Cursul 12

Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I

Definiţie. Funcţia F (., ., .) : D ⊂ Rn × R × Rn → R defineşte ecuaţia

cu derivate parţiale de ordinul I
∂z
F (x, z, ) = 0. (1)
∂x
Se numeşte soluţie a ecuaţiei (1) o funcţie ϕ(.) : G ⊂ Rn → R diferenţiabilă,
G deschisă, care verifică ecuaţia, adică

F (x, ϕ(x), Dϕ(x)) = 0, ∀x ∈ G. (2)

În coordonate ecuaţia (1) devine

∂z ∂z
F ((x1 , ..., xn ), z, ( , ..., )) = 0,
∂x1 ∂xn
iar dacă folosim notaţiile lui Monge
∂z
pi = , i = 1, n, p = (p1 , ..., pn ),
∂xi
ecuaţia poate fi rescrisă sub forma

F ((x1 , ..., xn ), z, (p1 , ..., pn )) = 0.

Daca n = 1, ecuaţia (1) este, de fapt, o ecuaţie diferenţială implicită

F (x, z, z 0 ) = 0.

Dacă n = 2 se utilizează, de obicei, notaţiile

∂z ∂z
(x1 , x2 ) = (x, y), p= ,q = ,
∂x ∂y
ecuaţia scriindu-se F ((x, y), z, (p, q)) = 0.
 Aşa cum ı̂n cazul ecuaţiilor diferenţiale ordinare, pentru a putea individ-
ualiza soluţiile unei ecuaţii diferenţiale este nevoie de o condiţie iniţială, la
fel şi la ecuaţiile cu derivate parţiale este nevoie de condiţii suplimentare de
acelaşi tip.

Definiţie. Fiind date funcţiile F (., ., .) : D ⊂ Rn × R × Rn → R şi

ϕ0 (.) : G0 ⊂ Rn → R spunem că ϕ(.) : G ⊂ Rn → R este soluţie a problemei
la limită (F, ϕ0 ) dacă ϕ(.) este soluţie a ecuaţiei (1) şi verifică condiţia la
limită
ϕ(x) = ϕ0 (x), ∀x ∈ G0 ∩ G.
În cele ce urmează vom considera doar situaţia ı̂n care graficul funcţiei
date ϕ0 este o mulţime parametrizată de două funcţii α(.), β(.),

Graph(ϕ0 (.)) = {(α(σ), β(σ)); σ ∈ A ⊂ Rn−1 }.

Mulţimea Graph(ϕ0 (.)) se numeşte varietate iniţială.

Definiţie. Fiind date funcţiile F (., ., .) : D ⊂ Rn × R × Rn → R,

α(.) : A ⊂ Rn−1 → Rn , β(.) : A → R spunem că funcţia ϕ(.) : G ⊂ Rn → R
este soluţie a problemei la limită parametrizată pentru ecuaţia cu derivate
parţiale de ordinul I (F, α, β) dacă ϕ(.) este soluţie a ecuaţiei (1) şi ϕ(.)
verifică condiţia la limită

ϕ(α(σ)) = β(σ), ∀σ ∈ B = {σ ∈ A; α(σ) ∈ G}.

Definiţie. Fiind date funcţiile F (., ., .) : D ⊂ Rn × R × Rn → R,

α(.) : A ⊂ Rn−1 → Rn , β(.) : A → R, γ(.) : A → Rn cu α(.) şi β(.)
diferenţiabile, iar γ(.) verificând condiţiile de compatibilitate

F (α(σ), β(σ), γ(σ)) ≡ 0,

(3)
γ(σ)Dα(σ) ≡ Dβ(σ).

spunem că funcţia ϕ(.) : G ⊂ Rn → R este soluţie a problemei la limită

compatibilă cu ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul I (F, α, β, γ) dacă ϕ(.)
este soluţie a ecuaţiei (1) şi ϕ(.) verifică condiţiile

ϕ(α(σ)) = β(σ), ∀σ ∈ A,
(4)
Dϕ(α(σ)) = γ(σ), ∀σ ∈ A.
 Metoda caracteristicilor permite studiul unei ecuaţiilor cu derivate parţiale
de ordinul ı̂ntâi cu ajutorul unei ecuaţii (sistem) diferenţiale ordinare care se
asociază unei ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi, aşa-numitul sis-
tem al caracteristicilor. Prin urmare, rezultatele, pe care le vom prezenta ı̂n
continuare, sunt aplicaţii ale teoriei generale a ecuaţiilor diferenţiale ordinare
studiate deja.

