Teorie clasa a vi-a

*Algebra
Capitolul I - Numere naturale .
1. Mulțimea numerelor naturale .
2. Divizor . Multiplu .
3. Criterii de divizibilitate .
4. Proprietățile relației de divizibilitate în N .
5. Numere prime . Numere compuse .
6. Descompunerea numerelor naturale în produs de puteri de numere prime .
7. Divizori comuni : c.m.m.d.c. și numere prime între ele .
8. Multipli comuni : c.m.m.m.c.

Capitolul Ii – Numere raționale pozitive.

1. Forme de scriere . Reprezentare prin desen sau axă numerică .
2. Fracții . Numerele raționale pozitive .
3. Adunarea numerelor raționale pozitive ca fracții .
4. Compararea și ordonarea numerelor raționale pozitive scrise ca fracții .
5. Scăderea numerelor raționale pozitive scrise ca fracții .
6. Înmulțirea numerelor raționale pozitive scrise ca fracții .
7. Împarțirea numerelor raționale pozitive scrise ca fracții .
8. Ordonarea efectuarii operațiilor .
9. Puterea unui număr rațional pozitiv scris ca fracție .
10. Numerele raționale pozitive scrise sub forma zecimală .
11. Operații cu numere raționale pozitive scrise sub formă zecimală .
12. Media aritmetică . Media aritmetică ponderată .
13. Ecuații .
14. Inecuații .

Capitolul Iii – Rapoarte și proporții .

1. Rapoate .
2. Proporții . Proporții derivate .
3. Procente .
4. Proporționalitatea directă .
5. Proporținalitatea indirectă .
6. Regula de trei simplă .
7. Elemente de organizare a datelor . Probabilități .

Capitolul Iv – Numere întregi .

 1. Numar întreg . Reprezentarea pe axă . Opusul unui numarul întreg .
2. Valoarea absolută a unui numar întreg (modulul) .
3. Reprezentarea unui punct cu coordonate întregi într-un sistem de axe ortogonale .
4. Adunarea și scăderea numerelor întregi .
5. Înmulțirea numerelor întregi . Proprietăți .
6. Împarțirea numerelor întregi .
7. Divizibilitatea în Z .
8. Puterea cu exponent natural a unui numar întreg .
9. Ordinea efectuarii operațiilor și folosirea parantezelor .
10. Ecuații în Z .
11. Inecuații în Z .
12. Probleme care se rezolva cu ajutorul ecuațiilor .

*Geometrie
Capitolul v – Recapitulare clasa a V-a.
1. Figuri geometrice . Instrumente geometrice .
2. Corpuri geometrice .

Capitolul Vi – Dreapta.
1. Punct . Dreaptă . Plan .
2. Semiplan . Semidreaptă . Segment .
3. Distanta dintre doua puncte . Lungimea unui segment .

Capitolul Vii – Unghiul .

1. Definiție , notații , elemente .
2. Masura unui unghi . Unghiuri congruente .
3. Calcule cu masuri de unghiuri .
4. Unghiuri complementare . Unghiuri suplementare .
5. Unghiuri adiacente . Bisectoarea unui unghi .
6. Unghi opus la vârf .
7. Unghiuri adiacente formate în jurul unui punct .

Capitolul Viii – Congruența unghiurilor .

 1. Triunghiul : definiție , elemente , clasificare .
2. Perimetrul triunghiului .
3. Construcția triunghiurilor .
4. Congruența triunghiurilor oarecare .
5. Criterii de congruență ale triunghiurilor .
6. Elemente de raționament geometric .
7. Metoda triunghiurilor congruente .

Capitolul ix – Perpendicularitate .
1. Drepte perpendicular și oblice . Distanța de la un punct la o dreaptă .
2. Criterii de congruență .
3. Înaltimea în triunghi . Concurența înalțimilor .
4. Aria triunghiului .
5. Mediatoarea unui segment . Mediatoarele laturilor unui triunghi .
6. Simetria față de o dreapta .
7. Bisectoarea unui unghi . Bisectoarele unghiurilor unui triunghi .

Capitolul x – Paralelism .
1. Metoda reducerii la absurd .
2. Unghiuri formate de doua drepte intersectate de o secantă . Drepte paralele .
3. Unghiuri formate de doua drepte paralele intersectate de o secantă .

Capitolul xi – Proprietațile triunghiului .

1. Suma masurilor unghiurilor unui triunghi .
2. Unghi exterior unui triunghi .
3. Mediana unui triunghi .
4. Proprietațile triunghiului isoscel .
5. Proprietațile triunghiului echilateral .

i 6. Proprietațile triunghiului dreptunghic .

Capitolul I - Numere naturale .
1.Mulțimea numerelor naturale .

 Mulțimea numerelor naturale ( N ) este formata din numerele : 0,1,2,3,4,5,…100….200 ….+∞ .

2.Divizor . Multiplu .

 Spunem că numarul natural a se divide cu numarul natural b (sau că a este multiplu al lui b sau b
este divizor al lui a) , dacă există un număr natural c , astfel încât a = b × c (scriem a : b sau b | a).
 Observație: În caz contrar se spune ca b nu divide pe a și scriem b ∤ a.
Exemple: 42 ⋮ 6, deoarece 42 = 6 × 7;
7 |84, deoarece 84 = 7 × 12.

3.Criterii de divizibilitate .

 Acestea sunt niste reguli care dacă sunt respectate aflăm mult mai repede la ce numere se pot
împărți exact numerele naturale ( fară rest ) .
 Un număr este devizibil cu 2 numai dacă ultima cifra din număr ( cifra unităților ) este 0 , 2 , 4 ,
6,8.
Ex: 11112 , 263190 , 5388 , 99994 , 939796 .
 Un număr este divizibil cu 3 numai dacă suma cifrelor se împarte la 3 exact .
Ex: 1932 , 99321 , 9090771 , 83952 , 111111 . ( 1 + 9 + 3 + 2 = 15 , 15 : 3 = 5 , deci 1932⋮ 3 )
 Un număr este divizibil cu 4 numai dacă suma ultimelor 2 cifre ( suma zecilor și unităților ) se
împarte exact la 4 .
Ex: 99912 , 5735100 , 428724 , 908352 , 8964 . (99912 , 12 : 4 = 3 , deci 99912 ⋮ 4 )
 Un număr este divizibil cu 5 numai dacă ultima cifra ( a unităților ) este 0 sau 5 .
Ex: 2562385 , 100000 , 35395 , 999070 , 125495 .
 Un număr este divizibil cu 9 numai dacă suma cifrelor se împarte la 9 exact.
Ex: 303030 , 2034 , 114066 , 205119 , 111114 . (3+0+3+0+3+0=9 , 9 : 9 = 1 , deci 303030⋮ 9 )
 Un număr este divizibil cu 10 numai dacă ultima cifră a lui este 0 .
Ex: 48140 , 3567320 , 528750 , 2154380 , 254960 .
 Un număr este divizibil cu 25 daca ultimele doua numere ale sale se împart la 25 exact.
Ex: 35225 , 462950 , 538100 , 1548275 , 267450 .
 4.Proprietățile relației de divizibilitate în N .

Proprietăți:
a ⋮1, oricare ar fi a∈ N ;
a ⋮ a, oricare ar fi a∈ N ;
0 ⋮ a, oricare ar fi a∈ N ;
dacă a ⋮ b și b⋮ a , atunci a = b;
dacă a ⋮ c și b ⋮ c , atunci (a+b) ⋮ c și (a-b) ⋮ c ;
dacă a ⋮ b și k ∈ N , atunci ka ⋮ b;
dacă a ⋮ b și b ⋮ c, atunci a ⋮ c .

5.Numere prime . Numere compuse .

 Fie n un numar natural. Mulțimea notată cu Dn și formată din toate numerele naturale care îl divid
pe n se numeste mulțimea divizorilor lui n:
Dn = { a ∈ N * | n⋮a }.
 Dacă Dn are cardinalul egal cu doi, atunci n este număr prim. Daca Dn are cardinalul mai mare sau
egal cu trei , atunci n este număr compus.
Example:
D 6 = {1, 2, 3, 6}, deci 6 are patru divizori și astfel este număr compus;
D 7 = {1,7}, deci 7 are exact doi divizori și în concluzie este număr prim.
 Numerele 0 și 1 nu sunt nici prime, nici compuse.
 Un număr prim poate fi de forma 6k + 1 sau 6p + 5, k ∈ N *, p ∈ N .

