Examen Probabilităţi şi statistică pentru sisteme autonome

Informatică, Anul 3
Subiecte cu rezolvări şi barem
Model 2

1. (a) Definiţi convergenţa ı̂n probabilitate a unui şir de variabile aleatoare. Enunţaţi
şi demonstraţi legea slabă a numerelor mari.
(b) Fie n ≥ 2 un număr natural şi p ∈ 0, 21 . Considerăm variabila aleatoare

discretă X, având distribuţia

1 2 n−1
 
0 n n
... n
1
X: ,
n 1 n−1 2 2 n−2 n−1 n−1 n
q Cn pq Cn p q . . . Cn p q p
q
unde q = 1 − p. Demonstraţi inegalitatea P{X ≥ 2p} ≤ .
np
Rezolvare.
Din oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p
(a) Fie şirul de variabile aleatoare (Xn )n≥1 şi variabila aleatoare X, pe un spaţiu
comun de probabilitate (Ω, F, P). Spunem că şirul (Xn )n≥1 converge ı̂n proba-
p
bilitate la X şi notăm Xn −→ X dacă

lim P{|Xn − X| ≥ ε} = 0, ∀ ε > 0.

n→∞

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
Legea slabă numerelor mari are următorul enunţ:
Fie şirul de variabile aleatoare (Xn )n≥1 , independente şi identic distribuite, pe
un spaţiu comun de probabilitate (Ω, F, P). Considerăm Xn ∈ L2 (Ω); notăm
µ = E(Xn ), σ 2 = V (Xn ) şi Sn = X1 + . . . + Xn , pentru orice n ∈ N∗ . Atunci
Sn p
−→ µ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
n
Demonstraţie. Fie ε > 0. Pentru n ∈ N∗ , aplicând inegalitatea lui Cebı̂şev şi
proprietăţile mediei şi dispersiei obţinem

P{|Sn /n − µ| ≥ ε} = P {|Sn − nµ| ≥ nε} = P {|Sn − E(Sn )| ≥ nε} ≤

V (Sn ) nσ 2 σ2
≤ = = .
(nε)2 n2 ε2 nε2
σ2
Dar lim = 0. Din criteriul majorării, rezultă lim P{|Sn /n − µ| ≥ ε} = 0.
n→∞ nε2 n→∞
Sn p
Cum ε > 0 este arbitrar, deducem −→ µ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
n

1
 1
(b) Avem X = Y , unde Y este o variabilă aleatoare binomială de parametri
n
n şi p. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... 1p
Atunci avem E(X) = E(Y )/n = p şi V (X) = V (Y )/n2 = (pq)/n. Aplicând
inegalitatea lui Cebı̂şev pentru ε = p, obţinem

V (X) q
P{X ≥ 2p} ≤ P{|X − p| ≥ p} = P{|X − E(X)| ≥ p} ≤ 2
= .
p np
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p

2. Se efectuează o extragere Loto 6 din 49.

(a) Calculaţi probabilitatea să fie extrase exact două numere divizibile cu 3;
(b) Notăm cu X variabila aleatoare care indică numărul de multiplii de 3 ex-
traşi. Calculaţi E(X).

Rezolvare.
Din oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p
(a) În mulţimea {1, 2, . . . , 49} există 16 numere divizibile cu 3. . . . . . . . . . ... 1p
Aplicăm schema hipergeometrică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
C2 C4
Probabilitatea cerută este p = 16 6 33 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
C49 !
k
(b) Variabila aleatoare X are distribuţia X : k C 6−k
C16 33
. . . . . . . .... 2p
6
C49 k=0,1,...,6
Avem
6 k 6−k 6
X C16 C33 16 X k−1 6−k 16 5 16 · 48! · 6! · 43! 96
E(X) = k 6
= 6 C15 C33 = 6 C48 = = .
k=0
C49 C49 k=1 C49 49! · 5! · 43! 49

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p

3. La un test grilă cu 30 de probleme se acordă câte 3 puncte pentru fiecare răspuns

2
corect. Un candidat răspunde corect cu probabilitatea p1 = la oricare dintre
3
1
primele 10 probleme şi cu probabilitatea p2 = la oricare dintre ultimele 20 de
2
probleme. Determinaţi probabilitatea ca respectivul candidat să obţină:

(a) 21 de puncte pentru primele 10 probleme;

(b) 45 de puncte pentru ı̂ntreaga lucrare.

Rezolvare.
Din oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p

2
 (a) Pentru a obţine 21 de puncte pentru primele 10 probleme, candidatul trebuie
să rezolve corect 7 probleme din primele 10. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p
Aplicăm schema lui Bernoulli. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
7 7
Obţinem p7/10 = C10 p1 (1 − p1 )3 = 120 · 27 /310 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
(b) Pentru a obţine 45 de puncte pentru ı̂ntreaga lucrare, candidatul trebuie să
rezolve corect 15 probleme din cele 30 propuse. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p
Dintre cele 15 probleme rezolvate corect, k ∈ {0, 1, . . . , 10} pot face parte dintre
primele 10. Atunci restul de 15 − k vor fi dintre ultimele 20 de probleme. ... 1p
Aplicând schema lui Bernoulli, obţinem
10
X
k k
p1 (1 − p1 )10−k · C20
15−k 15−k
p2 (1 − p2 )5+k .



p15/30 = C10
k=0

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p

4. O variabilă aleatoare X are funcţia de densitate f : R → [0, ∞),


a(1 + cos x), x ∈ [−π, π]
f (x) = .
0, x ∈ R \ [−π, π]

(a) Determinaţi valoarea parametrului a.

(b) Calculaţi dispersia variabilei aleatoare X.

Rezolvare.
Din oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p
∞
(a) Impunem condiţiile f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ R, şi f (x) dx = 1. . . . . . . . . . . . ... 1p
Z ∞ Z π −∞

Avem f (x) dx = a (1 + cos x) dx = 2aπ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p

−∞ −π
1
Rezultă a = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p
2π Z ∞ Z π
1
(b) Avem E(X) = xf (x) dx = x(1 + cos x) dx = 0, deoarece funcţia
−∞ 2π −π
care se integrează
Z ∞este impară. . . . . . Z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Z. . . . . . . . . . . . . ... 2p
π
2 2 1 2 1 π 2
Apoi, E(X ) = x f (x) dx = x (1+cos x) dx = x (1+cos x) dx =
 3 π −∞ 2π −π π 0
Z π  3 Z π 
1 x 2 π 1 π π
= + x sin x|0 − 2x sin x dx = + 2x cos x|0 − 2 cos x dx =
π 3 0 0 π 3 0
1 π3 π2 − 6

π
= − 2π − 2 sin x|0 = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 2p
π 3 3
π2 − 6
Rezultă V (X) = E(X 2 ) − E2 (X) = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 1p
3