Definiţie. Dacă D ⊂ Rn × R × Rn este deschisă şi F (., ., .) : D → R

este o funcţie de clasă C 1 atunci sistemul de ecuaţii diferenţiale

dx

 dt
 = ∂F
∂p
(x, z, p),
dz
dt
=< p, ∂F
∂p
(x, z, p) >, (5)
 dp

= − ∂x (x, z, p) − p ∂F
∂F
(x, z, p)

dt ∂z

se numeşte sistemul caracteristicilor asociat ecuaţiei (1).

Observaţie. În coordonate sistemul caracteristicilor (5) devine

 dx ∂F


 dt
i
= ∂p i
((x1 , ..., xn ), z, (p1 , ..., pn )), i = 1, n,
 dz = n p ∂F ((x , ..., x ), z, (p , ..., p )),
 P
dt i=1 i ∂pi 1 n 1 n
dpi ∂F


 dt
= − ∂x i
((x1 , ..., xn ), z, (p1 , ..., pn ))−
∂F

−p ((x , ..., x ), z, (p , ..., p )), i = 1, n.

i ∂z 1 n 1 n

Propoziţia 1. Fie F (., ., .) : D ⊂ Rn × R × Rn → R, o funcţie de clasă

C 1 şi ϕ(.) : G ⊂ Rn → R, o funcţie de clasă C 2 , soluţie a ecuaţiei (1).
Atunci pentru orice x0 ∈ G există (X(.), Z(.), P (.)) : I0 ∈ V(0) → D
soluţie a sistemului caracteristicilor (5), care, ı̂n plus verifică: X(0) = x0 ,
ϕ(X(t)) = Z(t), ∀t ∈ I0 şi Dϕ(X(t)) = P (t), ∀t ∈ I0 .

Demonstraţie. Considerăm următoarea problemă Cauchy

dx ∂F
= (x, ϕ(x), Dϕ(x)), x(0) = x0 . (6)
dt ∂p
Observăm că, ı̂n ipotezele noastre, funcţia
∂F
fϕ (t, x) := (x, ϕ(x), Dϕ(x))
∂p
este continuă, şi deci putem aplica Teorema lui Peano pentru a deduce
existenţa lui X(.) : I0 ∈ V(0) → G soluţie a problemei Cauchy consider-
ate.
Definim Z(.) : I0 → R, P (.) : I0 → Rn prin Z(t) = ϕ(X(t)), P (t) =
Dϕ(X(t)), t ∈ I0 . Rămâne de demonstrat că (X(.), Z(.), P (.)) este soluţie a
sistemului caracteristicilor. Din faptul că X(.) verifică (6) şi din felul ı̂n care
au fost definite Z(.) şi P (.) deducem imediat că
∂F
X 0 (t) ≡ (X(t), Z(t), P (t)).
∂p
Pe de altă parte, din definiţia lui Z(.) şi (6) avem
∂F
Z 0 (t) ≡ Dϕ(X(t))X 0 (t) ≡< P (t), (X(t), Z(t), P (t)) > .
∂p

În final, dacă derivăm ı̂n raport cu x identitatea (2) obţinem

∂F ∂F
(x, ϕ(x), Dϕ(x)) + (x, ϕ(x), Dϕ(x))Dϕ(x)+
∂x ∂z
∂F
+ (x, ϕ(x), Dϕ(x))D2 ϕ(x) ≡ 0,
∂p
şi dacă luăm x = X(t), t ∈ I0 obţinem
∂F
(X(t), Z(t), P (t))D2 ϕ(X(t)) ≡
∂p
∂F ∂F
≡− (X(t), Z(t), P (t)) − (X(t), Z(t), P (t))P (t).
∂x ∂z
Din definiţia lui P (.) şi prima ecuaţie a sistemului (5)
∂F
P 0 (t) ≡ D2 ϕ(X(t)).X 0 (t) ≡ D2 ϕ(X(t)). (X(t), Z(t), P (t)).
∂p
Din ultimele două egalităţi deducem că şi cea de-a treia ecuaţie a sis-
temului (5) este verificată. 2