6.Descompunerea în factori primi .

 Orice număr natural n > 1, poate fi descompus în mod unic în produs de puteri de numere prime.
Observatie: Metoda descompunerii în factori primi presupune împarțiri repetate cu numere
prime până se ajunge la câtul 1.
Exemplu :

180 2∙ 5 , deci 180 = 22 ∙ 32 ∙5

18 2
9 3
3 3
1
 7.Divizori comuni : c.m.m.d.c. . Numere prime între ele .

 Fie a, b ∈ N . Un număr d ∈ N , pentru care a ⋮ d și b ⋮ d , se numeste divizor comun al numerator

a și b.
 Fie a, b ∈ N . Un număr d ∈ N se numește cel mai mare divizor comun al numerelor a și b (se
noteaza d = (a, b) ), dacă verifică simultan condițiile:
1) d I a; 2) d I b; 3) dacă c | a și c | b, atunci c | d.
 Daca (a, b) = 1 , atunci spunem că a și b sunt numere prime între ele.
Exemplu : (180,100) =22 ∙ 5 , deoarece numai aceste numere prime se repeta la ambele numere ( 180 și 100 ).

180 2∙ 5 , deci 180 = 22 ∙ 32 ∙5 100 2∙ 5 , deci 100 = 22 ∙ 52

18 2 10 2∙ 5
9 3 1
3 3
1

8.Multipli comuni : c.m.m.m.c. .

 Fie a, b ∈ N . Un număr m ∈ N , pentru care m ⋮ a și m ⋮ b , se numește multiplu comun al numerelor
a și b.
 Fie a, b ∈ N . Un numar m ∈ N se numeste cel mai mic multiplu comun al numerelor a si b (se notează
m = [a, b] ) , dacă verified simultan condițiile:
1)a | m ; 2) b | m, 3) daca a | c și b | c , atunci m | c.
 Fie a, b ∈ N . Dacă (a, b) este cel mai mare divizor comun al numerelor sale, iar [a, b] cel mai mic multiplu
comun al lor, atunci avem egalitatea:
a ∙ b = (a, b) ∙ [a, b] sau a ∙ b = d ∙ m.
 Fie a = d ∙ k și b = d ∙ I, unde k, I ∈ N . Atunci vom avea m = b ∙ k = a ∙ I, unde m este multiplu comun al
numerelor a și b.

 Exemplu : [180,100] =22 ∙ 32 ∙5 2 , deoarece acestea sunt toate valorile celor două numere ( 180 și 100 ).

180 2∙ 5 , deci 180 = 22 ∙ 32 ∙5 100 2∙ 5 , deci 100 = 22 ∙ 52

18 2 10 2∙ 5
9 3 1
3 3
1
Capitolul Ii – Numere raționale pozitive.
1.Forme de scriere . Reprezentare prin desen sau axă numerică .

 Axa numerelor este o linie dreaptă orizontală (culcată) pe care marcăm numărul 0 (zero) printr-o
liniuță. Ea este infinită, adică o putem prelungi oricât, continuă la nesfârșit, în ambele sensuri. De
aceea, noi desenăm doar o porțiune din ea.

 Pe această axă vom reprezenta (desena) numerele naturale. Fiecărui număr îi corespunde un punct de pe axă.
Dacă este nevoie, putem să dăm nume acestor puncte; de obicei se folosesc literele alfabetului. Vom vedea în
exemplele care urmează. E important să păstrăm aceeași distanță între două puncte care urmează unul după
altul, neîntrerupt. În clasa a VI-a vei învăța că mai există și alte numere, în afara celor naturale. Între numerele
1 și 2 mai există și alte numere despre care vei afla în anii următori. La fel, între numerele 3 și 4, 4 și 5 etc. De
aceea e important să stabilim de la început o unitate de măsură pe care s-o respectăm.

2.Fractii . Numerele rationale positive .

a
 Dacă a ∈ N , b ∈ N ’ , atunci a : b  ”
” se numește fracție .
b
 Numărul a se numeste numaratorul fracției , iar b se numeste numitorul fracției .

3
subunitara a < b (ex : )
4
a 2
 Fracția se numeste echiunitara a = b (ex: )
b 2
5
supraunitara a > b (ex: )
3
 Simplificarea este o operație matematică care se foloseste la fracții pentru a aduce (unde se
poate) numaratorul și numitorul la numere mai mici . Acest proces se face prin găsirea unui
divizor comun a celor doua numere și reducândul din fracție .
27 27
Ex: 54 ¿¿ ¿ = - astfel fracția este ireductibilă pentru ca nu se mai poate simplifica .
32 32
 Amplificarea este o operatie matematica care se foloseste la fractii la adunari și scaderi , prin
înmulțirea numaratorului și numitorului cu un număr favorabil .
¿¿ 108
Ex: 54 ¿ =
128
3.Adunarea numerelor raționale pozitive scrise ca facții .

a b a+b
 Daca fracțiile au același numitor , atunci :
+ = .
c c c
 Daca fracțiile nu au același numitor se amplifică fracțiile pentru a ajunge la cel mai mic
multiplu comun între cele două numitoare ale fracțiilor .
10 3 10+3 13
Ex:5¿ ¿ ¿ + 1¿¿ ¿ = + = =
12 12 12 12

4.Compararea și ordonarea numerelor raționale pozitive scrise ca fracții .

a b
 Dacă fracțiile au același numitor , atunci
> a>b.
c c
 Dacă fracțiile nu au același numitor folosim amplificarea .
10 3 5 1
Ex:5¿ ¿ ¿ 1¿¿ ¿ => ? => 10 > 3 => > ¿
12 12 6 4

5.Scăderea numerelor raționale pozitive scrise ca fracții .

a b a−b
 −¿
Dacă fracțiile au același numitor , atunci : = .
c c c
 Dacă fracțiile nu au același numitor se amplifică fracțiile pentru a ajunge la cel mai mic
multiplu comun între cele doua numitoare ale fracțiilor .
10 3 10−3 7
Ex:5¿ ¿ ¿ 1¿¿ ¿ = −¿ = =
12 12 12 12

6.Înmulțirea numerelor raționale pozitive scrise ca fracții .

 Pentru o înmulțire între două numere raționale , se va înmulții numitor primei fracții cu numitorul
celei dea doua fracții , respectiv numărătorul primei fracții cu numărătorul cele-i dea doua fracții.
2 5 2∙ 5 10
Ex: ∙ = =
3 3 3∙ 3 9

7.Împarțirea numerelor rationale pozitive scrise ca fracții .

 Pentru o împarțire între două numere raționale , se va rasturna cea dea doua fracție pentru a se
transforma împarțirea în înmulțire , ca mai apoi să folosim principiile înmulțirii cu fracții .
2 3 2 5 2∙ 5 10
Ex: ∶ = ∙ = =
3 5 3 3 3∙ 3 9
8.Ordinea efectuarii operațiilor .

 Operațiile de ordin I sunt adunarea și scăderea.

 Operațiile de ordin II sunt înmultirea și împărțirea.
 Operațiile de ordin IIi sunt ridicarea la putere la orice fel de număr ( N , Z ,Q , R )
 Într-un exercițiu care conține toate tipurile de operații , se efectueaza întai operațiile de ordin IiI ,
cele de ordin ii , apoi cele de ordin I în ordinea în care sunt scrise.
 Dacă exercițiul are și paranteze se efecueaza astfel : mai întai operațiile din parantezele
rotunde , apoi operațiile din parantezele pătrate , dupa care operațiile din parantezele acolade
și , în final , operațiile din exteriorul panatezelor .
2 3 5 12 24 8 9 5 12 24+8−9 5 9 23 5 28 7
Ex: 2 + - + : 2 = + - + : = + ∙ = + = =
3 4 9 3 12 12 12 9 9 12 9 12 12 12 12 3

În exercițiul anterior am facut prima oară operațiile de ordin iii , după

ordin I ordin II ordin Iii aceea cele de ordin ii , însă am putut face și operațiile de ordin I și ii
dintre primele fracții deoarece nu schimbă rezultatul final .

