N (b), dar ab = 31 + 23 i 2 ∈ / R, deci a - b ı̂n R.
(iii) Fie a, b ∈ R cu a|R b şi N (a) = N (b); există c ∈ R astfel ı̂ncât b = ac.
Trecând la norme obţinem N (b) = N (a)N (c). Cum N (a) = N (b), rezultă că
N (c) = 1, deci c ∈ U (R). Prin urmare, a ∼R √ b.
(iv) Evident, 1|a şi 1|b. Fie acum f ∈ Z[ d] cu proprietatea că f |a şi
f |b. Trecând la norme, obţinem (conform (i)) N (f )|N (a) şi N (f )|N (b), deci
N (f )|(N (a), N (b)) = 1. Prin urmare, N (f ) = 1, de unde, conform proble-
mei 2(iv), f este element
√ inversabil, adică f |1. În concluzie, 1 este c.m.m.d.c
pentru a şi b ı̂n Z[ d]. √
(v) Nu neapărat. Să√ considerăm, de exemplu, elementele a = 2 şi b = 1+i 5
din inelul R = Z[i 5]. Dacă d ∈ R divide a şi b, atunci, conform (i),
202
N (d)|N (a) şi N (d)|N (b), deci N (d)|(N (a), N (b)) = (4, 6) = 2 ı̂n Z. Prin
urmare, N (d) ∈ {1, 2}. Cum ı̂nsă R nu are elemente de normă 2, rezultă că
N (d) = 1, deci d|R 1. Cum 1|R a şi 1|R b, rezultă că 1 e un c.m.m.d.c. pentru
a şi b ı̂n R. Avem ı̂nsă N (1) = 1 ̸= 2 = (N (a), N (b)).
(vi) Demonstraţiile de la [punctele (i),(iii) şi (iv) rămân valabile şi dacă
√ √ ]
ı̂nlocuim inelul Z[ d] cu Z 1+2 d .
√ √
4. (i) Conform problemei 2(iv), un element z ∈ Z[ d], z = a + b d, este
inversabil dacă şi numai dacă N (z) = 1, condiţie care se rescrie a2 − db2 = 1.
Procedând ca la problema 2(vii), constatăm că pentru d = −1 se obţin
valorile a = ±1, b = 0 şi a = 0, b = ±1, ı̂n timp ce pentru d < −1 relaţia de
mai sus e posibilă numai pentru a = ±1, b = 0. În concluzie, pentru d ∈ Z,
d < 0 şi d liber de pătrate
{
√ {1, −1, i, −i} dacă d = −1
U (Z[ d]) = .
{1, −1} dacă d < −1
√ √
√ Să notăm R = Z[ 2], G = √
(ii) U (R), u = 1 + 2 ∈ G şi N = {a +
b 2 | a, b ∈ N} ∩ G. Fie x = a + b 2 ∈ N . Atunci există√n ∈ N astfel ı̂ncât
x ∈ [un , un+1 ). Datorită multiplicativităţii normei pe Q[ 2] (vezi problema
2(ii))√avem N (xu−n ) = 1. Prin urmare, xu−n ∈ G ⊂ R; să punem xu−n =
−n
r + s 2, r, s ∈ Z. Dacă rs > 0, cum √ xu n > 0, obţinem r > 0 şi s > 0. Deci
r ≥ 1 şi s ≥ 1. Rezultă x = (r + s 2)u ≥ un+1 , contradicţie. Dacă rs = 0,
atunci xu−n ∈ N implică r = 1 şi s = 0, prin urmare x = un . Dacă rs < 0,
atunci
x r2 − 2s2
= √ ,
un r−s 2
√ √ √
deci x(r − s 2) = ±un . Rezultă x(|r| + |s| 2) = un . Cum |r| + |s| 2 ≥ u,
obţinem x ≤ un−1 , din nou contradicţie.
În concluzie, N = {un | n ∈ N}. √
Să constatăm ı̂n continuare că dacă x = a + b 2 ∈ G şi x > 0, avem
posibilităţile:
1) a, b ∈ N, caz ı̂n care x ∈ N .
2) ab < 0, situaţie ı̂n care
√ a2 − 2b2 1
x=a+b 2= √ = √ .
a−b 2 |a| + |b| 2
203
√
Cum |a| + |b| 2 ∈ N , rezultă că există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât x = u−n . Prin
urmare, G+ = {x ∈ G | x > 0} ⊂ {un | n ∈ Z}. Incluziunea contrară fiind
evidentă, obţinem G+ = {un | n ∈ Z}. Cum x ∈ G− = {x ∈ G | x < 0} ⇔
−x ∈ G+ , se obţine G = {±un | n ∈ Z}.
Acum este clar că funcţia f : Z2 × Z → G, f (b
a, n) = (−1)a un este corect
definită şi izomorfism de grupuri.
√
5. Să notăm ε = 1+i2 3 şi R = Z[ε]. Deoarece ε2 − ε + 1 = 0, avem
R = {a + bε | a, b ∈ Z}. Pentru z ∈ Z[ε], z = a + bε, definim N (z) = zz =
( )2 2
a + 12 b + 3b4 = a2 + ab + b2 ∈ N. Procedând ca la soluţia problemei 2, se
arată că N este multiplicativă şi că( z ∈ R)este inversabil dacă şi numai dacă
2 2
N (z) = 1, condiţie care se rescrie a + 12 b + 3b4 = 1. Pot apărea cazurile:
) a =1 ±1;
b = 0, caz ı̂n care (obţinem
1 2
b = 1, caz ı̂n care a + 2 = 4 , deci a ∈ {−1, 0};
( )2
b = −1, caz ı̂n care a − 21 = 14 , deci a ∈ {0, 1}.
Prin urmare, U (Z[ε]) = {1, −1, ε, −1 + ε, −ε, 1 − ε}. Constatăm că ε2 =
−1 + ε ̸= 1, ε3 = −1 ̸= 1, ε4 = −ε ̸= 1, ε5 = 1 − ε ̸= 1 şi ε6 = 1. Prin
urmare, ordinul lui ε ı̂n U (Z[ε]) este 6. În consecinţă, U (Z[ε]) = < ε >.
Aşadar U (Z[ε]) este grup ciclic cu 6 elemente, deci izomorf cu Z6 .
6. Din problema 11(ii) din Capitolul 4 rezultă că Rk este domeniu de

integritate ⇔ (X 2 − k) este ideal prim ı̂n Z[X] ⇔ X 2 − k este element prim
ı̂n Z[X] ⇔ X 2 − k este element ireductibil ı̂n Z[X] ⇔ X 2 − k nu are rădăcini
ı̂n Z ⇔ k nu este pătrat perfect.
√
7. Să considerăm R = Z + XR[X]. Notăm a = X 2 şi b = 2X 2 , a, b ∈ R.
Fie d un divizor comun pentru a şi b. Atunci, grad(d) ≤ 2. Scriind a = dα,
α ∈ R, obţinem, după identificarea coeficienţilor, că d e fie număr ı̂ntreg, fie
de forma AX, A ∈ R, fie de forma n1 X 2 , n ∈ Z∗ . Observăm că elementele
√
de ultimul tip dintre cele de mai ı̂nainte nu divid pe b = 2X 2 , dar celelalte
ı̂l divid. Elementele din Z ⊂ R nu se divid ı̂nsă prin divizorul comun X al
elementelor a şi b. Prin urmare, un eventual c.m.m.d.c. ı̂n R al elementelor
a şi b trebuie să fie de forma AX, A ∈ R şi să se dividă ı̂n R cu X şi cu
√
2X. Însă R nu conţine astfel de elemente. Rămâne deci că a şi b nu admit
c.m.m.d.c. ı̂n R, prin urmare R nu are proprietatea c.m.m.d.c.
Să observăm acum că dacă f ∈ R este ireductibil, atunci f fie este număr
prim din Z ⊂ R, fie este ireductibil ı̂n R[X] şi are ı̂n plus proprietatea
204
f (0) ∈ {−1, 1}. (În cazul unui element f ∈ R de grad mai mare decât zero,
dacă f (0) = 0, atunci f = 2 · ( 12 f ) este o descompunere relevantă a lui f ,
iar dacă un număr prim p ∈ Z ar divide pe f (0) ̸= 0, atunci f = p · ( p1 f )
este o descompunere relevantă a lui f ; ı̂n oricare dintre aceste situaţii f este
reductibil. Dacă f ∈ R, nenul şi neinversabil, are gradul 0 şi nu e număr
prim, atunci pentru orice număr prim p ∈ Z care divide pe f obţinem des-
compunerea relevantă f = p · fp , deci f este reductibil ı̂n R.)
Fie acum f ∈ R ireductibil şi g, h ∈ R astfel ca f |R gh. Considerăm cele două
cazuri:
1. f este număr prim din Z ⊂ R. Avem f |Z g(0)h(0), deci f |Z g(0) sau
f |Z h(0), de unde f |R g sau f |R h, respectiv.
2. f este ireductibil ı̂n R[X] şi f (0) ∈ {−1, 1}. Cum f |R gh, rezultă f |R[X] gh,
deci (f fiind prim ı̂n inelul euclidian R[X]) f |R[X] g sau f |R[X] h. Dacă, de
exemplu, f |R[X] g, atunci există F ∈ R[X] astfel ı̂ncât g = f F . Rezultă
că g(0) = f (0)F (0), deci F (0) = ±g(0) ∈ Z. Prin urmare, F ∈ R, deci
f |R g. Cazul f |R[X] h se tratează analog. În concluzie, f este prim ı̂n R şi
demonstraţia e ı̂ncheiată.
√
8. Notăm √ R = Z[i √n], n ≥ 3 impar. În R avem relaţia √ 2 · 2√ =
n+1
n + 1 = (1 + i n)(1 − i n). Aceasta ne arată că 2|R (1 + i n)(1 − i n).

În mod evident ı̂nsă 2 nu divide ı̂n R niciunul dintre cei doi factori. Prin
urmare, 2 nu este prim ı̂n R. Pe de altă parte, N (2) = 4. Presupunând 2
reductibil ı̂n R, ar rezulta că el este produs de două elemente de normă 2.
Dar (procedând ca la soluţia problemei 2(vii)) ı̂n R nu există elemente de
normă 2, contradicţie. Rămâne deci că 2 e ireductibil ı̂n R. Cum ı̂n inelele
cu proprietatea c.m.m.d.c. orice element ireductibil e prim, rezultă că R nu
este un inel cu proprietatea c.m.m.d.c..
√ √
9. (i) Notăm R = Z[i 5]. Să presupunem că a = 2(1 + i 5) şi b = 6
au un c.m.m.d.c. ı̂n R, fie el d. Atunci, d|R a şi d|R b, deci N (d)|Z N (a) =√24
şi N (d)|Z N (b) = 36. Prin urmare, N (d)|Z 12. Pe de altă parte, 2 şi 1 + i 5
divid a √ şi b ı̂n R, deci ele divid d. Rezultă că 4 = N (2)|Z N (d) şi 6 =
N (1 + i 5)|Z N (d), deci 12|Z N (d). Prin urmare, N (d) = 12. Procedând ca
ı̂n soluţia problemei 2(vii), obţinem
√ că ı̂n R nu există elemente de normă 12,
contradicţie. Rămâne că 2(1 + i 5) şi√6 nu au un c.m.m.d.c. ı̂n R.
În ceea ce priveşte elementele 1 + i √5 şi 3, norma oricărui divizor comun
al lor trebuie să dividă 3 = (N (1 + i 5), N (3)) = (6, 9)Z . Cum ı̂n R nu
205
există elemente de normă 3, rezultă că orice divizor comun al elementelor
considerate are norma 1, deci, conform problemei √ 2(iv), este inversabil, adică
divide 1. Cum ı̂n mod evident 1 divide 1 + i 5 şi 3, rezultă că acestea au ca
c.m.m.d.c. pe 1.
(ii) Dacă ı̂n R avem 6 = xy, atunci N (6) = N (x)N (y). Putem considera,
fără a restrânge generalitatea, că N (x) ≤ N (y). Trebuie cercetate situaţiile:
N (x) = 1, N (y) = 36. Atunci x ∈ U (R), deci ı̂n acest caz nu avem de-a face
cu o descompunere relevantă.
N (x) = 2, N (y) = 18. Imposibil, căci R nu are elemente de normă 2 (se
arată ca ı̂n soluţia problemei 2(vii)).
N (x) = 3, N (y) = 12. Imposibil, căci R nu are elemente de normă 3.
N (x) = 4, N (y) = 9. Obţinem x ∼R 2 şi y√∼R 3 (vezi problema √ 2(vii)).
N (x) = 6, N (y) = 6. Obţinem x ∼R 1 + √ i 5 şi y ∼
√R 1 − i 5 sau invers.
Să constatăm
√ · 3 = 6 = (1 + i 5)(1 − i 5). Această relaţie arată
că 2√
că 2|R (1 + i 5)(1 − i 5). Este clar ı̂nsă că 2 nu divide niciunul din fac-
torii acestui produs, deci 2 nu e √ prim ı̂n R.√ În mod similar se arată că
niciunul dintre elementele 3, 1 + i 5 şi 1 − i 5 nu este prim ı̂n R. Pe de
altă parte, aceste elemente sunt ireductibile ı̂n R. Vom arăta acest lucru
pentru 2, pentru celelalte elemente procedându-se similar. Presupunem că 2
e reductibil ı̂n R. Rezultă că există x, y ∈ R \ U (R) cu 2 = xy. Rezultă că
4 = N (2) = N (x)N (y), deci N (x) = N (y) = 2. Dar ı̂n R nu există elemente
de normă 2, contradicţie.
În √ 6 se descompune ı̂n factori ireductibili ı̂n R ca 2 · 3 şi (1 +
√ concluzie,
i 5)(1 − i 5), dar nu admite nici o descompunere ı̂n factori primi ı̂n R.
√
10. Notăm R = Z[i 3]. Presupunem că 2 e reductibil ı̂n R. Rezultă că
există x, y ∈ R \ U (R) cu 2 = xy. Deducem că 4 = N (2) = N (x)N (y), deci
N (x) = N (y) = 2. Dar√ı̂n R nu există elemente de normă 2, contradicţie.
Analog se arată că 1 + i √3 e ireductibil ı̂n R.
Cum N (2)√= 4 = N (1 + i 3), norma oricărui divizor comun d al elementelor
2 şi 1 + i 3 trebuie să dividă 4. Dacă această normă√ ar fi 4, ar rezulta
√
(conform problemei 3(iii)) că d ∼R 2 şi d ∼R 1 + i 3, deci 2 ∼R 1 + i 3,
contradicţie (vezi problema 1). Cum ı̂n R nu există elemente de normă 2,
rezultă că orice divizor comun al elementelor considerate are norma 1, deci,
conform
√ problemei 2(iv), este inversabil,
√ adică divide pe 1. Cum 1 divide
1 + i 3 şi 2, rezultă că 2 şi 1 + i 3 au c.m.m.d.c. ı̂n R
√ pe 1. √
Elementul 2 nu e prim ı̂n R deoarece divide 4 = (1 + √i 3)(1 − i 3), dar nu
divide niciunul din factori. Analog se arată că 1 + i 3 nu e prim ı̂n R.
206
√
Să presupunem că a = 2(1 + i 3) şi b = 4 au un c.m.m.d.c. ı̂n R, fie el d.
Atunci, d|R a şi d|R b, deci N (d)|Z N (a) şi N (d)|Z N (b). Cum N (a) = N (b) =
16, rezultă că N (d)|Z 16. Pe de altă parte, 2 divide a şi b ı̂n R, deci el divide
d. Rezultă că 4 = N (2)|Z N (d). Dar cum ı̂n R nu există elemente de normă 8
(se procedează la fel ca la soluţia problemei 2(vii)), √ rezultă că N (d) ∈ {4, 16}.
Dacă N (d) = 4, obţinem d = ±2 sau d = ±2 ± i 3.
Dacă N (d) √ = 16, procedând ca la problema 2(vii), obţinem d = ±4 sau
d = ±2 ± 2i 3. √
Se observă (ca la soluţia
√ problemei 1)
√ că ±4 -R a, iar√±2 ± 2i 3 -R b.
Pe de altă parte,√ 1 + i 3|R a şi 1 + i 3|R b, dar 1 + i 3 -R ±2; 2|R a şi 2|R b,
dar 2 -R ±1 ± i 3. Prin urmare, niciunul dintre elementele √ din lista de mai
sus nu este c.m.m.d.c. pentru a şi b. Rămâne că 2(1 + i 3) şi 4 nu au un
c.m.m.d.c. ı̂n R.
√
11. Notăm R = Z[i 5]. √ √
(i) Fie d un divizor comun ı̂n R pentru a = 4 + i 5 şi b = 1 + 3i 5. Atunci,
N (d)|N (a) = 21 şi N (d)|N (b) = 46. Prin urmare, N (d)|(21, 46)Z = 1, deci
N (d) = 1. Rezultă că d ∈ U (R), deci d|R 1. Cum 1 divide ı̂n R pe a şi pe b,
rezultă că 1 = (a, b)R . √
(ii) Fie d un divizor comun ı̂n R pentru a = 6 + 2i 5 şi b = 14. Atunci,
N (d)|N (a) = 56 şi N (d)|N (b) = 196. Prin urmare, N (d)|(56, 196)Z = 28.
Presupunem că d este chiar un c.m.m.d.c. pentru a şi b √ ı̂n R. Cum 2| √R a şi
2|R b, rezultă
√ R 2| d, de unde 4 = N (2)|Z √N (d). Avem şi 3+i 5|R a şi 3+i 5|R b,
deci 3 + i 5|R d, de unde 14 = N (3 + i 5)|Z N (d). Prin urmare, √ N (d) se va
divide prin [4, 14]Z = 28. Deci N (d) = 28. Notând d = u +vi 5, cu u, v ∈ Z,
obţinem u2 + 5v 2 = 28, de unde u2 ≡ 3 (mod 5), contradicţie. Aşadar a şi b
nu au un c.m.m.d.c. ı̂n R. √ √
(iii) Fie d un divizor comun ı̂n R pentru a = 4 + i 5 şi b = 1 + 2i 5. Atunci
N (d)|Z N (a) = N (b) = 21. Vom avea deci N (d) ∈ {1, 3, 7, 21}. Procedând ca
la soluţia problemei 2(vii) se constată că ı̂n R nu există elemente de normă
3 sau 7. Dacă N (d) = 21, atunci se obţine (vezi problema 2(vii)) d ∼R a sau
d ∼R a sau d ∼R b sau d ∼R b. Dar a -R b, a -R a, b -R a şi b -R b. Rămâne
prin urmare că N (d) = 1. Rezultă că d ∈ U (R), deci d|R 1. Cum 1 divide ı̂n
R pe a şi pe b, rezultă că 1 = (a, b)R . √
(iv) Fie d un divizor comun ı̂n R pentru a = 6 + 3i 5 şi b = 9. Cum
N (a) = N (b) = 81, rezultă N (d)|81. Presupunem acum că d = (a, b)R ; con-
statăm că 3|R a şi 3|R b, de unde 3|R d, deci 9 = N (3)|Z N (d). Prin urmare,
N (d) ∈ {9, 27, 81}. Cum ı̂n R nu există elemente de normă 27, mai rămân
207
de analizat situaţiile N (d) = 9 şi N (d) = 81. √
Dacă N√ (d) = 9, atunci d ∼ 3 sau d ∼ 2 ± i 5. Dar (ca la soluţia problemei
1) 2 − i 5 -R√a. Rămâne deci √ că (până la o asociere ı̂n divizibilitate) d = 3
sau d = 2 + i 5.√Însă 2 + i √5 şi 3 sunt divizori comuni ı̂n R pentru a şi b şi
ı̂n plus 3 -R 2 + i 5, iar 2 + i 5 -R 3. Prin urmare, niciunul dintre elementele
de normă 9 din R nu poate fi c.m.m.d.c. pentru √ a şi b. √
Dacă N √ (d) = 81, atunci d
√ ∼ 9, d ∼ 6 ± 3i 5, sau d ∼ 1 ± 4i 5. Dar 9 -R a,
6 ± 3i 5 -R b, iar 1 ± 4i 5 -R b. Prin urmare, a şi b nu admit un c.m.m.d.c.
ı̂n R. √
(v) Fie d un divizor comun ı̂n R pentru a = 2 + 8i 5 şi b = 18. Atunci,
N (d)|N (a) = N (b) = 324. Presupunem că d este chiar un c.m.m.d.c. pentru
a şi b ı̂n R. Cum 2|R a şi 2|R b, rezultă 2|R d, de unde 4 = N (2)|Z N (d). Prin
urmare, N (d) ∈ {4, 12, 36, 108, 324}. În R nu există ı̂nsă elemente de normă
12 sau 108.
Dacă N (d) = 4, atunci d ∼R 2. √
Dacă √ N (d) = 36, atunci d ∼R 6 sau √d ∼R 4 ± 2i 5. Dar 6 -R a, iar
4 + 2i 5 -R a. Pe de altă parte, 4 − 2i 5 este divizor comun pentru a şi b
(şi se divide şi prin divizorul comun 2 de la cazul precedent).
Dacă N (d) = 324, atunci, din d|R a şi N (d) = N (a) rezultă (vezi problema
3(iii)) d ∼R a; analog obţinem d ∼R b, deci a ∼R b, contradicţie.
Prin urmare, singurul (până la o asociere ı̂n√divizibilitate) element care poate
fi c.m.m.d.c. ı̂n R pentru a şi b este √ 4 − 2i 5.
Rămâne să verificăm dacă 4 − 2i 5 se divide ı̂ntr-adevăr prin toţi divizorii
comuni ai elementelor a şi b. Fie c un astfel de divizor. S-a arătat mai sus
că N (c)|Z 324. Ţinând cont de consideraţiile anterioare, mai avem de studiat
cazurile N (c) ∈ {1, 2, 3, 6, 9, 18, 27, 54, 81, 162}.
Să observăm că ı̂n R nu există elemente de normă 2, 3, 18, 27 √ sau 162.
Dacă N (c) = 1, atunci c este inversabil,
√ deci √divide pe 4 − 2i √5.
Dacă N (c) = 6, atunci c ∼R 1 + i 5|R 4 − 2i √5 sau c ∼R 1 − i √5 -R a.
Dacă N (c) = 9, atunci√ c ∼R 3 sau c ∼R 2 ± i 5. Dar 3 şi 2 + i 5 nu divid
ı̂n R pe a, iar√2 − i 5, care este divizor comun pentru a şi b, divide ı̂n mod
clar pe 4 − 2i 5. √ √
Dacă N (c) = 54, atunci c ∼R 7 ± i 5 -R b sau c ∼R 3(1 ± i 5) -R√a.
√ N (c) = 81, atunci fie c ∼R 9 -R a, fie c ∼R 6 ± 3i 5 -R a, fie
În sfârşit, dacă
c ∼R 1 ± 4i 5 -R b.√
În concluzie, 4 − 2i 5 este c.m.m.d.c. ı̂n R pentru a şi b.
12. (i) Cum {X 2 , X 3 } ⊂ R, avem Z[X 2 , X 3 ] ⊂ R. Pentru incluziunea
208
∑
n
inversă, fie f = a0 + ak X k ∈ R. Detaliem scrierea lui f astfel:
k=2
n−1 n−2
[ n3 ]
∑ [∑3 ] [∑3 ]
f= a3k X 3k + a3k+1 X 3k+1 + a3k+2 X 3k+2 .

k=0 k=1 k=0
Dacă punem
n−1 n−2
[ n3 ]
∑ [∑3 ] [∑3 ]
F (U, V ) = a3k V k + a3k+1 V k−1 U 2 + a3k+2 V k U ∈ Z[U, V ],

k=0 k=1 k=0
atunci f = F (X 2 , X 3 ), deci f ∈ Z[X 2 , X 3 ].

(ii) Dacă d|R X 2 şi d|R X 3 , atunci aceste divizibilităţi au loc şi ı̂n Z[X]. Prin
urmare, d ∈ {±1, ±X, ±X 2 } ∩ R = {±1, ±X 2 }. Dar X 2 -R X 3 , deci d ∼R 1.
Evident, 1 divide X 2 şi X 3 ı̂n R, deci 1 = (X 2 , X 3 )R .
Presupunem acum că X 2 şi X 3 admit un c.m.m.m.c. ı̂n R, fie el m. Cum X 2
şi X 3 divid ı̂n R pe X 5 , rezultă că m|R X 5 , deci m|Z[X] X 5 . Avem şi X 3 |R m,
deci X 3 |Z[X] m. Prin urmare, m ∈ {±X 3 , ±X 4 , ±X 5 }. Dar X 2 -R ±X 3 şi
X 3 -R ±X 4 . A rămas de investigat numai cazul m = ±X 5 ; nici acesta nu
este ı̂nsă c.m.m.m.c. pentru X 2 şi X 3 ı̂n R, căci X 2 |R X 6 şi X 3 |R X 6 , dar
X 5 -R X 6 . Rămâne aşadar că X 2 şi X 3 nu admit c.m.m.m.c. ı̂n R.
(iii) Presupunem că X 5 şi X 6 admit un c.m.m.d.c. ı̂n R, fie el d. Atunci,
d|R X 5 , deci d|Z[X] X 5 . Pe de altă parte, X 3 |R X 5 şi X 3 |R X 6 , deci X 3 |R d, prin
urmare X 3 |Z[X] d. În consecinţă, d ∈ {±X 3 , ±X 4 , ±X 5 }. Dar X 5 -R ±X 6
şi X 4 -R ±X 5 . A rămas de investigat numai cazul d = ±X 3 ; nici acesta
nu este ı̂nsă c.m.m.d.c. pentru X 5 şi X 6 ı̂n R, căci X 2 |R X 5 şi X 2 |R X 6 , dar
X 2 -R ±X 3 .
Presupunem acum că X 5 şi X 6 admit un c.m.m.m.c. ı̂n R, fie el m. Cum X 5
şi X 6 divid ı̂n R pe X 8 , rezultă că m|R X 8 , deci m|Z[X] X 8 . Avem şi X 6 |R m,
deci X 6 |Z[X] m. Prin urmare, m ∈ {±X 6 , ±X 7 , ±X 8 }. Dar X 5 -R ±X 6 şi
X 6 -R ±X 7 . A rămas de investigat numai m = ±X 8 ; nici acesta nu este ı̂nsă
c.m.m.m.c. pentru X 5 şi X 6 ı̂n R, căci X 5 |R X 9 şi X 6 |R X 9 , dar ±X 8 -R X 9 .
Rămâne aşadar că X 5 şi X 6 nu admit c.m.m.m.c. ı̂n R.
(iv) Dacă X 2 = f g ı̂n R, atunci această relaţie are loc şi ı̂n Z[X]. Prin
urmare, f = ±1 şi g = ±X 2 (sau viceversa), sau f = g = ±X. Cum acest
din urmă caz este imposibil ı̂n R, rămâne că singurele descompuneri posibile
ale lui X 2 ı̂n R au factori inversabili, deci sunt irelevante. Prin urmare, X 2
209
este ireductibil ı̂n R. Pe de altă parte, X 2 |R X 6 = X 3 · X 3 , dar X 2 -R X 3 .
Prin urmare, X 2 nu este prim ı̂n R.
13. (i) Fie f = a0 +a1 X +· · ·+an X n ∈ R[X]. Pentru orice i ∈ {0, 1, . . . n}

