Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 13 Martie 2010

CLASA A IX-A
SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE

Problema 1. O dreaptă care trece prin centrul I al cercului ı̂nscris unui

triunghi ABC taie laturile AB şi AC ı̂n P, respectiv Q. Notăm BC = a,
PB QC
AC = b, AB = c şi = p, = q.
PA QA
−→ −→ −→
(i) Arătaţi că a(1 + p)IP = (a − pb)IB − cpIC.

(ii) Arătaţi că a = bp + cq.

(iii) Arătaţi că dacă a2 = 4bcpq, atunci dreptele AI, BQ şi CP sunt
concurente.

Soluţie.
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −
→
(i) Avem (p + 1)IP = IB + pIA şi aIA + bIB + cIC = 0 , de unde
rezultă concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
−→ −→ −→
(ii) Analog cu (i), a(1+q)IQ = (a−cq)IC −bq IB. Cum punctele P, I, Q
sunt coliniare, reiese (a − pb)(a − cq) = bcpq, de unde concluzia . 2 puncte
(iii) Din (ii), prin ridicare la pătrat, rezultă a2 ≥ 4bcpq, cu egalitate
dacă şi numai dacă bp = cq . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
P B QA DC 1 b
În acest caz, dacă {D} = AI ∩ BC, atunci · · = p · · = 1,
P A QC DB q c
de unde, conform reciprocei teoremei lui Ceva, reiese cerinţa . . . 1 punct

Problema 2. Se consideră şirul (xn )n≥0 dat prin xn = 2n − n, n ∈ N.

Determinaţi toate numerele naturale p pentru care

sp = x0 + x1 + x2 + · · · + xp

este o putere cu exponent natural a lui 2.

Gazeta Matematică
p(p + 1)
Soluţie. sp = 2p+1 − − 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
2
Arătăm că 2p < sp < 2p+1 pentru p ≥ 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
p(p + 1)
Aceasta rezultă deoarece, prin inducţie, + 1 < 2p , pentru orice
2
p ≥ 3 (pentru p = 3 avem 7 < 8) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Observăm că s0 = 1 = 20 , s1 = 2 = 21 , s2 = 4 = 22 , deci răspunsul este
p ∈ {0, 1, 2} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
 Problema 3. Fie x un număr real. Arătaţi că x este număr ı̂ntreg dacă
şi numai dacă relaţia

n ([x] + [nx])
[x] + [2x] + [3x] + · · · + [nx] =
2
are loc pentru orice n ∈ N∗ .
Prin [a] s-a notat partea ı̂ntreagă a numărului real a.

Soluţie. Dacă x ∈ Z, relaţia rezultă imediat, deoarece [kx] = k[x], pentru

orice k ∈ N∗ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Pentru demonstrarea reciprocei, observăm că ipoteza implică

n ([x] + [nx]) + 2[(n + 1)x] = (n + 1) ([x] + [(n + 1)x])

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Notând t = {x}, aceasta revine la (n − 1)[(n + 1)t] = n[nt] − t . . 1 punct
În cazul t 6= 0, alegând n ∈ N∗ astfel ı̂ncât 1/(n + 1) ≤ t < 1/n, obţinem
contradicţia n − 1 = −t, deci presupunerea t 6= 0 este falsă . . . . . 2 puncte

Problema 4. Determinaţi toate funcţiile f : N∗ → N∗ cu proprietatea

f (n) + f (n + 1) + f (f (n)) = 3n + 1, pentru orice n ∈ N∗ .

Soluţie. Din f (1) + f (2) + f (f (1)) = 4 reiese că f (1) ∈ {1, 2} 2 puncte
Dacă f (1) = 1, atunci f (2) = 2 şi, prin inducţie,

f (n) = n, pentru orice n ∈ N∗

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Dacă f (1) = 2, atunci f (2) = 1 şi, prin inducţie,
(
n + 1, dacă n este impar
f (n) =
n − 1, dacă n este par

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Verificarea că soluţiile găsite ı̂ndeplinesc cerinţa . . . . . . . . . . . . 1 punct