Primul pas se calculeză operațiile Urmatorul pas se calculeză Ultimul pas se calculeză operațiile
dintre parantezele rotunde operațiile dintre parantezele din afara parantezelor (care nu mai
pătrate există)

1 2 3 5 12 2 1 2 27 20 12 2
{
3 48 + [ 3 + ( 4 + 9 ): 3 ] - 3 } = 3{ 48 + [ 3 + ( 36 + 36 ): 9 ] - 3 } =
2

1 2 47 9 2 1 2 47 2
[
3 48 + ( 3 + 36 ∙ 12 ) - 3 ] = 3( 48 + 3 + 48 - 3 ) = 3 ∙ 1 = 3
Explicație : în orice exericțiu în care există paranteze mereu se rezolvă operațiile din parantezele
rotunde , apoi cele patrate , și ultimele sunt acoladele , însa regulile de calcul prezentate anterior se
respecta îndiferent de paranteze , astfel înmultirea și împartirea sunt prioritare fata de adunare și
sțdere , respectiv ridicarea la putere este prioritară față de înmulțire și împărțire .

9.Puterea unui număr rațional pozitiv scris ca fracție .

a
 Dacă r este un număr rațional pozitiv , atunci r = , iar n este un număr natural .
b

()
n
n a n a
 Formula : r = = n
b b
 ()
2 2
Exemplu :
3
4
3
= 2 = 169
4

10.Numerele raționale pozitive scrise sub formă zecimală .

ab ab c ab c
 Fracții zecimale neperiodică : a , b= , a , b c= , a b , c=
10 100 10
23 123 27 9
Ex:2 , 3= , 1 ,2 3= , 2 7 , 9=
10 100 10

b bcd
 Fracții zecimale periodice : a ,( b) = a , a ,( bcd) = a
9 999
3 125
Ex: 2,(3)= 2 , 8,(135)= 8
9 999

bc−b
 Fracții zecimale periodice mixte : a , b (c)=a
90
1 4−1 13 13+ 2∙ 90 193
Ex: 2,1 ( 4 )=2 =2 = ¿
90 90 90 90
1 257−12 1245+1 ∙ 9900 11145
1,12 (57 )=1 = =
9900 9900 9900

11.Operații cu numere raționale pozitive scrise sub formă zecimală .

 Se respenctă principiile de ordine în operații de calcul ca până acum ( calcul de ordin I , ii , iii ) .

Exemple :
193 115 193 1035 1228
2,1 ( 4 )+ 11,5= + = + =
90 10 90 90 90

12.Media aritmetică . Media artmetică ponderată .

 Media aritmetică reprezintă suma numerelor împărțită la câte numere sunt :

x+ y
m a ( x , y )=
2

x+ y+z
m a ( x , y , z )=
3

 Media aritmetică ponderată are formula :

 p 1 x + p2 y
m p ( x , y )=
p 1+ p 2

p1 x + p2 y+ p 3 z
m p ( x , y , z )=
p 1 + p 2 + p3

13.Ecuații .

 Eculațiile reprezintă niste calcule matematice care au o necunoscută notată cu x ( dar mai
întalnim și sub altă literă ) . Iar cerința este în general să aflăm necunoscuta .
 Pentru oricare numere naturale a și b avem operațiile :
x + a = b => x = b – a și x – a = b => x = b + a
ax = b => x = b : a și a : x = b => x = b × a
Ex:
x + 1,2 = 12 => x = 12 – 1,2 = 10,8 x –5,7= 12,8 => x = 12,8 + 5,7 = 18,5
3 1 2 2
x = 12 => x = 12 ⋅4 : 3=16 0,2 : x = 4 => ⋅ x=4 => x =4 ⋅5: 2 = 10
4 2 10 1
Și mai complexe :
5x – 4,8 = x – 2 => 5x – x = 4,8 – 2 => 4x = 2,8 => x = 2,8 : 4 => x = 0,7
Acest semn se citește ca “ rezultă “ și se folosește
în pașii de rezolvare a unui exercițiu sau se poate
evita punând calculele unul sub altul .

14.Inecuații .

 Inecuațiile reprezintă niste aproximări care seamana cu ecuațiile , regulile și principiile sunt lafel ca la
ecuații doar ca în loc de egal avem semnele ≤ și ≥ .
 Pentru oricare numere naturale a si b avem operațiile :
x + a ≤ b => x ≤ b – a și x – a ≤ b => x ≤ b + a
ax ≤ b => x ≤ b : a și a:x ≤ b => x ≤ b × a
Ex:
x + 1,2 ≤ 12 => x ≤ 12 – 1,2 => x ≤ 10,8 x –5,7≥ 12,8 => x ≥ 12,8 + 5,7 => x ≥ 18,5
3 1 2 2
x ≤ 12 => x ≤ 12 ∙ 4 : 3 => x ≤ 16 0,2 : x ≥ 4 => ⋅ x ≥ 4 => x ≥4 ⋅ 5: 2 => x ≥ 10
4 2 10 1
Și mai complexe :
5x – 4,8 ≤ x – 2 => 5x – x ≤ 4,8 – 2 => 4x ≤ 2,8 => x ≤ 2,8 : 4 => x ≤ 0,7
Capitolul Iii – Rapoarte și proporții .

1.Rapoate .

a
 Raportul numerelor a și b, b ≠ 0 se notează , iar valoarea lui este egala
b
cu numarul c pentru care b ∙ c = a , adică este câtul împărțirii lui a la b.
Proprietăți :
 Prin amplificarea unui raport se obține un raport egal cu cel dat.
 Prin simplificarea unui raport se obține un raport egal cu cel dat.

Proprietatea fundamentala a proporției :

a c
 Egalitatea a două rapoarte se numește proporție: =
b d
 Numerele a și d se numesc extremi, iar numerele b și c se numesc mezi.
 Într-o proporție, produsul mezilor este egal cu produsul extremilor :
a c
= ⇔ a ∙ d=b ∙ c
b d
Aflarea unui termen necunoscut într-o proporție :
 Daca termenul necunoscut este extrem, atunci se împarte produsul mezilor la celalat extrem :
x c b∙c a c b∙c
= ⇒ x= si = ⇒ x=
b d d b x a
 Daca termenul necunoscut este mez, se împarte produsul extremilor la celalalt mez :

a c a∙ d a x a∙ d
= ⇒x= si = ⇒ x=
x d c b d b

2.Proporții . Proporții derivate .

a c
 Fie proporția . Putem obține proprietăți derivate prin : =
b d
  Schimbarea extremilor sau a mezilor între ei :

a c d c a b
= ⇒ = , sau =
b d b a c d

Exemplu :
2 4 6 4 2 3
= ⇒ = , sau =
3 6 3 2 4 6

 3.Procente .

p
 Procentul reprezintă o parte ” p ” dintr-un întreg ( 100% ) : p% = a ∙
100

5 600
Ex : 5% din 120 = 120 ∙ = =6
100 100

4.Proporționalitatea directă .

 Într-un șir de rapoarte egale, suma numărătorilor și suma numitorilor formează un raport egal cu
oricare dintre rapoartele date:

a c e a+c +e +...
= = =...=
b d f b+ d +f +.. .

 În matematică spunem ca a , c , e sunt direct proportionale cu b , d , f .

Exemplu :
Să se afle a , b și c stiind ca sunt direct proporționale cu 2 , 3 , 4 și suma lor este egala cu 18 .

a b c
= = ⇒ a = 2k , b = 3k , c = 4k și mai știm că a + b + c = 18 (înlocuim cele 3 necunoscute cu
2 3 4
noua necunoscută k) .
2k + 3k + 4k = 18 ⇒ 9k = 18 ⇒ k = 2 ⇒a = 4 , b = 6 , c = 8 .

5.Proporționalitate indirectă .

 Într-un șir de rapoarte egale, suma numărătorilor și suma numitorilor formează un raport egal cu
oricare dintre rapoartele date:

a c e
= =
1 1 1
b d f

 În matematică spunem ca a , c , e sunt indirect proporționale cu b , d , f .

