7

Limite de funcţii
de mai multe variabile reale

7.1. Limite de funcţii vectoriale de mai multe variabile

În continuare este introdusă noţiunea de limită a unei funcţii vectoriale de mai
multe variabile reale.
Fie o mulţime E ⊂ Rk şi o funcţie f : E ⊂ Rk → Rp şi un vector l ∈ Rp .
Funcţia are forma
f (x1 , ..., xk ) = (f1 (x1 , ..., xk ), ..., fp (x1 , ..., xk )),
iar l = (l1 , l2 , ..., lp ).

7.1.1. Definiţie, caracterizări echivalente, exemple.

Definiţia 7.1.1. Fie f : E ⊂ Rk → Rp şi a un punct de acumulare pentru E.
Se spune că funcţia f are limita l ∈ Rp ı̂n punctul a dacă, oricare ar fi o vecinătate
U a lui l ı̂n Rp , există o vecinătate V a lui a ı̂n Rk astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ V ∩E,
x 6= a, are loc f (x) ∈ U .
Se poate deduce simplu că l ∈ Rp ce satisface proprietatea de mai sus este unic;
se va nota lim f (x) = l.
x→a

Observaţia 7.1.2. A se nota faptul că a ∈ E 0 pentru k = 1 poate ı̂nsemna şi

a = ∞ sau a = −∞.
Dacă se aleg pe postul vecinătăţilor U şi V bile din Rp şi Rk (k, p ≥ 2), utilizând
definiţia, se poate demonstra simplu următoarea caracterizare echivalentă:
Propoziţia 7.1.3. Fie f : E ⊂ Rk → Rp (k, p ≥ 2) şi a un punct de acumulare
pentru E. Funcţia f are limita l ı̂n punctul a dacă şi numai dacă oricare ar fi
ε > 0, există un δε > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ B(a, δε ) ∩ E, x 6= a, are loc
f (x) ∈ B(l, ε).
Altfel spus, funcţia f are limita l ı̂n punctul a dacă, oricare ar fi ε > 0, există
un δε > 0, astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ E cu kx − ak < δε , x 6= a, are loc
kf (x) − lk < ε.
Observaţia 7.1.4. (Caracterizările ε−δ a limitelor de funcţii reale de variabilă
reală). În funcţie de situaţiile a ∈ R sau a = ∞, sau a = −∞ şi l ∈ R, sau l = ∞,
sau l = −∞ şi de forma particulară a vecinătăţilor acestora, se obţin 9 caracterizări
ε − δ a limitelor de funcţii reale de variabilă reală. Vom prezenta doar 3 dintre ele:
a) dacă l ∈ R şi a ∈ R, atunci lim f (x) = l ⇔
x→a
¡ ¢¡ ¢³ ¡ ¢ ´¡ ¢
⇔ ∀ ε > 0 ∃ δε > 0 ∀ x ∈ (a − δε , a + δε ) \ {a} ∩ D f (x) ∈ (l − ε, l + ε)

61
62 7. LIMITE DE FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE

¡ ¢¡ ¢³ ´¡ ¢
⇔ ∀ ε > 0 ∃ δε > 0 ∀ x ∈ D, x 6= a, |x − a| < δε |f (x) − l| < ε .
b) dacă l = +∞ şi a ∈ R, atunci lim f (x) = +∞ ⇔
x→a
¡ ¢¡ ¢³ ´¡ ¢
⇔ ∀ ε > 0 ∃ δε > 0 ∀ x ∈ D, x 6= a, |x − a| < δε f (x) > ε .

c) dacă l ∈ R şi a = +∞, atunci lim f (x) = l ⇔

x→∞
¡ ¢¡ ¢³ ´¡ ¢
⇔ ∀ ε > 0 ∃ δε > 0 ∀ x ∈ D, x > δε |f (x) − l| < ε .

