Legi ale numerelor mari.

Teoreme limitǎ 229

CAPITOLUL 11

LEGI ALE NUMERELOR MARI. TEOREME LIMITĂ

BREVIAR TEORETIC

LEGI ALE NUMERELOR MARI

Inegalitatea lui Cebîşev: Dacă X este o v.a. pentru care există M (X) şi D (X), atunci pentru orice ε > 0 are loc
P  : X ( )  M ( X )     1 
inegalitatea: D( X )

2

Teorema lui Cebîşev: Fie ( X ) * un şir de v.a. independente, cu medii finite şi dispersii egal mărginite
n nN

( c > 0 a.î. D (Xk) ≤ c,  k  N* ). Atunci1 n 1 n 

lim P  X k   M ( X k )     1
n 
 k 1
n n k 1 
Teorema lui Bernoulli: Fie α numărul de apariţii ale evenimentului A în n probe independente şi p = P (A). Atunci,
oricare ar fi ε > 0,  
lim P  p     1
n 
n 
Teorema lui Poisson: Dacă într-o succesiune de probe independente probabilitatea de apariţie a evenimentului A în proba
de rang k este pk şi α este numărul de apariţii ale evenimentului A în primele n probe, atunci:
 1 n 
lim P   p k     1
n    n
n k 1 


TEOREME LIMITĂ

Teorema limită centrală (Lindeberg-Levy). Fie ( X n ) * un şir de v.a. independente, identic repartizate, care
nN n
 n 
X
k 1
k  M  X k 
, k 1 
admit momente de ordinul unu şi doi. Dacă se consideră şirul de v.a. (Yn ) nN , Yn 
* , n N *
 n 
  X k 
atunci Yn n  Z  N (0,1) (converge în repartiţie), adică  k 1 
 2
y
1 x 2
lim Fn ( x)  lim P( : Yn ( )  x)   e dy
n n 2 

Teorema Moivre-Laplace. Fie un experiment în care se poate realiza evenimentul A cu probabilitatea p(0,1) sau
evenimentul contrar lui A cu probabilitatea q (deci p + q = 1)
Dacă se repetă de n ori experimentul în aceleaşi condiţii şi se notează cu k numărul de realizări ale evenimentului
y2
A în cele n experimente independente, atunci:  k  np  1 x 
lim P  x 
 2 
e 2 dy
n    npq  
Observaţie. Enunţul poate fi exprimat şi astfel:
Dacă X  Bi(n, p), atunci v.a. normată X  np converge în repartiţie, când n→∞, către Z  N (0,1).
npq
PROBLEME REZOLVATE

1. S-a constatat că numărul de apeluri telefonice efectuate în unitatea de timp (o oră) într-o centrală telefonică poate fi
asimilat cu o variabilă aleatoare X care are media egală cu 40 şi momentul iniţial de ordinul al doilea egal cu 1609 . Să se
găsească o limită inferioară a probabilităţii ca numărul de apeluri înregistrate într-o oră să fie cuprins între 31 şi 49.

Rezolvare:
Vom folosi inegalitatea lui Cebîşev. Din enunţ deducem: M(X) = 40; D(X) = M(X2) - M2(X) = 1609 – 1600 = 9
Probabilitatea a cărei limită inferioară se cere se mai poate scrie astfel:
P(31  X  49)  P(31  40  X  40  49  40)  P(9  X  M ( X )  9)  P X  M ( X )  9
230 Matematici aplicate în economie - culegere de probleme


Aplicând inegalitatea lui Cebîşev rezultă: P(31  X  49)  P X  M ( X )  9  1  9 
92
Am obţinut P(31 < X < 49) ≥ 0,88, deci o limită inferioară a probabilităţii este 0,88.

2. S-a observat că, în medie, din 5 persoane care se adresează unei agenţii de turism, două cumpără bilete de la acea
agenţie şi trei nu cumpără.
a) Să se determine probabilitatea ca, din 300 de persoane care se adresează agenţiei într-o săptămână, numărul celor care
cumpără bilete să fie cuprins între 90 şi 150.
b) Să se determine o margine inferioară a probabilităţii de la punctul precedent.
c) Să se determine o margine inferioară a probabilităţilor ca numărul persoanelor care cumpără bilete să fie cuprins
între: i) 80 şi 140; ii) 70 şi 135.

