Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană/a Sectoarelor Municipiului Bucureşti, 16 martie 2019

Clasa a IX-a

Soluţii şi bareme orientative

Problema 1. Fie n ∈ N, n ≥ 2 şi numerele strict pozitive a1 , a2 , ..., an , respectiv b1 , b2 , ..., bn astfel ı̂ncât
a1 + a2 + ... + an = b1 + b2 + ... + bn = S.
a2k
a) Demonstraţi că nk=1 ak +b ≥ S2 .
P
k
a2k b2k
b) Demonstraţi că nk=1 ak +b = nk=1 ak +b
P P
k k
.
Soluţie şi barem:
P 2
a2k ( nk=1P ak ) S2
a) Avem nk=1 ak +b = S2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p
P
≥ Pn n =
k k=1 k a + k=1 kb 2S
a2k b2k Pn a2k −b2k Pn
b) Avem nk=1 ak +b
P Pn Pn Pn
k
− k=1 ak +bk
= k=1 ak +bk
= k=1 (a k − b k ) = k=1 a k − k=1 bk = S −S = 0
de unde obţinem concluzia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

Problema 2. Fie H ortocentrul triunghiului ascuţitunghic ABC. În planul triunghiului ABC con-
siderăm un punct X astfel ı̂ncât triunghiul XAH este dreptunghic isoscel cu ipotenuza AH, iar B şi X
−−→ −−→ −−→ −−→
sunt de o parte şi de alta a dreptei AH. Demonstraţi că XA + XC + XH = XB dacă şi numai dacă
∡BAC = 45◦ .
Soluţie şi barem: Cum BA⊥HC şi BC⊥HA, deducem că B este ortocentrul triunghiului HAC. 2p
−−→ −−→ −−→ −−→
Relaţia XA + XC + XH = XB are loc dacă şi numai dacă X este centrul cercului circumscris
triunghiului ACH. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă X este centrul cercului circumscris triunghiului AHC, atunci ∡AXH este unghi la centru, deci
arcul aferent are 90◦ , deci ∡ACH = 45◦ . Obţinem că ∡BAC = 45◦ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Reciproc, fie Y centrul cercului circumscris triunghiului AHC. Atunci ∡AY H = 2∡ACH = 90◦ .
Triunghiul Y AH este dreptunghic isoscel, deci Y = X. Atunci X este centrul cercului circumscris
triunghiului AHC. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 3. Fie (an )n∈N∗ un şir de numere reale cu proprietatea

2 (a1 + a2 + ... + an ) = nan+1 ,

pentru orice n ≥ 1.
a) Demonstraţi că şirul (an )n∈N∗ este o progresie aritmetică.
b) Dacă [a1 ] + [a2 ] + ... + [an ] = [a1 + a2 + ... + an ] , pentru orice n ∈ N∗ , demonstraţi că toţi termenii
şirului sunt numere ı̂ntregi. ( cu [x] s-a notat partea ı̂ntreagă a numărului real x)
Soluţie şi barem:
a) Pentru n = 1 obţinem a2 = 2a1 , iar pentru n = 2 obţinem a3 = 3a1 . Prin inducţie matematică
demonstrăm că an = na1 , pentru orice n ≥ 1, de unde deducem că şirul este o progresie aritmetică. 2p
 b) Fie α = {a1 } . Relaţia [x + y] = [x] + y, pentru orice x ∈ R şi y ∈ Z, ipoteza şi punctul precedent
conduc la egalitatea  
n (n + 1)
[α] + [2α] + ... + [nα] = α ,
2
pentru orice n ≥ 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Pentru n = 2 obţinem [α] + [2α] = [3α], deci [2α] = [3α] , adică α ∈ 0, 31 ∪ 12 , 23 . Cazul n = 3



conduce la [α] + [2α] + [3α] = [6α] . Atunci 2 [3α] = [6α] . Această egalitate conduce la α ∈ 0, 61 . . 2p