punem ai = αi c(f ). Notăm f = α0 + α1 X + · · · + αn X n . Dacă un element
d ∈ R divide toţi coeficienţii lui f , atunci dc(f ) divide toţi coeficienţii lui
f . Prin urmare, dc(f ) va divide şi c.m.m.d.c. al acestora, adică pe c(f ).
Rezultă că d ∈ U (R). Prin urmare, c(f ) = 1.
∑m ∑
n
(ii) Fie f, g ∈ R, f = ai X i , g = bj X j . Atunci avem că f g =
( ) i=0 j=0
∑
m+n ∑
ai bj X k . Cum fiecare ai se divide prin c(f ) şi fiecare bj se
k=0 i+j=k
∑
divide prin c(g), rezultă că ai bj se divide prin c(f )c(g) pentru orice
i+j=k
k. În consecinţă, c(f )c(g)|c(f g). Scriem c(f g) = ac(f )c(g), a ∈ R. Cum
c(f )c(g)f g = f g = c(f g)f g, rezultă f g = af g.
Notăm I = aR, S = R/I, π : R → S proiecţia canonică şi π : R[X] → S[X],
π(c0 +· · ·+ct X t ) = π(c0 )+· · ·+π(ct )X t extinsul lui π la inelele de polinoame
corespunzătoare. Atunci π(f )π(g) = 0.
• Dacă π(f ) = 0, atunci toţi coeficienţii lui f sunt ı̂n I, deci se divid cu a.
Cum c(f ) = 1, rezultă a ∈ U (R), deci c(f )c(g) = c(f g).
• Dacă π(f ) ̸= 0, atunci π(g) este divizor al lui zero ı̂n S[X]. Conform
problemei 25 din Capitolul 5, există bb ∈ S \ {0} astfel ca bbπ(g) = 0. Notând
d = (a, b), a = αd şi b = βd, din consideraţiile anterioare rezultă că α ∈/ U (R)
şi α|βg. Dar (α, β) = 1, deci α divide toţi coeficienţii lui g. Prin urmare,
α|c(g), contradicţie. Aşadar acest caz este imposibil.
(iii) Rezultă din relaţia c(f )c(g)f g = f g = c(f g)f g şi din punctul (ii).
(iv) Este clar că dacă f |g ı̂n R[X], atunci f |g şi ı̂n Q[X]. Pentru reciprocă
să presupunem că f |Q[X] g. Atunci există h1 ∈ Q[X] astfel ı̂ncât g = h1 f .
Aducând coeficienţii lui h1 la acelaşi numitor, găsim h ∈ R[X] şi s ∈ R \ {0}
astfel ca h1 = hs . Obţinem sg = f h, de unde sc(g) = c(f )c(h) şi s = c(h).
Atunci g = f hs = f h. Prin urmare, f |R[X] g.
(v) Dacă f |R[X] g, atunci există h ∈ R[X] cu proprietatea g = f h. Conform
punctului (ii) obţinem c(g) = c(f )c(h), deci c(f )|R c(g). Conform punctului
(iii), g = uf · h, u ∈ U (R). Prin urmare, f |R[X] g.
Reciproc, dacă c(g) = c(f )γ, γ ∈ R, şi g = f h, h ∈ R[X], atunci g = c(g)g =
c(f )γf h = (γh)f , deci f |R[X] g.
210
(vi) Este echivalent cu (v) conform (iv).
14. Vom folosi ı̂n soluţia acestei probleme notaţiile din problema 13. De-
semnăm prin Q corpul de fracţii al lui R. Fie f, g ∈ R[X]. Cum Q[X]
este inel euclidian, f şi g admit un c.m.m.d.c. ı̂n Q[X], fie el d′′ . Aducând
′
coeficienţii lui d′′ la acelaşi numitor, putem scrie d′′ = dδ cu d′ ∈ R[X], δ ∈ R
şi (c(d′ ), δ)R = 1. Să considerăm acum a = (c(f ), c(g))R şi d = ad′ . Avem
f
d
= c(f )f
c(d) d
= c(fa ) df′ . Dar d′′ |Q[X] f ⇒ d′ |Q[X] f ⇒ d′ |Q[X] f . Cum d′ , f ∈ R[X]
şi c(d′ ) = c(f ) = 1, rezultă din problema 13(iv) că d′ |R[X] f , adică df′ ∈ R[X].
Cum a|c(f ), obţinem că fd ∈ R[X], deci d|R[X] f ; analog, d|R[X] g.
Fie acum D ∈ R[X] care divide atât pe f cât şi pe g. Conform proble-
mei 13(v), c(D)|R c(f ), c(D)|R c(g), D|R[X] f şi D|R[X] g. De aici rezultă că
c(D)|R (c(f ), c(g))R şi D|Q[X] (f , g)Q[X] ; această ultimă relaţie dă imediat şi
D|Q[X] d′ . Conform problemei 13(vi), obţinem D|R[X] d. Prin urmare, d este
un c.m.m.d.c. ı̂n R[X] pentru f şi g.
15. Să ı̂ncepem cu observaţia că pentru orice f ∈ R \ {0} există şi sunt
unice af ∈ Q, rf ∈ N şi f ∈ R cu f (0) = 1 astfel ı̂ncât f = af X rf f . Să
constatăm că dacă rf = 0, atunci af ∈ Z. Evident, dacă f |R g, atunci rf ≤ rg .
În situaţia ı̂n care rf ≤ rg , f |R g ⇒ f |Q[X] g. Cum fg = aafg X rg −rf fg , obţinem
f |Q[X] g, deci există h ∈ Q[X] astfel ca g = f h. Rezultă h(0) = f (0)h(0) =
g(0) = 1 ∈ Z, deci h ∈ R. Prin urmare, f |R g. În concluzie, ı̂n cazul ı̂n care
rf < rg , avem f |R g ⇔ f |R g.
În cazul rf = rg avem
g ag g ag
f |R g ⇔ ∈R⇔ · ∈ R ⇔ f |R g şi ∈ Z.
f af f af
Aceste preliminarii fiind ı̂ncheiate, să arătăm că inelul R are proprietatea
c.m.m.d.c. Fie f, g ∈ R \ {0}. Notăm h = (f , g)Q[X] şi h = h(0)1
h.
Dacă rf < rg , punem d = af X rf h. Avem fd = fh ∈ R, deci d|R f , şi dg =
ag
af
X rg −rf hg ∈ R, deci d|R g.
Fie acum d′ ∈ R astfel ı̂ncât d′ |R f şi d′ |R g. Pot apărea cazurile:
1. rd′ < rf . Atunci d′ |R f ⇒ d′ |R f ; d′ |R g ⇒ d′ |R g. Urmează că d′ |R h = d.
Prin urmare, d′ |R d.
2. rd′ = rf . Atunci d′ |R f ⇒ d′ |R f şi a f′ ∈ Z; d′ |R g ⇒ d′ |R g. Urmează că
a
d
211
d′ |R h = d şi aad′ = a f′ ∈ Z. Prin urmare, d′ |R d.
a
d d
Dacă rf = rg , pot apărea situaţiile:
1. rf = rg = 0. Punem d = (af , ag )Z h. Avem
f af f g ag g
= ∈ R ⇒ d|R f ; = ∈ R ⇒ d|R g.
d (af , ag )Z h d (af , ag )Z h
Fie acum d′ ∈ R astfel ı̂ncât d′ |R f şi d′ |R g. Atunci rd′ = 0. Avem
af f
d′ |R f ⇒ · ∈ R ⇒ ad′ |Z af şi d′ |R f
ad′ d′
şi
ag g
d′ |R g ⇒ · ∈ R ⇒ ad′ |Z ag şi d′ |R g,
ad′ d′
de unde obţinem ad′ |Z (af , ag ) = ad şi d′ |R (f , g)Q[X] = h = d. De aici rezultă
d′ |R d.
s
2. rf = rg > 0. Punem af = tf şi ag = stg cu (sf , sg , t) = 1 şi considerăm
(s ,s )
d = f t g X rf h. Avem
sf
f X rf f sf f
= t
(sf ,sg ) rf
= ∈ R ⇒ d|R f
d X h (sf , sg ) h
t
şi
sg
g X rg g sg g
= t
(sf ,sg ) rg
= ∈ R ⇒ d|R g.
d X h (sf , sg ) h
t
Fie acum d′ ∈ R astfel ı̂ncât d′ |R f şi d′ |R g. Dacă rd′ < rf , atunci, cum
d′ |R f ⇒ d′ |R f şi d′ |R g ⇒ d′ |R g, obţinem d′ |R h, deci d′ |R d. Dacă rd′ = rf ,
atunci d′ |R f ⇒ d′ |R f şi a f′ ∈ Z şi d′ |R g ⇒ d′ |R g şi aag′ ∈ Z. Din aceste relaţii
a
d d
rezultă că d′ |R h = d şi că există cf , cg ∈ Z cu proprietăţile
sf sg
(∗∗) cf ad′ = şi cg ad′ = .
t t
s
Din ultimele relaţii obţinem csggt = cfft , de unde cf sg = cg sf . Punând sf =
(sf , sg )uf şi sg = (sf , sg )ug , ajungem la cf ug = cg uf . Cum (uf , ug ) = 1,
deducem existenţa unor numere ı̂ntregi c′f , c′g pentru care cf = c′f uf şi cg =
212
c′g ug . Introducând ı̂n (∗∗) obţinem c′f ad′ =
(sf ,sg ) (sf ,sg )/t
t
, de unde ad
a d′
= (sf ,sg )/(c′f t)
∈
Z. Cum anterior obţinuserăm d′ |R d, rezultă d′ |R d.
Dacă f = 0, atunci este clar că c.m.m.d.c.(f, g)R = g, iar dacă g = 0, atunci
c.m.m.d.c.(f, g)R = f .
În concluzie, R are proprietatea c.m.m.d.c.
Să presupunem acum că R este inel factorial. Cum X e nenul şi nein-
versabil ı̂n R, vor exista n ∈ N∗ şi elementele p1 , . . . , pn prime ı̂n R astfel ca
X = p1 · · · pn .
Dacă ar exista a, b ∈ R \ U (R) astfel ı̂ncât 2 = ab, atunci, privind această
relaţie ı̂n Q[X], rezultă a, b ∈ Q∗ . Dar a, b ∈ R, deci a, b ∈ Z. Din 2 = ab
obţinem că unul dintre elementele a şi b este inversabil, contradicţie. Prin
urmare, 2 este ireductibil ı̂n R. Cum R are proprietatea c.m.m.d.c., rezultă
că 2 este prim ı̂n R. ( 1 )
Considerând acum ı̂n R relaţia X = 2n+1 2n+1 X , deducem că 2n+1 |R X =
p1 · · · pn . De aici rezultă că p1 = . . . = pn = 2 şi 2|R 1, contradicţie. Rămâne
că R nu este factorial.
16. Să notăm S = { rs |r ∈ Z, s ∈ 2Z + 1, (r, s) = 1} ⊂ Q. Pentru fiecare

f ∈ Q[[X]] vom nota termenul său liber cu fe. Observăm că pentru orice
f ∈ R \ {0} există şi sunt unice rf ∈ N şi uf ∈ Q[[X]] astfel ı̂ncât f = X rf uf
ff ̸= 0. În plus, rf = 0 impune u
şi u ff ∈ S.
Pentru elementele f, g ∈ R \ {0}, f |g implică ı̂n mod clar rf ≤ rg . În situaţia
rf < rg avem g = X rg ug = (X rg −rf ug u−1 f )X uf , de unde f |g. Dacă rf = rg ,
rf
fg
atunci este evident că f |g dacă şi numai dacă uuf f
∈ S.
Am arătat deci că f |g ı̂n R dacă şi numai dacă sunt ı̂ntr-una din următoarele
două situaţii:
a) rf < rg sau
b) rf = rg şi uuf
f
g
f
∈ S.
Trecem acum la demonstraţia faptului că R are proprietatea c.m.m.d.c.
Este evident că orice f ∈ R este c.m.m.d.c. ı̂ntre el ı̂nsuşi şi 0.
Fie acum f, g ∈ R \ {0}. Dacă rf < rg , atunci f |g, deci f = (f, g). Dacă
a
rf = rg , să notăm u ff = sff · 2vf şi ueg = asgg · 2vg , unde af , sf , ag , sg ∈ 2Z + 1,
iar vf , vg ∈ Z. Notăm v = min{vf , vg } şi(punem ) d=2 X .
v rf
vf −v
Avem f = X rf uf = uf · 2−v d =
2 af sf
sf
u
af f
d, deci d|f . Analog obţinem
d|g.
213
Fie acum d′ ∈ R cu d′ |f şi d′ |g. Dacă rd′ < rf , atunci d′ |d. Dacă rd′ = rf , din
f
d′ |f şi d′ |g deducem uff′ , uuf
u g
f′
∈ S, deci există λf , λg ∈ N şi αf , αg , σ ∈ 2Z + 1,
d d
f
(αf , αg , σ) = 1, astfel ı̂ncât uff′ = 2λf σf şi uuf
u α a
f
g
= 2λg ασg . Deducem sff · 2vf =
d d′
vf −λf af σ
= 2vg −λg saggασg .
α ag
2λf σf ufd′ şi sg ·2
vg
= 2λg ασg uf f
d′ . De aici urmează u d′ = 2 s f αf
În consecinţă, 2vf −λf af sg αg = 2vg −λg ag sf αf . Obţinem de aici vf − λf =
vg − λg , deci vf − λf ≤ vg . Atunci d = 2v X rf ∼R 2min{vf ,vg } ′
sf αf
vf −λf d =
af σ·2
2min{vf ,vg }−(vf −λf ) aff σf ′ ′
s α
· d . De aici rezultă că d |d. Prin urmare, R are propri-
etatea c.m.m.d.c.
Să presupunem acum că 2 se scrie ı̂n R sub forma f g. Atunci, f şi g
a
vor avea ordin zero. Dacă notăm u ff = sff şi ueg = asgg , cu sf , sg ∈ 2Z + 1 şi
a a
(af , sf ) = (ag , sg ) = 1, avem 2 = sff sgg , deci 2|af şi 2 - ag sau invers. Prin
urmare, u ff ∈ U (S) sau ueg ∈ U (S), deci f ∈ U (R) sau g ∈ U (R). Cum R are
proprietatea c.m.m.d.c., rezultă că 2 este prim ı̂n R.
Presupunem acum că R este factorial. Atunci există n ∈ N∗ , unic deter-
minat, şi există(elementele
) prime p1 , . . . , pn ∈ R astfel ı̂ncât X = p1 · · · pn .
Dar X = 2 n+1
· 2n+1 X , de unde 2n+1 |p1 · · · pn . De aici deducem p1 = . . . =
1
pn = 2 şi 2|1, contradicţie. Rămâne aşadar că R nu este inel factorial.

√ √ √
17. Notăm R = Z[ 2] şi definim N : Q[ 2] → Q, N (a+b √2) = |a2 −2b2 |.
Conform √problemei 2(ii),(iii),
√ N este multiplicativă şi N (Z[ 2]) ⊂ N. Fie
x = a + b 2 şi y = c + d 2, y ̸= 0, elemente din R. Avem ı̂n R
√
x a+b 2 ac − 2bd bc − ad √
= √ = 2 + 2.
y c+d 2 c − 2d2 c2 − 2d2
√
Prin urmare, xy ∈ Q[ 2]. Notăm
ac − 2bd bc − ad
α= şi β = 2 ,
c − 2d
2 2 c − 2d2
iar cu A şi B ı̂ntregii cei mai apropiaţi de α, respectiv de β. Prin urmare,
|A − α| ≤ 12 şi |B − β| ≤ 12 . Cu aceste notaţii se obţine
x √ √
= A + B 2 + (α − A) + (β − B) 2,
y
√ √ √
deci x = (A + B 2)y + [(α − A) + (β − B) 2]y. Cum x, y şi q =√ A+B 2
sunt ı̂n R, din relaţia anterioară rezultă că r = [(α − A) + (β − B) 2]y ∈ R.
214
Avem deci ı̂n R scrierea x = qy +√ r. În plus, datorită multiplicativităţii lui
N , N (r) = N ((α − A) + (β − B) 2)N (y) = N (y)|(α − A)2 − 2(β − B)2 |.
Avem ı̂nsă 0 ≤ (α − A)2 ≤ 41 şi − 12 ≤ −2(β − B)2 ≤ 0. Adunând membru
cu membru aceste relaţii, obţinem − 21 ≤ (α − A)2 − 2(β − B)2 ≤ 14 , de unde
|(α−A)2 −2(β −B)2 | ≤ 12 . Prin urmare, N (r) = N (y)|(α−A)2 −2(β −B)2 | ≤
1
2
N (y) < N (y). În concluzie, R este√inel euclidian ı̂n raport cu N .
Notăm R = Z[ω], unde ω = 1+2 5 . Observăm că Q[ω] = {a + bω|a, b ∈
√ √ √
Q} √ = {u + v 5|u, v ∈ Q} = Q[ 5]. Considerăm N : Q[ 5] → Q, N (u +
v 5) = |a2 −5b2 |. Conform problemei 2(ii), N este multiplicativă. Observăm
şi că N (a + bω) = |a2 + ab − b2 |, de√ unde N (R) ⊂ N. Se constată imediat
prin dublă
√
incluziune √
că R = { a+b2 5 | a, b ∈ Z au aceeaşi paritate}. Fie
x = a+b2 5 şi y = c+d2 5 ̸= 0 elemente din R. Avem ı̂n R
√
x a+b 5 ac − 5bd bc − ad √
= √ = 2 + 5.
y c+d 5 c − 5d2 c2 − 5d2
√
Prin urmare, xy ∈ Q[ 5]. Notăm
ac − 5bd bc − ad
α= şi β = 2
c − 5d
2 2 c − 5d2
şi alegem B cel mai apropiat ı̂ntreg de 2β (deci, |β − B2 | ≤ 14 ) şi A cel mai
apropiat ı̂ntreg de aceeaşi paritate cu B de 2α (deci, |α − A2 | ≤ 21 ). Cu aceste
notaţii se obţine
√
x A+B 5 A B √
= + (α − ) + (β − ) 5,
y 2 2 2
√ √ √
deci x = ( A+B2 5 )y + [(α − A2 ) + (β − B2 ) 5]y. Cum x, y şi q = A+B2 5 sunt
√
ı̂n R, din relaţia anterioară rezultă că r = [(α − A2 ) + (β − B2 ) 5]y ∈ R.
Avem deci ı̂n R scrierea x = qy +√r. În plus, datorită multiplicativităţii lui
N , N (r) = N ((α − A2 ) + (β − B2 ) 5)N (y) = N (y)|(α − A2 )2 − 5(β − B2 )2 | ≤
5
16
N (y) < N (y). Prin urmare, R este inel euclidian ı̂n raport cu N .
√
18. Notăm R = Z[ 1+i2 d ].
”⇒” Să presupunem că d ≥ 15. Cum R este inel euclidian, există φ :
R \ {0} −→ N astfel ı̂ncât oricare ar fi a, b ∈ R, b ̸= 0, există q, r ∈ R cu
proprietăţile a = bq + r şi r = 0 sau φ(r) < φ(b). Considerăm şi norma
215
√
N : R −→ N, N (x + y 1+i2 d ) = x2 + xy + 1+d 4
y 2 . Conform problemei 2, N
este multiplicativă, iar U (R) = {a ∈ R | N (a) = 1}.
Procedând ca la soluţia problemei 4, obţinem U (R) = {−1, 1}. Fie α ∈
R \ {−1, 0, 1} astfel că φ(α) = min{φ(a) | a ∈ R \ {−1, 0, 1}}. (Remarcăm
că acest minim este atins, ı̂ntrucât N este bine ordonată.) Dacă z este un
element arbitrar din R, atunci, conform proprietăţilor lui φ, există q, r ∈ R
cu proprietăţile z = qα + r şi r = 0 sau φ(r) < φ(α). Conform definiţiei lui
α, ultima inegalitate nu este posibilă decât dacă r ∈ {−1, 0, 1}.
În consecinţă, orice element din R este congruent cu −1, 0 sau 1 modulo α.
În particular 2 este congruent cu −1, 0 sau 1 modulo α, de unde α|3 sau
α|2 sau α|1. Ultimul caz este ı̂nsă imposibil deoarece α ∈ / U (R). Trecând
la norme ı̂n celelalte două relaţii obţinem (vezi problema 3(i)) că N (α)|9
sau N (α)|4. Cum α nu este inversabil, el nu poate { avea norma 1. Prin
}
√
urmare, N (α) ∈ {2, 3, 4, 9}. Reamintind că R = α + β 2 | α, β ∈ Z =
1+i d
{ √ } √
a+bi d
2
| a, b ∈ Z au aceeaşi paritate , notăm α = a+bi2 d , unde a, b ∈ Z au
aceeaşi paritate.
Dacă N (α) ∈ {2, 3}, rezultă a2 + db2 ∈ {8, 12}. Dacă b = 0, obţinem
a2 ∈ {8, 12}, iar dacă |b| ≥ 1 găsim a2 < 0, contradicţie.
Dacă N (α) = 4, vom avea a√ 2
+ db2 = 16; dacă b = 0 obţinem α = ±2 ∼ 2.
Constatăm ı̂nsă că dacă 1+i2 d ar da rest −1, 0 √sau 1 modulo 2, atunci ar
√ √
avea loc ı̂n R o relaţie de forma 1+i2 d = 2 · u+vi2 d + ε, de unde 1 + i d =
√
2(u + vi d) + 2ε cu ε ∈ {−1, 0, 1}. Rezultă 1 = 2v, contradicţie.
Dacă |b| = 1, avem variantele d > 15 (ı̂n care obţinem √
a2 = 4 − db2 < 0,
contradicţie) şi d = 15 (ı̂n care vom avea √
α ∼ 1±i2 15 . Atunci 2 trebuie să
admită√ ı̂n R o scriere de forma 2 = 1±i2 15 · q + ε, ε ∈ {−1, 0, 1}. Rezultă
că 1±i2 15 divide 1,2 sau 3. Cum el are√normă 4, rezultă că ı̂l divide pe 2.
Conform problemei 3(iii), rezultă că 1±i2 15 ∼ 2, contradicţie.) Dacă |b| > 1,
obţinem a2 = 4 − db2 < 0, contradicţie.
√a + db = 36; pentru b = 0 obţinem α = ±3 ∼ 3;
2 2
Dacă N (α) = 9, vom avea
constatăm ı̂nsă că dacă i d ar√da rest −1, √
0 sau 1 modulo 3, atunci ar avea
loc ı̂n R o relaţie de tipul 2 = 3 2 + ε cu ε ∈ {−1, 0, 1}, de unde
1+i d u+vi d
1 = 3v, contradicţie.
Dacă |b| = 1, distingem cazurile:
d = 15, ı̂n care obţinem a2 = 21, contradicţie;
216
d = 31, ı̂n care obţinem a2 = 5, contradicţie; √
d = 35, ı̂n care obţinem
√
a2 = 1, deci α ∼ 1±i2 35 . Va √exista atunci q ∈ R
astfel ca 2 = 1±i2 35 √· q + ε, ε ∈ {−1, 0, 1}, de unde 1±i2 35 divide 1,2 sau 3.
Având norma√9, 1±i2 35 va trebui să ı̂l dividă pe 3. Conform problemei 3(iii),
rezultă că 1±i2 35 ∼ 3, contradicţie.
d ≥ 39, ı̂n care obţinem a2 < 0, contradicţie.
Dacă |b| > 1, obţinem a2 = 36 − db2 < 0, contradicţie.
Rămâne aşadar că inelul R nu este euclidian.
√ √
”⇐” Fie d ∈ {3, 7, 11}. Definim N : Q[i d] → Q, N (a + bi d) = a2 +√db2 .
Conform√ problemei 2, N este multiplicativă şi N (R) ⊂ N. Fie x = a+bi2 d şi
y = c+ei2 d ̸= 0 elemente din R. Avem ı̂n C
√
x a + bi d ac + dbe bc − ae √
= √ = 2 + i d.
y c + ei d c + de2 c2 + de2
√
Prin urmare, xy ∈ Q[i d]. Notăm
ac + dbe bc − ae
α= 2 2
şi β = 2
c + de c + de2
şi alegem B cel mai apropiat ı̂ntreg de 2β (deci, |β − B2 | ≤ 14 ) şi A cel mai
apropiat ı̂ntreg de aceeaşi paritate cu B de 2α (deci, |α − A2 | ≤ 21 ). Cu aceste
notaţii, se obţine
√
x A + Bi d A B √
= + (α − ) + (β − )i d,
y 2 2 2
√ [ √ ] √
deci x = ( A+Bi d
)y+ (α − A
) + (β − B
)i d y. Cum x, y şi q = A+B d
sunt
2 2 2
[ √ ]
2
ı̂n R, din relaţia anterioară rezultă că r = (α − A2 ) + (β − B2 )i d y ∈ R.

Avem deci ı̂n R scrierea x = qy +√r. În plus, datorită
( multiplicativităţii )lui
N , N (r) = N ((α − 2 ) + (β − 2 )i d)N (y) = N (y) α − 2 ) + d(β − 2 ) ≤
A B A 2 B 2
4+d
16
N (y) ≤ 15
16
N (y) < N (y). Prin urmare, R este euclidian ı̂n raport cu N .
19. (i) ⇒ (ii) Fie p un ideal prim nenul al lui R şi a ∈ p \ {0}. Elementul
a fiind ı̂n p, rezultă că este neinversabil, deci se scrie ca produs de elemente
prime din R, să zicem a = p1 · · · pn , n ≥ 1. Cum p este ideal prim, el conţine
217
măcar unul dintre factorii acestui produs.
(ii) ⇒ (i) Notăm S = {a ∈ R | a se scrie ca produs de elemente prime}. S
este ı̂n mod evident un sistem multiplicativ. Presupunem că există a ∈ R \ S
nenul şi neinversabil. Dacă (a) ∩ S ̸= ∅, atunci ar exista α ∈ R astfel ca
aα = p1 · · · pn cu p1 , . . . , pn prime şi n ≥ 1 minim. Dacă n = 1, atunci
α ∈ U (R), iar relaţia a = α−1 p1 arată că a ∈ S, contradicţie. Pentru
n ≥ 2, dacă nici unul dintre factorii din membrul drept nu divide pe α,
atunci p1 · · · pn |a; punând a = bp1 · · · pn , obţinem bα = 1, deci b ∈ U (R).
Prin urmare, a = (bp1 )p2 · · · pn este o scriere a lui a ca produs de ele-
mente prime, contradicţie. Dacă pe de altă parte vreunul dintre elementele
p1 , . . . , pn , să zicem pn , divide pe α, atunci, punând α = βpn , am avea scrierea
aβ = p1 · · · pn−1 , contradicţie cu minimalitatea lui n. Rămâne aşadar că
(a) ∩ S = ∅. Prin urmare, mulţimea idealelor lui R care conţin pe (a) şi nu
intersectează S este nevidă. Această mulţime este inductiv ordonată ı̂n ra-
port cu incluziunea. Aplicând lema lui Zorn, deducem că admite un element
maximal pe care ı̂l notăm cu p.
Presupunem că p nu este ideal prim. Atunci există x, y ∈ R astfel ı̂ncât
xy ∈ p, dar x, y ∈ / p. Atunci, idealele p + (x) şi p + (y) conţin strict pe
p, deci ele trebuie să intersecteze pe S. Fie u = π + αx ∈ (p + (x)) ∩ S
şi v = ρ + βy ∈ (p + (y)) ∩ S, unde π, ρ ∈ p, α, β ∈ R. Atunci uv =
πρ + πβy + ραx + αβxy ∈ p ∩ S, contradicţie.
Rămâne deci că p este ideal prim. Atunci, conform ipotezei, el trebuie să
conţină un element prim, care se va afla ı̂nsă şi ı̂n S. Prin urmare, p ∩ S ̸= ∅,
contradicţie.
Presupunerea că există elemente nenule şi neinversabile ı̂n afara lui S este
deci incorectă. Prin urmare, toate elementele nenule şi neinversabile ale lui
R se scriu ca produs de elemente prime. În consecinţă, R este inel factorial.
20. Se ştie că orice inel de fracţii al unui domeniu de integritate este de
asemenea domeniu de integritate.
Considerăm pentru ı̂nceput că R este inel euclidian ı̂n raport cu φ. Definim
(a) { a α}
−1
φ : S R \ {0} → N, φ = min φ(α) | ∃σ ∈ S cu = .
s s σ
( )
Fie as şi bt ̸= 0 din S −1 R şi βτ = bt astfel ca φ bt = φ(β). Cum R e euclidian,
există q, r ∈ R astfel ca a = βq + r şi r = 0 sau φ(r) < φ(β). Rezultă că
218
a
s
= qτ β
s τ
+ r
s
ı̂n S −1 R. Dacă r ̸= 0, atunci
(r) { ( )
r ρ} b
φ = min φ(ρ) | ∃σ ∈ S cu = ≤ φ(r) < φ(β) = φ .
s s σ t
Prin urmare, S −1 R este inel euclidian ı̂n raport cu φ.

