8

Continuitatea funcţiilor
de mai multe variabile reale

8.1. Continuitatea funcţiilor vectoriale de mai multe variabile:

definiţie, caracterizări, proprietăţi
Definiţia 8.1.1. Fie f : E ⊂ Rk → Rp şi a ∈ E.
a) Se spune că funcţia f este continuă ı̂n punctul a dacă şi numai dacă, oricare
ar fi o vecinătate U a lui f (a) ı̂n Rp , există o vecinătate V a lui a ı̂n Rk astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ V ∩ E, f (x) ∈ U .
b) Se spune că funcţia f este continuă pe E dacă şi numai dacă f este continuă
ı̂n orice punct a ∈ E.
Observaţia 8.1.2. Dacă a este şi punct de acumulare al lui E, f este continuă
ı̂n a dacă şi numai dacă există limita funcţiei f ı̂n a şi lim f (x) = f (a).
x→a

Ca şi la limite de funcţii, au loc următoarele caracterizări echivalente:

Propoziţia 8.1.3. Fie f : E ⊂ Rk → Rp şi a ∈ E. Funcţia f este continuă
ı̂n punctul a dacă şi numai dacă, oricare ar fi ε > 0, există un δε > 0 astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ B(a, δε ) ∩ E, x 6= a, f (x) ∈ B(f (a), ε).
Demonstraţia este analogă celei de la limite de funcţii. Folosind definiţia bilelor
ı̂n spaţiile Rp şi Rk , Propoziţia anterioară devine:
Funcţia f este continuă ı̂n punctul a dacă şi numai dacă, oricare ar fi ε > 0,
există un δε > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ E cu kx − ak < δε , x 6= a, să avem
kf (x) − f (a)k < ε.
Ca şi la limite de funcţii, se demonstrează următorul rezultat:
Propoziţia 8.1.4 (Caracterizarea continuităţii cu limite de şiruri). Fie E ⊂ R k
şi a ∈ E. Funcţia f este continuă dacă şi numai dacă pentru orice şir (xn )n∈N∗ ⊂
E cu lim xn = a, avem lim f (xn ) = f (a).
n→∞ n→∞

Exemplul 8.1.5. Fie funcţia

x−y
f : E := R2 \ {(x, y) | y = −x } → R, f (x, y) = .
x+y
Se va studia continuitatea sa ı̂ntr-un punct oarecare (a, a) din domeniul de definiţie.
Fie un şir oarecare din E, de termen general (xn , yn ), convergent către (a, a),
i.e. xn → a, yn → a. Atunci
xn − y n a−a
lim f (xn , yn ) = lim = = f (a, a),
n→∞ n→∞ xn + yn a+a
deci funcţia este continuă ı̂n punctul (a, a).

73
74 8. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR DE MAI MULTE VARIABILE REALE

Exemplul 8.1.6. Fie funcţia f : E = R2 → R,

xy
f (x, y) = p , (x, y) 6= (0, 0), f (0, 0) = 0.
x2 + y 2
(a se vedea şi Exemplul 7.1.8). Deoarece s-a arătat că are limita 0 ı̂n (0, 0), cum
f (0, 0) = 0, se obţine că f este continuă ı̂n (0, 0).
Se va completa studiul funcţiilor vectoriale continue, cu următoarele proprietăţi:
Propoziţia 8.1.7 (Caracterizarea ”cu limită” a continuităţii funcţiilor de mai
multe variabile reale). Dacă E ⊆ Rk , f : E → Rp , a = (a1 , a2 , . . . , ak ) ∈ E, atunci:
³ ´³ ´
f continuă ı̂n a ⇔ ∀ j = 1, q fj continuă ı̂n a .

Demonstraţie. (Schiţă) Se utilizează caracterizarea pe şiruri a continuităţii

şi caracterizarea convergenţei şirurilor din Rp ”pe componente”. ¤

8.2. Operaţii algebrice şi de compunere cu funcţii continue

Aplicând teorema de caracterizare a limitei de funcţii cu ajutorul limitelor de
şiruri, se demonstrează cu uşurinţă
Propoziţia 8.2.1. a) Fie f , g : E ⊂ Rk → Rp , şi ϕ : E ⊂ Rk → R, (a ∈ E)
funcţii continue ı̂n a (pe E). Atunci f + g şi ϕf sunt funcţii continue ı̂n a (pe E).
b) Dacă ϕ : E ⊂ Rk → R este continuă ı̂n a (pe E) şi ϕ(a) 6= 0 (sau ϕ(a) 6= 0
1
pentru orice x ∈ E), atunci funcţia este continuă ı̂n a (pe E).
ϕ
c) Fie u : D ⊂ Rk → E ⊂ Rp o funcţie continuă ı̂n a (pe E) şi f : E ⊂ Rp →
R funcţii continue ı̂n a (pe E). Atunci f ◦ u : E ⊂ Rk → Rm este continuă.
m

