12 .

INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR

DE ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE

12.1. FORMULAREA PROBLEMEI

Să considerăm ecuaţia diferenţială ordinară

dx
 f t , x  , (12.1.1)
dt
în care x  R n , f : R n 1  R , iar t  I , cu I interval al axei reale.
Vom ataşa ecuaţiei (12.1.1) condiţia iniţială
xt 0   x 0 . (12.1.2)
Relaţiile (12.1.1) şi (12.1.2) formează aşa numita problemă Cauchy sau
problemă cu valori iniţiale, care mai poate fi scrisă şi desfăşurat sub forma
dx1 dx
 f 1 t , x1 , x 2 ,  , x n  ; 2  f 2 t , x1 , x 2 ,  , x n  ; …;
dt dt
(12.1.3)
dx n
 f n t , x1 , x 2 ,  , x n 
dt
la care se adaugă
x1 t 0   x10 ; x 2 t 0   x 20 ; …; x n t 0   x n0 . (12.1.4)
Ecuaţia (12.1.1) la care am adăugat condiţia iniţială (12.1.2) este echivalentă
astfel cu sistemul de ecuaţii diferenţiale (12.1.3) la care se adaugă condiţiile iniţiale
(12.1.4).
Rezultă în acest mod că putem trata în cazul cel mai general problema
Cauchy (12.1.1), (12.1.2).
356 METODE NUMERICE

Prima întrebare care se pune este aceea de a găsi condiţii în care problema
Cauchy (12.1.1), (12.1.2) are soluţii şi în speţă când soluţia este unică.
TEOREMA 12.1.1 (teorema de existenţă şi unicitate a soluţiei problemei
Cauchy, teorema lui Cauchy sau teorema Cauchy–Kovalevskaia). Fie
f : I  G  R  R n continuă şi local lipschitz-iană. În aceste condiţii, pentru
orice t0  I şi x0  G , fixate, există o vecinătate
I 0  J 0  G 0  V R n 2 t 0 , t 0 , x 0  (adică o vecinătate în R n  2 pentru t 0 , t 0 , x 0  )
cu proprietatea că I 0  J 0  G 0  I  I  G şi există şi este unică o funcţie
α  C 0 I 0  J 0  G 0  cu proprietăţile

dα t , , ξ 0 
 f t , α t , , ξ 0  (12.1.5)
dt
pentru orice t  I 0 şi

α, , ξ 0   ξ 0 (12.1.6)

pentru orice , ξ 0    J 0  G 0  .

Demonstraţie: Pas 1: Fie t 0 , x 0   I  G fixat (condiţiile iniţiale ale
problemei Cauchy).
Deoarece I este interval deschis al axei reale, iar t 0  I , rezultă că există
a  R , a  0 , astfel încât intervalul I a  t 0  a, t 0  a  să fie inclus în I ,
adică I a  I .
În mod analog, deoarece G este un deschis în R n , va exista un b  R ,
b  0 cu proprietatea că B x 0 , b   G , unde


B x 0 , b   x  G x  x 0 Rn
b .  (12.1.7)

Deoarece I a este un compact convex în R , iar B x 0 , b  este un compact

convex în R n , se obţine că I a  B este un compact convex în R n  1 .
Pe de altă parte, f este local lipschitz-iană şi rezultă că există o constantă
L  0 astfel încât
f t , x1   f t , x 2  R n  L x1  x 2 Rn
. (12.1.8)
Din faptul că f e continuă în ambele variabile, obţinem că f este continuă
pe I a  B x 0 , b  şi cum I a  B x 0 , b  este un compact convex în R n  1 , rezultă
că f este mărginită şi îşi atinge marginile pe I a  B x 0 , b  , adică există M   R ,
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 357
ORDINARE

M  sup f t , x  (12.1.9)

I a  B x 0 ,b 
şi
f t , x   M  (12.1.10)

pentru orice t , x   I a  B x 0 , b  .
Vom defini acum mulţimea

M   : I a1 I a1  B x 0 , b1   B x 0 , b1   con tinuă , (12.1.11)

în care a1  0, a  , b1  0, b  , I a1  t 0  a1 , t 0   I a , B x 0 , b1   B x 0 , b  .

Să definim acum u
: M  R prin

ψ u
 sup ψ t , t , x  , (12.1.12)
D

în care D  I a1  I a1  B x 0 , b1  .
Mai definim
d ψ 1 , ψ 2   ψ 1  ψ 2 u
; d : M  M  R. (12.1.13)
Pas 2: M , d  este un spaţiu metric complet, adică orice şir Cauchy este
convergent.
Fie ψ k k  0 un şir Cauchy din M , adică pentru orice   0 , există
k    N astfel încât pentru orice k  k   să avem ψ k  ψ k 1 u
  . Acest
lucru se poate scrie echivalent ca
ψ k 1 t , , ξ 0   ψ k t , , ξ 0    (12.1.14)

pentru orice t , , ξ 0   D şi oricare k  k   .

Pe de altă parte,
ψ k   1k  2k   nk 
T
(12.1.15)

şi cum ψ k k  0 este şir Cauchy, rezultă că şi ψ kj   k 0

este şir Cauchy în R pentru
orice j  1, n . Deducem că ψ kj   k 0
este convergent la ψ k .
Am obţinut că ψ k  ψ în fiecare punct din D .
Fie acum t , , ξ 0   D arbitrar, dar fixat. Putem construi un şir
t j,
0
j,ξ j  jN

astfel încât t j ,  j , ξ 0j  jN
 t , , ξ 0  pe D .
Pe de altă parte,
358 METODE NUMERICE

 
ψ t j ,  j , ξ 0j  ψ t , , ξ 0 
Rn
  
 ψ t j ,  j , ξ 0j  ψ k t j ,  j , ξ 0j  
 
 ψ k t j ,  j , ξ 0j  ψ k t , , ξ 0   ψ k t , , ξ 0   ψ t , , ξ 0 
Rn


 
 ψ t j ,  j , ξ 0j  ψ k t j ,  j , ξ 0j   Rn
 (12.1.16)
 
 ψ k t j ,  j , ξ 0j  ψ k t , , ξ 0 
Rn

 ψ k t , , ξ 0   ψ t , , ξ 0  .
Rn

Apoi, pentru orice   0 , există k1   , k 2   şi   astfel încât pentru orice

k  k1  

  
ψ t j ,  j , ξ 0j  ψ k t j ,  j , ξ 0j  Rn

3
, (12.1.17)

pentru orice k  k 2  

ψ k t , , ξ 0   ψ k t , , ξ 0  R n  (12.1.18)
3

şi pentru orice t j ,  j , ξ 0j , cu 
t j, 
 j , ξ 0j  t , , ξ 0     , (12.1.19)
să rezulte

 
ψ k t j ,  j , ξ 0j  ψ k t , , ξ 0 
Rn

3
. (12.1.20)

Am obţinut deci că pentru orice   0 există K    N şi    0 astfel

 
încât pentru orice k  K   şi orice t j ,  j , ξ 0j ce îndeplineşte relaţia (12.1.19) să
avem
 
ψ t j ,  j , ξ 0j  ψ t , , ξ 0 
Rn
 . (12.1.21)
Rezultă astfel că funcţia ψ este continuă, iar M , d  este spaţiu metric
complet.
Pas 3: Fie T : M  M ,
t
T ψ t , , ξ 0   ξ 0   f s, ψs, , ξ ds , (12.1.22)


în care  şi ξ 0 sunt în general fixaţi şi definesc condiţiile iniţiale (problema

Cauchy).
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 359
ORDINARE
Expresia (12.1.22) se poate scrie echivalent sub forma
t
T ψ t , , ξ 0   x 0   f s, ψ s, t 0,x
0
ds . (12.1.23)
t0

Să arătăm că T este corect definită adică T ψ  : D  B x 0 , b  .