Dacă R este inel principal, fie J un ideal al lui S −1 R. Atunci (vezi
problema{ 49 din Capitolul } 5) există un ideal I al lui R astfel ı̂ncât J =
−1
S I = s | a ∈ I, s ∈ S . Fie b un generator al idealului (principal) I al
a
lui R şi fie as ∈ J. Există atunci α ∈ R astfel ı̂ncât a = bα. Este clar atunci
că as = 1b · αs . Rezultă că J este ideal principal al lui S −1 R. Cum J a fost
luat arbitrar, deducem că S −1 R este inel principal.
Dacă R este inel factorial, să considerăm un element prim p ∈ R care nu
divide nici un element din S. Atunci p este nenul şi neinversabil ( p1 · as = 11
ı̂nseamnă pa = s, adică p|R s, contradicţie) ı̂n S −1 R. Dacă p|S −1 R as · bt , atunci
există uc ∈ S −1 R astfel ca p1 uc = as bt , de unde pcst = abu. Rezultă că p|R abu.
Dar p e prim ı̂n R şi nu divide u ∈ S, deci p|R a sau p|R b. Dacă, de exemplu,
p|R a, atunci există α ∈ R pentru care a = pα, de unde as = p1 αs , deci p|S −1 R as .
În acelaşi mod se arată că p|R b conduce la p|S −1 R bt . În concluzie, orice ele-
ment prim din R care nu divide nici un element din S este prim şi ı̂n S −1 R.
Fie acum un element nenul şi neinversabil x = as ∈ S −1 R. Atunci a este
şi el nenul şi neinversabil ı̂n R, deci se poate scrie sub forma a = p1 · · · pn ,
n ≥ 1, unde p1 , . . . , pn sunt elemente prime din R. După o eventuală renu-
merotare, putem considera că p1 , . . . , pr (0 ≤ r < n) divid elemente din S,
iar pr+1 , pr+2 , . . . , pn nu divid elemente din S. Putem scrie atunci
(p · · · p p ) p pn
1 r r+1 r+2
x= · · ··· .
s 1 1 1
În concluzie (observând că elementul p1 ···p
s
r
∈ S −1 R este inversabil), x se scrie
ca produs de elemente prime din S −1 R. Prin urmare, S −1 R este inel factorial.
21. Fie p un ideal prim nenul al lui R. Dacă p ∩ S ̸= ∅, atunci există ı̂n p
un element de forma p1 · · · pn , n ≥ 1, unde p1 , . . . pn sunt elemente prime din
R. Cum p este ideal prim, cel puţin unul dintre factorii acestui produs se va
afla ı̂n p.
Dacă pe de altă {parte p ∩ S = ∅,} atunci, conform problemei 50 din Capi-
tolul 5, S −1 p = as | a ∈ p, b ∈ S este un ideal prim (nenul) al lui S −1 R.
Cum S −1 R este un inel factorial, deducem, ı̂n virtutea problemei 19, că S −1 p
219
conţine un element prim, fie el qs . Dar qs = 1s 1q , iar 1s e inversabil ı̂n S −1 R, prin
urmare putem considera că elementul prim din S −1 p este chiar 1q . Să pre-
supunem că q se divide ı̂n R prin elementul pi1 , i1 ∈ I. Atunci, există q1 ∈ R
cu q = pi1 q1 . Cum pi1 ∈ S, rezultă că pi1 ∈ / p şi pi1 ∈ U (S −1 R), deci q1 ∈ p şi
q
1
∼S −1 R 1 . Dacă există pi2 , i2 ∈ I, care să dividă ı̂n R pe q1 , atunci există
q1
q2 ∈ R cu q1 = pi2 q2 . Cum pi2 ∈ S, rezultă că pi2 ∈ / p şi pi2 ∈ U (S −1 R), deci
q2 ∈ p şi 1 ∼S −1 R 1 . Continuând ı̂n acest mod, obţinem şirul q, q1 , q2 , . . .
q1 q2
de elemente din p, cu q1 |R q, q2 |R q1 , ş.a.m.d. În termeni de ideale aceasta

ı̂nseamnă că qR ⊂ q1 R ⊂ q2 R ⊂ . . .. Conform ipotezei, acest şir ascendent
de ideale principale este staţionar; prin urmare, există un rang n pentru care
qn ∼R qn+1 . Deci q1n ∼S −1 R 1q , aşadar q1n este prim ı̂n S −1 R, şi qn nu se divide
prin pi pentru nici un i ∈ I.
Presupunem acum că qn |ab ı̂n R. Atunci, q1n |S −1 R a1 · 1b ; prin urmare, q1n |S −1 R a1
sau q1n |S −1 R 1b . Dacă q1n |S −1 R a1 , atunci a1 = q1n · sc , c ∈ R, s = pi1 · · · pir ∈ S.
Deducem pi1 · · · pir a = qn c. Cum qn nu se divide prin pi pentru nici un i ∈ I,
rezultă că pi1 · · · pir |R c. Scriem c = pi1 · · · pir d, d ∈ R. Obţinem a = qn d,
deci qn |R a. Pentru q1n |S −1 R 1b se procedează analog şi se obţine qn |R b. Prin
urmare, qn ∈ p este element prim.
În concluzie, orice ideal prim nenul al lui R conţine un element prim. Con-
form problemei 19, R este inel factorial.
22. (i) Conform problemei 55 din Capitolul 5, K[X, Y ]/(XY − 1) ≃

−1
S K[X], unde S este sistemul multiplicativ al lui K[X] format din puter-
ile lui X. Cum K[X] este inel euclidian, deducem, folosind problema 20,
că S −1 K[X] este inel euclidian. Izomorfismul de mai sus ne arată că inelul
K[X, Y ]/(XY − 1) este la rândul său inel euclidian.
(ii) Considerăm morfismele de inele Φ : C[X, Y ] → C[U, V ] cu proprietăţile
Φ(a) = a pentru orice a ∈ C, Φ(X) = 12 (U + V ), Φ(Y ) = 12 i(V − U )
şi Ψ : C[U, V ] → C[X, Y ] cu proprietăţile Ψ(a) = a pentru orice a ∈ C,
Ψ(U ) = X + iY şi Ψ(V ) = X − iY (existenţa morfismelor Φ şi Ψ e asigurată
de proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame).
Se constată imediat că Φ şi Ψ sunt inverse unul celuilalt, deci sunt izomor-
fisme. Dacă notăm cu π proiecţia canonică a lui C[U, V ] pe C[U, V ]/(U V −1),
constatăm imediat că w = π ◦Φ este morfism surjectiv şi Ker w = (X 2 +Y 2 −
1). Aplicând teorema fundamentală de izomorfism pentru inele, obţinem
C[X, Y ] C[U, V ]
≃ .
(X 2 + Y 2 − 1) (U V − 1)
220
Cum inelul din membrul drept al relaţiei anterioare este inel euclidian con-
form punctului (i), demonstraţia este ı̂ncheiată.
23. Să notăm A = R[X1 , . . . , Xn ].

,,⇒”: Presupunem pentru ı̂nceput că R nu este corp. Atunci există un el-
ement a ∈ R nenul şi neinversabil. Presupunem că idealul I = (a, X1 ) este
principal. Există atunci f ∈ A astfel ı̂ncât I = (f ). Cum X1 ∈ I, rezultă
că există g ∈ A aşa ı̂ncât X1 = f g. De aici, gradX1 (f ) + gradX1 (g) =
gradX1 (X1 ) = 1, deci unul din aceste grade este 1, iar celălalt 0. Dacă
gradX1 (f ) = 1, atunci, cum a ∈ I, rezultă că gradX1 (a) ≥ 1, contradicţie.
Dacă gradX1 (f ) = 0 şi gradX1 (g) = 1, avem că f ∈ R[X2 , . . . , Xn ] şi
g = P0 + P1 X1 , P0 , P1 ∈ R[X2 , . . . , Xn ]. Rezultă P0 f = 0 şi P1 f = 1,
de unde P0 = 0 şi (constatând că P1 şi f au gradul 0 ı̂n raport cu toate
nedeterminatele) P1 , f ∈ U (R). Dar f ∈ U (R) conduce la 1 ∈ I, deci există
F, G ∈ A astfel ı̂ncât 1 = aF + X1 G. Făcând X1 = 0 ı̂n această relaţie,
obţinem a ∈ U (R), contradicţie. Prin urmare, pentru ca A să fie principal,
este necesar ca R să fie corp.
Presupunând că n ≥ 2, considerăm A = R[Xn ][X1 , . . . , Xn−1 ]. Cum R[Xn ] nu
este corp, A nu este inel principal conform cazului deja discutat, contradicţie.
Rămâne aşadar că n = 1.
,,⇐”: Dacă R este corp şi n = 1, se ştie că A este inel euclidian, deci şi
principal.
√ √
24. (i) ”⊆” Fie x ∈√P . Există α = s + ti 3 şi β = u + vi 3 astfel
ı̂ncât x = 2α + (1 + i √ 3)β. După efectuarea calculelor, se obţine x =
2s + u − 3v + (2t + u + v)i 3. Dacă punem a = 2s + u − 3v şi b = 2t + u + v,
avem a, b ∈ Z şi 2|2s − 2t − 4v = a − b. √
”⊇” Dacă x ∈ R se scrie sub √ forma a + bi 3 cu a, b ∈ Z de aceeaşi paritate,
atunci x = 2 · 2 + b(1 + i 3) ∈ P .
a−b
(ii) Conform problemei

√ 15 din Capitolul 5, R ≃ Z[X]/(X 2 + 3) iar prin acest
izomorfism lui i 3 ı̂i corespunde X, b unde prin fˆ notăm clasa lui f ∈ Z[X]
2
modulo idealul (X + 3). Prin urmare,
R Z[X]/(X 2 + 3)
≃ .
P (2, X + 1)
Cum ı̂n Z[X] avem (X 2 + 3) ⊂ (2, X + 1), obţinem
R Z[X]/(X 2 + 3)
≃ .
P (2, X + 1)/(X 2 + 3)
221
Aplicând de două ori teorema a III-a de izomorfism pentru inele deducem
R Z[X] Z[X]/(2) (∗) Z[X]/2Z[X] (∗∗) Z2 [X] (∗∗∗)
≃ ≃ ≃ ≃ ≃ Z2 ,
P (2, X + 1) (2, X + 1)/(2) (0, X + 1) (X + 1)
unde izomorfismele (∗) şi (∗∗) sunt consecinţe ale problemei 14 din Capitolul
5, iar (∗ ∗ ∗) rezultă din problema 13, Capitolul 5. În consecinţă, R/P este
inel integru (chiar corp), deci P este ideal prim (chiar maximal).
Să presupunem acum că P ar fi ideal principal şi fie x un generator al său.
Atunci x|R 2, deci N (x)|Z 4. Dar N (x) ̸= 1, altfel ar rezulta că x ∈ U (R),
deci P = R; acest lucru este ı̂nsă imposibil, ı̂ntrucât, conform punctului (i),
1 nu este de forma necesară pentru a fi element al lui P . N (x) nu poate fi
nici 2, deoarece R nu conţine√ elemente de normă 2. Rămâne√că N (x) = 4.
Cum avem x|R 2, x|R 1 + i 3 şi N (x) = 4 = N (2)√= N (1 + i 3), deducem,
conform problemei
√ x ∼R 2 şi x ∼R 1 + i 3. De aici rezultă ı̂nsă că
3(iii), că √
2 ∼R 1 + i 3, deci 2|R 1 + i 3, contradicţie. Rămâne aşadar că P nu este
ideal principal.
(iii) Să presupunem că idealul P RP = { as | a ∈ P, s ∈ R \ P } al lui RP (vezi
problema 50(iii) din Capitolul 5) ar fi principal şi fie xs un generator al său.
Cum s este inversabil ı̂n RP , putem ı̂nlocui acest generator cu x1 = 1s xs ∼ xs .
√ √
Să notăm x = a + bi 3, unde a, b ∈ Z au aceeaşi paritate. Cum 2 şi 1 + i 3
sunt ı̂n P RP , rezultă că există c, d, e, f, s, t, u, v ∈ Z astfel ı̂ncât
√ √
c + di 3 √ √ e + fi 3 √
2= √ (a + bi 3), 1 + i 3 = √ (a + bi 3),
s + ti 3 u + vi 3
unde c, d au aceeaşi paritate, e, f au aceeaşi paritate, s, t au parităţi diferite,
u, v au parităţi diferite. Dacă a şi b ar fi pare, cum din a doua relaţie de
mai sus rezultă că u + v = af + be, ar rezulta că u + v e√par, contradicţie.
√
Trebuie deci ca a şi b să fie impare. Cum relaţia 2 = c+di √ 3 (a + bi 3) con-
s+ti 3
duce la ac − 3bd = 2s şi ad + bc = 2t, c şi d trebuie să fie impare (altfel,
din cele două relaţii anterioare √am obţine√ că s şi t au aceeaşi paritate, ab-
surd). Tot din relaţia 2 = c+di √ 3 (a + bi 3) obţinem prin trecere la norme
s+ti 3
4(s2 + 3t2 ) = (a2 + 3b2 )(c2 + 3d2 ). Cum a2 + 3b2 ≡ c2 + 3d2 ≡ 0 (mod 4),
deducem că s2 +3t2 e divizibil prin 4, ceea ce (ţinând cont că s şi t au parităţi
diferite) este imposibil.
Rămâne aşadar că P RP nu este ideal principal ı̂n RP . În consecinţă, RP nu
este inel principal.
(iv) Presupunem că RP admite cel puţin un element prim, fie el π. Cum RP
222
e un inel local (vezi problema 50 din Capitolul 5) iar π nu este inversabil,
rezultă că π ∈ P RP (vezi problema 29 din Capitolul 4). Făcând eventual uz
de o asociere√ ı̂n divizibilitate ı̂n inelul RP , putem considera că π ∈ P ; notăm
π = a + bi 3 cu a, b ∈ Z de aceeaşi paritate.
Dacă a şi b sunt pare, atunci 2 divide π ı̂n R, deci şi ı̂n RP . Rezultă că
π = 2x, cu x ∈ RP , şi singura variantă pentru ca π să fie prim ar fi π ∼√ RP 2.
Dacă √
a şi b sunt impare√ şi dau acelaşi rest modulo
√ 4, atunci π = a + bi 3 =
(1 + i 3)( a+3b
4
+ b−a
4 √
i 3). Prin urmare, 1 + i 3 divide π ı̂n R, deci şi ı̂n RP .
Rezultă că π = (1 + i √3)x, cu x ∈ RP , şi singura variantă pentru ca π să fie
prim ar fi π ∼RP 1 + i 3.
În mod similar se constată că, ı̂n situaţia ı̂n care a şi b sunt impare şi
dau resturi diferite
√ modulo 4, singura variantă pentru ca π să fie prim ar
fi π ∼RP 1 − i 3. √ √
Pe de altă parte, cum 2 · 2 = 4 = (1 + i √3)(1 − i 3), dacă 2 ar fi prim ı̂n
RP , atunci el ar trebui să dividă pe 1 + i 3 (şi atunci ar exista c, d ∈ Z de
√ √
aceeaşi paritate şi s, t ∈ Z de parităţi diferite astfel ca 2 · s+ti 3 = 1 + i 3,
c+di√ 3
√
de unde s + t = 2d, contradicţie) sau pe 1 − i 3 (şi atunci ar exista c, d ∈ Z
√ √
de aceeaşi paritate şi s, t ∈ Z de parităţi diferite astfel ca 2 · s+ti 3 = 1 − i 3,
c+di√ 3
de unde t − s = 2d, contradicţie). Rămâne că 2 nu este prim ı̂n RP , deci

varianta π ∼RP 2 este contradictorie. √ √
În mod similar se arată că nici unul dintre elementele 1 + i 3 şi 1 − i 3 nu
este prim ı̂n RP . Prin urmare, presupunerea că există elemente prime ı̂n RP
este contradictorie.
Rămâne că inelul RP nu are nici un element prim.
25. Fie I un ideal al lui R. Dacă I = (0), atunci I este generat de

0, deci este ideal principal. Dacă I ̸= (0), fie y ∈ I \ {0} astfel ı̂ncât
φ(y) = min{φ(z)|z ∈ I \ {0} }. Mulţimea N fiind bine ordonată, minimul
de mai sus există şi este număr natural nenul. Fie x un element arbitrar
nenul al lui I. Să presupunem că y - x. Conform proprietăţii (ii) rezultă
că există u, v ∈ R astfel ı̂ncât 0 < φ(xu − yv) < φ(y). Deoarece I este
ideal, xu − yv ∈ I. În plus, xu − yv ̸= 0 conform proprietăţii (i) şi ine-
galităţii φ(xu − yv) > 0. Contrazicem ı̂nsă ı̂n acest mod minimalitatea lui
φ(y). Rămâne deci că y | x. Cum y a fost luat arbitrar ı̂n I, deducem că
I ⊂ Ry; incluziunea Ry ⊂ I este evidentă. Am arătat aşadar că I = Ry.
Prin urmare, R este inel principal.
223
26. Pentru a demonstra că inelele din enunţ sunt principale, vom aplica
criteriul din problema
[ √ ]25.
Notăm R = Z 1+i2 19 şi N : R → N, N (z) = zz. Este evident că, pentru
a ∈ R, N (a) = 0 dacă şi numai dacă a = 0. Fie acum x, y ∈ R, y ̸= 0,
y - x. Conform problemei 25, demonstraţia se ı̂ncheie dacă arătăm că există
u, v ∈ R astfel ca 0 < N (xu − yv) < N (y). √ Conform problemei 2, N se
prelungeşte la funcţia multiplicativă N : Q[i 19] → Q, N (z) = zz. Relaţia
anterioară se rescrie atunci 0 < N ( xy u − v) < 1. Prin urmare, este suficient
√
să demonstrăm că pentru orice z ∈ Q[i 19] \ R există u, v ∈ R astfel ı̂ncât
N (zu − v) ∈ (0, 1).
√ √
Fie deci z ∈ Q[i 19] \ R. Există a, b ∈ Z şi c ∈ N astfel ı̂ncât z = a+bic 19 .
Cum z ∈ / R, avem c ≥ 2. Simplificând eventual prin (a, b, c), putem pre-
supune că (a, b, c) = 1. Există atunci α, β, δ ∈ Z astfel ca aβ + bα − cδ = 1.
Din teorema ı̂mpărţirii cu rest deducem existenţa ı̂ntregilor γ şi r cu pro-
prietăţile aα − 19bβ = cγ + r şi |r| ≤ 2c .
√ √
√ c ≥ 6, alegem u = α + βi2 19 şi v = γ + δi 19. Obţinem zu − v =
Dacă
r+i 19
c
, de unde N (zu − v) = r c+19 2 ≤ 14 + 19c2
≤ 97 < 1. Pe de altă parte,
2
N (zu − v) = r c+192 ≥ 19c2
> 0.
Dacă c = 5, facem aceleaşi alegeri, constatând ı̂nsă că de această dată |r| ≤ 2.
2
Prin urmare, 0 < r 5+19 2 ≤ 23
25
< 1, deci N (zu − v) ∈ (0, 1).
Dacă c = 4, observăm că a şi b nu pot fi simultan pare. Avem prin urmare
de studiat următoarele două cazuri:
1. Dacă a şi b sunt de parităţi diferite, constatăm că a2 + 19b2√≡ s (mod 4),
s ∈ {1, 3}. Scriem a2 + 19b2 = 4q + s şi alegem u = a − bi 19 şi v = q.
Rezultă zu − v = 4s , deci N (zu − v) ∈ (0, 1).
2. Dacă a şi b sunt impare, atunci √
a2 + 19b2 ≡ 4 (mod 8). Scriem a2 +
19b2 = 8q + 4 şi alegem u = a−bi2 19 şi v = q. Rezultă zu − v = 12 , deci
N (zu − v) = 14 ∈ (0, 1).
Dacă c = 3, să presupunem că 3|a2 + 19b2 . Dacă 3 divide unul dintre nu-
merele a şi b, rezultă că ı̂l divide şi pe celălalt, contradicţie cu (a, b, c) = 1.
Prin urmare, 3 - a şi 3 - b. De aici obţinem ı̂nsă a2 + 19b2 ≡ 2 (mod 3),
contradicţie. Rămâne aşadar că √ 3 - a2 + 19b2 . Scriem a2 + 19b2 = 3q + r,
r ∈ {1, 2} şi alegem u = a − bi 19 şi v = q. Rezultă zu − v = 3r , deci
N (zu − v) ∈ (0, 1).
Dacă c = 2, atunci numerele a şi b trebuie să aibă parităţi diferite (altfel am
avea z ∈ R). Atunci a2 + 19b2 ≡ 1 (mod 4). Scriem a2 + 19b2 = 4q + 1 şi
224
√
alegem u = a − bi 19 şi v = q. Rezultă zu − v = 12 , deci N (zu − v) = 14 ∈
(0, 1). [ √ ]
a ∈ R, N (a) = 0 dacă şi numai dacă a = 0; Fie acum x, y ∈ R, y ̸= 0,
√
N (zu − v) ∈ (0, 1).
√ √
√ √ √
Dacă c ≥ 8, alegem u = α+βi 43 şi v = γ+δi 43. Obţinem zu−v = r+ic 43 ,
2
de unde N (zu − v) = r c+43 2 ≤ 14 + 43 c2
≤ 5964
< 1. Pe de altă parte,
2
N (zu − v) = c2 ≥ c2 > 0.
r +43 43
Dacă c ∈ {3, 5, 7}, să presupunem că c|a2 + 43b2 . Dacă c divide unul dintre
numerele a şi b, rezultă că ı̂l divide şi pe celălalt, contradicţie cu (a, b, c) = 1.
( )2
Prin urmare, c - a şi c - b. De aici obţinem ı̂nsă −43 d = ab d −1 ı̂n Zc . Cum
d este egal cu b
−43 6 ı̂n Z7 , cu b
2 ı̂n Z5 respectiv cu b
2 ı̂n Z3 , rezultă că el nu este
pătratul nici unui element din Zc şi am obţinut astfel o contradicţie.
Rămâne aşadar că√c - a2 +43b2 . Scriem a2 +43b2 = cq +r, r ∈ {1, . . . , c−1} şi
alegem u = a − bi 43 şi v = q. Rezultă zu − v = rc , deci N (zu − v) ∈ (0, 1).
Dacă c = 6, putem face aceleaşi alegeri de la cazul precedent. Faptul că
6 - a2 + 43b2 rezultă din relaţia 3 - a2 + 43b2 demonstrată ı̂n cazul anterior.
a2 + 43b2 ≡ 4 (mod 8). Scriem a2 +
N (zu − v) = 14 ∈ (0, 1).
225
avea z ∈ R). Atunci √ a + 43b ≡ 1 (mod 4). Scriem
2 2
a2 + 43b2 = 4q + 1 şi
(0, 1). [ √ ]
a ∈ R, N (a) = 0 dacă şi numai dacă a = 0; Fie acum x, y ∈ R, y ̸= 0,
√
N (zu − v) ∈ (0, 1).
√ √
√ √
Dacă√ c ≥ 10, alegem u = α + βi 2
67 şi v = γ + δi 67. Obţinem zu − v =
r+i 67
c
, de unde N (zu − v) = r c+67 2 ≤ 14 + 67c2
≤ 23
25
2
N (zu − v) = c2 ≥ c2 > 0.
r +67 67
Dacă c ∈ {9, 6, 3}, să presupunem că 3|a2 + 67b2 .

Dacă 3 divide unul dintre numerele a şi b, rezultă că ı̂l divide şi pe celălalt,
contradicţie cu (a, b, c) = 1. Prin urmare, 3 - a şi 3 - b. De aici obţinem ı̂nsă
a2 + 67b2 ≡ 2 (mod 3), contradicţie.
Rămâne aşadar că 3 - a2 +67b2 , de unde obţinem şi 6 - a2 +67b2 şi 9 - a2 +67b √
2
.
Putem deci scrie a +67b = cq+r cu r ∈ {1, . . . , c−1}. Alegem u = a−bi 67
2 2
şi v = q. Rezultă zu − v = rc , deci N (zu − v) ∈ (0, 1).

Dacă c = 8, observăm că a şi b nu pot fi simultan pare (altfel am avea
2|(a, b, c) = 1). Prin urmare, a2 + 67b2 este congruent√cu s ∈ {1, 3, 4} modulo
8. Scriem a2 + 67b2 = 8q + s şi alegem u = a − bi 67 şi v = q. Obţinem
zu − v = 8s , de unde N (zu − v) ∈ [ 18 , 14 ] ⊂ (0, 1).
Dacă c ∈ {5, 7}, să presupunem că c|a2 + 67b2 . Dacă c divide unul dintre
numerele a şi b, rezultă că ı̂l divide şi pe celălalt, contradicţie cu (a, b, c) = 1.
( )2
Prin urmare, c - a şi c - b; de aici obţinem ı̂nsă −67 d = ab d −1 ı̂n Zc . Cum
d este egal cu b
−67 6 ı̂n Z7 , respectiv cu b
3 ı̂n Z5 , rezultă că el nu este pătratul
nici unui element din Zc şi am obţinut astfel o contradicţie.
226
Rămâne aşadar că c√- a2 + 67b2 . Scriem a2 + 67b2 = cq + r, r ∈ {1, . . . , c − 1}
şi alegem u = a−bi 67 şi v = q. Rezultă zu−v = rc , deci N (zu−v) ∈ (0, 1).
a2 + 67b2 ≡ 4 (mod 8). Scriem a2 +
N (zu − v) = 14 ∈ (0, 1).
2 2
a2 + 67b2 = 4q + 1 şi
1
(0, 1). [ √ ]
Notăm R = Z 1+i 2 163 şi N : R → N, N (z) = zz. Este evident că,
pentru a ∈ R, N (a) = 0 dacă şi numai dacă a = 0. Fie acum x, y ∈ R,
y ̸= 0, y - x. Conform problemei 25, demonstraţia se ı̂ncheie dacă arătăm că
există u, v ∈ R astfel ca 0 < N (xu − yv) < N√ (y). Conform problemei 2, N se
√
N (zu − v) ∈ (0, 1).√
Fie √deci z ∈ Q[i 163] \ R. Există a, b ∈ Z şi c ∈ N astfel ı̂ncât z =
a+bi 163
c
. Cum z ∈ / R, avem c ≥ 2. Simplificând eventual prin (a, b, c), putem
presupune că (a, b, c) = 1. Există atunci α, β, δ ∈ Z astfel ca aβ + bα − cδ =
1. Din teorema ı̂mpărţirii cu rest deducem existenţa ı̂ntregilor γ şi r cu
proprietăţile aα − 163bβ = cγ + r şi |r| ≤ 2c .
√ √
Dacă√ c ≥ 15, alegem u = α + βi2 163 şi v = γ + δi 163. Obţinem zu − v =
r+i 163
c
, de unde N (zu − v) = r +163c2
≤ 14 + 163
c2
≤ 877
900
r2 +163
N (zu − v) = c2 ≥ c2 > 0. 163
Dacă c ∈ {5, 7, 11, 13}, să presupunem că c|a2 + 163b2 . Dacă c divide unul
dintre numerele a şi b, rezultă că ı̂l divide şi pe celălalt, contradicţie
( cu
) 2
[ = ab
(a, b, c) = 1. Prin urmare, c - a şi c - b. De aici obţinem ı̂nsă −163 d −1
[ este egal cu b
ı̂n Zc . Cum −163 6 ı̂n Z13 , cu b
2 ı̂n Z11 , cu b
5 ı̂n Z7 , respectiv cu
b
2 ı̂n Z5 , rezultă că el nu este pătratul nici unui element din Zc şi am obţinut
astfel o contradicţie.
227
Rămâne aşadar că c√- a2 +163b2 . Scriem a2 +163b2 = cq +r, r ∈ {1, . . . , c−1}
şi alegem u = a−bi 163 şi v = q. Rezultă zu−v = rc , deci N (zu−v) ∈ (0, 1).
Dacă c = 14, din afirmaţia 7 - a2 + 163b2 demonstrată la cazul anterior
rezultă 14 √- a2 + 163b2 . Scriem a2 + 163b2 = 14q + r, r ∈ {1, . . . , 13} şi alegem
u = a − bi 163 şi v = q. Rezultă zu − v = 14 r
, deci N (zu − v) ∈ (0, 1).
Dacă c = 10, din afirmaţia 5 - a + 163b demonstrată anterior rezultă
2 2
10 - a2 + √ 163b2 . Scriem a2 + 163b2 = 10q + r, r ∈ {1, . . . , 9} şi alegem

u = a − bi 163 şi v = q. Rezultă zu − v = 10 r
, deci N (zu − v) ∈ (0, 1).
Dacă c ∈ {3, 6, 9, 12}, să presupunem că 3|a + 163b2 .
2
Dacă 3 divide unul dintre numerele a şi b, rezultă că ı̂l divide şi pe celălalt,
contradicţie cu (a, b, c) = 1. Prin urmare, 3 - a şi 3 - b. De aici obţinem ı̂nsă
a2 + 163b2 ≡ 2 (mod 3), contradicţie.
Rămâne aşadar că 3 - a2 + 163b2 , de unde obţinem şi relaţiile 6 - a2 + 163b2 ,
9 - a2 + 163b2 şi 12 - a2 + 163b2 . Putem 2 2
√ deci scrie a + 163b = cq + r cu
r ∈ {1, . . . , c − 1}. Alegem u = a − bi 163 şi v = q. Rezultă zu − v = rc ,
deci N (zu − v) ∈ (0, 1).
Dacă c = 8, observăm că a şi b nu pot fi simultan pare (altfel am avea
2|(a, b, c) = 1). Prin urmare, a2 + 163b2 aste congruent cu√ s ∈ {1, 3, 4}
modulo 8. Scriem a2 + 163b2 = 8q + s şi alegem u = a − bi 163 şi v = q.
Obţinem zu − v = 8s , de unde N (zu − v) ∈ [ 81 , 14 ] ⊂ (0, 1).
1. Dacă a şi b sunt de parităţi diferite, constatăm că a2 + 163b√
2
≡ s (mod 4),
s ∈ {1, 3}. Scriem a + 163b = 4q + s şi alegem u = a − bi 163 şi v = q.
2 2

2. Dacă a şi b sunt impare, atunci√ a2 + 163b2 ≡ 4 (mod 8). Scriem a2 +
N (zu − v) = 14 ∈ (0, 1).
2 2
a2 + 163b2 = 4q + 1 şi
(0, 1).
Faptul că inelele din enunţ nu sunt euclidiene rezultă din problema 18.
Observaţie. În anul
√ 1952, K. Heegner a arătat că singurele inele prin-
cipale de forma Z[i d], d ∈ N liber de pătrate, sunt cele corespunzătoare
[ √ ]
valorilor d ∈ {1, 2} şi că singurele inele principale de forma Z 1+i2 d , d ∈ N
de forma 4k + 3 şi liber de pătrate, sunt cele corespunzătoare valorilor
228
d ∈ {3, 7, 11, 19, 43, 67, 163}.
27. Notăm A = R[[X]] şi definim u : R[[X]] → R prin u(f ) =termenul

liber al lui f . Este clar că u este morfism surjectiv de inele. Conform proble-
mei 19, este suficient să aratăm că orice ideal prim nenul al lui A conţine un
element prim.
Fie P un ideal prim nenul al lui A. X fiind element prim ı̂n A, afirmaţia e
clară dacă X ∈ P . Dacă X ∈ / P să notăm cu Q idealul u(P ) al lui R. Cum
R este inel principal, există a ∈ R astfel ı̂ncât Q = Ra. Cum u e surjectiv
există f ∈ P astfel ı̂ncât a = u(f ). Să notăm f = a+a1 X +a2 X 2 +· · · . Cum
f ∈ P , Af ⊂ P . Fie acum g = b0 + b1 X + · · · ∈ P . Atunci b0 = u(g) ∈ Q,
deci există c0 ∈ R astfel ı̂ncât b0 = c0 a. În concluzie, g − c0 f nu are termen
liber şi prin urmare există g1 ∈ A astfel ı̂ncât g−c0 f = Xg1 . Cum g, c0 f ∈ P ,
rezultă Xg1 ∈ P . Dar X ∈ / P , deci g1 ∈ P .
Construim inductiv şirurile (gn )n≥1 , gn ∈ P şi (cn )n≥0 , cn ∈ A, astfel: g1 şi c0
sunt cele de mai sus. Presupunem construiţi c0 , c1 , . . . , ck−1 şi gk astfel ı̂ncât
g = (c0 + c1 X + · · · + ck−1 X k−1 )f + X k gk . Atunci există ck ∈ R astfel ı̂ncât
u(gk ) = ck a. Deci gk − ck f nu are termen liber. Definim gk+1 astfel ı̂ncât
gk − ck f = Xgk+1 ; cum gk , ck f ∈ P , obţinem Xgk+1 ∈ P ; dar X ∈ / P , deci
gk+1 ∈ P . În plus, g = (c0 + c1 X + · · · + ck−1 X )f + X (ck f + Xgk+1 ) =
k−1 k
(c0 + · · · + ck X k )f + X k+1 gk+1 .