Pentru aplicaţii, foarte utilă este următoarea propoziţie, a cărei demonstraţie

reiese imediat din definiţii.
Propoziţia 7.1.5 (Caracterizarea limitei cu limite de şiruri). Fie f : E ⊂
Rk → Rp şi a un punct de acumulare pentru E. Funcţia f are limita l ı̂n punctul
a dacă şi numai dacă pentru orice şir (xn )n∈N∗ ⊂ E cu xn 6= a, şi lim xn = a, are
n→∞
loc lim f (xn ) = l.
n→∞

Observaţia 7.1.6. Folosind caracterizarea convergenţei şirurilor din Rp ”pe

componente”, se observă că:
lim f (xn ) = l ⇔ lim fj (xn ) = lj pt. j = 1, ..., p.
n→∞ n→∞

Deci, pentru a studia existenţa limitei unei funcţii vectoriale ı̂ntr-un punct, se
studiază existenţa limitei pentru toate componentele reale ale acestei funcţii.
7.1.2. Criteriul majorării.
Propoziţia 7.1.7 (Criteriul majorării). Dacă f : E ⊂ Rk → Rp , g : E ⊂
R → R, lim g(x) = 0 şi există un l ∈ Rp şi o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât
k
x→a
kf (x) − lk ≤ g(x), pentru x ∈ V ∩ E, x 6= a, atunci lim f (x) = l.
x→a

Demonstraţie. Este o consecinţă imedată a caracterizării ”pe şiruri” a limitei

şi a Criteriului majorării de la şiruri. ¤
xy
Exemplul 7.1.8. Fie funcţia f : E = R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = p ,
x2 + y 2
(x, y) 6= (0, 0).
Evident E 0 = R2 , deci (0, 0) ∈ E 0 . Deoarece
|xy| x2 + y 2 1 p
|f (x, y)| = p 6 p = · x2 + y 2 , ∀ (x, y) 6= (0, 0),
x2 + y 2 2 x2 + y 2 2
1
p
şi, cum evident lim 2· x2 + y 2 = 0, se deduce din Criteriul Majorării pentru
(x,y)→(0,0)
limite de funcţii de două variabile că
lim f (x, y) = 0.
(x,y)→(0,0)

A se vedea ı̂n Figura 7.1.1 graficul funcţiei. S-a aplicat inegalitatea mediilor pentru
x2 + y 2 p
numerele x2 şi y 2 : > x2 y 2 = |xy|.
2
 7.2. LIMITE LATERALE PENTRU FUNCŢII DE O SINGUR Ă VARIABILĂ. 63

Figura 7.1.1

Propoziţia 7.1.9. Fie funcţiile f , g : E ⊂ Rk → R, a ∈ E 0 . Se presupune că

există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât g(x) ≤ f (x) pentru x ∈ V ∩ E, x 6= a.
Atunci:
a) dacă lim g(x) = ∞, atunci lim f (x) = ∞;
x→a x→a
b) dacă lim f (x) = −∞, atunci lim g(x) = −∞.
x→a x→a

7.2. Limite laterale pentru funcţii de o singură variabilă.

Se consideră o funcţie f : E ⊂ R → Rp , a ∈ E 0 finit.

Definiţia 7.2.1. a) Un element ls (respectiv ld ) al lui Rp se numeşte limită la

stânga (respectiv la dreapta) a funcţiei f ı̂n a dacă pentru orice vecinătate U a lui
ls (respectiv ld ) există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât pentru orice x din V ∩ E,
cu x < a (respectiv x > a), f (x) ∈ U .
b) Dacă o funcţie f are limită la stânga ls , ı̂n a, se scrie ls = lim f (x) sau
x%a
ls = f (a−).
c) Dacă o funcţie f are limită la dreapta ld , ı̂n a, se scrie ld = lim f (x) sau
x&a
ld = f (a+).