Rezolvare:

a) Notăm cu X v.a. ce indică numărul de persoane din cele 300 care cumpără bilete. Deoarece probabilitatea ca o
persoană să cumpere bilete este constantă, rezultă că v.a. X are o repartiţie binomială,

X  Bi (n = 300, p = 2/5), de forma  k 

X :  k 2 k 3 300 k 
C     
 300 5 5 k  0,300
149
k
P(90  X  150)  P(91  X  149)   C300 2
5 5

k 3 300  k

k  91
Observăm că valoarea exactă a probabilităţii găsite mai sus este greu de calculat.

b) Avem: M ( X )  n  p  300  2  120 ; D( X )  n  p  q  300  2  3  72

5 5 5
O margine inferioară a probabilităţii de la punctul precedent se poate găsi folosind inegalitatea lui Cebîşev. Astfel:
P 90  X  150  P 90  120  X  120  150  120  P  30  X  M ( X )  30 

 P X  M ( X )  30   1   0,92 , deci P 90  X  150  0,92 .

D( X ) 72
 1
30 2 900
Am obţinut astfel că o margine inferioară a probabilităţii din enunţ este 0,92, adică probabiliatea ca, din 300 de persoane
care vizitează agenţia într-o săptămână, numărul celor care cumpără bilete să fie cuprins între 90 şi 150 este cel puţin 0,92.

c) i) P 80  X  140  P(100  X  140)  P(100  120  X  120  140  120) 

 P 20  X  M ( X )  20  P X  M ( X )  20  1 

D( X )
 0,82
20 2
ii) P 70  X  135  P(105  X  135)  P(105  120  X  120  135  120) 

 P 15  X  M ( X )  15  P X  M ( X )  15  1 

D( X ) 72
1  0,68
15 2 225

 1
3. Variabila aleatoare X are densitatea de repartiţie  ( x  x 2 ) a 1 , x  (0,1)
f ( x)    a, a  , a0
 0 , x  (0,1)

4
Să se arate că P 1  X  3  2a .
4
 2a 1

Rezolvare:

Se observă că v.a. X are o repartiţie Beta, X   (a, a).

Utilizând formulele pentru media şi dispersia repartiţiei beta sau efectuând calculele, obţinem:
a 1 aa 1 . Aplicând inegalitatea lui Cebîşev rezultă:
M (X )   ; D( X )  
aa 2 a  a 2 a  a  1 42a  1
1 3 1 1 1 3 1  1 D( X ) 1 2a
P  X    P   X      P X  M ( X )    1   1 
4 4 4 2 2 4 2  4 1 / 22 2a  1 2a  1
 Legi ale numerelor mari. Teoreme limitǎ 231

4. Să se determine o limită inferioară a probabilităţii  k 1 1  , unde k reprezintă numărul de apariţii ale

P 5   2 
 10 6 10 
feţei cu 6 puncte în 100.000 de aruncări ale unui zar.
Rezolvare:
Notăm cu X v.a. ce indică numărul de apariţii ale feţei cu 6 puncte în 100.000 de aruncări ale unui zar. Deoarece
probabilitatea ca la o aruncare să apară faţa cu 6 puncte este constantă, rezultă că v.a. X are o repartiţie binomială,

  1 1 5
X  Bi n  100.000 , p  1 . Rezultă M ( X )  n  p  100.000  ; D 2 ( X )  n  p  q  100.000  
6 6 6 6
Fie v.a. Y 1  X , deci M (Y )  1  M ( X )  1 ; D(Y )  1  D( X )  1  5
100.000 100.000 6 1010 100.000 36
Aplicând inegalitatea lui Cebîşev, obţinem:
 k 1 1   1  D(Y ) 5 5
P 5   2   P Y  M (Y )  2   1   1  10.000  1   0,986
 10 6 10   10   1 
2
100.000  36 360
 2
 10 

