Cursul 9

Limite de funcţii. Continuitatea funcţiilor

Asemenea conceptului de convergenţ¼ a/divergenţ¼a la şiruri sau serii numerice, noţiunile de limit¼ a
şi continuitate pentru funcţii sunt intrinsec legate de structura topologic¼ a a spaţiului din care provin
mulţimile de de…niţie şi în care iau valori respectivele funcţii. Pe mulţimi amorfe, netopologizate,
aplicaţiilor de…nite nu li se poate introduce noţiunea de limit¼ a într-un punct şi, în absenţa acesteia,
nici noţiunea de continuitate într-un punct sau/şi pe o mulţime. Aceasta deoarece punctul şi, im-
plicit, mulţimea de puncte în cauz¼ a, trebuind s¼
a …e "de acumulare" (în cazul punctului) şi, respectiv,
"derivat¼ a" (în cazul mulţimii), necesit¼a prezenţa unei structuri topologice atât pentru mulţimea de
de…niţie, cât şi pentru mulţimea în care ia valori aplicaţia (funcţia) vizat¼
a. Cum, în situaţia funcţiilor
reale, …e ele scalar-scalare, scalar-vectoriale, vectorial-scalare sau vectorial-vectoriale ([Link] 7), im-
pedimentul inexistenţei unei topologii pe oricare dintre mulţimile implicate nu are loc, se poate vorbi
despre limita unor astfel de funcţii într-un punct de acumulare al mulţimii lor de de…niţie, precum şi
despre continuitatea lor într-un punct sau pe o mulţime de puncte din mulţimea lor de de…niţie. Este
exact ceea ce ne propunem aici, în cele ce urmeaz¼ a.

Limite de funcţii (în cadru general şi în spaţiul Rn )

Fie (X; 1 ) şi (Y; 2 ) dou¼

a spaţii topologice, f : A X ! Y o funcţie şi x0 un punct de acumulare
al mulţimii A (în raport, evident, cu topologia 1 ). Aşadar x0 2 A0 , unde A0 este mulţimea derivat¼a
corespunz¼atoare lui A, adic¼ a mulţimea tuturor punctelor sale de acumulare (în raport cu 1 ).

De…niţia 9.1 Spunem c¼a funcţia f are limit¼ a în x0 , …e ea l 2 Y , dac¼a, pentru orice vecin¼atate
V a lui l (V 2 V(l)), exist¼a o vecin¼atate U a lui x0 (U 2 V(x0 )), astfel încât:

8 x 2 (U n fx0 g) \ A =) f (x) 2 V:

a prin lim f (x) =2 l sau, echivalent, prin f (x) !2 l, când x !1 x0 .

Îndeobşte, acest fapt se noteaz¼
1
x!x0
Ori de câte ori se subînţelege în ce topologie are loc una sau = şi cealalt¼
a dintre convergenţele ce
de…nesc faptul c¼
a l 2 Y este limita funcţiei f : A X ! Y în punctul x0 2 A, se va folosi notaţia
mai simpl¼
a lim f (x) = l sau echivalenta ei: f (x) ! l, când x ! x0 .
x!x0
De…niţia 9.1 nu-şi modi…c¼ a semni…caţia dac¼ a, atât pentru x0 , cât şi pentru l, în locul sistemelor
generale de vecin¼ at¼
aţi V(x0 ) şi respectiv V(l), se consider¼
a sisteme fundamentale de vecin¼ at¼
aţi (v.
De…niţia 6.7, a)). Astfel, avem:

De…niţia 9.2 Funcţia f : A (X; 1 ) ! (Y; 2 ) are limita l 2 Y în punctul x0 2 A0 dac¼a

8 V~ 2 U(l); 9 U
~ 2 U(x0 ) astfel încât, 8 x 2 U
~ n fx0 g; f (x) 2 V~ ;

unde U(l) şi U(x0 ) sunt sisteme fundamentale de vecin¼at¼aţi pentru l şi respectiv x0 .

Propoziţia 9.1 De…niţiile 9.1 şi 9.2 sunt echivalente.

Demonstraţie: S¼ a admitem, pentru început, c¼ a are loc De…niţia 9.1. Considerând o vecin¼ atate
~ ~
oarecare V ; din sistemul fundamental U(l), avem V 2 V(l), deoarece U(l) V(l).Atunci, în conformi-
tate cu De…niţia 9.1, pentru V~ , exist¼
a U 2 V(x0 ), aşa încât, 8 x 2 (U n fx0 g) \ A, avem f (x) 2 V~ .
În acelaşi timp, întrucât U(x0 ) este un sistem fundamental de vecin¼ at¼
aţi pentru x0 , se poate conta pe
faptul c¼
a, pentru U 2 V(x0 ), exist¼ aU~ 2 U(x0 ) aşa încât U
~ U.
 Atunci, 8 V~ 2 U(l) avem x 2 (U n fx0 g) şi deci f (x) 2 V~ . Aşadar, 8 V~ 2 U(l), 9 U~ 2 U(x0 ) astfel
încât 8 x 2 U ~ n fx0 g \ A ) f (x) 2 V~ . Adic¼ a are loc De…niţia 9.2.
Reciproc, presupunând c¼ a are loc De…niţia 9.2 şi considerând o vecin¼ atate arbitrar¼ a V a lui l
(V 2 V(l)), se poate deduce c¼ a, întrucât U(l) este un sistem fundamental de vecin¼ at¼aţi pentru l, exist¼
a
V~ ~ ~ ~
V , cu V 2 V(x0 ) (deci, la urma urmelor, U din V(x0 )) aşa încât, pentru orice x 2 U n fx0 g \A,
avem f (x) 2 U ~ . Deci are loc De…niţia 9.1. J
Observaţie: Prin negarea oric¼ areia dintre de…niţiile echivalente 9.1 şi 9.2, se obţine o caracterizare
a situaţiei în care elementul l din Y nu este limita funcţiei f : A (X; 1 ) ! (Y; 2 ) în punctul x0 2 A0 .
Astfel, de exemplu, pe baza negaţiei relativ¼ a la De…niţia 9.1, deducem c¼ a l 2 Y nu este lim f (x) dac¼a
x!x0
~ n fx0 g \ A, cu
şi numai dac¼a exist¼a V0 2 V(l) astfel încât, pentru orice U 2 V(x0 ), exist¼a xU 2 U
= V0 . Not¼
proprietatea c¼a f (xU ) 2 am acest lucru prin: f (x) 9 l, când x ! x0

De…niţia 9.3 Se spune c¼a funcţia f : A (X; 1 ) ! (Y; 2 ) are limit¼ a într-un punct x0 2 A0
dac¼a exist¼a l 2 Y astfel încât, în conformitate cu de…niţia 9.1 (sau echivalent, de…niţia 9.2), avem
l = lim f (x).
x!x0

În cazul în care topologiile 1 şi 2 sunt induse de nişte metrici, d1 : X X ! R şi respectiv
d2 : Y Y ! R (adic¼ a (X; d1 ) şi (Y; d2 ) sunt spaţii metrice), am putea considera sistemele sferelor
(deschise) din X şi, corespunz¼
ator, Y în rolul sistemelor fundamentale de vecin¼ at¼
aţi din De…niţia 9.2.
Atunci am avea urm¼ atoarea de…niţie în postura De…niţiei 9.2.