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 12 Martie 2011

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a IX-a

Problema 1. Pe laturile AB, BC, CD, DA ale paralelogramului
−−→ −−→
ABCD se consideră punctele M , N , P , repectiv Q, astfel ı̂ncât M N + QP =
−→ −−→ −−→ −−→
AC. Să se arate că P N + QM = DB.
AQ
−−→
Soluţie. Notăm m = AM BN DP
AB , n = BC , p = DC , q = AD . Avem M N =
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
AN − AM = AB + BN − AM = (1 − m)AB + nAD,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
−−→ −−→ −−→
QP = pAB + (1 − q)AD,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
−−→ −−→
deci, conform ipotezei, rezultă că (1 − m + p)AB + (1 − q + n)AD =
−→ −−→ −−→
AC = AB + AD.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
−−→ −−→
Deoarece vectorii AB şi AD sunt necoliniari, deducem că m=p şi n=q .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
Pe de altă parte, P N = (1 − p)AB − (1 − n)AD şi QM = mAB − q AD,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
de unde P N + QM = (1−p+m)AB −(1−n+q)AD = AB − AD = DB.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Problema 2. Pentru fiecare un număr natural nenul n considerăm
mulţimea An a tuturor numerelor de forma ±1 ± 2 ± · · · ± n; de exemplu,
A2 = {−3, −1, 1, 3} şi A3 = {−6, −4, −2, 0, 2, 4, 6}. Să se determine numărul
elementelor mulţimii An .
Soluţie. Cel mai mare element al mulţimii este 1 + 2 + 3 · · · + n = n(n+1) 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Cel mai mare element al mulţimii este −1 − 2 − · · · − n = − n(n+1) 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Diferenţa oricăror două elemente ale mulţimii este pară,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
deci toate elementele au aceeaşi paritate.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Demonstrăm că toate numerele dintre − n(n+1) 2 şi n(n+1)2 şi de aceeaşi
paritate cu acestea aparţin mulţimii An – şi numai acestea. Într-adevăr, fie
x ∈ An , x < n(n+1) 2 . Dacă o scriere a sa ı̂ncepe cu −1, schimbând semnul ı̂n
+1 obţinem x + 2 ∈ An .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Dacă scrierea ı̂ncepe cu +1, cautăm primul termen al scrierii cu semnul
−; fie acesta −k (acesta există, altfel x = 1 + 2 + · · · + n = n(n+1) 2 ):

x = +1 + 2 + · · · + (k − 1) − k ± · · · ± n.
 Schimbând semnele termenilor k − 1 şi k rezultă că x + 2 ∈ An
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
În concluzie, mulţimea An are n(n+1) 2 + 1 elemente.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Problema 3. Fie f : R → R o funcţie cu proprietatea că f (f (x)) = [x],
oricare ar fi numărul real x. Să se arate că există numerele reale distincte a
şi b astfel ı̂ncât |f (a) − f (b)| ≥ |a − b|.
Notă. [x] reprezintă partea ı̂ntreagă a numărului real x.
Soluţie.
Arătăm că pentru orice n ı̂ntreg avem f (n) ∈ Z. Avem f (f (f (x))) =
f ([x]) = [f (x)],
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
deci f (n) = [f (n)] pentru n ı̂ntreg, adică f (n) ∈ Z.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Presupunând contrariul, pentru orice a, b ∈ Z avem |f (a)−f (b)| < |a−b|.
Atunci |f (n + 1) − f (n)| < 1, unde n este ı̂ntreg, deci f (n) = f (n + 1), de
unde f (n) = f (0), oricare ar fi n ı̂ntreg.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Rezultă că n = f (f (n)) = f (f (0)) = 0, fals.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Problema 4. Considerăm un număr real nenul a cu proprietatea că
{a} + { a1 } = 1. Să se arate că {an } + { a1n } = 1, oricare ar fi numărul natural
nenul n.
Notă. {x} reprezintă partea fracţionară a numărului real x.
Soluţie. Deoarece a + a1 = [a] + [ a1 ] + 1, rezultă că a + a1 ∈ Z.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Pentru fiecare n natural nenul notăm sn = an + a1n . Avem