Dacă notăm acum h = c0 + c1 X + c2 X 2 + · · · ∈ A, atunci g şi hf vor avea
aceiaşi coeficienţi pentru 1, X, X 2 , . . . , X k , pentru orice k ∈ N şi prin urmare
g = hf .
În concluzie, P = Af . Cum P este ideal prim, rezultă că f este element prim
şi demonstaţia este ı̂ncheiată.
28. Vom nota clasele elementelor X, Y şi Z modulo (X r + Y s + Z t ) cu

x, y, respectiv z.
(i) Dacă t este impar, considerăm morfismul φ : k[X, Y, Z] → k[X, Y, Z],
φ(f ) = f (X, Y, −Z), a cărui existenţă rezultă din proprietatea de universal-
itate a inelelor de polinoame. Este evident că φ ◦ φ = 1k[X,Y,Z] , deci φ este
izomorfism. Dar φ(X r +Y s −Z t ) = X r +Y s +Z t , iar polinomul din membrul
drept este ireductibil conform problemei 46. Prin urmare, X r + Y s − Z t este
de asemenea ireductibil.
Dacă t este par, cum t ≡ 1 (mod rs), vom avea r şi s impare. Reluăm
atunci raţionamentul anterior folosind ψ : k[X, Y, Z] → k[X, Y, Z], ψ(f ) =
f (−X, −Y, Z) şi ajungem din nou la concluzia că polinomul X r + Y s − Z t
229
este ireductibil.
Cum k[X, Y, Z] este inel factorial, elementul ireductibil X r + Y s − Z t este
prim, deci (X r + Y s − Z t ) este ideal prim. De aici rezultă că R este domeniu
de integritate.
Notăm w = z1 ∈ Q(R). Atunci, z = xr wt−1 + y s wt−1 , deci z ∈ k[x, y, w],
de unde rezultă R[w] ⊂ k[x, y, w]. Cum t ≡ 1 (mod rs), există α ∈ N
astfel ı̂ncât t = αrs + 1. Considerăm ı̂n R[w] elementele u = wαs x şi
v = wαr y. Atunci ur + v s = wαrs (xr + y s ) = z, de unde (ur + v s )−1 = w. De-
ducem incluziunea k[u, v, (ur + v s )−1 ] ⊂ R[w]. Pe de altă parte, x = uz αs =
u(ur +v s )αs ∈ k[u, v, (ur +v s )−1 ], y = vz αr = v(ur +v s )αr ∈ k[u, v, (ur +v s )−1 ],
iar w = (ur + v s )−1 ∈ k[u, v, (ur + v s )−1 ]. Obţinem şi incluziunea R[w] ⊂
k[x, y, w]∑⊂ k[u, v, (ur + v s )−1 ], deci R[w] = k[u, v, (ur + v s )−1 ].
Fie P = aij U i V j ∈ k[U, V ]. Să presupunem că are loc egalitatea P (u, v) =
i,j
x y
0, adică
∑ P ( zαs , zαr ) = 0. Aducem la acelaşi numitor şi obţinem o relaţie de
tipul i j n−α(si+rj)
aij x y z = 0, ceea ce ı̂nseamnă că există F ∈ k[X, Y, Z]
i,j
∑
astfel ca aij X i Y j Z n−α(si+rj) = (X r + Y s − Z t )F . Conform proprietăţii
i,j
de universalitate a inelelor de polinoame, există un morfism de inele χ :
k[X, Y, Z] → k[C, D,∑ Z], χ(f ) = f (C αs , Dαr , Z). Aplicând χ ı̂n relaţia
de mai sus, obţinem aij C αis Dαjr Z n−α(si+rj) = (C t−1 + Dt−1 − Z t )χ(F ).
i,j
Cum polinomul din membrul stâng al relaţiei anterioare este omogen, iar
C t−1 + Dt−1 − Z t are două componente omogene, rezultă că χ(F ) = 0.
Dar
∑ χ este ı̂n mod evident injectiv, de unde F = 0, ceea ce conduce la
i j n−α(si+rj)
aij X Y Z = 0, de unde P = 0. În consecinţă, morfismul ϕ :
i,j
k[U, V ] → k[u, v], ϕ(P ) = P (u, v), are nucleul nul, deci este injectiv. Cum
ϕ este ı̂n mod evident surjectiv, avem k[u, v] ≃ k[U, V ]. Prin urmare, k[u, v]
este inel factorial.
Datorită izomorfismului evident k[u, v, (ur + v s )−1 ] ≃ S −1 k[u, v], unde S
este sistemul multiplicativ al lui k[u, v] format din toate puterile lui ur + v s ,
obţinem, conform problemei 20, că şi inelul k[u, v, (ur + v s )−1 ] este factorial.
Am arătat ı̂nsă mai sus că R[w] ≃ k[u, v, (ur + v s )−1 ], deci R[w] este de
asemenea inel factorial.
Folosind problema 23 din capitolul 4 şi teorema a III-a de izomorfism pentru
230
inele, obţinem izomorfismele
k[X,Y,Z] k[X,Y,Z]
R (X r +Y s −Z t ) k[X, Y, Z] (Z) k[X, Y ]
≃ (Z,X r +Y s −Z t )
≃ ≃ (X r +Y s ,Z)
≃ .
zR (X r + Y s , Z) (X r + Y s )
(X r +Y s −Z t ) (Z)
Conform problemei 46, polinomul X r + Y s ∈ k[X, Y ] este ireductibil. prin

urmare, zR R
≃ (Xk[X,Y ]
r +Y s ) este domeniu, deci z este element prim al lui R. Cum
R[w] = R[ z1 ], deducem izomorfismul R[w] ≃ T −1 R, unde T este sistemul

multiplicativ al lui R format din toate puterile lui z. Observăm că T este
generat de elementul prim z. Pe de altă parte, inelul k[X, Y, Z] fiind noethe-
rian, obţinem (vezi problema 24 din capitolul 4) că R este şi el noetherian,
deci orice lanţ ascendent de ideale principale este staţionar. Conform criteri-
ului lui Nagata (vezi problema 21), R este inel factorial.
(ii) Considerăm ı̂n R sistemul multiplicativ S = {1, x, x2 . . .}. Notăm
S = {a0 + a1 X + . . . ∈ R[[X]] | a0 ∈ S}. S ′ este ı̂n mod clar un sistem
′
multiplicativ al lui R. Notăm A = R[[X]], B = S −1 A, B ′ = (S ′ )−1 A şi

Bb = (S −1 R)[[X]]. Incluzilunile A ⊂ B ⊂ B ′ sunt evidente. Pe de altă
parte, dacă a0 + a1 X + . . . ∈ S ′ , atunci există n0 ∑
∈ N astfel ı̂ncât a0 = xn0 .
n0
Dacă considerăm sistemul de relaţii c0 b0 = 1 şi ai bj = 0 pentru fiecare
i+j=n
n ∈ N∗ , atunci b0 = cn10 , iar dacă presupunem pentru n ≥ 1 că toţi bj ,
0
α ∑
j ∈ {0, 1, . . . , m − 1}, sunt de forma njj , din relaţia ai bj = 0 deducem
c0
∑ ai αj
i+j=m
bm = − cn
. Aducând fracţile din suma din membrul drept la
0j
i+j =m
j ̸= m
acelaşi numitor rezultă că există nm ∈ Nşi αm ∈ R aşa ı̂ncât bm = Cαnmm .
0
Am demonstrat deci prin inducţie că există un şir (bn )n∈N de elemente din
S −1 R cu proprietatea că (a0 + a1 X + · · · )(b0 + b1 X + · · · ) = 1. De aici
rezultă, folosind proprietatea de universalitate a inelelor de fracţii, că există
un morfism canonic ξ de inele de la B ′ la B. b Cum A este un inel integru,
′
sistemul multiplicativ S este format numai din nondivizori ai lui zero, de
unde rezultă imediat că morfismul ξ este injectiv. În cele ce urmează, vom
identifica uneori pe B ′ cu subinelul ξ(B ′ ) al lui B. b
Considerăm acum seria formală v = xy − z X ∈ R[X] ⊂ A ⊂ B ⊂ B ′ ⊂ B.
t−1 b
Pasul I: Arătăm că elementul v nu este asociat ı̂n inelul B b cu nici o serie
formală de tipul y + a1 X + a2 X + · · · cu ai ∈ R pentru fiecare i ∈ N∗ .
2
Într-adevăr, să presupunem contrariul. Atunci putem scrie o relaţie de tipul
231
( )
(xy −z t−1 X) xcn00 + xcn11 X + · · · = y +a1 X +a2 X 2 +· · · , unde pentru fiecare
i ∈ N ci ∈ R şi ni ∈ N. Rezultă xcn00 = x1 şi c1 yx1−n1 − z t−1 x−1 = a1 ∈ R, de
unde c1 y − xn1 −2 z t−1 ∈ Rxn1 −1 . Deducem de aici c1 y ∈ Rxn1 −2 , deci există
d ∈ R astfel ı̂ncât c1 y = dxn1 −2 . Folosind problema 23 din capitolul 4 şi
teorema a III-a de izomorfism pentru inele, obţinem
k[X,Y,Z]
R k[X, Y, Z] (Y ) k[X, Z]
≃ ≃ ≃ .
yR (Y, X r + Y s − Z t ) (Y,X r +Y s −Z t ) (X r − Z t )
(Y )
Dacă t este impar, considerăm morfismul φ : k[X, Z] → k[X, Z], φ(f ) =

f (X, −Z), a cărui existenţă rezultă din proprietatea de universalitate a in-
elelor de polinoame. Este evident că φ ◦ φ = 1k[X,Z] , deci φ este izomorfism.
Dar φ(X r − Z t ) = X r + Z t , iar polinomul din membrul drept este ireductibil
conform problemei 46. Prin urmare, X r − Z t este de asemenea ireductibil.
Dacă t este par, cum (r, t) = 1, vom avea r impar. Reluăm atunci raţionamentul
anterior folosind ψ : k[X, Z] → k[X, Z], ψ(f ) = f (−X, Z) şi ajungem din
nou la concluzia că polinomul X r − Z t este ireductibil.
Cum k[X, Z] este inel factorial, elementul ireductibil X r − Z t este prim, deci
(X r − Z t ) este ideal prim. De aici rezultă că yR R
≃ (Xk[X,Z]
r −Z t ) este domeniu de
integritate, prin urmare yR este ideal prim al lui R. Cum x ∈ / yR, relaţia
dxn1 −2 ∈ Ry ne dă d ∈ Ry. Există deci e ∈ R astfel ca d = ey. Înlocuind ı̂n
c1 y − xn1 −2 z t−1 ∈ Rxn1 −1 , obţinem eyxn1 −2 − xn1 −2 z t−1 ∈ Rxn1 −1 , de unde
ey − z t−1 ∈ Rx. Există deci f ∈ R astfel ca z t−1 = f x + ey, de unde deducem
că există E, F ∈ R[X, Y, Z] astfel ı̂ncât Z t −X r −Y s |Z t−1 −XF −Y E. Dând
ı̂n această relaţie nedeterminatelor X şi Y valoarea 0, obţinem contradicţia
Z t |Z t−1 E(0, 0, Z) şi demonstraţia afirmaţiei pasului I este ı̂ncheiată.
Pasul II: Demonstrăm că există un număr natural a şi o serie formală v ′ =
y a x−1 + b1 x−2 X + · · · + bm X −m−1 X m + · · · ∈ B, b cu bi ∈ R pentru fiecare
∗ ′
i ∈ N , astfel ı̂ncât u = v v ∈ R.
În acest scop, trebuie să determinăm elementele b1 , b2 , . . . ale lui R astfel ı̂ncât
coeficienţii lui u să fie ı̂n R. În scrierea lui u avem termenul liber y t+1 ∈ R,
coeficientul lui X egal cu b1 yx−1 − z t−1 y a x−1 , iar pentru l ≥ 2 coeficientul lui
X l egal cu bl yx−l − bl−1 z t−1 x−l . Pentru ca aceşti coeficienţi să se afle ı̂n R,
este necesar şi suficient ca b1 y − z t−1 y a ∈ Rx şi bl y − z t−1 bl−1 ∈ Rxl pentru
orice l ≥ 2. Realizăm acum construcţia inductivă a şirului (bm )m≥1 :
Alegem b1 = z t−1 y a−1 , b2 = z 2(t−1) y a−2 , . . . , brt−1 = z (rt−1)(t−1) y a−rt+1 şi numărul
natural a ≥ rt şi constatăm că b1 , . . . , brt−1 ∈ R. Pentru alegerea lui brt , vom
ţine cont că trebuie ı̂ndeplinită relaţia brt y−z rt(t−1) y a−rt+1 = brt y−z t−1 brt−1 ∈
232
Rxrt . Cum z t = xr + y s , trebuie să avem brt y − (xr + y s )r(t−1) y a−rt+1 ∈ Rxrt .
Dacă dezvoltăm (xr + y s )r(t−1) folosind binomul lui Newton, termenii ı̂n care
x apare la puterea cel mult rt vor avea suma
∑
t
k
Cn(t−1) y s(r(t−1)−k) xrk = y s(rt−r−t) f1 (xr , y s ),
k=0
∑
t
unde f1 (U, V ) = k
Cn(t−1) U k V t−k ∈ R[U, V ] este evident un polinom omogen
k=0
de grad t. Relaţia anterioară se scrie atunci brt y −y s(rt−r−t)−rt+a+1 f1 (xr , y s ) ∈
Rxrt şi se vede că putem alege brt = y rst−rs−rt−st+a f1 (xr , y s ). Cum r, s ≥ 2 şi
r ̸= s, avem t(rs − r − s) ≥ t. În plus, din t ≡ 1 (mod rs) se obţine t > rs.
În consecinţă, exponentul lui y din scrierea lui brt este mai mare decât a.
Să presupunem acum că am construit b1 , b2 , . . . , b(l−1)rt , l ≥ 2, ı̂n aşa fel
ı̂ncât b(l−1)rt = y φ(l−1) fl−1 (xr , y s ), unde fl−1 este un polinom omogen de
grad (l − 1)t cu coeficienţi ı̂n R, iar φ(l − 1) este un număr natural cu
proprietatea φ(l − 1) ≥ a ≥ rt. Pentru fiecare j ∈ {1, . . . , rt − 1} alegem
b(l−1)rt+j = z j(t−1) y φ(l−1)−j fl−1 (xr , y s ) şi constatăm că aceste valori verifică
relaţiile b(l−1)rt+j −z t−1 b(l−1)rt+j−1 ∈ Rx(l−1)rt+j . Pentru alegerea lui blrt , vom
ţine cont că trebuie ı̂ndeplinită relaţia blrt y − z t−1 blrt−1 ∈ Rxlrt , adică blrt y −
z rt(t−1) y φ(l−1)−rt+1 fl−1 (xr , y s ) ∈ Rxlrt . Dar z t = xr + y s , deci relaţia pe care
dorim să o obţinem se rescrie blrt y − (xr + y s )r(t−1) y φ(l−1)−rt+1 fl−1 (xr , y s ) ∈
Rxlrt . Expresia (xr + y s )r(t−1) fl−1 (xr , y s ) este un polinom omogen de grad
r(t − 1) + (l − 1)t ı̂n xr şi y s . Termenii din această expresie ı̂n care x apare la
putere cel mult lrt vor avea exponentul lui y s cel puţin r(t − 1) + (l − 1)t − lt,
deci suma lor va avea forma y s(r(t−1)+(l−1)t−lt) fl (xr , y s ), unde fl este un poli-
nom omogen de grad lt cu coeficienţii ı̂n R. În consecinţă, putem alege
blrt = y φ(l−1)+rst−rs−st−tr fl (xr , y s ). S-a arătat mai sus că rst−rs−st−tr > 0,
deci, dacă definim φ(l) = φ(l−1)+rst−rs−st−tr, avem φ(l) ≥ φ(l−1) ≥ a,
ceea ce ı̂ncheie pasul de inducţie şi demonstraţia afirmaţiei de la pasul II.
Pasul III: v B b ∩ B ′ = vB ′ .
,,⊃”: Relativ la morfismul ξ, avem v B b ∩ B ′ = ((vB ′ )e )c (vezi problema 22),
′
deci vB ⊂ v B b∩B. ′
,,⊂”: Pentru F ∈ B ′ şi m, n ∈ N avem relaţia (F + (X)m ) ∩ (F + (X)n ) =

F + (X)max{m,n} . Prin urmare, există o topologie τ pe B ′ ı̂n care pentru
fiecare F ∈ B ′ familia (F + (X)n )n∈N reprezintă un sistem fundamental de
vecinătăţi.
Fie acum F ∈ v B b ∩ B ′ . Există atunci G = an0 + an1 X + · · · ∈ B b aşa ı̂ncât
x 0 x 1
233
F = vG. Pentru fiecare m ∈ N∗ notăm Gn = xan00 + · · · + xanmm X m . Atunci
′
v(G − Gm ) = X m−1 v( xam+1m+1 + xm+2 X + · · · ). Cum Gm ∈ B ⊂ B , rezultă
am+2
că fiecare vGm este ı̂n vB ′ , deci v(G − Gm ) ∈ v Bb ∩ B ′ pentru orice m ∈ N.

′
Observı̂nd că pentru F = g ∈ B X |Bb F ⇔ X α |A f , tragem concluzia că
f α
pentru orice m ∈ N avem vG − vGm ∈ X m+1 B ′ . Cum ı̂n spaţiul topologic

(B ′ , τ ) fiecare punct admite un sistem fundamental de vecinătăţi numărabil,
din cele de mai sus rezultă că v Bb ∩ B ′ este conţinut ı̂n aderenţa vB ′ a lui
′
vB (ı̂n raport cu topologia τ ).
Fie acum F ∈ vB ′ . Atunci trebuie ca pentru orice n ∈ N să existe Fn ∈ vB ′
aşa ı̂ncât Fn ∈ F + (X) n
∩ , altfel spus, F ∈ vB ′ ∩ (X)n pentru fiecare n ∈ N.
′
Deducem că vB ⊂ ′ (vB + (X)n ).
n∈N
′
Considerăm proiecţia canonică π : B ′ → vB B
′. Pentru F ∈ B ′ , vom nota
π(F ) = Fe. Dacă n ∈ N, π −1 ((X) e n ) = {F ∈ B ′ | există G ∈ B ′ aşa ı̂ncât
Fe = X e n G}.
e Dar Fe = X e nG
e ⇔ F − X n G ∈ vB ′ ⇔ F ∈ vB ′ + X n G.
e n ) = vB ′ + (X)n . Cum luarea preimaginii comută cu
În concluzie, π −1 ((X)
∩ e n ∩
intersecţiile arbitrare, obţinem π −1 ( (X) ) = (vB ′ + (X)n ). Notăm
∩ e n n∈N n∈N
I = (X) . Dacă Fe ∈ I, atunci Fe ∈ (X),e deci există G ∈ B ′ astfel ı̂ncât
n∈N
Fe = X e G.
e Fie n ∈ N∗ . Atunci există Fn ∈ B ′ astfel ca Fe = X e nFfn , de
′ ′
unde XG − X Fn ∈ vB . Scriind XG − X Fn = vH, H ∈ B , constatăm
n n
folosind o observaţie anterioară că X divide ı̂n A numărătorul lui H, de unde

X|B ′ H. Punı̂nd H = XH ′ , H ′ ∈ B ′ , rezultă G − X n−1 Fn = vH ′ ∈ vB ′ , deci
Ge=X e n−1 F
fn . Am obţinut deci G e ∈ I. În consecinţă, I ⊂ (X)I. Incluziunea
contrară fiind evidentă, obţinem I = (X)I.
Conform problemei 24 din capitolul 4, R este inel noetherian. Folosind prob-
lema 28 din capitolul 5, deducem că A este noetherian. Din problema 51 din
capitolul 5 deducem că B ′ este noetherian, iar din problema 24 din capitolul
B′
4 deducem că vB ′ este inel noetherian. Prin urmare, idealul I este finit gen-
erat. Să presupunem că I = (F f1 , . . . , F

fk ). Cum I = (X)I, există Gij ∈ B ′ ,
i, j ∈ {1, . . . , k}, astfel ca Fei = XeG fi1 Ff1 +· · ·+ X eG fk pentru fiecare i = 1, k.
fik F
Rescriem aceste relaţii sub forma
(1 − X eGg f gf gf
11 )F1 − G12 F2 − · · · − G1k Fk = 0
−G g f eg f
21 F1 + (1 − X G22 )F2 − · · · − G1k Fk = 0
gf
.....................................................................
−G g f gf eg f
k1 F1 − Gk2 F2 − · · · + (1 − X Gkk )Fk = 0
234
Considerăm aceste relaţii ca fiind un sistem de ecuaţii cu necunoscutele
f1 , . . . , F
F fk . Matricea acestui sistem este
 
eG
(1 − X g 11 ) −Gg12 ... −Gg1k
 g eG g g 
 −G (1 − X 22 ) . . . −G 
M = 21 2k

 ... ... ... ... 
g
−Gk1 g
−Gk2 e g
. . . (1 − X Gkk )
Să observăm că det M este de forma 1 + X eH e cu H ∈ B ′ . Dacă con-