De…niţia 9.4 Fie f : A (X; d1 ) ! (Y; d2 ), x0 2 A0 şi l 2 Y , unde d1 este o metric¼a pe X, iar d2
o metric¼a pe Y . Elementul l este limita funcţie f în punctul x0 dac¼a 8 Sd2 (l; "), 9 Sd1 (x0 ; ("))
astfel încât 8 x 2 (Sd1 (x0 ; (")) n fx0 g) \ A are loc: f (x) 2 Sd2 (l; ").

Altfel spus, ţinând seama de semni…caţia mulţimilor Sd2 (l; ") şi Sd1 (x0 ; (")), elementul l este limita
lim f (x) dac¼a şi numai dac¼
a:
x!x0

8 " > 0; 9 (") > 0 j 8 x 2 A; 0 < d1 (x; x0 ) < (") =) d2 (f (x); l) < ":

Pentru situaţia ¬n care X şi Y ar … înzestrate cu norme, k kX pe X şi k kY pe Y , adic¼

a pentru cazul
în care (X; k kX ) şi (Y; k kY ) ar … spaţii normate, distanţele d1 şi d2 ar … de…nite prin intermediul
normelor k kX şi k kY , iar De…niţia 9.4 ar avea urm¼ atorul enunţ:

De…niţia 9.5 Fie f : A (X; k kX ) ! (Y; k kY ), x0 2 A0 şi l 2 Y . Avem l = lim f (x) dac¼a:
x!x0

8 " > 0; 9 (") > 0 j 8 x 2 A; 0 < kx x0 kX < ("); =) kf (x) lkY < ":

Observaţie: Când X = Rn şi Y = Rm (cu n; m 2 N ), oricare dintre de…niţiile 9.1 - 9.5

funcţioneaz¼a în raport cu diverse topologii, 1 pe Rn şi 2 pe Rm (cum ar …, de pild¼ a, topologiile
n m
uzuale), ori în raport cu diverse metrici, d1 pe R şi d2 pe R (cum sunt, de exemplu, metricile
euclidian¼a şi minkowskian¼a, de ordin p 2 (0; +1)) sau în raport cu diferite norme, k k# pe Rn şi
k ko pe R .m

În cazul în care X şi Y sunt spaţii metrice, limita l este, dup¼

a cum se poate ar¼
ata, unic¼
a. Astfel,
are loc urm¼ atorul rezultat:

Teorema 9.1 Fie (X; d1 ) şi (Y; d2 ) dou¼a spaţii metrice, A X (A 6= ?), x0 2 A0 şi f : A ! Y .
Dac¼a exist¼a, atunci limita funcţiei f în punctul x0 este unic¼a.
Demonstraţie: Admitem c¼
a exist¼
a l1 şi l2 în Y , l1 6= l2 , aşa încât l1 = lim f (x) şi l2 = lim f (x).
x!x0 x!x0
d2 (l1 ;l2 )
Cum l1 6= l2 , avem d2 (l1 ; l2 ) > 0. Atunci, luând = în De…niţia 9.4, rezult¼
3 a c¼a exist¼ a ( ) > 0,
d2 (l1 ;l2 )
astfel încât, pentru orice x 2 A, cu d1 (x; x0 ) < ( ), are loc relaţia: d2 (f (x); l1 ) < 3 . În acelaşi
timp, exist¼ e e
a ( ) > 0, astfel încât, pentru orice x 2 A, cu d1 (x; x0 ) < ( ), are loc: d2 (f (x); l2 ) <
d2 (l1 ;l2 )
3 . În consecinţ¼ a b( ) =minf ( ), e( )g, astfel încât, pentru orice
a, pentru = d2 (l31 ;l2 ) > 0, exist¼
x 2 A, cu d1 (x; x0 ) < b( ), au loc, simultan, relaţiile d2 (f (x); l1 ) < d2 (l31 ;l2 ) şi d2 (f (x); l2 ) < d2 (l31 ;l2 ) .
Cum d2 (l1 ; l2 ) d2 (f (x); l1 ) + d2 (f (x); l2 ), s-ar ajunge la anomalia: d2 (l1 ; l2 ) < 2d2 (l31 ;l2 ) . Aşadar, de
fapt, l1 trebuie s¼ a …e egal cu l2 şi nu diferit. J
Tot în cadrul spaţiilor metrice, are loc urm¼
atoarea caracterizare a existenţei limitei unei funcţii
într-un punct.

Teorema 9.2 Fie f : A (X; d1 ) ! (Y; d2 ), x0 2 A0 şi l 2 Y . Avem l = lim f (x) dac¼a şi numai
x!x0
dac¼a
8 (xn )n 0 A n fx0 g; cu lim xn = x0 ; are loc lim f (xn ) = l:
n!1 n!1

Demonstraţie: Dac¼
a l = lim f (x), atunci, potrivit De…niţiei 9.4, 8 " > 0; 9 (") > 0, astfel încât,
x!x0
8 x 2 A, cu 0 < d1 (x; x0 ) < ("), avem d2 (f (x); l) < ". Deoarece x0 este punct de acumulare pentru A,
în conformitate cu Propoziţia 6.9, exist¼
a cel puţin un şir (xn )n 0 , din A n fx0 g, aşa încât lim xn = x0 .
n!1
De altfel, pentru orice şir (xn )n 0 cu elemente din A n fx0 g şi cu lim xn = x0 , avem: pentru "~ = ("),
n!1
exist¼
a n" 2 N , astfel încât, oricare ar … n 2 N cu n n" , are loc relaţia d1 (xn ; x0 ) < "~ = ("). În
virtutea acesteia, avem d2 (f (xn ); l) < ". Prin urmare, combinând faptul c¼
a l = lim f (x) cu faptul
x!x0
c¼
a xn ! x0 , pentru (xn )n 0 A n fx0 g, am obţinut: 8 " > 0; 9 n" 2 N j 8 n 2 N ; n n" )
d2 (f (xn ); l) < ". Asta înseamn¼
a c¼
a lim f (xn ) = l.
n!1
Reciproc, presupunând c¼
a, 8(xn )n 0 A n fx0 g, cu lim xn = x0 , avem lim f (xn ) = l şi, totodat¼
a,
n!1 n!1
prin reducere la absurd, admiţând c¼ a f (x) 9 l, când x ! x0 , adic¼ a exist¼ a 0 > 0, aşa încât, 8 > 0,
9 x 2 A n fx0 g, cu 0 < d1 (x ; x0 ) < şi d2 (f (xn ); l) 0 , vedem c¼ a, pentru = n1 , cu n arbitrar
din N , exist¼a xn în A n fx0 g, aşa încât 0 < d1 (xn ; x0 ) < şi d2 (f (xn ); l) 0 > 0. Deducem astfel
c¼
a exist¼
a un şir (xn )n 0 A n fx0 g încât xn ! x0 , pentru n ! 1 şi totuşi f (xn ) 9 l, când n ! 1,
d d
în contradicţie cu ipoteza. Prin urmare, în realitate, f (x) !2 l, când x !1 x0 . J
Observaţii:

1) Funcţia f : A a într-un punct x0 2 A0 ori de câte ori putem

(X; d1 ) ! (Y; d2 ) nu are limit¼
pune în evidenţ¼
a un şir (xn )n 0 A n fx0 g, cu lim xn = x0 , pentru care şirul (f (xn ))n 0 Y
n!1
nu are limit¼
a.
0
a şiruri, (x0n )n
2) Atunci când se pot determina dou¼ 0 şi (x00n )n0 , din A n fx0 g, cu lim xn =
n!1
lim x00 a lim f (x0n ) = l1 2 Y şi
= x0 , pentru care exist¼ lim f (x00n ) = l2 2 Y , iar l1 6= l2 , putem
n!1 n n!1 n!1
susţine c¼ a în punctul x0 2 A0 .
a f nu are limit¼
De exemplu, funcţia f : R2 n f(0; 0)g ! R, de…nit¼
a prin
xy
f (x; y) = ; 8 (x; y) 2 R2 n f(0; 0)g;
x2 + y2

a în punctul 0R2 = (0; 0), punct care este de acumulare pentru R2 n f(0; 0)g.
nu are limit¼
 1 1
ar, pentru şirul (x0n ; yn0 ) n
Într-adev¼ 1 = ; n 1, convergent la 0R2 (când n !
n n
1
n2 1 1
1), avem f (x0n ; yn0 ) = = ! = l1 , când n ! 1, în timp ce, pentru şirul
1 1 2 2
2
+ 2
n n
1
1 1 n3
(x00n ; yn00 ) n 1 = ; n 1, convergent şi el la 0R2 , avem f (x00n ; yn00 ) = =
n2 n 1 1
4
+ 2
n n
n
! 0 = l2 6= l1 , când n ! 1.
n2 + 1

Propoziţia 9.2 Fie (X; d1 ) şi (Y; d2 ) spaţii metrice, ? 6= A X, x0 2 A0 , f : A ! Y şi g : A ! R+ .

Dac¼a

i) exist¼a l 2 Y astfel încât d2 (f (x); l) g(x), 8 x 2 A

şi

ii) lim g(x) = 0,

x!x0

atunci lim f (x) = l.

x!x0

Demonstraţie: Pentru acest rezultat (care poate … considerat un criteriu pentru existenţa,
cu o anumit¼ a valoare, a limitei unei funcţii într-un punct) demonstraţia decurge, pe baza
ipotezelor i) şi ii), dup¼
a cum urmeaz¼ a. Din ii), rezult¼
a c¼
a 8 " > 0, 9 (") > 0, astfel încât, 8 x 2
(Sd1 (x0 ; (")) n fx0 g) \ A ( adic¼ a 8 x 2 A; cu 0 < d1 (x; x0 ) < (") ), avem 0 < g(x) < ".
Folosind şi i), deducem c¼ a 8 " > 0, 9 (") > 0, astfel încât, 8 x 2 A; cu 0 < d1 (x; x0 ) < ("),
avem 0 d2 (f (x); l) g(x) < ". Cu alte cuvinte, l = lim f (x). J
x!x0

Un alt criteriu pentru existenţa limitei unei funcţii într-un punct, în cadrul spaţiilor metrice,
este cel prezentat de teorema ce urmeaz¼a:

Teorema 9.3 (Cauchy-Bolzano) Fie (X; d1 ) un spaţiu metric, (Y; d2 ) un spaţiu metric complet,
? 6= A X, x0 2 A0 şi f : A ! Y . Funcţia f are limit¼a în punctul x0 dac¼a şi numai dac¼a

8 " > 0; 9 (") > 0; astfel încât 8 x0 ; x00 2 A n fx0 g; cu d1 (x0 ; x0 ) < (") şi d1 (x00 ; x0 ) < ("); avem

d2 (f (x0 ); f (x00 )) < ":

Demonstraţie: Dac¼
a f are limit¼
a în x0 , atunci exist¼
a l 2 Y astfel încât l = lim f (x), adic¼
a,
x!x0
potrivit de…niţiei 9.4 ( în limbajul "" " ), avem:
"
8 " > 0; 9 (") > 0 aşa încât 8 x 2 A; cu 0 < d1 (x; x0 ) < (") =) d2 (f (x); l) < :
2
De aici, luând x0 şi x00 din A n fx0 g, aşa încât d1 (x0 ; x0 ) < (") şi d1 (x00 ; x0 ) < ("), obţinem:
" "
d2 (f (x0 ); f (x00 )) d2 (f (x0 ); l) + d2 (f (x00 ); l) < + = ". Prin urmare, tocmai caracterizarea din
2 2
enunţ.
Reciproc, dac¼ a are loc caracterizarea din enunţ, pentru existenţa limitei lui f în x0 , deducem c¼ a,
pentru orice şir (xn )n 1 A n fx0 g care este convergent la x0 , avem:
8 " > 0; 9 (") > 0 şi 9 n" = n ( (")) 2 N , aşa încât, 8 n 2 N , cu n n" şi 8 m 2 N cu m n" ,
au loc relaţiile d1 (xn ; x0 ) < (") şi d1 (xm ; x0 ) < ("), pe baza c¼
arora rezult¼
a c¼
a d2 (f (xn ); f (xm )) < ".
 Reţinem de aici c¼a, în condiţiile în care (xn )n 1 A n fx0 g este un şir convergent la x0 , şirul
(f (xn ))n 1 este un şir Cauchy în Y . Cum (Y; d) este un spaţiu metric complet, rezult¼ a c¼
a şirul
(f (xn ))n 1 este convergent. Fie l = lim f (xn ) 2 Y . Tot condiţia Cauchy din enunţ ne asigur¼a c¼ al
n!1
este limita şirului (f (xn ))n 1 , pentru orice şir (xn )n 1 A n fx0 g care este convergent la x0 . Aceasta
deoarece, dac¼ a, prin absurd, ar exista (x0n )n 1 şi (x0n )n 1 din A n fx0 g, şiruri convergente la x0 (în X),
astfel încât lim f (x0n ) = l1 6= l2 = lim f (x00n ), atunci, prin folosirea condiţiei menţionate, ar rezulta:
n!1 n!1
0 d2 (l1 ; l2 ) < ", 8 " > 0. Deci l1 = l2 . J

Propoziţia 9.3 Fie f : A (X; d1 ) ! (Y; d2 ), A 6= ? şi x0 2 A0 . Dac¼a f are limit¼a în punctul x0 ,
atunci exist¼a o vecin¼atate V0 a lui x0 încât restricţia funcţiei f la (A \ V0 ) n fx0 g este m¼arginit¼a.

Demonstraţie: Utilizând De…niţia 9.4 (cu vecin¼ at¼aţi sferice), deducem c¼

a dac¼
a f are limita l 2 Y
în punctul x0 , atunci, pentru Sd2 (l; 1); exist¼
a V0 = Sd1 (x0 ; (1)) 2 V(x0 ) astfel încât, pentru orice x
din A \ (V0 n fx0 g), avem f (x) 2 Sd2 (l; 1), adic¼a d2 (f (x); l) 1, ceea ce înseamn¼ a c¼
a f j(A\V0 ) n fx0 g
este m¼
arginit¼
a. J

Propoziţia 9.4 Fie (X; d) un spaţiu metric, (Y; k k) un R-spaţiu normat, ? 6= A X, x0 2 A0 şi
f :A!Y.

i) Dac¼a exist¼a lim f (x) = l, atunci exist¼a şi lim kf (x)k = klk.
x!x0 x!x0

ii) Dac¼a lim kf (x)k = 0, atunci lim f (x) = 0Y .

x!x0 x!x0

iii) Dac¼a lim f (x) = l 6= 0Y , atunci exist¼a V0 2 V(x0 ) astfel încât f (x) 6= 0Y , 8 x 2 (A \ V0 ) n fx0 g.
x!x0