5. Fie k numărul de apariţii ale evenimentului A în n probe independente şi p = P(A).

k
Să se arate că, oricare ar fi  > 0, are loc relaţia:  pq
P  p     1 
n  n 2
Rezolvare:
Notăm cu X v.a. ce indică numărul de realizări ale evenimentului în n probe independente. Deoarece probabilitatea p =
P(A) este constantă, rezultă că v.a. X are repartiţie binomială, X  Bi(n, p).
Avem deci: M(X) = n ∙ p; D2(X) = n ∙ p ∙ q.
Considerăm variabila aleatoare Y  1  X , deci M (Y )  1  M ( X )  p; D(Y )  1  D( X )  pq
n n n2 n
Aplicând inegalitatea lui Cebîşev variabilei aleatoare Y rezultă:
k 
P  p     PY  M (Y )     1  2  1  2
D(Y ) pq
 n   n 
Am obţinut: k  pq
P  p     1 
n  n 2

6. Se ştie că probabilitatea realizării unui anumit eveniment într-o singură probă este 0,8. Se cere numărul minim al
probelor independente ce trebuie efectuate astfel ca  k 
P  p  0,05   0,98
n 
Rezolvare:
Metoda I. Notăm cu X v.a.ce indică numărul de apariţii ale evenimentului considerat în n probe independente. Aceasta are
o repartiţie binomială de parametri n şi p = 0,8, deci M(X) = n ∙ p şi D (X) = n ∙ p ∙ q.
Fie variabila aleatoare Y  X , care reprezintă frecvenţa relativă a evenimentului A în cele n probe. Rezultă
n
X 1 1 ; X 1 1 pq
M (Y )  M    M ( X )   np  p  0,8 D(Y )  D   2 D( X )  2  npq 
n n n n n n n
k 
P  p  0,05   P Y  M (Y )  0,05  1 
Aplicând inegalitatea lui Cebîşev v.a. Y, obţinem: D(Y )
n  (0,05) 2
Condiţia  k  este îndeplinită dacă D(Y ) 0,16
P  p  0,1  0,98 1  0,98  1   0,98  n  3200
n  (0,05) 2 0,0025 n
Prin urmare, este necesar să se efectueze cel puţin 3201 probe.

Metoda II. Folosind inegalitatea stabilită la problema precedentă, avem: k  pq , unde

P  p     1 
 n  n 2
p = 0,8; q = 0,2; ε = 0,05; inegalitatea din enunţ are loc dacă 1  pq  0,98  n  3200
n 2
232 Matematici aplicate în economie - culegere de probleme

7. Se efectuează 1.000 probe independente. În 300 dintre ele probabilitatea apariţiei unui eveniment A este 0,4, în 500
de probe probabilitatea este 0,6, iar în restul de 200 probe este de 0,3. Să se determine o margine inferioară a probabilităţii
ca valoarea absolută a abaterii frecvenţei relative de apariţie a evenimentului de la media probabilităţilor să nu depăşească
0,08.
Rezolvare:
Notăm cu n numărul total de probe efectuate, cu ni, i  1,3 numărul de probe din fiecare categorie şi cu pi probabilitatea
de realizare a evenimentului A în categoria i de probe, i  1,3 . Probabilitatea a cărei margine inferioară se cere este:
 k n p  n2 p 2  n3 p3 
P  1 1  0,08 
 n n1  n 2  n3 
Fie X1 v. a. ce reprezintă numărul de apariţii ale evenimentului considerat în primele 300 de probe, X2 v. a. ce reprezintă
numărul de apariţii ale evenimentului considerat în următoarele 500 de probe şi X3 v. a. ce reprezintă numărul de apariţii
ale evenimentului considerat în ultimele 200 de probe.
V.a. Y  X 1  X 2  X 3 reprezintă frecvenţa relativă a evenimentului A în cele 1.000 de probe
n
P Y  M (Y )  0,08  1 
Aplicând inegalitatea lui Cebâşev v.a. Y, obţinem: D(Y )
(1)
(0,08) 2
3 n p  n2 p2  n3 p3
M Y   1  M  X k   1 1
Avem:
n n
k 1
1 3 n1 p1 q1  n2 p 2 q 2  n3 p3 q3 300  0,4  0,6  500  0,6  0,4  200  0,3  0,7 234
DY   2  D X k     6
n k 1 n2 10 6 10
P Y  M (Y )  0,08  1 
Inegalitatea (1) devine: D(Y ) 234
 1  0,963
(0,08) 2 6400