Din modul de construcţie a lui T , avem T ψ  este derivabilă pe D şi deci
T ψ  este continuă pe D .
Fie acum t , , ξ 0   D arbitrar, dar fixat. Putem scrie succesiv
t
T ψ t , , ξ 0   x 0  ξ 0  x 0   f s, ψs, , ξ ds 

t
(12.1.24)
 b1   f s, ψs, , ξ  ds  b

1  M    t  b1  2 M a1

şi punând condiţia b1  2M a1  b pentru a ne găsi în bila deschisă B x 0 , b  ,

rezultă corectitudinea definiţiei lui T .
Pas 4: Vom arăta că T este contracţie, adică există c  0, 1 astfel încât
T ψ 1   T ψ 2  u  c ψ 1  ψ 2 pentru orice ψ 1 şi ψ 2 din M .
Avem
d T ψ 1 , T ψ 2   T ψ 1   T ψ 2  
 sup T  1 t , , ξ   T  2 t , , ξ  . (12.1.25)
D

Ţinând seama de exprimarea (12.1.22), găsim

T  1 t , , ξ   T  2 t , , ξ  
t t
(12.1.26)
  f s, ψ 1 s, , ξ  ds  f s, ψ 2 s, , ξ  ds

 

şi relaţia (12.1.25) devine

t
d T ψ 1 , T ψ 2   sup  f s, ψ t , , ξ   f s, ψ t , , ξ  ds 
1 2
D

t
(12.1.27)
  sup f s, ψ t , , ξ   f s, ψ t , , ξ  ds .

D
1 2

Cum f este local lipschitz-iană în al doilea argument, de constantă L , avem

360 METODE NUMERICE

f s, ψ 1 t , , ξ   f s, ψ 2 t , , ξ   L ψ 1 t , , ξ   ψ 2 t , , ξ  (12.1.28)

şi rezultă
t
d T ψ 1   T ψ 2   L sup  1 t , , ξ    2 t , , ξ  ds 
 D

t
(12.1.29)
L 
ψ1  ψ 2 u
ds  L ψ 1  ψ 2 t    La1 ψ 1  ψ 2 ,

ultima inegalitate fiind o consecinţă a faptului că t şi  sunt din I a1 .

Am obţinut
d T ψ 1   T ψ 2   La1 ψ 1  ψ 2 . (12.1.30)
Din cele demonstrate până aici rezultă că dacă La1  1 , adică
1 1 
a1  min  ,  şi dacă b1  b  2a1 M  , atunci T este o contracţie pe M .
 L M 
Pas 5: Aplicăm teorema lui Banach şi rezultă că există şi este unic punctul
fix ψ 0  M pentru care T ψ 0   ψ 0 , adică
t
ψ 0 t , , ξ   T ψ 0 t , , ξ   ξ   f s, ψ t , , ξ ds .
0 (12.1.31)


Relaţia (12.1.31) este valabilă pentru orice t , , ξ  , în particular şi pentru

  t 0 şi ξ  x 0 .
Derivând acum (12.1.31) în raport cu t , se obţine
dψ 0
 f t , ψ 0 t   , (12.1.32)
dt
cu   t 0 , ξ  x 0 fixate şi definind condiţiile iniţiale (problema Cauchy).
În plus,
t
ψ 0 t 0   x 0
 f t , ψ t   x
0
0
. (12.1.33)
t0

DEFINIŢIA 12.1.1. Spunem că problema Cauchy (12.1.1), (12.1.2) este o

problemă bine pusă dacă:
i) există o soluţie unică x  xt  a problemei (12.1.1), (12.1.2);
ii) există   0 cu proprietatea că problema
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 361
ORDINARE

dz
 f t , z   δt  ; z 0   z 0  x 0  ε 0 (12.1.34)
dt
admite o soluţie unică z  z t  pentru orice ε 0 cu ε 0   şi δt    ;
iii) există o constantă K  0 astfel încât
z t   xt   K (12.1.35)
pentru orice t  I .
DEFINIŢIA 12.1.2. Problema Cauchy (12.1.34) poartă numele de problema
perturbată asociată problemei Cauchy (12.1.1), (12.1.2).
COROLAR 12.1.1. În condiţiile teoremei Cauchy–Kovalevskaia, problema
Cauchy (12.1.1), (12.1.2) este o problemă bine pusă.
Demonstraţie: Corolarul este evident considerând  , ε 0 astfel încât să nu se
părăsească domeniul I  G .
Constanta K din punctul iii) al definiţiei 12.1.1 este o consecinţă a
exprimării soluţiei sub forma (12.1.31).
Dacă se renunţă la condiţia de lipschitz-ialitate în teorema Cauchy–
Kovalevskaia, atunci se poate demonstra doar existenţa soluţiei problemei Cauchy.
TEOREMA 12.1.2 (teorema de existenţă a soluţiei problemei Cauchy sau
teorema lui Peano). Fie f : I  G  R  R n  R continuă pe I  G . În aceste
condiţii, pentru orice t 0 , x 0   I  G există o soluţie a problemei Cauchy ataşate
(12.1.1), (12.1.2).
Demonstraţia acestei teoreme necesită un aparat matematic care depăşeşte
cadrul analizei obişnuite, astfel încât nu o prezentăm aici.
Observaţia 12.1.1. i) Teoremele Cauchy–Kovalevskaia, respectiv Peano,
asigură existenţa şi unicitatea, respectiv numai existenţa soluţiei problemei Cauchy
pe o vecinătate a condiţiilor iniţiale. În general, soluţia se poate extinde fără
probleme pe intervale suficient de mari, fără a fi o regulă în acest sens.
ii) Dacă se consideră ecuaţia diferenţială ordinară
dn y  dy d 2 y d n -1 y 
 f 
 t , y , , ,  , , (12.1.36)
dt n  dt dt 2 dt n 1 
cu condiţiile
n 1
dy
y 0   y 0 ; 0  y 0 ; …; d n 1y 0  y 0n 1 , (12.1.37)
dt dt
atunci folosind notaţiile
dy d n 1 y
x1  y ; x 2  ; …; x n  n 1 , (12.1.38)
dt dt
362 METODE NUMERICE

se obţine sistemul
dx 2 dx dx
 x1 ; 3  x 2 ; …; n 1  x n  2 ;
dt dt dt
(12.1.39)
dx n
 f t , x1 , x 2 ,  , x n 
dt
ale cărui condiţii iniţiale sunt
x1 0  x10  y 0 ; x 2 0   x 20  y 0 ; …; x n 0  x n0  y 0n 1 . (12.1.40)
Rezultă astfel că ecuaţia (12.1.36) nu este un caz special ci poate fi
considerată în cadrul problemei Cauchy generale (12.1.1), (12.1.2).
iii) Teoremele Cauchy–Kovalevskaia şi Peano dau condiţii suficiente de
existenţă şi unicitate, respectiv de existenţă, a soluţiei problemei Cauchy (12.1.1).
Nu înseamnă deci că dacă ipotezele acestor teoreme nu sunt satisfăcute, problema
Cauchy nu are soluţie sau nu are soluţie unică.
Să considerăm spre exemplu problema căderii unei mingi pe suprafaţa
Pământului, coeficientul de restituire dintre minge şi Pământ fiind k . Problema
mecanică este simplă şi dacă notăm cu h0 înălţimea iniţială la care se găseşte
mingea, ea va lovi Pământul cu viteza v 0  2gh0 şi după ciocnire va avea viteza
v  v1  kv0 (fig.12.1.1).
v12
Noua înălţime la care se ridică mingea este h1   kh0 şi procesul
2g
poate continua, mingea sărind din ce în ce mai puţin.

h0 x
h1 V0' =V1

V0

Fig. 12.1.1. Ciocnirea dintre o minge şi Pământ.