Demonstraţie: i) Faptul c¼
a exist¼
a lim f (x) = l implic¼
a, pentru orice " > 0, existenţa unui (") > 0,
x!x0
astfel încât, oricare ar … x 2 A, cu 0 < d(x; x0 ) < ("), avem kf (x) lk < ". Dar cum jkf (x)k klkj
kf (x) lk, deducem c¼ a 8 " > 0, 9 (") > 0 aşa încât 8 x 2 A n fx0 g, cu d(x; x0 ) < ("), avem
jkf (x)k klkj < ". Deci exist¼ a lim kf (x)k = klk.
x!x0
ii) Cum kf (x) 0Y k = kf (x)k, 8 x 2 A şi lim kf (x)k = 0, prin aplicarea Propoziţiei 9.2 şi a
x!x0
Teoremei 9.1, rezult¼
a c¼
a lim f (x) exist¼
a şi este egal¼
a cu 0Y .
x!x0
iii) Întrucât l = lim f (x) 6= 0Y , atunci klk > 0 şi, pentru " = klk, exist¼
a (") > 0, astfel încât
x!x0
8 x 2 (Sd (x0 ; (")) \ A) n fx0 g, avem kf (x) lk < klk, de unde: kf (x)k kf (x) lk < 2klk. Exist¼ a
deci V0 = Sd (x0 ; (klk)), astfel încât f este m¼arginit¼
a pe (V0 \ A) n fx0 g şi diferit¼
a de 0Y , întrucât, în
conformitate cu i), avem lim kf (x)k = klk = 6 0, ceea ce înseamn¼ a c¼
a, cel puţin pe o submulţime a lui
x!x0
V0 , tot din V(x0 ), f nu se anuleaz¼
a. J

Propoziţia 9.5 Fie (X; d) un spaţiu metric, (Y; k k)un R-spaţiu normat, ? 6= A X şi x0 2 A0 .

i) Dac¼a f; g : A ! Y sunt astfel încât exist¼a l1 = lim f (x) şi l2 = lim g(x), atunci, pentru orice
x!x0 x!x0
şi 2 R, funcţia f + g are limit¼a în punctul x0 şi

lim ( f + g) = l1 + l2 :
x!x0

ii) Dac¼a f : A ! Y şi ' : A ! R sunt astfel încât exist¼a l = lim f (x) şi = lim '(x),
x!x0 x!x0
 atunci funcţia ' f : A ! Y are limit¼a în punctul x0 şi

lim (' f )(x) = l:

x!x0

Demonstraţie: i) Se ţine seama c¼ a k f (x) + g(x) l1 l2 k j jkf (x) l1 k + j jkg(x) l2 k

a existenţa limitelor l1 = lim f (x) şi l2 = lim g(x).
şi se aplic¼
x!x0 x!x0
ii) Se are în vedere faptul c¼
a k'(x)f (x) lk = k('(x) ) + (f (x) l)k kf (x)kj'(x) j+
j jkf (x) lk şi se aplic¼
a, odat¼a cu caracterizarea existenţei limitelor implicate (în limbajul " " "),
Propoziţia 9.3. J
Observaţie: Atât teoremele 9.1 - 9.3, cât şi propoziţiile 9.1 - 9.5 se aplic¼
a şi cazului funcţiilor
k m
reale, în care, în particular, X = R şi Y = R , aceste spaţii …ind, dup¼ a caz, privite ca nişte spaţii
metrice sau normate în mod corespunz¼ ator.
Un rezultat speci…c funcţiilor reale cu valori în Rn este urm¼
atorul.

Teorema 9.4 Fie A Rk , A 6= ?, x0 2 A0 şi f = (f1 ; f2 ; : : : ; fm ) : A ! Rm , unde fi : A ! R,

8 i = 1; m. Atunci f are limita l = (l1 ; l2 ; : : : ; lm ) 2 Rm în punctul x0 dac¼a şi numai dac¼a exist¼a
simultan lim fi (x) = li , 8 i = 1; m.
x!x0

Demonstraţie: Rezultatul acesta se obţine pe baza Teoremei 9.2, de caracterizare a limitei lui f
a, în Rk şi Rm , convergenţa unui şir de elemente echivaleaz¼
în x0 prin şiruri şi pe baza faptului c¼ a cu
convergenţa pe coordonate. J

Teorema 9.5 (Principiul substituţiei) Fie (X; d1 ); (Y; d2 ); (Z; d3 ) spaţii metrice, ? 6= A X,
? 6= B Y , x0 2 A0 , y0 2 B 0 , f : A ! B şi g : B ! Z. Dac¼a:

j) y0 = lim f (x),
x!x0

jj) f (x) 6= y0 , 8 x 2 A n fx0 g şi

jjj) lim g(y) = l 2 Z,

y!y0

atunci funcţia compus¼a g f : A ! Z are limit¼a în punctul x0 şi

lim (g f )(x) = lim g(f (x)) = l:

x!x0 x!x0

Demonstraţie: Cum lim g(y) = l, rezult¼

a c¼
a 8 W 2 V(l), 9 V din V(y0 ) aşa încât 8 y 2 (V n fy0 g)\
y!y0
B, avem g(y) 2 W . În acelaşi timp, deoarece lim f (x) = y0 şi f ia valori în B n fy0 g, înseamn¼
a
x!x0
c¼
a, pentru V , exist¼
a U 2 V(x0 ) astfel încât, pentru orice x din (U n fx0 g) \ A, s¼ a avem f (x) 2
(V n fy0 g) \ B. Prin urmare, 8 W 2 V(l), 9 U 2 V(x0 ) aşa încât, oricare ar … x 2 (U n fx0 g) \ A s¼
a
aib¼
a imaginea sa prin g f în W . Deci lim g(f (x)) = l. J
x!x0

În afar¼ a de noţiunea de limit¼a global¼a a unei funcţii f : A Rp ! Rq (cu p; q 2 N ) într-un

0
punct x0 2 A , noţiune introdus¼ a prin una dintre de…niţiile 9.1 - 9.5, exist¼
a, în cazul unei astfel de
funcţii reale, când p 2; şi conceptul de limit¼a iterat¼
a , de…nit¼
a dup¼a cum urmeaz¼ a.
Pentru funcţia vectorial¼a de p variabile rale (p 2) f : A Rp ! Rq , …e funcţiile sale parţiale

f[k] : xk 7! f (x1 ; x2 ; : : : ; xk 1 ; xk ; xk+1 ; : : : ; xp ); 8 k = 1; p

care sunt de…nite pe A[k] = fxk 2 R j (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) 2 Ag şi cu valori în Rq , 8 k = 1; p.

 În cazul în care x0k este un punct de acumulare al mulţimii A[k] (k 2 f1; 2; : : : ; pg), se poate vorbi
a …e un element din Rq ce depinde parametric de
despre existenţa limitei lim f[k] (xk ) care ar … s¼
xk !x0k
celelalte variabile x1 ; ; x2 ; : : : ; xk 1 ; xk+1 ; : : : ; xp . S-ar putea apoi considera limita
!
lim lim f (x1 ; : : : ; xj ; : : : ; xk ; : : : ; xp ) ; k; j 2 f1; 2; : : : ; pg
xj !x0j xk !x0k

Aceasta va depinde de celelalte p 2 variabile (i = 1; p) diferite de xj şi xk . În …ne, dac¼

a se consider¼
a
limitele dup¼
a toate variabilele xi (i = 1; p), luate pe rând, atunci
!!
( ) lim lim : : : lim f (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) : : : ; cu fi1 ; i2 ; : : : ; ip g = f1; 2; : : : ; pg;
xi1 !x0i xi2 !x0i xip !x0ip
1 2

va reprezenta un element din Rq care nu mai depinde de nici una dintre variabilele x1 ; x2 ; : : : ; xp .