Observaţia 7.2.2. Elementul ls (respectiv ld ) din Rp este limita la stânga

(respectiv la dreapta) a funcţiei f dacă şi numai dacă oricare ar fi şirul (x n )n∈N∗ ,
convergent la a, cu xn < a, şirul f (xn ) are limita ls (respectiv xn > a, şirul f (xn )
are limita ld ).
64 7. LIMITE DE FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE

1
Exemplul 7.2.3. lim nu există, dar funcţia are limite laterale ı̂n 1. Mai
−1
x→1 x
precis, lim f (x) = ∞, lim f (x) = −∞.
x&1 x%1

Propoziţia 7.2.4. Funcţia f : E ⊂ R → Rp are limită ı̂n a dacă şi numai

dacă ea are ambele limite laterale ı̂n a şi acestea sunt egale.
Demonstraţie. Este o consecinţă imediată a definiţiilor. ¤

7.3. Operaţii cu limite de funcţii

Utilizând Propoziţia de caracterizare a limitelor de funcţii prin limite de şiruri şi
”operaţii algebrice cu limite de şiruri” (unde apar inclusiv cazurile de nedeterminare
de la şiruri), se deduce imediat
Propoziţia 7.3.1. Fie f, g : E ⊂ Rk → R, a ∈ E 0 . Dacă f şi g au limite ı̂n a
(finite sau infinite), atunci:
1) dacă suma limitelor are sens, atunci funcţia f + g are limită şi
lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x)
x→a x→a x→a
(caz exceptat lim f (x) = ∞, lim g(x) = −∞, pe scurt, ∞ − ∞);
x→a x→a
2) dacă produsul limitelor are sens, atunci funcţia f · g are limită şi
³ ´³ ´
lim (f (x)g(x)) = lim f (x) lim g(x)
x→a x→a x→a
(caz exceptat lim f (x) = 0, lim g(x) = ∞, pe scurt, 0 · ∞);
x→a x→a
3) pentru orice α real, funcţia αf are limită ı̂n a şi
lim αf (x) = α lim f (x),
x→a x→a
f
4) dacă raportul limitelor are sens, atunci are limită şi
g
f (x) lim f (x)
lim = x→a ,
x→a g(x) lim g(x)
x→a
(cazuri exceptate: lim f (x) = 0, lim g(x) = 0 şi lim f (x) = ±∞, lim g(x) = ±∞,
x→a x→a x→a x→a
0 ∞
pe scurt şi ).
0 ∞
7.4. Alte rezultate utile la limite de funcţii
Se mai pot demonstra simplu (utilizând ”caracterizarea pe şiruri” a limitelor
de funcţii) şi următoarele rezultate foarte utile ı̂n aplicaţii.
Propoziţia 7.4.1 (”Schimbarea de variabilă la limite de funcţii”). Fie D ⊆ R k ,
E ⊆ Rp , u : D −→ E, f : E → Rq şi a ∈ D0 . Se presupune că
(1) u are limită ı̂n a şi lim u(x) = b;
x→a
(2) b ∈ E 0 , f are limită ı̂n b şi lim f (y) = l ∈ Rq ;
y→b
(3) u(x) 6= y0 pentru x 6= a, x ∈ V ∩ D (V o vecinătate a lui a).
Atunci f ◦ u are limită ı̂n a şi
lim f (u(x)) = lim f (y) = l.
x→a y→b
 7.6. APLICAŢII 65

Propoziţia 7.4.2 (Limite ”pe subdomenii”-1). Fie E ⊆ Rk , f : E → Rp ,

E1 ⊂ E, a ∈ E 0 ∩ E10 . Atunci
lim f (x) = l ∈ Rp =⇒ lim f (x) = l.
E3x→a E1 3x→a