siderăm elementul 1 + XH ∈ B ′ , scriem H sub formă de fracţie şi aducem la
acelaşi numitor, constatăm că numărătorul obţinut este ı̂n S ′ . Prin urmare,
B′
1 + XH ∈ U (B ′ ), de unde det M ∈ U ( vB ′ ). Scriind sistemul sub formă
matriceală şi ı̂nmulţind cu adjuncta lui M , obţinem (det M ) · Fei = 0 pentru
fiecare i =∩1, k. De aici rezultă că toţi generatorii lui I sunt nuli, deci I = (0).
Rezultă (vB ′ + (X)n ) = π −1 (I) = vB ′ . Folosind şi relaţiile obţinute ante-
n∈N
rior, obţinem v B b ∩ B ′ ⊂ vB ′ şi relaţia v B b ∩ B ′ = vB ′ este demonstrată.
Pasul IV: Finalizare.
Presupunem că inelul A este factorial. Conform rezultatului de la pasul II,
seria formală u = v ′ v se poate scrie sub forma u = y a+1 + a1 X + a2 X 2 + · · ·
cu ai ∈ R pentru orice i ∈ N∗ . Fie u = u1 u2 · · · um descompunerea lui
u ı̂n factori primi ı̂n inelul A. Din faptul că yR este ideal prim al lui R
(vezi pasul I) rezultă că y este element prim al lui R. Prin urmare, R fi-
ind inel factorial, fiecare factor prim uj al lui u are termenul liber egal cu
o putere a lui y. Considerăm morfismul surjectiv de inele θ : A → yR R
[[X]],
θ(a0 + a1 X + · · · ) = a0 + a1 X + · · · , şi constatăm că nucleul său este yA.
Prin urmare, A/yA ≃ yR R
[[X]], iar inelul din membrul drept este integru.
Se obţine că yA este ideal prim al lui A, deci y este prim şi ı̂n inelul A.
Cum (x, y) = 1, rezultă că nici un element uj nu se divide ı̂n A cu nici un
element din S ′ . Conform soluţiei problemei 20, elementele uj , j = 1, m sunt
prime şi ı̂n B ′ . Cum v ′ ∈ B, b obţinem că u = vv ′ ∈ v B. b Dar u ∈ A ⊂ B ′ ,
deci u ∈ v B b ∩ B ′ = vB ′ (ultima egalitate rezultând din pasul III). Putem
atunci scrie u = vv ′′ cu v ′′ ∈ B ′ . Se obţine v(v ′ − v ′′ ) = 0, de unde, B b
′ ′′ ′
fiind domeniu, v = v ∈ B . Observăm că v este element ireductibil al
lui B ′ (dacă v = ax0p+a 1 X+···
+b1 X+···
· xc0q +c1 X+···
+d1 X+···
, atunci xp+q+1 y = a0 c0 , de unde,
ţinând cont de factorialitatea lui R, unul dintre elememntele a0 şi c0 este
putere de x, iar factorul corespunzător este inversabil ı̂n B ′ ). Din relaţia
vv ′ = u1 · · · um şi din factorialitatea lui B ′ rezultă că v este asociat ı̂n B ′ cu
235
unul dintre u1 , . . . , um , fie el uj . Dacă ţinem cont de aspectul lui uj privit
ca element al lui B, b constatăm că v este asociat ı̂n B ′ cu o serie formală de
tipul y + a1 X + a2 X 2 + · · · cu ai ∈ R pentru fiecare i ∈ N∗ , ceea ce contrazice
pasul I şi ı̂ncheie demonstraţia.
√ √ √
√ 29. Notăm R = Z[i 6]. Relaţia −i 6 · i √6 = 6 = 2 · 3 ne arată că
i 6|R 2 · 3; este clar ı̂nsă (vezi problema
√ 1) că i 6 nu divide ı̂n R nici unul
din
√ aceşti factori. Prin urmare, i 6 nu este prim ı̂n R. Pe de altă parte, dacă
i 6 ar fi reductibil ı̂n R, ar rezulta că se scrie sub forma ab cu a, b ∈ R\U (R).
Trecând la norme, se obţine 6 = N (a)N (b), de unde N (a) = 2 şi N (b) = 3
(sau viceversa). Dar ı̂n R√nu există elemente de normă 2 (şi nici de normă
3), contradicţie. Aşadar i 6 este ireductibil ı̂n R, dar nu este prim. De aici
rezultă că R nu este√ inel factorial.√ √
Notăm R = Z[ 10]. Relaţia ( 10)2 = 10 = 2 · 5 ne arată √ că 2|R ( 10)2 ;
este clar ı̂nsă (vezi problema 1) că 2 nu divide ı̂n R pe 10. Prin urmare,
2 nu este prim ı̂n R. Pe de altă parte, dacă 2 ar fi reductibil ı̂n R, ar
rezulta că se scrie sub forma ab cu a, b ∈ R \ U (R). Trecând la norme, se
obţine 4 = N (a)N (b), de unde N (a) = N (b) = 2. Cum ı̂nsă niciun pătrat
perfect nu se termină ı̂n 2 sau ı̂n 8, relaţia |x2 − 10y 2 | = 2 este imposibilă ı̂n
numere ı̂ntregi, prin urmare ı̂n R nu există elemente de normă 2, contradicţie.
Aşadar, 2 este ireductibil ı̂n R, dar nu este prim. De aici rezultă că R nu
este inel factorial. √ √ √
Notăm
√ R = Z[
√ 26]. Relaţia ( 26 − 1)( 26 + 1) = 25 = 5 · 5 ne arată
că 5|R ( 26 − 1)( 26 + 1); este clar ı̂nsă (vezi problema 1) că 5 nu divide
ı̂n R nici unul din aceşti factori. Prin urmare, 5 nu este prim ı̂n R. Pe de
altă parte, dacă 5 ar fi reductibil ı̂n R, ar rezulta că se scrie sub forma ab
cu a, b ∈ R \ U (R). Trecând la norme, se obţine 5 = N (a)N (b), de unde
N (a) = N (b) = 5. Dar ı̂n R nu există elemente de normă 5 (deoarece ı̂n
caz contrar ar trebui să existe numere ı̂ntregi x, y aşa ı̂ncât |x2 − 26y 2 | = 5,
deci x2 ≡ ±5 (mod 13), ceea ce ar ı̂nsemna că unul dintre elementele b 5 şi b
8
este pătrat ı̂n Z13 , absurd) şi ajungem astfel la o contradicţie. Prin urmare,
5 este ireductibil ı̂n R, dar nu este prim. De aici rezultă că R nu este inel
factorial.
Notăm R = K[X, Y, Z, T ]/(XT − Y Z) şi x = X̂, y = Ŷ , z = Ẑ, t = T̂ .
Avem că R = K[x, y, z, t] şi xt = yz. Polinomul XT − Y Z ∈ K[X, Y, Z, T ] ≃
K[Y, Z, T ][X] este de gradul ı̂ntâi şi primitiv, deci este ireductibil. Inelul
K[X, Y, Z, T ] fiind factorial, XT − Y Z este chiar prim. Rezultă de aici că
236
idealul (XT − Y Z) este prim şi prin urmare R este inel integru.
Vom prezenta două soluţii pentru faptul că R nu este inel factorial.
Soluţia 1. Polinoamele din K[X, Y ] se scriu ı̂n mod unic ca sumă de poli-
noame omogene. Această proprietate se transmite şi inelului R. Într-ade-
văr, este clar că orice element din R se scrie ca sumă de polinoame omo-
gene de x, y, z, t. În ceea ce priveşte unicitatea, este suficient să demon-
străm că dacă f0 (x, y, z, t) + f1 (x, y, z, t) + · · · + fn (x, y, z, t) = 0 (unde
fj este polinom omogen de grad j pentru fiecare j ∈ {0, 1, . . . , n}), atunci
f0 (x, y, z, t) = f1 (x, y, z, t) = · · · = fn (x, y, z, t) = 0. Dar f0 (x, y, z, t) + · · · +
fn (x, y, z, t) = 0 ı̂nseamnă XT −Y Z|K[X,Y,Z,T ] f0 (X, Y, Z, T )+f1 (X, Y, Z, T )+
· · · + fn (X, Y, Z, T ). Există deci g = g0 + g1 + · · · + gm ∈ K[X, Y, Z, T ], gi
omogen de grad i pentru orice i ∈ {0, 1, . . . , m}, astfel ca f0 (X, Y, Z, T ) +
f1 (X, Y, Z, T ) + · · · + fn (X, Y, Z, T ) = (XT − Y Z)g. Identificând compo-
nentele omogene din cei doi membri obţinem m = n − 2, f0 (X, Y, Z, T ) = 0,
f1 (X, Y, Z, T ) = 0 şi fj (X, Y, Z, T ) = (XT − Y Z)gj−2 (X, Y, Z, T ) pentru
orice j ∈ {2, 3, . . . , n}. Deci XT − Y Z|K[X,Y,Z,T ] fj (X, Y, Z, T ), de unde
fj (x, y, z, t) = 0 pentru orice j ∈ {0, 1, . . . , n}.
Fie acum x = f g o scriere a lui x ca produs de elemente din R. Constatăm
că f şi g trebuie să fie omogene, deoarece dacă unul din ele ar avea cel puţin
două componente omogene, produsul lor (şi deci şi x) ar avea aceeaşi proprie-
tate, absurd. În plus, grad f = 0 şi grad g = 1 sau invers. Rezultă aşadar că
unul din factorii produsului considerat este inversabil. Prin urmare, x este
ireductibil ı̂n R.
Relaţia xt = yz ne arată că x|R yz. Dacă x|R z, atunci există un polinom
omogen u de grad 0 cu z = ux. De aici rezultă că XT −Y Z|K[X,Y,T,Z] uX −Z,
absurd, deoarece dacă dăm valorile X = T = 0, XT − Y Z se anulează, iar
uX − Z nu se anulează. Rămâne că x -R z. Analog se arată că x -R y. Prin
urmare, x nu este prim ı̂n R. Cum el este ireductibil ı̂n acest inel, rezultă că
R nu este factorial.
Soluţia 2. Să demonstrăm pentru ı̂nceput că orice element din R se scrie
ı̂n mod unic sub forma F1 (X) + T F2 (T ) cu F1 , F2 ∈ K[Y, Z][U ]. Cum
K[X, Y, Z, T ] ≃ K[Y, Z][X, T ], orice element f din R se poate
∑ ∑ scriejsub forma
aij X T cu aij ∈ K[Y, Z]. Cum XT = Y Z, f se rescrie
i j aij Y Z X i−j +
j
i≥j
∑ ∑ ∑
aij Y i Z i T j−i = aij Y j Z j X i−j + T aij Y i Z i T j−i−1 şi am probat ast-
i<j i≥j i<j
fel existenţa unei scrieri de tipul menţionat. Pentru a proba unicitatea
acestui tip de scriere, considerăm egalitatea F1 (X) + T F2 (T ) = F1′ (X) +
237
T F2′ (T ). Aceasta ı̂nseamnă că (F1 − F1′ )(X) + T (F2 − F2′ )(T ) = (XT −
Y Z)Φ, unde Φ ∈ K[X, Y, Z, T ]. Presupunem că F1 ̸= F1′ . Notăm cu D
c.m.m.d.c. al coeficienţilor polinoamelor F1 − F1′ , F2 − F2′ ∈ K[Y, Z][U ] şi
Φ ∈ K[Y, Z][X, T ]; punem F1 − F1′ = DG1 , F2 − F2′ = DG2 şi Φ = DΨ şi
obţinem G1 (X)+T G2 (T ) = (XT −Y Z)Ψ. Făcând T = 0, obţinem G1 (X) =
Y ZΨ(X, Y, Z, 0), de unde Y Z|G1 (X). Făcând X = 0, obţinem G1 (0) +
T G2 (T ) = Y ZΨ(0, Y, Z, T ). Cum din relaţia anterioară avem Y Z|G1 (0),
obţinem şi Y Z|G2 (T ). Urmează că Y Z|Φ, contradicţie. Rămâne deci că
F1 = F1′ , ceea ce duce imediat şi la F2 = F2′ .
Să observăm acum că gradX (F1 (X) + T F2 (T ))(F1′ (X) + T F2′ (T )) =
2
= gradX (F1 (X)F1′ (X) + T F1 (X)F2′ (T ) + T F1′ (X)F2 (T ) + T F2 (T )F2′ (T ))
= gradX F1 (X) + gradX F1′ (X)
= gradX (F1 (X) + T F2 (T )) + gradX (F1′ (X) + T F2′ (T ))
Analog se arată că gradT (F1 (X) + T F2 (T ))(F1′ (X) + T F2′ (T )) =
= gradT (F1 (X) + T F2 (T )) + gradT (F1′ (X) + T F2′ (T )).
Considerăm acum o descompunere X = f g, cu f = F1 (X) + T F2 (T ) şi g =
F1′ (X)+T F2′ (T ), a lui X ı̂n R. Conform proprietăţii demonstrate mai sus vom
avea gradX f = 1 şi gradX g = 0 (sau viceversa) şi gradT f = gradT g = 0.
Prin urmare, f = aX +b cu a, b ∈ K[Y, Z] şi g ∈ K[Y, Z]. Din relaţia X = f g
rezultă acum ag = 1, deci g este inversabil ı̂n R. Aceste consideraţii ne arată
că X nu admite descompuneri relevante ı̂n R, deci X este ireductibil ı̂n R.
Pe de altă parte, X|R Y Z. Dacă X|Y , aceasta ar ı̂nsemna că X(F (X) +
T G(T )) = Y , deci XF (X) + Y ZG(T ) = Y . Considerând mai ı̂ntâi gradele
ı̂n X, rezultă F (X) = 0. Considerând apoi gradele ı̂n T , constatăm că
G(T ) trebuie să fie constant. Prin urmare, Y = αY Z cu α ∈ K, adică
Y Z − XT |K[X,Y,Z,T ] Y (αZ − 1), contradicţie. Rămâne că X -R Y . Analog se
arată că X -R Z. Prin urmare, X este element ireductibil ı̂n R, dar nu este
element prim. În consecinţă, R nu este inel factorial.
√
30. Notăm R = Z[i d].
”⇒” Să presupunem că d ≥ √ 3. Dacă
√ d = 4, respectiv 8, folosind relaţiile
−2i · 2i = 2 · 2, respectiv −2i 2 · 2i 2 = 2 · 4, deducem că 2 nu e prim ı̂n
R. El este ı̂nsă ireductibil, deci R nu are proprietatea c.m.m.d.c.. Conform
problemei 24, dacă d = 3, inelul R nu este principal. Conform problemei 8,
dacă d ∈ {5, 7, 9}, R nu are proprietatea c.m.m.d.c., iar dacă d = 6, conform
problemei 29, R nu este factorial. În nici una din aceste situaţii R nu este
euclidian, deci putem considera d ≥ 10.
238
Cum R este inel euclidian, există φ : R \ {0} −→ N astfel ı̂ncât oricare ar
fi a, b ∈ R, b ̸= 0, există q, r ∈ R cu proprietăţile a = bq + √r şi r = 0 sau
φ(r) < φ(b). Considerăm şi norma N : R −→ N, N (x + yi d) = x2 + dy 2 .
Conform problemei 2, N este multiplicativă, iar U (R) = {a ∈ R | N (a) = 1}.
Conform problemei 4, U (R) = {−1, 1}. Fie α ∈ R \ {−1, 0, 1} astfel că
φ(α) = min{φ(a)|a ∈ R \ {−1, 0, 1}}. (Remarcăm că acest minim este atins,
ı̂ntrucât N este bine ordonată.) Dacă z este un element arbitrar din R, atunci,
conform proprietăţilor lui φ, există q, r ∈ R cu proprietăţile z = qα + r şi
r = 0 sau φ(r) < φ(α). Conform definiţiei lui α, ultima inegalitate nu este
posibilă decât dacă r ∈ {−1, 0, 1}.
În consecinţă, orice element din R este congruent cu −1, 0 sau 1 modulo α.
În particular 2 este congruent cu −1, 0 sau 1 modulo α, de unde α|3 sau
α|2 sau α|1. Ultimul caz este ı̂nsă imposibil deoarece α ∈ / U (R). Trecând la
norme ı̂n celelalte două relaţii obţinem (vezi problema 3(i)) că N (α)|9 sau
N (α)|4. Cum α nu este inversabil, el nu√poate avea norma 1. Prin urmare,
N (α) ∈ {2, 3, 4, 9}. Să notăm α = a + bi d.
Dacă N (α) ∈ {2, 3}, rezultă a2 + db2 ∈ {2, 3}. Dacă b = 0, obţinem a2 ∈
{2, 3}, iar dacă |b| ≥ 1 găsim a2 < 0, contradicţie.
√ a + db = 4; dacă b = 0 obţinem α = ±2 ∼ 2.
2 2
Dacă N (α) = 4, vom avea
Constatăm ı̂nsă că dacă i d√ar da rest −1, √0 sau 1 modulo 2, atunci ar avea
loc ı̂n R o relaţie de forma i d = 2(u + vi d) + ε cu ε ∈ {−1, 0, 1}, de unde
1 = 2v, contradicţie. Dacă |b| ≥ 1, obţinem a2 = 4 − db2 < 0, contradicţie.
Dacă N (α) = 9, vom avea√a2 + db2 = 9; pentru b = 0 obţinem α = ±3 ∼ 3.
Constatăm ı̂nsă că dacă i √ d ar da rest −1,
√ 0 sau 1 modulo 3, atunci ar avea
loc ı̂n R o relaţie de tipul i d = 3(u + vi d) + ε cu ε ∈ {−1, 0, 1}, de unde
1 = 3v, contradicţie. Dacă |b| ≥ 1, obţinem a2 = 9 − db2 < 0, contradicţie.
Rămâne aşadar că inelul R nu este euclidian.
√ √
”⇐” Fie d ∈ {1, 2}. Definim N : Q[i d] → Q, N (a + bi √ d) = a2 + db2 .
Conform problemei
√ √ N este multiplicativă şi N (Z[i d]) ⊂ N. Fie
2(ii),(iii),
x = a + bi d şi y = c + ei d ̸= 0 elemente din R. Avem ı̂n C
x ac + dbe bc − ae √ √ ac + dbe bc − ae
= 2 2
+ 2 2
i d ∈ Q[i d]. Notăm α = 2 2
şi β = 2 ,
y c + de c + de c + de c + de2
iar cu A şi B ı̂ntregii cei mai apropiaţi de α, respectiv de β. Prin urmare,
|A − α| ≤ 12 şi |B − β| ≤ 12 . Cu aceste notaţii se obţine
x √ √
= A + Bi d + (α − A) + (β − B)i d,
y
239
√ [ √ ] √
deci x = (A+Bi d)y+ (α − A) + (β − B)i d y. Cum x, y şi q = A+Bi d
[ √ ]
sunt ı̂n R, din relaţia anterioară rezultă că r = (α − A) + (β − B)i d y ∈
R. Avem deci ı̂n R scrierea x = qy + √ r. În plus, datorită multiplicativităţii
lui N , N (r) = N ((α − A) + (β − B)i d)N (y) = N (y)|(α − A)2 + d(β − B)2 |.
Avem ı̂nsă 0 ≤ (α − A)2 ≤ 14 şi 0 ≤ (β − B)2 ≤ 41 . Prin urmare, N (r) =
N (y)((α − A)2 + d(β − B)2 ) ≤ 1+d4
N (y) ≤ 43 N (y) < N (y). În concluzie, R
este euclidian ı̂n raport cu N .
31. (i) Fie R un inel factorial care nu este corp şi care are doar un număr
finit de elemente inversabile. Presupunem că R are doar un număr finit de
elemente prime neasociate şi considerăm un sistem p1 , . . . pn de reprezentanţi
ai acestora (ı̂n raport cu relaţia de asociere ı̂n divizibilitate). Avem n > 0
deoarece R conţine elemente nenule şi neinversabile. Pentru fiecare k ∈ N∗
considerăm elementul (nenul) xk = (p1 · · · pn )k + 1. Remarcăm că xi = xj
conduce la (p1 · · · pn )i = (p1 · · · pn )j . Din unicitatea (până la asociere ı̂n di-
vizibilitate) descompunerii ı̂n factori primi pentru elementele lui R deducem
că i = j. Prin urmare, elementele mulţimii X = {xn |n ∈ N∗ } sunt distincte
două câte două, ceea ce arată că X e infinită, deci X conţine cel puţin un
element neinversabil, fie el xm . Presupunerea că elementul prim p ∈ R ar
divide xm ne-ar conduce la contradicţia p|1. Rezultă că xm nu are divizori
primi, contradicţie. Rămâne aşadar că R are o infinitate de elemente prime
neasociate.
(ii) Considerăm un domeniu de integritate R şi notăm A = R[X]. Să re-
marcăm că X este prim ı̂n A (dacă X|f g, atunci f (0)g(0) = (f g)(0) = 0,
de unde f (0) = 0 sau g(0) = 0, adică X|f sau X|g). Presupunem că A are
doar un număr finit de elemente prime neasociate şi fie p1 , . . . pn un sistem de
reprezentanţi ai acestora (ı̂n raport cu relaţia de asociere ı̂n divizibilitate).
Avem n > 0 deoarece X este prim ı̂n A. Elementul f = p1 · · · pn + 1 (care are
gradul cel putin 1 deoarece unul din factorii p1 , . . . , pn este asociat cu X) nu
se divide cu nici un element prim din A (vezi punctul (i)), de unde deducem
că este inversabil. Conform problemei 25 din Capitolul 5, coeficienţii lui f
diferiţi de f (0) trebuie să fie nilpotenţi; cum R este domeniu, ı̂nseamnă că
aceşti coeficienţi sunt nuli. Prin urmare, f este constant, contradicţie.
32. (i) Elementul p = Y − 1 ∈ K[Y ] este prim, deoarece dacă p|K[Y ] f g

rezultă, conform teoremei lui Bézout, (f g)(1) = 0, de unde f (1) = 0 sau
240
g(1) = 0, adică p|K[Y ] f sau p|K[Y ] g. Polinomul primitiv X 2 + Y 2 − 1 ∈
K[Y ][X] ≃ K[X, Y ] este prin urmare ireductibil conform criteriului lui Eisen-
stein (cu p = Y − 1). Cum K[X, Y ] este inel factorial, polinomul X 2 + Y 2 − 1
chiar prim. Rezultă că (X 2 + Y 2 − 1) este ideal prim ı̂n K[X, Y ], deci
K[X, Y ]/(X 2 + Y 2 − 1) este inel integru.
(ii) Notăm x = X, b y = Yb . Fie fb = ∑ aij xi y j ∈ R. Punând P (T ) =
∑ ∑
ai,2j T i (1−T 2 )j şi Q(T ) = ai,2j+1 T i (1−T 2 )j , avem fb = P (x)+yQ(x). În
plus, P1 (x) + yQ1 (x) = P2 (x) + yQ2 (x) ı̂nseamnă Y 2 + X 2 − 1|K[X,Y ] (Q2 (X) −
Q1 (X))Y + (P2 (X) − P1 (X)), de unde rezultă că P1 = P2 şi Q1 = Q2 .
Prin urmare, elementele lui R se scriu ı̂n mod unic sub forma P + yQ, cu
P, Q ∈ K[x].
Definim N : R → K[X], N (P + yQ) = P 2 (X) + (X 2 − 1)Q2 (X). Avem
N ((P1 + yQ1 )(P2 + yQ2 )) = N (P1 P2 − (x2 − 1)Q1 Q2 + y(P1 Q2 + P2 Q1 )) =
(P1 P2 − (X 2 − 1)Q1 Q2 )2 + (X 2 − 1)(P1 Q2 + P2 Q1 )2 = P12 P22 + (X 2 − 1)P12 Q22 +
(X 2 − 1)P22 Q21 + (X 2 − 1)2 Q21 Q22 = N (P1 + yQ1 )N (P2 + yQ2 ), deci N este
multiplicativă.
Acum fie P +yQ ∈ U (R) şi P ′ +yQ′ inversul său. Atunci 1 = N ((P +yQ)(P ′ +
yQ′ )) = N (P + yQ)N (P ′ + yQ′ ), deci N (P + yQ) este inversabil ı̂n K[X],
adică este o constantă nenulă din K. Reciproc, N (P + yQ) = α ∈ K \ {0}
ı̂nseamnă (P + yQ)(P − yQ) = α, deci (P + yQ)[α−1 (P − yQ)] = 1, adică
P + yQ ∈ U (R). Aşadar P + yQ ∈ R e inversabil dacă şi numai dacă
N (P + yQ) este un element din K \ {0}.
Ipoteza că x = X b este element reductibil ı̂nseamnă că există a = P1 + yQ1
şi b = P2 + yQ2 ı̂n R \ U (R) astfel ı̂ncât x = ab. Rezultă că X 2 =
N (x) = N (a)N (b). Cum a, b ∈ / U (R), N (a) şi N (b) trebuie să aibă gradul
cel puţin 1. Din condiţia ca produsul lor să fie X 2 deducem că există
α ∈ R \ {0} astfel ı̂ncât N (a) = αX şi N (b) = α−1 X. Aceste condiţii
se rescriu P12 + (X 2 − 1)Q21 = αX, respectiv P22 + (X 2 − 1)Q22 = α−1 X. De
aici deducem [P1 (−1)P2 (1)]2 = α · (−1) · α−1 · 1 = −1.
(iii) ”⇒” Dacă Z 2 + 1 nu ar avea rădăcini ı̂n K, atunci, conform punctu-
lui precedent, x ∈ R ar fi ireductibil. Pe de altă parte, x|R x2 = 1 − y 2 =
(1 − y)(1 + y). Dacă x ar fi element prim ı̂n R, atunci el ar trebui să dividă
măcar unul dintre aceşti factori. Dar x|R 1±y ı̂nseamnă că există P +yQ ∈ R
astfel ca (P +yQ)x = 1±y, adică Y 2 +X 2 −1|K[X,Y ] (P (X)+Y Q(X))X−1∓Y ,
de unde, făcând X = 0, obţinem că Y 2 − 1|K[Y ] Y ± 1, contradicţie. Rămâne
că x nu e prim ı̂n R, ceea ce, amintindu-ne că x este ireductibil, ı̂nseamnă că
R nu este inel factorial, contradicţie.
241
”⇐” Să notăm cu i o rădăcină din K a lui Z 2 + 1 ∈ K[Z]. Conform pro-
prietăţii de universalitate a inelelor de polinoame, există morfisme de K-
algebre Φ, Ψ : K[X, Y ] → K[X, Y ] astfel ı̂ncât Φ(X) = X + iY, Φ(Y ) =
X − iY, Ψ(X) = 2−1 (X + Y ) şi Ψ(Y ) = (2i)−1 (X − Y ). Se constată imediat
că Φ = Ψ−1 , deci Φ şi Ψ sunt izomorfisme. Avem relaţia Ψ((X 2 + Y 2 − 1)) =
Ψ(((X + iY )(X − iY ) − 1)) = (XY − 1). Rezultă că R ≃ K[X, Y ]/(XY − 1),
care, conform problemei 22, este inel euclidian, deci R este inel euclidian. În
consecinţă, R este inel factorial.
33. (i) Deoarece polinomul Z 2 + 1 ∈ R[X] nu are rădăcini ı̂n R, din prob-
lema 32(iii) rezultă că R[X, Y ]/(X 2 + Y 2 − 1) nu este inel factorial.
(ii) Notăm R = R[X, Y ]/(X 2 + Y 2 + 1), x = X b şi y = Yb .
Cum polinomul X + Y + 1 este ireductibil ı̂n R[X, Y ] ≃ R[Y ][X] (aplicăm
2 2
criteriul lui Eisenstein cu p = Y 2 + 1) şi R[X, Y ] este factorial, rezultă că

idealul (X 2 + Y 2 + 1) al lui R[X, Y ] este prim, deci R este domeniu.
Fie p un ideal prim nenul al lui R. Atunci există un element f (x, y) ∈ p,
f (x, y) ̸= 0, cu f ∈ R[X, Y ]. Să notăm cu ξ şi η imaginile lui x, respectiv y,
prin proiecţia canonică R → R/p. Cum f (x, y) ∈ p, rezultă f (ξ, η) = 0. Pe
de altă parte, relaţia x2 + y 2 + 1 = 0 implică ξ 2 + η 2 + 1 = 0.
Sistemul de condiţii ξ 2 + η 2 + 1 = 0 şi f (ξ, η) = 0 este echivalent cu un sistem
de forma ξ 2 + η 2 + 1 = 0 şi P (ξ) + Q(ξ)η = 0, P, Q ∈ R[T ]. Într-adevăr,
afirmaţia este evidentă ı̂n situaţia ı̂n care n = gradY f ∈ {0, 1}. Dacă n ≥ 2,
să presupunem afirmaţia adevărată pentru polinoamele de grad mai mic decât
n. Punând f (X, Y ) = a0 (X) + a1 (X)Y + · · · + an (X)Y n , sistemul dat este
echivalent cu ξ 2 +η 2 +1 = 0 şi g(ξ, η) = 0, unde g(X, Y ) = a0 (X)+a1 (X)Y +
· · ·+an−1 (X)Y n−1 −an (X)Y n−2 (X 2 +1) = f (X, Y )−an (X)Y n−2 (X 2 +Y 2 +1).
Gradul ı̂n Y al lui g fiind cel mult n − 1, putem aplica ipoteza de inducţie
şi afirmaţia este demonstrată. Remarcăm ı̂n plus că ı̂n pasul de inducţie
prezentat mai sus avem f ≡ g (mod X 2 + Y 2 + 1). Prin urmare, ecuaţia
P (ξ) + Q(ξ)η = 0 se realizează pentru P şi Q nu simultan nule. Evident, ξ
şi η vor satisface şi relaţia (P (ξ) + Q(ξ)η)(P (ξ) − Q(ξ)η) = 0, adică P 2 (ξ) −
Q2 (ξ)η 2 = 0. Polinomul P 2 (X)−Q2 (X)Y 2 nu se divide prin X 2 +Y 2 +1 (alt-
fel am avea că P (X) − Q(X)Y sau P (X) + Q(X)Y se divid prin X 2 + Y 2 + 1,
de unde P = Q = 0, contradicţie). Aceeaşi proprietate o va avea deci şi poli-
nomul P 2 (X) + Q2 (X)(X 2 + 1) = P 2 (X) − Q2 (X)Y 2 + Q2 (X)(X 2 + Y 2 + 1).
În concluzie, polinomul P 2 (X) + Q2 (X)(X 2 + 1) ∈ R[X] este nenul şi are
rădăcina ξ.
242
Prin urmare, există polinoame nenule cu coeficienţi reali care au ca rădăcină
pe ξ. Considerăm un astfel de polinom P monic de grad minim. Este ime-
diat că P este ireductibil, deci are grad 1 sau 2. Dacă grad P = 1, atunci,
deoarece R/p este domeniu, P are exact o rădăcină ı̂n R/p, de unde rezultă
că ξ ∈ R ⊂ R/p. (Pentru ultima incluziune, să constatăm că dacă morfismul
canonic R → R/p, a 7→ b a + p, n-ar fi injectiv atunci ar exista a ∈ R∗ cu
b
a ∈ p. Cum b a + p e inversabil ı̂n R, ar rezulta p = R, contradicţie.)
Prin urmare, ξ ∈ R sau ξ este rădăcină a unui polinom (monic) de grad 2 cu
coeficienţi reali.
În mod analog se demonstrează că η ∈ R sau η este rădăcină a unui polinom
(monic) de grad 2 cu coeficienţi reali.
Să mai observăm că ξ şi η nu pot fi simultan reale, deoarece ξ 2 + η 2 + 1 = 0.
Dacă ξ este o rădăcină a polinomului ireductibil T 2 + AT + B, iar η a polino-
mului T 2 +CT +D (A, B, C, D ∈ R), atunci T 2 +AT +B se divide prin T −ξ
ı̂n Q(R) (corpul de fracţii al lui R). Scriem T 2 + AT + B = (σT + τ )(T − ξ),
dezvoltăm şi identificăm coeficienţii. Obţinem σ = 1 şi τ − ξ = A, de unde
τ = A + ξ ∈ R/p. Prin urmare, σT + τ = T + (A + ξ) ∈ (R/p)[T ] şi a doua
rădăcină a lui T 2 + AT + B este −(A + ξ) ∈ R/p; notăm ξ = −(A + ξ). În
mod similar a doua rădăcină lui T 2 + CT + D este tot ı̂n R/p şi o notăm cu
η.
Să constatăm acum că A2 − 4B < 0 (altfel T 2 + AT + B ar fi reductibil
peste R) şi să punem i = √4B−A 1
2 (ξ − ξ). Observăm că i = 4B−A2 (ξ − ξ) =
2 1 2
1
4B−A2
[(ξ + ξ)2 − 4ξξ] = 4B−A
1
2 (A − 4B) = −1 şi din această relaţie deducem
2
că i ∈ U (R/p), deci şi ξ − ξ ∈ U (R/p).