De…niţia 9.6 Limita ( ) se numeşte limita iterat¼ a a funcţiei f : A Rp ! Rq ; în punctul

x0 = (x01 ; x02 ; : : : ; x0p ) 2 A0 , în ordinea (i1 ; i2 ; : : : ; ip ).

Observaţie: Pentru o funcţie f : A Rp ! Rq , se poate vorbi despre p! limite iterate într-un

0
punct x0 2 A . De exemplu, pentru cazul p = 3, limitele iterate despre care se poate vorbi sunt
urm¼
atoarele:
!! !!
l123 = lim lim lim f (x1 ; x2 ; x3 ) ; l132 = lim lim lim f (x1 ; x2 ; x3 ) ;
x1 !x01 x2 !x02 x3 !x03 x1 !x01 x3 !x03 x2 !x02

!! !!
l213 = lim lim lim f (x1 ; x2 ; x3 ) ; l231 = lim lim lim f (x1 ; x2 ; x3 ) ;
x2 !x02 x1 !x01 x3 !x03 x2 !x02 x3 !x03 x1 !x01

!! !!
l312 = lim lim lim f (x1 ; x2 ; x3 ) ; l321 = lim lim lim f (x1 ; x2 ; x3 ) :
x3 !x03 x1 !x01 x2 !x02 x3 !x03 x2 !x02 x1 !x01

Acestea sunt limitele funcţiei f : A R3 ! Rq când x1 ; x2 şi x3 tind succesiv la x01 ; x02 şi x03 , în diverse
ordini (în num¼ar de 3! = 6).

Propoziţia 9.6 Dac¼a, pentru o funcţie f : A Rp ! Rq , exist¼a limita global¼a lim f (x) = l, în x0 =
x!x0 !!
(x01 ; x02 ; : : : ; x0p ) 2 A0 , şi o limit¼a iterat¼a li1 ;i2 ;:::;ip = lim lim : : : lim f (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) : : : ,
xi1 !x0i xi2 !x0i xip !x0ip
1 2
atunci l = li1 ;i2 ;:::;ip .

Demonstraţie: Existenţa limitei l = lim f (x) (unde x = (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) şi x0 = (x01 ; x02 ; : : : ; x0p )) se
x!x0
interpreteaz¼ a prin aceea c¼ a, 8 " > 0, exist¼ a o vecin¼ atate a lui x0 , …e ea notat¼ a cu U , astfel încât,
pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) din (U \ A) n fx0 g, avem kf (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) lkRq < " (unde
k kRq este o norm¼ a (de exemplu una euclidian¼ a) pe Rq . De aici, prin trecere la limit¼ a, succesiv
dup¼ 0 0 0
a xip ; xip 1 ; : : : ; xi1 , la respectiv xip ; xip 1 ; : : : şi xi1 , obţinem, atâta timp cât exist¼ a limita iterat¼a
li1 ;i2 ;:::;ip , c¼
a are loc relaţia kli1 ;i2 ;:::;ip lkRq < ", ceea ce denot¼ a c¼
a, datorit¼
a arbitrariet¼
aţii lui ", avem
li1 ;i2 ;:::;ip = l. J
 Observaţii:

a) Dac¼
a funcţia f : A Rp ! Rq are dou¼ a limite iterate diferite într-un acelaşi punct x0 2 A0 ,
atunci f nu are limit¼
a global¼
a în punctul respectiv.

b) Dac¼ a numai o parte dintre limitele iterate ale unei funcţii f : A Rp ! Rq într-un punct
a exist¼
0
x0 2 A , nu înseamn¼ a c¼
a exist¼
a şi celelalte limite iterate. Cu atât mai puţin c¼
a exist¼
a limita
global¼
a a lui f în x0 .

c) Chiar dac¼ a toate limitele iterate exist¼ a şi sunt egale, nu se poate a…rma c¼ a exist¼a limita glob-
al¼
a. De exemplu, funcţia f : A 2 2
R ! R, unde A = R n f(0; 0)g, de…nit¼ a prin f (x1 ; x2 ) =
x21 x22
, are limitele iterate l12 = lim lim f (x1 ; x2 ) = 0 = lim lim f (x1 ; x2 ) =
x21 x22 + (x1 x2 )2 x1 !0 x2 !0 x2 !0 x1 !0
1 1
l21 , dar nu şi limita global¼ a lim f (x1 ; x2 ), deoarece exist¼
a şirurile ; !
(x1 ;x2 )!(0;0) n n n2N
n!1
1 1 1 1 1 1
(0; 0) şi ; ! (0; 0) pentru care f ; ! 1 = l1 şi f ; ! 0=
n2 n n2N
n!1 n n n!1 n 2 n n!1
l2 6= l1 .

d) Pentru o funcţie f : A Rp ! Rq , este posibil s¼ a nu existe limitele iterate într-un punct

0
x0 2 A şi totuşi s¼
a existe limita global¼ a, a lui f; în acel punct. Este, de exemplu, cazul funcţiei
f : A R2 ! R;de…nit¼ a prin f(x1 ; x2 ) = (x1 +x2 ) sin x11 sin x12 ; 8 (x1 ; x2 )2 A = f(x1 ; x2 )2 R2 jx1
1
6= 0 şi x2 6= 0 g. Pentru aceast¼ a funcţie, nu exist¼ a l12 şi nici l21 , deoarece nu exist¼ a lim sin .
x!0 x
În schimb, pe baza relaţiei 0 jf (x1 ; x2 )j = (x1 + x2 ) sin x11 sin x12 jx1 + x2 j; 8 (x1 ; x2 ) 2 A,
prin trecere la limit¼a ( (x1 ; x2 ) ! (0; 0)), se obţine faptul c¼ a exist¼ a lim f (x1 ; x2 ) = 0.
(x1 ;x2 )!(0;0)

Pentru o funcţie f : A Rp ! Rq , pe lâng¼

a noţiunile de limit¼ a global¼ a şi limit¼ a iterat¼a într-un
0
punct x0 2 A , se mai poate vorbi despre limit¼a dup¼a o direcţie dat¼a şi limit¼a parţial¼a în x0 . În acest
sens, are loc de…niţia care urmeaz¼
a.

De…niţia 9.7 a) Fie f : A Rp ! Rq , unde A 6= ?, x0 2 A0 şi u 2 Rp . Se spune c¼a funcţia f are

limit¼a în x0 , dup¼a direcţia u; dac¼a funcţia t 7! f (x0 + tu), cu t 2 ft 0 j x0 + tu 2 Ag =
6 ?,
are limit¼a în t = 0, adic¼a dac¼a exist¼a lu0 2 Rq astfel încât:

lu0 = lim f (x0 + tu):

t&0

k
b) Când u = ek = (0; : : : ; 0; 1; 0; : : : ; 0), k 2 f1; 2; : : : ; pg; atunci le0k se numeşte limita parţial¼
a a
funcţiei f în punctul x0 .