Exemplu :
Să se afle a , b și c știind că sunt indirect proporționale cu 2 , 3 , 4 și suma lor este egala cu 26 .

a b c
= = 1 1 1
1 1 1 ⇒ a = k , b = k , c = k și mai știm că a + b + c = 26 (înlocuim cele 3 necunoscute
2 3 4
2 3 4
cu noua necunoscută k) .
1 1 1 6+ 4+3
2
k + 3 k + 4 k = 26 ⇒ 12 k = 26 ⇒ k = 24 ⇒a = 12 , b = 8 , c = 6 .
 6.Regula de trei simplă .

 Regula de trei simplă este o metodă matematică ce permite determinarea unuia dintre termenii unei
ecuații de proporționalitate pe baza celorlalți. Ea poate fi utilizată și pentru a verifica dacă o relație
de proporționalitate este satisfăcută de un set de valori.
 Această regulă se bazează pe egalitatea produselor pe diagonală, adică produsele termenilor de pe
fiecare diagonală într-o ecuație de proporționalitate.
 Regula se folosește atât pentru calcularea unei mărimi direct proporționale, cât și pentru calcularea
unei mărimi invers proporționale.
Exemplu :
Dacă 2 kg de rosii costă 10 lei , cât vor costa 3,7 kg rosii ?

2kg ……………………….10 lei

3,7kg…………………….. x lei
3,7+10
X = = 6,85 lei
2

Dacă 10 muncitori termină o lucrare în 70 ore , în cat timp vor 7 muncitor aceeași lucrare ?

10 m …………………… 70 ore
7 m ……………………….. x ore
70∙ 10
10 ∙ 70 = 7 ∙x ⇒ x = = 100 ore
7

7.Elemente de organizare a datelor . Probabilități .

 Elemente de organizare a datelor reprezintă adaptarea și citirea corecta a datelor din tabele sau grafice ,
raportate cu cerința dată .
 Probabilitățile reprezintă ce sanse are un eveniment să se întample în anumite circumstanțe .
Num ă r cazuri favorabile
P= ≤1
Num ă r cazuri posibile
Exemple : Luni Marți Miercur Joi Vineri Sâmbată Duminică
i
0 0 0 0 0 0 0
Care este 24 20 19 15 10 9 18 temperature care s-
a afișat marți ? Răspuns :
20 grade .

Dacă dau cu zarul , care este șansa să imi pice un număr par ?
3 1
P= = , deoarece zarul are 6 fete cu 6 numere (1,2,3,4,5,6) iar cele favorabile din acestea sunt doar
6 2
3 (2,4,6) . Astfel cazuri posibile sunt 6 iar cazuri favorabile 3 .
Capitolul Iv – Numere întregi .
1.Număr întreg . Reprezentarea pe axa . Opusul unui numărul întreg .

 Mulțimea numerelor întregi ( Z ) reprezintă mulțimea de numere care sunt pozitive și negative fără
virgulă , de aici termenul de “întregi” . Exemplu : Z=(−∞, … ,−3 ,−2 ,−1 , 0 , 1 ,2 , 3 , … ,+ ∞)
 Reprezentarea pe axă se face luând reper numarul zero în mijloc ca mai apoi să alegem pasul axei care
poate fi din unu în unu , doi în doi și așa mai departe .

−∞ -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 +∞

 Opusul lui n este -n

Exemplu : opusul lui 3 este -3 , de asemenea opusul lui -7 este 7 .

2.Valoarea absolută a unui număr întreg .

 Modulul unui numar x , notat cu |x| se definește astfel :

-x , dacă x < 0
|x| = 0 , dacă x = 0
x , dacă x > 0

 Proprietăți :
|x|≥ 0 , ∀ x ∈ Z
|x| = 0  x = 0
|x| = |-x|
|x ∙ y| = |x| ∙ |y|
|x : y| = |x| : |y|
 3.Reprezentarea unui punct cu coordonate întregi într-un sistem de axe ortogonale .

 Definiţie. Două axe perpendicular OX şi OY, cu aceeaşi origine, constituie un sistem ortogonal de
axe de coordonate, XOY.
 O este originea sistemului de axe
 OX este axa absciselor
 OY este axa ordonatelor.
 Poziţia unui punct A din plan, în sistemul XOY, este determinată de două numere a şi b numite
coordonatele punctului.
Y
A(a,b)
b

X
O a

 Observație ! Dacă coordonatele unui punct sunt negative acestea se vor situa în sens opus săgeții OX și OY .
Exemplu : A(-2 ,3) , B(4,-3 ) , C (-1 ,-2) .

-4 -3 -2 -1 1 2 3 4

C
B
 4.Adunarea și scăderea numerelor întregi .

 Adunarea și scăderea numerelor întregi se face folosind aceleași proprietăți ca în cazul numerelor naturale
plus faptul că acum calculăm și cu numere negative .
Exemple :
-10 + 12 = 2 15 -27 =-12 -10 -26 = -36 -27 -45 -21 + 100 = 7
|-3|+|10|-|4| = 3 + 10 –(4) = 9

5.Înmulțirea numerelor întregi . Proprietăți .

Produsul a două numere întregi a și b este numarul întreg a·b care se obtine astfel:

  Dacă a=0 sau b=0, atunci a·b=0

  Dacă a>0 si b>0 sau a<0 si b<0, atunci a·b =+(|a|·|b|);
  Dacă a>0 si b<0 sau a<0 si b>0, atunci a·b=-(|a|·|b|);

Regula semnelor     + · + = +
                               – · – = +
                              + · – = –
                              – · + = –
Proprietățile înmulțirii

 Înmulțirea este comutativă: a·b = b·a

 Înmulțirea este asociativă: (a·b)·c= a·(b·c)
 Înmulțirea este distributivă fată de adunare: a·(b+c) = a·b+a·c
 Înmulțirea este distributivă fată de scadere: a·(b-c) = a·b-a·c
 +1 este elementul neutru la înmulțire: a ·(+1) = a
 Produsul dintre un numar întreg și (-1) este opusul numărului: a ·(-1) = -a

Exemple :
-10 ∙ 12 = -120 15 ∙ -27 = -405 -10∙ (-26) = 260 -(27 -45 -21) + 100∙(-1) = -(-39) -100 =-61
-2 ∙|-3|+|10|-3∙ ¿-|4|) = 3 + 10 –(4) = -6 + 10 + 12 = 16

6.Împărșirea numerelor întregi .

 Dacă a și b sunt două numere întregi și b diferit de 0, câtul dintre a și b, notat a : b sau a /b , este acel
număr întreg c , în cazul în care el există , pentru care a = b · c ; a este deîmpărțitul iar b este împărțitorul.
 Dacă a=0, atunci a:b=0
 Dacă a>0 și b>0 sau a<0 si b<0, atunci a:b =+(|a|:|b|);
 Dacă a>0 și b<0 sau a<0 si b>0, atunci a:b=-(|a|:|b|);

 
Exemple :

12 : (-6) = -2 -100 : (-5) = 20

 7.Divizibilitatea în Z .

 Divizibilitatea în Z este similară cu cea în N doar ca acum adaugam și numerele cu semnul minus .
Exemplu :

D 10= {1,2,5,10} in N iar acum ⇒ D10 = {±1,±2,±5,±10} în Z .

8.Puterea cu exponent natural a unui numar întreg .

 Daca a este un număr întreg și n este un număr natural, atunci: an= a·a·a·…..·a  de n factori.
 Prin convenție: a0 = 1, si a1 = a
 Reguli de calcul cu puteri:
 am · an =a m+n  unde a∈ Z* ; m, n∈N
 (am)n = a m·n  unde a∈ Z* ; m, n∈N
 am : an =a m-n  unde a ∈Z* ; m, n∈N
 (a·b)n = an · bn  unde a,b ∈Z* ; n∈N
 (a:b)n = an : bn  unde a,b ∈Z* ; n∈N
 00 nu se poate efectua, 0n = 0 , n∈N

9.Ordine efectuarii operațiilor și folosirea parantezelor .

 Operațiile de ordin I sunt adunarea și scăderea.