Presupunem că α 6= 0. Atunci există p ∈ N∗ , p ≥ 7 cu p1 ≤ α < p−1 1

. Atunci [α] + [2α] + ... + [pα] =
[pα] = 1. Apoi p(p+1)
2
α ≥ p+1
2
≥ 4, deci egalitatea din enunţ nu este satisfăcută pentru n = p.
Rămâne α = 0, ceea ce conduce la concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 4. Determinaţi toate numerele naturale nenule p pentru care există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât
pn + 3n să dividă numărul pn+1 + 3n+1 .
Soluţie şi barem: Avem egalitatea pn+1 + 3n+1 = (pn + 3n ) (p + 3) − 3p (pn−1 + 3n−1 ) .
Dacă pn +3n divide numărul pn+1 +3n+1 , atunci pn +3n divide pe 3p (pn−1 + 3n−1 ) . Dacă presupunem
că p şi 3 sunt prime ı̂ntre ele, atunci pn + 3n va fi prim şi cu 3 şi cu p. Obţinem că pn + 3n divide pe
pn−1 + 3n−1 , ceea ce este fals deoarece pn + 3n > pn−1 + 3n−1 > 0. De aici obţinem că p este divizibil cu
3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3p
Fie k ∈ N∗ astfel ı̂ncât p = 3k. Atunci 3n (k n + 1) |3 · 3k · 3n−1 (k n−1 + 1) , de unde obţinem că
k n + 1 |3k n + 3k, adică k n + 1 |3k n + 3 + 3k − 3. Atunci k n + 1 |3k − 3. Pentru n ≥ 2, avem k n + 1 ≥
k 2 + 1 > 3k − 3, deci rămâne 3k − 3 = 0 sau n = 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Primul caz conduce la p = 3, iar proprietatea din enunţ este valabilă pentru orice n ∈ N∗ .
În al doilea caz, din k + 1 |3k − 3 obţinem k ∈ {1, 2, 5} , deci p ∈ {3, 6, 15} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

2
 Olimpiada Naţională de Matematică
Etapa Judeţeană/a Sectoarelor Municipiului Bucureşti, 16 martie 2019

CLASA a X-a
Soluţii şi bareme

Problema 1. Să se determine funcţiile f : R → (0, ∞), cu proprietatea

f (x)f (y) f (x + y)
2−x−y ≤ ≤ ,
(x2 + 1)(y 2 + 1) (x + y)2 + 1
oricare ar fi x, y ∈ R.
Soluţie. Arătăm că f (x) = 2−x (x2 + 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă x = y = 0 obţinem 1 ≤ f (0)2 ≤ f (0), de unde rezultă f (0) = 1 . . . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă y = 0 ı̂n relaţia dată, obţinem
f (x)
2−x ≤ , (∗)
x2 + 1
pentru orice x . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Pentru y = −x ı̂n relaţia din enunţ. avem
f (x) f (−x)
1 = 2−x+x ≤ · ≤ 1.
x2 + 1 x2 + 1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
În final, folosind (*), rezultă că fiecare inegalitate din produsul de mai sus devine
egalitate, deci f (x) = 2−x (x2 + 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

Problema 2. Fie n ∈ N, n ≥ 3.
a) Să se arate că există z1 , z2 , . . . , zn ∈ C astfel ı̂ncât
z1 z2 zn−1 zn
+ + ... + + = ni.
z2 z3 zn z1
b) Care sunt valorile lui n pentru care există numere complexe z1 , z2 , . . . , zn , de acelaşi
modul, astfel ı̂ncât
z1 z2 zn−1 zn
+ + ··· + + = ni?
z2 z3 zn z1
Soluţie. a) Alegem z1 = z2 = . . . = zn−1 = 1 şi căutăm z = zn ∈ C care să verifice
relaţia din enunţ. Obţinem n − 2 + z1 + z = ni, adică z 2 + (n − 2 − ni)z + 1 = 0, ecuaţie
care are rădăcini ı̂n mulţimea C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p.
b) Presupunem că există numerele z1 , z2 , . . . , zn ∈ C, de acelaşi modul care verifică
relaţia din enunţ. Numerele zz21 , zz23 , . . . , zn−1
zn
, zzn1 au modulul 1 şi din inegalitatea modulului
z1 z2 zn−1
rezultă ca z2 = z3 = . . . = zn = zzn1 = i. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Prin ı̂nmulţire obţinem in = 1, deci n este multiplu de 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 Pentru n = 4k alegem k grupe de patru dintre numerele −i, −1, i, 1, care verifică
relaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 3. Fie a, b, c numere complexe distincte, cu proprietatea |a| = |b| = |c| = 1.