Nu pentru orice funcţie se poate de…ni limita într-un punct dup¼ a o direcţie u sau ek , k 2
f1; 2; : : : ; pg, deoarece mulţimea ft 2 R+ j x0 + tu 2 Ag, respectiv mulţimea ft 2 R+ j x0 + tek 2 Ag,
ar putea … mulţimea vid¼ a sau 0 ar putea s¼ a nu …e punct de acumulare pentru asemenea mulţimi, ori,
pur şi simplu, s¼ a nu existe limita în cauz¼ a. Totuşi, dac¼
a exist¼
a limita global¼a, atunci se poate vedea
c¼
a exist¼ a şi limita dup¼a orice direcţie, în conformitate cu urm¼ atorul rezultat.

Propoziţia 9.7 Fie f : A Rp ! Rq , A 6= ?, x0 2 A0 şi u 2 Rp , aşa încât x0 s¼a …e punct de

6 ?. Dac¼a exist¼a lim f (x) şi este egal¼a cu l 2 Rq ,
acumulare şi pentru mulţimea A \ fx0 + tu j t 0g =
x!x0
atunci exist¼a şi limf (x0 + tu) = lu şi avem lu = l.
t&0
Demonstraţie: Pentru orice şir (tn )n2N R+ , cu tn ! 0, când n ! 1, avem xn = x0 + tn u !
n!1
x0 . În plus, deducem c¼
a
lu = lim f (x0 + tn u) = lim f (xn ) = l:
tn !0 n!1

J
În particular, pentru u = ek , Propoziţia 9.7 se refer¼ a la raportul dintre limita global¼
a a lui f în
x0 şi limita parţial¼
a, de rang k; a lui f în x0 , precizând c¼
a, dac¼
a exist¼
a l = lim f (x), atunci exist¼
a şi
x!x0
lk = limf (x0 + tek ) şi l = lk .
t&0
Observaţie: Existenţa limitei dup¼ a una sau mai multe direcţii (chiar şi dup¼ a toate direcţiile
posibile) nu garanteaz¼ a existenţa limitei globale a unei funcţii într-un punct. Astfel, de exemplu,
2 x1 x2
funcţia f : R n f(0; 0)g ! R, de…nit¼ a prin f (x1 ; x2 ) = 2 . nu are, dup¼ a cum am v¼azut deja,
x1 + x22
limit¼
a global¼a în punctul (0; 0), dar are limit¼
a dup¼ a orice direcţie u 6= 0R2 , c¼
aci:

t2 u 1 u 2 u1 u2
lim f (0 + tu1 ; 0 + tu2 ) = lim = 2 :
t&0 t&0 t2 (u21 + u2 )
2 u1 + u22

Când u = e1 = (1; 0) sau u = e2 = (0; 1), limitele parţiale ale acestei funcţii în punctul 0R2 sunt egale
cu 0.
Pentru funcţii f : A R ! Rq se poate vorbi şi despre noţiunea de limit¼ a lateral¼ a într-un
0
punct x0 2 A . Mai exact, dac¼ a x0 2 R este un punct de acumulare la stânga pentru A, adic¼ a,
prin de…niţie, punct de acumulare pentru mulţimea A \ fx < x0 g, atunci spunem c¼ a f are limit¼a la
stânga în x0 , notat¼ a cu ls (sau cu f (x0 ); ori f (x0 0)) dac¼ a fjA\fx<x g are limit¼ a global¼
a în x0 , în
0
sensul De…niţiei 9.1. Tot aşa, dac¼ a x0 este un punct de acumulare la dreapta pentru A, adic¼ a
punct de acumulare al mulţimii fx 2 A j x > x0 g, atunci se spune c¼ a f are limit¼ a la dreapta în x0 ,
notat¼a cu ld (sau cu f (x+0 ) ori f (x0 + 0)) dac¼ a fjA\fx>x g are limit¼a (global¼a) în x0 , în sensul aceleiaşi
0
De…niţii 9.1. Evident, ţinând seama de Teorema 9.2 şi de de…niţiile de imediat-mai-sus pentru limitele
la dreapta şi la stânga (în cazul p = 1), se poate face caracterizarea limitei laterale a unei funcţii reale
scalar-scalare sau scalar-vectoriale şi prin intermediul şirurilor adecvat adaptate contextului.
Astfel, se poate ar¼ata c¼ a ls (respectiv ld ) 2 Rq este limita la stânga (respectiv la dreapta) a unei
q
funcţii f : A R ! R într-un punct x0 de acumulare la stânga (respectiv la dreapta) a lui A dac¼ a şi
numai dac¼ a, pentru orice şir strict cresc¼
ator (respectiv descresc¼ ator) (xn )n2N A, cu xn ! x0 , are
Rq
loc f (xn ) ! ls (respectiv ld ).
n!1
De asemenea, tot pe baza Teoremei 9.2, ca şi în cazul funcţiilor reale scalar-scalare, se poate vedea
a o funcţie f : A R ! Rq are limit¼
c¼ a (global¼
a) într-un punct de acumulare x0 a lui A dac¼ a şi numai
dac¼a exist¼a atât limita la dreapta (când este posibil), cât şi limita la stânga (tot când este posibil) a
lui f în x0 şi cele dou¼
a limite laterale sunt egale.
În general, din punct de vedere practic, pentru funcţiile reale scalar-scalare sau scalar-vectoriale
(luate pe componente), calculul limitei într-un punct se realizeaz¼ a, mai ales în cazuri de nedeterminare,
prin folosirea unor limite remarcabile (fundamentale), cum sunt urm¼ atoarele:

loga (1 + t) 1 ln (1 + t) et 1
lim(1 + t)1=t = e; lim = (0 < a 6= 1); lim = 1; lim = 1;
t!0 t!0 t ln a t!0 t t!0 t
t
1 at 1 sin t arcsin t
lim 1+ = e; lim = ln a (0 < a 6= 1); lim = 1; lim = 1;
t! 1 t t!0 t t!0 t t!0 t

(1 + t)r 1 arctg t
lim = r (r 2 R); lim = 1:
t!0 t t!0 t
 Continuitatea funcţiilor

Dup¼a cum am menţionat deja în introducere, continuitatea funcţiilor se leag¼ a, conceptual, de

noţiunea de structur¼ a topologic¼
a a spaţiilor implicate în de…nirea acelor funcţii. Mai precis, conti-
nuitatea unei funcţii într-un punct al mulţimii ei de de…niţie sau pe o mulţime, parte proprie sau
chiar improprie, dar nevid¼ a, a mulţimii de de…niţie în cauz¼
a, este strâns legat¼
a de existenţa limitei în
respectivul punct (corespunz¼ ator, în toate punctele submulţimii vizate) şi de egalitatea valorii ei cu
valoarea funcţiei în punct (respectiv, în punctele mulţimii considerate).

De…niţia 9.8 Fie (X; 1 ) şi (Y; 2 ) dou¼a spaţii topologice, iar A o parte nevid¼a a lui X. De asemenea
e A, cu A
…e f : A ! Y , x0 2 A şi A e 6= ?.

i) Funcţia f se numeşte continu¼ a în x0 dac¼a exist¼a limita (global¼a) a lui f în x0 şi valoarea
e
acestei limite este egal¼a cu f (x0 ) sau dac¼a x0 este punct izolat al lui A.

ii) Funcţia f se spune c¼a este continu¼ e dac¼a f este continu¼a în orice punct al
a pe mulţimea A
e
lui A.