 Operațiile de ordin II sunt înmulțirea și împărțirea.
 Operațiile de ordin IIi sunt ridicarea la putere la orice fel de număr ( N , Z ,Q , R )
 Într-un exercițiu care conține toate tipurile de operații , se efectueaza întai operațiile de ordin IiI ,
cele de ordin ii , apoi cele de ordin I în ordinea în care sunt scrise.
 Dacă exercițiul are și paranteze se efecueaza astfel : mai întai operațiile din parantezele
rotunde , apoi operațiile din parantezele pătrate , dupa care operațiile din parantezele acolade
și , în final , operațiile din exteriorul panatezelor .
Ex: (−5 ) · {396−720: [ −7+ ( 6590+51 ·210 ) : (−22 ·5 2 ) ] }=
3

¿−125· {396−720 : [−7+ ( 17300 ) : (−100 ) ] }=−125 · {396−720 : [−7+ (−173 ) ] }=

=−125 ·[396−720 :(−180)] = −125 · ( 396+ 4 ) = -50000

În exercițiul anterior am facut prima oara operatiile de ordin iii , după

ordin I ordin II ordin Iii aceea cele de ordin ii , însa am putut face și operațiile de ordin I și ii
dintre primele fractii deoarece nu schimbă rezultatul final .

Primul pas se calculeză Urmatorul pas se calculeză Ultimul pas se calculeză operațiile
operațiile dintre parantezele operatiile dintre parantezele din afara parantezelor (care nu mai
rotunde pătrate există)

Explicație : în orice exercițiu în care există paranteze mereu se rezolvă operațiile din parantezele
rotunde , apoi cele pătrate , și ultimele sunt acoladele , însa regulile de calcul prezentate anterior se
respectă indiferent de paranteze , astfel înmulțirea și împarțirea sunt prioritare față de adunare și
 10.Ecuatii in Z .

 Ecuațiile reprezintă niste calcule matematice care au o necunoscută notată cu x ( dar mai
întâlnim și sub altă literă ) . Iar cerința este în general să aflăm necunoscuta .
 Pentru oricare numere naturale a și b avem operațiile :
x + a = -b => x = -b - a și -x – a = b => -x = b + a=> x = -b - a
-ax = b => x = b : (-a) și -a : x = b => x = b × (-a)
Ex:
x + 6 = -12 => x = -12 - 6= -18 -x –7= -30=> -x =-30 + 7 => -x = -23 => x = 23
-3x = 12 => x = 12 ⋅ (−3 )=−4 20 : (-5x) = 4 => 20 : 4 = -5x => -5x = 5 => x = 5 : (-5) = -1

11.Inecuații în Z .

 Inecuațiile reprezinta niste aproximari care seamana cu eculațiile , regulile și principiile sunt lafel ca
la ecuații doar ca în loc de egal avem semnele ≤ și ≥ .
 Pentru oricare numere naturale a și b avem operațiile :
x + a ≤ -b => x ≤ -b - a și -x – a ≥ b => -x ≥ b + a=> x ≥ -b - a
-ax ≤ b => x ≥ b : (-a) și -a : x ≥ b => x ≤ b × (-a)
Ex:
x + 6 ≤ -12 => x ≤ -12 – 6 => x ≤ -18 -x –7 ≤ -30=> -x ≤ -30 + 7 => -x ≤ -23 => x ≥ 23
-3x ≤ 12 => x ≤ 12 : ( −3 ) => x ≥ -4 20 : (-5x) ≤ 4 => 20 : 4 ≤ -5x => -5x ≤ 5 => x ≤ 5 : (-5) => x ≥ -1

12.Probleme care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor .

Exemplu :

Suma a patru numere consecutive ne dă 2 . Care sunt numerele ?

Considerăm primul numar ca fiind numărul a :
Astfel : a + a +1 + a + 2 +a + 3 = 2
4a + 6 = 2 => 4a = 2 – 6 => 4a = -4 => a = -4 : 4 => a = -1

Răspuns : numerele sunt -1 , 0 , 1 , 2 .

*Geometrie
Capitolul v – Recapitulare clasa a V-a.
1.Figuri geometrice . Instrumente geometrice .

 Pătratul

 Dreptunghiul

 Triunghiul

 Cerc

 Romb

 Trapez
2.Corpuri geometrice .
Capitolul Vi – Dreapta.
1.Punct . Dreapta . Plan .

 Punctul este una dintre noțiunile fundamentale ale geometriei . Punctul poate fii descries ca
fiind urma lasată de vârful unui creion foarte ascuțit , sau ca înțepătura unui varf de ac .
Ex:
A B
E

 Punctele A și B ocupă locuri diferite în planul hârtiei și de aceea le vom numi puncte diferite
sau puncta distincte . Vom nota acest lucru A ≠ B.

 Punctele P si E ocupa acelasi loc si se numesc puncta identice sau confundate ( sau coincid ) .
Notam P = E .

 Dreapta, în matematică, este linia ce poate fi definită ca având doar o dimensiune, lungimea. Orice
dreaptă este de lungime infinită, conține o infinitate de puncte, este de grosime zero și este o curbă
perfect "dreaptă". În geometria euclidiană, pentru două puncte fixe există o dreaptă și numai una ce
trece prin amândouă. Folosind metrica standard, linia dreaptă reprezintă drumul cel mai scurt dintre
două puncte.

Ex:

 Planul este o altă notiune fundamentala a geometriei . El este comparabil cu suprafața unui
lac fara niciun val , cu suprafata unei foi de hartie sau cu suprafata tablei din clasț . De
asemenea , vom considera ca el nu are grosime . Planul constituie o infinitate de puncte dar ,
atunci cand îl reprezentăm . Desenam doar o parte a lui ( ca în figura ) . Pentru notarea
planului folosim litere mici ale alfabetului grecesc: α ( alfa ) , β ( beta ) , γ ( gama ) , δ ( delta ) , etc .

α
2.Semiplam . Semidreaptă . Segment .

 Semidreapta este o portinuă dintr-o dreapta , mărginită la un capat și nelimitata în celălalt capăt .
Capătul în care semidreapta este mărginită se numeste originea semidreptei .
Ex:
B
A

B d
O
A C
O O B
A

 Fie trei puncte distincte pe o dreapta d : A , O și B , astfel încat O este între A și B . Exista două
semidrepte , care au aceeași origine ( O ) . Aceste două semidrepte , care au aceeași origine , nu
au puncta comune și sunt incluse în aceeași origine ( d ) se numesc semidrepte opuse . Dreapta
d se numeste dreaptă suport a celor două semidrepte . Notăm [OA și [OB .
 Punctele B și A formeaza și ele semidreapta BA , în care B este originea ( vezi desenul
anterior) . Întotdeauna când vom nota o semidreaptă , prima liter va fi originea . Semidreapta BA
se notează [BA .
 Semidreapta OC , cu originea în O și care trece prin C , este aceeași cu semidreapta OB .
Spunem că ele sunt identice .
 Fie dreapta d , într-un plan β . Observăm că dreapta împarte planul în două regiuni ( una
rosie și una neagră ) . Vom numi aceste regiuni semiplane marginite de dreapta d . Orice punct
al planului care nu se află pe dreapta d este situate în unul dintre cele doua semiplane .
Notația unui semiplan se face cu ajutorul dreptei care îl margineste și cu unul dintre punctele
sale . De exemplu semiplanul de deasupra dreptei d este semiplanul (dA , iar celalalt este
semiplanul (dB .