Exemplul 8.2.2. Fie funcţia f : R3 → R3 ,

p
f (x, y, z) = (sin(x + zy), −xyz 2 , x2 + y 2 + z 2 ).
Componentele funcţiei f sunt
p
f1 (x, y, z) = sin(x + zy), f2 (x, y, z) = −xyz 2 , f3 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 ,
şi sunt toate funcţii continue pe tot domeniul de definiţie pentru că sunt compuneri
de funcţii elementare (se va arăta ı̂n secţiunea următoare continuitatea funcţiilor
sin şi radical).

8.3. Proprietatea lui Darboux

O altă proprietate importantă a funcţiilor reale de variabile reale continue este
proprietatea lui Darboux.
Definiţia 8.3.1. Fie f : I ⊂ R → R, unde I ⊂ R este un interval. Se spune
că f are proprietatea lui Darboux pe I, dacă pentru orice două numere a, b ı̂n I cu
f (a) 6= f (b) şi oricare ar fi λ ı̂ntre f (a) şi f (b), există un număr c, cuprins ı̂ntre a
şi b, cu f (c) = λ.
Cu o demonstraţie tehnică, utilizând caracterizarea continuităţii ”cu şiruri”, se
poate deduce
Teorema 8.3.2. Fie f : I → R, (I ⊂ R interval), o funcţie continuă pe I.
Atunci funcţia f are proprietatea lui Darboux pe I.
 8.4. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR ELEMENTARE 75

8.4. Continuitatea funcţiilor elementare

Se definesc şi se discută unele proprietăţi ale funcţiilor elementare de o variabilă;
se studiază, de asemenea, existenţa limitelor acestor funcţii ı̂n puncte de acumulare
reamarcabile ale domeniilor lor şi proprietăţile lor de continuitate.

8.4.1. Funcţia polinomială.

1. Fie funcţia polinomială

f : R → R, f (x) = an xn + an−1 xn−1 + ... + a1 x + a0 .

2. Folosind caracterizarea continuităţii ”cu şiruri” şi operaţii algebrice cu şiruri

convergente, se deduce simplu că funcţia f este continuă pe R.
3. Utilizând caracterizarea limitei unei funcţii ”pe şiruri” şi operaţii algebrice
cu limite de şiruri, se poate obţine imediat

lim f (x) = (sign an )∞,

x→∞
½
1, pt. α > 0
unde sign α = ,
−1, pt. α < 0.
½
(sign an )∞, pt. n par
lim f (x) =
x→−∞ −(sign an )∞, pt. n impar.

8.4.2. Funcţia raţională.

P (x)
1. Fie funcţia raţională f (x) = , unde funcţiile P şi Q sunt funcţii poli-
Q(x)
nomiale. Domeniul de definiţie este mulţimea numerelor reale mai puţin mulţimea
rădăcinilor reale ale polinomului de la numitor.
2. Fie un punct x0 pentru care Q(x0 ) 6= 0. Conform secţiunii precedente,
lim P (x) = P (x0 ) şi lim Q(x) = Q(x0 ), de unde, folosind ”Operaţii cu limite de
x→x0 x→x0
funcţii”, rezultă că
P (x) P (x0 )
lim = ,
x→x0 Q(x) Q(x0 )
deci f este continuă ı̂n puncte x0 cu Q(x0 ) 6= 0.
3. Dacă x0 este un număr cu proprietatea că Q(x0 ) = 0 şi P (x0 ) 6= 0, atunci
P (x) P (x)
lim = ±∞, lim = ±∞,
x%x0 Q(x) x&x0 Q(x)

semnele fiind date de semnul lui P (x0 ) şi de semnele funcţiei Q la stânga, respectiv
la dreapta lui x0 .
4. În ceea ce priveşte existenţa limitelor la ±∞, are loc următoarea situaţie:
P (x)
a) Dacă grP ≤ grQ, atunci lim = 0.
x→±∞ Q(x)
P (x) an
b) Dacă grP = grQ, atunci lim = .
x→±∞ Q(x) bn µ ¶
P (x) an n−m
c) Dacă grP > grQ, atunci lim = sign (−1) ∞.
x→−∞ Q(x) bm
76 8. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR DE MAI MULTE VARIABILE REALE