Arătaţi că dacă |a + b − c|2 + |b + c − a|2 + |c + a − b|2 = 12, atunci punctele de afixe a, b, c
sunt vârfurile unui triunghi echilateral.
Soluţie. Fie A, B, C punctele de afixe a, b, c, aflate pe cercul unitate cu centrul O.
Afixul ortocentrului H al triunghiului ABC este a + b + c, deci mijlocul ω al segmentului
OH are afixul 12 (a + b + c) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Deducem că Aω = | a+b+c 2
− a| = 21 |b + c − a|, deci |b + c − a|2 = 4Aω 2 şi analoagele.
Rezultă Aω + Bω + Cω 2 = 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
2 2

Din teorema medianei, avem Aω 2 = 14 (2AH 2 +2AO2 −OH 2 ). Folosind relaţiile OH 2 =

9R2 −(AB 2 +BC 2 +CA2 ), AH 2 = 4R2 −BC 2 şi analoagele, deducem Aω 2 = 41 (1+AB 2 +
AC 2 − BC 2 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
de unde AB 2 + BC 2 + AC 2 = 9, deci OH = 0. Rezltă O = H, adică ABC e
echilateral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. Să se găsească cel mai mic număr real strict pozitiv λ astfel ı̂ncât,
  3 3
pentru orice numere reale a1 , a2 , a3 ∈ 0, 21 şi b1 , b2 , b3 ∈ (0, ∞) cu
P P
ai = bi = 1,
i=1 i=1
avem
b1 b2 b3 ≤ λ(a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 ).
b1 b2 b3
Soluţie. Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = . Funcţia f este convexă . . . . . . 1p
x
b1 b2 b3 P3 P3
Aplicăm inegalitatea Jensen: 3 = f ( ai bi ) ≤ ai f (bi ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
P i=1 i=1
ai bi
i=1
Presupunem că b1 ≤ b2 ≤ b3 . Atunci f (b1 ) ≥ f (b2 ) ≥ f (b3 ).
Avem
b1 b2 b 3
3
≤ a1 f (b1 ) + a2 f (b2 ) + a3 f (b3 )
P
ai bi
i=1
≤ a1 f (b1 ) + (a2 + a3 )f (b2 )
= a1 f (b1 ) + (1 − a1 )f (b2 )
= f (b2 ) + a1 (f (b1 ) − f (b2 ))
1
≤ f (b2 ) + (f (b1 ) − f (b2 ))
2
1
= (b1 + b2 )b3
2
 2
1 1 1
≤ = .
2 2 8

În ultima inegalitate am folosit inegalitatea mediilor şi condiţia din enunţ. . . . . . . . . . . . 3p

2
 Se verifică uşor că pentru a1 = a2 = 21 , a3 = 0 şi b1 = b2 = 14 , b2 = 12 , se realizează
egalitatea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Constanta λ cerută este λ = 18 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p

3
 Olimpiada Naţională de Matematică
Etapa Judeţeană/a Sectoarelor Municipiului Bucureşti, 16 martie 2019

Soluţii şi barem orientativ de corectare la CLASA a XI-a

Problema 1. Fie (an )n≥1 un şir de numere reale strict pozitive, cu proprietatea că şirul
(an+1 − an )n≥1 este convergent, cu limita nenulă. Calculaţi limita
 n
an+1
lim .
n→∞ an

Gazeta Matematică

Soluţie şi barem:

L
Fie L = lim (an+1 − an ). Dacă L < 0, există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât an+1 − an < 2
, ∀n ≥ n0 .
n→∞
2a
Rezultă că an < an0 + (n − n0 ) · L2 , ∀n > n0 . Atunci, pentru n > n0 − Ln0 , obţinem an < 0, ı̂n
contradicţie cu ipoteza. Deci L > 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p.
an
Conform teoremei Stolz-Cesàro, lim = L. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p.
n→∞ n
Deoarece L > 0, există n0 ∈ N∗ , cu proprietatea că an+1 − an > L2 , ∀n > n0 . Rezultă că
an > an0 + (n − n0 ) · L2 , ∀n > n0 , de unde lim an = ∞. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
n→∞
Pentru n > n0 avem an+1 − an > 0 şi
n " an # an ·(an+1 −an )
n
 a
an+1 an+1 − an n+1 −an
= 1+ .
an an

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Deoarece lim an+1an−an = 0, obţinem
n→∞
 n
an+1 1
lim = e L ·L = e.
n→∞ an
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 2. Fie n ∈ N, n ≥ 2, şi A, B ∈ Mn (R). Arătaţi că există un număr complex z, cu

|z| = 1, având proprietatea că

Re(det(A + zB)) ≥ det(A) + det(B),

unde Re(w), reprezintă partea reală a numărului complex w.