Dacă notăm α = 21 (ξ − ξ), β = 12 i−1 (ξ − ξ), γ = 21 (η + η), 1 −1
( δ = 2 i (η −)η),
atunci α = − 12 A ∈ R ⊂ R/p şi β = 12 i−1 (ξ − ξ) = 1
2
√ 1
4B−A2
(ξ − ξ) =
√
4B−A2
2
∈ R ⊂ R/p. Analog C, D ∈ R/p.
Avem α + iβ = 12 (ξ − ξ) + i 12 i−1 (ξξ) = ξ şi analog η = γ + iδ.
Punând acum a = δ, b = −β şi c = βγ − αδ, obţinem aξ + bη + c = 0, cu
a, b, c ∈ R şi a şi b nu simultan nuli. Relaţia aξ + bη + c = 0 conduce la
ax + by + c ∈ p. Dacă ξ ∈ R, iar η ∈ R/p − R, atunci considerăm a = 1,
b = 0, c = −ξ. Cazul η ∈ R, ξ ∈ R/p − R se tratează analaog.
Prin urmare există ı̂ntotdeauna a, b, c ∈ R, cu a, b nu simultan nuli, astfel ca
ax + by + c ∈ p.
Fie acum un astfel de element ax + by + c ∈ R cu a, b nu simultan nuli. Con-
form problemei 23(iii) din Capitolul 4 şi teoremei III de izomorfism pentru
243
inele avem
R R[X, Y ]
≃
(ax + by + c) (X 2 + Y 2 + 1, aX + bY + c)
R[X, Y ]/(aX + bY + c)
≃ .
(X 2 + Y 2 + 1, aX + bY + c)/(aX + bY + c)
Dar a şi b nu sunt simultan nuli. Să presupunem de exemplu b ̸= 0 (cazul

a ̸= 0 se tratează analog). Atunci, (aX + bY + c) = (Y + ab X + cb ). Notăm
a′ = − ab şi b′ = − cb şi ţinând cont de izomorfismele de mai sus, putem scrie
R R[X, Y ]/(Y − (a′ X + b′ ))

≃ .
(ax + by + c) (X 2 + Y 2 + 1, Y − (a′ X + b′ ))/(Y − (a′ X + b′ ))
R[X,Y ]
Conform problemei 13 din Capitolul 5, avem că (Y −(a′ X+b′ ))
≃ R[X], acest
izomorfism ducând Yb ı̂n a′ X + b′ . Prin urmare, R
(ax+by+c)
≃ (X 2 +(aR[X]
′ X+b′ )2 +1) ,
2 ′ ′ 2
acesta din urmă fiind inel integru deoarece idealul (X + (a X + b ) + 1) este
prim, fiind generat de un polinom ireductibil (deci prim) din inelul euclidian
R[X].
Să notăm cu S sistemul multiplicativ al lui R generat de elementele de forma
ax + by + c cu (a, b) ̸= (0, 0). Conform consideraţiilor anterioare, orice ideal
prim nenul al lui R intersectează pe S. Cum idealele prime ale lui S −1 R sunt
ı̂n corespondenţă bijectivă cu idealele prime ale lui R care nu intersectează
pe S (vezi problema 50(ii) din Capitolul 5), rezultă că singurul ideal prim
al lui S −1 R este (0). Cum idealele maximale sunt prime, rezultă că singurul
ideal maximal al lui S −1 R este (0), deci S −1 R este corp. Prin urmare, S −1 R
este inel factorial.
Pentru a aplica teorema lui Nagata (vezi problema 21), mai trebuie pro-
bat faptul că orice şir ascendent de ideale principale ale lui R este staţionar.
Să observăm pentru ı̂nceput că fiecare element din R se reprezintă ı̂n mod
unic sub forma P (x) + Q(x)y cu P, Q ∈ R[X]. Într-adevăr, să considerăm
un element arbitrar w ∈ R. Atunci există un polinom f ∈ R[X, Y ] ast-
fel ı̂ncât w = f (x, y). Dacă gradY f ∈ {0, 1}, afirmaţia este evidentă. Dacă
gradY f = n ≥ 2, să presupunem afirmaţia adevărată pentru toate elementele
g(x, y) ∈ R cu gradY g < n. Dacă scriem f = an (X)Y n + · · · + a0 (X), atunci,
notând g = a0 (X) + a1 (X)Y + · · · + an−1 (X)Y n−1 − an (X)Y n−2 (X 2 + 1) ∈
R[X, Y ], avem ı̂n mod clar gradY g ≤ n − 1 < n. Conform ipotezei de
inducţie, există P, Q ∈ R[X] astfel ı̂ncât g(x, y) = P (x) + Q(x)y. Cum ı̂nsă
244
y 2 = −x2 − 1, rezultă că f (x, y) = a0 (x) + · · · + an (x)y n = a0 (x) + a1 (x)y +
· · · + an−1 (x)y n−1 − an (x)y n−2 (x2 + 1) = g(x, y) = P (x) + Q(x)y şi existenţa
scrierii este demonstrată. În ceea ce priveşte unicitatea, să remarcăm că pen-
tru P1 , P2 , Q1 , Q2 ∈ R[X], relaţia P1 (x) + Q1 (x)y = P2 (x) + Q2 (x)y ı̂nseamnă
Y 2 + X 2 + 1|(P1 − P2 ) + Y (Q1 − Q2 ), de unde deducem P1 = P2 şi Q1 = Q2 .
Definim acum N : R → R[X], N (P (x) + Q(x)y) = P 2 + (X 2 + 1)Q2 . Re-
marcăm că pentru elementele arbitrare w1 = P1 (x) + Q1 (x)y şi w2 = P2 (x) +
Q2 (x)y ale lui R avem N (w1 w2 ) = N (P1 (x)P2 (x) − (x2 + 1)Q1 (x)Q2 (x) +
y(P1 (x)Q2 (x) + P2 (x)Q1 (x))) = P12 P22 + (X 2 + 1)2 Q21 Q22 + (X 2 + 1)P1 Q2 +
(X 2 + 1)P2 Q1 = (P12 + (X 2 + 1)Q21 )(P22 + (X 2 + 1)Q22 ) = N (w1 )N (w2 ).
Fie acum w ∈ U (R). Atunci există w′ ∈ R cu ww′ = 1. Aplicând N
acestei relaţii, obţinem N (w)N (w′ ) = 1, deci N (w) ∈ U (R[X]) = R∗ . Re-
ciproc, dacă avem un element w = P (x) + Q(x)y ∈ R cu N (w) = α ∈ R∗ ,
atunci 1 = α1 N (w) = α1 (P 2 + (X 2 + 1)Q2 ). Dând lui X valoarea x, obţinem
1 = α1 (P 2 (x) + (x2 + 1)Q2 (x)) = P 2 (x) − y 2 Q2 (x) = w α1 (P (x) − yQ(x)), prin
urmare w ∈ U (R). În concluzie, un element w ∈ R este inversabil dacă şi
numai dacă N (w) ∈ R∗ .
Dacă w1 |R w2 , atunci există λ ∈ R astfel ca w2 = λw1 . Utilizând multiplica-
tivitatea lui N , obţinem N (w2 ) = N (λ)N (w1 ), de unde N (w1 )|R[X] N (w2 ).
Dacă ı̂n plus w2 ∼R w1 , atunci λ ∈ U (R), deci N (λ) ∈ R∗ , de unde
N (w1 ) ∼R[X] N (w2 ). Pe de altă parte, dacă w1 |R w2 , w2 = λw1 , şi avem
că N (w1 ) ∼R[X] N (w2 ), atunci rezultă N (λ) ∈ U (R[X]) = R∗ . Urmează
λ ∈ U (R), deci w1 ∼R w2 .
În concluzie, dacă pentru elementele w1 , w2 ∈ R avem w2 R ⊂ w1 R, atunci
N (w2 )R[X] ⊂ N (w1 )R[X], iar aceste incluziuni sunt fie ambele stricte, fie
ambele egalităţi.
Fie acum w1 R ⊂ w2 R ⊂ · · · un lanţ ascendent de ideale principale ale lui
R. Conform celor de mai sus, el induce lanţul ascendent de ideale prin-
cipale N (w1 )R[X] ⊂ N (w2 )R[X] ⊂ · · · din R[X]. Acest din urmă lanţ
este ı̂nsă staţionar deoarece R[X] este inel principal. Prin urmare, lanţul
w1 R ⊂ w2 R ⊂ · · · este de asemenea staţionar.
Inelul R verifică aşadar condiţiile teoremei lui Nagata (vezi problema 21).
Prin urmare, R este inel factorial.
√
34. (i) Notăm R = Z[ d]. Fie π un element prim al lui R. Atunci π
nu este inversabil ı̂n R, deci (vezi problema 2(iv)) N (π) ̸= 1. Prin urmare,
N (π) se poate scrie ca produs de factori primi; fie N (π) = p1 · · · pn această
245
scriere. Rezultă ππ = p1 · · · pn , deci π divide măcar unul din aceşti factori;
după o eventuală renumerotare putem presupune că π|p1 . Există prin urmare
x ∈ R astfel ı̂ncât p1 = πx. Trecând la norme, obţinem p21 = N (π)N (x), de
unde p21 = p1 · · · pn N (x). Această relaţie nu este posibilă decât ı̂ntr-unul din
următoarele două cazuri:
n = 2, p2 = p1 şi N (x) = 1. Atunci (vezi problema 2(iv)) x este inversabil ı̂n
R. În consecinţă, π ∼ p1 .
n = 1 şi N (x) = p1 . Atunci ππ = N (π) = p1 .
(ii) Demonstraţia este similară celei de la punctul (i).
√
35. Să notăm R = Z[ d].
”⇒” Dacă x este prim ı̂n R, atunci, conform problemei 34, N (x) este număr
prim sau x este asociat ı̂n R cu un număr prim p ∈ Z. Acest din urmă caz
ar duce ı̂nsă la p|Z a şi p|Z b, deci p|Z (a, b) = 1, contradicţie.
”⇐” Conform problemei 16 din Capitolul 5, inelul R/(x) are |a2 −b2 d| = N (x)
elemente. Folosind problema 2 din Capitolul 4 (pe o mulţime cu un număr
prim p de elemente există un singur tip de structură de inel unitar, cea a lui
Zp ), rezultă că R/(x) ≃ Zp . Cum Zp este corp, deci cu atât mai mult inel
integru, rezultă că (x) este ideal prim ı̂n R. De aici rezultă că x este element
prim ı̂n R.
36. Notăm R = Z[i], care este inel euclidian. Prin urmare, un element din
R este prim dacă şi numai dacă este ireductibil. Fie π ∈ R prim. Conform
problemei 34, π este asociat cu un prim din Z sau N (π) este prim ı̂n Z. Cum
orice p ∈ Z− este asociat cu −p, trebuie să considerăm elementele prime din
N şi să decidem care rămân prime ı̂n R şi care sunt norme de prime din R.
Să remarcăm pentru ı̂nceput că 2 = (1 + i)(1 − i) şi N (1 + i) = N (1 − i) = 2,
deci 2 ∈ R nu este prim. Pe de altă parte, 1 + i şi 1 − i sunt ireductibile (vezi
problema 2(v)), deci, cum R este euclidian, ele sunt prime. Observăm şi că
1 − i = −i(1 + i), deci 1 − i ∼R 1 + i.
Pentru ca un prim p din N să fie reductibil ı̂n R, el trebuie să se scrie p = xy
cu x, y ∈ R pentru care N (x) = N (y) = p. Punând x = a + bi, deducem
a2 + b2 = p. Cum membrul stâng al acestei relaţii nu poate fi congruent cu
3 modulo 4, rezultă că primele de forma 4k + 3 din N rămân prime şi ı̂n R.
246
Fie acum un prim p ∈ N de forma 4k + 1. Considerăm relaţiile:
p − 1 ≡ −1 (mod p)
p − 2 ≡ −2 (mod p)
..................................
p+1
2
≡ − p−1 2
(mod p),
din care deducem (folosind teorema lui Wilson, i.e. (p − 1)! ≡ −1 (mod p))
[( ) ]2 ( p−1 )
că p−12
! ≡ −1 (mod p). Prin urmare, pentru a = 2
! avem a2 ≡ −1
(mod p). Avem p|a2 + 1, deci p|R (a − i)(a + i). Dar este clar că p nu divide
ı̂n R niciunul din factorii acestui produs, prin urmare p nu este prim ı̂n R.
Pe de altă parte, dacă p se descompune ı̂n R ca (a + bi)(c + di), obţinem
N (a + bi) = N (c + di) = p, deci (a + bi)(a − bi) = p; ı̂n plus, conform pro-
blemei 2(v), a ± bi sunt prime ı̂n R şi demonstraţia este completă.
√
37. Notăm R = Z[i 2], care este inel euclidian. Prin urmare, un element
din R este prim dacă şi numai dacă este ireductibil. Fie π ∈ R prim. Conform
N şi să decidem care rămân prime ı̂n R √ şi care√sunt norme
√ de prime din R.
Să remarcăm pentru ı̂nceput că 2 = √(−i 2) · i 2 şi N (i 2) = 2, deci 2 ∈ R
nu este prim. Pe de altă parte, i 2 este ireductibil (vezi problema 2(v)),
prin urmare, cum R este euclidian, el este prim.
Pentru ca un prim p din N să fie reductibil ı̂n R, el trebuie să se√scrie p = xy
cu x, y ∈ R pentru care N (x) = N (y) = p. Punând x = a + bi 2, deducem
a2 + 2b2 = p. Cum membrul stâng al acestei relaţii nu poate fi congruent cu
5 sau 7 modulo 8, rezultă că primele de forma 8k + 5 şi cele de forma 8k + 7
din N rămân prime şi ı̂n R.
În cele ce urmează vom avea nevoie de următorul rezultat:
Lemă Fie p ∈ N un număr prim impar şi a ∈ Z cu (a, p) = 1. Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
1. Există x ∈ Z astfel ı̂ncât x2 ≡ a (mod p).
p−1
2. a 2 ≡ 1 (mod p).
Demonstraţie Considerăm polinomul F ∈ Zp [X], F = X p−1 −1. Este evident
că rădăcinile sale sunt exact elementele nenule din Zp . Putem scrie F = GH,
p−1 p−1
unde G = (X 2 − 1), H = (X 2 + 1). Dacă a = x2 ı̂n Zp , atunci a nu poate
p−1
fi rădăcină a lui H, deoarece ar rezulta xp−1 = a 2 = −1, ceea ce nu e posibil
ı̂n grupul multiplicativ Zp \ {0} de ordin p − 1. Aşadar pătratele din Zp \ {0}
247
sunt rădăcini pentru G. Pe de altă parte, pentru i, j ∈ {b 2, . . . , d
1, b p−1
2
} avem
i2 = j 2 ⇔ p|(i − j)(i + j). Este clar că p - i + j şi p|i − j doar dacă i = j;
prin urmare i2 = j 2 ⇔ i = j. Aşadar ı̂n Zp \ {0} avem exact p−1 2
pătrate
2 2
distincte (evident, p[ −1 =b 2
−2 =b
1 , p[ 2 , etc). Prin urmare, b
2
a ∈ Zp \ {0}
este pătrat dacă şi numai dacă este rădăcină a lui G, deci dacă şi numai dacă
a 2 =b
p−1
b 1, adică ceea ce era de demonstrat. [ ]
Fie acum un prim p ∈ N de forma 8k + 1 sau 8k + 3. Notăm k = p−1 4
,
aj = 2j pentru fiecare j = 1, k şi bj = 2j pentru fiecare j = k + 1, p−1 2
.
Să observăm că 0 ≤ a1 , a2 , . . . , ak ≤ 2 , 2 < bk+1 , . . . , b p−1 ≤ p − 1
p−1 p−1
2
şi elementele a1 , a2 , . . . , ak , p − bk+1 , . . . , p − b p−1 sunt distincte două câte
2
două (ai = aj ⇒ p|2(i − j) ⇒ i = j, deoarece 0 ≤ i, j ≤ p−1 2
; analog
bi = bj ⇒ i = j; ai = bj ⇒ p|2(i + j) ⇒ i = j, deoarece 0 ≤ i, j ≤ 2 ). Prin p−1
urmare, {a1 , a2 , . . . , ak , p − bk+1 , . . . , p − b p−1 } = {1, 2, . . . , p−1 2

}. Considerăm
2
relaţiile:
2 · 1 ≡ a1 (mod p),
2 · 2 ≡ a2 (mod p),
............................................
2 · k ≡ ak (mod p),
2 · (k + 1) ≡ bk+1 (mod p),
............................................
2 · p−1
2
≡ b p−1 (mod p).
2
p−1 ( ) p−1 ( )
Înmulţindu-le membru cu membru obţinem 2 2 p−1 2
! ≡ (−1) 2 −k p−1 2
!
p−1 p−1
(mod p) de unde deducem că 2 2 ≡ (−1) 2 −[ 4 ] (mod p), deci (−2) 2 ≡
p−1 p−1
p−1
(−1)p−1−[[ 4 ]] (mod p). Dar pentru p de forma 8k + 1 sau 8k + 3 numărul
p − 1 − p−1 este par, deci, conform lemei, există a ∈ Z cu proprietatea
4 √ √
a ≡ −2 (mod p). Avem p|a2 + 2, deci p|R (a − i 2)(a + i 2). Dar este clar
2
că p nu divide ı̂n R niciunul din factorii acestui produs, prin urmare p nu
este prim ı̂n R. √ √ √ √
Scriind p = (a+bi
√ 2)(c+di
√ 2) ı̂n R, obţinem N (a+bi 2) = N (c+di
√ 2) =
p, deci (a + bi 2)(a − bi 2) = p; conform problemei 2(v), a ± bi 2 ∈ R sunt
prime (fiindcă sunt ireductibile) şi demonstraţia e completă.
√
38. Notăm R = Z[ 2], care este inel euclidian. Prin urmare, un element
248
√ 2 √
Să remarcăm pentru ı̂nceput
√ că 2 = 2 şi N ( 2) = 2, deci 2 ∈ R nu este
prim. Pe de altă parte, 2 este ireductibil (vezi problema 2(v)), prin urmare,
cum R este euclidian, el este prim.
cu x, y ∈ R pentru care N (x) = N (y) = p. Punând x = a + b 2, deducem
|a2 − 2b2 | = p. Cum membrul stâng al acestei relaţii nu poate fi congruent
cu 3 sau 5 modulo 8, rezultă că primele de forma 8k + 3 şi cele de forma
8k + 5 din N rămân prime[şi ı̂n] R. Fie acum un prim p ∈ N de forma 8k + 1
sau 8k + 7. Notăm k = p−1 4
, aj = 2j pentru fiecare j = 1, k şi bj = 2j
pentru fiecare j = k + 1, p−1 2
. Să observăm că 0 ≤ a1 , a2 , . . . , ak ≤ p−1 2
,
p−1
2
< bk+1 , . . . , b p−1 ≤ p − 1 şi elementele a1 , a2 , . . . , ak , p − bk+1 , . . . , p − b p−1
2 2
sunt distincte două câte două (ai = aj ⇒ p|2(i − j) ⇒ i = j, deoarece
0 ≤ i, j ≤ p−1 2
; analog bi = bj ⇒ i = j; ai = bj ⇒ p|2(i + j) ⇒ i = j,
deoarece 0 ≤ i, j ≤ p−1 2
). Prin urmare, {a1 , a2 , . . . , ak , p − bk+1 , . . . , p −
b p−1 } = {1, 2, . . . , 2 }. Considerăm relaţiile:
p−1
2
2 · 1 ≡ a1 (mod p),
2 · 2 ≡ a2 (mod p),
............................................
2 · k ≡ ak (mod p),
2 · (k + 1) ≡ bk+1 (mod p),
............................................
2 · p−1
2
≡ b p−1 (mod p).
2
p−1 ( p−1 ) p−1

−k
( p−1 )
Înmulţindu-le membru cu membru, obţinem 2 2
2
! ≡ (−1) 2
2
!
p−1
− p−1
≡ (−1) [ [ ] ] (mod p). Dar pentru
p−1
(mod p) de unde deducem că 2 2 2 4
p de forma 8k + 1 sau 8k + 7 numărul p−1 2

− p−1
4
este par, deci, conform
lemei din soluţia problemei 37, există a ∈√Z cu proprietatea
√ a2 ≡ 2 (mod p).
Avem deci p|a2 − 2, prin urmare p|R (a − 2)(a + 2). Dar este clar că p nu
divide ı̂n R niciunul din factorii acestui produs, prin urmare p nu e prim ı̂n
R. √ √ √ √
Scriind p = √(a+b 2)(c+d
√ 2) ı̂n R, obţinem N (a+b 2) = N (c+d
√ 2) = p,
deci |(a + b 2)(a − b 2)| = p; conform problemei 2(v), a ± b 2 ∈ R sunt
prime (fiindcă sunt ireductibile) şi demonstraţia este completă.
249
√
39. Notăm R = Z[ 3], care este inel euclidian. Prin urmare, un element
√ √ √ 2 √
Să remarcăm pentru
√ ı̂nceput că 2 = ( 3 − 1)( 3 + 1), iar 3
√ = 3 . √ 3±
N (
1) = 2, iar N ( 3) = 3, deci 2 şi 3 nu sunt prime ı̂n R, iar 3 ± 1 şi 3 sunt
ireductibile (vezi√problema 2(v)), √ prin urmare, cum R este euclidian, ele sunt
prime. În plus, 3 − 1 ∼R 1 + 3.
cu x, y ∈ R pentru care N (x) = N (y) = p. Punând x = a + b 3, deducem
|a2 − 3b2 | = p. Cum membrul stâng al acestei relaţii nu poate fi congruent cu
5 sau 7 modulo 12, rezultă că primele din N de forma 12k + 5 şi cele de forma
12k + 7 rămân prime şi[ ı̂n R.
p−1
] Fie acum[ p−1 ]un prim p ∈ N de forma 12k + 1 sau
12k + 11. Notăm k = 6 şi l = 3 . Considerăm relaţiile:
not
3 · 1 ≡ 3 = a1 (mod p),
not
3 · 2 ≡ 6 = a2 (mod p),
................................................
not
3 · k ≡ 3k = ak (mod p),
not
3 · (k + 1) ≡ 3(k + 1) = bk+1 (mod p),
................................................
not
3 · l ≡ 3l = bl (mod p),
not
3 · (l + 1) ≡ 3(l + 1) = cl+1 (mod p),
................................................
not
3 · p−1
2
≡ 3(p−1)
2
= c p−1 (mod p).
2
Să observăm că 0 ≤ a1 , a2 , . . . , ak ≤ p−1 2

, p−1
2
< bk+1 , . . . , bl ≤ p − 1,
p+1 ≤ cl+1 , cl+2 , . . . , c p−1 ≤ 2 şi elementele a1 , a2 , . . . , ak , p−bk+1 , . . . , p−
3(p−1)
2
bl , cl+1 − p, . . . , c p−1 − p sunt distincte două câte două (procedând ca ı̂n
2
soluţia problemei 37). Prin urmare, {a1 , a2 , . . . , ak , p − bk+1 , . . . , p − bl , cl+1 −
p, . . . , c p−1 } = {1, 2, . . . , p−1 }. Înmulţind membru cu membru relaţiile ante-
p−1 ( p−1 ) ( )
2 2
rioare, obţinem 3 2 2
! ≡ (−1) l−k p−1
2
! (mod p) de unde deducem că
p−1 p−1
p−1
[ ] −[ ]
3 2 ≡ (−1) [ p−1 ] [ p−1 ] (mod p). Dar pentru p de forma 12k + 1 sau 12k + 11
3 6
numărul 3 − 6 este par, deci, conform lemei din soluţia problemei

37, există a ∈ Z cu proprietatea a2 ≡ 3 (mod p). Avem deci p|a2 − 3, prin
250
√ √
urmare p|R (a − 3)(a + 3). Dar este clar că p nu divide ı̂n R niciunul din
factorii acestui produs, prin urmare p nu este prim ı̂n√R. √
Pe de altă se descompune ı̂n R ca√(a + b 3)(c
√ parte, dacă p √ √ + d 3), obţinem
N (a + b 3) = N (c + d 3) =√p, deci |(a + b 3)(a − b 3)| = p. În plus,
conform problemei 2(v), a ± b 3 sunt prime (fiindcă sunt ireductibile) ı̂n R
şi demonstraţia este completă.
√
40. Notăm R = Z[ρ], ρ = − 12 + i 23 , care este inel euclidian. Fie π un
element prim al lui R. Conform problemei 34, π este asociat cu un element
prim din Z sau N (π) este prim ı̂n Z. Prin urmare, orice element prim din
R e asociat ı̂ntr-unul din aceste moduri cu un număr prim p din N. Vom
trece ı̂n revistă numerele prime din N pentru a stabili dacă le sunt asociate
elemente prime din R şi, dacă da, ı̂n ce mod.
Dacă p = 3, atunci p = (1 − ρ)(1 − ρ) = (1 − ρ)(2 + ρ); cum N (1 − ρ) =
N (2 + ρ) = 3, elementele 1 − ρ şi 2 + ρ sunt neinversabile ı̂n R, deci 3 este
reductibil (prin urmare, nu este prim) ı̂n R.
Avem N (1 − ρ) = 3. Conform problemei 2(v), 1 − ρ este ireductibil ı̂n R şi
cum R este inel euclidian (vezi problema 18) rezultă că 1 − ρ este prim.
Fie acum un element a + bρ ∈ R cu N (a + bρ) = 3. Atunci, a2 − ab + b2 =
( )2 2
a − 2b + 3b4 = 3. Dacă b = 0, obţinem a2 = 3, imposibil. Dacă b = 1
( )2 ( )
rezultă a − 12 = 94 , deci a ∈ {−1, 2}. Dacă b = −1 rezultă a + 12 = 94 ,
deci a ∈ {−2, 1}. Dacă b = 2 obţinem (a − 1)2 = 0, deci a = 1, iar dacă
|b| > 2, atunci N (a + bρ) nu poate fi 3. Prin urmare, elementele de normă 3
din R sunt −1 + ρ, −1 − 2ρ, 1 − ρ, 1 + 2ρ, 2 + ρ şi −2 − ρ.
Cum |{(1−ρ)a|a ∈ U (R)}| ⊂ |{x ∈ R|N (x) = 3}| şi aceste mulţimi au câte 6
elemente (vezi problema 5 pentru prima dintre ele), rezultă că ele sunt egale,
deci orice element de normă 3 din R este asociat cu 1 − ρ. Prin urmare,
numărului prim 3 ı̂i corespund elemente prime din R şi oricare dintre acestea
este asociat ı̂n divizibilitate cu 1 − ρ.
Dacă numărul prim p este de forma 3k + 1, k ∈ N∗ , utilizăm relaţia
p−1 p−1
≡ (−1)[ 3 ]−[ 6 ]
p−1
3 2 (mod p),
pe care am demonstrat-o ı̂n soluţia problemei 39. Din această relaţie deducem
p−1 p−1 p−1
≡ (−1)[ 3 ]−[ 6 ]+( 2 )
p−1
(−3) 2 (mod p).
Numărul p fiind prim şi de forma 3k + 1, el nu poate da prin ı̂mpărţire la 12
decât resturile 1 sau 7.
251
Dacă p = 12l + 1, atunci
p−1 p−1 p−1
(−1)[ 3 ]−[ 6 ]+( 2 ) = (−1)4l−2l+6l = 1.
Dacă p = 12l + 7, atunci

p−1 p−1 p−1
(−1)[ 3 ]−[ 6 ]+( 2 ) = (−1)4l+2−2l−1+6l+3 = 1.
Prin urmare, conform lemei din soluţia problemei 37, există a√∈ Z astfel √ ca
a ≡ −3 (mod p). Atunci p|Z a + 3, de unde p|R a + 3 = (a − i 3)(a + i 3);
2 2 2
este ı̂nsă evident că p nu divide ı̂n R niciunul dintre aceşti factori. Prin ur-
mare, p nu este prim ı̂n R, deci nu există elemente prime din R asociate cu el.
Există ı̂n schimb, conform consideraţiilor de mai sus, elemente π ∈ R pentru
care N (π) = ππ = p şi orice astfel de element este, conform problemei 2(v),
ireductibil. Prin urmare, orice astfel de element este şi prim, căci ştim că R
este inel euclidian.
Dacă numărul prim p este de forma 3k + 2, k ∈ N, vom presupune că p este
reductibil ı̂n R. Atunci el se scrie sub forma p = xy cu x, y ∈ R \ U (R).
Obţinem p2 = N (p) = N (x)N (y), de unde N (x) = N (y) = p. Punând
x = a + bρ, a, b ∈ Z, obţinem (2a − b)2 + 3b2 = 4p, deci (2a − b)2 ≡ p
(mod 3), de unde (2a − b)2 ≡ 2 (mod 3), contradicţie. Rămâne aşadar că p
este ireductibil ı̂n R. Cum R este inel euclidian, obţinem că p este element
prim ı̂n R.
41. Să observăm pentru ı̂nceput că dacă (x,(y, z) este ) o soluţie pentru
ecuaţia din enunţ cu d = (x, y, z) ̸= 1, atunci d , d , d este şi ea soluţie.
x y z
E suficient prin urmare să găsim soluţiile (x, y, z) cu (x, y, z) = 1 pen-