s1 sn = sn+1 + sn−1 ,

oricare ar fi n ≥ 2, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
şi s2 = a2 + a12 = (a + a1 )2 − 2 ∈ Z
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
deci, prin inducţie, sn ∈ Z, oricare ar fi n natural nenul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Rezultă că {an } + { a1n } = an + a1n − [an ] − [ a1n ] = sn − [an ] − [ a1n ] ∈ Z.
Cum {x} ∈ [0, 1), rezultă {an } + { a1n } ∈ {0, 1}.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Dacă {an } + { a1n } = 0, atunci an şi a1n sunt numere ı̂ntregi, de unde
an = 1, adică a = ±1.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
În acest caz {a} + { a1 } = 0 6= 1, contradicţie. Rămâne {an } + { a1n } = 1,
oricare ar fi n natural nenul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012
CLASA a IX-a – Soluţii şi barem orientativ

Problema 1. Rezolvaţi ı̂n mulţimea R ecuaţia [x]5 + {x}5 = x5 .

Soluţie. Observăm că, dacă {x} = 0, atunci ecuaţia este verificată. . . . . . . . . . . . . .2p
De asemenea, ecuaţia este verificată ı̂n cazul când [x] = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Pentru {x} 6= 0 ecuaţia este {x}5 = (x − [x])(x4 + x3 [x] + x2 [x]2 + x[x]3 + [x]4 ),
adică {x}4 = x4 + x3 [x] + x2 [x]2 + x[x]3 + [x]4 . Dacă [x] 6= 0, atunci membrul drept
din ultima ecuaţie este suma dintre [x]4 şi patru termeni pozitivi, deci este mai mare
decât 1, iar membrul stâng este mai mic decât 1, ceea ce arată că ı̂n acest caz nu există
soluţii. Aşadar, mulţimea soluţiilor este [0, 1] ∪ Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 2. Demonstraţi că, dacă a, b, c sunt numere reale strict pozitive, atunci
a b c 3
2a+b+c + a+2b+c + a+b+2c ≤ 4 .
Soluţie. Notăm S = a + b + c. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
a
Membrul stâng este S+a + b + c = 3 − S S+a 1
+ S+b 1
+ S+c 1
. . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
 S+b S+c 
1 1 1
Inegalitatea devine 4S S+a + S+b + S+c ≥ 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 
Deoarece 4S = (S + a) + (S + b) + (S + c) şi (x + y + z) x1 + y1 + z1 ≥ 9 pentru orice
x, y, z > 0, inegalitatea este demonstrată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 3. Un cerc care trece prin vârfurile B şi C ale unui triunghi ABC taie
din nou laturile (AB) şi (AC) ı̂n N , respectiv M . Luăm punctele P ∈ (M N ), Q ∈ (BC)
astfel ı̂ncât unghiurile ∠BAC şi ∠P AQ să aibă aceeaşi bisectoare.
a) Arătaţi că PP M
N
= QB
QC
.
b) Arătaţi că mijloacele segmentelor (BM ), (CN ), (P Q) sunt coliniare.
Soluţie. a) Din ipoteză reiese ∠AM P ≡ ∠ABQ şi ∠M AP ≡ ∠BAQ, deci ∆AP M ∼
∆AQB, de unde M P AP NP AP
BQ = AQ ; analog CQ = AQ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Prin ı̂mpărţire obţinem concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
BQ
−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→
b) Fie M P 1 k
P N = QC = k. Avem AP = k+1 AM + k+1 AN , AQ = k+1 AB + k+1 AC . 1p
1 k
−→ −−→ −−→