Soluţie şi barem: Notăm f (z) = det(A + zB), pentru z ∈ C.

Din proprietăţile determinanţilor, există a1 , a2 , . . . , an−1 ∈ R astfel ı̂ncât

f (z) = det(A) + a1 · z + a2 · z 2 + · · · + an−1 · z n−1 + det(B) · z n , pentru orice z ∈ C.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Fie ε o rădăcină primitivă de ordinul n a unităţii. Atunci, pentru orice 1 ≤ k ≤ n − 1, are loc

1 − εnk
1 + εk + ε2k + · · · + ε(n−1)k = = 0.
1 − εk
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Obţinem
n−1
X
2
f (1) + f (ε) + f (ε ) + · · · + f (ε n−1
) = n(det(A) + det(B)) + ak (1 + εk + ε2k + · · · + ε(n−1)k ) =
k=1

= n · (det(A) + det(B)).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Atunci
n−1
!
Re(f (1)) + Re(f (ε)) + Re(f (ε2 )) + · · · + Re(f (εn−1 )) 1 X
= · Re f (εk ) =
n n k=0

= det(A) + det(B).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Fie k0 ∈ {0, 1, . . . , n − 1}, astfel ı̂ncât Re(f (εk0 )) = max{Re(f (εk ))| k = 0, n − 1}.
Atunci |εk0 | = 1 şi
n−1
1 X
Re(det(A + εk0 · B)) ≥ · Re(f (εk )) = det(A) + det(B).
n k=0

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 3. Fie n un număr natural impar şi matricele A, B ∈ Mn (C), cu proprietatea că
(A − B)2 = On . Arătaţi că det(AB − BA) = 0.
Soluţie şi barem: Fie C = A − B. Conform ipotezei, C 2 = On . Din teorema lui Sylvester
obţinem
2 · rang(C) − n ≤ rang(On ) = 0,
astfel că rang(C) ≤ n2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Deoarece n este impar, rezultă rang(C) ≤ n−1 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Are loc egalitatea AB − BA = CA − AC, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Astfel, deoarece pentru orice X, Y ∈ Mn (C) au loc inegalităţile

rang(X ± Y ) ≤ rang(X) + rang(Y ) şi rang(XY ) ≤ min(rang(X), rang(Y )),

avem:
rang(AB − BA) = rang(CA − AC) ≤ rang(CA) + rang(AC) ≤
≤ 2 · rang(C) ≤ n − 1 < n.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Rezultă că det(AB − BA) = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

2
Problema 4. Fie f : [0, ∞) −→ [0, ∞) o funcţie continuă, cu f (0) > 0 şi cu proprietatea că
pentru orice 0 ≤ x < y au loc inegalităţile x − y < f (y) − f (x) ≤ 0. Arătaţi că:
a) Există un unic număr α ∈ (0, ∞) cu proprietatea că (f ◦ f )(α) = α.
b) Şirul (xn )n≥1 , definit prin x1 ≥ 0 şi xn+1 = f (xn ), ∀n ∈ N∗ , este convergent.

Soluţie şi barem: a) Conform ipotezei, funcţia f este descrescătoare.

Funcţia f fiind continuă, funcţia g : [0, ∞) −→ R, definită prin g(x) = f (x) − x, pentru orice
x ≥ 0, este continuă. Pentru 0 ≤ x < y avem g(x) − g(y) = f (x) − f (y) + y − x > 0, astfel că
g este strict descrescătoare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Avem g(0) = f (0) − 0 > 0 şi g(a) = f (a) − a ≤ f (0) − a < 0, pentru un număr a > f (0).
Din proprietatea valorilor intermediare rezultă că există α ∈ (0, a) ⊂ (0, ∞) cu proprietatea
g(α) = 0, de unde f (α) = α. Monotonia strictă a lui g implică unicitatea punctului fix α al
funcţiei f .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Rezultă (f ◦ f )(α) = α. (1)
Pentru x ∈ [0, α), folosind de două ori inegalităţile din ipoteză, obţinem

x − α < f (α) − f (x) ≤ f (f (x)) − f (f (α)) = f (f (x)) − α ≤ 0,

de unde x < f (f (x)) ≤ α. (2)