Câtă vreme mingea se găseşte în aer problema matematică este simplă,

ecuaţia de mişcare fiind
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 363
ORDINARE

x   g . (12.1.41)
Inconvenientele apar la ciocnirea între minge şi Pământ când vectorul viteză
prezintă discontinuităţi, atât ca mărime, cât şi ca sens. Evident nici una dintre
teoremele precedente nu poate fi aplicată deşi problema are soluţie unică.
iv) Aşa cum am văzut, se pot aplica teoremele Cauchy–Kovalevskaia sau
Peano pe anumite subintervale (timpul cât mingea este în aer), soluţia fiind
obţinută pe porţiuni.

12.2. METODA EULER

Scopul metodei este de a obţine o aproximare a soluţiei problemei Cauchy

dx
dt
 
 f t , x  , t  t 0 , t f , xt 0   x 0 , (12.2.1)

considerată o problemă bine pusă.

Să considerăm o diviziune a intervalului t 0,t f  prin N  1 puncte
echidistante,
t f  t0
t i  t 0  ih ; h  ; i  0, 1,  , N . (12.2.2)
N
Vom presupune că soluţia unică x  xt  este cel puţin de clasă C 2 pe
 
intervalul t 0 , t f şi vom utiliza teorema lui Taylor,

dxt i  h 2 d 2 x i 
xt i 1   xt i  h   xt i   h  , (12.2.3)
dt 2 dt 2
unde  i  t i , t i 1  . Relaţia (12.2.3) poate fi scrisă pentru toţi i  0, 1,  , N  1 .
Scriind relaţia (12.2.1) pentru t  t i ,
dxt i 
 f t i , xt i  , (12.2.4)
dt
şi înlocuind expresia (12.2.4) în (12.2.3), se obţine
h 2 d 2 x i 
xt i 1   xt i  h   xt i   hf t i , xt i   . (12.2.5)
2 dt 2
Rezultă ecuaţiile
xt i 1   xt i  h d 2 x i 
 f t i , xt i   . (12.2.6)
h 2 dt 2
364 METODE NUMERICE

 
Deoarece x este de clasă C 2 pe intervalul t 0 , t f , se deduce că, pentru h
h d 2 x i 
mic, expresia este suficient de mică pentru a fi neglijată în relaţia
2 dt 2
(12.2.6) şi obţinem
xt i 1   xt i 
 f t i , xt i  . (12.2.7)
h
Notând
w0  xt 0  ; wi 1  wi  hf t i , wi  , (12.2.8)
rezultă că
wi  xt i  (12.2.9)
pentru toţi i  0, 1,  , N .
DEFINIŢIA 12.2.1. Expresia (12.2.8) poartă numele de ecuaţia cu diferenţe
asociate metodei Euler.
Observaţia 12.2.1. Metoda Euler se generalizează uşor în cazul n -
dimensional, rezultând următorul algoritm
– se dau N , t 0 , t f , xt 0   x 0  , w 0   x 0  ;
t f  t0
– se calculează h  ;
N
– pentru i de la 1 la N execută
– se calculează t i  t 0  ih ;
– se calculează w i   w i  1  hf t i  1 , w i  1  .
EXEMPLUL 12.2.1. Fie problema Cauchy
dx
 x  t  2 ; x0   0 ; t  0, 1 . (a)
dt
Să se aproximeze soluţia acestei probleme,
xt   e t  t  1 , (b)
prin metoda Euler cu pasul h  0, 1 .
Soluţie: Vom construi tabelul de valori.

Tab. 12.2.1. Soluţia aproximativă şi soluţia exactă a ecuaţiei (a).

i ti x i  xt i  f t i 1 , wi 1  wi
0 0 0 – 0
1 0,1 0,20517 2,00000 0,20000
2 0,2 0,42140 1,10000 0,41000
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 365
ORDINARE
3 0,3 0,64986 2,21000 0,63100
4 0,4 0,89182 2,33100 0,86410
5 0,5 1,14872 2,46410 1,11051
6 0,6 1,42212 2,61051 1,37156
7 0,7 1,71375 2,77156 1,64872
8 0,8 2,02554 2,94872 1,94359
9 0,9 2,35960 3,14359 2,25795
10 1,0 2,71828 3,35795 2,59374

LEMA 12.2.1. Fie x  R , x  1 şi m  N * , arbitrare. În aceste condiţii,

subzistă inegalitatea
0  1  x   e mx .
m
(12.2.10)
Demonstraţie: Prima relaţie (12.2.10) este evidentă. Pentru a doua vom
proceda prin inducţie.
Pentru m  1 relaţia devine (cazul m  0 este evident)
1  x  ex . (12.2.11)
Să considerăm funcţia
g :  1,    R ; g  x   e x  x  1 (12.2.12)
pentru care
g x   e x  1 ; g  x   e x  0 . (12.2.13)
Ecuaţia g  x   0 are unica soluţie x  0 care este un punct de minim şi
g 0   0 , astfel că relaţia (12.2.11) este adevărată pentru orice x   1,   .
Să presupunem că expresia (12.2.10) este adevărată pentru m  N şi să o
demonstrăm pentru m  1 . Avem
1  x m 1  1  x 1  x 
m
 1  x e mx  e x  e mx  e m 1x . (12.2.14)
Din principiul inducţiei matematice rezultă că (12.2.10) este adevărată pentru
orice m  N .
LEMA 12.2.2. Dacă m şi n sunt două numere reale pozitive şi a i i 0, k este
o mulţime finită de numere reale cu a 0  0 şi care satisface relaţia

a i 1  1  m a i  n ; i  0, k  1 , (12.2.15)
atunci
n  n
a i 1  e i 1m   a 0   ; i  0, k  1 . (12.2.16)
m  m
366 METODE NUMERICE

Demonstraţie: Vom face demonstraţia prin inducţie după i .

Pentru i  0 avem
a1  1  m a 0  n (12.2.17)
şi aplicând lema 12.2.1, obţinem
a1  e m a 0  n . (12.2.18)
Vom arăta că
n  n
e m a0  n  e m   a0   . (12.2.19)
m  m
Ultima relaţie se scrie echivalent sub forma
n n
n  em  ; 1  m  em , (12.2.20)
m m
evident adevărată din lema 12.2.1.
Să presupunem că afirmaţia este adevărată pentru i şi să o demonstrăm
pentru i  1 . Putem scrie
n  n
a i 1  1  m a i  n  1  m e im   a 0   . (12.2.21)
m  m
Vom arăta că

1  me im  n  n
 a0  
n  n
 e i 1m   a 0   , (12.2.22)
m  m m  m
adică 1  m  e m , evident adevărată.
Lema este complet demonstrată.
TEOREMA 12.2.1 (determinarea erorii în metoda Euler). Fie xt  soluţia
unică a problemei Cauchy (12.2.1) şi wi , i  0, N , aproximaţiile valorilor
soluţiei obţinute prin metoda Euler pentru un anume N  0 , N  N . Dacă x
este definită pe o mulţime convexă D şi este lipschitz-iană pe D , de constantă
L , şi există M  R , M  0 astfel încât
d2x
dt 2
 
 M ;   t  t 0 , t f , (12.2.23)

atunci

xt i   wi 
2L
e
hM L ti t0 
 1 (12.2.24)

pentru i  0, N .
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 367
ORDINARE
Demonstraţie: Pentru i  0 se obţine