Evident, ţinând seama de toate cele precizate în leg¼ atur¼a cu noţiunea de limit¼ a a unei funcţii într-
un punct, se pot da diverse caracteriz¼ ari (în limbajul vecin¼at¼
aţilor, în limbajul metricilor, în limbajul
normelor, în limbajul " " ", în limbajul şirurilor) noţiunii de continuitate a lui f în x0 2 A, prin
înlocuirea lui l cu f (x0 ). În acelaşi timp, prin utilizarea lui f (x0 ) în locul lui l, acolo unde este cazul,
şi rezultatele cuprinse în propoziţiile şi teoremele de pân¼a aici se pot reformula, în spiritul continuit¼ aţii
lui f în x0 (…e global, în raport cu toate variabilele implicate, …e dup¼ a o direcţie, …e sub aspect de
parţialitate).

De…niţia 9.9 O funcţie f : A (X; 1 ) ! (Y; 2 ) care nu este continu¼a într-un punct x0 2 A se
numeşte funcţie discontinu¼a în x0 , iar punctul x0 se numeşte punct de discontinuitate al lui f .

Teorema 9.6 (de caracterizare a continuit¼ aţii unei funcţii pe un spaţiu metric) Fie (X; d1 )
şi (Y; d2 ) dou¼a spaţii metrice, iar f : X ! Y o funcţie. Atunci sunt echivalente urm¼atoarele a…rmaţii:

1. f este continu¼a pe X;

2. 8 D 2 )f 1 (D) 2 ;
d2 d1

3. 8 F Y , cu Y n F 2 )X nf 1 (D) 2 ;
d2 d1

4. f (A) f (A), 8 A 2 P(X).

Demonstraţie: 1) ) 4) Fie A 2 P(X) şi y 2 f (A). Exist¼

a atunci x 2 A astfel ca y = f (x). Cum
d1
x 2 A, portivit Propoziţiei 6.7, exist¼
a un şir (xn )n2N A aşa încât xn ! x. Deoarece f este
n!1
d1
continu¼
a pe X, deci şi în x, rezult¼
a, în conformitate cu Teorema 9.2, c¼
a f (xn ) ! f (x) = y. Prin
n!1
d1
urmare, exist¼
a un şir (f (xn ))n2N f (A) aşa încât f (xn ) ! y, ceea ce înseamn¼
a c¼
a y 2 f (A).
n!1
Astfel, incluziunea f (A) f (A) este ar¼atat¼
a.
4) ) 3) Fie F o mulţime închis¼
a din (Y; d2 ), adic¼
a F = F în Y şi …e A = f 1 (F ). Deoarece 4) are
loc, avem:
f (a) f (A) = f (f 1 (F )) = F = F:
De aici, rezult¼ a A f 1 f (A)
a c¼ f 1
(F ) = A. Cum A A, 8 A 2 P(X), reiese c¼
a A = A ceea ce
ne spune c¼ 1
a f (F ) este închis¼
a în X.
 3) ) 2) Fie D 2 d2 . Atunci Y n D este închis¼ a în Y şi, prin 3) , f 1 (Y n D) este închis¼ a în X.
În consecinţ¼ 1
a, mulţimea X n f (Y n D) adic¼ 1 1 1
a X n f (Y ) n f (D) = f (D) este deschis¼ a în
X.
2) ) 1) Fie x0 arbitrar din X. Pentru a vedea c¼ a f este continu¼ a în x0 , …e D = Sd2 (f (x0 ); ") 2
V (f (x0 )). Folosind 2), avem: f 1 (D) 2 d1 . În plus, x0 2 f 1 (D) (c¼ aci f (x0 ) 2 D). Deci f 1 (D) 2
V(x0 ). Astfel, exist¼ a o sfer¼
a deschis¼
a, centrat¼
a în x0 , Sd1 (f (x0 ); ) f 1 (D). De aici, reiese c¼ a
f (Sd1 (x0 ; )) D = Sd2 (f (x0 ); "), ceea ce înseamn¼a c¼
a f este continu¼ a în x0 . J

De…niţia 9.10 (Prelungirea prin continuitate a unei funcţii) Fie (X; d1 ) şi (Y; d2 ) dou¼a spaţii
metrice, A X, A 6= ? şi x0 2 A \ A0 . De asemenea, …e f : A n fx0 g ! Y , pentru care exist¼a
l = lim f (x) 2 Y . Atunci funcţia fe : A ! Y , de…nit¼a prin
x!x0
8
< f (x); dac¼a x 2 A n fx0 g
fe(x) = ;
:
l; dac¼a x = x0

se numeşte prelungire a lui f la A, prin continuitate în punctul x0 .

Aceasta întrucât fe este continu¼ a lim fe(x) = lim f (x) = l = fe(x0 ).

a în x0 , graţie faptului c¼
x!x0 x!x0
x6=x0 x6=x0

De…niţia 9.11 a) O aplicaţie f a unui spaţiu metric (X; d1 ) în alt spaţiu metric (Y; d2 ) se numeşte
homeomor…sm sau izomor…sm topologic dac¼a f este bijecţie, iar f şi f 1 sunt continue pe
X şi respectiv Y (altfel spus, f este o bijecţie bicontinu¼ a).

b) Dou¼a spaţii metrice (X; d1 ) şi (Y; d2 ) se numesc homeomorfe dac¼a exist¼a un homeomor…sm
f :X !Y.

Observaţie: Orice izometrie f : (X; d1 ) ! (Y; d2 ), adic¼

a orice bijecţie care p¼
astreaz¼
a distanţele
este un homeomor…sm de la X la Y , …ind, evident, bicontinu¼ a. În particular, orice translaţie f : Rn !
Rn este un homeomor…sm, …ind o izometrie.

De…niţia 9.12 Fie ? 6= A Rp şi f : A ! Rq . Funcţia f se numeşte uniform continu¼

a pe o
e A dac¼a:
mulţime A

8 " > 0; 9 "

e cu kx0
> 0; încât 8 x0 ; x00 2 A; x00 kRp < "; are loc

kf (x0 ) f (x00 )kRq < ":

Propoziţia 9.8 O funcţie f : A e

Rp ! Rq uniform continu¼a pe o mulţime A A este, în mod
e e
necesar, continu¼a pe A şi deci continu¼a în …ecare punct din A.

Demonstraţie: Luând, în De…niţia 9.12, unul din punctele x0 şi x00 …xate pe moment (de exemplu
e deducem lesne c¼
x00 = x0 2 A), a f este continu¼ e conchidem c¼
a în x0 . Cum x0 este arbitrar …xat în A, a
f este continu¼ e e q
a pe A, fapt consemnat prin notaţia f 2 C(A; R ). J
Observaţii:

a) Reciproca Propoziţiei 9.8 nu este adev¼

arat¼
a, întrucât exist¼
a funcţii continue (pe o mulţime) care
nu sunt uniform continue (pe respectiva mulţime).
 b) Dac¼a o funcţie real¼
a, cu valori vectoriale este uniform continu¼a pe o mulţime (parte a mulţimii
ei de de…niţie), atunci şi funcţiile ei componente sunt uniform continue pe acea mulţime. Nu şi
reciproc.

De…niţia 9.13 a) O funcţie f : A Rp ! Rq se numeşte lipschitzian¼

a dac¼a exist¼a L 2 R+
astfel încât
kf (x0 ) f (x00 )kRq Lkx0 x00 kRp ; 8 x0 ; x00 2 A:

b) O funcţie f : A Rp ! Rq se numeşte hölderian¼

a, de ordin 2 (0; 1]; dac¼a exist¼a M 2 R+
aşa încât
kf (x0 ) f (x00 )kRq M kx0 x00 kRp ; 8 x0 ; x00 2 A:

Observaţie: Orice funcţie lipschitzian¼

a este o funcţie hölderian¼
a de ordin = 1.