7.5. Limite remarcabile de funcţii reale de variabilă reală

Observaţia 7.5.1. • Utilizând caracterizarea ”pe şiruri” a limitelor de funcţii

(Propoziţia µ
7.1.5) şi¶limite remarcabile de şiruri, se obţin:
x
1 1 ln(1 + y)
1. lim 1 + = e; de aici: lim (1 + y) y = e; lim = 1;
x→∞ x y→0 y→0 y
ay − 1 (1 + y)r − 1
lim = ln a; lim = r, a > 0, r ∈ R.
y→0 y y→0 y
sin x tg x arcsin x arctg x
2. lim = 1; lim = 1; lim = 1; lim = 1.
x→0 x x→0 x x→0 x x→0 x
n
x ln x
3. lim x = 0, n ∈ N∗ , a > 1; de aici lim = 0.
x→∞ a x→∞ x
• ”Schimbarea de variabilă” şi limitele remarcabile anterioare dau următoarele
limite remarcabile auxiliare.
4. Dacă u : D −→ R, a ∈ D 0 , lim u(x) = ∞, atunci
x→a
µ ¶u(x)
1 u(x)n ln u(x)
lim 1 + = e; lim u(x) = 0, n ≥ 1, a > 1; lim = 0.
x→a u(x) x→a a x→a u(x)
0
5. Dacă u : D −→ R, a ∈ D , lim u(x) = 0, u(x) 6= 0 pentru x 6= a, x ∈ V ∩ D
x→a
(V o vecinătate a lui a), atunci
1 ln(1 + u(x)) au(x) − 1
lim (1 + u(x)) u(x) = e; lim = 1; lim = ln a;
x→a x→a u(x) x→a u(x)
r
(1 + u(x)) − 1 sin u(x)
lim = r, a > 0, r ∈ R; lim = 1;
x→a u(x) x→a u(x)
tg u(x) arcsin u(x) arctg u(x)
lim = 1; lim = 1; lim = 1.
x→a u(x) x→a u(x) x→a u(x)
7.6. Aplicaţii
Exerciţiul 7.6.1. Să se arate că nu există următoarele limite:
1 1
a) lim cos x; b) lim cos .
x→∞ x→0 x x
π
Soluţie. a) Fie f (x) := cos x, x ∈ R. Fie xn = 2nπ, yn = 2nπ + , n ≥ 1.
2
Atunci xn −→ ∞, yn −→ ∞ şi
³ π´
f (xn ) = cos(2nπ) = 1 −→ 1, f (yn ) = cos 2nπ + = 0 −→ 0,
2
de unde, utilizând caracterizarea limitelor de funcţii cu ajutorul şirurilor, rezultă
că f nu are limită spre ∞.
1 1
b) Fie funcţia f (x) = cos , x ∈ R∗ .
x x
1 1
Se consideră şirurile xn = , yn = π . Evident
2nπ 2nπ +
2
xn −→ 0, yn −→ 0,
66 7. LIMITE DE FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE

f (xn ) = 2nπ cos(2nπ) = 2nπ −→ ∞,

³ π´ ³ π´
f (yn ) = 2nπ + cos 2nπ + = 0 −→ 0,
2 2
deci se neagă din nou caracterizarea limitelor de funcţii cu ajutorul şirurilor; rezultă
că f nu are limită ı̂n 0. ¤
Exerciţiul 7.6.2. Să se calculeze: √
−3x4 + 2x3 + 2 −3x2 + x + 5 9x2 − 5x + 8
a) lim 4
; b) lim ; c) lim ;
x→∞ 2x − x + 1 x→−∞ 4x − 1 x→−∞ x−4
2
x −x x−4
d) lim 2 ; e) lim √ .
x→1 2x + x − 3 x→4 2x + 1 − 3
∞
Soluţie. a) Fiind caz de nedeterminare cu funcţii polinomiale, se forţează
∞
factorul comun
µ ¶
4 2 2 2 2
x −3 + + 4 −3 + + 4
−3x4 + 2x3 + 2 x x x x
lim = lim µ ¶ = lim =
x→∞ 2x4 − x + 1 x→∞ 1 1 x→∞ 1 1
4
x 2− 3 + 4 2 − +
x x x3 x4
−3 + 0 + 0 3
= =− .
2−0+0 2
b) Analog cu a) se obţine
µ ¶ µ ¶
2 1 5 1 5
x −3 + + 2 x −3 + + 2
−3x2 + x + 5 x x x x
lim = lim µ ¶ = lim =
x→−∞ 4x − 1 x→−∞ 1 x→−∞ 1
x 4− 4−
x x
−3 + 0 + 0
= (−∞) = ∞.
4−0
c) Analog cu a) şi b) rezultă
r r
√ 5 8 5 8
−x 9 − + 2 − 9− + 2
9x2 − 5x + 8 x x x x
lim = lim µ ¶ = lim =
x→−∞ x−4 x→−∞ 4 x→−∞ 4
x 1− 1 −
x x
√
9−0+0
=− = −3.
1−0
0
d) Fiind caz de nedeterminare cu funcţii polinomiale, se caută descompunerea
0
ı̂n factori după (x − 1):
x2 − x x(x − 1) x 1
lim = lim = lim = .
x→1 2x2 + x − 3 x→1 (x − 1)(2x + 3) x→1 2x + 3 5
0
e) Fiind caz de nedeterminare cu funcţii polinomiale şi radicali, se ı̂nmulţeşte
0
”cu conjugata”:
√ √
x−4 (x − 4)( 2x + 1 + 3) (x − 4)( 2x + 1 + 3)
lim √ = lim = lim =
x→4 2x + 1 − 3 x→4 2x + 1 − 9 x→4 2(x − 4)
 7.6. APLICAŢII 67