0  xt 0   w0  e  1  0
hM L0
(12.2.25)
2L
şi teorema este adevărată.
Pe de altă parte,
h 2 d 2 xt i   i h 
xt i  1   xt i   hf t i , xt i   , (12.2.26)
2 dt 2
unde  i  0, 1 , i  0, N  1 şi

wi 1  wi  hf t i , wi  ; i  0, N  1 . (12.2.27)
Rezultă succesiv
xt i  1   wi  1  xt i   wi  hf t i , xt i   hf t i , wi  
h 2 d 2 xt i   i h 
  xt i   wi  h f t i , xt i   f t i , wi  
2 dt 2 (12.2.28)
h 2 d 2 xt i   i h  h2M
  x t i   wi 1  hL   .
2 dt 2 2

 
Aplicând acum lema 12.2.2 cu a j  x t j  w j , j  0, N , m  hL ,
h2M
n  , expresia (12.2.28) ne conduce la
2
 hM  hM
xt i  1   wi  1  e i  1hL  xt 0   w0   . (12.2.29)
 2L  2L
Ţinând seama că xt 0   w0  x 0 şi i  1h  ti 1  t0 , relaţia (12.2.29) ne
oferă tocmai expresia (12.2.24) ce trebuia demonstrată.
Observaţia 12.2.2. Relaţia (12.2.24) ne arată că marginea erorii depinde liniar
de mărimea pasului de divizare h . În concluzie, o aproximare mai bună a soluţiei
se obţine prin micşorarea pasului de divizare.
EXEMPLUL 12.2.2. Fie problema Cauchy
dx
 x 2 ; x1  1 ; t  1, 2 (a)
dt
a cărei soluţie este
1
xt    . (b)
t
368 METODE NUMERICE

i) Să se determine valoarea pasului h astfel încât soluţia să fie aproximată cu

precizia   10 1 prin metoda Euler.
ii) Pentru h  0,04 să se determine soluţia aproximativă prin metoda Euler,
precum şi eroarea comisă.
Soluţie: i) Ţinând seama că
f  x   x 2 ; f x   2 x ; f x   2 (c)
şi
3
x2  y2  x  y x  y  x y (d)
2
 1
deoarece t  1, 2 , xt    1,   , rezultă că în formula (12.2.24) avem
 2
3
L  ; M  2 (e)
2
şi deci
2h  2 ti 1  2h  3 
3
xt i   wi  e  1   e 2  1  2,32113h .
2 
3   (f)
2    
3
Din condiţia
2,32113h  0,1 (g)
se deduce
h  0,04308 (h)
şi deci sunt necesare cel puţin 25 puncte de diviziune ( N  24 ).
ii) Realizăm tabelul următor.

Tab. 12.2.2. Soluţia exactă şi soluţia aproximativă pentru ecuaţia (a).

i ti xt i  f t i 1 , wi 1  wi xt i   wi
0 1,00 –1,00000 – –1,00000 0
1 1,04 –0,96154 1,00000 –0,96000 0,00154
2 1,08 –0,92593 0,92160 –0,92314 0,00279
3 1,12 0,89286 0,85219 –0,88905 0,00381
4 1,16 –0,86207 0,79041 –0,85743 0,00464
5 1,20 –0,83333 0,73519 –0,82802 0,00531
6 1,24 –0,80645 0,68562 –0,80060 0,00585
7 1,28 –0,78125 0,64096 –0,77496 0,00629
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 369
ORDINARE
8 1,32 –0,75758 0,60056 –0,75094 0,00664
9 1,36 –0,73529 0,56391 –0,72838 0,00691
10 1,40 –0,71429 0,53054 –0,70716 0,00713
11 1,44 –0,69444 0,50008 –0,68716 0,00728
12 1,48 –0,67568 0,47219 –0,66827 0,00741
13 1,52 –0,65789 0,44658 –0,65041 0,00748
14 1,56 –0,64103 0,42303 –0,63349 0,00754
15 1,60 –0,62500 0,40131 –0,61744 0,00756
16 1,64 –0,60976 0,38123 –0,60219 0,00757
17 1,68 –0,59524 0,36263 –0,58768 0,00756
18 1,72 –0,58140 0,34537 –0,57387 0,00753
19 1,76 –0,56818 0,32933 –0,56070 0,00748
20 1,80 –0,55556 0,31438 –0,54812 0,00744
21 1,84 –0,54348 0,30044 –0,53610 0,00738
22 1,88 –0,53191 0,28740 –0,52460 0,00731
23 1,92 –0,52083 0,27521 –0,51359 0,00724
24 1,96 –0,51020 0,26377 –0,50304 0,00716
25 2,00 –0,50000 0,25305 –0,49292 0,00708

Eroarea calculată cu formula (12.2.24) este

0,04  2  3 ti 1 
xt i   wi  e 2  1  0,09285 .
3 (i)
2  
2
Eroarea maximă reală este
 rmax  0,00757 (j)
obţinută pentru
i  16 ; x i  x16  0,60976 ; wi  w16  0,60219 . (k)

12.3. METODA TAYLOR

În acest paragraf vom considera problema Cauchy

dx
dt
 
 f t , xt  ; t  t 0 , t f ; xt 0   x 0 , (12.3.1)

considerată o problemă bine pusă şi vom presupune că funcţia x  xt  , soluţia

 
problemei, este cel puţin de clasă C n  1 pe intervalul t 0 , t f .
370 METODE NUMERICE

Utilizând dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei x  xt  , putem scrie relaţia

dxt i  h 2 d 2 xt i 
xt i  1   xt i   h  
dt 2 dt 2
(12.3.2)
h n d n xt i  h n  1 d n  1 x i 
  ,
n! dt n n  1! dt n
în care  i este un punct intermediar între ti şi t i 1 ,  i  t i , t i 1  , ti sunt nodurile
t  t0
 
diviziunii echidistante a intervalului t 0 , t f , h este pasul diviziunii, h  f
N
,

t i  t 0  ih , i  1, N , iar N este numărul de puncte al diviziunii.

Pe de altă parte, avem
dx
 f t , xt  , (12.3.3)
dt
d 2 x f t , xt  f t , xt  dx f t , xt 
   
dt 2 t x dt t
(12.3.4)
f t , xt  df t , xt 
  f t , xt    f t , xt  ,
x dt
d3 x d  df t , xt   f t , xt  f t , xt  dxt 
     
dt 3 dt  dt  t x dt
f t , xt  f t , xt  d 2 f t , xt  (12.3.5)
   f t , xt   
t x dt 2
 f t , xt 
şi în general
d k xt  dx k 1 t  df k  2  t , xt 
   f k 1 t , xt  . (12.3.6)
dt k dt dt
Înlocuind aceste derivate în expresia (12.3.2), rezultă
h2
xt i  1   xt i   hf t i , xt i   f t i , xt i    
2
n 1 (12.3.7)
h n n  1
 f t i , xt i   h f n   i , x i  .
n! n  1!
Renunţând la ultimul termen ce conţine pe  i în expresia (12.3.7), se obţine
metoda cu diferenţe finite
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 371
ORDINARE