8.4.3. Funcţia radical.

Fie numărul a 6= 0.
1. Fie ecuaţia
(8.4.1) xn = a.
I. Se consideră cazul n impar; se poate deduce, utilizând proprietatea lui Dar-
boux, că pentru orice a ∈ R există un unic număr x0 (depinzând de a) astfel ı̂ncât
xn0 = a.
√
Definiţia 8.4.1. Pentru a ∈ R, numărul unic cu xn = a se notează n a şi se
numeşte radical de ordin n (impar) din a.
II. Fie cazul n par. Întrucât xn > 0, ı̂n acest caz se consideră a > 0. Se arată,
similar cazului n impar, cu există un unic număr pozitiv care verifică xn0 = a.
√
Definiţia 8.4.2. Pentru a > 0, unicul număr cu xn = a se va nota tot cu n a
(ca şi ı̂n cazul n impar) şi se va numi tot radical de ordin n (par) din a.
√ n
Se mai observă
√ că, ı̂ntrucât n este par, (− n a) = a, deci ecuaţia xn = a are
două soluţii, ± n a.
Se poate deduce uşor
Propoziţia 8.4.3. Pentru (al ) ⊂ R un şir şi a ∈ R, are loc
al −→ a ⇔ anl −→ an .
l→∞ l→∞

Din modul de definire al radicalilor rezultă uşor următoarele proprietăţi:

Propoziţia 8.4.4 (Proprietăţile radicalilor).
√ p√
√ n √
n √ p nm
√ mn√
(b) ap = ( n a) ; (c)
(a) (√n a) = a; √ alm = n ap ; (d) m n a = a;
n √ n √
(e)
√ ab = n
a b; (f ) Dacă a > 1 atunci n
a > 1. Dacă 0 < a < 1, atunci
0 < n a < 1.
Demonstraţie. Demonstraţiile punctelor (a)-(e) sunt consecinţe imediate ale
definiţiei. √
(f) Se ştie că a > 1. Se presupune prin absurd că n a ≤ 1. Atunci, ridicând la
puterea n, rezultă că a√≤ 1, ceea ce contrazice faptul că a > 1. Deci ipoteza făcută
de noi este falsă, deci n a > 1.
Analog se tratează cazul 0 < a < 1. ¤
2. Se poate defini funcţia radical :

√ Definiţia 8.4.5. Funcţia radical este funcţia f : (0, ∞) → R, dată de f (x) =

n
x.
√
3. Se studiază existenţa limitei funcţiei f (x) = n x ı̂n puncte din R.
Utilizând din nou caracterizarea continuităţii ”cu şiruri”, se deduce că funcţia
radical de ordin n este continuă pe domeniul ei de definiţie.
8.4.4. Funcţia exponenţială.
Se consideră a > 0.
1. Pentru a defini funcţia exponenţială trebuie extinsă noţiunea de putere a
unui număr de la puterea cu exponent natural la puterea cu exponent real.
(i) Prima şi cea mai naturală extensie este de la exponent natural la exponent
1
ı̂ntreg. Fie, pentru n natural, a−n := n .
a
 8.4. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR ELEMENTARE 77

(ii) A doua extensie este cea de la exponent ı̂ntreg la cea cu exponent raţional.
m m √
Fie q = ∈ Q, n ∈ N∗ , m ∈ Z. Se defineşte aq := a n = n am .
n
Pe baza proprietăţilor radicalilor şi a definiţiilor de mai sus, se demonstrează
că puterile cu exponent raţional au următoarele proprietăţi:
ar s
(a) ar · as = ar+s ; (b) s = ar−s ; (c) (ar ) = ars ;
a
³ a ´r
r ar 1
(d) (ab) = ar br ; (e) = r ; (f) a−r = r ;
b
½ r b a
a < as , dacă a > 1,
(g) Dacă r < s, atunci
ar > as , dacă 0 < a < 1.
2. Pentru a construi noţiunea de ”putere cu exponent real” se va folosi un
procedeu de trecere la limită.
Se prezintă pe scurt ideile acestei construcţii:
Fie un număr iraţional x. Există un şir de numere raţionale (rn ) care converge
la x. De exemplu, şirul aproximărilor zecimale prin lipsă, obţinut prin reţinerea
unui număr finit de zecimale din partea zecimală a numărului dat. Adică, dacă
numărul x este de forma x = [x] , x0 x1 x2 . . . xm . . .. şirul (rn ) poate fi ales ca
rn = [x] , x0 x1 x2 . . . xn . Este clar că rn este raţional (având un număr finit de
zecimale) şi că |x − rn | ≤ 10−n , deci este clar că rn tinde la x (s-a folosit notaţia [x]
pentru partea ı̂ntreagă a numărului x). Se demonstrează că şirul arn este convergent
şi se defineşte ax := lim arn . Se arată că oricare alt şir (rn0 )n convergent la x s-ar
n→∞
0
lua, lim arn = lim arn , dec definiţia următoare se justifică.
n→∞ n→∞