8. Profitul unui aagent economic este rezultatul acţiunii a doi factori, care pot fi modelaţi prin două v.a. independente X
şi Y. V.a. X urmează o repartiţie binomială de parametri 10 şi 0,9, iar v.a. Y are densitatea de repartiţie
( x  2) 2
1 
f Y ( x)  e 8 . Să se determine:
2 2
a) o limită inferioară a probabilităţii P (5 < X <13);
b) o limită inferioară a probabilităţii P (-1 < Y < 5);
c) coeficientul de corelaţie al v.a. U şi V, unde U = X + 2Y şi V = 4X - Y
Rezolvare:
Din enunţ rezultă că Y  N (m = 2;  = 2). Deducem că
M(X) = 10 · 0,9 = 9; D(X) = 10 · 0,9 · 0,1 = 0,9; M(Y) = 2; D(Y) = 4


a) P(5  X  13)  P(5  9  X  M ( X )  13  9)  P X  M ( X )  4  1  0,9 
42
Obţinem: P(5  X  13)  0,9437
2
 
b) P(1  Y  5)  P(1  2  Y  M (Y )  5  2)  P Y  M (Y )  3  1  2 , deci P(1  Y  5)  5
32 9
c) Avem: M (U )  M ( X  2Y )  M ( X )  2M (Y )  9  4  13 .
M (V )  M (4 X  Y )  4M ( X )  M (Y )  4  9  2  34 . Cum X, Y v.a. independente, rezultă:
D(U) = D(X + 2Y) = D (X) + 4 D (Y) = 0,9 + 16 = 16,9
D(V) = D(4X - Y) = 16 D (X) + D (Y) = 16·0,9 + 4 = 18,4

M (UV )  M ( X  2Y )  (4 X  Y )  M 4 X 2  XY  2Y 2   4M ( X 2 )  7M ( X )  M (Y )  2M (Y 2 )
Cum M(X 2) = D(X) + M 2(X) = 0,9 +81 = 81,9; M(Y 2) = D(Y) + M 2(Y) = 4 + 4 = 8, obţinem:
M (UV )  4  81,9  7  9  2  16  437,6 , deci
M (UV )  M (U )  M (V ) 437,6  13  34  4,4
 (U ,V )     0,246
D 2 (U )  D 2 (V ) 16,9  18,9 4,11  4,34
 Legi ale numerelor mari. Teoreme limitǎ 233

9. Se consideră şirurile de v.a. independente, definite pe acelaşi câmp de probabilitate:

 n 0 2n 
a)  
 X n nN , Xn:  1
* 2 1 
 1 2 
 5n 2 5n 5n 2 
  np 0 np 
b)  
Yn nN * , Yn :  1 1 1  ; pN ,   0
*

 1 n n 
 n   
c) Z n nN , Z n  n,  n ;   0
*

Să se verifice dacă se poate aplica teorema lui Cebîşev acestor şiruri.