w0  xt 0   x 0 ; wi 1  wi  hT n  t i , wi  ; i  0, N  1 , (12.3.8)
unde
h h n 1 n 1
T n  t i , wi   f t i , wi  
f t i , wi     f t i , wi  . (12.3.9)
2 n!
DEFINIŢIA 12.3.1. Relaţia (12.3.8) poartă numele de ecuaţia cu diferenţe
asociată metodei Taylor de ordinul n .
Observaţia 12.3.1. Metoda Euler este de fapt metoda Taylor de ordinul întâi.
EXEMPLUL 12.3.1. Se consideră problema Cauchy
dx
  x  2t  2 ; x0   1 ; t  0, 1 (a)
dt
a cărei soluţie este
xt   e  t  2t . (b)
Să se determine soluţia aproximativă a problemei Cauchy (a), utilizând
metodele Taylor de ordinele 1, 2, 3 şi 4 cu pasul h  0,1 .
Soluţie: Avem succesiv
f t , x    x  2t  2 , (c)
d
f t , x    x  2t  2   dx  2  x  2t , (d)
dt dt
dx
f t , x    2   x  2t  2  2   x  2t , (e)
dt
dx
f t , x     2   x  2t  2  2  x  2t , (f)
dt
astfel încât
T 1 t i , wi   f t i , wi    wi  2t i  2 , (g)
h
T 2  t i , wi   f t i , wi  
f t i , wi  
2
(h)
h  h
  wi  2t i  2  wi  2t i   wi  2t i   1    2 ,
2  2
h h2
T 3  t i , wi   f t i , wi  
f t i , wi   f t i , wi  
2 6
h h2
  wi  2t i  2  wi  2t i    wi  2t i   (i)
2 6
 h h2 
 wi  2t i   1     2,
 2 6 
372 METODE NUMERICE

h
T 4  t i , wi   f t i , wi   f t i , wi  
2
h2 h3
 f t i , wi   f t i , wi    wi  2t i  2 
6 24
h h2 3 (j)
 wi  2t i    wi  2t i   h wi  2t i  
2 6 24
 h h 2
h3 
 wi  2t i   1      2.
 2 6 24 
Rezultatele sunt trecute în tabelul următor.

Tab. 12.3.1. Soluţiile exactă şi aproximative pentru ecuaţia (a).

i ti T 1 t i , wi  T 2  t i , wi  T 3  t i , wi  T 4  t i , wi 
0 0 1,00000 1,05000 1,04833 1,048375
1 0,1 1,10000 1,40250 1,38900 1,38934
2 0,2 1,19000 1,22193 1,22085 1,22086
3 0,3 1,27100 1,29584 1,29500 1,29502
4 0,4 1,34390 1,36274 1,36209 1,36211
5 0,5 1,40951 1,42328 1,42280 1,42281
6 0,6 1,46856 1,47807 1,47773 1,47774
7 0,7 1,52170 1,52765 1,52743 1,52744
8 0,8 1,56953 1,57252 1,57240 1,57241
9 0,9 1,61258 1,61313 1,61310 1,61310
10 1,0 1,65132 1,64990 1,64992 1,64992
i xi wi1 wi2  wi3  wi4 
0 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000
1 1,10000 1,10000 1,10583 1,10483 1,10484
2 1,21873 1,21000 1,21903 1,21872 1,21873
3 1,34082 1,32900 1,34122 1,34081 1,34082
4 1,47032 1,45610 1,47080 1,47031 1,47032
5 1,60653 1,59049 1,60708 1,60652 1,60653
6 1,74881 1,73144 1,74940 1,74880 1,74881
7 1,89659 1,87830 1,89721 1,89657 1,89659
8 2,04933 2,03047 2,04998 2,04931 2,04933
9 2,20657 2,18742 2,20723 2,20655 2,20657
10 2,36788 2,34868 2,36854 2,36786 2,36788
i w1i  x i wi2  x i wi3  x i wi4  x i  max
0 0 0 0 0 0
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 373
ORDINARE

1 0,00484 0,00016 4,1  10 6 8,2  10 8 0,00484

2 0,00873 0,00029 7,4  10 6 1,5  10 7 0,00873
3 0,01182 0,00040 0,00001 2  10 7 0,01182
4 0,01422 0,00048 0,00001 2,4  10 7 0,01422
5 0,01604 0,00055 1,4  10 5 2,7  10 7 0,01604
6 0,01737 5,9  10 4
1,5  10 5
3  107 0,01737
7 0,01829 0,00062 1,6  10 5
3,1  10 7 0,01829
8 0,01886 0,00064 1,62  10 5
3,3  10 7 0,01886
9 0,01915 0,00066 1,7  10 5 3,3  10 7 0,01915
10 0,01920 0,00066 1,7  10 5 3,3  10 7 0,01920

În tabelul 12.3.1 am însemnat cu xi valoarea exactă x i  xt i  , cu wij

valoarea aproximativă wi obţinută cu metoda Taylor de ordinul j , j  1, 4 , iar
prin  max eroarea maximă comisă,  max  max wij  x i .
j 1, 4

12.4. METODE RUNGE–KUTTA

O metodă Runge–Kutta presupune aflarea valorilor c1 , 1 şi 1 astfel încât

h
c1 f t   1 , x  1  să aproximeze pe T 2  t , x   f t , x   f t , x  cu o eroare
2
cel mult egală cu O h 2  , care este eroarea de trunchiere pentru metoda Taylor de
ordinul 2.
Pe de altă parte,

f t , xt  
df
t , xt   f t , xt   f t , xt   x t  , (12.4.1)
dt t x
unde
x t   f t , xt  (12.4.2)
şi de aici rezultă
h t
t , xt   h t t , xt   f t , xt  . (12.4.3)
T 2  t , xt   f t , xt  
2 x 2 x
Dezvoltând în serie Taylor pe c1 f t   1 , x  1  în jurul lui t, x  , vom
obţine
374 METODE NUMERICE

c1 f t   1 , x  1  
f
t , x   c11 f t , x   c1 R2 t  1 , x  1  ,
(12.4.4)
 c1 f t , x   c1 1
t t
în care restul R 2 t   1 , x  1  se scrie
 12  2 f 12  2 f
R 2 t   1 , x  1   ,     1 1 ,    ,  . (12.4.5)
2 t 2 2 x 2
Prin identificarea coeficienţilor lui f şi ai derivatelor sale în formulele
(12.4.3) şi (12.4.4), se găseşte sistemul
h h
c1  1 ; c1  1  ; c11  f t , x  (12.4.6)
2 2
a cărei soluţie este
h h
c1  1 ;  1  ; 1  f t , x  . (12.4.7)
2 2
Rezultă deci
 h h   h h 
T 2  t , x   f  t  , x  f t , x   R 2  t  , x  f t , x  , (12.4.8)
 2 2   2 2 
unde
 h h  h2  2 f
R 2  t  , x  f t , x   ,   
 2 2  8 t 2
(12.4.9)
h2 2 f h2 2  f
2
 f t , x  ,     f t , x  2 ,   .
4 tx 8 x
Observaţia 12.4.1. Dacă toate derivatele parţiale de ordinul 2 ale lui f sunt
 h h 
mărginite, atunci R 2  t  , x  f t , x  va fi de ordinul O h 2  .
 2 2 
DEFINIŢIA 12.4.1. Metoda cu diferenţe obţinută din metoda lui Taylor prin
înlocuirea lui T 2 t , x  se numeşte metoda Range–Kutta a punctului mijlociu.
Metoda punctului mijlociu este dată de relaţiile
 h h 
w 0  xt 0   x 0 ; w i 1  w i  hf  t i  , w i  f t i , w i  ;
 2 2  (12.4.10)
i  0, N  1 .
EXEMPLUL 12.4.1. Fie problema Cauchy
x   x  t  1 ; 0  t  1 ; x0   2 (a)
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 375
ORDINARE
a cărei soluţie exactă este
x  2e  t  t . (b)
Să se integreze numeric problema (a) cu pasul h  0,1 prin metoda Runge–
Kutta a punctului mijlociu pe intervalul t  0, 1 şi să se compare cu soluţia exactă
(b).
Soluţie: Avem
f t , x    x  t  1 (c)
şi putem crea tabelul următor.