Definiţia 8.4.6. Fie un număr a > 0 şi un număr x iraţional. Fie un şir (rn )
de numere raţionale, convergent către x. Se poate demonstra că şirul (arn ) este
convergent. Se poate deduce că pentru alt şir (rn0 ) de numere raţionale, convergent
0
către x, lim arn = lim arn . Atunci definiţia ax := lim arn este coerentă.
n→∞ n→∞ n→∞

3. Se poate defini funcţia exponenţială:

Definiţia 8.4.7. Fie a > 0, a 6= 1. Funcţia exponenţială este funcţia
f : R → (0, ∞), f (x) = ax .
4. Folosind proprietăţile şirurilor convergente, proprietăţile puterilor cu expo-
nent raţional se extind la puteri cu exponent real
Propoziţia 8.4.8. Pentru orice x, y ∈ R, sunt adevărate următoarele:
ax y
(a) ax · ay = ax+y ; (b) y = ax−y ; (c) (ax ) = axy ;
a
³ a ´x
x ax 1
(d) (ab) = ax bx ; (e) = x ; (f ) a−x = x ;
b
½ x b a
a < ay , dacă a > 1,
(g) Dacă x < y, atunci
ax > ay , dacă 0 < a < 1.
5. Următoarea proprietate, cu o demonstraţie tehnică, ı̂nsemană continuitatea
funcţiei exponenţiale.
Propoziţia 8.4.9. Dacă xn → x (unde (xn ) ⊂ R, x ∈ R), atunci axn → ax .
Observaţia 8.4.10. Are loc lim ax = ax0 , pentru orice x0 ∈ R, deci funcţia
x→x0
exponenţială este continuă.
78 8. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR DE MAI MULTE VARIABILE REALE

8.4.5. Funcţia logaritmică.

Fie a > 0, a 6= 1 şi b > 0.
1. Se consideră ecuaţia ax = b. Se poate demonstra că această ecuaţie are
soluţie unică.
2. Pentru a > 0, a 6= 1, se notează soluţia ecuaţiei ax = b cu x =: loga b şi se
numeşte logaritm ı̂n baza a din b.
Evident are loc x = loga b ⇔ ax = b.
3. Se poate defini funcţia logaritmică:

Definiţia 8.4.11. Pentru a > 0, a 6= 1, f : (0, ∞) → R, unde f (x) = log a x.

Observaţia 8.4.12. Practic, funcţia logaritmică este inversa funcţiei exponenţiale,

care este bijecţie de la R la (0, ∞) (fiind surjectivă din 1. şi injectivă din Propoziţia
8.4.8-g)).

4. Proprietăţile logaritmilor sunt listate mai jos:

Propoziţia 8.4.13. Pentru a ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞), b > 0, c > 0, au loc:

a) loga bc = loga b + loga c;
b
b) loga = loga b − loga c;
cα
c) loga b = α loga b, α ∈ R;
d) Dacă a > 1, atunci b < c ⇔ loga b < loga c. Dacă 0 < a < 1, atunci b < c
⇔ loga b > loga c;
e) aloga y = y, loga ax = x, x ∈ R, y > 0;
f ) loga b · logb c = loga c, b 6= 1 (formula de schimbare a bazei).