Pentru mijlocul S al segmentului (BM ) avem AS = 21 AB + AM ; analog pentru
mijloacele T, U ale segmentelor (CN ), respectiv (P Q) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
−→ −→ −→
1 k
Deducem AU = k+1 AS + k+1 AT , de unde concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Problema 4. Un şir (an )n≥1 de numere naturale este crescător, neconstant şi are
proprietatea: an divide n2 , oricare ar fi n ≥ 1. Arătaţi că:
– fie există un număr natural n1 astfel ı̂ncât an = n pentru orice n ≥ n1 ;
– fie există un număr natural n2 astfel ı̂ncât an = n2 pentru orice n ≥ n2 .
Soluţie. Deoarece şirul este neconstant, există n0 astfel ı̂ncât an > 1 pentru n ≥ n0 .
Astfel, dacă p > n0 este un număr prim, atunci ap = p sau ap = p2 . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
În cazul când an ≤ n pentru orice n, luând un număr prim p > n0 obţinem ap = p.
Rezultă apoi inductiv că an = n pentru n ≥ p : dacă an = n, atunci n + 1 ≥ an+1 ≥ n
şi an+1 | (n + 1)2 implică an+1 = n + 1. Aşadar, ı̂n acest caz putem lua n1 = p . . . . . 3p
Rămâne cazul când există m ∈ N∗ astfel ı̂ncât am > m. În acest caz, deoarece
m + 1 6 | m2 (deoarece m + 1 | m2 − 1, m + 1 > 1 iar m2 şi m2 − 1 sunt prime ı̂ntre ele)
rezultă că am ≥ m + 2, deci am+1 > m + 1. Continuând inductiv obţinem an > n pentru
orice n ≥ m. În particular, luând un număr prim p > m obţinem ap = p2 . Rezultă apoi
inductiv că an = n2 pentru n ≥ p : dacă an = n2 , atunci an+1 ≥ n2 > 12 (n + 1)2 (ultima
inegalitate fiind valabilă deoarece n ≥ p ≥ 3) şi an+1 | (n + 1)2 implică an+1 = (n + 1)2 .
Aşadar, ı̂n acest caz putem lua n2 = p . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
 Ministerul Educaţiei Naţionale
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013
CLASA a IX-a – Soluţii şi barem orientativ

Problema 1. a) Demonstraţi că, oricare ar fi numărul real x, are loc inegalitatea

x4 − x3 − x + 1(≥ 0.
x1 + x2 + x3 = 3
b) Rezolvaţi ı̂n mulţimea numerelor reale sistemul .
x31 + x32 + x33 = x41 + x42 + x43
Soluţie. a) x4 − x3 − x + 1 = (x − 1)(x3 − 1) = (x − 1)2 (x2 + x + 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
x2 + x + 1 > 0, ∀x ∈ R, de unde concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
b) Din a) rezultă că relaţia de egalitate obţinută prin adunarea ecuaţiilor este posibilă numai
dacă x4k − x3k − xk + 1 = 0, k = 1, 2, 3, deci singura soluţie a sistemului este (1, 1, 1) . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 2. Se consideră triunghiul ABC şi punctele D, E ∈ (BC), F, G ∈ (CA), H, I ∈ (AB)
astfel ı̂ncât BD = CE, CF = AG şi AH = BI. Notăm cu M, N, P mijloacele segmentelor [GH],
[DI], respectiv [EF ] şi cu M 0 intersecţia dreptelor AM şi BC.
BM 0 AG AB
a) Arătaţi că 0
= · .
CM AH AC
b) Arătaţi că dreptele AM , BN şi CP sunt concurente.
−−→ 1 −−→ 1 −→ 1 AH −−→ 1 AG −→
Soluţie. a) AM = AH + AG = · AB + · AC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
2 2 2 AB 2 AC
−−→ 1 −−→ m −→ BM 0
AM 0 = AB + AC, unde m = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
m+1 m+1 CM 0
AH m AG 1
A, M, M 0 coliniare ⇔ · = · , de unde cerinţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
AB m + 1 AC m + 1
BM 0 CN 0 AP 0
b) Dacă definim analog punctele N 0 , P 0 , atunci din a) reiese · · = 1 şi, aplicând
CM 0 AN 0 BP 0
reciproca teoremei lui Ceva, obţinem concluzia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 3. Fie n un număr natural nenul şi a1 , a2 , . . . , an numere reale astfel ı̂ncât a1 +
a2 + . . . + ak ≤ k, oricare ar fi k ∈ {1, 2, . . . , n}. Demonstraţi că
a1 a2 an 1 1 1
+ + ... + ≤ + + ... + .
1 2 n 1 2 n
Soluţia 1. Demonstrăm prin inducţie. Cazul n = 1 se verifică imediat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Presupunem acum că relaţia este adevărată pentru orice n numere şi o demonstrăm pentru n + 1
numere a1 , . . . , an+1 .
an+1 1
Dacă an+1 ≤ 1 atunci ≤ şi demonstraţia se ı̂ncheie aplicând ipoteza de inducţie
n+1 n+1
numerelor a1 , . . . , an . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
a1 an an+1 a1 an + an+1 − 1 1
Dacă an+1 > 1, atunci +. . .+ + ≤ +. . .+ + şi demonstraţia
1 n n+1 1 n n+1
se ı̂ncheie aplicând ipoteza de inducţie celor n numere a1 , . . . , an−1 , an + an+1 − 1 . . . . . . . . . . . . . 4p
Soluţia 2. Fie Sk = a1 + a2 + · · · + ak . Observăm că Sk+1 − Sk = ak+1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Avem
n n
X ak X Sk − Sk−1
An = =
k k
k=1 k=1