Propoziţia 2. Dacă F (., ., .) : D ⊂ Rn × R × Rn → R, care defineşte

ecuaţia (1) este clasă C 1 , atunci F (., ., .) este integrală primă pentru sistemul
caracteristicilor (5).
 Demonstraţie. Se aplică Criteriul pentru integrale prime. 2

Definiţie. Fie F (., ., .) : D ⊂ Rn ×R×Rn → R, α(.) : A ⊂ Rn−1 → Rn ,

β(.) : A → R, γ(.) : A → Rn funcţii de clasă C 1 astfel ı̂ncât (F, α, β, γ) este
o problemă la limită compatibilă cu ecuaţia (1).
Se numeşte curentul caracteristicilor asociat problemei (F, α, β, γ) funcţia
C(., .) = (X(., .), Z(., .), P (., .)) : Ω ⊂ R × A → D cu proprietatea că ∀σ ∈ A,
C(., σ) : I(σ) ⊂ R → Rn × R × Rn este soluţie maximală a sistemului
caracteristicilor (5) care verifică condiţia iniţială

C(0, σ) = (α(σ), β(σ), γ(σ)), σ ∈ A. (7)

Principalul rezultat al acestei secţiuni este cunoscut sub denumirea de teo-

rema asupra metodei caracteristicilor.

Teorema asupra metodei caracteristicilor. Fie D ⊂ Rn × R × Rn ,

A ⊂ Rn−1 deschise, F (., ., .) : D → R de clasă C 2 şi α(.), γ(.) : A → Rn ,
β(.) : A → R de clasă C 1 astfel ı̂ncât (F, α, β, γ) este o problemă la limită
compatibilă cu ecuaţia (1).
Fie C(., .) = (X(., .), Z(., .), P (., .)) : Ω ⊂ R × A → D curentul carac-
teristicilor asociat problemei (F, α, β, γ), despre care presupunem că există
Ω0 ⊂ Ω deschisă astfel ı̂ncât X(., .)|Ω0 este un difeomorfism de clasă C 1 cu
inversa
(X(., .)|Ω0 )−1 = (T (.), Σ(.))
şi astfel ı̂ncât {σ ∈ A; (0, σ) ∈ Ω0 } =
6 ∅.
Atunci funcţia ϕ(.) : G := X(Ω0 ) → R definită prin ϕ(x) = Z(T (x), Σ(x))
este soluţie a problemei la limită (F, α, β, γ).

Demonstraţie. Faptul că (T (.), Σ(.)) este inversa lui X(., .) pe Ω0 se scrie
sub forma
T (X(t, σ)) = t, Σ(X(t, σ)) = σ, ∀(t, σ) ∈ Ω0 ,
(8)
X(T (x), Σ(x)) = x, ∀x ∈ G.
Vom structura demonstraţia ı̂n mai mulţi paşi.
Pasul 1. ϕ(.) verifică condiţia la limită ϕ(α(σ)) = β(σ), σ ∈ A.
Într-adevăr, din definiţia lui ϕ(.) şi (8) avem

ϕ(α(σ)) ≡ Z(T (α(σ)), Σ(α(σ))) ≡

 ≡ Z(T (X(0, σ)), Σ(X(0, σ))) ≡ Z(0, σ) ≡ β(σ).
Pasul 2. C(., .) este de clasă C 1 şi verifică identitatea

DZ(t, σ) = P (t, σ)DX(t, σ), ∀(t, σ) ∈ Ω0 . (9)