Analog, pentru x ∈ (α, ∞) avem

α − x < f (x) − f (α) ≤ f (f (α)) − f (f (x)) = α − f (f (x)) ≤ 0,

astfel că x > f (f (x)) ≥ α. (3)

Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă că funcţia f ◦ f are ca unic punct fix numărul α. . . . . . . . . 2p
b) Dacă x1 = α, atunci xn = α pentru orice n ≥ 1, deci şirul este convergent la α.
Dacă x1 6= α, considerăm subşirurile (x2n−1 )n≥1 şi (x2n )n≥1 . Acestea verifică relaţiile de
recurenţă x2n+1 = (f ◦ f )(x2n−1 ), respectiv x2n+2 = (f ◦ f )(x2n ), pentru orice n ≥ 1.
Pentru x1 < α, din monotonia funcţiei f avem x2 ≥ α. Prin inducţie, folosind relaţiile (2) şi (3),
rezultă că şirul (x2n−1 )n≥1 este monoton crescător şi mărginit superior de α, iar şirul (x2n )n≥1
este monoton descrescător şi mărginit inferior de α. Ele sunt deci convergente cu limitele l1 şi
respectiv l2 , cu l1 ≤ α ≤ l2 . Folosind continuitatea funcţiei f ◦ f , trecând la limită ı̂n relaţiile
de recurenţă, se obţine l1 = (f ◦ f )(l1 ) şi l2 = (f ◦ f )(l2 ). Rezultă că l1 = α = l2 . Prin urmare,
şirul (xn )n≥1 este convergent, cu limita α.
Cazul x1 > α se tratează analog. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

3
 Olimpiada Naţională de Matematică
Etapa Judeţeană/a Sectoarelor Municipiului Bucureşti, 16 martie 2019

CLASA a XII-a — Soluţii şi barem orientativ

Problema 1. Fie n un număr natural nenul şi fie G un grup finit de ordin n.
O funcţie f : G → G are proprietatea (P), dacă f (xyz) = f (x)f (y)f (z), oricare ar fi
x, y, z din G.
(a) Dacă n este impar, arătaţi că orice funcţie care are proprietatea (P) este un
endomorfism al lui G ;
(b) Dacă n este par, rămâne adevărată concluzia de la punctul (a)?

Soluţie. (a) Fie e elementul neutru al lui G. Pentru x = y = z = e, rezultă f (e)3 = f (e),
deci f (e)2 = e. Cum n este impar, rezultă că f (e) = e. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Deci, dacă x şi y sunt două elemente oarecare ale lui G, atunci f (xy) = f (xye) =
f (x)f (y)f (e) = f (x)f (y), i.e., f este un endomorfism al lui G. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
(b) Răspunsul este negativ. Fie a un element de ordin 2 al lui G şi fie f : G → G,
f (x) = a. Dacă x, y, z sunt elemente ale lui G, atunci f (xyz) = a = a3 = f (x)f (y)f (z),
deci f are proprietatea (P). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Dar f (e) = a 6= e, deci f nu este un endomorfism al lui G. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 2. Fie n un număr natural nenul şi fie f : [0, 1] → R o funcţie integrabilă.
Arătaţi că există un punct c ı̂n intervalul ı̂nchis [0, 1 − 1/n], astfel ı̂ncât
Z c+ 1 Z c Z 1
n
f (x) dx = 0 sau f (x) dx = f (x) dx.
1
c 0 c+ n

Rx
Soluţie. Fie F : [0, 1] → R, F (x) = 0 f (t) dt ; această funcţie este continuă. Concluzia
problemei este echivalentă
cu existenţa unui punct c ı̂n
intervalul ı̂nchis [0, 1 − 1/n], astfel