A
d

β
 În geometrie, un segment de dreaptă este o porțiune din acea dreaptă, delimitată de două puncte,
numite extremitățile (capetele) segmentului. Astfel, segmentul delimitat de punctele A și B este
format din acele puncte ale dreptei AB, care se găsesc situate „între” aceste puncte. Segmentul de
dreaptă închis, notat [AB], înclude și cele două puncte-extremități A și B, în timp ce segmentul de
dreaptă deschis, notat (AB), exclude cele două puncte-extremități.

d
Distanța de la un punct la o dreaptă . A D
 Imaginați-vă ca avem desenate în plan o dreaptă d și mai
multe puncte oarecare : A , B , C , D . B
 Există două posibilitați : vor fi puncte care sunt “străbătute” de C
dreapta ( în cazul nostru , punctul B ) și punctul nesituate pe
dreapta respectivă , de-o parte sau de alta a ei ( punctele A , C și
D).
 Un punct și o dreaptă pot sa aiba urmatoarele poziții relative :
punctul este situat pe dreaptă sau punctul nu este situate pe
dreaptă . d A B C D
 Am vazut ca dreapta este formată din puncte . Deci putem
desena o dreapta și să luam oricate puncte dorim pe ea . De
exemplu , fie dreapta d și , pe ea , punctele A , B , C , D . Despre
aceste puncte spunem că sunt coliniare , deoarece ele se afla M N
P
pe aceeași dreaptă .
 În cazul în care punctele nu sunt pe aceeași dreaptă , deci nu
sunt coliniare , spunem ca sunt necoliniare .
 De exemplu , punctele M , N și P nu sunt coliniare pentru ca nu
există dreapta care sa treaca prin toate trei .

a
Distanța dintre două drepte .
b
 Dreptele pot să fie așezate în așa fel încat să nu aibă niciun
punct comun . În acest caz , ele se numesc drepte paralele ( în
clasele mici obișnuiți sa spuneți ca “nu se întalnesc niciodată ”) .
Vom nota a ‖ b . a b
 Construim dreptele paralele cu ajutorul riglei și al echerului ,
astfel : o latură a echerului “se sprijină” pe rigla ( care e fixă ) . d
Mișcăm echerul pe rigla și trasăm dreapta pe aceeasi latura a
acestuia , în diverse pozitii ale lui . Acestea vor fi paralele .
De exemplu a ‖ b . O
c
 Dreptele pot să aiba un singur puntul comun . Se spune că
dreptele sunt drepte concurente.
 Dreptele pot sa aiba toate punctuele comune ( ca și cum am a
desena o dreapta , iar pe a doua o desenam “peste” prima ) . În
acest caz se spune că dreptele coincide sau ca sunt drepte b
confundate .

3.Distanta dintre două puncte . Lungimea unui segment .

 Lungimea unui segment se masoară în centimetri și în general cu rigla .
 Daca pe o dreapta d sunt situate 3 puncte A , B , C si AB este 4 cm si BC este 6 atunci putem
constata ca dreapta AC este de 10 cm .

A 4 cm B 6 cm C

10 cm

 Mijlocul unui segment este un punct , situate în interiorul segmentului și care împarte
segmental în doua segmente congruente .

 Două figure geometrice sunt congruente dacă , atunci cand le suprapunem, ele coincide . Atunci când
două figuri sunt congruente , am putea spune că fiecare dintre ele este copia celeilalte , doar ca se
afla în locuri diferite .

 Spunem ca o figura admite axa de simetrie dacă există o dreaptă ce împarte figura în două parți astfel încat ,
daca îndoim figura dupa dreapta respectivă , cele doua parți se suprapun perfect . Dreapta dupa care se face
îndoitura este axa de simetrie a figurii .

Capitolul Vii – Unghiul .

 1.Definiție , notații , elemente .

 Figura geometrica formata din doua semidrepte care au aceeași origine se numeste unghi .
Cele doua semidrepte care formeaza unghiul se numesc laturile unghiului , iar originea lor se
numeste vârf.
 Pentru unghiul din figura de mai jos, semidreapta OA și OB sunt laturi , iar O este vârful .
Notăm∡ AOB sau ^ AOB și citim “unghiul AOB” .
A

2.Masura unui unghi . Unghiuri congruente .

 Un unghi este masurat in grade , valoarea maxima care o poate atinge un unghi este de 360° .
 Instrumestul care poate masura un unghi este raportorul ( care in general are 180 de grade ).

 Două sau mai multe unghiuri pot fi congruente dacă masura lor este egală .

Ex:
O^ ≡^
X
A Y

O
°
60 60
°
X
B
Z

 Dacă doua unghiuri nu sunt egale notăm : ∡ M ≢ ∡ N

3.Calcule cu masuri de unghiuri .

 Sub diviziunile gradului sunt minutul și secunda . Minutul se notează astfel ( n’ ) , iar secunda
( n” ) . Un grad reprezintă 60 de minute , iar un minut reprezintă 60 de secunde .
Ex:
° ° ' ° ' ''
180 =179 60 =179 59 60

4.Unghiuri complementare . Unghiuri suplementare .

 Dacă suma măsurilor a două unghiuri este egală cu 90 de grade, atunci cele două unghiuri se
numesc UNGHIURI COMPLEMENTARE. Oricare dintre cele două unghiuri reprezintă COMPLEMENTUL
celuilalt.
A
B

C
O

AOC = 90O => AOB si BOC sunt unghiuri complementare .

 Dacă suma măsurilor a două unghiuri este egală cu 180 de grade, atunci cele două unghiuri se
numesc UNGHIURI SUPLEMENTARE. Oricare dintre cele două unghiuri reprezintă SUPLEMENTUL
celuilalt. E

D F
O

DOF = 180O => DOE si EOF sunt unghiuri suplementare .

 Dacă două unghiuri au complementele sau suplementele congruente atunci cele două unghiuri sunt
congurente.

5.Unghiuri adiacente . Bisectoarea unui unghi .

 Dacă două unghiuri au complementele sau suplementele congruente atunci cele două unghiuri sunt
congurente.
 Bisectoarea unui unghi este semidreapta cu originea în vârful unghiului, care împarte acest unghi în
alte două unghiuri de măsuri egale.
A

C
O

AOC=COB => OC este bisectoarea unghiului AOB .

6.Unghiuri opuse la vârf .

 Două unghiuri se numesc UNGHIURI OPUSE LA VÂRF dacă laturile lor sunt perechi de semidrepte
opuse.

7.Unghiuri adiacente formate în jurul unui punct .

 Trei sau mai multe unghiuri sunt în jurul unui punct dacă:
– au un vârf comun
– oricare doua unghiuri vecine sunt adiacente (adică au interioarele disjuncte)
– oricare punct din plan diferit de vârful comun ți nesituat pe nici una din laturile acestor unghiuri aparțin
interiorului unui singur unghi

Unghiurile   din figura de mai sus sunt unghiuri în jurul punctului O.

Important e sa știm urmatoarea teoremă pentru a rezolva problemele cu unghiuri în jurul unui punct
 Teorema: Suma masurii unghiurilor in jurul unui punct este de  .

Capitolul Viii – Congruența unghiurilor .

 1.Triunghiul : definiție , elemente , clasificare .

 Fiind date trei puncte distincte necoliniare, figura geometrică dată de reuniunea segmentelor închise
determinate de ele se numește triunghi și este una dintre formele poligonale fundamentale ale geometriei.
Elemente ale triunghiului :
[ AB ] ∪ [ BC ] ∪ [ CA ] =Δ [ ABC ]

 punctele A, B, C se numesc vârfurile triunghiului.

 [AB], [BC], [AC] se numesc laturile triunghiului.
 ∠∠ BAC , ∠ ABC ,∠ ACB se numesc unghiurile (interne) triunghiului.
Clasificarea triunghiurilor se face :

 în funcție de lungimile laturilor

 după felul unghiurilor

2.Perimetrul triunghiului .

3.Construcția triunghiului .

 Orice triunghi se constriește pe baza cerinței date de problema , astfel daca avem un triunghi ABC , trebuie
NUMAI aceste litere sa le folosim , și numai într-un singur sens ( spre stânga sau spre dreapta ) .

4.Congruența triunghiurilor oarecare .

 Criteriile de congruenţă a triunghiurilor sunt:

– L.U.L. (Latură-Unghi-Latură)
– U.L.U. (Unghi-Latură-Unghi)
– L.L.L. (Latură-Latură-Latură)
– L.U.U. (Latură-Unghi-Unghi).

5.Criterii de congruenta ale triunghiurilor .