unde S0 = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Deducem
n
X Sk
An = .
k(k + 1)
k=1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
1 1 1
iar din ipoteză că An ≤ + + . . . + . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
1 2 n
Problema 4. Pe o hârtie este scrisă la ı̂nceput o listă de numere naturale distincte. O continuare
a listei ı̂nseamnă alegerea a două numere dintre cele existente şi scrierea pe listă a celui mai mic
 Soluţie. Numărul maxim este 210 − 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
O listă cu 210 −1 numere se obţine, de exemplu, pornind cu 10 numere prime distincte şi formând
la ı̂nceput multiplii comuni cu 2 factori, apoi cei cu trei factori, apoi cei cu patru factori, etc (formăm,
de fapt, toate cele 210 − 1 submulţimi cu cel puţin un element ale mulţimii {1, 2, . . . , 10}).. . . . . .3p
Nu se pot obţine mai mult de 210 − 1 numere, deoarece fiecare continuare conduce la obţinerea
celui mai mic multiplu comun a câtorva dintre numerele iniţiale, deci fiecare număr de pe listă
corespunde alegerii unei submulţimi cu cel puţin un element a mulţimii {1, 2, . . . , 10} . . . . . . . . . . 3p
 Societatea de Ştiinţe Ministerul Educaţiei Naţionale
Matematice din România
Olimpiada Naţional¼ a de Matematic¼ a
Etapa Judeţean¼ a şi a Municipiului Bucureşti, 8 Martie 2014
CLASA a IX-a
Soluţii şi bareme orientative

Problema 1. S¼ a se determine num¼ a numerele x2 + x şi

arul iraţional x ştiind c¼
3 2
x + 2x sunt numere întregi.

Soluţie. Fie x2 + x = a şi x3 + 2x2 = b: Atunci b ax = x2 = a x; deci

x (a 1) = b a: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p
Cum x e iraţional
p
şi a; b sunt întregi, deducem a = b = 1; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
deci x = 1 2 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Problema 2. Se consider¼ a triunghiul ABC şi punctele D 2 (BC) ; E 2 (AC) ;
F 2 (AB) astfel încât
DB EC FA
= = :
DC EA FB
Semidreptele (AD; (BE şi (CF intersecteaz¼ a cercul circumscris triunghiului ABC în
punctele M; N şi P: S¼ a se arate c¼ a triunghiurile ABC şi M N P au acelaşi centru de
greutate dac¼a şi numai dac¼ a triunghiurile BM C; CN A şi AP B au ariile egale.