Tab. 12.4.1. Integrarea numerică a ecuaţiei (a) prin metoda Runge–Kutta a

punctului mijlociu.
 h h 
i ti xi wi f t i , wi  f  t i  , wi  f t i , wi  
 2 2 
0 0 2,00000 2,00000 –1,00000 –0,90000 0
1 0,1 1,90967 1,91000 –0,81000 –0,71950 33  10 5
2 0,2 1,83746 1,83805 –0,63805 –0,55615 59  10 5
3 0,3 1,78164 1,78244 –0,48244 –0,40832 8  10 4
4 0,4 1,74064 1,74161 –0,34161 –0,27453 97  10 5
5 0,5 1,71306 1,71416 –0,21416 –0,15345 11  10 4
6 0,6 1,69762 1,69882 –0,09882 –0,04388 12  10 4
7 0,7 1,69317 1,69443 0,00557 0,05529 1,26  10 3
8 0,8 1,69866 1,69996 0,10004 0,14504 1,3  10 3
9 0,9 1,71314 1,71446 0,18554 0,22626 1,32  10 3
10 1,0 1,73576 1,73709 0,26291 0,29976 1,33  10 3

DEFINIŢIA 12.4.2. i) Dacă se aproximează

h f
t , xt   h  2f t , xt 
2 2
T 2  t , xt   f t , x t   (12.4.11)
2 x 6 x
printr-o expresie de forma
T 2  t , xt   c1 f t , xt   c 2 f t   2 , x   2 f t , xt  (12.4.12)
astfel încât eroarea să fie de ordinul O h 2  şi se aleg parametrii
1
c1  c2  ; 2  2  h , (12.4.13)
2
376 METODE NUMERICE

se obţine metoda Euler modificată pentru care ecuaţia cu diferenţe se scrie

w 0  xt 0   x 0 ;
h (12.4.14)
w i 1  w i  f t i , w i   f t i  1 , w i  hf t i , w i ; i  0, N  1 .
2
ii) În aceleaşi condiţii, alegând
1 3 2
c1  ; c2  ;  2   2  h , (12.4.15)
4 4 3
se obţine metoda lui Heun, pentru care ecuaţia cu diferenţe are forma
w 0  xt 0   x 0 ;
h  2 2 
w i 1  w i  f t i , w i   3f  t i  h, w i  hf t i , w i   ; (12.4.16)
4  3 3 
i  0, N  1 .
EXEMPLUL 12.4.2. Se consideră problema Cauchy
x   x  t  1 ; 0  t  1 ; x0   2 (a)
cu soluţia exactă
x  2e  t  t . (b)
i) Să se integreze numeric problema (a) cu pasul h  0,1 prin metoda Euler
modificată pe intervalul t  0, 1 şi să se compare cu soluţia exactă.
ii) Aceeaşi cerinţă ca la punctul i) numai că integrarea numerică să se
efectueze prin metoda Heun.
Soluţie: i) Avem
f t , x    x  t  1 . (c)
Rezultatele sunt trecute în tabelul următor.

Tab. 12.4.2. Integrarea numerică a ecuaţiei (a) prin metoda Euler modificată.
 h h 
i ti xi wi f t i , wi  f  t i  , wi  f t i , wi  
 2 2 
0 0 2,00000 2,00000 –1,00000 –0,80000 0
1 0,1 1,90967 1,91000 –0,81000 –0,62900 33  10 5
2 0,2 1,83746 1,83805 –0,63805 –0,47425 59  10 5
3 0,3 1,78164 1,78244 –0,48244 –0,33420 8  10 4
4 0,4 1,74064 1,74161 –0,34161 –0,20745 97  10 5
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 377
ORDINARE

5 0,5 1,71306 1,71416 –0,21416 –0,09274 11  10 4

6 0,6 1,69762 1,69882 –0,09882 0,01106 12  10 4
7 0,7 1,69317 1,69443 0,00557 0,10501 1,26  10 3
8 0,8 1,69866 1,69996 0,10004 0,19004 1,3  10 3
9 0,9 1,71314 1,71446 0,18554 0,26699 1,32  10 3
10 1,0 1,73576 1,73709 0,26291 0,33662 1,33  10 3

ii) Rezultatele sunt trecute în tabelul 12.4.3.

Tab. 12.4.3. Integrarea numerică a ecuaţiei (a) prin metoda Heun.

 h h 
i ti xi wi f t i , wi  f  t i  , wi  f t i , wi  
 2 2 
0 0 2,00000 2,00000 –1,00000 –0,86667 0
1 0,1 1,90967 1,91000 –0,81000 –0,68933 33  10 5
2 0,2 1,83746 1,83805 –0,63805 –0,52885 59  10 5
3 0,3 1,78164 1,78244 –0,48244 –0,38361 8  10 4
4 0,4 1,74064 1,74161 –0,34161 –0,25217 97  10 5
5 0,5 1,71306 1,71416 –0,21416 –0,13322 11  10 4
6 0,6 1,69762 1,69881 –0,09881 –0,02556 11,9  10 4
7 0,7 1,69317 1,69442 0,00558 0,07187 1,25  10 3
8 0,8 1,69866 1,69995 0,10005 0,16005 1,29  10 3
9 0,9 1,71314 1,71446 0,18554 0,23984 1,32  10 3
10 1,0 1,73576 1,73709 0,26291 0,31205 1,33  10 3

În mod cu totul analog se stabilesc formule Runge–Kutta de ordin superior:

– metoda Runge–Kutta de ordinul trei pentru care ecuaţia cu diferenţe finite
este

 h K 
w 0  xt 0   x 0 ; K 1  hf t i , w i  ; K 2  hf  t i  , w i  1  ;
 2 2 
(12.4.17)
1
K 3  hf t i  h, w i  2K 2  K 1  ; w i 1  w i  K 1  4K 2  K 3  ;
6
– metoda Runge–Kutta de ordinul patru pentru care ecuaţia cu diferenţe finite
se scrie
378 METODE NUMERICE

 h K 
w 0  xt 0   x 0 ; K 1  hf t i , w i  ; K 2  hf  t i  , w i  1  ;
 2 2 
 K 
K 3  hf  t i  h, w i  2  ; K 4  hf t i  h, w i  K 3  ; (12.4.18)
 2 
1
w i 1  w i  K 1  2K 2  2K 3  K 4  ;
6
– metoda Runge–Kutta de ordinul şase pentru care ecuaţia cu diferenţe finite
are forma
 h K 
w 0  xt 0   x 0 ; K 1  hf t i , w i  ; K 2  hf  t i  , w i  1  ;
 2 3 

K 3  hf  t i 
2h
, wi 
1
6K 2  4K 1  ;
 5 25 
 1 
K 4  hf  t i  h, w i  15K 3  12K 2  K 1  ;
 4  (12.4.19)
 2h 2 
K 5  hf  t i  , wi  4K 4  25K 3  45K 2  3K 1  ;
 3 81 

K 6  hf  t i 
4h
, wi 
1
8K 4  10K 3  36K 2  6K 1  ;
 5 75 
1
w i 1  w i  23K 1  125K 3  81K 5  125K 6  .
192
EXEMPLUL 12.4.3. Fie problema Cauchy
x  2tx  2 ; 0  t  1 ; x0   1 (a)
a cărei soluţie este
2
x  e t  2t (b)
i) Să se integreze numeric ecuaţia (a) cu pasul h  0,1 pe intervalul t  0, 1
prin metoda Runge–Kutta de ordinul trei şi să se compare cu soluţia exactă.
ii) Aceeaşi problemă folosind metoda Runge–Kutta de ordinul patru.
iii) Aceeaşi problemă folosind metoda Runge–Kutta de ordinul şase.
Soluţie: i) Putem scrie
f t , x   2tx  2 . (c)
Datele sunt trecute în tabelul următor.