Rezolvare:
Teorema lui Cebîşev se poate aplica unui şir de v.a. independente dacă v.a. care formează şirul au mediile finite şi
dispersiile egal mărginite (adică  c  0 a.î. D( X k )  c,  k  N * ).
a) M ( X )  n  1  1,  n  N * , prin urmare mediile v.a. din şirul ( X n ) * sunt finite
n nN
5n 2 5n
 2

M  X n   1  D X n   1 
1
25n 2
 1,  n  N * , deci dispersiile v.a. sunt egal mărginite.
În concluzie, se poate aplica teorema lui Cebîşev şirului ( X n ) *
nN
b) M (Yn )  0,  n  N * , prin urmare mediile v.a. din şirul (Yn ) * sunt finite.
nN


M Yn  
2
 2 n2 p
 n
 DYn  
2 n2 p
n
, n  N * ;

0,   1 , deci dispersiile v.a.sunt egal mărginite dacă şi numai dacă α > 1.
lim DYn   
n 
,   1
Prin urmare, se poate aplica teorema lui Cebîşev şirului (Yn ) * dacă şi numai dacă α > 1.
nN

 
c) Z n   n,  n  M (Z n )  n  n , D(Z n )  n  2 n , n  N *
 0,   (0,1) 0,   (0,1)
lim M ( Z n )   lim DYn   
n ,   1 n 
,   1
Rezultă că mediile v.a. sunt finite şi dispersiile sunt egal mărginite dacă şi numai dacă  (0,1), deci se poate aplica
teorema lui Cebîşev şirului ( Z n ) * dacă şi numai dacă  (0,1).
nN

10. Fie şirul de v.a. independente, identic repartizate ( X n ) * , cu densitatea de repartiţie

nN

 1
x x e 2 , x  0 . Să se calculeze probabilitatea  
x 160
 P 730   X k  850 
f : R  R, f ( x )   3 
 0 , x0  k 1 

Rezolvare:
Se observă că v.a. care compun şirul ( X n ) * urmează o repartiţie hi-pătrat cu 5 grade de libertate, Xn H (5).
nN
Aplicând formulele pentru media şi dispersia corespunzătoare acestei repartiţii sau făcând calculele, obţinem:
M  X n   5 , D X n   2  5  10

V.a. Xn sunt independente, identic repartizate şi admit momente de ordinul unu şi doi, deci putem aplica teorema limită
n  n 
centrală şi obţinem că şirul  X k  M   X k  converge în repartiţie către Z N(0,1)
Yn 
k 1  k 1 
 n 
   X k 
 k 1 
Prin urmare, pentru n suficient de mare putem aproxima repartiţia v.a. Yn cu repartiţia normală standard, ZN(0,1)

 X k , n  N * şi Yn devine Yn  S n  M S n 
n
Notăm S 
 S n 
n
k 1
234 Matematici aplicate în economie - culegere de probleme

 160  160 160

Avem că
M S160   M   X k    M  X k    5  800 şi, deoarece v.a. X n , n  N sunt independente,
*

 k 1  k 1 k 1
 160  160 160
DS160   D  X k    D X k   10  1600   S160   40
 k 1  k 1 k 1

Obţinem:  160
  730  800 S160  M S160  850  800 
P 730   X k  850   P730  S160  850  P    
 k 1   40  S160  40 
 P 1,75  Z  1,25  1,25   1,75  1,25  1,75  0,39435  0,45994  0,85429

11. Se ştie că, în medie, 5% dintre piesele realizate de o maşină automată prezintă defecte. Se cere probabilitatea ca într-
un lot de 200 piese realizate de această maşină să existe:
a) cel mult 15 piese defecte;
b) cel puţin 5 şi cel mult 9 piese defecte.
Rezolvare:
a) Notăm cu X v.a. ce indică numărul de piese defecte din lot. Deoarece probabilitatea ca o piesă să fie defectă este
constantă, rezultă că v.a. X are o repartiţie binomială, X  Bi(n = 200, p = 0,05), de forma
  Prin urmare, 15
P( X  15)   C 200 0,05k 0,95200  k
k k
X: 
 C k 0,05k 0,95200k  k 0
 200 k 1,200
Observăm că valoarea exactă a probabilităţii găsite după această formulă este greu de calculat.
Având în vedere că numărul de piese din lot este mare, putem determina o valoare aproximativă a probabilităţii din enunţ
cu ajutorul teoremei Moivre-Laplace.
Deoarece XBi(n, p), rezultă, conform teoremei Moivre-Laplace, că v.a. normată X  np converge în repartiţie către
npq
Z  N (0,1).
n  200; p  0,05; q  1  p  0,95  M ( X )  np  10 ; D( X )  npq  9,5 .
 0  10 X  np 15  10 
P ( X  15)  P 0  X  15  P      P 3,244  Z  1,622 
 38 38 
 npq
  1,622   3,244  1,622  3,244  0,44738  0,49940  0,05202