√
( 2x + 1 + 3) 6
= lim = = 3.
x→4 2 2
¤
Exerciţiul 7.6.3. Să se calculeze: √
sin 3x arcsin(2 + 3x) 5x − 5 ln(1 + 4x)
a) lim ; b) lim 2 2
; c) lim 2
; d) lim ;
x→0 sin 4x x→− 3 tg (9x − 4) x→1/2 4x − 1 x→0 ln(1 + 8x)
µ ¶ x2 +1 2
2x + 1 x−1 1 ex − cos x
e) lim ; f) lim (1 + xtg x) sin2 x ; g) lim .
x→∞ 3 + 2x x→0 x→0 x2
0
Soluţie. a), b), c) şi d) se ı̂ncadrează la nedeterminare şi se ı̂ncearcă fruc-
0
tificarea limitelor remarcabile:
µ ¶ µ ¶
sin 3x sin 3x 4x 3x sin 3x 4x 3
lim = lim · · = lim · · =
x→0 sin 4x x→0 3x sin 4x 4x x→0 3x sin 4x 4
3 3
=1·1· = ;
· 4 4 ¸
arcsin(2 + 3x) arcsin(2 + 3x) 9x2 − 4 3x + 2
lim 2
= lim 2 · · =
x→− 32 tg (9x − 4) x→− 3 2 + 3x tg (9x2 − 4) (3x − 2)(3x + 2)
· ¸
arcsin(2 + 3x) 9x2 − 4 1 1 1
= lim 2 · · =1·1· =− .
x→− 3 2 + 3x tg (9x2 − 4) 3x − 2 −4 4
√ √ 1
Ã√ 1
!
5x − 5 5 5x− 2 − 1 5 5x− 2 − 1 1
lim = lim ¡ ¢¡ ¢ = lim · · =
x→1/2 4x2 − 1 x→1/2 4 x − 21 x + 21 x→1/2 4 x − 21 x + 12
√ √
5 5 ln 5
= · ln 5 · 1 = .
4 µ 4 ¶
ln(1 + 4x) ln(1 + 4x) 8x 4x
lim = lim · · =
x→0 ln(1 + 8x) x→0 4x ln(1 + 8x) 8x
µ ¶
ln(1 + 4x) 8x 1 1 1
= lim · · =1·1· = .
x→0 4x ln(1 + 8x) 2 2 2
e) şi f) se ı̂ncadrează la nedeterminare 1∞ :
2
µ ¶ xx−1
2 +1 "µ ¶ 3+2x # 3+2x
−2 +1
· xx−1
−2(x2 +1)
2x + 1 −2 −2
lim
lim = lim 1+ = ex→∞ (3+2x)(x−1) = e−1 .
x→∞ 3 + 2x x→∞ 3 + 2x
1
h 1
i xtg2 x lim tg x ·( x )
2
2
= ex→0 x sin x = e1·1 = e.
sin x
lim (1 + xtg x) sin2 x = lim (1 + xtg x) xtg x
x→0 x→0
g) Se obţine succesiv
à 2 !  x
2
ex − cos x ex − 1 1 − cos x e x2
− 1 2 sin2
lim =lim + =lim  + 2=
x→0 x2 x→0 x2 x2 x→0 x2 x2
 