Tab. 12.4.4. Integrarea numerică a ecuaţiei (a) prin metoda Runge–Kutta

 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 379
ORDINARE
de ordinul 3.
i ti xi wi k1 k2 k3 
0 0 1,00000 0,10000 0,20000 0,21100 0,23244 0
1 0,1 1,21005 1,21274 0,22425 0,23975 0,27666 0,00269
2 0,2 1,44081 1,45606 0,25824 0,27926 0,33637 0,01525
3 0,3 1,69417 1,74133 0,30448 0,33255 0,41687 0,04716
4 0,4 1,97351 2,08326 0,36666 0,40399 0,52579 0,10975
5 0,5 2,28403 2,50133 0,45013 0,49990 0,67415 0,21730
6 0,6 2,63333 3,02197 0,56264 0,62943 0,87809 0,38864
7 0,7 3,03232 3,68172 0,71544 0,80592 1,16144 0,64940
8 0,8 3,49648 4,53181 0,92509 1,04904 1,55990 1,03533
9 0,9 4,04791 5,64533 1,21616 1,38815 2,12756 1,59742
10 1,0 4,71828 7,12805 1,62561 1,86758 2,94754 2,40977

ii) Rezultatele sunt trecute în tabelul următor.

Tab. 12.4.5. Integrarea numerică a ecuaţiei (a) prin metoda Runge–Kutta

de ordinul 4.
i ti xi wi k1 k2 k3 k4 
0 0 1,00000 0,10000 0,20000 0,21100 0,21106 0,22422 0
1 0,1 1,21005 1,21139 0,22423 0,23971 0,23994 0,25805 0,00134
2 0,2 1,44081 1,45165 0,25807 0,27903 0,27956 0,30387 0,01084
3 0,3 1,69417 1,73150 0,30389 0,33184 0,33282 0,36515 0,03733
4 0,4 1,97351 2,06456 0,36517 0,40224 0,40391 0,44685 0,09105
5 0,5 2,28403 2,46862 0,44686 0,49613 0,49883 0,55609 0,18459
6 0,6 2,63333 2,96743 0,55609 0,62191 0,62619 0,70311 0,33410
7 0,7 3,03232 3,59333 0,70307 0,79173 1,79838 0,90267 0,56101
8 0,8 3,49648 4,39099 0,90256 1,02319 1,03344 1,17640 1,89411
9 0,9 4,04791 5,42302 1,17614 1,34211 1,35787 1,55618 1,37511
10 1,0 4,71828 6,77840 1,55568 1,78681 1,81108 2,08969 2,06012

iii) Datele se găsesc în tabelul 12.4.6.

Tab. 12.4.6. Integrarea numerică a ecuaţiei (a) prin metoda Runge–Kutta

de ordinul 6.
i ti x w k k k k k k 
i i 1 2 3 4 5 6
0 0 1,00000 0,10000 0,20000 0,20711 0,21106 0,22422 0,21518 0,21722 0
1 0,1 1,21005 1,18870 0,22377 0,23369 0,23586 0,25712 0,24482 0,24589 –0,02135
2 0,2 1,44081 1,40130 0,25605 0,26938 0,27233 0,30071 0,28433 0,28405 –0,03951
3 0,3 1,69417 1,64588 0,29875 0,31636 0,32033 0,35782 0,33619 0,33401 –0,04829
380 METODE NUMERICE

4 0,4 1,97351 1,93247 0,35460 0,37773 0,38303 0,43243 0,40391 0,39902 –0,04104
5 0,5 2,28403 2,27381 0,42738 0,45773 0,46482 0,53006 0,49234 0,48360 –0,01022
6 0,6 2,63333 2,68634 0,52236 0,56232 0,57182 0,65840 0,60825 0,59400 0,05301
7 0,7 3,03232 3,19174 0,64684 0,69975 0,71255 0,82820 0,76106 0,73895 0,15942
8 0,8 3,49648 3,81892 0,81103 0,88154 0,89892 1,05464 0,96401 0,93065 0,32244
9 0,9 4,04791 4,60687 1,02924 1,12399 1,14777 1,35927 1,23583 1,18631 0,55896
10 1,0 4,71828 5,60882 1,32176 1,45021 1,48302 1,77299 1,60325 1,53044 0,89054

În exemplele precedente am putut determina eroarea globală a metodelor

folosite deoarece am cunoscut soluţia exactă a problemei Cauchy propuse. În cazul
general, însă, determinarea erorii globale devine imposibilă. În locul erorii globale
se foloseşte noţiunea de eroare locală.
DEFINIŢIA 12.4.3. Eroarea locală este valoarea absolută a diferenţei între
aproximaţia într-un punct de divizare şi soluţia exactă în acel punct a problemei
Cauchy care are drept valoare iniţială aproximaţia în punctul de divizare anterior.
Observaţia 12.4.2. Dacă y t  este soluţia problemei Cauchy
y t   f t , y  ; t0  t  t f ; y t 0   wi , (12.4.20)
unde wi este valoarea aproximativă obţinută prin metoda cu diferenţe, atunci
eroarea locală în punctul t i 1 are exprimarea
 i 1 h   y t i 1   wi 1 . (12.4.21)
EXEMPLUL 12.4.4. Fie problema Cauchy
x   x  t  1 ; 0  t  1 ; x0   2 (a)
cu soluţia
xt   2e  t  t . (b)
Să se estimeze eroarea locală în metoda Euler cu h  0,1 .
Soluţie: Soluţia exactă a problemei
y   y  t  1 ; ti  t  t f ; y t i   wi (c)
are exprimarea
y t   t  wi  t i e ti e t (d)
şi eroarea locală se scrie
 i 1 h   y t i 1   wi 1  t i 1  wi  t i e  h  wi 1 . (e)
Estimarea acestei erori este dată de formula
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 381
ORDINARE

h h2
f t i 1 , w i  hf t i 1 , wi   f t i 1 , wi   wi  t i , (f)
2 2
unde
f t , x    x  t  1 . (g)
Calculele sunt trecute în tabelul următor.

Tab. 12.4.7. Estimarea erorii locale pentru ecuaţia (a).

h2
i ti y t i  wi  i h  wi  t i
2
0 0 – 2,00000 – 1000  10 5
1 0,1 1,90967 1,91000 33  10 5 905  10 5
2 0,2 1,83776 1,83805 29  10 5 819  10 5
3 0,3 1,78217 1,78244 27  10 5 741  10 5
4 0,4 1,74137 1,74161 24  10 5 671  10 5
5 0,5 1,71394 1,71416 22  10 5 607  10 5
6 0,6 1,69862 1,69882 20  10  5
549  10 5
7 0,7 1,69425 1,69443 18  10 5 497  10 5
8 0,8 1,69980 1,69966 16  10 5 450  10 5
9 0,9 1,71432 1,71446 14  10 5 407  10 5
10 1,0 1,73695 1,73709 14  10 5 369  10 5

În probleme se pot aplica metode care exercită şi un anume control asupra

erorii. O astfel de metodă este metoda Runge–Kutta–Fehlberg al cărei algoritm este
dat mai jos:
– se dau   0 , t 0 , w 0  xt 0   x 0 , h   1 / 4 , t f ;
– i  0;
– cât timp ti  h  t f execută
– calculează
 h K 
w 0  xt 0   x 0 ; K 1  hf t i , w i  ; K 2  hf  t i  , w i  1  ;
 2 3 
 1 1 
K 1  hf t i , w i  ; K 2  hf  t i  h, w i  K 1  ;
 4 4 
 3 3 9 
K 3  hf  t i  h, w i  K1  K2 ;
 8 32 32 
382 METODE NUMERICE