tru ecuaţia considerată, celelalte obţinându-se apoi prin multiplicarea aces-
tora cu constante. Apoi, singurele soluţii cu componentă nulă sunt cele din
{(0, k, ±k)|k ∈ Z} şi {(k, 0, ±k)|k ∈ Z}. În al treilea rând, să constatăm că,
dată fiind soluţia (x, y, z), (|x|, |y|, |z|) este la rându-i soluţie, deci soluţiile
cu componente ı̂ntregi se obţin din cele cu componente naturale luând toate
combinaţiile posibile de semne.
Rămâne prin urmare să rezolvăm ecuaţia dată ı̂n numere naturale nenule cu
cel mai mare divizor comun 1. Privim ecuaţia ı̂n R = Z[i] (care este inel
euclidian), unde ea se poate rescrie (x + iy)(x − iy) = z 2 . Dacă un element
prim π ∈ R divide ı̂n R pe x+iy şi x−iy, atunci el divide şi suma şi diferenţa
acestora, deci π|R (2x, 2iy). Dar (x, y) = 1, căci dacă ar exista un număr prim
p care să dividă şi pe x şi pe y, atunci din ecuaţie ar rezulta că p ı̂l divide şi
252
pe z, contradicţie cu faptul că (x, y, z) = 1. Prin urmare, π|R (2x, 2iy) = 2.
Rezultă că π = 1 + i. Dar 1 + i|R x + iy conduce, conform problemei 3(i), la
2 = N (1 + i)|N (x + iy) = x2 + y 2 . Pe de altă parte, x şi y nu pot fi simultan
pare, căci ar rezulta şi z par, deci 2|(x, y, z), contradicţie, şi nici simultan
impare, căci s-ar obţine contradicţia z 2 = x2 + y 2 ≡ 2 (mod 4). Faptul că
1 + i|x + iy este aşadar contradictoriu. Prin urmare, x + iy şi x − iy nu au
divizori primi comuni, deci sunt prime ı̂ntre ele ı̂n R.
Relaţia (x + iy)(x − iy) = z 2 ı̂mpreună cu faptul că x + iy şi x − iy nu au
divizori primi comuni conduce la concluzia că x + iy şi x − iy sunt asociate
cu pătrate din R. avem de considerat cazurile:
1. Există a, b ∈ Z astfel ca x + iy = (a + bi)2 . Obţinem x = a2 − b2 , y = 2ab
iar din ecuaţie deducem z = a2 + b2 . Să observăm că această soluţie convine
doar dacă a2 − b2 > 0, a şi b sunt de acelaşi semn (căci y = 2ab ∈ N), situaţie
ı̂n care ele pot fi luate numere naturale cu a > b, iar a şi b sunt prime ı̂ntre
ele, căci altfel (x, y, z) ̸= 1.
2. Există a, b ∈ Z astfel ca x + iy = −(a + bi)2 . Obţinem x = |b|2 − |a|2 ,
y = 2|a||b| iar din ecuaţie deducem z = |a|2 + |b|2 . Pentru |b| ≤ |a|, acest caz
nu dă soluţii.
3. Există a, b ∈ Z astfel ca x + iy = i(a + bi)2 . Obţinem x = 2|a||b|,
y = |a|2 − |b|2 , y = 2ab iar din ecuaţie deducem z = |a|2 + |b|2 . Pentru
|a| ≤ |b|, acest caz nu dă soluţii.
4. Există a, b ∈ Z astfel ca x + iy = −i(a + bi)2 . Obţinem x = 2|a||b|,
y = |b|2 − |a|2 , y = 2ab iar din ecuaţie deducem z = |a|2 + |b|2 . Pentru
|b| ≤ |a|, acest caz nu dă soluţii.
Prin urmare, soluţiile netriviale ale ecuaţiei date, numită şi ecuaţia lui Pitagora,
sunt (±d(a2 − b2 ), ±2dab, ±d(a2 + b2 )) şi (±2dab, ±d(a2 − b2 ), ±d(a2 + b2 )),
unde a > b sunt numere naturale prime ı̂ntre ele, d ∈ N∗ , iar alegerea sem-
nelor ± poate fi făcută ı̂n toate combinaţiile posibile.
42. Să constatăm pentru ı̂nceput că singura soluţie care are componente
nule este (0, 0, 0). În continuare, pentru orice soluţie (x, y, z) cu componentele
nenule, notând d = c.m.m.d.c.(x, y, z), avem d4 |x2 , deci d2 |x. Deducem că
(x, y, z) e soluţie dacă şi numai dacă ( dx2 , yd , dz ) e soluţie. Prin urmare, este
suficient să găsim soluţiile cu componentele
∗ 3
√ prime ı̂ntre ele. Fie (x, y, z) ∈
(Z ) o astfel de soluţie. Notăm R = Z[i 2] (care, conform problemei 17,
este un inel euclidian)
√ şi căutăm
√ pentru ecuaţia dată soluţii din R3 . Ecuaţia
devine (x + y 2 i√ 2)(x − y 2 i 2) 4
√ = 17z . Fie δ un divizor2 prim √ (ı̂n R!) comun
pentru x + y 2 şi x − y i 2. Atunci δ|2x şi δ|2y i 2. Rezultă (vezi
2 2
253
√ √
problema 31) √ că δ√= i 2. √Există deci un element a + bi 2 ∈ R astfel
ca x + y i 2 = i 2(a + bi 2), de unde x = −2b. Rezultă imediat din
2
ecuaţia√iniţială că z√e par, şi apoi că y e par, contradicţie. Rămâne deci că
x + y 2 i 2 şi√x − y 2 i 2√sunt prime ı̂ntre ele ı̂n R. Acum, ı̂n√R are loc relaţia
17 = (3 + 2i 2)(3 √ − 2i 2). Cum (vezi √ problema 31) 3 ± 2i 2 sunt prime ı̂n
√
2 2
R, rezultă că 3+2i √ 2 divide x+y √ i 2 sau x−y i 2. Să presupunem
√ pentru
√
a fixa ideile că 3+2i 2|R x+y i 2. Rezultă imediat că 3−2i 2|R x−y 2 i 2;
2
avem √ √
x + y2i 2 x − y2i 2
√ · √ = z4;
3 + 2i 2 3 − 2i 2
cum cei doi factori din membrul stâng sunt primi ı̂ntre ei, rezultă că fiecare
din ei este asociat cu puterea a patra √ a unui element
√ din√R. Prin urmare,
există c, d ∈ Z astfel ı̂ncât ±(x+y 2 i 2) = (3+2i 2)(c+di 2)4 . Dezvoltând
şi identificând coeficienţii, obţinem
±x = 3c4 − 36c2 d2 + 12d4 − 16c3 d + 32cd3 (12.1)
şi
±y 2 = 2c4 − 24c2 d2 + 8d4 + 12c3 d − 24cd3 .
Din ultima relaţie rezultă că y e par; punem y = 2y1 şi obţinem
±2y12 = c4 − 12c2 d2 + 4d4 + 6c3 d − 12cd3 ,
de unde obţinem c par; din relaţia (12.1) rezultă acum că x e par, contradicţie
cu faptul că x şi y sunt prime ı̂ntre ele. Prin urmare, ecuaţia considerată
admite numai soluţia (0, 0, 0).
254
43. Vom ı̂ncepe cu câţiva paşi
√ preliminari şi apoi vom trece la rezolvarea
problemei. Notăm ρ = − 2 + i 2 , R = Z[ρ] şi λ = 1 − ρ (conform problemei
1 3
40, λ este prim ı̂n R). Toate literele greceşti din demonstraţie vor desemna
elemente din R; α|β va avea semnificaţia ”α divide β ı̂n R”, iar α ≡ β
(mod γ) va ı̂nsemna γ|α − β.
1. Orice element din R este congruent cu 0, 1 sau −1 modulo λ:

Fie ω = a + bρ ∈ R. Atunci ω = a + b − b(1 − ρ) ≡ a + b (mod λ). Se ştie că
a + b este de forma 3k + r, cu k ∈ Z şi r ∈ {−1, 0, 1}. Cum 3 ∼R λ2 , rezultă
că ω ≡ 0 sau ±1 (mod λ2 ), deci ω ≡ 0 sau ±1 (mod λ). În plus, 0 şi ±1
sunt resturi distincte modulo λ deoarece (vezi problema 1) λ nu divide ı̂n R
elementele ±1 şi ±2.
2. Dacă ω ∈ R şi λ -R ω, atunci ω ≡ ±1 (mod λ4 ):

Fie ω ∈ R, λ -R ω. Conform cu pasul 1, ω ≡ ±1 (mod λ). Notăm cu α
acel element din mulţimea {−ω, ω} care este congruent cu 1 (mod λ). Exis-
tă aşadar β ∈ R astfel ı̂ncât α = 1 + βλ. Ţinând cont şi de 1 − ρ2 =
λ(1 + ρ) = −λρ2 , putem scrie ±(ω 3 ± 1) = α3 − 1 = (α − 1)(α − ρ)(α − ρ2 ) =
βλ(βλ + 1 − ρ)(βλ + 1 − ρ2 ) = λ3 β(β + 1)(β − ρ2 ). Dar ρ2 ≡ 1 (mod λ),
deci β − ρ2 ≡ β − 1 (mod λ). Conform pasului 1, unul dintre elementele
β − 1, β şi β + 1 este divizibil cu λ. Prin urmare, ±(ω 3 ± 1) ≡ 0 (mod λ4 ),
deci ω 3 ≡ ±1 (mod λ4 ).
3. Dacă ξ 3 + η 3 + ζ 3 = 0, atunci unul dintre elementele ξ, η, ζ se divide cu λ:

Dacă presupunem că nici unul dintre aceste elemente nu se divide cu λ,
atunci, conform pasului 2, cuburile lor sunt congruente cu ±1 (mod λ4 ). Ast-
fel ar rezulta ±1±1±1 ≡ 0 (mod λ4 ), deci λ4 |1 sau λ4 |3 ∼R λ2 , contradicţie.
Trecem acum la rezolvarea problemei. Să remarcăm că tripletele de forma

(k, 0, k) şi (k, k, 0), k ∈ Z, reprezintă soluţii ale ecuaţiei din enunţ (ele sunt
aşa-numitele ”soluţii triviale” ale ecuaţiei considerate).
Ne propunem ı̂n continuare să arătăm că nu mai există şi alte soluţii. Aceasta
este o consecinţă a faptului că ecuaţia ξ 3 + η 3 + ζ 3 = 0 nu are soluţii netrivi-
ale (adică cu toate componentele nenule) ı̂n inelul R, afirmaţie pe care o
vom demonstra ı̂n cele ce urmează. Fie (ξ, η, ζ) o soluţie netrivială a aces-
tei ecuaţii. Putem considera că ξ, η şi ζ sunt prime două câte două ı̂n R
(altfel, simplificăm relaţia prin cubul c.m.m.d.c.-ului lor). Conform pasului
255
3, λ trebuie să dividă unul dintre elementele ξ, η, ζ. Să presupunem că λ|ζ.
Atunci, există n ∈ N∗ şi γ ∈ R astfel ı̂ncât ζ = λn γ, λ - γ. În plus, λ - ξ
şi λ - η. Ţinând cont de aceste constatări, avem practic de demonstrat că
relaţia ξ 3 + η 3 + λ3n γ 3 = 0 este imposibilă ı̂n condiţiile ı̂n care ξ, η, γ nu se
divid prin λ, iar (ξ, η) = 1. Vom arăta ceva mai mult, şi anume că relaţia
ξ 3 + η 3 + ελ3n γ 3 = 0 este imposibilă ı̂n condiţiile ı̂n care ξ, η, γ nu se divid
prin λ, ε ∈ U (R), iar (ξ, η) = 1. Presupunem că relaţia ξ 3 + η 3 + ελ3n γ 3 = 0,
ε ∈ U (R), este satisfăcută de ξ, η, γ care ı̂ndeplinesc condiţiile de mai sus.
Constatăm pentru ı̂nceput că n ≥ 2: Relaţia considerată duce la −ελ3n γ 3 ≡
ξ 3 + η 3 ≡ ±1 ± 1 (mod λ4 ). Dar λ - ±2, deci −ελ3n γ 3 ≡ 0 (mod λ4 ) şi cum
λ - γ, obţinem n ≥ 2.
Revenim la relaţia ξ 3 + η 3 + ελ3n γ 3 = 0, pe care o rescriem −ελ3n γ 3 =
(ξ + η)(ξ + ρη)(ξ + ρ2 η). Diferenţele dintre factorii din membrul drept al
acestei relaţii sunt ηλ, ρηλ şi ρ2 ηλ, toate asociate cu ηλ. Cum λ - η, aceste
diferenţe nu se divid prin λ2 . Deoarece n ≥ 2, avem 3n > 3, deci măcar
unul dintre factori trebuie să se dividă cu λ2 ; ceilalţi se vor divide cu λ (căci
diferenţele se divid cu λ), dar nu se vor divide cu λ2 (căci diferenţele nu se
divid cu λ2 ). Înlocuind eventual η cu ρη sau cu ρ2 η, putem presupune că
λ2 |ξ+η. Există deci κ1 , κ2 , κ3 ∈ R, nedivizibile cu λ, astfel ca ξ+η = λ3n−2 κ1 ,
ξ + ρη = λκ2 şi ξ + ρ2 η = λκ3 . Dacă δ ∈ R ar divide κ2 şi κ3 , atunci δ ar
divide ρη = κ2 − κ3 şi ρξ = ρκ3 − ρ2 κ2 , deci δ ar divide η şi ξ, ceea ce (dat
fiind că η şi ξ sunt prime ı̂ntre ele ı̂n R) conduce la δ ∈ U (R). Prin urmare,
(κ2 , κ3 ) = 1. În mod similar se arată că (κ1 , κ2 ) = (κ1 , κ3 ) = 1.
Cu aceste observaţii, relaţia −ελ3n γ 3 = (ξ + η)(ξ + ρη)(ξ + ρ2 η) conduce
la −εγ 3 = κ1 κ2 κ3 . Prin urmare, κ1 , κ2 şi κ3 sunt asociate cu cuburi din
R. Există deci θ, ϕ, ψ ∈ R şi ε1 , ε2 , ε3 ∈ U (R) astfel ı̂ncât κ1 = ε1 θ3 ,
κ2 = ε2 ϕ3 şi κ3 = ε3 ψ 3 . În plus, (θ, ϕ) = (ϕ, ψ) = (ψ, θ) = 1, deoarece
κ1 , κ2 , κ3 sunt prime două câte două. Urmează că 0 = (1 − ρ3 )λ3n−3 κ1 =
(1 + ρ + ρ2 )λ3n−2 κ1 = (1 + ρ + ρ2 )(ξ + η) = (ξ + η) + ρ(ξ + ρη) + ρ2 (ξ + ρ2 η) =
ε1 λ3n−2 θ3 + ε2 ρλϕ3 + ε3 ρ2 λψ 3 . Prin urmare, ϕ3 + ε4 ψ 3 + ε5 λ3n−3 θ3 = 0, unde
ε4 = ε3 ε−12 ρ şi ε5 = ε1 (ε2 ρ)
−1
sunt evident unităţi ale lui R.
Dar n ≥ 2, deci ϕ + ε4 ψ ≡ 0 (mod λ3 ); cu atât mai mult ϕ3 + ε4 ψ 3 ≡ 0
3 3
(mod λ2 ). Pe de altă parte, cum λ - ϕ şi λ - ψ, avem, conform pasului

2, ϕ3 ≡ ±1 (mod λ4 ) şi ψ 3 ≡ ±1 (mod λ4 ); cu atât mai mult ϕ3 ≡ ±1
(mod λ2 ) şi ψ 3 ≡ ±1 (mod λ2 ). Prin urmare, ±1 ± ε4 ≡ 0 (mod λ2 ). Dar
elementele ±1 ± ρ şi ±1 ± ρ2 sunt asociate fie cu 1, fie cu λ, prin urmare nu
sunt divizibile cu λ2 . Rămâne deci că ε4 = ±1.
Obţinem prin urmare ϕ3 + (±ψ)3 + ε5 λ3(n−1) θ3 = 0, adică o nouă relaţie de
256
tipul considerat, dar ı̂n care ı̂nsă exponentul lui λ a scăzut cu 3. Aplicând
acest procedeu de ı̂ncă n − 2 ori, vom obţine o relaţie de acelaşi tip, dar ı̂n
care exponentul lui λ este 3, contradicţie cu observaţia făcută mai devreme
că ı̂n orice astfel de relaţie exponentul lui λ este cel puţin 6. Prin urmare,
presupunerea că ecuaţia considerată are soluţii netriviale ı̂n R este falsă.
În concluzie, ecuaţia x3 + y 3 = z 3 nu are soluţii netriviale ı̂n R3 (şi cu atât
mai puţin ı̂n numere ı̂ntregi).
44. Notaţiile pe care le vom folosi sunt cele din soluţia problemei 43.
Să observăm mai ı̂ntâi că dacă ı̂n R are loc o relaţie de forma ξ 3 +η 3 +5ζ 3 = 0
cu ξ,η şi ζ prime două câte două, atunci ζ se divide prin λ:
Să presupunem că ζ nu se divide prin λ. Atunci avem fie că λ - ξ şi λ - η,
deci (vezi soluţia problemei 43) cuburile acestora sunt congruente cu ±1
(mod λ4 ) şi rezultă ±1 ± 1 ± 5 ≡ 0 (mod λ4 ), deci λ4 |5 sau λ4 |7, de unde
81 = N (λ4 )|N (5) = 25 sau 81 = N (λ4 )|N (7) = 49, contradicţie, fie că unul
dintre elementele ξ şi η, să zicem ξ, se divide cu λ, iar celălalt nu. În acest
caz, vom avea 0 ≡ η 3 + 5ζ 3 (mod λ3 ), deci ±1 ± 5 ≡ 0 (mod λ3 ). Se obţine
λ3 |4 sau λ3 |6, ceea ce constatăm prin trecere la normă că este imposibil.
Să remarcăm acum că tripletele de forma (k, −k, 0) cu k ∈ Z reprezintă soluţii
ale ecuaţiei din enunţ (ele sunt aşa-numitele ”soluţii triviale” ale ecuaţiei
considerate). Ne propunem ı̂n continuare să arătăm că nu există alte soluţii.
Aceasta este o consecinţă a faptului că ecuaţia ξ 3 +η 3 +5ζ 3 = 0 nu are soluţii
netriviale (adică cu toate componentele nenule) ı̂n inelul R, afirmaţie pe care
o vom demonstra ı̂n cele ce urmează. Fie (ξ, η, ζ) o soluţie netrivială a acestei
ecuaţii. Putem considera că ξ, η şi ζ sunt prime două câte două ı̂n R (altfel,
simplificăm relaţia prin cubul c.m.m.d.c.-ului lor). Conform celor de mai sus,
λ trebuie să dividă ζ. Atunci, există n ∈ N∗ şi γ ∈ R astfel ı̂ncât ζ = λn γ,
λ - γ. În plus, λ - ξ şi λ - η. Ţinând cont de aceste constatări, avem practic
de demonstrat că relaţia ξ 3 + η 3 + 5λ3n γ 3 = 0 este imposibilă ı̂n condiţiile
ı̂n care ξ, η, γ nu se divid prin λ, iar (ξ, η) = 1. Vom arăta ceva mai mult, şi
anume că relaţia ξ 3 + η 3 + 5ελ3n γ 3 = 0 este imposibilă ı̂n condiţiile ı̂n care
ξ, η, γ nu se divid prin λ, ε ∈ U (R), iar (ξ, η) = 1. Presupunem că relaţia
ξ 3 + η 3 + 5ελ3n γ 3 = 0, ε ∈ U (R), este satisfăcută de ξ, η, γ care ı̂ndeplinesc
condiţiile de mai sus.
Constatăm pentru ı̂nceput că n ≥ 2: Relaţia considerată duce la −5ελ3n γ 3 =
ξ 3 + η 3 ≡ ±1 ± 1 (mod λ4 ). Dar λ - ±2, deci −5ελ3n γ 3 ≡ 0 (mod λ4 ) şi cum
λ - γ, obţinem n ≥ 2.
Revenim la relaţia ξ 3 + η 3 + 5ελ3n γ 3 = 0, pe care o rescriem −5ελ3n γ 3 =
257
(ξ + η)(ξ + ρη)(ξ + ρ2 η). Diferenţele dintre factorii din membrul drept al
acestei relaţii sunt ηλ, ρηλ şi ρ2 ηλ, toate asociate cu ηλ. Cum λ - η, aceste
diferenţe nu se divid prin λ2 . Deoarece n ≥ 2, avem 3n > 3, deci măcar
unul dintre factori trebuie să se dividă cu λ2 ; ceilalţi se vor divide cu λ (căci
diferenţele se divid cu λ), dar nu se vor divide cu λ2 (căci diferenţele nu
se divid cu λ2 ). Înlocuind eventual η cu ρη sau cu ρ2 η, putem presupune
că λ2 |ξ + η. Există prin urmare κ1 , κ2 , κ3 ∈ R, nedivizibile cu λ, astfel ca
ξ + η = λ3n−2 κ1 , ξ + ρη = λκ2 şi ξ + ρ2 η = λκ3 . Dacă δ ∈ R ar divide κ2 şi
κ3 , atunci δ ar divide ρη = κ2 − κ3 şi ρξ = ρκ3 − ρ2 κ2 , deci δ ar divide η şi ξ,
ceea ce (dat fiind că η şi ξ sunt prime ı̂ntre ele ı̂n R) duce la δ ∈ U (R). Prin
urmare, (κ2 , κ3 ) = 1. În mod similar se arată că (κ1 , κ2 ) = (κ1 , κ3 ) = 1.
Cu aceste observaţii, relaţia −5ελ3n γ 3 = (ξ + η)(ξ + ρη)(ξ + ρ2 η) ne conduce
la −5εγ 3 = κ1 κ2 κ3 . Prin urmare, există θ, ϕ, ψ ∈ R şi ε1 , ε2 , ε3 ∈ U (R) astfel
ı̂ncât să aibă loc una dintre următoarele situaţii:
1. κ1 = 5ε1 θ3 ,κ2 = ε2 ϕ3 şi κ3 = ε3 ψ 3 ,
2. κ1 = ε1 θ3 , κ2 = 5ε2 ϕ3 şi κ3 = ε3 ψ 3 ,
3. κ1 = ε1 θ3 , κ2 = ε2 ϕ3 şi κ3 = 5ε3 ψ 3 .
În plus, (θ, ϕ) = (ϕ, ψ) = (ψ, θ) = 1, deoarece κ1 , κ2 , κ3 sunt prime două câte
două.
Pe de altă parte, 0 = (1 − ρ3 )λ3n−3 κ1 = (1 + ρ + ρ2 )λ3n−2 κ1 = (1 + ρ + ρ2 )(ξ +
η) = (ξ + η) + ρ(ξ + ρη) + ρ2 (ξ + ρ2 η). Studiem ce se obţine din această
relaţie ı̂n fiecare din cazurile de mai sus.
În cazul 1 se obţine 5ε1 λ3n−2 θ3 + ε2 ρλϕ3 + ε3 ρ2 λψ 3 = 0. Prin urmare,
ϕ3 + ε4 ψ 3 + 5ε5 λ3n−3 θ3 = 0, unde ε4 = ε3 ε−1 2 ρ şi ε5 = ε1 (ε2 ρ)
−1
sunt e-
vident unităţi ale lui R. Dar n ≥ 2, deci ϕ + ε4 ψ ≡ 0 (mod λ ); cu atât
3 3 3
mai mult ϕ3 + ε4 ψ 3 ≡ 0 (mod λ2 ). Pe de altă parte, cum λ - ϕ şi λ - ψ,

avem (vezi soluţia problemei 43) ϕ3 ≡ ±1 (mod λ4 ) şi ψ 3 ≡ ±1 (mod λ4 );
cu atât mai mult ϕ3 ≡ ±1 (mod λ2 ) şi ψ 3 ≡ ±1 (mod λ2 ). Prin urmare,
±1 ± ε4 ≡ 0 (mod λ2 ). Dar elementele ±1 ± ρ şi ±1 ± ρ2 sunt asociate fie cu
1, fie cu λ, prin urmare nu sunt divizibile cu λ2 . Rămâne deci că ε4 = ±1.
În cazul 3 se obţine ε1 λ3n−2 θ3 + 5ε2 ρλϕ3 + ε3 ρ2 λψ 3 = 0 şi prin urmare,
ϕ3 + 5ε4 ψ 3 + ε5 λ3n−3 θ3 = 0, unde ε4 = ε3 ε−1 2 ρ şi ε5 = ε1 (ε2 ρ)
−1
sunt evi-
dent unităţi ale lui R. Dar n ≥ 2, deci ϕ + 5ε4 ψ ≡ 0 (mod λ ). Pe de
3 3 3
altă parte, cum λ - ϕ şi λ - ψ, avem (vezi soluţia problemei 43) ϕ3 ≡ ±1