x 2
x2 sin
e − 1 1  2  1 2 3
= lim  + · x =1+ ·1 = .
x→0 x2 2 2 2
2
S-au utilizat permanent şi operaţii algebrice cu limite de funcţii. ¤
68 7. LIMITE DE FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE

x+y
Exerciţiul 7.6.4. Să se studieze existenţa limitei funcţiei f (x, y) = ı̂n
x−y
punctele de acumulare ale domeniului său.

Figura 7.6.1

Soluţie. Domeniul maximal de definiţie al funcţiei f este

D = { (x, y) ∈ R2 | x 6= y},

iar mulţimea punctelor de acumulare a lui D este D 0 = R2 .

f este continuă pe D, fiind raport de funcţii continue pe D. Rezultă deci că f
are limită ı̂n orice astfel de punct şi valoarea ei este egală cu valoarea funcţiei.
Se consideră (a, a) ∈ D 0 \D, cu a 6= 0.
Se presupune a > 0. Fie ((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 , cu xn 6= yn , (xn , yn ) −→ (a, a).
Aşadar xn −→ a, yn −→ a, deci xn + yn −→ 2a, xn − yn −→ 0. Atunci
  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 
 (xn , yn ) −→ (a, a) x n + y n 2a
⇒ f (xn , yn ) = −→ = +∞ ,
 xn − y n +0
xn − y n > 0

deci f are limita +∞ ı̂n (a, a) (pentru a > 0) ”dinspre semiplanul inferior” deter-
minat de dreapta y = x.
Analog se deduce că f are limita −∞ ”dinspre semiplanul superior” determinat
de aceeaşi dreaptă, dar nu are limită totală ı̂n astfel de puncte (adică limită cu
puncte din ı̂ntregul domeniu al funcţiei, { (x, y) ∈ R2 | x 6= y}).
 7.6. APLICAŢII 69

Dacă a < 0, se consideră ((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 cu xn 6= yn , (xn , yn ) −→ (a, a).

Se obţine
  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 
 (xn , yn ) −→ (a, a) xn + y n 2a
⇒ f (xn , yn ) = −→ = −∞ .
 xn − y n +0
xn − y n > 0
Deci f are limita −∞ ı̂n (a, a) (pentru a < 0) ”dinspre semiplanul inferior” deter-
minat de dreapta y = x. Analog se arată că f are şi limita +∞ ”dinspre semiplanul
superior”, dar nu are limită totală (vezi Figura 7.6.1).
Dacă a = 0, atunci
  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 

 (xn , yn ) −→ (0, 0)  xn (1 + m) 1 + m
 
 (xn , yn ) 6= (0, 0)  ⇒ f (xn , yn ) = xn (1 − m) = 1 − m  ,


yn = mxn , m 6= 1
deci limita funcţiei ”după direcţia unei drepte” care trece prin origine depinde de
panta dreptei; aceasta implică faptul că f nu are limită globală ı̂n origine. ¤
sin xy
Exerciţiul 7.6.5. Să se studieze existenţa limitei funcţiei f (x, y) = ı̂n
x
orice punct din R2 .