b) Probabilitatea ca în lotul de 200 de piese să existe cel puţin 5 şi cel mult 9 piese defecte este:
 5  10 X  np 9  10 
P5  X  9  P      P 1,622  Z  0,3244 
 38 38 
 npq
  0,3244   1,622  0,3244  1,622  0,12552  0,44738  0,32186

12. Fie variabila aleatoare X  N(m = 3,  = 2).

a) Să se determine o limită inferioară a probabilităţii P(0 < X < 6)
b) Să se calculeze probabilitatea P(0 < X < 6)
Rezolvare:
a) Vom aplica inegalitatea lui Cebâşev. Avem: M(X) = 3; D (X) =  2 = 4, prin urmare
P(0  X  6)  P(0  3  X  3  6  3)  P  X  3  3   1 
4
32
Am obţinut P (0  X  6)  5  P (0  X  6)  0,55555
9

b) P(0  X  6)  P 0  3  X  m  6  3   (1,5)  (1,5)  2 (1,5)  2  0,43319  0,86638

 
 2  2 

13. Un agent economic are 200 de salariaţi. Probabilitatea de pensionare a unui salariat în decursul unui an este egală cu
0,005 şi nu depinde de situaţia celorlalţi angajaţi. În ipoteza că numărul de pensionaţi în decursul unui an este o variabilă
aleatoare X cu repartiţia Poisson de parametru 1, să se determine:
a) probabilitatea pensionării a exact şase salariaţi;
b) probabilitatea pensionării a cel puţin trei salariaţi;
c) media şi dispersia v.a. X.
Rezolvare:
 Legi ale numerelor mari. Teoreme limitǎ 235

Repartiţia v.a. X este:  k   k 

   
X : 1k   X :  1 1 
1 
e   

e 
k!  k  N
 k!  k  N
1
a) Probabilitatea ca exact şase salariaţi să se pensioneze este: P( X  6)  e
6!
b) Probabilitatea ca cel puţin puţin trei salariaţi să se pensioneze este:
 e 1 
P( X  3)  1  P( X  0)  P( X  1)  P( X  2)   1   e 1  e 1 
5
 1
 2  2e
 
c) M (X)= D (X) = λ = 1

PROBLEME PROPUSE

1. O v.a. X are media egală cu 60 şi momentul iniţial de ordinul al doilea egal cu 3760 . Să se afle o limită inferioară a
probabilităţii ca v.a. X să ia valori cuprinse între 47 şi 73.

2. S-a observat că, în medie, din 3 persoane care intră într-un magazin, una cumpără şi două nu cumpără.
a) Să se determine probabilitatea ca, din 600 de persoane care intră în magazin într-o zi, numărul celor care cumpără să
fie cuprins între 200 şi 300.
b) Să se determine o margine inferioară a probabilităţii de la punctul precedent.
c) S ă se determine o margine inferioară a probabilităţilor ca numărul persoanelor care cumpără să fie cuprins între:
i) 80 şi 140; ii) 70 şi 135.
3. Probabilitatea apariţiei într-o singură probă a unui eveniment A este p = 0,3. Să se determine probabilitatea ca, în
4.000 de probe independente, frecvenţa relativă a apariţiilor evenimentului A să difere în valoare absolută faţă de
probabilitatea p cu mai puţin de 0,05.
4. Se aruncă o monedă de 100 de ori . Fie α numărul de apariţii ale stemei. Să se găsească o limită inferioară pentru
probabilitatea P(485 < α < 515).
5. O v.a. X are repartiţie binomială de parametri n şi p. Aplicând inegalitatea lui Cebîşev acestei v.a., obţinem
P(740 < X < 860) ≥ 8/9. Să se afle valorile parametrilor n şi p.