Demonstraţie. Se utilizează proprietăţile puterilor cu exponent real şi faptul

că x = loga b ⇔ ax = b. ¤

8.4.6. Funcţiile trigonometrice.

Se consideră funcţiile
sin : R → [−1, 1] , cos : R → [−1, 1] ,
n π o
tg : R\ (2l + 1) , l ∈ Z → R, ctg : R\ {lπ, l ∈ Z} → R.
2
Observaţia 8.4.14. Dintre numeroasele formule trigonometrice, următoarele
sunt utile la studiul continuităţii şi al derivabilităţii:
α−β α+β α−β α+β
sin α − sin β = 2 sin cos ,cos α − cos β = −2 sin sin .
2 2 2 2
De aici rezultă simplu
(8.4.2) lim sin x = sin a.
x→a

(8.4.3) lim cos x = cos a.

x→a

Utilizând continuitatea tuturor funcţiilor trigonometrice pe domeniile lor de

definiţie, se poate deduce, utilizând din nou proprietatea lui Darboux, surjectivi-
tatea lor.
 8.5. APLICAŢII 79

8.4.7. Inversele funcţiilor trigonometrice. Se consideră funcţiile

h π πi
arcsin : [−1, 1] → − , , arccos : [−1, 1] → [0, π],
2 2
³ π π´
arctg : (−∞, ∞) → − , , arcctg : (−∞, ∞) → (0, π).
2 2
Pentru a stabili continuitatea funcţiei logaritmice şi a inverselor funcţiilor trigono-
metrice, se va utiliza următoarea propoziţie.
Propoziţia 8.4.15. Fie f : I ⊂ R → R, unde I este un interval, şi fie J =
f (I). Dacă f este strict monotonă şi continuă, atunci f : I → J este inversabilă
şi f −1 este continuă pe J.
Observaţia 8.4.16. Din propoziţia anterioară rezultă că funcţia logaritmică
şi inversele funcţiilor trigonometrice sunt continue pe domeniile lor de definiţie.

8.5. Aplicaţii
Exerciţiul 8.5.1. Să se studieze continuitatea funcţiei f : [0, π] −→ R,
 √

 sin x − 1 π
 π , x 6= 2 ,
f (x) = x− .

 2 π
 1, x=
2
Soluţie. Au loc egalităţile:
√
sin x − 1 sin x − 1
limπ π = x→ limπ ³√ ´³ π´ =
x→ 2 x− 2 sin x + 1 x −
2 2
π π
π x− x+
sin x − sin 2 sin 2 cos 2
2 1 2 2
lim ³√ ´³ π ´ = x→limπ √ · π
x→ π sin x + 1 x−
2 sin x + 1 x − 2
2 2
π
x− π
sin 2 x+
1 2 2 1 π
= limπ √ · π · cos 2 = 2 · 1 · cos 2 = 0,
x→ 2 sin x + 1 x−
2
2
³π´ π
iar 0 6= 1 = f , deci f nu este continuă ı̂n . Evident f este continuă pe
h π ´ ³π i 2 2
0, ∪ , π (provenind din operaţii algebrice şi de compunere cu funcţii continue
h2 π ´ 2 ³ π i
pe 0, ∪ , π ). ¤
2 2
Exerciţiul 8.5.2. Fie funcţia f : R2 → R,
( xy
2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x + y2 .
0, (x, y) = (0, 0)
Să se studieze continuitatea lui f .
80 8. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR DE MAI MULTE VARIABILE REALE

Soluţie. f este continuă pe R2 \{(0, 0)}, provenind din operaţii algebrice şi de
compunere cu funcţii continue pe R2 \{(0, 0)}.
Pentru a studia continuitatea lui f ı̂n (0, 0) se utilizează caracterizarea conti-
nuităţii ”cu şiruri” pentru funcţii reale de două variabile reale.
Se observă că:
  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 
 (xn , yn ) −→ (0, 0)  x2n 1 
 
 (xn , yn ) 6= (0, 0)  ⇒ f (xn , yn ) = 2x2 = 2 −→ 1 6= 0 = f (0, 0) ,

 n
yn = x n
aşadar se neagă continuitatea ”pe şiruri”, deci funcţia nu este continuă ı̂n (0, 0).
Dacă se consideră un şir de puncte ((xn , yn ))n≥1 care tinde către (0, 0) de-a lun-
gul unei drepte ce trece prin origine (y = mx), atunci limita şirului (f (xn , yn ))n≥1
depinde de panta dreptei:
  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2  
 (xn , yn ) −→ (0, 0)  mx2n m 
 
 (xn , yn ) 6= (0, 0)  ⇒ f (xn , yn ) = x2 (1 + m2 ) = 1 + m2  ,

 n
yn = mxn
deci se neagă caracterizarea ”pe şiruri” a limitelor de funcţii, aşadar f nu are nici
limită globală ı̂n (0, 0). ¤