ı̂ncât F (c + 1/n) − F (c) F (1)
− F (c + 1/n) − F (c) = 0, i.e., F (c) F (1) − F (c) =
F (c + 1/n) F (1) − F (c + 1/n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
Pentru a demonstra

acest lucru, considerăm funcţia continuă g : [0, 1] → R, g(x) =
F (x) F (1) − F (x) . Evident, g(0) = 0 = g(1). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Să presupunem că g(x) 6= g(x+1/n), oricare ar fi x ı̂n intervalul ı̂nchis [0, 1−1/n]. Din
continuitate, rezultă că g(x) < g(x + 1/n), oricare ar fi x ı̂n intervalul ı̂nchis [0, 1 − 1/n],
sau g(x) > g(x +P 1/n), oricare ar fi x ı̂n intervalul ı̂nchis [0, 1 − 1/n]. Prin urmare,
n−1

0 = g(1) − g(0) = k=0 g(k/n + 1/n) − g(k/n) 6= 0 — contradicţie. . . . . . . . . . . . . . . 3p

Remarcă. În argumentul de mai sus, funcţia g poate fi ı̂nlocuită cu h : [0, 1] → R,

2
h(x) = F (x)2 + F (1) − F (x) = F (1)2 − 2g(x).

Problema 3. Fie G un grup finit şi fie x1 , . . ., xn o enumerare a elementelor sale.

Considerăm matricea (aij )1≤i,j≤n , unde aij = 0, dacă xi x−1
j = xj x−1
i , şi aij = 1, ı̂n caz
contrar. Determinaţi paritatea numărului ı̂ntreg det(aij ).
Soluţie. Determinantul det(aij ) este par. Pentru a demonstra acest lucru, vom arăta că
det(aij ) este divizibil cu |S|, unde S = {x | x ∈ G, x 6= x−1 }. Întrucât un element din G
aparţine lui S dacă şi numai dacă inversul său aparţine lui S, |S| este par (posibil zero),
deci şi det(aij ) este par. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Valoarea unui determinant nu se schimbă dacă o coloană este ı̂nlocuită cu suma tuturor
coloanelor. Pentru a demonstra divizibilitatea, este deci suficient să arătăm că fiecare linie
conţine exact |S| unităţi.
Dacă S este vidă, atunci (aij ) = On , deci det(aij ) = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă S nu este vidă, fixăm o linie, de exemplu, linia i, şi considerăm mulţimea Ji =
{j | aij = 1}. Întrucât j 7→ xi x−1 j defineşte o bijecţie de la Ji la S, rezultă că |Ji | = |S|.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p

Problema 4. Fie a un număr real, a > 1. Determinaţi numerele reale b ≥ 1 astfel ı̂ncât
Z x
lim (1 + ta )−b dt = 1.
x→∞ 0

Soluţie.
Rx Fie b ≥ 1 şi funcţiile fb , Fb : [0, ∞) → R, fb (x) = (1 + xa )−b şi Fb (x) =
f (t) dt. Cum fb este pozitivă, rezultă că Fb este crescătoare, deci există limita I(b) =
0 b
limx→∞ Fb (x). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Cum 0 ≤ fb (x) ≤ f1 (x), oricare ar fi x ≥ 0, rezultă că
Z 1 Z x Z x
a −1 a −1
0 ≤ Fb (x) ≤ F1 (x) = (1 + t ) dt + (1 + t ) dt ≤ 1 + t−a dt
0 1 1
1−a
= 1 + 1/(a − 1) − x /(a − 1) ≤ a/(a − 1),
oricare ar fi x ≥ 1. Deci I(b) este real. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Arătăm că aplicaţia b 7→ I(b) este strict descrescătoare, deci injectivă. Fie 1 ≤ b < c.
Cum fb şi fc sunt funcţii continue şi fb (x) > fc (x), oricare ar fi x > 0, rezultă că
Z 1 Z x Z 1 Z x
I(b) = fb (t) dt + lim fb (t) dt > fc (t) dt + lim fb (t) dt
0 x→∞ 1 0 x→∞ 1
Z 1 Z x
≥ fc (t) dt + lim fc (t) dt = I(c).
0 x→∞ 1

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Arătăm că I(1 + 1/a) = 1. Într-adevăr,
Z x Z x x Z x
a −1/a a −1/a a −1/a
(1 + t ) dt = ′
t (1 + t ) dt = t(1 + t ) + ta (1 + ta )−1−1/a dt
0 0 0 0
Z x
= x(1 + xa )−1/a + (1 + ta )−1/a dt − F1+1/a (x).
0

Rezultă că F1+1/a (x) = x(1 + xa )−1/a , deci I(1 + 1/a) = 1 şi, prin urmare, b = 1 + 1/a.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p