Soluţie. Se arat¼
a uşor c¼
a

AD + BE + CF = 0: (*)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Notând ariile triunghiurilor ABC; BM C; CN A şi AP B cu s; sa ; sb ; sc ; avem
DM sa
= ;
AD s
deci
AM s + sa
= ;
AD s
de unde
s + sa
AM = AD;
s
şi analoagele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Triunghiurile ABC şi M N P au acelaşi centru de greutate dac¼ a şi numai dac¼ a

AM + BN + CP = 0;

deci dac¼
a şi numai dac¼
a
s + sa s + sc s + sc
AD + BE + CF = 0;
s s s
relaţie echivalent¼
a cu
sa AD + sb BE + sc CF = 0:
Folosind ( ) ; relaţia precedent¼
a este echivalent¼
a cu

(sa sc ) AD + (sb sc ) BE = 0;

şi cum vectorii AD şi BE sunt necoliniari, egalitatea are loc dac¼ a şi numai dac¼ a sa =
sb = sc : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 3. Medianele AD; BE şi CF ale triunghiului ABC se intersecteaz¼ a în

punctul G: Fie P un punct în interiorul triunghiului, nesituat pe niciuna dintre medianele
acestuia. Dreapta care trece prin P şi este paralel¼
a cu AD intersecteaz¼ a latura BC în
punctul A1 : În mod analog se de…nesc punctele B1 şi C1 : S¼
a se arate c¼
a
3
A1 D + B1 E + C1 F = P G:
2
Soluţie. S¼a ducem prin P paralele la laturile triunghiului. Dac¼
a paralelele la AB şi
AC intersecteaz¼a latura BC în punctele AB şi AC ; atunci triunghiurile ABC şi P AB AC
sunt evident asemenea, şi cum P A1 e paralel¼
a cu mediana AD; rezult¼
a c¼a A1 este mijlocul
segmentului AB AC (a se vedea …gura 1).

…gura 1 …gura 2

Atunci
2A1 D = A1 B + A1 C = AB B + AC C = P CB + P BC :
şi egalit¼
aţile similare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

a suma 2 A1 D + B1 E + C1 F este egal¼

Deducem c¼ a cu

v = P CB + P BC + P AC + P CA + P BA + P AB :

Dar
P CA + P BA = P A;
şi analoagele, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
deci
v = P A + P B + P C = 3P G;
de unde concluzia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. S¼ a se determine funcţiile f : N ! N care au propriet¼

aţile:
a) f (m + n) 1 divide f (m) + f (n) ; pentru orice m; n 2 N ;
b) n2 f (n) este p¼
atrat perfect, pentru orice n 2 N :

Soluţie. Se arat¼
a c¼
a f (1) = 1; f (2) = 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Demonstr¼ am prin inducţie c¼
a f (n) = 2n 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Presupunând c¼ a f (k) = 2k 1; din a) deducem f (k + 1) 2k + 1 . . . . . . . . . . . . . . . 3p
iar din b) deducem f (k + 1) 2k + 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

2
 Societatea de Ştiinţe Ministerul Educaţiei Naţionale
Matematice din România
Olimpiada Naţional¼ a de Matematic¼ a
Etapa Judeţean¼ a şi a Municipiului Bucureşti, 8 Martie 2014
CLASA a IX-a
Soluţii şi bareme orientative

Problema 1. S¼ a se determine num¼ a numerele x2 + x şi

arul iraţional x ştiind c¼
3 2
x + 2x sunt numere întregi.

Soluţie. Fie x2 + x = a şi x3 + 2x2 = b: Atunci b ax = x2 = a x; deci

x (a 1) = b a: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p
Cum x e iraţional
p
şi a; b sunt întregi, deducem a = b = 1; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
deci x = 1 2 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Problema 2. Se consider¼ a triunghiul ABC şi punctele D 2 (BC) ; E 2 (AC) ;
F 2 (AB) astfel încât
DB EC FA
= = :
DC EA FB
Semidreptele (AD; (BE şi (CF intersecteaz¼ a cercul circumscris triunghiului ABC în
punctele M; N şi P: S¼ a se arate c¼ a triunghiurile ABC şi M N P au acelaşi centru de
greutate dac¼a şi numai dac¼ a triunghiurile BM C; CN A şi AP B au ariile egale.