Faptul că C(., .) este de clasă C 1 rezultă imediat din ipoteza că F este de
clasă C 2 ; de unde va rezulta că funcţia f care defineşte sistemul caracteristi-
cilor (5) este de clasă C 1 şi deci curentul său maximal αf (., ., .) este de clasă
C 1 . Cum
C(t, σ) ≡ αf (t, 0, (α(σ), β(σ), γ(σ)))
rezultă că aplicaţia C(., .) este de clasă C 1 .
Demonstraţia identităţii (9) revine la demonstraţia următoarelor iden-
tităţi
D1 Z(t, σ) ≡< P (t, σ), D1 X(t, σ) >, (10)
D2 Z(t, σ) ≡ P (t, σ)D2 X(t, σ). (11)
Egalitatea (10) rezultă imediat din faptul că C(., σ) este soluţie a sis-
temului caracteristicilor.
Pentru a demonstra egalitatea (11), fie σ ∈ A arbitrar şi fie w(.) : I(σ) →
n−1
R
w(t) = D2 Z(t, σ) − P (t, σ)D2 X(t, σ).
Prin calcul (exerciţiu!) se arată că w(.) verifică următoarea problemă
Cauchy
∂F
w0 = − (C(t, σ))w, w(0) = 0.
∂z
Deci w(.) este soluţie a unei ecuaţii liniare care se anulează la momentul
0; deci ı̂n baza Propoziţiei (Soluţia banală) de la ecuaţii liniare deducem că
w(t) ≡ 0, adică (11).
Pasul 3. ϕ(.) verifică condiţia Dϕ(α(σ)) = γ(σ), σ ∈ A.
Din definiţia lui ϕ(.), derivând ı̂n egalitatea (8) şi folosind egalitatea (9)
avem succesiv

Dϕ(x) = DZ(T (x), Σ(x)).D(T, Σ)(x) = P (T (x), Σ(x)).

.DX(T (x), Σ(x)).D(X(., .)|Ω0 )−1 (x) = P (T (x), Σ(x)) (12)

 Folosind din nou (8)

Dϕ(α(σ)) ≡ P (T (α(σ)), Σ(α(σ))) ≡

≡ P (T (X(0, σ)), Σ(X(0, σ))) ≡ P (0, σ) ≡ γ(σ).

Pasul 4. ϕ(.) verifică ecuaţia, i.e., egalitatea (1).
Din Propoziţia 2 deducem că există c ∈ R astfel ı̂ncât

F (X(t, σ), Z(t, σ), P (t, σ)) = c, ∀(t, σ) ∈ Ω0 .

În particular, pentru t = 0 din condiţia (3) deducem c = 0. Deci

F (X(t, σ), Z(t, σ), P (t, σ)) ≡ 0.

Pentru t = T (x), σ = Σ(x), x ∈ G utilizând iar (8) şi (12) deducem

F (x, ϕ(x), Dϕ(x)) ≡ 0.

Prin urmare, pe baza afirmaţiilor de la Paşii 1,3 şi 4 teorema este complet
demonstrată. 2

Algoritm (Metoda caracteristicilor). În baza rezultatelor anterioare,

pentru determinarea soluţiilor unei probleme la limită (F, ϕ0 ) unde F este o
funcţie de clasă C 2 trebuie parcurse următoarele etape.

1. Determină o parametrizare (de clasă C 1 ) (α(.), β(.)) a varietăţii iniţiale:

(
x = α(σ)
z = β(σ), σ = (σ1 , ..., σn−1 ) ∈ A ⊂ Rn−1 ,

2. Determină funcţia γ(.), rezolvând ı̂n raport cu necunoscuta p sistemul

algebric (
F (α(σ), β(σ), p) ≡ 0,
pDα(σ) ≡ Dβ(σ).
3. Determină C(., .) = (X(., .), Z(., .), P (., .)) curentul caracteristicilor,
i.e., integrează sistemul caracteristicilor

dx

 dt
 = ∂F
∂p
(x, z, p), x(0) = α(σ)
dz
dt
=< p, ∂F
∂p
(x, z, p) >, z(0) = β(σ)
 dp

= − ∂x (x, z, p) − p ∂F
∂F
(x, z, p), p(0) = γ(σ)

dt ∂z
 – caută ecuaţii independente (metode elementare)
– caută subsisteme independente (liniare, afine, integrale prime)
– utilizează informaţia suplimentară F (C(t, σ)) ≡ 0

4. Scrie (
x = X(t, σ),
z = Z(t, σ), σ ∈ A, t ∈ I(σ)
soluţia sub formă parametrizată.

5. Inversează (dacă este posibil) X(., .) (pe un domeniu maximal) obţinându-

se t = T (x), σ = Σ(x) şi se scrie soluţia explicită ϕ(x) = Z(T (x), Σ(x)).