Exerciţiul 8.5.3. Să se studieze continuitatea funcţiei

( ¡ ¢ √x+1 √y
f : [0, ∞) × [0, ∞) −→ R, f (x, y) = 1 + xy , (x, y) 6= (0, 0) .
1, (x, y) = (0, 0)
Soluţie. Se deduce că
h¡ 1 i √x+√y
¢ xy xy

lim f (x, y) = lim 1 + xy = e0 = 1,

(x,y)→(0,0),xy6=0 (x,y)→(0,0),xy6=0

deoarece, din inegalitatea mediilor

xy 1√
√ √ ≤ xy, ∀ (x, y) ∈ [0, ∞) × [0, ∞), xy 6= 0,
x+ y 2
1√
lim xy = 0, şi cu criteriul majorării
(x,y)→(0,0),xy6=0 2
xy
lim √ √ = 0.
(x,y)→(0,0),xy6=0 x+ y
Apoi lim f (x, y) = 1, iar f (0, 0) = 1, deci f continuă ı̂n (0, 0).
(x,y)→(0,0),xy=0
f este evident continuă pe [0, ∞)×[0, ∞)\{(0, 0)} (provine din operaţii algebrice
şi de compunere cu funcţii continue). ¤

Exerciţiul 8.5.4. Fie f : R2 → R,

 µ ¶
 x2
1 + 2 ln(1 + y 2 ), y 6= 0
f (x, y) = y .

x2 , y = 0
Să se studieze continuitatea lui f .
 8.6. TEMĂ 81

Demonstraţie. Pentru a ∈ R arbitrar:

lim f (x, y) = lim x2 = a2 ,
(x,y)→(a,0),y=0 x→a
µ ¶
x2
lim f (x, y) = lim 1+ 2 ln(1 + y 2 ) =
(x,y)→(a,0),y6=0 (x,y)→(a,0),y6=0 y
ln(1 + y 2 )
= lim · (x2 + y 2 ) = 1 · a2 = a2 ,
(x,y)→(a,0),y6=0 y2
deci există lim f (x, y) şi lim f (x, y) = a2 . Cum f (a, 0) = a2 , rezultă
(x,y)→(a,0) (x,y)→(a,0)
că f este continuă ı̂n (a, 0), pentru oricare a ∈ R.
În final f este evident continuă pe R2 \ {(a, 0)| a ∈ R} = R2 \ Ox (provenind
din operaţii algebrice şi de compunere cu funcţii continue). ¤

8.6. Temă
Exerciţiul 8.6.1. Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât funcţia f să fie continuă
pe domeniul ei de definiţie:

 sin x

 , x ∈ [−1, 0)
 2x
a) f : [−1, 1] −→ R, f (x) = a, x=0 ,

 x 2
+ 4x 1

 + , x ∈ (0, 1]
tg 4 (x2 + 4x) 4

 1

 2 sin xarctg , x < 0
x
b) f : R −→ R, f (x) = a, x=0 .

 √
 − 1+x−1
2 xe ,
2 x
x ∈ (0, ∞)
Exerciţiul 8.6.2. Să se studieze continuitatea funcţiei lui Dirichlet pe R:
½
1, x ∈ R \ Q
f : R −→ R, f (x) = .
0, x∈Q
Exerciţiul 8.6.3. Să se arate că
(
2
x sin , x=0
f : R −→ R, f (x) = x2 , α ∈ R,
α, x 6= 0
este continuă pe R dacă şi numai dacă α = 0.
Exerciţiul 8.6.4. Să se studieze continuitatea funcţiilor f : R2 → R,
 2
 p x y , x2 y 6= 0
a) f (x, y) = 1 + x 2y − 1 ;
 2
2, x y=0
 2 2
 x −y
, x 6= y şi y 6= x + 1
b)f (x, y) = x2 − 2xy + y 2 + x − y .

4, x = y sau y = x + 1
Exerciţiul 8.6.5. Aceeaşi cerinţă ca la exerciţiul 8.6.4 pentru funcţia f :
R2 −→ R, ½
x, xy > 0
f (x, y) = .
y , xy < 0
82 8. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR DE MAI MULTE VARIABILE REALE

Exerciţiul 8.6.6. Fie f : R2 −→ R,


 p y , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
 0, (x, y) = (0, 0)
© 2 2
ª
şi U = (x, y) ∈ R | |y| 6 x . Arătaţi că f nu este continuă ı̂n (0, 0) dar f |U este
continuă ı̂n (0, 0).