Soluţie. Se arat¼
a uşor c¼
a

AD + BE + CF = 0: (*)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Notând ariile triunghiurilor ABC; BM C; CN A şi AP B cu s; sa ; sb ; sc ; avem
DM sa
= ;
AD s
deci
AM s + sa
= ;
AD s
de unde
s + sa
AM = AD;
s
şi analoagele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Triunghiurile ABC şi M N P au acelaşi centru de greutate dac¼ a şi numai dac¼ a

AM + BN + CP = 0;

deci dac¼
a şi numai dac¼
a
s + sa s + sc s + sc
AD + BE + CF = 0;
s s s
relaţie echivalent¼
a cu
sa AD + sb BE + sc CF = 0:
Folosind ( ) ; relaţia precedent¼
a este echivalent¼
a cu

(sa sc ) AD + (sb sc ) BE = 0;

şi cum vectorii AD şi BE sunt necoliniari, egalitatea are loc dac¼ a şi numai dac¼ a sa =
sb = sc : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 3. Medianele AD; BE şi CF ale triunghiului ABC se intersecteaz¼ a în

punctul G: Fie P un punct în interiorul triunghiului, nesituat pe niciuna dintre medianele
acestuia. Dreapta care trece prin P şi este paralel¼
a cu AD intersecteaz¼ a latura BC în
punctul A1 : În mod analog se de…nesc punctele B1 şi C1 : S¼
a se arate c¼
a
3
A1 D + B1 E + C1 F = P G:
2
Soluţie. S¼a ducem prin P paralele la laturile triunghiului. Dac¼
a paralelele la AB şi
AC intersecteaz¼a latura BC în punctele AB şi AC ; atunci triunghiurile ABC şi P AB AC
sunt evident asemenea, şi cum P A1 e paralel¼
a cu mediana AD; rezult¼
a c¼a A1 este mijlocul
segmentului AB AC (a se vedea …gura 1).

…gura 1 …gura 2

Atunci
2A1 D = A1 B + A1 C = AB B + AC C = P CB + P BC :
şi egalit¼
aţile similare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

a suma 2 A1 D + B1 E + C1 F este egal¼

Deducem c¼ a cu

v = P CB + P BC + P AC + P CA + P BA + P AB :

Dar
P CA + P BA = P A;
şi analoagele, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
deci
v = P A + P B + P C = 3P G;
de unde concluzia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. S¼ a se determine funcţiile f : N ! N care au propriet¼

aţile:
a) f (m + n) 1 divide f (m) + f (n) ; pentru orice m; n 2 N ;
b) n2 f (n) este p¼
atrat perfect, pentru orice n 2 N :

Soluţie. Se arat¼
a c¼
a f (1) = 1; f (2) = 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Demonstr¼ am prin inducţie c¼
a f (n) = 2n 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Presupunând c¼ a f (k) = 2k 1; din a) deducem f (k + 1) 2k + 1 . . . . . . . . . . . . . . . 3p
iar din b) deducem f (k + 1) 2k + 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

2
 Olimpiada Naţională de Matematică
Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 19 martie 2016
CLASA a 9-a
Soluţii şi bareme

Problema 1. Fie ABCD un pătrat şi E un punct situat pe diagonala BD, diferit de mijlocul acesteia. Se
notează cu H şi K ortocentrele triunghiurilor ABE, respectiv ADE. Să se arate că BH + DK = 0.
Soluţie.

Se observă că punctele H şi K se află pe diagonala AC, deoarece AC este perpendiculară pe BE şi DE. . . . 2p
De asemenea, H şi K se află pe ı̂nălţimile duse din E ı̂n cele două triunghiuri, care sunt perpendiculare pe
laturile pătratului iniţial. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Deducem că triunghiul EHK este dreptunghic isoscel, aşadar H şi K sunt simetrice faţă de centrul pătratului.
Cum şi B, D sunt simetrice faţă de centrul pătratului, obţinem concluzia dorită. p .√ . . . . . . . . .√. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 2. Fie a şi n două numere naturale nenule, astfel ı̂ncât { n + n} = { a}. Arătaţi că 4a + 1
este pătrat perfect.
p √ √ √ √
Soluţie.√ Condiţia√ din enunţ este echivalentă cu n + n = a + k, k ∈ Z. Rezultă √ că n + n = a + 2k √a + k 2 ,
deci n = 2k a + b, unde b = k 2 − n + a. Deducem că n = 4k 2 a + b2 + 4kb a, de unde rezultă că kb a este
raţional.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
√ √
Dacă a este raţional, atunci a este pătrat perfect, deci n + n e pătrat perfect; ı̂n particular, n = m2 , m ∈ N.
Rezultă că m2 + m este pătrat perfect şi cum m2 ≤ m2 + m < (m + 1)2 , obţinem m = 0, deci n = 0 — contradicţie.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Prin urmare, kb = 0. Pentru b = 0, obţinem n = k 2 + a şi n = 4k 2 a, de unde a = k 2 /(4k 2 − 1) < 1 —
contradicţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Aşadar, k = 0, de unde n = b2 şi a = b + n, deci a = b2 + b şi 4a + 1 = (2b + 1)2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 puncte