6. Dintr-un lot de 200 de cutii de conserve, zece sunt necorespunzătoare calitativ. Se extrag la întâmplare 8 cutii şi se
controlează calitatea lor.
Fie X v.a. ce reprezintă numărul de cutii necorespunzătoare calitativ. Să se determine:
a) repartiţia v.a. X ;
b) media, dispersia şi abaterea medie pătratică ale v.a. X ;
c) P(6  X ) ; P( X  2) ; P( X  5) ; P(2  X / X  6) .
7. Într-o urnă sunt 200 bile albe şi 200 de bile negre. Din această urnă se scot 267 de bile simultan. Să se găsească o
limită inferioară a probabilităţii ca numărul bilelor albe scoase să fie cuprins între 124 şi 143.

8. Fie v.a. X având repartiţia  1 2 3 4 5  . Să se determine probabilitatea P ( X - m < 1,5) direct şi

X :  
 0,15 0, 25 0,05 0, 25 0,3 
prin folosirea inegalităţii lui Cebîşev.
9. Să se determine numărul probelor independente astfel ca  k  , dacă probabilitatea realizării
P   p  0,09   0,99
 n 
evenimentului într-o singură probă este 0,9.
10. Inegalitatea lui Cebîşev aplicată v.a. X cu media m dă P  X  m  8  15 . Să se afle dispersia v.a. X
16

11. Fie şirurile de v.a. independente, definite pe acelaşi câmp de probabilitate:

a)   3n 0 4n  ;
 
 X n nN, Xn:  1
* 2 1 
 1 2 2 
 3n 2
3n 3n 
b)   np 0 np  ;
Yn nN * , Yn :  n  ; p  N *,   0

  1   n
 n

236 Matematici aplicate în economie - culegere de probleme

c) Z n nN *  
, Z n   n,  n ;   0 .
Să se verifice dacă se poate aplica teorema lui Cebîşev acestor şiruri.

12. Se consideră şirul de v.a. independente, identic repartizate ( X n ) * , cu densitatea de

nN

x e 3 , x  0 . Să se calculeze P 565   X  656  .

repartiţie
 2 x 343

f : R  R, f ( x)   3 3  k 
 0 , x0  k 1 

13. Se ştie că 2% din confecţiile realizate într-o fabrică prezintă defecte. Să se determine probabilitatea ca într-un lot de
800 confecţii realizate în această fabrică să existe:
a) cel mult 30 articole defecte;
b) cel puţin 20 şi cel mult 60 să fie defecte.

14. Fie X o v.a. având repartiţie Γ(m+1,1), m>0. Arătaţi că P0  X  2m  1  m
m 1
15. Se efectuează 1.200 probe independente. În 300 dintre ele probabilitatea apariţiei unui eveniment A este 0,4, în 400
de probe probabilitatea este 0,5, iar în restul de 500 probe este 0,6. Se cere o margine inferioară a probabilităţii ca valoarea
absolută a abaterii frecvenţei relative de apariţie a evenimentului de la media probabilităţilor să nu depăşească 0,07.
16. Fie v.a. X cu densitatea de probabilitate f ( x)  e  2 x , x  R . Să se determine P  X  n , n  0 , precum şi o
margine inferioară a acestei probabilitãţi.
17. Să se determine de câte ori trebuie aruncat un zar pentru a putea afirma cu o probabilitate de cel puţin 0,99 că faţa cu
6
6 puncte a apărut cu o frecvenţă relativă cuprinsă în intervalul 1  0,01; 1  0,01 .
6

18. Să se afle valorile parametrului λ astfel încât şirul de v.a. independente ( X n ) * să se supună variantei Cebîşev a
nN

 1 e  n , x  0
x

legii numerelor mari, ştiind că densitatea de repartiţie a v.a. Xn este  n

f X n x     ,  0
 0, x0
19. Dacă v.a. X are media m şi abaterea medie pătratică σ, să se arate că P  X  m  k   1  12
k
20. Motorul unei maşini este format din 500 de repere. Probabilitatea de defectare a unui reper în decursul unui an de
funcţionare este egală cu 0,002 şi nu depinde de starea celorlalte repere. În ipoteza că numărul de defectări este o v.a. X cu
repartiţie Poisson de parametru λ = 1, să se determine:
a) media şi abaterea medie pătratică a v.a. X;
b) probabilitatea defectării a cel mult trei repere;
c) probabilitatea defectării a cel puţin două repere;
d) probabilitatea defectării a exact cinci repere.