 Criteriul L.U.L. (Latură-Unghi-Latură) de congruenţă a triunghiurilor:
 Dacă două laturi şi unghiul determinat de ele dintr-un triunghi sunt congruente cu elementele
corespunzătoare dintr-un alt triunghi, atunci cele două triunghiuri sunt congruente.
 Fie triunghiurile △ABC şi △DEF.
Dacă:
[AB] ≡ [DE]
∠BAC ≡ ∠EDF
[AC] ≡ [DF]
atunci:
△ABC ≡ △DEF
 Criteriul U.L.U. (Unghi-Latură-Unghi) de congruenţă a triunghiurilor.
 Dacă o latură şi unghiurile alăturate ei dintr-un sunt congruente cu elementele corespunzătoare
dintr-un alt triunghi, atunci cele două triunghiuri sunt congruente.
 Fie triunghiurile △ABC şi △DEF.
Dacă:
∠BAC ≡ ∠EDF
[AB] ≡ [DE]
∠ABC ≡ ∠DEF
atunci:
△ABC ≡ △DEF
 Criteriul L.L.L. (Latură-Latură-Latură) de congruenţă a triunghiurilor.
 Dacă toate cele trei laturi ale unui triunghi sunt congruente cu laturile corespunzătoare dintr-un alt
triunghi, atunci cele două triunghiuri sunt congruente.
 Fie triunghiurile △ABC şi △DEF.
Dacă:
[AB] ≡ [DE]
[AC] ≡ [DF]
[BC] ≡ [EF]
atunci:
△ABC ≡ △DEF
 Criteriul L.U.U. (Latură-Unghi-Unghi) de congruenţă a triunghiurilor.
 Dacă o latură şi două unghiuri dintr-un triunghi sunt congruente cu elementele corespunzătoare
dintr-un alt triunghi, atunci cele două triunghiuri sunt congruente.
 Fie triunghiurile △ABC şi △DEF.
Dacă:
[AB] ≡ [DE]
∠ABC ≡ ∠DEF
∠ACB ≡ ∠DFE
atunci:
△ABC ≡ △DEF
 Congruenţa triunghiurilor dreptunghice
 Criteriile de congruenţă a triunghiurilor dreptunghice sunt:
– C.C. (Catetă-Catetă)
– C.U. (Catetă-Unghi)
– I.U. (Ipotenuză-Unghi)
– I.C. (Ipotenuză-Catetă).
 Criteriul C.C. (Catetă-Catetă) de congruenţă a triunghiurilor dreptunghice:
 Două triunghiuri dreptunghice care au catetele respectiv congruente sunt congruente.
 Criteriul C.U. (Catetă-Unghi) de congruenţă a triunghiurilor dreptunghice:
 Două triunghiuri dreptunghice care au câte o catetă şi unghiul ascuţit alăturat acesteia respectiv
congruente sunt congruente.
 Criteriul I.U. (Ipotenuză-Unghi) de congruenţă a triunghiurilor dreptunghice:
 Două triunghiuri dreptunghice care au ipotenuzele şi câte unul din unghiurile ascuţite respectiv
congruente sunt congruente.
 Criteriul I.C. (Ipotenuză-Catetă) de congruenţă a triunghiurilor dreptunghice:
 Două triunghiuri dreptunghice care au ipotenuzele şi câte o catetă respectiv congruente sunt
congruente.
 6.Elemente de raționament geometric .

 Raținamentul geometric reprezintă modul de gândire prin care trebuie sa rezolvi cerinta unei probleme de
geometrie .

Ex: Daca zice ca tringhiul ABC este echilateral clar nu are cum să aiba un unghi de 65 grade .

7.Metoda triunghiurilor congruente .


Capitolul ix – Perpendicularitate .
1.Drepte perpendiculare și oblice . Distanța de la un punct la o dreapta .

 Dreptele a și b sunt perpendiculare (formează un unghi dreptunghic = 90 grade ) .

 Dreptele b și d sunt oblice (orice drepte care se intersectează sau se vor intersectă la un moment dat sunt
oblice) .

2.Criterii de congruenta .

3.Înălțimea în triunghi . Concurenta înălțimilor .

 Înălțimea este segmentul determinat de un vârf al unui triunghi și piciorul perpendicularei duse din
acel vârf pe latura opusă sau pe prelungirea ei.
 Ortocentrul unui triunghi se află la intersecția celor trei înălțimi ale triunghiului respectiv. Ortocentrul
se află în interiorul triunghiului (în cazul triunghiurilor ascuțitunghice) sau în exteriorul triunghiului (în
cazul triunghiurilor obtuzunghice). La triunghiurile dreptunghice ortocentrul este chiar vârful
unghiului drept.
 4.Aria triunghiului .

Legenda :

A (arie);
l (una dintre laturile triunghiului); 
a,b,c (laturile unui triunghi);
α,β,γ (unghiurile triunghiului);
P (perimetru);
p (semiperimetru);
h (înălțime); 
c (cateta); 
x,y (catetele unui triunghi dreptunghic);
i (ipotenuza); 
R (raza cercului circumscris triunghiului);
D (diametrul cercului circumscris al triunghiului) ;
r (raza cercului înscris în triunghi); 
ec (echilateral);
dr (dreptunghic);
pr (proiecția catetei pe ipotenuză);
m (mediana); 
H,S,σ (variabile matematice) .

5.Mediatoarea unui segment . Mediatoarele laturilor unui triunghi .

 Mediatoarea este dreapta perpendiculară pe un segment dusă prin mijlocul acestuia. Mediatoarele

celor trei laturi ale triunghiului se numesc mediatoarele triunghiului.
 6.Simetria fata de o dreaptă .

 Simetricul unui punct A fata de un punct O este punctul B cu proprietatea că distanța de la A la O este
egală cu distanța de la B la O, cu alte cuvinte ca O este mijlocul segmentului AB.

7.Bisectoarea unui unghi . Bisectoarele unghiurilor unui triunghi .

 Bisectoarea este semidreapta interioară, cu originea în vârful unghiului, ce împarte unghiul în 2

unghiuri congruente. Bisectoarele celor trei unghiuri interne ale triunghiului se numesc bisectoarele
interne ale triunghiului.
 Centrul cercului înscris într-un triunghi se află la intersecția celor trei bisectoare ale unghiurilor interne ale
triunghiului.

C
O

B
Capitolul x – Paralelism .
1.Metoda reducerii la absurd .

  A demonstra că o propoziţie e adevărată e echivalent cu a demonstra că negaţia ei e falsă. 

 Reducerea la absurd demonstrează falsitatea unei propoziţii.
 Substratul metodei e următorul: dacă, folosind o propoziţie ca ipoteză intr-un raţionament, se
a"unge la o concluzie care produce o contradicţie, ipoteza nu poate fi decat falsă (si deci negaţiei e
adevărată). 
 Demonstraţia poate fi rezumată in forma: “Ceea ce se susţine e adevărat, deoarece dacă n-ar fi
adevărat s-ar a"unge la o contradicţie (absurd, imposibil)”.

2.Unghiuri formate de două drepte paralele intersectate de o secantă . Drepte paralele .

 Definitie: O dreaptă care intersectează două drepte paralele în două puncte distincte se numeste secantă.

 d este secanta.
 Despre unghiuri interne și unghiuri externe am mai discutat, iar notiunile noi pe care le  introducem acum
sunt notiunile de: unghiuri corespondente, unghiuri interne de aceași parte a secantei, dar și unghiuri
externe de aceași parte a secantei, în figura de mai jos se arată și care sunt aceste unghiuri.

 Astfel fată de dreptele date  a și b, unghiurile 4, 3, 5, 6 sunt interne, iar unghiurile 1, 2, 7, 8 sunt externe.
 Fata de secanta d unghiurile 1, 4, 5, 8   sunt de aceiași parte a secantei.
 La fel și fata de secantă d unghiurile 2, 3, 6,7  sunt de aceiași parte a secantei.
 Iar fata de secantă d unghiurile 2 și 8 , 4 și 6 sunt de o parte și de alta a secantei.

 Unghiurile determinate de doup drepte paralele cu o secantă se denumesc astfel:

 – unghiuri alterne externe: 1 și 7 sau 2 și 8
– unghiuri alterne interne: 4 și 6 sau 3 și 5
 -unghiri corespondente: 2 si 6 sau 3 și 7 sau 1 și 5 sau 4 și 8.
– unghiuri externe de aceiași parte a secantei d: 1 și 8 sau  2 și 7
– unghiuri interne de aceiași parte a secantei d: 3 și 6 sau 4 i 5.
 După cum bine știți și despre dreptele paralele am mai discutat, dar acum o sa mai invățăm și anumite
criterii de paralelism.
 Definitie: Două drepte se numesc paralele dacă nu au niciun punct în comun.