Teorema 9.7 Orice funcţie hölderian¼a f : A Rp ! Rq este uniform continu¼a pe A.

" 1=
Demonstraţie: Folosind De…niţia 9.13, b), deducem c¼
a, 8 " > 0, 9 " = > 0, astfel încât,
M
8 x0 ; x00 2 A, cu kx0 x00 kRp < ", are loc relaţia:

" 1=
kf (x0 ) f (x00 )kRq M kx0 x00 kRp < M = "; 8 x0 ; x00 2 A:
M

Deci f este uniform continu¼

a pe A. J

Propriet¼
aţi ale funcţiilor continue pe mulţimi

Teorema 9.8 O funcţie continu¼a f : A e

Rp ! Rq transform¼a orice submulţime compact¼a A A
e compact¼a.
într-o mulţime f (A)

Demonstraţie: Reamintindu-ne c¼ a, …ind în spaţii …nit dimensionale, mulţimea A e este compact¼ a

dac¼a şi numai dac¼a este m¼arginit¼
a şi închis¼
a, sau, în limbajul şirurilor, dac¼ e conţine cel
a orice şir din A
puţin un subşir convergent, cu limita în A, e deducem, pe baza continuit¼ aţii lui f , c¼
a imaginea prin f a
respectivului subşir constituie un subşir al şirului (f (xn ))n2N , convergent la imaginea prin f a limitei
e punct ce se a‡a¼ în mulţimea f (A).
subşirului din A, e Prin urmare, rezult¼ a c¼ a, odat¼a cu Ae şi mulţimea
e este compact¼
f (A) a în Rq . J
În cazul în care q = 1, de aici, obţinem teorema lui Weierstrass şi anume:

Teorema 9.9 Fie f : A Rp ! R continu¼a, unde A este o mulţime compact¼a (în raport cu toplogia
uzual¼a pe Rp ). Atunci funcţia f este m¼arginit¼a şi îşi atinge efectiv marginile.

Demonstraţie: Prin aplicarea Teoremei 9.8, rezult¼ a c¼

a f (A) este o mulţime compact¼ a în R. Deci
f (A) este m¼
arginit¼
a şi închis¼
a (în raport cu topologia uzual¼
a pe R). Fie m = inf f (x) şi M = supf (x).
x2A x2A
Cum f (A) este închis¼ a, reiese c¼
a m şi M aparţin lui f (A) R şi exist¼
a xm ; xM 2 A astfel încât
f (xm ) = m şi f (xM ) = M: J

Teorema 9.10 (Cantor) Dac¼a o funcţie f : A Rp ! Rq este continu¼a pe o mulţime compact¼a

e A;atunci ea este uniform continu¼a pe A.
A e
Demonstraţie: Prin reducere la absurd, presupunem c¼
a f nu este uniform continu¼ e adic¼
a pe A, a:
e cu kx0
9 "0 > 0; aşa încât 8 > 0; 9 x0 ; x00 2 A; x00 kRp < şi kf (x0 ) f (x00 )kRq "0 ;
1 e
unde k kRp şi k kRq sunt normele euclidiene uzuale. Atunci, pentru = , n 2 N , 9 x0n ; x00n 2 A,
n
cu kx0n x00n kRp < n1 şi kf (x0n ) f (x00n )kRq "0 . Cum A e este compact¼ a în Rp , şirul (x0n )n2N e
A
conţine un subşir convergent la un element x e Din relaţia kx0n x00n kRp < 1 , 8 k 2 N , deducem
e 2 A. k k
nk
c¼ 00
a şirul (xn )n2N e
A este convergent şi el la x e
e 2 A. Astfel, în virtutea continuit¼ aţii lui f , obţinem
lim f (x0nk ) = f (x0 ) = lim f (x00nk ), ceea ce este în contradicţie cu relaţia kf (x0nk ) f (x00nk )kRq "0 > 0.
k!1 k!1
Prin urmare, presupunerea iniţial¼
a este fals¼
a, ceea ce înseamn¼
a c¼
a, de fapt, f este uniform continu¼
a
pe mulţimea compact¼ e
a A. J
Un alt rezultat important relativ la aplicaţiile continue pe o mulţime este urm¼
atorul, prezentat
aici cu o schiţ¼
a de demonstraţie.

Propoziţia 9.9 Fie f : A Rp ! Rq o funcţie continu¼a pe A şi B A o mulţime conex¼a. Atunci

f (B) este conex¼a în Rq .

Demonstraţie: Presupunând, prin absurd, c¼ a f (B) nu este conex¼ a, exist¼ a atunci dou¼ a mulţimi
nevide şi deschise din Rq , D1 şi D2 , astfel încât D1 \ D2 \ f (B) = ?, D1 \ f (B) 6= ?, D2 \ f (B) 6= ? şi
f (B) D1 [ D2 . Cum f este continu¼ a pe A, mulţimile De 1 = f 1 (D1 ) şi D
e 2 = f 1 (D2 ) sunt deschise
p
în R . În plus, D f1 6= ?, Df2 6= ?, D f1 \ D f2 \ B = f (D1 ) \ f (D2 ) \ B = f 1 (D1 \ D2 \ f (B)) =
1 1

f 1 (?) = ?, D e 1 \ B 6= ?, De 2 \ B 6= ? şi B f 1 (D1 [ D2 ) f 1 (D1 ) [ f 1 (D2 ) = D f1 [ Df2 . De

aici, rezult¼
a c¼
a B nu este conex¼ a, ceea ce contrazice ipoteza din enunţ. Prin urmare, f (B) este, în
mod necesar, conex¼ a. J

Propoziţia 9.10 Dac¼a f : Rp ! Rq este o aplicaţie liniar¼a, atunci f este continu¼a.

Demonstraţie: Cum f este liniar¼ a de la Rp la Rq , considerând raportarea la bazele canonice din

p q
R şi R , se poate spune c¼ a exist¼a o matrice A 2 Mq p (R) aşa încât f (x) = Ax, 8 x 2 Rp . De aici,
prin utilizarea normelor euclidiene pe Rp şi Rq , deducem c¼ a avem kf (x)k kAk kxk, 8 x 2 Rp , unde
0 11=2
Xp;q
kAk = (aij ) 1 i q = @ a2ij A . În consecinţ¼a, are loc relaţia
1 j p i;j=1

kf (x) f (y)k kAk kx yk; 8 x; y 2 Rp ;

în virtutea c¼
areia rezult¼
a c¼
a f este continu¼ a) pe Rp .
a (chiar uniform continu¼ J

Bibliogra…e recomandat¼
a

1. Anca Precupanu - Bazele analizei matematice (cap. VI), Editura Polirom, Iaşi, 1998.
2. Rodica Luca-Tudorache - Analiz¼a matematic¼a. Calcul diferenţial (cap. IV), Editura Tehno-
press, Iaşi, 2005
3. C-tin Dr¼ aguşin, Octav Olteanu, Marinic¼ a Gavril¼ a - Analiz¼a matematic¼a (cap V, vol I), Editura
Matrix Rom, Bucureşti, 2006.
4. E. Popescu - Analiz¼a matematic¼a. Calcul diferenţial (cap. 5), Editura Matrix Rom, Bucureşti,
2006.
5. V. Postolic¼ a - E…cienţ¼a prin matematic¼a aplicat¼a. Analiz¼a matematic¼a (cap. 7), Editura Matrix
Rom, Bucureşti, 2006.