21. Probabilitatea apariţiei într-o singură probă a unui eveniment A este p = 0,2. Să se determine probabilitatea ca, în
5.000 de probe independente, frecvenţa relativă a apariţiilor evenimentului A să difere în valoare absolută faţă de
probabilitatea p cu mai puţin de 0,06.

22. S-a observat că, în medie, din 5 persoane care intră într-un magazin, 3 cumpără şi 2 nu cumpără.
a) Să se determine probabilitatea ca, din 600 de persoane care intră în magazin într-o zi, numărul celor care cumpără să
fie cuprins între 300 şi 500.
b) Să se determine o margine inferioară a probabilităţii de la punctul a).
c) S ă se determine o margine inferioară a probabilităţilor ca numărul persoanelor care cumpără să fie cuprins între:
i) 100 şi 140; ii) 120 şi 160.
 Legi ale numerelor mari. Teoreme limitǎ 237

23. Se consideră şirul de v.a. independente, identic repartizate ( X n ) * . Ştiind că variabila aleatoare Xn are densitatea de
nN

kxn1 (1  x) 1 , x  (0,1)

repartiţie f n : R  R, f n ( x)   ;   0, k  R; n  N * , se cere:
 0 , x  (0,1)
a) să se determine parametrul k;
1 X n
b) sa se calculeze densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare Yn  , n N*
Xn
c) să se demonstreze că   0, lim P X n     0 .
n 

d) să se determine o valoare aproximativă a probabilităţii P100  

80


X
k 1
k  200  .


24. Se consideră şirul de v.a. independente, identic repartizate ( X n ) * . Ştiind că variabila aleatoare Xn ar densitatea
nN

 
x
kxe 2 , x  0
de probabilitate f n : R  R, f n ( x )   ; k  R; n  N * , se cere:

 0 , x0
a) să se determine parametrul k;
b) să se determine funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X10;
c) să se determine valoarea exactă a probabilităţii P(1< X < 4/ X < 2);
d) să se determine o margine inferioară a probabilităţii P(1< X < 7);
e) să se determine o valoare aproximativă a probabilităţii P150  
50


X
k 1
k  250  .


25. Se consideră şirul de v.a. independente, identic repartizate ( X n ) * . Ştiind că variabila aleatoare Xn ar densitatea de
nN

  x2
2


f n : R  R, f n ( x)  kxe , x  0 ; a  0, k  R; n  N * , se cere:
a
probabilitate

 0 , x0
a) să se determine parametrul k;
b) să se determine funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X15;
c) să se determine valoarea exactă a probabilităţii P(a< X < 4a/ X > 2a);

d) să se determine o margine inferioară a probabilităţii P X n  M ( X n )  a ;

e) să se determine o valoare aproximativă a probabilităţii P 40a  

80


X
k 1
k  80a  ;

f) să se determine densitatea de repartiţie a variabilei aleatoare X 2 ;
g) să se determine media variabilei aleatoare 1 şi dispersia variabilei aleatoare X 2 .
X
100
26. Fie v.a.independente X k  H (2 k  1), k  1,100 şi Y 
X
k 1
k

a) Să se determine densitatea de repartiţie, media, dispersia şi funcţia caracteristică a v.a. Y.

b) Să se determine valoarea exactă a probabilităţii P100  Y  200 .
c) Să se determine o valoare aproximativă a probabilităţii P100  Y  200 .
d) Să se determine o margine inferioară a probabilităţii PY  M (Y )  10