 Matematic scriem:
 și citim dreapta d este paralela cu dreapta c.
Problemă
1) Dreptele paralele a și b sunt tăiate de secanta d în punctele   și  . Prin mijlocul
O a segmentului   se duce o dreapta oarecare e , care intersectează pe a în M și pe b în N. Demonstrați
că:
a) 
b) 
Demonstrație

Observăm că
 (unghiuri alterne interne)
Din ipoteză știm că

Dar din figură observăm că

(ca unghiuri opuse la vârf).
Deci cu cazul de congruenta U.L.U

Și astfel gasim și ca
b)

Știm din ipoteza că

Mai știm și că
 (ca unghiuri opuse la vârf)

Și cu cazul de congruentă L.U.L

Cum cele doua triunghiuri sunt congruente găsim și ca

2) Fie triunghiul isoscel ABC cu AB=AC în care prelungim înălțimea   dincolo de D cu

segmentul  . Demonstrați că
a) 
b) 
.

Demonstrație:

a) știm din ipoteza că

  (că unghiuri opuse la varf)
Știm că AD este înălțimea corespunzatoare bazei într-un triunghi isoscel, deci este și mediana, conform
proprietatii triunghiului isoscel, deci 
Deci mai știm și că

Deci cu cazul L.U.L 

Deci obtinem din congruenta triunghiurilor că

sau mai mult

 BC, fiind secantă, iar unghiurile au pozitia de alterne interne, conform teoremei de mai
sus rezulta că AB||CM.
b) Știm din ipoteza că

 (ca unghiuri opuse la vârf)

Dar și din punctul a știm că
.
Deci cu cazul de congruenta L.U.L 
Deci știm și că
, dar mai mult
, având poziția de unghiuri alterne interne, conform teoremei de mai sus AC||MB.

3.Unghiuri formate de doua drepte paralele intersectate de o secanta . Axioma paralelelor criterii de
parallelism .

Capitolul xi – Proprietățile triunghiului .

1.Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi .

 Suma măsurilor unghiurilor unui triunghi este de 180 grade .

2.Unghi exterior unui triunghi .

 Unghiul exterior unui triunghi este unghiul format de o latură a triunghiului cu prelungirea altei
laturi a acestuia. În figura de mai jos ∠ACD este unghi exterior triunghiului ABC.
 Observam ca m(C) exterior este egala cu 180 – m(C)interior

3.Mediana unui triunghi .

 Mediana este segmentul de dreaptă care unește un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse.
 Intersecția celor trei mediane ale triunghiului este „centrul de greutate” al triunghiului.
 Linia mijlocie este segmentul determinat de mijloacele a două laturi ale triunghiului. Ea este
paralelă cu cea de-a treia latură și este egală cu jumătate din lungimea acesteia.
 Ortocentrul, centrul de greutate și centrul cercului circumscris triunghiului sunt coliniare,
formând dreapta lui Euler.
 Centrul de greutate se află pe fiecare mediană la o distanță de 2/3 de la vârf și de 1/3 de la bază.

4.Proprietățile triunghiului isoscel .

 Triunghiul isoscel este triunghiul care are două laturi congruente. A treia latură se numește bază.
 Dacă un triunghi este isoscel, atunci unghiurile de la bază sunt congruente. Reciproc: "Dacă un
triunghi are două unghiuri congruente atunci el este isoscel".
 Bisectoarea unghiului opus bazei unui triunghi isoscel este totodată înălțime, mediană și mediatoare.
 Oricare (ar fi un) triunghi isoscel, mediatoarea bazei triunghiului este și axa de simetrie a triunghiului.
 Înălțimea corespunzătoare bazei este și mediană, și mediatoare, și bisectoare a unghiului opus bazei.

 Medianele duse din vârfurile bazei sunt congruente.

 Înalțimile duse din vârfurile bazei sunt congruente
 Bisectoarele duse din vârfurile bazei sunt congruente.
 Un triunghi isoscel cu un unghi de măsura de 60° este echilateral.
 Medianele, bisectoarele și înălțimile duse din vârfurile bazei nu coincid.

5.Propietățile triunghiului dreptunghic .

 Triunghiul echilateral reprezintă triunghiul cu toate laturile de lungime egală (congruente). În geometria

euclidiană triunghiul echilateral este de asemenea echiangular (toate cele trei unghiuri interne sunt egale
între ele) și poligon regulat .

 Triunghiul echilateral are cele mai multe axe de simetrie dintre triunghiuri. Prezintă următoarele
proprietăți:
 Medianele sunt și mediatoare, bisectoare și înălțimi;

 Înălțimea h este:h=
√3 l ;
2
 mijloacele laturilor formează un alt triunghi echilateral;
k √3
 raza cercului circumscris este:   R= si l=R √ 3
3
l√3 R
 apotema este:  a= si a=
6 2
 Perimetrul triunghiului echilateral: P= 3l
 De asemenea:
   P=3 R √ 3(unde R este raza cercului circumscris)
   P=6 r √3 (unde r este raza cercului înscris)
 Aria triunghiului echilateral:
l √3
2
 A= , l fiind lungimea laturii triunghiului
4
 Un triunghi isoscel cu un unghi de 60 de grade este echilateral.
 Triunghiul în care cel puțin două dintre cele patru centre (de greutate, ortocentru, centrul cercului
înscris, centrul cercului circumscris) coincid este echilateral.
 Triunghiul echilateral se poate construi folosind numai rigla și compasul. Se trasează un cerc de
rază r, se plasează vârful compasului într-un punct de pe cerc și se desenează un cerc de aceeași rază.
Cele două cercuri se intersectează în două puncte. Prin unirea celor două centre ale cercurilor cu
unul din punctele de intersecție ale celor două cercuri se obține un triunghi echilateral.
 Triunghiul echilateral permite datorită egalității laturilor construirea diagramelor ternare în care se
pot reprezenta trei mărimi cu suma constantă.
6.Proprietățile triunghiului dreptunghic .

Date generale

 Suma celor două unghiuri ascuțite este egală cu 90°.

 Lungimea medianei corespunzătoare ipotenuzei este egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei.
 Orice triunghi dreptunghic se înscrie într-un cerc cu centrul la mijlocul ipotenuzei.
 Orice triunghi dreptunghic are ortocentrul în vârful unghiului drept.

Teoremele înălțimii
 Notații pentru teoremele enunțate.

Prima teoremă a înălțimii

 Într-un triunghi dreptunghic, lungimea înălțimii corespunzătoare ipotenuzei este media geometrică a

lungimilor proiecțiilor catetelor pe ipotenuză.

CD=√ AD ⋅ BD sau C D = AD ⋅ BD
2

unde CD este înălțimea corespunzatoare ipotenuzei, iar AD și BD sunt proiecțiile catetelor pe ipotenuză
(poti vedea in figura de mai sus).

A doua teoremă a înălțimii

 Produsul înălțimii corespunzătoare ipotenuzei cu ipotenuza este egal cu produsul catetelor, adică
dacă ABC este un triunghi dreptunghic cu C=90° (v. figura alăturată), iar CD este perpendiculara pe
AB. Există relația:

CD ⋅ AB= AC ⋅ BC

Teorema catetei

 În triunghiul dreptunghic fiecare catetă este egală cu media geometrică dintre ipotenuză și proiecția
catetei pe ipotenuză.
 Fie triunghiul ABC cu C=90° și CD perpendiculara pe AB. Există relația:

BC= √ AB⋅ BD sau BC = AB ⋅BD

2

Unghiuri

 Teorema unghiului de 45°

 Într-un triunghi dreptunghic cu un unghi de 45° lungimea înălțimii corespunzătoare ipotenuzei este
jumătate din ipotenuză.
 Teorema unghiului de 30°
 Într-un triunghi dreptunghic ce are un unghi de 30°, lungimea catetei ce se opune acestui unghi este
egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei.
 Teorema unghiului de 15°
 Într-un triunghi dreptunghic cu un unghi de 15°, lungimea înălțimii opuse unghiului de 15° este un
sfert din lungimea ipotenuzei.

Formule de calcul ale ariei

 Într-un triunghi dreptunghic aria este egală cu semiprodusul catetelor.

Teorema lui Pitagora

 Teorema lui Pitagora: „suma pătratelor lungimilor catetelor este egală cu pătratul lungimii
ipotenuzei”. Aceasta poate fi reprezentată în triunghiul dreptunghic ABC, AB fiind ipotenuza, iar C
unghiul drept (v. notațiile din figurile de mai sus). Teorema lui Pitagora spune că:

2 2 2
A B =AC +BC