(mod λ4 ) şi ψ 3 ≡ ±1 (mod λ4 ); cu atât mai mult ϕ3 ≡ ±1 (mod λ3 ) şi
ψ 3 ≡ ±1 (mod λ3 ). Prin urmare, ±1 ± 5ε4 ≡ 0 (mod λ3 ). Dar elementele
±1 ± 5, ±1 ± 5ρ şi ±1 ± 5ρ2 au norme nedivizibile prin 27, deci nu sunt
divizibile cu λ3 . Acest caz este deci imposibil.
258
În cazul 2 se procedează ı̂n mod similar şi se trage concluzia că nici acest caz
nu este posibil.
Singura variantă rămasă ı̂n discuţie este prin urmare cea obţinută ı̂n cazul 1.
Ea conduce la relaţia ϕ3 + (±ψ)3 + 5ε5 λ3(n−1) θ3 = 0, adică o nouă relaţie de
tipul considerat, ı̂n care ı̂nsă exponentul lui λ a scăzut cu 3. Aplicând acest
procedeu de ı̂ncă n − 2 ori, vom obţine o relaţie de acelaşi tip, dar ı̂n care
exponentul lui λ este 3, contradicţie cu observaţia făcută mai sus că ı̂n orice
astfel de relaţie exponentul lui λ este cel puţin 6. Prin urmare, presupunerea
că ecuaţia considerată are soluţii netriviale ı̂n R este falsă.
În concluzie, ecuaţia x3 + y 3 = z 3 nu are soluţii netriviale ı̂n R3 (şi cu atât
mai puţin ı̂n numere ı̂ntregi).
45. (i) Considerăm polinoamele ı̂n K[Y, Z][X]. Ele sunt monice, deci
primitive. Pentru X 2 − Y şi X 2 − Y Z 2 aplicăm criteriul lui Eisenstein cu
p = Y . Avem că Y este element prim deoarece (vezi problema 13 din Capi-
tolul 5) K[X, Y, Z]/(Y ) ≃ K[X, Z] care este inel integru. Pentru X 2 − Y 2 Z
aplicăm criteriul lui Eisenstein cu p = Z.
(ii) Gândim K[X, Y ] ≃ K[Y ][X] şi aplicăm criteriul lui Eisenstein cu p =
Y − 1, care se arată că este prim la fel ca la (i). În plus, X 2 + Y 2 − 1 este
primitiv deoarece coeficientul lui X 2 este 1.
46. (i) Notăm f = X r + Y s . Să presupunem că f = gh cu g, h ∈ K[X, Y ]

neinversabile. Scriem g = g0 + g1 X + · · · + gk X k şi h = h0 + h1 X + · · · + hl X l ,
unde gi ∈ K[Y ] pentru orice i ∈ {1, . . . , k}, hj ∈ K[Y ] pentru orice j ∈
{1, . . . , l} şi constatăm că l = gradX (h) ≤ r şi k = gradX (g) ≤ r. Cu
consideraţii similare găsim m = gradY (g) ≤ s şi n = gradY (h) ≤ s. De
fapt, inegalităţile apărute sunt chiar stricte, căci dacă, de exemplu f =
g(X)h(X, Y ), rezultă că gradY (h) = s şi, dacă notăm coeficientul domi-
nant al lui h ∈ K[X][Y ] cu h(X), g(X)h(X) = 1, ceea ce arată că g(X) este
inversabil, contradicţie. ∑ ∑
Acum scriem g = gij X i Y j şi h = hij X i Y j , gij , hij ∈ K.
0≤i≤k,0≤j≤l 0≤i≤m,0≤j≤n
Cum r şi s sunt prime ı̂ntre ele, unul dintre ele este impar, să zicem s.
Atunci, ı̂n inelul de polinoame K[U ] avem relaţia g(U s∑ , −U r )h(U s , −U r ) =
f (U s , −U r ) = 0. Pe de altă parte, g(U s , −U r ) = (−1)j gij U is+jr
∑ 0≤i≤k,0≤j≤l
iar h(U r , −U s ) = (−1)j hij U is+jr . Dar i1 s + j1 r = i2 s + j2 r ⇔
0≤i≤m,0≤j≤n
(i1 − i2 )s = (j2 − j1 )r, de unde i1 ≡ i2 (mod r) şi j1 ≡ j2 (mod s). Dar
259
i1 , i2 ∈ {0, 1, . . . , r − 1} şi j1 , j2 ∈ {0, 1, . . . , s − 1}, deci ı̂n situaţia dată
i1 s + j1 r = i2 s + j2 r ⇔ i1 = i2 şi j1 = j2 . În concluzie, la termeni
diferiţi din g şi h corespund termeni diferiţi ı̂n g(U s , −U r ) şi h(U s , −U r ).
Prin urmare, termenii din g, respectiv h nu se pot reduce când facem X =
U r şi Y = −U s . Atunci g(U s , −U r ) ̸= 0 ̸= h(U s , −U r ), contradicţie cu
g(U s , −U r )h(U s , −U r ) = f (U s , −U r ) = 0.
(ii) Notăm f = X r + Y s + Z t . Aplicăm criteriul reducerii: considerăm
φ : K[Y, Z] → K[Y ], φ(g) = g(Y, 0). Extindem pe φ la un morfism φ :
K[Y, Z][X] → K[Y ][X] cu proprietatea φ(X) = X şi observăm că φ(f ) =
X r + Y s . Din r ≡ 1 (mod st) rezultă că (r, s) = 1, deci, conform (i),
φ(f ) ∈ K[Y ][X] este ireductibil. În plus, gradX (φ(f )) = r = gradX (f ), deci
conform criteriului reducerii f este ireductibil ı̂n K(Y, Z)[X]. Cum f este
ı̂n mod clar primitiv, rezultă că el este ireductibil ı̂n K[Y, Z][X] ≃ K[X, Y, Z].
√
47. (i) Conform problemei 39, 5 este element prim ı̂n Z[ 3]. Aplicăm √ cri-
teriul lui
√ Eisenstein cu p = 5 şi obţinem ireductibilitatea lui f ı̂n Q[
√ 3][X].
Cum ( 3, 25) = 1, f este şi primitiv, deci este ireductibil şi ı̂n Z[ 3][X].
(ii) Începem prin a observa că polinomul X 3 + 6X + 2 este ireductibil ı̂n
Q[X] (are gradul 3 şi nu are rădăcini raţionale) şi primitiv peste Z, deci este
ireductibil ı̂n Z[X]. Cum Z[X] este factorial, X 3 + 6X + 2 este chiar prim
ı̂n acest inel. Atunci, constatând că f ∈ Z[X, Y ] se poate scrie sub forma
(X + 1)Y 4 − 2(X 3 + 6X + 2)Y 3 + X(X 3 + 6X + 2)Y 2 + X 2 (X 3 + 6X + 2),
ı̂i aplicăm criteriul lui Eisenstein cu p = X 3 + 6X + 2. Rezultă că f este
ireductibil peste Q[X]. Cum ı̂nsă coeficienţii X + 1 şi −2(X 3 + 6X + 2) sunt
primi ı̂ntre ei, f este şi primitiv. Prin urmare, f este ireductibil ı̂n Z[X, Y ].
48. (i) f este ireductibil ı̂n Q[X] conform criteriului lui Eisenstein (aplicat
pentru inelul factorial Z şi elementul prim p = 2). Cum ı̂n plus f este
primitiv, rezultă că el este ireductibil şi ı̂n Z[X].
(ii) Aplicaţia Φ : Z[X] → Z[X], Φ(h) = h(X + 1) este evident un morfism de
inele unitare. Analog Ψ : Z[X] → Z[X], Ψ(h) = h(X − 1) este morfism de
inele unitare şi este inversul lui Φ, deci Φ este izomorfism. Prin urmare, f
este ireductibil dacă şi numai dacă Φ(f ) = f (X + 1) este ireductibil. Avem
ı̂nsă
(X + 1)p − 1 ∑ k k−1
p
f (X + 1) = = Cp X .
(X + 1) − 1 k=1
260
Din scrierea
p! p(p − 1) · · · (p − j + 1)
Cpj = = ,
j!(p − j)! j(j − 1) · · · 1
se obţine j(j − 1) · · · 1 · Cpj = p(p − 1) · · · (p − j + 1) şi deci p divide unul
din factorii produsului din membrul stâng al egalităţii iar singurul posibil
este Cpj . În concluzie, p|Cpj pentru orice j ∈ {1, . . . , p − 1}. Prin urmare,
f (X + 1) ∈ Z[X] verifică condiţiile pentru aplicarea criteriului lui Eisenstein
(ı̂n raport cu elementul prim p ∈ Z). Se obţine că f (X + 1) este ireductibil
peste Q. Fiind monic este şi primitiv, deci este ireductibil peste Z. Conform
celor de mai sus, f ∈ Z[X] este la rândul său ireductibil.
∑
pn
(iii) Cu notaţiile de la punctul (ii), Φ(f ) = Cpkn X k + p. Pentru j ∈
k=1
{1, 2, . . . , pn − 1} avem
pn (pn − 1) · · · (pn − j + 1) pn p n − 1 p n − 2 pn − (j − 1)
Cpjn = = · · ··· .
j! j 1 2 j−1
Fiecare i ∈ {1, 2, . . . , j} se poate reprezenta sub forma pti hi , unde ti ∈ N,
ti < n iar hi nu se divide cu p. Atunci
p n ∏ pn − i pn ∏ pn−ti − hi
j−1 j−1
Cpjn = = tj .
j i=1 i p hj i=1 hi
Membrul drept al relaţiei de mai sus, fiind egal cu Cpjn , trebuie să fie ı̂ntreg.
Pe de altă parte, singurele numere divizibile cu p care apar ı̂n el sunt pn
şi ptj . Prin urmare, după ce facem toate simplificările posibile, obţinem un
număr ı̂ntreg divizibil prin pn−tj . Cum tj < n, tragem concluzia că fiecare
coeficient binomial Cpjn , j ∈ {1, . . . , pn − 1}, este divizibil cu p. În consecinţă,
lui f (X + 1) ∈ Z[X] i se poate aplica criteriul lui Eisenstein (ı̂n raport cu
elementul prim p ∈ Z). Se deduce că f (X + 1) este ireductibil ı̂n Q[X]. Fiind
monic, este şi primitiv, deci este ireductibil şi peste Z. Rezultă aşadar că
f ∈ Z[X] este la rândul său ireductibil.
(iv) Aplicăm criteriul reducerii. Considerăm morfismul canonic π : Z → Zp ,
π(x) = x b şi extinsul său π : Z[X] → Zp [X]. Este suficient să demonstrăm
că polinomul f = π(f ), f = X p − X + b a este ireductibil ı̂n Zp [X]. Fie K o
extindere a lui Zp ı̂n care f are o rădăcină ¸(vezi problema 39 din Capitolul
5) şi fie α ∈ K o rădăcină a lui f . În grupul multiplicativ Zp \ {0} (de ordin
p − 1) orice element x b are proprietatea x bp−1 = 1, deci pentru orice b k ∈ Zp
261
avem relaţia b kp = b k. De aici rezultă că α, α + b 1, . . . , α + p[
− 1 sunt şi ele
rădăcini pentru f . Fiind ı̂n număr de p, ele sunt de fapt toate rădăcinile
polinomului f . Presupunem acum că f este reductibil ı̂n Zp [X]. Există
atunci două polinoame neconstante g, h ∈ Zp [X] pentru care f = gh. De
aici obţinem (X − α)(X − α − b 1) · · · (X − α − (p\ − 1)) = gh, adică g este de
b b b
forma (X − α − k1 )(X − α − k2 ) · · · (X − α − ks ), 1 ≤ s < p. Atunci elementul
(α + kb1 ) + (α + kb2 ) + · · · + (α + kbs ), care este coeficientul lui X s−1 din scrierea
lui g, aparţine lui Zp . Urmează sα ∈ Zp , de unde, cum p - s, α ∈ Zp . Acum,
pe de o parte f (α) = b 0, deci αp − α + b a=b 0, iar pe de alta, αp − α = b 0.
Rezultă b a=b 0, adică p|a, contradicţie.
49. (i) Considerăm morfismul canonic π : Z → Z2 , π(a) = b a, şi extin-

sul său π : Z[X] → Z2 [X] (pentru orice h ∈ Z[X] vom nota π(h) cu h).
Atunci f = (X 4 + X 3 + 1)n . Dacă presupunem că f admite o descompunere
relevantă peste Z, fie ea f = gh, atunci (cum gradul lui f nu scade când
ı̂i reducem coeficienţii modulo 2 iar g sau h nu pot fi constante căci f este
polinom primitiv) există p, q ∈ N∗ cu p+q = n astfel ca g = (X 4 +X 3 +1)p şi
h = (X 4 +X 3 +1)q . Rezultă că f = [(X 4 +X 3 +1)p +2g1 ][(X 4 +X 3 +1)q +2h1 ].
Înmulţim şi obţinem (X 4 +X 3 +1)n +4(X 4 +X 3 +1)m +2 = (X 4 +X 3 +1)p+q +
2(X 4 +X 3 +1)p h1 +2(X 4 +X 3 +1)q g1 +4g1 h1 , de unde 2(X 4 +X 3 +1)m +1 =
(X 4 + X 3 + 1)p h1 + (X 4 + X 3 + 1)q g1 + 2g1 h1 . Aplicând din nou π, obţinem
ı̂n Z2 [X] relaţia contradictorie 1 = (X 4 + X 3 + 1)p h1 + (X 4 + X 3 + 1)q g1 .
Rămâne aşadar că f este ireductibil peste Z (deci şi peste Q).
(ii) Polinomul f = X 4 +3X 3 +3X 2 −5 nu are rădăcini raţionale, deoarece nici
unul dintre divizorii lui 5 nu este rădăcină. Prin urmare, el fiind şi primitiv,
singurul mod ı̂n care s-ar putea descompune este ca produs de două poli-
noame (ireductibile) de gradul al doilea. Fie f = gh o astfel de descompunere
a lui f ı̂n Z[X]. Reducem această relaţie modulo 2 şi obţinem ı̂n Z2 [X] relaţia
X 4 + X 3 + X 2 + 1 = f = gh. Cum 4 = gradg + gradh ≤ gradg + gradh = 4,
obţinem gradg = gradh = 2. Pe de altă parte, ı̂n inelul euclidian Z2 [X] poli-
nomul f are descompunerea unică ı̂n factori primi f = (X + 1)(X 3 + X + 1),
contradicţie. Rămâne deci că f este ireductibil.
50. Dacă n = 1, f = X12 , care este ı̂n mod evident reductibil. Dacă
n = 2, atunci f = (X1 + iX2 )(X1 − iX2 ), deci este reductibil. Pentru
n = 3, considerăm f ∈ K[X1 , X2 ][X3 ] şi, constatând că f este primitiv,
aplicăm criteriul lui Eisenstein cu p = X2 + iX3 (care este prim ı̂n K[X2 , X3 ]
262
deoarece, conform problemei 13 din Capitolul 5, K[X2 , X3 ]/(X2 + iX3 ) ≃
K[X3 ][X2 ]/(X2 + iX3 ) ≃ K[X3 ], care este inel integru).
Fie acum k ≥ 3. Să presupunem că X12 + · · · + Xk2 este ireductibil ı̂n
K[X1 , . . . , Xk ]. Atunci, lui X12 + · · · + Xk+1 2
= Xk+1 2
+ (X12 + · · · + Xk2 ) ∈
K[X1 , X2 , . . . , Xk+1 ] ≃ K[X1 , X2 , . . . , Xk ][Xk+1 ], care constatăm că este primi-
tiv deoarece este monic, ı̂i aplicăm criteriul lui Eisenstein cu p = X12 +
· · · + Xk2 şi constatăm că este ireductibil, ceea ce ı̂ncheie pasul de inducţie şi
demonstraţia.
51. Să notăm f = X 4 + 1 ∈ Z[X]. Este evident că funcţia Φ : Z[X] →

Z[X], Φ(g) = g(X + 1) este un automorfism al inelului Z[X]. Prin urmare,
un polinom g este ireductibil dacă şi numai dacă g(X + 1) = Φ(g) este ire-
ductibil. Pentru polinomul dat avem f (X + 1) = X 4 + 4X 3 + 6X 2 + 4X + 2,
care este ireductibil peste Q conform criteriului lui Eisenstein (pentru p = 2).
Prin urmare, f (X + 1) fiind primitiv, este ireductibil şi peste Z. În concluzie,
f este la rândul său ireductibil peste Z.
p−1
Dacă (−1) 2 ≡ 1 (mod p), atunci, conform lemei din soluţia problemei 37,
există a ∈ Z astfel ı̂ncât a2 ≡ −1 (mod p). În acest caz, ı̂n Zp [X] avem
p−1
descompunerea X 4 + 1 = (X 2 − a)(X 2 + a). Dacă 2 2 ≡ 1 (mod p), atunci,
conform lemei din soluţia problemei 37, există b ∈ Z astfel ı̂ncât b2 ≡ 2
(mod p). În acest caz ı̂n Zp [X] avem X 4 + 1 = X 4 + 2X 2 + 1 − 2X 2 =
(X 2 − bX + 1)(X 2 + bX + 1). În fine, dacă nu suntem ı̂n nici una din
situaţiile de mai sus, atunci (vezi demonstraţia lemei din soluţia problemei
p−1 p−1 p−1
37) (−1) 2 ≡ 2 2 ≡ −1 (mod p) şi atunci (−2) 2 ≡ 1 (mod p), deci exis-
tă c ∈ Z astfel ca c2 ≡ −2 (mod p). Peste Zp avem atunci descompunerea
X 4 +1 = X 4 −2X 2 +1−(−2X 2 ) = (X 2 +cX +1)(X 2 −cX +1) şi demonstraţia
este ı̂ncheiată.
52. Procedăm prin inducţie după n. Pentru n = 1, f1 = X11 , care este

ı̂n mod evident ireductibil. Presupunem acum că fk este ireductibil. Avem
relaţia fk+1 = Xk+1,1 Ak+1,1 + · · · + Xk+1,k+1 Ak+1,k+1 , unde Aij desemnează
complementul algebric al lui Xij din matricea
 
X11 X12 . . . X1,k+1
 X21 X22 . . . X2,k+1 
 
 .. .. .. .
 . . . 
Xk+1,1 Xk+1,2 . . . Xk+1,k+1
263
Să observăm că Ak+1,k+1 = fk . Cum fk+1 are gradul unu ı̂n Xk+1,k+1 , rezultă
că este ireductibil ı̂n Q(Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }])[Xk+1,k+1 ].
Este suficient deci să arătăm că este primitiv ı̂n Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k +
1}}\{Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ]. Presupunând că nu este primitiv, rezultă (ţinând
cont că fk este ireductibil din ipoteza de inducţie) că fk |Xk+1,1 Ak+1,1 + · · · +
Xk+1,k Ak+1,k , ceea ce revine la fk |Ak+1,j pentru orice j ∈ {1, . . . , k}. Dar
aceste relaţii sunt contradictorii, deoarece dacă facem X1j = · · · = Xkj = 0,
fk se anulează, iar Ak+1,j nu se anulează. Rămâne că fk+1 este primitiv
ı̂n Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ] şi demonstraţia este
ı̂ncheiată.

relaţia fk+1 = X1,k+1 Ak+1,1 + · · · + Xk+1,k+1 Ak+1,k+1 , unde Aij desemnează
complementul algebric al elementului de pe poziţia i, j din matricea
 
X11 X12 . . . X1,k+1
 X12 X22 . . . X2,k+1 
 
 .. .. .. .
 . . . 
X1,k+1 X2,k+1 . . . Xk+1,k+1
Să observăm că Ak+1,k+1 = fk . Cum fk+1 are gradul unu ı̂n Xk+1,k+1 , el este
ireductibil ı̂n Q(Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k + 1}, i ≤ j} \ {Xk+1,k+1 }])[Xk+1,k+1 ].
Este deci suficient să arătăm că este primitiv ı̂n Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k +
1}, i ≤ j} \ {Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ]. Presupunând că nu este primitiv, rezultă
(ţinând cont că fk este ireductibil din ipoteza de inducţie) că fk |X1,k+1 Ak+1,1 +
· · ·+Xk,k+1 Ak+1,k , ceea ce revine la fk |Aj,k+1 pentru orice j ∈ {1, . . . , k}. Dar
aceste relaţii sunt contradictorii, deoarece, dacă facem X1j = · · · = Xjj =
Xj,j+1 = · · · = Xjk = 0, fk se anulează, iar Ak+1,j nu se anulează. Rămâne că
fk+1 este primitiv ı̂n Z[{Xij |i, j ∈ {1, . . . , k+1}, i ≤ j}\{Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ]
şi demonstraţia este ı̂ncheiată.

relaţia fk+1 = Xk+1 Ak+1,1 + · · · + X2k Ak+1,k+1 + X2k+1 Ak+1,k+1 , unde Aij
desemnează complementul algebric al elementului de pe poziţia i, j din ma-
264
tricea  
X1 X2 ... Xk+1
 X2 X3 ... Xk+2 
 
 .. .. .. .
 . . . 
Xk+1 Xk+2 . . . X2k+1
Să observăm că Ak+1,k+1 = fk . Cum fk+1 are gradul unu ı̂n X2k+1 , rezultă
că este ireductibil ı̂n Q(Z[X1 , . . . , X2k ])[X2k+1 ]. Este deci suficient să arătăm
că este primitiv ı̂n Z[X1 , . . . , X2k ][X2k+1 ]. Presupunând că nu este primi-
tiv, rezultă (ţinând cont că fk este ireductibil din ipoteza de inducţie) că
fk |Xk+1 Ak+1,1 + · · · + X2k Ak+1,k , ceea ce revine la fk |Aj,k+1 pentru orice
j ∈ {1, . . . , k}. Dar aceste relaţii sunt contradictorii, deoarece, dacă facem
Xj = Xj+1 = · · · = Xj+k−1 = 0, fk se anulează, iar Ak+1,j nu se anulează.
Rămâne că fk+1 este primitiv ı̂n Z[X1 , . . . , X2k ][X2k+1 ] şi demonstraţia este
ı̂ncheiată.
∑
n
55. Notăm gn = Ti fi . Vom demonstra afirmaţia prin inducţie după n.
i=1
Pentru n = 2, polinomul T1 f1 + T2 f2 ∈ R[T1 , T2 ] ≃ k[X1 , . . . , Xq , T1 ][T2 ] este
primitiv deoarece (T1 f1 , f2 ) = 1 şi este ireductibil ı̂n k(X1 , . . . , Xq , T1 )[T2 ]
deoarece are gradul unu. Dar k[X1 , . . . , Xq , T1 ] este inel factorial. Prin ur-
mare, conform lemei lui Gauss, g2 = T1 f1 + T2 f2 este ireductibil ı̂n R[T1 , T2 ].
Fie acum n ≥ 2. Presupunem că gn este ireductibil. Considerăm gn+1 =
fn+1 Tn+1 + gn ∈ k[X1 , . . . , Xq ][T1 , . . . , Tn ][Tn+1 ], ţinem seama de faptul că
are loc izomorfismul
k[X1 , . . . , Xq ][T1 , . . . , Tn ][Tn+1 ] ≃ k[X1 , . . . , Xq , T1 , . . . , Tn ][Tn+1 ]
şi constatăm că gn+1 este primitiv (avem (Tn+1 fn+1 , gn ) = 1 deoarece Tn+1
nu apare ı̂n gn iar orice divizor comun ı̂ntre fn+1 şi gn trebuie să dividă
(f1 , . . . , fn+1 ) = 1) şi ireductibil ı̂n k(X1 , . . . , Xq , T1 , . . . , Tn )[Tn+1 ] deoarece
are gradul unu.
Dar k[X1 , . . . , Xq , T1 , . . . , Tn ] este inel factorial. Prin urmare, conform lemei
lui Gauss, gn+1 este ireductibil ı̂n R[T1 , . . . , Tn+1 ], ceea ce ı̂ncheie pasul de
inducţie şi demonstraţia.
265
Bibliografie
[1] T. Albu, I. D. Ion, Capitole de teoria algebrică a numerelor, Editura

Academiei R. S. R., 1984.
[2] T. Albu, Ş. Raianu, Lecţii de algebră comutativă, Tipografia Univer-

sităţii din Bucureşti, 1984.
[3] M. Becheanu, C. Vraciu, Probleme de teoria grupurilor, Tipografia

Universităţii din Bucureşti, 1982.
[4] R. Brewer, Power series over commutative rings, Marcel Dekker

Publishers, New York, 1981.
[5] A. H. Clifford, G. B. Preston, The algebraic theory of semigroups,

Mathematical Surveys 7, A. M. S., 1961.
[6] T. Dumitrescu, Algebră, Editura Universităţii din Bucureşti, 2006.
[7] G. H. Hardy, E. M. Wright, An introduction to the theory of numbers,

fifth edition, Oxford University Press, 1978.
[8] T. W. Hungerford, Algebra, Springer Verlag, 1974.
[9] I. D. Ion, N. Radu, Algebra, Editura didactică şi pedagogică, Bu-

cureşti, 1981.
[10] I. D. Ion, C. Niţă, N. Radu, D. Popescu, Probleme de algebră, Edi-

tura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
[11] N. Jacobson, Basic Algebra 1, San Francisco, Freeman, 1974.
266
[12] T. Y. Lam, A first course in noncommutative rings, Springer Verlag,
1991.
[13] T. Y. Lam, Exercises in classical ring theory, Springer Verlag, 1995.
[14] C. Năstăsescu, Introducere ı̂n teoria mulţimilor, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1974.
[15] C. Năstăsescu, Inele. Module. Categorii, Editura Academiei R. S. R.,

1976.
[16] C. Năstăsescu, C. Niţă, C. Vraciu, Bazele Algebrei, Editura

Academiei R. S. R., 1986.
[17] L. Panaitopol, A. Gica, O introducere ı̂n aritmetică şi teoria nu-

merelor, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001.
[18] P. Samuel, Anneaux factoriels, Publicaçao do instituto de pesquisas

matematicas da Universidade de Sao Paolo e da sociedade matem-
atica de Sao Paolo, 1963.
[19] I. Tomescu, Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor , Editura

didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
267

Probleme Algebră - Rezolvări (C. Băeţica, S. Dăscălescu)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme Algebră - Rezolvări (C. Băeţica, S. Dăscălescu)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de algebră

Cornel Băeţica, Crina Boboc, Sorin Dăscălescu, Gabriel Mincu

2 Legi de compoziţie. Semigrupuri şi monoizi 11

4 Inele şi corpuri 29

5 Construcţii de inele: inele de matrice, inele de polinoame,

6 Aritmetică ı̂n inele integre 53

8 Soluţii: Legi de compoziţie. Semigrupuri şi monoizi 83

10 Soluţii: Inele şi corpuri 136

11 Soluţii: Construcţii de inele: inele de matrice, inele de poli-

12 Soluţii: Aritmetică ı̂n inele integre 199

• Dacă A şi B sunt mulţimi, notăm cu A − B (sau cu A \ B) diferenţa celor

1. Fie r, s ∈ N∗ astfel ı̂ncât r+1 ≤ s. Dacă A1 , . . . , As sunt mulţimi ﬁnite

2. Fie A o mulţime ﬁnită cu n elemente. Să se arate că ecuaţia

are (2m − 1)n soluţii.

3. (Principiul includerii şi excluderii) Fie A1 , . . . , As mulţimi ﬁnite. Să

4. Fie A o mulţime ﬁnită şi f : A → A o funcţie. Să se arate că

5. Fie M şi N două mulţimi ﬁnite astfel ı̂ncât |M | = m şi |N | = n. Să

6. Să se determine numărul permutărilor unei mulţimi cu n elemente

7. Fie f, g : N → N două funcţii. Dacă mulţimea A = {x ∈ N | f (x) ≤ x}

8. Fie f : N → N o funcţie cu următoarele proprietăţi:

9. Fie f, g : N → N astfel ı̂ncât max(f, g) este surjectivă şi min(f, g) este

10. Pentru ﬁecare din mulţimile M = N, Z, Q, R, C să se dea exemple de

11. Fie M o mulţime şi A, B două submulţimi ale sale. Deﬁnim f :

14. Fie f : M → N o funcţie. Să se arate că următoarele aﬁrmaţii sunt

15. Fie f : M → N o funcţie. Să se arate că următoarele aﬁrmaţii sunt

16. Fie f : M → N o funcţie. Deﬁnim aplicaţiile f∗ : P(M ) → P(N ) şi

(i) Să se arate că următoarele aﬁrmaţii sunt echivalente:

20. Fie M o mulţime nevidă şi ρ o relaţie binară pe M . Notăm ∆M =

ρn = {(x, y) | există s1 , . . . , sn−1 ∈ M cu xρs1 , s1 ρs2 , . . . , sn−1 ρy}

Să se arate că relaţia

este cea mai mică relaţie de echivalenţă pe M care include pe ρ.

21. Fie M1 , . . . , Mn mulţimi nevide şi ρ1 , . . . , ρn , respectiv, relaţii de

22. Să se determine numărul relaţiilor de echivalenţă care se pot deﬁni

23. Fie A o mulţime nevidă, B o submulţime nevidă a sa şi ρ o relaţie pe

24. Fie A, B două mulţimi nevide şi A′ o submulţime nevidă a lui A. Pe

25. Reamintim că mulţimile A şi B se numesc echipotente (şi notăm

26. (a) (Teorema Cantor-Schröder-Bernstein) Fie X2 ⊆ X1 ⊆ X0

28. Fie X o mulţime inﬁnită. Să se arate că:

32. Fie α = |A| şi β = |B| două numere cardinale. Deﬁnim αβ =

34. Să se arate că nu există funcţii f : R → R cu proprietatea că

35. Fie f : R → (0, ∞) o funcţie. Să se arate că există k ∈ N∗ şi

36. Pentru o funcţie f : R → R un element x0 ∈ R se numeşte punct

• Fie M o mulţime nevidă. O funcţie φ : M × M → M se numeşte lege

1. Fie M o mulţime cu n elemente, n ∈ N∗ . Să se determine:

2. Fie M o mulţime ı̂nzestrată cu o lege de compoziţie (nu neapărat

3. Fie f : A → B un morﬁsm de monoizi. Să se arate că următoarele

4. Fie f : A → B un morﬁsm surjectiv de monoizi. Să se arate că f este

6. Fie S un semigrup cu simpliﬁcare. Să se arate că S are cel mult un

7. Fie S un semigrup ﬁnit şi a ∈ S. Să se arate că există n ∈ N∗ astfel

8. Să se determine tipurile de izomorﬁsm de semigrupuri cu două ele-

9. Fie G un grup astfel ı̂ncât orice subsemigrup generat de o mulţime

10. Fie S un semigrup şi e ∈ S un element idempotent. Fie

He = {a ∈ S | ea = ae = a şi există x, y ∈ S cu xa = ay = e}.

Să se arate că:

12. Fie S un semigrup şi e ∈ S element idempotent.

13. Fie S un semigrup. Să se arate că:

16. Să se arate că un semigrup comutativ S se poate scufunda ı̂ntr-un

17. Să se arate că legea de compoziţie dată de (i, j)(k, l) = (i + k, 2k j + l)

20. Să se dea un exemplu de monoid M care are un element inversabil

21. Fie n ∈ N∗ . Să se arate că:

23. Să se arate că monoidul liber generat de o mulţime cu un element

26. Fie m, n ∈ N, m, n ≥ 2 şi Mm = {mk+1 | k ∈ N}, Mn = {nk+1 | k ∈

• Dacă G este un grup multiplicativ, atunci dacă nu se precizează altfel,