Figura 7.6.2

Soluţie. Domeniul maximal de definiţie al funcţiei f este

D = { (x, y) ∈ R2 | x 6= 0},
iar D0 = R2 .
70 7. LIMITE DE FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE

În puncte ale lui D funcţia f este continuă (raport de funcţii continue pe D)
şi deci are limită şi valoarea ei este egală cu valoarea funcţiei.
Se consideră (0, a) ∈ D 0 \D, cu a 6= 0 şi şirul arbitrar ((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 , cu
xn 6= 0, (xn , yn ) −→ (0, a). Rezultă xn −→ 0, yn −→ a, de unde xn yn −→ 0,
sin xn yn −→ 0. Din yn −→ a 6= 0, ∃na , astfel ı̂ncât ∀ n > na , yn 6= 0, şi, deci şi
xn yn 6= 0; deci
  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 
 (xn , yn ) −→ (0, a) sin xn yn sin xn yn
⇒ f (xn , yn ) = = · yn −→ a,
 xn x n yn
xn 6= 0
aşadar există limita ı̂n (0, a), a 6= 0 şi
lim f (x, y) = a.
(x,y)→(0,a)

Pentru studiul existenţei limitei ı̂n (0, 0), se observă că:

  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 
 (xn , yn ) −→ (0, 0) sin x n y n sin x n y n
⇒ f (xn , yn ) = = · yn −→ 0,
 xn x n yn
xn 6= 0, yn 6= 0
  
((xn , yn ))n≥1 ⊂ R2 
 (xn , yn ) −→ (0, 0) 0
⇒ f (xn , yn ) = = 0 −→ 0 ,
 xn
xn 6= 0, yn = 0
deci orice şir de puncte tinzı̂nd la (0, 0) din domeniul funcţiei se consideră, se obţine
f (xn , yn ) −→ 0.
Se poate aşadar prelungi prin continuitate funcţia f ı̂n puncte (0, y) şi prelun-
girea este fe(x, y) : R2 → R,
(
sin xy
e , x 6= 0
f (x, y) = x .
y, x=0
(a se vedea graficul ı̂n Figura 7.6.2). ¤

7.7. Temă
Exerciţiul 7.7.1. Să se arate că nu există limitele funcţiilor ı̂n punctele indi-
cate:
a) f (x) = sin x1 , x0 = 0; b) f (x) = (1 + sin x) ln x, x0 = +∞.
Exerciţiul 7.7.2. Să se calculeze: √
2x3 − 2x3 + 1 x2 − x − 3 −x3 + 2x − 1
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x→∞ −x3 + x − 1 x→−∞ −2x + 1 x→−∞ 2x + 1
2
√
x − 2x x−2
d) lim 2 ; e) lim √ √ .
x→2 x − 5x + 6 x→4 x−1− 3
Exerciţiul 7.7.3. Să se calculeze:
sin 5x
a) lim ;
x→0 arcsin 3x
arcsin(x + 1) 5x − 25 ln(1 + x)
b) lim 2
; c) lim 2
; d) lim ;
x→−1 tg (1 − x ) x→2 x − 4 x→0 ln(1 + 3x)
µ ¶x 2
x − 1 x+2 1
e) lim ; f) lim (1 + arctg x) arcsin x .
x→∞ 3 + x x→0
 7.7. TEMĂ 71

Exerciţiul 7.7.4. Există limitele:

x2 y x−y 3−x+y
a) lim ; b) lim ; (c) lim ;
(x,y)→(0,0) x + y 2
4 (x,y)→(0,0) x + y (x,y)→(1,2) 4 + x − 2y
3x − 2y x sin(x2 + y 2 )
(d) lim ; (e) lim ?
(x,y)→(0,0) 2x − 3y (x,y)→(0,0) x2 + y 2
Exerciţiul¡ 27.7.5.¢ Să se calculeze ¡ ¢
x + y 2 x2 y 2 sin x3 + y 3
a) lim ; b) lim .
(x,y)→(0,0) 1 − cos (x2 + y 2 ) (x,y)→(0,0) x2 + y 2
Exerciţiul 7.7.6. Să se arate că
x2 + y 2 x2 y 3
a) lim = 0; b) lim = 0.
(x,y)→(0,0) |x| + |y| (x,y)→(0,0) x2 + y 2

xy
Exerciţiul 7.7.7. Să se studieze existenţa limitei funcţiei f (x, y) = ı̂n
x−y
punctele de acumulare ale domeniului său.