 12 1932 7200 7296 

K 4  hf  t i  h, w i  K1  K2  K3  ;
 13 2197 2197 2197 
 439 3680 845 
K 5  hf  t i  h, w i  K 1  8K 2  K3  K4 ;
 216 513 4104 
 1 8 3544 1859 11 
K6  hf  t i  h, w i  K 1  2K 2  K3  K4  K5 ;
 2 27 2565 4104 10 
– calculează
25 1408 2197 1
w i 1  w i  K1  K3  K4  K5 ;
216 2565 4104 5
16 6656 28561 9 2
w i 1  wi  K1  K3  K4  K5  K6 ;
135 12825 56430 50 55
– calculează
1
1   4
ri  1  w i  1  w i  ;   0,84  ;
h  r 
 i  1 
– dacă   0,1 , atunci h  0,1h ;
– dacă   4 , atunci h  4h ;
– dacă 0,1    4 , atunci h  h ;
– dacă Γ i 1   , atunci i  i  1 .
În acest caz, w i aproximează pe x i t  cu eroarea locală cel mult  .
EXEMPLUL 12.4.5. Fie problema Cauchy
1
x  2tx  2  2t  ; 1  t  2 ; x1  e  2 (a)
t2
a cărei soluţie este
1
xt   e t 
2
1 (b)
t
şi eroarea locală impusă   10 6 .
Să se aproximeze soluţia problemei Cauchy (a) prin metoda Runge–Kutta–
Fehlberg.
Soluţie: Rezultatele numerice obţinute sunt trecute în tabelul 12.4.8.

Tab. 12.4.8, Rezolvarea numerică a ecuaţiei (a) prin metoda Runge–Kutta–

Fehlberg.
i ti wi xt i  ri   xt i   wi
0 1,0000000 4,7182818 4,7182818 – 0
 INTEGRAREA ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE 383
ORDINARE
1 1,0444893 4,8679979 4,9345299 0,0000001 0,0665321
2 1,0859211 5,1186826 5,1727291 –0,0000007 0,0540465
3 1,1246889 5,3919435 5,4319620 –0,0000006 0,0400186
4 1,1611039 5,6872359 5,7115925 –0,0000006 0,0243566
5 1,1954342 6,0041827 6,0113017 –0,0000006 0,0071190
6 1,2279083 6,3426757 6,3309904 –0,0000006 0,0116854
7 1,2587207 6,7027907 6,6707139 –0,0000006 0,0320768
8 1,2880373 7,0847327 7,0306401 –0,0000006 0,0540926
9 1,3160006 7,4888009 7,4110202 –0,0000006 0,0777807
10 1,3427335 7,9153641 7,8121687 –0,0000006 0,1031955
11 1,3683427 8,3648450 8,2344493 –0,0000006 0,1303957
12 1,3929213 8,8377080 8,6782650 –0,0000006 0,1594430
13 1,4165510 9,3344515 9,1440505 –0,0000006 0,1904011
14 1,4393042 9,8556018 9,6322665 –0,0000006 0,2233353
15 1,4612449 10,4017080 10,1433961 –0,0000006 0,2583119
16 1,4824302 10,9733394 10,6779409 –0,0000006 0,2953985
17 1,5029113 11,5710826 11,2364193 –0,0000006 0,3346633
18 1,5227341 12,1955392 11,8193638 –0,0000006 0,3761754
19 1,5419403 12,8473247 12,4273200 –0,0000006 0,4200047
20 1,5605675 13,5270670 13,0608454 –0,0000006 0,4662216
21 1,5786498 14,2354053 13,7205079 –0,0000006 0,5148974
22 1,5962184 14,9729895 14,4068858 –0,0000006 0,5661037
23 1,6133019 15,7404795 15,1205662 –0,0000006 0,6199133
24 1,6299264 16,5385444 15,8621452 –0,0000006 0,6763993
25 1,6461160 17,3678625 16,6322271 –0,0000006 0,7356354
26 1,6618929 18,2291204 17,4314243 –0,0000006 0,7976961
27 1,6772775 19,1230131 18,2603564 –0,0000006 0,8626568
28 1,6922888 20,0502435 19,1196506 –0,0000005 0,9305929
29 1,7069445 21,0115224 20,0099411 –0,0000005 1,0015813
30 1,7212608 22,0075678 20,9318689 –0,0000005 1,0756989
31 1,7352531 23,0391053 21,8860819 –0,0000005 1,1530234
32 1,7489355 24,1068679 22,8732344 –0,0000005 1,2336335
33 1,7623214 25,2115954 23,8939870 –0,0000005 1,3176084
34 1,7754231 26,3540346 24,9490070 –0,0000005 1,4050276
35 1,7882524 27,5349394 26,0389673 –0,0000005 1,4959720
36 1,8008202 28,7550702 27,1645475 –0,0000005 1,5905227
37 1,8131368 30,0151942 28,3264331 –0,0000005 1,6887611
38 1,8252118 31,3160857 29,5253152 –0,0000005 1,7907705
39 1,8370545 32,6585247 30,7618913 –0,0000005 1,8966334
40 1,8486734 34,0432987 32,0368645 –0,0000005 2,0064342
384 METODE NUMERICE

41 1,8600767 35,4712010 33,3509434 –0,0000005 2,1202576

42 1,8712721 36,9430311 34,7048427 –0,0000005 2,2381884
43 1,8822669 38,4595956 36,0992833 –0,0000005 2,3603122
44 1,8930680 40,0217075 37,5349904 –0,0000005 2,4867170
45 1,9036819 41,6301849 39,0126959 –0,0000005 2,6174890
46 1,9141149 43,2858534 40,5331372 –0,0000005 2,7527162
47 1,9243730 44,8985445 42,0970567 –0,0000005 2,8924879
48 1,9344617 46,7420954 43,7052033 –0,0000005 3,0368921
49 1,9443864 48,5443510 45,3583305 –0,0000005 3,1860205
50 1,9541523 50,3971603 47,0571975 –0,0000005 3,3399629
51 1,9637641 52,3013798 48,8025692 –0,0000005 3,4988106
52 1,9732266 54,2578717 50,5952155 –0,0000005 3,6626563
53 1,9825443 56,2675040 52,4359115 –0,0000005 3,8315925
54 1,9917213 58,3311507 54,3254399 –0,0000005 4,0057108

12.5. METODE MULTIPAS

Metodele prezentate până acum necesitau cunoaşterea doar a valorii xi din

punctul ti pentru determinarea numerică a valorii xi  1 din punctul t i 1 . Era deci
nevoie doar de întoarcerea un singur pas pentru determinarea noii valori, adică
aveam de a face cu metode unipas.
Metodele următoare utilizează aproximaţii ale soluţiei în mai multe puncte
anterioare pentru a determina soluţia aproximativă în punctul curent de divizare.
DEFINIŢIA 12.5.1. Se numeşte metodă multipas pentru determinarea
aproximaţiei w i a soluţiei problemei Cauchy
x t   f t , x  ; t0  t  t f ; xt 0   x 0 (12.5.1)
în punctul de divizare t i 1 , o metodă ale cărei ecuaţii cu diferenţe pot fi
reprezentate sub forma
w i  1  a m 1w i  a m  2 w i  1    a 0 w i  1  m 
 hbm f t i  1 , w i  1   bm  1 t i  1 , w i  1     b0 f t i  1  m , w i  1  m  ; (12.5.2)
i  m  1, , N  1 ,
unde N este numărul de paşi de divizare ai intervalului t 0 , t f , h este pasul de  
t f  t0
divizare al aceluiaşi interval, h  , m  1 şi în plus
N
w 0  xt 0   x 0 ; w 1  xt1   x 1 ; …; w m 1  xt m 1   x m 1 . (12.5.3)