Problema 3. Fie numerele reale pozitive a, b, c, astfel ı̂ncât

a b c
+ + ≤ 1.
b+c+1 a+c+1 a+b+1
Să se arate că
1 1 1
+ + ≥ 1.
b+c+1 a+c+1 a+b+1
Soluţie. Din inegalitatea dintre media aritmetică şi media armonică deducem că
X X 1
(b + c + 1) ≥ 9,
b+c+1
de unde  
3 X 1 9
a+b+c+ ≥ .
2 b+c+1 2

1
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Avem ı̂nsă  
3 1 a 1 1
a+b+c+ · = +1+ · ,
2 b+c+1 b+c+1 2 b+c+1
şi analoagele, de unde rezultă
X a 1X 1 9
+3+ ≥
b+c+1 2 b+c+1 2
şi apoi
1X 1 3 X a
≥ − .
2 b+c+1 2 b+c+1
. . . . . . . . .P. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
a
Dacă b+c+1 ≤ 1, atunci avem
1X 1 3 1
≥ −1= ,
2 b+c+1 2 2
de unde concluzia.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
X 1
Soluţie alternativă. Fie S = . Din enunţ,
b+c+1
X a

+ 1 ≤ 4,
b+c+1
de unde (a + b + c + 1)S ≤ 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
Din inegalitatea dintre mediile aritmetică şi armonică, rezultă
9
S≥ ,
2(a + b + c + 1) + 1
deci S ≥ 9 − 2(a + b + c + 1)S ≥ 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 p
Problema 4. Fie a ≥ 2 un număr natural. Să se arate că afirmaţiile următoare sunt echivalente:
a) Există numerele naturale nenule b, c, astfel ı̂ncât a2 = b2 + c2 ;
b) Există un număr natural nenul d, astfel ı̂ncât ecuaţiile x2 − ax + d = 0 şi x2 − ax − d = 0 au rădăcinile
ı̂ntregi.
Soluţie. Să presupunem că a2 = b2 + c2 . Numerele b şi c nu pot fi ambele impare (suma a două numere impare
e de forma 4k + 2 şi nu poate fi pătrat), deci cel puţin unul dintre ele este par, adică produsul bc este par. . . . . . 1p
Discriminanţii celor două ecuaţii sunt ∆1 = a2 − 4d şi ∆2 = a2 + 4d. Alegem d = bc 2 şi avem

bc 2
∆1 = a2 − 4d = b2 + c2 − 4 = (b − c) ,
2
iar rădăcinile primei ecuaţii sunt x1,2 = a±(b−c) 2 . Se observă că x1.2 sunt numere ı̂ntregi (dacă b, c sunt ambele pare,
şi a va fi par, iar dacă b, c au parităţi diferite, a va fi impar, ca şi b − c). Similar se arată că şi a doua ecuaţie are
rădăcinile ı̂ntregi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Reciproc, să presupunem că ecuaţiile au rădăcini ı̂ntregi. Atunci discriminanţii acestora trebuie să fie pătrate
perfecte. Fie ∆1 = u2 şi ∆2 = v 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Avem, deci
a2 − 4d = u2 ,
a2 + 4d = v 2 .
Deducem uşor că numerele u, v şi a au aceeaşi paritate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Adunând relaţiile, obţinem
2  2
u2 + v 2

u+v u−v
a2 = = + ,
2 2 2
u+v u−v
deci, alegând b = 2 şi c = 2 , numerele b şi c sunt ı̂ntregi şi a2 = b2 + c2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p